Bakersfield, California
Tatăl nostru care eşti în ceruri, un Cuvânt de la Tine înseamnă mai mult decât ar putea spune toţi oamenii din lume la un loc, vreodată. Ei te aşteaptă să Te vadă lucrând şi Îţi mulţumim că o faci. Atunci când oamenii însetează după ceva, un val cheamă un alt val, aşa că trebuie să existe Ceva care să potolească această sete. A fost dorinţa acestor oameni şi a predicatorilor, să ne adunăm împreună aici, ca să strigăm împreună după binecuvântările Tale, cu credinţa că îi vei vindeca pe cei bolnavi, îi vei mântui pe cei pierduţi şi Îţi vei legitima Cuvântul.
Tată ceresc, Te rugăm să ne asculţi rugăciunile, pentru că ne-am pus nădejdea în Tine. Toarnă Duhul Tău peste noi şi fă-ne orbi pentru toate lucrurile din jurul nostru, ca să Te vedem numai pe Tine. Pune în inimile noastre un dor şi o sete pentru Tine, care să fie atât de mare încât să izbucnească în toată ţara o mare trezire care să umple bisericile de oameni păcătoşi, doritori să strige la Dumnezeu pentru îndurare, iar Duhul Sfânt să vindece bolnavii, să întărească picioarele ologilor, să învieze morţii şi să facă toate acele lucruri care sunt făgăduite în Cuvântul Tău.
Vino, Doamne Isuse şi împlineşte-Ţi făgăduinţele! Vino în seara aceasta la noi, fiindcă credem că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci şi că făgăduinţele Tale nu greşesc niciodată, deoarece ai spus că „Cerul şi pământul vor trece,” dar cuvintele Tale nu pot trece fără să Se împlinească. Doamne, deschide-ne mintea ca să putem înţelege şi lasă ca Duhul Tău să pregătească terenul în care va cădea sămânţa Cuvântului. Deschide-ne ochii faţă de Duhul şi puterea Ta şi descoperă-ne Cuvântul făgăduit, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.
Dacă vreţi să mă urmăriţi în Biblie, haideţi să deschidem la cea de-a doua Epistolă a lui Petru, capitolul 1, începând de la versetul 15 la 21:
„Îmi voi da osteneala, dar, ca şi după moartea mea, să vă puteţi aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.
În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui.”
Îmi plac aceste cuvinte: „Noi nu spunem basme, ci mărturisim ceea ce am văzut cu ochii noştri.”
„Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”
Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.
Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre.
Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.
Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”
Domnul să-Şi adauge binecuvântările la citirea Cuvântului Său. Aş vrea să vorbesc despre tema: „Dumnezeu Îşi tâlcuieşte singur Cuvântul.”
Noi trăim într-o vreme de mare confuzie, când oamenii nu mai ştiu ce să facă. Totul pare a fi într-o mare harababură, iar cel care produce această stare este Satana. Dumnezeu n-ar putea să-i judece pe oameni drept, dacă n-ar avea un punct de referinţă după care s-o facă, iar Biblia spune că El îi va judeca pe toţi oamenii prin Isus Hristos, care este Cuvântul.
În primul capitol al Evangheliei după Ioan, scrie: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1+14).
Noi toţi suntem dovada atributelor sau însuşirilor lui Dumnezeu. La început, El nu era Dumnezeu, ci era doar „Cel veşnic,” În limba engleză cuvântul „Dumnezeu” înseamnă „Cel ce primeşte închinare.” Acesta este motivul pentru care atunci El nu era încă Dumnezeu: fiindcă nu era nimeni care să I se închine. El era Cel veşnic, era Izvorul întregii înţelepciuni, iar în acest Izvor de înţelepciune nu exista nici un atom, nici o moleculă, nici o lună şi nimic altceva.
Ceea ce noi numim „Dumnezeu,” atunci era „Duhul cel veşnic,” Cel fără început şi fără sfârşit, și în El se aflau toate însuşirile care aveau să fie descoperite mai târziu: Dumnezeu, Tată, Mântuitor, Vindecător, etc. Toate aceste însuşiri erau în El încă de pe atunci, iar lucrurile care s-au întâmplat în continuare sunt doar însuşirile Lui descoperite.
Aceste „însuşiri” erau gândurile Lui, fiindcă Cuvântul este un gând exprimat. Aşadar, totul era în gândurile Lui, iar când gândurile au fost exprimate, a zis: „Să fie…” şi a fost.
Ţineţi minte! Voi, creştinii, aţi fost în gândurile Lui încă înainte de întemeierea lumii, ceea ce înseamnă că sunteţi exprimarea gândurilor Lui. Înainte ca să existe lumea, noi eram în Hristos, în Dumnezeu, de aceea suntem ai Lui. Tot ce vedem în jurul nostru este materializarea gândurilor lui Dumnezeu.
Nu demult, în timp ce vorbeam într-o adunare, un bărbat mi-a zis: „Frate Branham, tu dai o tălmăcire greşită Cuvântului, nu Îl interpretezi corect.”
Dacă vei merge la metodişti, toţi îţi vor spune că baptiştii nu interpretează corect Cuvântul; dacă vei merge la baptişti, ei îţi vor spune că penticostalii nu interpretează corect Cuvântul; penticostalii vor spune că unitarienii nu Îl interpretează corect, iar unitarienii vor spune acelaşi lucru despre penticostali. Da, fiecare va spune că celălalt nu tălmăceşte bine Cuvântul.
Dar nu uitaţi! Dumnezeu Îşi tălmăceşte singur Cuvântul. El nu are nevoie de nimeni să Îl tălmăcească, ci o face singur. Care om ar putea să-L tălmăcească pe Dumnezeu? Numai El însuşi poate face aceasta.
După cum spune Petru aici, la început când Dumnezeu a zis: „Să fie lumină,” tălmăcirea Cuvântului Său a fost apariţia luminii. Vedeţi? Când Dumnezeu spune ceva şi se întâmplă întocmai, aceasta este tălmăcirea Cuvântului Său. Înţelegeţi?
Lumina exista în gândurile lui Dumnezeu încă înainte să fie creată, iar când El a zis: „Să fie lumină!” lumina a explodat şi a umplut cerul. Aceasta a fost tălmăcirea. Nu mai era nevoie de nimeni ca să tălmăcească acest lucru, deoarece ceea ce a spus Dumnezeu s-a întâmplat întocmai. Deci, când Dumnezeu spune ceva, împlinirea cuvintelor Lui este însăşi tălmăcirea lor.
În Geneza, Dumnezeu a dat Cuvântul Său pentru fiecare epocă, de la început până la sfârşit. De-a lungul vremii, biserica a amestecat Cuvântul cu tradiţiile făcute de oameni, dar Dumnezeu a trimis tot timpul proroci, atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, prin care a reaşezat lucrurile.
Cuvântul Domnului vine întotdeauna numai la proroci. Cum se întâmplă aceasta? Prin descoperirea dată de Dumnezeu, care spune ce este bine şi ce este rău. Prin urmare, nimeni nu trebuie să tălmăcească Cuvântul, deoarece El se tălmăceşte singur, prin faptul că ceea ce făgăduieşte Dumnezeu se întâmplă întocmai. Atunci la ce mai foloseşte să adăugăm explicaţiile noastre? Când Dumnezeu dă o făgăduinţă şi apoi o împlineşte, cine este păcătosul care are curajul să spună că această tălmăcire este greşită?
Dumnezeu Îşi tălmăceşte singur Cuvântul şi nu are nevoie de interpreţi, pentru că Îl tălmăceşte singur prin faptul că împlineşte ceea ce a făgăduit.
O, dacă ar putea înţelege biserica acest lucru şi dacă ar vedea făgăduinţele date pentru fiecare epocă! Dumnezeu a împlinit tot ceea ce a făgăduit că va face de-a lungul celor şapte epoci ale bisericii. Nu a rămas absolut nimic neîmplinit, ci a făcut tot ce a spus că va face.
El a spus prin prorocul Isaia că o fecioară va naşte un Fiu şi iată că fecioara a născut. Cine mai putea să tălmăcească această făgăduinţă? Dumnezeu a tălmăcit-o singur. El a spus că o fecioară va fi însărcinată şi într-adevăr, o fecioară a fost însărcinată. Nu mai este nimic de spus la aceasta, deoarece Dumnezeu a spus totul prin faptul că a împlinit-o. Dar biserica era prea oarbă ca să vadă acest lucru. Oamenii aveau propriile păreri, iar ceea ce se petrecea sub ochii lor nu era deloc conform aşteptărilor.
Petru spune că Dumnezeu L-a descoperit pe Hristos, prin Cuvântul Său, atunci când a zis: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit…” Ei au fost martori la aceasta şi au văzut că Hristos era descoperirea lui Dumnezeu. El L-a descoperit întotdeauna pe Hristos prin Cuvântul Său, pentru că Hristos este Cuvântul.
În vremurile străvechi, Hristos era în Noe. Credeţi aceasta? Noe a spus: „Pământul va fi distrus prin ploaie!” şi a plouat, acest lucru nemaiavând nevoie de nici o tălmăcire. A plouat pentru că Dumnezeu spusese prin Noe că va ploua. Noe era un proroc, iar dovada că este aşa, constă în faptul că ceea ce a spus s-a împlinit şi nimeni nu mai trebuie să tălmăcească ceea ce a spus el.
Foarte mulţi oameni se uitau la Noe, dădeau din cap şi spuneau: „Omul acesta nu ştie ce vorbeşte!” dar Dumnezeu a zis: „Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Dacă ceea ce spune, se va împlini, să ascultaţi de El.” (Numeri 12.6). Aşa este. Totul trebuie să fie în concordanţă cu Cuvântul, iar mesajul lui Noe îndeplinea această condiţie. El a prorocit că va ploua şi a plouat, ceea ce nu mai avea nevoie de nici o altă tălmăcire.
Isaia a spus: „Fecioara va rămâne însărcinată…” şi aşa a fost. Acesta era un lucru foarte neobişnuit. Prorocia a venit cu câteva sute de ani înainte ca fecioara să fie însărcinată. Această prorocie a fost atât de neobişnuită, încât atunci când fecioara a rămas însărcinată, bărbatul ei s-a gândit să o lase în ascuns, deoarece el nu se atinsese de ea.
Numele bărbatului era Iosif şi era logodit cu această fecioară. Pe vremea aceea, ruperea unei logodne era echivalentă cu preacurvia. Iosif se gândea că Maria voia să-l folosească drept paravan pentru greşeala ei, deoarece urma să fie mamă, deşi ei nu avuseseră nici o legătură. O asemenea faptă era pedepsită de lege prin uciderea cu pietre.
Iosif, logodnicul Mariei, era un bărbat temător de Dumnezeu şi corect. Atunci când ea l-a privit cu ochii ei mari şi blânzi şi i-a povestit despre vizita arhanghelului Gavril şi de vestea adusă de el că va avea un copilaş, Iosif s-a îndoit, dar dacă ar fi privit în Scriptură, ar fi văzut că prorocul vestise acest lucru. Dumnezeu Îşi tâlcuieşte singur Cuvântul, înţelegeţi? Dar era ceva tare neobişnuit.
Aceasta a fost problema fiecărei epoci. Cuvântul lui Dumnezeu pare străin oamenilor, deoarece este foarte neobişnuit. Adevărul este că oriunde intervine Dumnezeu, totul este neobişnuit, deoarece căile Lui nu sunt conform aşteptărilor oamenilor. Pentru ei, Dumnezeu face totul neobişnuit.
„Cum este posibil ca o fecioară să fie însărcinată?” se întreba Iosif. El era sincer şi L-a rugat pe Domnul să-l lămurească, iar Dumnezeu i-a vorbit într-un vis şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” (Matei 1.20).
Aţi observat cum a lucrat Dumnezeu cu Iosif? El l-a înştiinţat într-un mod indirect: printr-un vis.
Eu cred în vise pentru că Dumnezeu a comunicat întotdeauna cu oamenii prin vise. Dar aceasta este o modalitate secundară, pentru că visul poate fi înţeles greşit dacă visul nu primeşte şi tălmăcirea. Visul lui Iosif n-a avut însă nevoie de nici o tălmăcire, deoarece Dumnezeu i-a vorbit cât se poate de clar. De ce a procedat aşa? Pentru că în vremea aceea nu era nici un proroc în ţară. De patru sute de ani, ei nu mai avuseseră nici un proroc, aşa că cea mai bună cale prin care Dumnezeu putea să păstreze un nume bun pentru Fiul Său, a fost să-i vorbească lui Iosif printr-un vis care nu mai avea nevoie de nici o tălmăcire.
Cu alte cuvinte, El i-a spus: „Maria este o fată cinstită, iar copilaşul care s-a zămislit în ea, este Fiul lui Dumnezeu.” Vedeţi? Aceasta nu mai avea nevoie de nici o tălmăcire.
Dumnezeu Îşi tâlcuieşte singur Cuvântul pentru inimile sincere. Atunci când se întâmplă ceva neobişnuit, dacă sunteţi sinceri şi credeţi, Dumnezeu va găsit o cale să vă tălmăcească ce nu înţelegeţi. Mai întâi trebuie să aflaţi dacă este o făgăduinţă, fiindcă dacă Iosif ar fi pus deoparte toate tradiţiile şi s-ar fi întors la Biblie, ar fi văzut că Dumnezeu făgăduise prin Isaia ceea ce se întâmplase cu Maria.
După cum spune Petru, sfinţii proroci au vorbit în Scriptură despre naşterea lui Isus şi despre tot ce avea legătură cu El. Nici un om nu are voie să închidă aceste făgăduinţe între graniţele propriei lui tălmăciri, pentru că tălmăcirea unei făgăduinţe este împlinirea ei întocmai cum a spus Dumnezeu.
Isus a fost descoperirea Cuvântului făgăduit pentru ziua aceea. Dumnezeu a zis şi totul s-a împlinit întocmai, aşa că nu mai trebuie adăugat nimic.
Când Isus era pe pământ, oamenii nu au putut înţelege slujba Sa, deoarece era prea supranaturală ca să poată fi înţeleasă. Cred că nu vă surzesc prin faptul că strig atât de tare în microfon.
El le-a zis: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39).
Dumnezeu a dat fiecărei epoci Cuvântul ei, iar pentru acea zi, El a hotărât să Se descopere ca fiind „Dumnezeu cu noi,” adică „Emanuel.” „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9.6).
Dumnezeu era în Moise; Dumnezeu era în David; Dumnezeu a fost pretutindeni, descoperindu-Se în fiecare epocă. Dar pentru acea epocă, El a zis: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel.” (Dumnezeu este cu noi). (Isaia 7.14).
Acesta este motivul pentru care L-au răstignit evreii pe Isus: „pentru că Se făcea pe Sine Dumnezeu şi pentru că încălca Sabatul.” Dar El nu Se făcea, ci era Dumnezeu, iar prin aceasta era şi Domn al Sabatului. Deşi a fost Om şi Proroc, El nu a fost un om obişnuit, ci a fost Dumnezeul Proroc; a fost împlinirea exactă a Cuvântului, de aceea a spus: „Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat?” şi: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 8.46;5.39). Dar cu toate tradiţiile lor, ei trăiau în mirajul altei epoci.
Acum câteva săptămâni am predicat despre tema: „Trăind în miraj.” Mirajul este produs de razele solare care se reflectă şi dau o imagine falsă. Orice miraj al altei epoci este o imagine falsă. Întotdeauna oamenii umblă după mirajul lui Luther. Vedeţi, Lumina lui Luther a fost bună pentru vremea lui; Lumina lui Wesley a fost bună pentru vremea lui; Lumina penticostală a fost bună în vremea lor, dar acum trăim într-o altă epocă. Noi mergem înainte, dar dacă suntem cu privirea tot în urmă, nu putem înainta.
Când primim Lumina unei epoci, ne gândim că aceasta este tot, şi ne apucăm să „împodobim” învăţătura cu tradiţiile noastre. Acea Lumină a fost bună la vremea respectivă, dar noi trebuie să mergem mai departe, nu să ne oprim într-un loc.
Cercetaţi Scriptura şi vedeţi ce este făgăduit pentru noi, pentru timpul acesta, fiindcă numai în felul acesta veţi vedea unde suntem.
Dacă vă interesează slujba lui Luther, uitaţi-vă în Scriptură şi veţi vedea ce a fost făgăduit pentru epoca Sardes. Uitaţi-vă ce călăreţ a fost atunci şi cine a ieşit în întâmpinarea lui: înţelepciunea omului din timpul reformei. Făptura a treia avea faţa ca un om.
Urmăriţi-l apoi pe Wesley şi aşa mai departe. Uitaţi-vă cum merge firul roşu mai departe prin fiecare epocă. Priviţi în Scriptură şi veţi vedea unde ne aflăm acum.
Acesta este motivul pentru care a spus Isus: „Cercetaţi Scripturile…” În felul acesta putem vedea unde ne aflăm şi eu cred că suntem chiar înainte de venirea Domnului; cred că ne aflăm în timpul când El poate apărea în orice clipă. După cum înţeleg eu, Scriptura ne spune că trăim în ultimele ceasuri ale istoriei omenirii. Eu văd cum se conturează totul: văd Conciliul Ecumenic ducând toate bisericile spre semnul fiarei; văd Imperiul roman papal şi faptele lui şi îi văd pe toţi ceilalţi cum se adună să stingă Lumina Evangheliei. Toţi oamenii vor fi siliţi să aparţină de ei şi să umble în lumina lor, sau nu vor mai umbla deloc. După cum puteţi vedea, trăim în vremea sfârşitului. Nu ne-a mai rămas nimic decât să privim către Dumnezeu şi să credem Cuvântul Lui, pentru că El este singurul care are întotdeauna dreptate.
Dintre toate epocile Bisericii, Laodicea este singura epocă în care Hristos a fost scos afară din biserică şi stă la uşă şi bate. De ce? Pentru că Conciliul Ecumenic Îl scoate afară din biserică. Biblia spune că El va fi afară, la uşă, şi iată că aşa este. Ce scot ei afară? Cuvântul, iar Cuvântul este Hristos.
El a fost dintotdeauna Cuvântul şi aşa este şi în seara aceasta, iar Biblia spune în Evrei 4.12 că „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”
Vedeţi, ei ar fi trebuit să ştie cine era Isus. Uitaţi-vă ce a făcut El. Într-o zi, la începutul lucrării Sale, El S-a întâlnit cu un bărbat numit Simon Petru, iar când l-a văzut, i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” Vedeţi? Petru ar fi trebuit să ştie că Moise spusese: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” (Deuteronom 18.15). Şi iată că un Om pe care nu-L mai văzuse niciodată în viaţa sa, îi spunea: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.”
Israelul nu mai avusese de sute de ani un proroc, dar iată că acum, un Om îi spunea cine este. Deci nu este de mirare că a crezut imediat.
Mai târziu, Filip s-a dus şi l-a adus pe Natanel la Isus, iar El a zis imediat: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” (Ioan 1.47). „De unde mă cunoşti?”, l-a întrebat surprins Natanael, iar Isus i-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”
Şi Natanael I-a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Vedeţi, el a ştiut imediat Cine stătea în faţa lui. Nu a avut nevoie de nici o explicaţie, pentru că Îl auzise pe Dumnezeu vorbind.
Acolo erau însă şi oameni care nu credeau şi spuneau despre Isus: „Omul acesta este Beelzebul! Este un ghicitor care se pricepe să facă scamatorii!”
Când i-a auzit ce spun, Isus i-a privit şi le-a zis: „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Matei 12.32). El prorocea despre timpul nostru, pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Ţineţi minte! Isus Hristos era în Moise; Isus Hristos era în David. Da, atunci când David a urcat Muntele Măslinilor ca împărat respins de poporul Său şi când a plâns pentru Ierusalim, acesta era Hristos în el, pentru că opt sute de ani mai târziu, Fiul lui Dumnezeu a urcat Muntele Măslinilor şi în timp ce privea spre Ierusalim, a zis: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Matei 23.37).
Când Iosif era în închisoare, Acela era tot Isus în el. Când a fost vândut pentru douăzeci de arginţi, tot Isus era; când a ajuns omul de încredere al lui Potifar, era tot Isus şi la fel când a ajuns la dreapta lui Faraon. Când pleca el, trâmbiţele răsunau pretutindeni, iar oamenii trebuiau să-şi plece genunchiul înaintea lui: acesta era tot Isus în el.
Nimeni nu putea să ajungă la Faraon dacă nu trecea întâi pe la Iosif şi nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu decât prin Isus Hristos. Înţelegeţi? Acela era Isus, era împlinirea Cuvântului prorocit prin umbre şi simboluri.
Când a fost aici pe pământ, Isus a făcut acelaşi lucru pe care l-au făcut prorocii. Tocmai aceasta a dovedit că El era împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. Nu mai era nevoie de nici o tâlcuire pentru a vedea aceasta.
Când a înţeles aceasta, Natanael a căzut în genunchi înaintea Lui şi a zis: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” De ce aceasta? Pentru că ştia că nici un om nu putea face acel lucru.
Nicodim a venit la Isus noaptea şi a spus acelaşi lucru din partea fariseilor. Dar ei erau atât de legaţi de conciliul lor ecumenic încât nu au putut să-L primească. Totuşi, Nicodim I-a transmis lui Isus cuvintele lor: „Învăţătorule, ştim (Ştim? Cine? Sinedriul) că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2). Vedeţi? Ei recunoşteau aceasta. Ştiau cine este Isus, dar erau prea prinşi în sistemul acela ca să-L poată primi.
În ultimii patruzeci de ani, Dumnezeu a cutremurat această ţară prin botezul Duhului Sfânt, dar cu toate acestea, oamenii sunt încă afară, deoarece sunt prinşi în acelaşi sistem. Asemenea înaintaşilor lor, şi ei trăiesc în mirajul altei epoci, a altei zile. Ce se întâmplă? Toţi vor să fie metodişti, baptişti, prezbiterieni, luterani sau altceva. De ce aceasta? Pentru că privesc un miraj.
Când a venit Isus, oamenii trăiau în mirajul zilei lui Moise. Ce spuneau ei? „O, noi suntem ucenicii lui Moise!” dar Isus le-a răspuns: „…dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.” (Ioan 5.46).
Dacă l-aţi fi cunoscut pe Luther, aţi fi cunoscut şi epoca aceasta. Dacă i-aţi fi cunoscut pe metodişti, aţi fi cunoscut şi ziua aceasta, pentru că Isus a vorbit despre această epocă, iar Cuvântul spus pentru ea trebuie să se împlinească acum. El nu are nevoie de nimeni să-L tălmăcească, deoarece Îl tălmăceşte Dumnezeu însuşi. El este singurul care o poate face. Făgăduinţele Lui se împlinesc întotdeauna, ori tocmai aceasta este tălmăcirea Lui.
În Evanghelia după Ioan 14.12, Isus a zis: „Cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” A spus sau nu aceste cuvinte? Da, le-a spus şi nu mai au nevoie de nici o tălmăcire, pentru că atunci când cineva face lucrarea aceasta este dovada că ea vine de la Dumnezeu. Sigur că da.
Tot El a spus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” (Luca 17.28,30). A spus Isus aceasta sau nu? Da, a spus şi nu mai este nevoie de nici o tălmăcire.
Oamenii zic: „Da, dar aici vrea să spună că…” Ba nu! Aici vrea să spună exact ceea ce a spus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.”
Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot? Haideţi să ne întoarcem puţin ca să aflăm. În zilele lui Lot existau trei categorii de oameni: credincioşii, credincioşii prefăcuţi, formalişti şi necredincioşii. Aşa este peste tot.
Sodomiţii erau necredincioşi; Lot era credinciosul prefăcut sau căldicel, iar Avraam era credinciosul adevărat. Cu el a făcut Dumnezeu legământul şi el era în aşteptarea fiului făgăduit. Amin. „Amin” înseamnă „Aşa să fie.”
Avraam nu era în Sodoma ci în afara ei şi este simbolul Bisericii duhovniceşti de astăzi. Lot era în Sodoma şi este simbolul bisericii denominaţionale de astăzi. Biblia spune că în fiecare zi, sufletul lui Lot era întristat din pricina păcatelor Sodomei. De ce n-a avut însă curaj să se ridice împotriva lor?
Astăzi sunt o mulţime de oameni buni în biserică, oameni care văd că femeile poartă pantaloni scurţi, iar bărbaţii, în loc să meargă la biserică se duc să joace golf, ies la picnic, la piscină sau rămân acasă ca să se uite la televizor. Ei ar vrea să spună că nu este bine ce se întâmplă, dar se tem că dacă o fac, vor fi daţi afară de diaconii bisericii.
Ce se întâmplă? Lot este printre noi. El stă în casă şi priveşte la păcatele care se înfăptuiesc afară, dar se teme să le spună lucrurilor pe nume, se tem să numească păcatul păcat.
Avraam nu era în murdăria aceea, ci se afla afară. El este simbolul bisericii duhovniceşti. Observaţi ce s-a întâmplat chiar înainte de sfârşit, înainte de căderea focului. Sodomiţii erau dintre neamuri, iar ceea ce s-a întâmplat cu ei simbolizează ploaia de foc care va veni peste neamurile din zilele noastre, când împărăţiile se vor sfărâma şi vor arde.
Domnul spune că cerurile vor arde şi se vor topi de căldură mare, iar ceea ce s-a întâmplat în Sodoma este umbra acestui lucru.
Haideţi să ni-i imaginăm puţin pe cei doi: pe Avraam, care era deja afară şi pe Lot, care era încă în Sodoma.
Ciudat, dar într-o zi pe la ora 11.00, pe când se odihnea sub un stejar, Avraam a văzut trei bărbaţi care veneau spre el, pe drum. Poate că de dimineaţă, Avraam fusese cu cirezile de vite şi se întorsese aproape de prânz. Aşadar, el i-a văzut pe cei trei bărbaţi venind spre el şi imediat a simţit că se întâmplă ceva neobişnuit în legătură cu ei. Întotdeauna este ceva neobişnuit când Dumnezeu vine în mijlocul oamenilor, iar ei Îi simt imediat prezenţa pentru că este Ceva care dovedeşte aceasta. Deci, Avraam a alergat repede înaintea lor şi a zis:
„Doamne, dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău.
Îngăduie să se aducă puţină apă, ca să vi se spele picioarele; şi odihniţi-vă sub copacul acesta.
Am să mă duc să iau o bucată de pâine, ca să prindeţi la inimă, şi după aceea vă veţi vedea de drum…” (Geneza 18.3-5).
Apoi a alergat repede la vite, a tăiat un viţel şi l-a dat unei slugi să-l gătească în grabă. De acolo s-a dus în cortul Sarei şi i-a spus să frământe repede şi să coacă nişte turte, iar la urmă le-a adus înaintea lor. Şi iată că în timp ce stăteau acolo şi mâncau, Unul privea mereu spre Sodoma.
Ţineţi minte! Doi dintre ei s-au dus în Sodoma, dar Unul a rămas cu Avraam. Vă rog nu lăsaţi să vă scape aceasta.
Deci doi dintre ei s-au dus în Sodoma, ca să-l scoată pe Lot de acolo şi să propovăduiască, dar Unul a rămas cu Avraam şi i-a dat un semn. Şi cei doi au făcut un semn în Sodoma şi anume: i-au lovit pe sodomiţi cu orbirea, pentru că predicarea Evangheliei îi orbeşte întotdeauna pe cei necredincioşi.
Dar şi Omul care a rămas cu Avraam a înfăptuit un semn. Cercetaţi Scriptura şi Istoria şi veţi vedea că niciodată, în toate epocile Bisericii, nu a existat vreun bărbat care să propovăduiască la denominaţiuni şi al cărui nume să se termine cu „h-a-m” ca al lui Avraam (în limba engleza „Avraam” se scrie „Abraham”). Dar astăzi există unul: „Graham.”
Aşa este. El merge printre denominaţiuni şi îi cheamă pe oameni afară. Billy Graham este slujitorul lui Dumnezeu printre denominaţiuni şi printre politicieni.
Cu câtva timp în urmă, când i-au sugerat să-şi depună candidatura la funcţia de preşedinte al ţării, a refuzat categoric. Domnul să-l binecuvânteze pentru aceasta. El n-ar fi reuşit niciodată să readucă ţara pe făgaşul cel bun, din moment ce s-au investit miliarde de dolari în fabricile de băuturi alcoolice şi de ţigări, dar este trimisul lui Dumnezeu printre sodomiţi. Aşa este.
Nu uitaţi însă că a fost un Bărbat care a rămas cu Avraam. Ceilalţi doi s-au dus în Sodoma ca să propovăduiască, asemenea unor evanghelişti moderni, dar Cel care a rămas cu Avraam, i-a dat acestuia un semn.
Fiţi atenţi! Pe el îl chema „Avram”, iar pe soţia lui „Sarai.” Apoi, Dumnezeu i s-a arătat şi i-a zis: „Nu te vei mai numi Avram; ci numele tău va fi Avraam.” (Geneza 17.5).
Vedeţi, numele „G-r-a-h-a-m” are şase litere, dar „A-b-r-a-h-a-m” are şapte litere şi se termină cu „h-a-m”.
Deci, Unul dintre cei trei a rămas cu biserica duhovnicească, cu Avraam şi fiţi atenţi ce i-a spus:
„Avraame, nu „Avrame”, unde este nevastă-ta Sara, nu „Sarai”? Ce i-a răspuns el? „Este în cortul de la spatele Tău.”
Apoi El i-a zis: „La anul pe vremea aceasta Mă voi întoarce negreşit la tine,” conform făgăduinţei pe care i-o dăduse. Acesta era Dumnezeu şi El a zis: „Mă voi întoarce!”
Sara a râs în sinea ei, într-un fel pe care îl înţelegem cu toţii, şi a zis: „Sunt o femeie bătrână, am aproape nouăzeci de ani, iar domnul meu, (Avraam) este de asemenea bătrân. Cum să mai avem noi pofte ca cei tineri? Aşa ceva este imposibil!”
Şi Omul acela, care era Dumnezeu în trup ce carne, a zis: „De ce a râs Sara şi s-a îndoit, spunând asemenea lucruri în sinea ei?” Ea era în cort, ceea ce înseamnă că El nu avusese cum s-o audă ce spusese în gândul ei.
Oare nu este aceasta aceeaşi slujbă pe care a avut-o Isus Hristos? El privea peste mulţime şi ştia tot ce gândeau oamenii. Lui Petru i-a spus cine era; lui Natanael i-a spus unde fusese şi ce a făcut înainte de a se întâlni cu El, iar când S-a întâlnit cu femeia de la fântână a făcut la fel.
El i-a zis samaritencei: „Dă-Mi să beau!” Dar femeia I-a replicat: „Domnule, nu se obişnuieşte ca iudeii să stea de vorbă cu samaritenii. Noi nu avem nici o legătură unii cu alţii.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.” Iar mai târziu, i-a zis: „Du-te, de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.
„N-am bărbat,” a răspuns ea.
„Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
Când a spus acele cuvinte, ea L-a recunoscut… Ce diferenţă între femeia aceasta şi preoţii care trăiau sub mirajul altei zile! Ei spuneau despre El: „Acesta este diavolul!” pentru că trebuiau să dea un răspuns celor din adunările lor, care nu ştiau ce să creadă despre Isus. Dar samariteanca, această femeie sărmană, avea în inimă o Sămânţă hotărâtă mai dinainte. Ea se săturase de toate aceste lucruri şi umbla pe drumuri ca prostituată. Dar după ce a auzit cuvintele lui Isus, a zis:
„Doamne, văd că eşti proroc. Noi n-am mai avut nici un proroc de patru sute de ani, dar ştim că atunci când va veni Mesia, El va face aceste lucruri.” Sămânţa din inima ei se trezise la viaţă şi nu mai avea nevoie de nici o tălmăcire.
Şi Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” Aceste cuvinte nu mai aveau nevoie de nici o tălmăcire. El înfăptuise o minune exact cum făgăduise Dumnezeu, ceea ce dovedea că era Mesia, fiindcă Moise spusese: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine.” Ce era aceasta? Împlinirea Scripturii.
Imediat, ea a alergat în cetate strigând: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” (Ioan 4.29).
Isus era în Bărbatul care putuse să-i spună Sarei ce se gândise, chiar dacă ea se afla în cortul de la spatele Lui.
În Evrei 4.12 citim: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” Aşa este.
De fiecare dată când s-a ridicat câte un proroc, el a venit cu Cuvântul pentru epoca respectivă. Şi ce s-a întâmplat? A judecat gândurile şi simţirile inimii.
Aceasta s-a întâmplat cu Isus Hristos, pentru că El era plinătatea Cuvântului. Şi El a zis: „Cum era în zilele Sodomei, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.”
Duhul lui Dumnezeu va veni pe pământ în chip omenesc, Dumnezeu descoperit în trup de carne, şi va face acelaşi lucru pe care L-a făcut când S-a arătat în trup de carne la Avraam.
Amintiţi-vă că Avraam şi Sara erau în aşteptarea fiului făgăduit. Acesta este ultimul semn pe care l-au văzut Sodoma şi Avraam înainte de sosirea acestui fiu făgăduit. Aţi observat lucrul acesta? Şi acum, Biserica duhovnicească a ajuns în acelaşi ceas.
Cineva m-a întrebat: „Frate Branham, vrei să spui că acela era Dumnezeu?” Aşa spune Biblia. Acela era Dumnezeu, nu mai este nevoie de nici o tălmăcire. Oricine citeşte Biblia ştie că Avraam L-a numit Elohim.
El era Elohim, Cel ce există prin Sine şi pentru Sine, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Avraam L-a numit Elohim. În ebraică, scrie cu litere de tipar şi înseamnă Dumnezeu aşa cum era la început. El era Elohim descoperit în trup omenesc, purtând haine omeneşti şi mâncând ceea ce mănâncă oamenii. Amin. Acesta este semnul care arată că în zilele din urmă, Dumnezeu va apărea din nou în trup de carne, în mijlocul poporului Său. Amin.
Isus a spus: „…cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” şi: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Ioan 14.12;Luca 17.28,30). Amin. Aceasta nu mai are nevoie de nici o tălmăcire. Aceste cuvinte au nevoie de împlinire, nu de tălmăcire. Amin. Credeţi aceasta?
Să ne plecăm capetele. Tatăl nostru care eşti în ceruri, venim în seara aceasta să-Ţi aducem aminte de făgăduinţele Tale. Cuvântul Tău nu poate fi făcut viu de altcineva decât de Tine.
Tu ai spus: „Să fie lumină!” şi a fost lumină. Nimeni nu mai trebuie să tălmăcească aceste cuvinte, pentru că ele s-au împlinit întocmai.
Aşa cum am spus mai devreme, prorocul Isaia a spus: „O fecioară va naşte!” şi într-adevăr aşa a fost. Făgăduinţa s-a împlinit fără să aibă nevoie de vreo tălmăcire. Da, chiar aşa s-a împlinit.
Tu ai spus că Mesia se va naşte în Betleem: „Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.” (Matei 2.6). Tu ai spus totul mai dinainte: cum va striga de pe cruce, cum va fi osândit, cum îi vor bate cuie în mâini şi în picioare: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5).
David a zis: „Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10). Cuvântul a spus că Domnul va învia în trei zile, adică înainte de şaptezeci şi două de ore, când trupul Lui ar fi început să putrezească.
Evreii au spus că cineva i-a furat trupul şi ei cred şi acum lucrul acesta, dar noi credem ceea ce spune Cuvântul Tău, Doamne. El a fost dovedit. Isus Hristos a înviat din morţi şi a zis: „…iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28.20).
Noi credem că Tu eşti aici în seara aceasta, Isus Hristos printre noi, aşa cum ai fost întotdeauna. Tu cauţi ochi, braţe, picioare, guri, suflete, trupuri de care să Te foloseşti pentru a Te descoperi.
Doamne, sfinţeşte-ne în seara aceasta, ca să-L putem vedea pe Isus Hristos viu printre noi. Lasă-L să vină aici, Doamne, fiindcă avem aceeaşi dorinţă pe care au avut-o grecii în zilele când a fost pe pământ: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus.” (Ioan 12.21). Ei s-au dus să-L vadă. O, ce cutremuraţi trebuie să fi fost când L-au văzut!
Doamne, Tu eşti Acelaşi şi astăzi şi ne-ai făgăduit că dacă vom înseta după tine, Te vom putea vedea:
„Peste puţină vreme, lumea (necredincioşii) nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul veacului.” Noi ştim că Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci. Cuvântul Tău a fost scris şi propovăduit, Doamne, de aceea, împlineşte-L acum, spre slava Ta. Amin.
Domnul să vă binecuvânteze.
Acum voi chema rândul de rugăciune. Dacă nu mă înşel, Billy nu este aici, dar cred că a împărţit numere de rugăciune de la numărul unu la o sută, sau cam aşa ceva.
Uitaţi-vă pe dosul cartonaşelor, fiindcă acolo trebuie să fie scris un număr şi o literă. Ce este? „A”? Să vină aici cei care au numerele de rugăciune cu litera „A”, numerele 1, 2, 3, 4, 5… Ridicaţi-vă: A1, A2, A3, A4. Poate îl are cineva care nu se poate ridica. Uitaţi-vă la numărul vecinului de scaun, fiindcă s-ar putea să aibă acest număr, dar să nu se poată ridica. Repede. Uite-l aici.
Să mergem mai departe: 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11. Veniţi şi ocupaţi-vă locurile aici. 12, 13, 14, 15… 25.
În spate văd un tânăr într-un scaun cu rotile. Dacă este strigat şi numărul tău, băiete, ridică mâna ca să ştiu.
Câţi dintre voi sunt bolnavi şi nu au numere de rugăciune? Să vă vedem mâinile. Bine, lăsaţi-le jos. Credeţi că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Câţi dintre voi cred aceasta? Uitaţi-vă la predicatorii aceştia. Fraţilor, nu spune Scriptura că El este marele Preot care are milă de slăbiciunile şi neputinţele noastre? Este adevărat?
Câţi dintre voi cred aceasta? Atunci ce ar trebui să facă El astăzi? Ce a făcut şi ieri, pentru că Biblia spune că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, este adevărat? Unde este El acum? Trupul Lui stă la dreapta măririi, iar Duhul Sfânt este aici ca să ni-L descopere.
Fiţi atenţi. Ce s-a întâmplat într-o zi, când o femeie s-a atins de haina Lui? Ea nu avea număr de rugăciune, dar s-a atins de haina Lui, iar în clipa când a făcut aceasta, Isus S-a întors şi a întrebat: „Cine s-a atins de Mine?” (Luca 8.45).
„Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine”?
Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” (v. 45-46). Apoi S-a întors, a privit prin mulţime şi a găsit imediat acel izvor de credinţă.
Toţi îşi întindeau braţele spre El şi strigau: „Rabi, noi credem în Tine,” dar iată că acolo era cineva care credea cu adevărat. Acea femeie s-a atins de poala hainei lui Isus prin credinţă, gândindu-se că dacă va putea să se atingă de El va fi vindecată. El S-a întors, a găsit-o şi i-a spus că scurgerea de sânge s-a oprit şi a fost vindecată. Este adevărat? Chiar aceasta a făcut.
Acum, eu vă spun că El nu este mort, ci este la fel de viu ca întotdeauna. Isus însuşi a zis: „Cum a fost în zilele Sodomei, aşa va fi şi la venirea Fiului omului.” Indiferent despre ce dar este vorba acolo sus, aici jos trebuie să fie cineva care să îi răspundă.
Biblia spune că odată Isus S-a dus într-o cetate, dar nu a putut face multe minuni din pricina necredinţei oamenilor. (Matei 13.58). Este adevărat? Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Voi trebuie să credeţi în El, pentru că aceasta este singura cale prin care puteţi obţine ceva. Este gata rândul de rugăciune? Atunci vă rog să staţi liniştiţi pentru vreo zece minute. Nu ştiu dacă voi termina până atunci, pentru că am 25-30 de oameni. Să ridice mâna cei care se află în rândul de rugăciune şi ştiu că nu-i cunosc şi că nu ştiu nimic despre ei.
Iată de ce v-am întrebat, prieteni. Isus a dat această făgăduinţă şi ea este scrisă în Cuvânt. Şi când trebuie să se împlinească? În zilele din urmă, chiar înainte de venirea Domnului, este adevărat? Acesta este Cuvântul prorocit pentru astăzi, nu lumina lui Luther; nu lumina lui Wesley şi nici măcar lumina penticostală, fiindcă noi am mers mai departe. Eu nu am nimic cu luteranii, cu metodiştii, cu baptiştii sau cu penticostalii. În seara aceasta, sunt printre noi oameni din fiecare organizaţie religioasă, dar eu nu mă refer la oameni, ci la sistemul care îi ţine legaţi.
Adevărul este că niciodată nu vei reuşi să-i spui unui metodist ceva despre Luther, pentru că metodiştii cred în sfinţenie, pe când luteranii nu cred. Nici nu vei reuşi să-l convingi pe un penticostal că ajunge să fii sfinţit, pentru că el a văzut restituirea darurilor. El nu te va putea crede pentru că are mai mult decât sfinţirea, iar aceasta este ultima epocă a Bisericii, deoarece Biblia spune că nu va mai fi alta.
Trebuie însă ca oamenii să se adune, şi iată că noi ne-am adunat. Amintiţi-vă ultimul semn. Suntem noi în aşteptarea Fiului făgăduit? Ridicaţi mâna. Credeţi că dacă suntem în Hristos, suntem sămânţa lui Avraam? Ridicaţi mâna. Dacă sunteţi sămânţa lui Avraam, priviţi semnul, pentru că El nu se arată afară, în Babilon, în lumea denominaţională, ci aici, în mijlocul vostru, al celor care aţi ieşit afară din acea murdărie. Aveţi credinţă!
Femeia aceasta este o străină pentru mine, nu am mai văzut-o niciodată şi nu ştiu nimic despre ea. Dacă este bolnavă şi aş putea s-o vindec, aş face-o cu bucurie, dar nu pot şi nici nu ştiu nimic despre ea. Acum câteva minute, ea a ridicat mâna dovedind că nu ne cunoaştem. Pentru mine, ea este doar o femeie din rândul de rugăciune, nimic mai mult.
Astăzi au adus o grămadă de numere de rugăciune, le-au amestecat şi le-au dat oamenilor. Astfel, unul a primit numărul 1, altul a primit numărul 2, 3, 7 10, etc. Aceste bileţele sunt amestecate în fiecare zi, chiar sub ochii noştri, aşa că atunci când sunt strigate numerele, răspund oameni de peste tot din adunare. Adevărul este că nici nu aveţi nevoie de numere de rugăciune, ci puteţi sta pe locurile voastre, dar să credeţi.
Prieteni, deschideţi-vă ochii şi priviţi ceasul în care trăiţi, fiindcă suntem foarte, foarte aproape de sfârşit.
Dumnezeul lui Avraam L-a înviat pe Isus Hristos din morţi, iar El a spus că în zilele din urmă, adică astăzi, vor fi aceleaşi semne pe care Îngerul Domnului i le-a arătat lui Avraam când i s-a arătat în trup de carne.
Noi ştim că lumea de astăzi este într-o mare dezordine şi îi vedem pe Billy Graham şi pe Oral Roberts cum merg şi propovăduiesc. Un mesager denominaţional şi unul penticostal împlinesc semnul. Billy Graham, teolog până în măduva oaselor, propovăduieşte ceea ce cred denominaţiunile, în timp ce Oral Robert, vindecător până în măduva oaselor, propovăduieşte ceea ce cred penticostalii.
Dar fiţi atenţi! Pentru sămânţa lui Avraam a fost făgăduit altceva. Cei doi sunt chiar în mijlocul denominaţiunilor, însă trebuie să se întâmple ceva în afara lor. Veţi înţelege aceasta mâine seară.
Fiţi atenţi! Eu nu o cunosc pe femeia aceasta, dar mă întorc cu spatele spre ea, şi poate că Domnul Dumnezeu îi va spune ceva despre familia ei, despre situaţia materială sau despre sănătate. Eu nu ştiu, însă ea va şti dacă ceea ce spun este adevărat sau nu.
Dacă în seara aceasta, El va face acelaşi lucru pe care l-a făgăduit atunci, veţi crede făgăduinţa că Isus Hristos va fi printre noi în zilele din urmă? Câţi dintre voi cred că lumea de astăzi a ajuns asemenea Sodomei? Câţi dintre voi cred că ceea ce v-am spus în seara aceasta este Adevărul? Atunci, sămânţă a lui Avraam, încrede-te în Dumnezeu!
Mă întorc cu spatele ca să nu vă gândiţi că o privesc în ochi şi aflu anumite lucruri prin telepatie sau prin alte prostii de felul acesta. Oricine ştie câte ceva despre telepatie, ar trebui să gândească mai profund decât atât. Aţi văzut vreodată un medium telepatic propovăduind Evanghelia? Aţi văzut vreodată un spiritist propovăduind Evanghelia, înfăptuind semne şi minuni şi susţinând că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Nu, aşa ceva nu se poate, dar cu toate acestea, sunt unii care cred că ar fi posibil. De ce gândesc aşa? Pentru că sunt orbi.
Credeţi că pot să fie orbi? Biblia spune că vor fi, este adevărat?
„…oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” (2 Timotei 3.2-5).
Oare nu a spus Isus în Matei 24.24 că în zilele din urmă cele două duhuri vor fi atât de apropiate, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi? Dar acest lucru nu este posibil, pentru că cei aleşi au fost în gândurile lui Dumnezeu de la început şi astfel sunt o parte din El.
Doamne, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, dovedeşte în seara aceasta că spun adevărul despre Tine. Tu eşti Acelaşi, Doamne. Slujitorii Tăi Te roagă smeriţi să alungi toate gândurile lor, ca să-i poţi folosi spre slava Ta, în Numele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Amin.
Ce este un dar? În nici un caz ceva ce poate fi tăiat şi împărţit la fiecare. Nu, nu. Darul este să ştii cum să te retragi din cale, astfel încât să poţi fi folosit de Dumnezeu. Dacă reuşeşti să uiţi tot ce are legătură cu tine, atunci Dumnezeu poate folosi darul.
Doamna din spatele meu va muri în scurt timp dacă nu intervine Domnul s-o vindece. De curând s-a rugat pentru ea un alt bărbat. Are cancer la gât şi la plămâni, iar acum încearcă să primească vindecarea prin credinţă. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul,” este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna spre sală. Dumnezeul lui Avraam trăieşte şi acum, de aceea, du-te, păstrează-ţi credinţa şi vei fi vindecată. Amin.
Acum credeţi? Voi spuneţi: „Dar cei din sală?” Doamna de acolo… a doua de la capătul rândului de rugăciune… Când m-am întors, am văzut ceva în jurul braţului ei. Un aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale. Ea are tensiunea prea mare, este adevărat, doamnă? Ridică mâna. Dacă ai credinţă, tensiunea îţi va scădea. Dumnezeul lui Avraam lucrează şi acum. El este Acelaşi; este Cuvântul lui Dumnezeu pentru ziua aceasta.
Bună seara. Ai credinţă în Dumnezeu. Pari a fi un copil. Dumnezeu îţi cunoaşte inima, domnişoară. Eu nu ştiu nimic despre tine, dar crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere ce nu este în ordine cu tine? Vei crede în El dacă o va face? Ai venit aici pentru altcineva, pentru fratele tău care locuieşte într-un oraş din nord: este vorba de Tulare. El este internat în spital cu leucemie, iar medicii l-au abandonat spunând că va muri. Nu mai este nici o nădejde pentru el. Acum crezi? Bine. Ce ai mână? Ia-o şi pune-o peste el fără să te îndoieşti. Crede. Amin.
Tu crezi? Nu am văzut-o niciodată pe femeia aceasta, dar Dumnezeu rămâne Dumnezeu. Spune-mi care om ar putea face lucrul acesta? Omul nu este făcut pentru aşa ceva, dar Dumnezeu o poate face. Isus Hristos ne-a făgăduit că va veni printre noi în zilele din urmă şi Se va descoperi seminţei lui Avraam, exact ca în zilele Sodomei.
Nu o cunosc pe doamna aceasta, suntem străini unul pentru celălalt. Din câte ştiu, ne întâlnim pentru prima dată. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că acesta este Cuvântul Lui şi că poate judeca şi astăzi gândurile şi simţirile inimii? Cuvântul vindecă, dar cu condiţia să-L credem. Tu crezi? Şi deasupra ta se află o umbră întunecată: este cancer. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună unde este localizat? Medicul spune că este undeva în partea inferioară a abdomenului. Acum crezi că vei fi vindecată? Du-te. Să nu te îndoieşti nici o clipă şi Dumnezeu te va vindeca. Amin.
Voi credeţi? Toţi? Aceasta este exact ceea ce ne-a făgăduit El. Aveţi credinţă în Dumnezeu! Nu vă îndoiţi!
Noi nu ne cunoaştem. Dacă este adevărat, fă un semn cu mâna spre sală. N-am văzut-o în viaţa mea pe femeia aceasta.
Voi, cei de acolo, credeţi? Credeţi că Isus Hristos face aceasta? Ce este? Cuvântul Lui. De aceea, dacă oamenii resping această lucrare, nu resping un om, ci resping Cuvântul Domnului, pentru că ei au dat afară Cuvântul, iar acum stă la uşă şi bate.
Doamna aceasta îmi este complet necunoscută. N-am văzut-o niciodată în viaţă. Dumnezeu este Vindecătorul, dar poate că ea nu a venit aici pentru vindecare, ci pentru altceva. Dacă Dumnezeu îmi va spune care este necazul tău, vei crede? Primul lucru pentru care vrei să ne rugăm este urechea ta bolnavă. Tu nu auzi cu o ureche, este adevărat? Apoi, mai este un obicei rău de care vrei să scapi. Este vorba despre fumat. Introdu un deget în urechea sănătoasă. Aşa, în urechea sănătoasă. Bine. Acum încrede-te în Dumnezeu şi du-te la treburile tale. Dacă vei crede, nu vei mai fuma nici o ţigară. Du-te şi Domnul să te binecuvânteze.
Vedeţi bine ce s-a întâmplat. Oare nu am spus că Dumnezeu este viu? Eu nu te cunosc, suntem străini unul faţă de celălalt, dar Dumnezeu te cunoaşte. Dacă El îmi va spune ceva despre tine, vei crede?
Veţi crede toţi cei aflaţi în sală? O cunoaşte cineva pe femeia aceasta? O cunoaşte cineva din sală? Nu. Nu-i nimic, oricum tu vei şti dacă ceea ce-ţi voi spune este adevărat sau nu. Aceasta ar trebui să te convingă. Ai văzut ce s-a întâmplat în ultimele câteva minute?
Am început să mă clatin pe picioare şi văd negru înaintea ochilor. Aceasta este din cauza deosebirii duhurilor. Vedeţi? Duhul Sfânt face aceasta, nu eu. Acesta este Cuvântul făgăduit pentru ziua de astăzi. Astfel de lucrări nu s-au mai întâmplat din zilele apostolilor, dar Biblia spune că „ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla şi când va veni Fiul omului.”
Necredincioşii nu vor crede şi nici nu ne aşteptăm ca cineva dintre ei să creadă, dar cei credincioşi vor crede.
Dacă Duhul Sfânt îmi va descoperi ceva, câţi dintre voi vor crede din toată inima? Ridicaţi mâna.
Tu ai fost victima unui accident de circulaţie, în urma căruia ai avut nişte vertebre dislocate în zona gâtului. De asemenea, ai şi un rinichi dislocat. Este adevărat? Acum crezi? Laudă-L pentru Domnul, pentru că totul va fi bine.
Crezi că Dumnezeu vindecă şi bolile de rinichi? Atunci du-te şi primeşte vindecarea.
Vino, doamnă. Uită-te aici. Crezi că Dumnezeu vindecă boli de inimă? Bine, atunci du-te la treburile tale, crede şi inima ta se va însănătoşi.
Vino. Crezi că Dumnezeu poate să-ţi vindece spatele şi să te facă bine? Atunci, du-te. Tot ce trebuie să faci este să te încrezi în Dumnezeu.
Vino, doamnă. Crezi că Dumnezeu vindecă bolile de stomac? Atunci du-te şi cinează fără frică. Crede din toată inima.
Vino. Crezi că Dumnezeu poate să vindece artrita? Atunci du-te, crede şi Dumnezeu te va însănătoşi.
În ordine. Vino. Crezi din toată inima? Tu ai tot artrită. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? Atunci du-te, încrede-te în El şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne!”
Câţi dintre cei din sală cred? Acum credeţi?
Doamna cu rochie roşie de aici, cea care a ridicat mâna şi are tensiune arterială foarte mare… Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? În ordine. Atunci pune-ţi mâinile peste doamna de lângă tine şi spune-i că îşi va recăpăta vocea. Amin.
Aşa. Amin. Acum credeţi? Aveţi credinţă!
Aici este un bărbat care suferă din cauza hemoroizilor. Crezi, domnule? Tu, cel din dreapta. Crezi că Dumnezeu te va vindeca?
Doamna de lângă tine suferă din cauza unei hemoragii şi are probleme cu spatele. Crezi că Domnul te poate vindeca? Da? Crezi? Ridică mâna şi primeşte vindecarea. Încrede-te în El.
Doamna care stă lângă tine are probleme cu picioarele şi cu un şold. Este adevărat, doamnă? Crezi că vei fi vindecată? Bine, atunci ridică mâna şi spune: „Primesc vindecarea.”
Doamna de lângă tine are o infecţie. Tânăra cu ochelari… Crezi că Dumnezeu îţi va vindeca infecţia? Ridică mâna şi spune: „Primesc vindecarea!” Bine. Încrede-te în El.
Doamna de lângă tine are o boală de rinichi. Crezi că Dumnezeu îţi poate vindeca boala, doamnă? Bine. Ridică mâna şi primeşte vindecarea.
Fetiţa de lângă ea are guşă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Ridică mâna şi primeşte vindecarea.
Câţi dintre voi cred din toată inima? Atunci ridicaţi-vă în picioare şi primiţi vindecarea.
Ridicaţi-vă în prezenţa Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov.
Fie ca Duhul Sfânt să Se reverse în Numele Domnului Isus Hristos, peste această clădire şi să vindece orice persoană care se află la picioarele Lui. Amin.
– Amin –