CUM ARATĂ LIBERTATEA?

04 martie 2026

Să deschidem Bibliile la 1Petru 2.23:

„Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; și când era chinuit, nu amenința, ci Se supunea dreptului Judecător.”

Este un verset interesant pentru deschidere, dar veți vedea că există un motiv pentru care am făcut-o.

În această seară aș vrea să vorbesc despre CUM ARATĂ LIBERTATEA? Va fi un mic studiu biblic și vom citi câteva versete din Scriptură și vom vorbi despre aceasta.

Să mergem la Matei 27.11-25:

„Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul Iudeilor?” „Da” i-a răspuns  Isus, „sunt”.

Dar n-a răspuns nimic la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrânilor.

Atunci Pilat I-a zis: „N-auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?”

Isus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul.

La fiecare praznic al Paștilor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei.

Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba.

Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care Se numește Hristos?”

Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui.

Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina lui.”

Preoții cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare.

Dregătorul a luat cuvântul, și le-a zis: „Pe care din amândoi voiți să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.

Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numește Hristos?” „Să fie răstignit!”

Când a văzut Pilat că nu ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului, și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

Și tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.”

Oh, Doamne! Ce scenă! Noi am mai trecut prin scena aceasta și o înțelegem, dar vreau să arunc o privire asupra ei prin mai multe lecturi.

În Ioan 12.19, citim:

„Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic; iată că lumea se duce după El!”

Noi tocmai am citit în versetul 18, din Matei 27, că Pilat a spus: „Căci știa că din pizmă Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui.” Marele preot și fariseii au văzut că întreaga atenție a oamenilor era îndreptată spre Isus pentru că El făcea minuni și lucrări supranaturale și că toți mergeau după El. Aceasta i-a făcut să fie invidioși, geloși pe El, și aceasta a înțeles Pilat: că L-au dat în mâinile lui din invidie.

Luca 23.1-7. Vom citi toate acestea ca temelie, apoi vom vorbi despre toate odată.

„S-au sculat toți, și au dus pe Isus înaintea lui Pilat.

Și au început să-L pârască, și să zică: „Pe omul acesta l-am găsit ațâțând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, Împăratul.”

Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul Iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt!”

Pilat a zis preoților celor mai de seamă și noroadelor: „Eu nu găsesc nici o vină în omul acesta.”

Dar ei stăruiau și mai mult, și ziceau: „Întărâtă norodul, și învață pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”

Când a auzit Pilat de Galileea…” (Așadar, când a auzit de Galileea, Pilat a devenit atent). „…a întrebat dacă omul acesta este Galilean.”

Și când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el la Ierusalim în zilele acelea.”

Deci, Pilat nu a vrut să aibă nimic de-a face cu El, așa că, atunci când a aflat că Isus era Galilean și că se afla sub jurisdicția lui Irod și că Irod se afla în Ierusalim, a încercat să scape de El cu bucurie. Fratele Branham a vorbit despre aceasta, și a spus: „Dacă L-ai auzit vreodată, nu-L vei lăsa niciodată să plece.” Dar Pilat voia să scape de „această problemă”, așa că L-a trimis la Irod, iar Irod L-a interogat și el. Noi știm că Irod voia doar să vadă o minune, așa că L-a trimis înapoi la Pilat, și începând cu versetul 14, citim:

„Mi-ați adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care ațâță norodul la răscoală. Și iată că, după ce L-am cercetat cu de amănuntul, înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de nici unul din lucrurile de care-L pârâți.

Nici Irod nu I-a găsit nici o vină, căci ni L-a trimis înapoi; și iată că omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.

Eu deci, după ce voi pune să-L bată cu nuiele, îi voi da drumul.”

La fiecare praznic al Paștelor, Pilat trebuia să le sloboadă un întemnițat.

Ei au strigat cu toții într-un glas: „La moarte cu omul acesta, și sloboadă-ne pe Baraba!”

Baraba fusese aruncat în temniță pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, și pentru un omor.

Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.

Dar ei au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!”

Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El, așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”

Dar ei strigau în gura mare, și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit.

Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.

Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, și pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-și facă voia cu El.”

Să mergem și la Ioan 19.4-15:

„Pilat a ieșit iarăși afară, și a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nici o vină în El.”

Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. „IATĂ OMUL!” le-a zis Pilat.

Când L-au zărit preoții cei mai de seamă și aprozii, au început să strige: „Răstignește-L! Răstignește-L!” „Luați-L voi și răstigniți-L”, le-a zis Pilat, „căci eu nu găsesc nici o vină în El.”

Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, și după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică.

A intrat iarăși în odaia de judecată, și a zis lui Isus: „De unde ești Tu?” Dar Isus nu i-a dat nici un răspuns.

Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc, și am putere să-Ți dau drumul?”

„N-ai avea nici o putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale, are un mai mare păcat.”

De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.”

Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară, și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar evreiește „Gabata”.

Era ziua pregătirii Paștelor, cam pe la ceasul al șașelea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”

Dar ei au strigat: „Ia-L! Ia-L! Răstignește-L!” „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” le-a zis Pilat. Preoții cei mai de seamă au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul!”

Oh, Doamne! Ce lectură minunată! Când citești toate aceste Evanghelii împreună, primești o imagine atât de frumoasă! De aceea, vreau să vorbesc puțin despre aceasta.

În Ioan 11.45-48, după învierea lui Lazăr din morți, citim:

„Mulți din Iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

Dar unii din ei s-au dus la farisei, și le-a spus ce făcuse Isus.

Atunci preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat Soborul, și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni Romanii și ne vor nimici, și locul nostru și neamul.”

Ei nu voiau să-și piardă poziția și locul, nu voiau să-și piardă puterea. Deci, ei L-au văzut pe Isus ca pe o amenințare pentru poziția și puterea lor. Astfel, vreau să vorbesc puțin  despre această scenă.

În această scenă despre care am citit, avem mai multe grupuri de oameni: îl avem pe Pilat; Îl avem pe marele preot; avem poporul sau mulțimea, apoi Îl avem pe Isus. În această scenă, Isus este singurul condamnat, este singurul legat și este singurul care este judecat. Dar vreau să vă spun ceva: Isus este singura Persoană liberă din toată această scenă. Cel aflat în lanțuri, Cel bătut, Cel cu coroană de spini pe cap, Cel batjocorit și biciuit, Cel acuzat pe nedrept, Cel respins, Cel abandonat de prietenii Săi, Cel complet singur, fără nici un prieten în lume, El este singurul care este liber. De aceea am pus întrebarea: „Cum arată libertatea?” Pentru că libertatea nu arată întotdeauna așa cum ne așteptăm noi să arate.

Pilat se afla prins într-o capcană politică. Corect? El se afla într-o situație tumultoasă, în care preoții cei mai de seamă aveau influență asupra mulțimilor. Pilat era un lider roman aflat în Israel, era guvernator roman într-un loc cu tot felul de revolte, era într-un loc greu de gestionat și de condus. El avea autoritatea și misiunea, din partea guvernului roman, să mențină pacea și liniștea în acea regiune. El trebuia să se ocupe de liderii religioși, de iudei și de zeloți care porneau tot felul de revolte. Și acum, ei i-au adus un prizonier.

Romanii aveau legi, aveau un sistem judiciar, aveau drepturi și o modalitate de a judeca oamenii. De fapt, sistemul nostru judiciar și multe dintre legile noastre provin de la romani.

Așadar, romanii aveau un program prin care voiau să fie drepți, să fie corecți. Și aici Pilat încerca să fie un judecător imparțial, să judece corect, pentru că aici era vorba despre o sentință de condamnare la moarte; era una dintre cele mai importante judecăți iar el putea trece cu vederea că era în joc viața cuiva.

Și acum Pilat a mers să-L judece pe acest Om și în timpul interogatoriului, a ajuns la concluzia că „Acest Om nu este vinovat de nimic.” Biblia spune că Pilat a zis de trei ori: „Eu nu găsesc nici o vină în El. Nu a făcut nimic vrednic de moarte.” Deci, mărturia lui Pilat în fața tuturor, a fost: „Eu nu găsesc nici o vină în El.” Și: „El nu a făcut nimic vrednic de moarte!” Dar Pilat a fost împins la colț pentru că ei au început să strige să fie răstignit, ei au început să ceară sângele lui Isus și eliberarea lui Baraba. Acum Pilat se afla într-o situație precară, iar când a aflat că Isus era Galilean, a vrut să iasă din această situație trimițându-L la Irod, pentru că știa că Isus era nevinovat, știa că i L-au predat din invidie, el știa că era o problemă religioasă și nu avea nici o legătură cu dreptatea, cu justiția sau cu judecata corectă.

 Pilat știa toate acestea, și chiar soția lui i-a spus: „Să n-ai nimic de-a face cu Omul acesta neprihănit, pentru că am suferit mult în vis din cauza Lui.” Apoi, ei i-au spus că Isus a mărturisit că este Fiul lui Dumnezeu și atunci el a devenit mai speriat ca niciodată. Astfel, când a aflat că Isus se afla sub jurisdicția lui Irod, a încercat să-L trimită la Irod, deoarece se afla într-o situație în care nu putea câștiga, ci pierdea.

Deci, în acest context, Pilat avea cea mai mare autoritate, dar vă întreb: „Era Pilat liber?” Nu! Pilat nu era liber. Pilat era legat de circumstanțele în care se afla.

Preoții cei mai de seamă se temeau de Isus din cauza influenței pe care o avea, deoarece Isus avea ceea ce ei nu aveau. Isus avea realitatea, avea justificarea, Îl avea pe Dumnezeu de partea Sa. Chiar și Nicodim, când a venit la El, a spus: „Noi știm…” Cine era Nicodim? Era unul dintre preoții cei mai de seamă, era unul dintre bătrânii lui Israel, și el a venit la Isus și I-a spus: „Știm că ești un Om trimis de Dumnezeu, pentru că nimeni nu poate face lucrurile pe care le faci Tu, dacă Dumnezeu nu este cu el.” Deci, ei știau că Isus a făcut o minune remarcabilă când l-a înviat pe Lazăr. Ei știau că Lazăr a fost mort, dar a fost înviat.

Apoi, când l-au întrebat pe acel orb din naștere căruia Isus i-a deschis ochii, știau fără umbră de îndoială că omul s-a născut orb și că Isus i-a deschis ochii, iar când l-au întrebat cum s-a întâmplat, el le-a spus: „Acesta este un lucru remarcabil! Nu s-a auzit niciodată ca un orb din naștere să vadă, totuși voi nu știți nimic despre aceasta, nu puteți spune nimic despre aceasta și credeți că El este un păcătos.” Și dintr-o dată, ei au știut fără umbră de îndoială că Isus era Real, că era Autentic, că puterea Lui venea de la Dumnezeu și că făcea ceea ce nici un om nu putea face dacă Dumnezeu nu era cu el.

Dar ei nu puteau să-L sprijine pe Isus, pentru că, dacă Îl sprijineau, își pierdeau puterea și poziția, iar puterea și poziția lor erau mai importante pentru ei decât Adevărul. Ei nu voiau să-și piardă statutul, nu voiau să-și piardă poziția. Dar poziția lor era precară, pentru că li se permitea să aibă stăpânire și să conducă sub stăpânirea romană, atâta timp cât nu erau prea multe probleme și păstrau liniștea. Și atâta timp cât țineau suficient liniștea, îi țineau pe romani sub control. Deci, totul se afla pe această bază instabilă. Ei abia au prins putere și control cu un deget și le puteau pierde oricând, așa că se temeau că, dacă toată mulțimea alerga după Isus, Roma va veni și ei își vor pierde națiunea și poziția, pentru că o puteau controla doar cu un deget.

Vă întreb: Erau liberi preoții cei mai de seamă? Ei nu erau legați cu lanțuri, nu au fost bătuți și acuzați de nimic, ei nu au fost închiși, ci puteau umbla liberi pe străzi, intrau în Sinagogă când voiau, mâncau unde voiau și făceau ce voiau. Nimeni nu i-a legat în lanțuri și nimeni nu i-a acuzat pe nedrept, dar ei erau legați.

Poporul, mulțimea, era legată de preoți prin ignoranță. Ei se temeau că vor greși și credeau că preoții cei mai de seamă și bătrânii trebuiau să le spună: „Iată ce trebuie să faceți dacă omul acesta greșește.” Ei îi credeau pe preoții cei mai de seamă și pe bătrâni, și, prin ignoranță, erau legați de sistemul religios în care au crescut. Astfel, tot ce făceau acum, era să devină purtători de cuvânt pentru marele preot, pentru că marele preot i-a convins pe toți să-l ceară pe Baraba, nu pe Isus. Și când Pilat a întrebat pe cine să elibereze, toată mulțimea a strigat într-un glas: „Dă-ni-l pe Baraba!” Astfel, sub robia ignoranței în care se aflau în sistemul lor bisericesc, sub liderii lor religioși, ei au ajuns chiar să spună: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.” Așa au fost înșelați de sistem și așa au fost legați de conducătorii lor religioși.

Apoi, ca să-i convingă pe toți, când Pilat a întrebat: „Să răstignesc pe Împăratul vostru?” marele preot a răspuns: „Noi nu avem alt împărat decât pe Cezar.”

Vă puteți imagina ca evreii să facă o astfel de afirmație? Dumnezeu le promisese că El va fi Împăratul lor și că El va avea grijă de ei, dar acum, din cauza urii lor pentru Isus, din cauza fricii că își vor pierde puterea și poziția, din cauza a tot ce-i lega, îi limita și îi restricționa, erau dispuși să declare că nu aveau alt împărat decât pe Cezar. Problema era că ei au jurat credință cu propria lor gură, împăratului roman, Cezarului, și acum erau în robie și legați de acel împărat, prin propria lor mărturie. Iar oamenii sunt tot în robie prin Sângele lui Isus Hristos, prin propria lor mărturie, pentru că au spus: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri.”

Eu spun că singurul care era liber în toată această scenă, era Cel cu fața bătută și mutilată, Cel care era batjocorit, cu o coroană de spini pe cap, Cel care era respins, aruncat și acuzat pe nedrept, închis și legat, sângerând și părăsit de prietenii Săi. El era singura Persoană liberă. Slavă lui Dumnezeu!

Vedeți, când vorbim despre libertate spirituală, când vorbim despre libertatea reală, nu este întotdeauna așa cum auzim. Libertate, știți, faci ce vrei, mergi unde vrei. Dar eu nu vorbesc despre libertatea aceasta.

În această scenă, Isus este liber. Ce Îl face liber? În scena pe care o analizăm acum, ceea ce Îl face liber, este că nu există circumstanțe externe care să-i controleze reacția. El nu era controlat de politică; nu era controlat de putere; nu era controlat de prestigiu sau mândrie; nu avea nici o împrejurare exterioară; nici o împrejurare pământească, care să aibă puterea de a-I influența în vreun fel acțiunile. Dar toți ceilalți care erau prezenți acolo în ziua aceea, acțiunile și reacțiile lor erau controlate de circumstanțe atenuante, de circumstanțele care-i înconjurau, de circumstanțele pământești de care erau înconjurați, toate controlau lucrurile care le ieșeau din gură, acțiunile și deciziile pe care le-au luat. Totul a fost controlat de circumstanțe.

Deci, ce L-a făcut pe Isus liber? Ce contează pentru mine ce L-a făcut pe Isus liber? Nimeni de pe Planeta aceasta nu putea să-L controleze, nici o circumstanță în care S-a aflat nu L-a putut determina să reacționeze altfel decât ce I-a promis Tatălui, ce a făcut pentru Dumnezeu. Decizia Lui nu a fost controlată de împrejurări; alegerile și acțiunile Lui nu au fost controlate de acțiunile altor oameni, El era stăpân pe propriile Sale alegeri și pe propriile Sale acțiuni. Pentru mine, aceasta L-a făcut liber.

Întrebarea este: „Ce fel de libertate ne dorim noi? Vrem libertatea în care putem fi un mare preot și să continuăm să facem ce vrem aparent ducând o viață ușoară și mergând mai departe? Sau ca Pilat care avea putere și poziție? Sau ca oamenii care strigau după sânge, apoi mergând acasă și mâncându-și cina fără să ajungă la închisoare?”

Eu nu vreau acest fel de liberate, pentru că aceasta este robie voalată în libertate. Dar eu vreau libertatea ascunsă în robie. Libertate adevărată. Indiferent de împrejurările în care mă aflu, eu nu reacționez la ele, ci reacționez la Cuvânt, pentru că I-am jurat credință lui Dumnezeu, lui Hristos, Tatălui meu. Și nu există nimic altceva pe Pământ care să mă motiveze sau mă provoace la o acțiune pentru că sunt liber să urmez Cuvântul.

În timp ce mergem mai departe, vreau să privim la câteva exemple. Dacă în ziua aceea ați fi fost acolo și L-ați fi văzut pe Isus stând acolo plin de sânge pe haine, cu o manta purpurie batjocoritoare peste umeri, cu o coroană de spini înfiptă adânc în craniu, cu sângele șiroindu-I pe față, învinețit, bătut, cu mâinile legate, stând la bara de judecată; Pilat stând pe scaunul de judecată cu toți acuzatorii și mulțimea de afară cerând sângele Lui, dacă ai fi văzut toată scena aceea, ai fi văzut că un singur Om era liber. Omul care tremura sub abuzul brutalității, era liber. Omul care sângera și era slăbit din cauza pierderii de sânge, era liber. Omul care era batjocorit, umilit, interogat, cu acuzatori falși care au venit să-L acuze, era liber. Cel care a fost părăsit de toți prietenii apropiați care I-au promis că Îl vor susține până la capăt, era Cel liber. Îl iubesc pentru aceasta!

Să privim la această poveste din 1Samuel 24.5-7:

„După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colțul hainei lui Saul.

Și a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.”

Cu aceste cuvinte David a oprit pe oamenii săi, și i-a împiedecat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peșteră, și și-a văzut înainte de drum.”

Am luat doar atât ca să arăt întreaga scenă. Întreaga dramă care se desfășura între Saul și David, era că Saul a fost uns ca împărat peste Israel, dar lui Saul i-a păsat mai mult de imaginea lui înaintea oamenilor decât de ascultarea de Cuvânt. Astfel, când a trebuit să-l aștepte pe Samuel…

Samuel i-a spus: „Așteaptă-mă! Să nu faci nimic până când nu ajung eu acolo.” Dar Saul nu a așteptat. Oamenii l-au presat și el a trebuit să facă spectacol, așa că s-a dus și a lăsat cu viață o parte din animalele pe care trebuia să le nimicească, deoarece el trebuia să nimicească tot ce aparținea amaleciților. L-a salvat pe regele amaleciților și a făcut un spectacol din aceasta. Apoi, a spus că a salvat animalele alese pentru a fi jertfite Domnului, și a mers mai departe aducând el sacrificiul, toți fiind în neascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. El a făcut aceasta. De ce? Din pricina orgoliului său și a mândriei, din cauza opiniei altor oameni.

Împrejurările în care se afla, l-au făcut să părăsească Cuvântul și să ia alte măsuri pentru a-și salva reputația în fața tuturor celorlalți. Astfel, Dumnezeu l-a respins ca împărat și l-a trimis pe Samuel să ungă un alt împărat, iar împăratul pe care l-a uns era un tânăr, un băiat pe nume David, un tânăr care păștea oile tatălui său. Și acea ungere l-a adus pe acest tânăr în poziția în care, atunci când a venit Goliat și a provocat oștirea lui Israel, noi știm povestea, cum David l-a învins pe Goliat.

La început, Saul a fost încântat de aceasta pentru că a fost o mare eliberare. Și Saul l-a făcut pe David purtător de arme, apoi l-a pus să fie căpitanul unei oștiri de o sută sau de o mie de oameni și l-a trimis să lupte împotriva filistenilor. Astfel David a început să-i distrugă pe filisteni.

Toate acestea au fost în ordine pentru că mergeau în favoarea lui Saul, el având un războinic care îi nimicea dușmanii. Dar Saul le-a auzit odată pe femei cântând: „Saul a ucis miile, dar David a ucis zecile de mii.” Atunci gelozia a început să crească în inima lui Saul și astfel a început să conspire împotriva lui David ca să-l omoare.

David nu a făcut nimic greșit, ci a fost credincios, a fost un slujitor credincios, un soldat credincios și un ginere credincios. Dar Saul a început să-l disprețuiască pe David și să-l urască. Saul și-a construit un complex cu privire la David pentru că David primea laudele poporului și pentru că vedea mâna lui Dumnezeu asupra lui David. Saul avea peste el un duh rău trimis de Domnul pentru că Duhul Domnului l-a părăsit, și acel duh rău a stârnit tot acest haos. Astfel, vedem că Saul a continuat să arunce cu sulițe după David și să-i amenințe viața, așa că David se afla într-o situație dificilă, de aceea el a părăsit cetatea, și-a părăsit poziția și a fugit.

Dar Saul nu putea să-l lase în pace așa că l-a urmărit din peșteră în peșteră, prin pustiu, încercând să-l omoare, pentru că Saul devenise obsedat de David.

Apoi, împrejurarea pe care tocmai am citit-o, este una dintre cele două ocazii în care David a avut ocazia să-l omoare pe Saul. Chiar și prietenii lui David i-au spus: „Domnul l-a dat în mâinile tale. Termină-l acum.” În a doua ocazie, unul chiar s-a oferit s-o facă el pentru David, dar David a spus: „Nu! Nu mă voi atinge de unsul Domnului.” Astfel, David și-a stăpânit oamenii și s-a stăpânit pe sine. Chiar și acel mic lucru pe care i l-a făcut lui Saul, acea mică lipsă de respect că i-a tăiat din mantie, l-a făcut să se căiască și inima a început să-i bată tare, pentru că niciodată nu ar fi trebuit să se atingă de unsul lui Dumnezeu. El s-a stăpânit, apoi când Saul a plecat, David s-a ridicat și a strigat după Saul că el nu are nimic împotriva lui, că îl iubește și că îl lasă să plece. Atunci Saul i-a zis: „Tu ești un om drept. Ești un om neprihănit. Te voi lăsa în pace.” Și l-a lăsat în pace un timp, apoi a venit iar după David.

Întrebarea mea este: Cine era liber? Saul sau David? David era cel fugar, el a fugit din regat, el fugea din peșteră în peșteră, fiind fără casă, fără soție, fără lux, fără confort. David era fugarul, dar care dintre ei era liber? De ce îi păsa lui Saul? „Lăsați-l pe David în pace. El a fugit. Mi-a rezolvat toate problemele și acum este undeva într-o peșteră.” Dar el și-a construit un complex și avea invidie și ură pentru David și acea ură a început să-l stăpânească. Astfel, Saul era legat de propriul său complex, el era legat, închis și înlănțuit de propria lui invidie și de propria sa ură pentru David. Saul era complet legat, era sclavul acelui complex și nu era liber.

Saul putea merge oriunde voia, putea să mănânce orice dorea, el era împăratul unei națiuni, putea să facă orice alegere voia, putea să locuiască în orice casă dorea, putea să facă orice politică voia, cu toate acestea, nu era liber. Omul liber era fugarul care se ascundea în peșteră, iar Saul, chiar dacă era pe tron, era un om legat, era un sclav. Înțelegem tabloul? Se înțelege clar acum?

Ascultați, nu contează dacă aveți bani sau nu aveți; nu contează dacă aveți o casă frumoasă sau nu aveți, pentru că libertatea nu are legătură cu faptul că poți merge unde vrei, oricând vrei și să faci orice vrei. Există o mulțime de oameni care pot cumpăra orice vor, pot merge unde vor și pot face orice alegere vor, dar sunt legați de viciile din viețile lor, de complexele pe care le au și sunt blocați într-un ciclu din care nu pot ieși. Dar poți avea oameni umili care trăiesc în condiții umile și care și-au predat inima Domnului, iar Domnul le-a vindecat inima și i-a eliberat de complexe, de invidie, de ură și mândrie. Acei oameni pot duce o viață umilă și pot lucra patruzeci, cincizeci de ore pe săptămână, dar ei nu au bărci și case de vacanță, totuși pot fi cât se poate de liberi, pentru că sufletul lor este liber, inima lor nu este îngrădită iar mintea lor nu este legată. Așa vreau să fiu eu, pentru că aceasta mi-a oferit Hristos.

Libertatea nu este ceea ce credem noi. Libertatea nu este: „Eu nu pot merge acolo; eu nu am bani pentru aceasta, eu nu-mi pot schimba locul de muncă, am nevoie de acest loc de muncă…” Ascultați, libertatea înseamnă mult mai mult decât să faci ce vrei, când vrei, unde vrei și cum vrei. Libertatea este mult mai mult decât atât.

Există o mulțime de lideri politici care sunt legați, există o mulțime de oameni de afaceri care sunt legați, blocați, și nu sunt deloc liberi. La fel sunt milionarii și miliardarii. Dar eu vreau libertate!

În mesajul Acuzația, din iulie 1963, fratele Branham a făcut următoarea afirmație:

„Aici, recent, pur și simplu aveam de gând să mă opresc din predicat. Oamenii nu mă ascultau și au continuat să facă același lucru și m-am descurajat. Mi-am construit un complex.”

Aici îl vedem pe puternicul profet al epocii noastre, fratele Branham, pe care îl respectăm atât de mult. Dar în mesajul „Stând în spărtură”, el a început să povestească despre propriile sale lupte, despre propriul său complex, despre descurajare, deoarece se gândea că oamenii și bisericile ar fi trebuit să primească Mesajul. Și acum, el voia să fugă în Nordul Columbiei Britanice, să fie vânător și toate acele lucruri. Dar Domnul a venit și i-a adus o mare corecție.

Eu cred că complexul pe care și l-a construit era legat, după părerea mea, de copilăria sa, era legat de complexul de respingere pe care l-a avut în copilărie, când a fost respins. Acum, respingerea a fost și mai mare, dar vă dați seama că această respingere și această descurajare l-au legat pe profet. Aceasta a început să-l lege pe dinăuntru și să-i limiteze libertatea, iar el a spus: „I-am lăsat pe bolnavi să zacă la pat. Dar Domnul mi-a spus că însărcinarea mea este mai mare decât a unui simplu profet. El m-a chemat pe calea apostolică să fac mai multe lucruri cu mai multe daruri decât să mă ascund în pustiu și să ies de acolo cu un mesaj.”

El a spus: „I-am lăsat pe bolnavi să zacă și trebuie să mă întorc pe câmp.” Dar ce l-a împiedicat să meargă pe câmp, să se roage pentru bolnavi și să aducă eliberarea? Complexul lui. Complexul lui i-a limitat libertatea de a face lucrarea la care l-a chemat Dumnezeu; complexul lui l-a legat și l-a limitat, l-a descurajat și l-a făcut să ia decizia de a părăsi slujba.

Astfel, a spus: „…pur și simplu aveam de gând să renunț la predicare.” El avea de gând să înceteze să-și urmeze chemarea în lucrare din cauza unui complex de respingere.

Ascultați, dacă aceasta i s-a putut întâmpla profetului, ce ziceți de voi și de mine? Acum nu vorbim despre Saul, nu vorbim despre Pilat, nu vorbim despre evrei, ci vorbim despre lucrurile din viața noastră care ne limitează libertatea.

Ce s-a întâmplat cu fratele Branham? El a reacționat la circumstanțele externe pământești, și acele circumstanțe externe pământești i-au influențat libertatea de a face ceea ce l-a chemat Dumnezeu să facă, l-a legat și l-a împiedicat, l-au legat în lanțuri și nu i-au dat libertatea să alerge la următoarele slujbe ca să predice următoarele lucruri. El a fost descurajat și a vrut să fugă, pentru că s-a confruntat cu gândul de a părăsi slujba.

Oh, prieteni, câți vă bucurați că ne-a spus această poveste? Și acum aș vrea să ridicați mâna la această întrebare: Câți dintre voi vreți să vă ascundeți undeva într-o peșteră sau să vă puneți capul sub pernă noaptea și să nu vă treziți dimineața ca să nu înfruntați ziua următoare pentru că ați fost legați de o situație? O situație, un complex, un lucru dureros, ceva pentru care nici măcar nu înțelegeți de ce vă simțiți atât de triști în anumite împrejurări și de ce anumite lucruri vă leagă atât de mult și vă limitează libertatea până acolo că nici măcar nu puteți merge la biserică. Nici măcar nu puteți avea libertatea să vă vedeți frații și surorile.

„Mă simt respins, mă simt neînțeles. Simt aceasta, simt aceea. Nu vreau să merg nici la serviciu, vreau să-mi schimb locul de muncă pentru că oamenii de acolo nu mă plac.” Și noi avem toate aceste lucruri în cap. Dar aceasta nu este libertate, aceasta este robie.

Libertatea înseamnă să nu reacționez conform cu împrejurările din jurul meu, ci să reacționez conform Cuvântului lui Dumnezeu și voii lui Dumnezeu. Aceasta este libertate. Dar când încep să reacționez la toate circumstanțele din jurul meu, la lucruri ca: „Cineva nu mă place; cineva mă face să nu merg la biserică, să-mi părăsesc locul de muncă, să merg sau nu le reuniunea de familie”, dintr-o dată sunt legat de acea circumstanță care m-a înlănțuit și mi-a limitat libertatea. Slavă Domnului!

Noi toți spunem că vrem să fim liberi ca Isus, să fim liberi așa cum a fost El liber, dar această libertate înseamnă să fii bătut peste gură, respins de prieteni, acuzat pe nedrept, înțeles greșit, judecat în fața unui grup, cu toate acestea reacționând doar la voia Tatălui.

Deci, toți am spus că vrem să fim liberi. Vrem să fim liberi? Dacă vrem să fim liberi, va trebui să începem să negăm lucrurile care ne limitează libertatea și să ne ocupăm de lucrurile care ne limitează libertatea. Ce mă ține pe loc emoțional? Ce îmi leagă mâinile? Ce mă împiedică să ies din acest ciclu? Nu este Cuvântul lui Dumnezeu, nu este Duhul lui Dumnezeu, nu este voia Tatălui meu. Și pentru că El vrea să trăiesc Cuvântul în fiecare zi, El vrea să-i iubesc pe aceia care nu mă iubesc. Slavă lui Dumnezeu!

Mă bucur atât de mult că profetul ne-a spus aceasta! Pe mine mă ajută atât de mult! Cred că toți am simțit dorința de a fugi, de a ne ascunde, de a ne retrage, de a ne lua o pauză. Depinde cât de mare este durerea dacă vrei o pauză, o plecare sau o fugă. Prieteni, aceasta este robie, nu libertate.

Ascultați, noi încă trăim într-o țară în care avem libertate, avem libertatea de a ne mișca cum vrem, de a merge unde vrem și de a face ce vrem, în anumite limite, desigur. Toți avem un loc de muncă, avem bani, dacă avem nevoie de mai mulți, putem obține un al doilea loc de muncă și ne putem aduna niște bani. Deci, dacă vrem să fugim, putem aduna niște bani și fugim. Dar vă întreb: Dacă luați o decizie bazată pe împrejurări externe și nu pe voia lui Dumnezeu; dacă luați o decizie bazată pe durere și complexe, nu pe voia Tatălui; dacă vă adunați bani și ca american, vă luați libertatea de a fugi, vă schimbați locul de muncă și vă mutați în alt loc, atunci vă întreb:  Sunteți liberi sau sunteți legați? Pare a fi libertate pentru că puteți merge unde vreți, dar dacă circumstanțele v-au împins la aceasta, atunci nu este libertate.

Dacă este voia Tatălui, indiferent ce cred ceilalți, nu contează ce fac ei, de ce te acuză sau ce gândesc despre tine, aceasta mi-a spus Dumnezeu să fac și o voi face chiar dacă aceasta aduce neînțelegere și respingere și cineva spune ceva despre mine. Este în ordine pentru că ei nu știu ce fac, dar eu știu că Acesta este Dumnezeu. Deci, lucrează în ambele sensuri. Amin.

În 1Corinteni 7.20-23, ni se spune:

„Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat.

Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta; dar dacă poți să ajungi slobod, folosește-te.

Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos.

Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți dar robi oamenilor.”

Este minunat! Nu fiți robi oamenilor. „Ei bine, nu voi fi un sclav.” Nu, nu, nu, nu! Dar dacă atitudinile tale, conduita, acuzațiile și lucrurile oamenilor te determină să faci ceva contrar cu ceea ce spune Dumnezeu, ai devenit un rob al oamenilor. Dacă ești legat, dacă circumstanțele te țin legat și nu poți să te eliberezi de ele, știi…

Ești un om liber al lui Hristos. Ești liber! Tu nu poți fugi, nu poți să te miști, dar ești liber. Dacă nu ai nici o circumstanță care să te lege, ești un om liber și faci ce vrei. Dacă ești slujitorul lui Hristos, ești legat de Hristos, deci, suntem cu toții în același loc, în Hristos.

Dacă sunt blocat într-o situație, nu trebuie să rămân blocat în mintea și în inima mea, pentru că pot fi blocat într-o situație dar să fiu liber în Hristos. Apoi, pot să fiu liber de o situație și să fiu legat de Hristos, iar Hristos poate să mă țină chiar dacă nu este nimic altceva care să mă lege pentru că sunt slujitorul lui Hristos. Deci, nu circumstanțele mă țin, ci mă ține Hristos. Dar, chiar dacă circumstanțele mă țin, eu nu sunt legat de ele, ci sunt un om liber în Hristos, pentru că în inima mea și în sufletul meu, eu sunt liber. Înțelegem?

Apostolul Pavel vorbește cu oameni care erau de fapt robi cu contract, ei erau oameni cu obligații, erau vânduți ca sclavi și blocați în casa cuiva. Toată viața lor, ei nu mai puteau să meargă unde vor și să facă ce vor, deci, ei erau sclavi, dar Pavel a spus: „Nu vă faceți griji, voi sunteți liberi. Voi sunteți liberi în Hristos.” El chiar le-a spus: „Să nu slujiți stăpânului vostru ca și cum ați sluji unui om, ci slujiți-i ca și cum I-ați sluji Domnului, pentru că voi sunteți liberi. Voi nu sunteți legați de acel om, ci sunteți legați de Hristos. El v-a pus acolo, El v-a pus în acel loc și vă cere să-i slujiți acelui om. Deci, nu-i slujiți ca unui om, ci slujiți-i ca Domnului.”

Astfel, acum nu mai contează ce face stăpânul, tu ești liber. Pavel a spus: „Fie că stăpânul tău este bun, fie că este neînduplecat, fie că este rău, aceasta nu-ți schimbă conduita, pentru că acum ești slujitorul lui Hristos.” Deci, tu ești liber prin Hristos să reacționezi în fața stăpânului, ca și cum ai reacționa în fața lui Hristos. Aceasta este adevărata libertate, prieteni!

Vreau să mă întorc la Isus pe Calvar. Isus Se afla în sala lui Pilat. Ce L-a făcut liber? Cine I-a dat putere să tacă? Ascultați, este atât de greu să taci, să-ți ții gura închisă când toată lumea te acuză pe nedrept. Vreau să spun că nu știu dacă eu aș fi trecut testul.

Isus era acolo și El avea toată cunoștința, era Atotștiutor, El știa totul. Eu nu știu dacă nu aș fi strigat nume, date și ore. „Tu ai spus aceasta în spatele acestei perdele.” „Tu ai spus…” Pentru mine ar fi fost greu să tac, dar Isus a fost capabil să tacă. El nu a reacționat la circumstanțe, ci a reacționat la Tatăl Său. El era liber față de împrejurări iar întrebarea este: „De ce?” Pentru că fusese în Ghetsimani.

Marcu 14.32-36:

„S-au dus apoi într-un loc, numit Ghetsimani. Și Isus a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici până Mă voi ruga.”

A luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească foarte tare.

El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați.”

Apoi a mers puțin mai înainte, S-a aruncat la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El paharul acesta.

El zicea: „Ava, adică Tată, Ție toate lucrurile Îți sunt cu putință; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voiești Tu.”

Înainte ca Isus să fie legat de gardienii Templului sau să fie prizonierul romanilor, El S-a legat de voia Tatălui. Cu ce fel de lanțuri? Cu aceleași lanțuri cu care s-a legat Pavel de Hristos, cu lanțurile dragostei. Ce L-a făcut pe Isus liber? El era liber față de orice de pe acest pământ pentru că El era deja legat, El era legat de voia Tatălui Său. Faptul că a fost legat de voia Tatălui Său, L-a făcut liber de voia sau de ideea oricui altcuiva.

El a spus acea rugăciune de trei ori, apoi, după ce S-a rugat, a fost capabil să Se predea și să aibă biruință.

„În sfârșit, a venit a treia oară, și le-a zis: „Dormiți acum și odihniți-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor.

Sculați-vă, haidem să mergem, iată că se apropie vânzătorul.”

Acum, Isus era hotărât să rămână legat de voia Tatălui. Pentru mine, aceasta I-a dat libertatea să înfrunte toate lucrurile cu care S-a confruntat. Așa le-a biruit.

În Ioan 8.31-34, El a spus:

„Și a zis Iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei;

veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face slobozi.

Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui, cum zici Tu: „Veți fi slobozi.”

„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului.”

Și noi știm că păcatul este necredința. Necredința în ce? Necredința în Cuvântul lui Dumnezeu. El le-a spus: „…veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.” Ce urma să-i facă liberi? Adevărul! Dar ei erau atât de confuzi pentru că erau sămânța lui Avraam și nu erau în robie. Ei I-au spus: „N-am fost niciodată robii nimănui. Suntem liberi. Putem merge unde vrem și putem face ce vrem.” Dar Isus le-a spus: „Nu! Voi sunteți în robie pentru că ați primit o descoperire greșită. Ați înțeles greșit, v-ați făcut o idee greșită și nu înțelegeți. Lipsa voastră de înțelegere și necredința voastră v-au legat, pentru că toate reacțiile voastre la circumstanțele din jurul vostru vin dintr-o inimă plină de necredință și dintr-o înțelegere greșită a Programului lui Dumnezeu, iar aceasta vă leagă și vă ține legați. Voi puteți fi liberi într-un singur fel. Care este calea de a fi liberi? Prin adevăr, poporul Meu. Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.”

Atunci, fie că ești legat sau nu, fie că circumstanțele rămân sau pleacă, libertatea ta nu depinde de circumstanțele externe, ci libertatea ta depinde de descoperirea ta despre cine ești, Cine este Tatăl tău și care este voia Lui pentru tine. Acolo este libertatea ta și capacitatea ta de a rămâne în acel Cuvânt, în acel Canal, în ascultare. Aceasta este adevărata libertate. Orice altceva este robie.

Constituția nu te face liber; America nu te face liber; banii nu te fac liber, numai Adevărul te face liber. Câți sunteți fericiți pentru Adevăr?

Isus, cu Adevărul, a putut sta încătușat, legat, bătut, respins, acuzat, și totuși să rămână liber. Toți cei din jurul Lui, care aparent erau liberi, erau de fapt legați de circumstanțele lor, de invidia lor, de disprețul lor, de circumstanțele lor politice precare,  și de ignoranța lor față de liderii lor religioși. Isus era singurul care era liber să facă voia Tatălui. El era absolut liber. Aceasta este libertatea pe care mi-o doresc! Aceasta este libertatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Circumstanțele noastre nu ne pot obliga să facem nimic. „Tu m-ai pus să fac…” Nu! Nu! Nu! Acesta este un semn de robie. „Pur și simplu nu am putut să mă abțin.” Robie! „M-ai înfuriat atât de tare și nu m-am putut opri.” Robie! Robie! Robie! „Am fost sub atâta presiune, încât pur și simplu a trebuit să…” Robie!

Tu nu ai fost niciodată sub mai multă presiune decât a fost Isus în sala lui Pilat. Eu m-am săturat de robie și vreau libertate! Amin.

În mesajul Împărtășirea, din decembrie 1965, fratele Branham a spus:

„Totuși, dintr-o dată am privit în sus și am spus: „Eu nu sunt fiul lui Charles și Ella Branham. Acolo este Ceva care mă cheamă. Ca micul vultur, eu nu sunt un pui de găină. Acolo sus undeva, este Ceva pe undeva. Oh, mare IeHoVaH, oricine ai fi Tu, deschide! Vreau să vin Acasă! În mine este Ceva care mă cheamă. Apoi m-am născut din nou. Viața aceea mică zăcea acolo. Viața Apei a fost turnată peste ea și atunci a început să crească.”

„Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.”

Care este Adevărul care vă va face liberi? Adevărul despre cine sunteți cu adevărat. Aceasta vă face liberi în această epocă. Adevărul că voi nu deveniți fii ai lui Dumnezeu, ci ați fost întotdeauna fii ai lui Dumnezeu; că Dumnezeu nu a simțit pur și simplu milă pentru voi și a decis să vă salveze, ci Dumnezeu v-a mântuit înainte de întemeierea lumii. El v-a chemat; El v-a ales; El v-a scris numele în Cartea Vieții Mielului pentru că ați fost întotdeauna în Mintea Lui, pentru că ați făcut întotdeauna parte din Planul Lui și niciodată nu puteți fi pierduți. Voi veți face parte din Programul Lui întotdeauna și El nu vă va pierde niciodată; niciodată nu veți mai fi despărțiți de El, ci veți triumfa. Acesta este Adevărul care ne face liberi.

Așadar, acum circumstanțele mele nu pot anula acest Adevăr. Spuneți-mi o circumstanță care poate anula aceasta.

Pe mine nu mă interesează ce diagnostic îți pune doctorul; nu mă interesează care sunt simptomele tale; nu mă interesează cum te simți; nu mă interesează care este contul tău bancar; nu mă interesează care este situația ta matrimonială; nu mă interesează ce gândește și ce spune lumea despre tine. Ce poate schimba acest Adevăr? Nu există nimic care să anuleze acest Adevăr. Nimic, prieteni! Dacă rămânem concentrați pe Adevăr, aceasta este libertatea noastră, aceasta suntem noi și nu există nimeni pe această Planetă mai liber decât Mireasa lui Isus Hristos. Este imposibil!

Nimeni nu poate avea acest fel de libertate pentru că este blocat într-o criză de identitate, nu știe cine este și reacționează tot timpul la circumstanțe. Dar eu nu sunt aici ca să reacționez la circumstanțe pământești, ci sunt aici ca să reacționez la un Cuvântul ceresc, la un Mire ceresc, la o promisiune care mi-a fost dată, și toate reacțiile mele sunt concentrate Acolo. Aceasta este libertatea mea! Este libertatea mea de a-L sluji pe Dumnezeu! Este libertatea mea de a asculta de Cuvântul Lui!

În Romani 6.15-22, ni se spune:

„Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum.

Nu știți că, dacă vă dați robi cuiva, ca să-l ascultați, sunteți robii aceluia de care ascultați, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte; fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce ați fost robi ai păcatului, ați ascultat acum din inimă de dreptarul învățăturii, pe care ați primit-o.

Și prin chiar faptul că ați fost izbăviți de sub păcat, v-ați făcut robi ai neprihănirii.

Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești; după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa, acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră.

Căci atunci când erați robi ai păcatului, erați slobozi față de neprihănire.

Și ce roade aduceați atunci? Roade, de care acum vă este rușine, pentru că sfârșitul acestor lucruri este moartea.

Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: viața veșnică.”

Voi sunteți slujitori a tot ceea ce ascultați. Dacă ascultați de un impuls care vine dintr-un complex, un complex de respingere sau o problemă de mândrie, atunci sunteți un slujitor sau un sclav al mândriei, sunteți sclavul unui complex de respingere; sunteți sclavul unui complex de inferioritate. Dacă ascultați de un complex, sunteți sclavul acelui complex. Dacă ascultați de mândria care vrea să fii înălțat, ești un rob, un slujitor al mândriei tale. Dar eu nu vreau să fiu slujitorul acestui lucru, deci, nu-l pot respecta. Eu nu pot respecta decât un singur lucru, și acesta este Cuvântul. Și când ascult de Cuvânt, aceasta mă face slujitorul Cuvântului, și slujind Cuvântul, Acesta mă eliberează de toate aceste lucruri.

Aceasta nu înseamnă că nu este o luptă, nu înseamnă că nu este o bătălie, nu înseamnă că nu trebuie să biruim anumite lucruri, dar reacțiile mele nu sunt legate de circumstanțe pământești. Descoperirea mea îmi spune că nu trebuie să cedez în fața la nimic ce este contrar Cuvântului. Eu nu trebuie să mă las pradă deznădejdii. Nu înseamnă că nu simt deznădejde, dar nu trebuie să fiu absolut deloc un slujitor al deznădejdii. Eu nu trebuie să cedez la lipsa de speranță și nu trebuie să reacționez la disperare. Aceasta nu înseamnă că nu le voi simți, dar nu trebuie să reacționez la acestea.

Isus a simțit totul, dar nu a reacționat la nimic din tot ce a simțit. Eu nu trebuie să reacționez la respingere. Poate că simt respingere, dar nu trebuie să reacționez la respingere, ci vreau să reacționez la Cuvânt.

Așadar, când cineva mă respinge, trebuie să-mi amintesc că am fost acceptat în Cel Iubit. Există un adevăr mai mare care învinge durerea respingerii. Poate că simt această durere, dar am de gând să rezist, deoarece adevărul este că am fost acceptat în Cel Iubit. Și dacă sunt acceptat în Cel Iubit, acceptat în Mireasă, acceptat de Hristos, atunci ce persoană de pe Pământ poate trece peste această acceptare cu respingerea ei jalnică? De aceea, Adevărul ne face liberi, prieteni!

Așadar, orice lucru căruia ne supunem, ne face robii lui. Deci, când fugim, noi devenim robii acelui lucru de care fugim. Când renunțăm, devenim robii lucrului care ne-a făcut să renunțăm. Când ne ascundem, când căutăm orice fel de aprobare de la cineva, devenim sclavi, robi, servitori ai oricărui lucru care ne face să reacționăm în acel fel. Dar eu nu vreau să fiu așa.

Fratele Branham ne-a dat câteva sfaturi despre cum să combatem complexele.

În mesajul Dumnezeu înțeles greșit, din iulie 1961, fratele Branham a spus:

„Frate Branham, eu sunt salvat și am fost botezat în Numele lui Isus Hristos, dar cum să scap de un duh încăpățânat, de care se pare că nu pot scăpa nicicum?”

Apoi, fratele Branham a început să spună:

„Dacă aș avea discernământ, aș putea să mă întorc în copilărie și să-l găsesc, căci de multe ori vine de la un bunic, de la un părinte sau de la un străbunic, vine pe linia familiei.” Și a continuat: „Încăpățânarea nu este de la Dumnezeu și singura modalitate de a scăpa de ea, este credința. Dacă ești un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, un creștin, orice ai fi, nu vei reuși să-l biruiești atâta timp cât vei sta și-l vei mustra, și îl vei mustra, și îl vei mustra. Dacă faci aceasta, este ca și cum ai întărâta un șarpe cu clopoței care stă pregătit gata să te muște. Dacă îl ignori și te îndepărtezi de el, nu poate să te rănească. Vedeți?

Deci, când simți că ai un duh încăpățânat, pune lucrul acela pe altar și crede-L pe Dumnezeu, că lucrul acela este mort, și nu-l vei mai avea niciodată. Du-te mai departe, nu-i mai da atenție și lucrul acela te va părăsi. „Împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi.” Aceasta înseamnă să pleci repede. Așadar, acesta este sfatul meu despre cum să-l învingem. Noi îl învingem pe diavolul prin credință. Aceasta înseamnă să învingem tot răul prin credință.”

Altădată, cineva i-a spus fratelui Branham că are o problemă cu mânia. Avea o problemă cu temperamentul, astfel, l-a întrebat pe fratele Branham: „Ce ar trebui să fac?” Iar fratele Branham i-a spus: „Doar oprește-te!” Și dacă el a spus aceasta, trebuie să existe o modalitate de a face aceasta. Să nu mă întrebați care sunt modalitățile, dar conform cu ce a spus fratele Branham, trebuie să aveți credință că Dumnezeu vrea să biruiți. Voi nu trebuie să fiți legați de mânie, ci trebuie s-o ignorați și să vă îndepărtați de ea. Să nu-i dați atenție, să n-o luați în seamă și să nu o mângâiați. Nu spuneți: „Am o problemă cu mânia”, ci spuneți: „Nu am nici o problemă cu mânia. Refuz să-i permit mâniei să-mi conducă viața! Refuz ca încăpățânarea sau revolta să-mi conducă viața!”

Poate că ai o înclinație rebelă încă din copilărie, dar trebuie să ai credință că aceea nu este Cuvântul lui Dumnezeu și că Dumnezeu nu vrea să trăiești viața cu acea înclinație rebelă. „Eu o pun pe altar și merg mai departe.”

Poate va trebui s-o faci de zece ori pe zi și în fiecare zi, dar continuă să te îndepărtezi de acel lucru până când Dumnezeu te eliberează de el.

În anul 1964, în Întrebări și Răspunsuri, partea a patra, fratele Branham a primit o altă întrebare:

„Când o persoană își dă seama că are un complex de inferioritate sau un alt fel de complex, cum poate depăși acel lucru?” Ar putea fi acesta pentru că a fost singurul copil?”

Acum, sfatul fratelui Branham cu privire la cineva care vrea să depășească un complex de inferioritate sau un alt fel de complex, este acesta:

„Ia exact opusul. Dacă tu vrei să faci întotdeauna ce vrei, și acel puști mic vrea să aibă întotdeauna totul, în felul tău, întoarce-te și dă tot ce ai în direcția cealaltă. Dacă ești egoist și vrei să păstrezi totul, atunci începe să dai mai departe ce ai. Înțelegi? Fă orice. Doar du-te invers. Așa poți depăși orice. Este un antidot.”

Deci, ce ne spune fratele Branham? De exemplu, dacă ai un duh egoist și vrei să păstrezi totul, începe să renunți la tot ceea ce vrei să păstrezi. De ce? Pentru că, dacă duhul care te influențează și care poate proveni din familie sau poate veni din altă parte, deci, dacă te influențează să păstrezi, să aduni, să ai, atunci ești sub robia acelui duh. Cum depășesc acea robie? Exercitându-mi dreptul liberului arbitru și fiind liber. Și ce este eliberarea din robia egoismului? Să-mi exercit dreptul de a alege să dau mai departe ceea ce vreau să păstrez. Aceasta este libertatea. Nu-i mai ceda, nu-l mai îngriji și nu mai spune: „Ei bine, familia mea a fost întotdeauna așa. Noi am fost mereu așa și eu am fost întotdeauna așa.”

Noi trebuie să încetăm cu prostiile acestea, să ne detașăm de ele și, ori de câte ori avem ocazia, să facem contrariul, deoarece aceste lucruri ne duc în robie. De aceea este un lucru foarte important.

Știți ce am găsit? Unii oameni își fac un idol din complexul lor. Astfel, ei vorbesc despre acel complex tot timpul, îl îngrijesc, și dacă au fost cumva răniți, ei continuă să vorbească despre acea durere. Știți ce este aceasta? Este ca și cum ai aprinde o altă lumânare și ai pune-o în fața micului altar a orice. Aceasta este o altă formă de idolatrie, pentru că ne închinăm acelei situații dureroase care ne-a făcut să fim așa. Astfel, tot ce pot face este să vorbesc din nou și din nou despre aceasta și de fiecare dată când intru într-un grup, trebuie să reiau toate circumstanțele. Dar aceasta înseamnă că noi ne-am consacrat unui lucru prostesc iar acel lucru ne-a dus în robie și ne limitează libertatea.

Acesta nu este Cuvântul lui Dumnezeu în viețile noastre, ci este un cârlig pe care diavolul l-a pus în noi ca să ne țină în robie. Dar noi trebuie să întoarcem spatele acelui lucru, să-l respingem și să facem exact invers. Aceasta este bine, prieteni! Indiferent cât de tare doare, este bine, pentru că de fapt, lucrul acela ne pune în dificultate.

Știți ce ne împiedică? Noi nu vom merge în case de prostituție. Cel puțin așa cred că niciunul din voi nu merge acolo. Noi nu mergem să ne drogăm, să ne îmbătăm, să facem toate acestea. Dar știți ce ne pune piedici? Toate aceste lucruri mărunte, aceste mici cârlige care ni le-a pus diavolul când eram mici, prin părinții noștri, prin descendența noastră și nu ne descurcăm cu ele pentru că ne limitează libertatea. Dar eu spun că este de ajuns. Am fost eliberat prin această Evanghelie și voi rămâne liber conform acestei Evangheliei. Eu nu trebuie să-mi hrănesc sentimentele, nu trebuie să cer aprobare și nu trebuie să fac toate aceste lucruri. De ce? Pentru că știu cine sunt; știu Cine este Tatăl meu; știu Cine este Soțul meu și știu care este scopul meu. Doamne, ajută-ne să rămânem liberi!

În 1Corinteni 6.12, apostolul Pavel ne spune:

„Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”

Puteți spune, Amin? „Amin!” Știți, de câte ori vezi pe cineva legat de un duh al modei, de un duh de mândrie sau de o poftă pentru ceva lumesc și de câte ori vorbești cu el despre aceasta, vrea să-ți arate un citat. Ce legătură are aceasta cu acel lucru? El încearcă să-ți arate că, conform cerințelor Mesajului, el este în linie, nu s-a îndepărtat de Cuvânt. Dar întrebarea nu este dacă te-ai îndepărtat sau nu de Cuvânt, ci întrebarea este: „Ești legat de un duh de poftă, de mândrie sau de modă?”

Ascultați, s-ar putea să fie în ordine, căci toate lucrurile vă sunt îngăduite să le faceți, dar nu sunt în folosul vostru, dacă voi ați ajuns sub puterea acelui duh.

Unii oameni devin dependenți de muncă pentru că întreaga lor identitate este atașată de munca lor și ei muncesc, muncesc, muncesc și realizează, realizează, realizează, deoarece au nevoie de un titlu și trebuie să arate ce au făcut. Adică, ei au devenit sclavii mândriei. Dar poți găsi versete în Scriptură unde scrie că dacă nu-ți întreții casa, ești mai rău decât un necredincios.

Ascultați, nimeni nu a spus că a lucra ore suplimentare este contrar Cuvântului, nu despre aceasta vorbim. Poate că îmi este îngăduit, dar nu este folositor, pentru că nu voi cădea sub puterea a nimic, fie că îmi este îngăduit sau nu. Într-un fel, nu este nici o problemă, dar pe de altă parte, este un cârlig și o capcană. De aceea cărțile de reguli nu funcționează; de aceea un formular standard nu funcționează. Acesta poate funcționa pentru unul, dar nu va funcționa pentru celălalt. Lucrul care mă leagă pe mine, nu este lucrul cu care te lupți tu. Așadar, toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi supune la nimic.

Marcu 5.1-5:

„Au ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul Gadarenilor.

Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat.

Omul acesta își avea locuința în morminte și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț.

Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile și nimeni nu-l putea domoli.

Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipând și tăindu-se cu pietre.”

Fiți atenți aici: „…de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile și nimeni nu-l putea domoli.” El nu putea fi legat cu lanțuri, nu putea fi legat cu nimic. El era liber. Era liber? Acest om nu era liber. Ascultați, el mergea unde voia și făcea orice voia și nici un om nu putea să-l potolească, nici un om nu a putut să-l oprească și nimeni nu putea să-i spună să plece, să rămână sau să nu facă ceva. El a făcut orice a vrut, dar acel duh îl conducea, acel demon „legiune” îl purta. El era absolut liber să se miște prin țară și să facă orice voia și orice încercare de a-l îmblânzi, a eșuat. El era liber. Nu! El era legat. Vedeți?

Libertatea nu arată întotdeauna așa cum credem noi că arată libertatea.

De multe ori, ceea ce pare a fi libertate, are atașată de ea robia. Dacă omul acela era liber, de ce plângea, de ce se tăia cu pietre și locuia în morminte separat de ceilalți? Știți, fratele Branham a spus că omul acesta își venea în fire din când în când, el își amintea că are o soție și copii acasă. El a spus că aceasta a început cu mult timp în urmă când a băut puțin, apoi îi spunea soției sale o minciună mică. Așa a început, apoi el a ajuns în robie, într-o robie atât de mare încât alega de colo, colo, pierzându-și mințile, stăpânit de o legiune de demoni, tăindu-se, plângând printre morminte, urându-și viața, alergând gol printre morminte, până acolo că nici măcar nu putea fi înlănțuit, pentru că avea atâta putere încât rupea lanțurile. Acel om era absolut legat, dar complet liber. Oh, Doamne!

Fapte 4.15-21:

„Le-au poruncit doar să iasă afară din sobor, s-au sfătuit între ei,

și au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este știut de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui.

Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”

Și după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai învețe pe oameni în Numele lui Isus.

Drept răspuns, Petru și Ioan, le-au zis: „Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu;

căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit.”

I-au amenințat din nou și i-au lăsat să plece, căci nu știau cum să-i pedepsească, din pricina norodului, fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate.”

Iată-l pe Petru care a fost prins într-o asemenea mândrie, robie și iubire de sine, încât nu a putut să se dăruiască pe sine, așa cum a spus că va face, pentru că atunci când Isus a fost prins și legat, el a fugit și s-a lepădat de Domnul de trei ori. Dar Dumnezeu l-a adus la pocăință și l-a umplut cu Duhul, așa că acum stătea chiar în locul în care înainte se temea să meargă, în fața Sinedriului. Acum stătea chiar acolo, iar ei l-au amenințat și i-au spus: „Să nu faci aceasta și să nu faci aceea.” Acesta era omul care, cu puțin timp în urmă fugea speriat, dar acum stătea chiar acolo. De ce? Pentru că găsise libertatea, își găsise identitatea și fusese umplut cu Duhul lui Dumnezeu, iar acum era sclav al iubirii, era legat cu lanțurile lui Isus Hristos și nici un om nu-l mai putea lega din nou. Și, cu toate că îl amenințau, el a stat acolo și a spus: „Ascultați, spuneți-mi voi, ar trebui să ascult de Dumnezeu sau de om?” Acum, el nu se mai temea pentru că nu mai era legat de circumstanțe și proclama Evanghelia. Și, ghici ce a făcut? S-a întors imediat și a început să predice Evanghelia, iar ei l-au arestat și l-au băgat în închisoare.

În Fapte 12.5-7, vedem că Petru era ținut în închisoare, deci, era legat. Nu! El era liber.

„Deci, Petru era păzit în temniță și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanțuri; și niște păzitori păzeau temnița la ușă.

Și iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!” Lanțurile i-au căzut jos de pe mâini.”

Prieteni, vă spun că nu există nimic pe Pământ care să vă lege și de care să nu vă poată dezlega Dumnezeu. Niciun lucru. Acest om găsise libertatea și aceasta a venit din cer, așa că nu a mai putut fi legat niciodată. El era legat în lanțuri, avea câte un paznic de ambele părți, avea paznici afară, avea o ușă interioară și o ușă exterioară; ei aveau tot ce era posibil omenește pentru a-l ține pe Petru legat, dar Dumnezeu hotărâse deja că el va fi liber.

Dacă Dumnezeu a hotărât că vei fi liber, nu mă interesează prin câte lucruri oribile ai trecut prin viață sau cu ce circumstanțe te confrunți acum, dacă Dumnezeu a hotărât că vei fi liber, nu există nimic pe acest Pământ care să te poată ține legat. Nimic! Slavă Domnului!

Acum ajungem la Pavel. Fapte 16.23-25:

„După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniță și au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.

Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat în temnița dinăuntru, și le-a băgat picioarele în butuci.

Pe la miezul nopții, Pavel și Sila  se rugau și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închiși îi ascultau.”

Ei erau legați. Nu! Ei erau liberi! Tu nu cânți laude lui Dumnezeu în miez de noapte cu picioarele în butuci, cu urme de bătăi pe spate, în temnița dinăuntru. Tu nu faci aceasta pentru că ești legat, ci cânți pentru că ești liber. Tu poți fi liber chiar dacă ai picioarele în butuci, poți fi liber având spatele sângerând, având dureri și sânge închegat peste tot. Poți fi acuzat, poți fi amenințat, poți fi închis în temnița dinăuntru, cu toate acestea poți fi cât se poate de liber și poți cânta ca o pasăre într-un pom la răsăritul soarelui.

„Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată s-au deschis toate ușile și s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” (versetul 26).

Oh, slavă Domnului! Omul nu te poate lega. Singurul fel în care poți fi legat este dacă te supui de bunăvoie unei legături, pentru că puterea lui Dumnezeu te-a eliberat. Dacă ești un copil al lui Dumnezeu, născut din Duhul lui Dumnezeu, cu Cuvântul lui Dumnezeu, ești cât se poate de liber și nimeni nu te poate ține legat. Tu ești legat numai de propria ta supunere față de circumstanțe. Oh, slavă Domnului!

Și acum, în Fapte 20.22-25, Pavel spune:

„Și acum, iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim fără să știu ce mi se va întâmpla acolo.

Numai Duhul Sfânt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri.

Dar eu nu țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să sfârșesc cu bucurie calea și slujba, pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Și acum, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu.”

Pavel le-a spus: „Merg la Ierusalim și nu știu sigur ce se va întâmpla, dar în fiecare cetate în care intru, Duhul Sfânt mărturisește și profețește că mă așteaptă lanțuri și necazuri. Dar lanțurile și necazurile nu mă pot lega, pentru că deja sunt liber. Ele nu-mi pot opri scopul și nu pot opri Planul lui Dumnezeu, ci voi încheia această slujire cu bucurie.” Pavel a mers la Ierusalim, apoi a intrat în Templu unde a fost tulburare, iar ei au venit, l-au scos din mâinile lor și l-au făcut prizonier, așa că Pavel a stat în închisoare ani de zile, de unde a fost chemat la interogatoriu în continuu. Știți ce au primit de fiecare dată când l-au interogat? O altă predică. Ei nu au arestat un om care să ceară să fie eliberat.

Astfel, Felix l-a tot chemat pentru că se aștepta că într-o zi va primi mită, deoarece se gândea că, evident, Pavel dorea să scape din închisoare. Dar Pavel nu era nerăbdător să scape din închisoare, pentru că Dumnezeu i-a spus că va merge la Cezar și va depune mărturie la Roma.

Așadar, Pavel nu căuta libertatea de care Felix credea că avea nevoie. Felix credea că poate să-l controleze pe Pavel și că poate obține mită de la el, pentru că oricine vrea să fie liber. Dar ceea ce nu înțelegea Felix, era că Pavel era deja liber. Pavel era cât se poate de liber, iar eliberarea din închisoare nu avea să-l facă mai liber. El era deja liber și se afla sub mâna lui Dumnezeu. Deci, Pavel nu-l căuta pe Felix pentru a-și obține libertatea, ci privea spre Tatăl ceresc și avea de gând să rămână chiar în programul lui Dumnezeu, pentru că aceasta era libertatea.

Dacă programul lui Dumnezeu este închisoarea, acolo îmi găsesc libertatea, să-L slujesc pe Dumnezeu oriunde m-a așezat El și să nu las împrejurările să mă influențeze.

Lucrurile au devenit atât de rele cu Pavel, încât au fost nevoiți să convoace o altă adunare iar noul împărat a venit din Galileea. Ei erau toți adunați la un loc iar Pavel a venit și a început să predice din nou. Împăratul a zis: „Pavele, curând vrei să mă convingi să devin creștin.” Și Pavel i-a răspuns: „Nu doar că vreau să te conving, ci vreau ca toți cei ce mă ascultați, să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea. Nu vreau să fii nevoit să vii la închisoare ca mine, dar vreau să fii la fel de liber ca mine, în Evanghelie.”

Aceasta este libertatea, prieteni! Slavă Domnului pentru această libertate!

Romani 8.1-2:

„Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.

În adevăr, legea Duhului de Viață în Hristos Isus, m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.”

Știți ce? Acum nici măcar moartea nu ne poate speria, nici măcar amenințarea cu moartea nu ne poate controla. De aceea a spus Pavel: „Eu nu-mi socotesc viața scumpă.” De ce? Pentru că el era deja posesorul Vieții Veșnice. Slavă Domnului!

În mesajul Biserica și starea ei, din august 1956, fratele Branham a spus:

„Jos în California, era un tip care purta o pancartă pe care scria: „Eu sunt un nebun pentru Hristos!” Iar pe spate scria: „Tu, al cui nebun ești?” Aceasta este corect. El a devenit un nebun pentru lume, ca să poată fi condus de Duhul Sfânt, pentru că fiii și fiicele lui Dumnezeu sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu.”

Întrebarea este: „Tu, cui slujești?” Acest om știa pe Cine slujește. El a spus că este un nebun pentru Hristos, dar întrebarea este: „Al cui nebun ești tu?”

Eu Îl slujesc pe Dumnezeu și sunt liber. Eu am fost făcut liber prin Cuvântul Său. Tu, pe cine slujești? Este o întrebare bună, pentru că toată lumea slujește pe cineva, toată lumea slujește într-un fel, toată lumea este legată de ceva.

Știți ce vreau eu? Să fiu liber. Vreau să fiu liber de toată robia acestei lumi. Și singura cale pe care o știu ca să fiu liber, este să mă leg cu lanțurile dragostei de Dumnezeu, să fiu legat cu dragoste de Hristos.

Fratele Branham a spus: „Un rob al dragostei lui Hristos,” ca să fiu liber de toate aceste alte lucruri de pe Pământ. Eu nu vreau să fiu controlat de ceea ce este aici, ci vreau să fiu controlat de ceea ce este în interiorul meu, de relația pe care o am cu Tatăl. Vreau să fiu liber să-L slujesc pe Dumnezeu în fiecare împrejurare în care mă aflu în biserică și în afara bisericii, într-o zi bună și într-o zi rea; când totul merge bine și când totul merge rău; eu vreau să fiu liber să-L slujesc pe Dumnezeu, liber de împrejurările care mă înconjoară.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim atât de mult, pentru acest Cuvânt! Oh, Doamne, ce tablou ne-ai pictat despre cum arată de fapt libertatea! Doamne, noi vrem să fim liberi.

Lumea ne privește fizic, privește la împrejurările noastre fizice și poate nu ne văd liberi, dar, o, Doamne, dacă ar putea privi puțin mai adânc, ar vedea libertatea, libertatea absolută. Libertate în Duh, libertate prin Cuvântul Tău, pentru că Tu ne-ai rupt lanțurile, ai rupt legăturile robiei noastre, ai eliberat captivii; ai venit să-i eliberezi pe cei legați, ai venit să-i eliberezi pe cei captivi. Doamne, aceasta ai venit să faci, și ai spus că putem fi liberi. Dumnezeule, Tu ai venit să ne eliberezi de noi înșine, de umanitatea noastră, de carnea noastră, de propriile noastre capcane și de toate uneltirile pe care le-a folosit diavolul împotriva noastră.

Doamne, Tu ai venit să ne aduci Adevărul, și acel Adevăr ne face liberi. Doamne, ține-ne conectați la acest Adevăr, ține-ne ochii ațintiți asupra Lui și ajută-ne ca Acesta să fie singurul Adevăr care să ne călăuzească viața. Ajută-ne să-L ascultăm, să-L slujim, să rămânem slujitorii Tăi, Doamne Isuse, ca să putem rămâne liberi de toate capcanele dușmanului.

Dumnezeule, copiii Tăi au suferit trecând prin complexe, prin identități false, cuvinte dureroase rostite de părinți care au fost fără inimă și toate acestea au lăsat mici cârlige și ghimpi care le-au rămas înfipte în duhul lor iar diavolul le folosește uneori pentru control. Doamne, Isuse, noi nu vrem să fim controlați de nici un duh demonic, nu vrem să fim controlați de nicio circumstanță pământească sau de vreun complex, de aceea respingem toate acestea chiar acum. Respingem lucrurile pe care diavolul încearcă să le folosească împotriva noastră pentru a ne influența deciziile și să ne convingă să facem alte lucruri decât să credem în Cuvântul Tău, dar noi îl respingem chiar acum și ne îndepărtăm de el, în Numele lui Isus Hristos.

Doamne, sunt lucruri care zac în trecutul meu, care mă conving, care îmi provoacă dureri și sensibilități, dar eu nu vreau să le mai fiu supus nici măcar o zi, ci mă îndepărtez de ele, Doamne. Am încredere în Cuvântul Tău promis că mă iubești, că m-ai chemat, că sunt Mireasa Ta, că sunt primit în Cel Iubit și că toate lucrurile se desfășoară spre slava Ta, după voia ta, că ceasul ticăie exact la timp și că toate lucrurile trebuie să fie așa; că nimic nu este ieșit din comun, ci totul merge perfect și eu sunt liber să fiu fericit în mijlocul tuturor circumstanțelor mele. Sunt liber să mă bucur și să cânt chiar în mijlocul tuturor lucrurilor care se întâmplă în viața mea, pentru că Tu m-ai eliberat.

Tu ne-ai făcut liberi și nimic din toate aceste lucruri nu ne mai mișcă, doar Cuvântul Tău ne mișcă. Adevărul Tău ne-a eliberat, nu circumstanțele cu care ne confruntăm în această lume.

Doamne, noi întoarcem spatele diavolului și tuturor minciunilor lui cu care se confruntă Cuvântul Tău, și ne bucurăm, cântăm și sărbătorim, pentru că Tu ne-ai eliberat.

Doamne, ajută-ne să rămânem liberi, deschide-ne ochii la toate tacticile dușmanului, deschide-ne ochii la toate lucrurile care zac acolo și de care nu eram conștienți, care se mișcă, ne conving și ne provoacă reacții greșite. Doamne, deschide-ne ochii ca să le punem și pe acestea pe altar, să ne îndepărtăm de ele și să putem face opusul.

Doamne, ajută-ne să avem biruință conform voii Tale!

Te iubesc, Tată, și Îți mulțumesc pentru acest Mesaj, pentru acest Adevăr care ne eliberează cu adevărat.

Te iubesc, și Te rog lasă binecuvântările Tale peste această adunare, pentru ca atunci când ieșim pe aceste uși, aceste lucruri să nu rămână doar o predică tentantă sau ceva interesant ce am auzit, ci să devină Viață în noi, să devină realitate, astfel încât mâine, când ne vom confrunta cu circumstanțe la locul de muncă încercând să ne blocheze, să ne închidă, să ne lege cu noduri, noi să le respingem, să ieșim din ele și să cântăm, să ne bucurăm oricum, pentru că suntem un popor liber.

Te iubim, Tată, și Te rugăm să ne binecuvântezi cu toate aceste lucruri, în Numele lui Isus Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni!

Vă încurajez doar să trăiți liberi. Nu a fost nici o persoană creștină care a trăit pe acest Pământ, care să nu fi fost călcată în picioare, ridiculizată, respinsă, rănită, părăsită, și toate celelalte la un loc. Și ce dacă? Ce legătură are aceasta cu mine? Eu nu trăiesc pentru firea pământească, nu trăiesc pentru prezent, ci trăiesc pentru eternitate pentru că cred acest Cuvânt și cred ce a spus El despre mine.

Știți ce altceva a spus? Stabilizatoarele au fost puse pe vas și a spus că veți depăși orice val. Aceste valuri vor veni, dar dacă vom rămâne credincioși Cuvântului care ne-a fost dat, Acesta ne va da stabilitate.

Vor veni necazuri, vor veni dureri, vor veni dureri de inimă, dar știți ceva? Conform Cuvântului, veți depăși orice val. Poți să te ridici deasupra fiecărei minciuni, deasupra fiecărei capcane a diavolului, a fiecărei circumstanțe care încearcă să te convingă să te întorci la vechile obiceiuri, la vechile căi, la vechile lucruri. Dar eu spun: „Doamne, Tu ne eliberezi și ne păstrezi liberi. Continuă să ne speli cu Apa Cuvântului și ajută-ne să ne îndepărtăm de toate lucrurile vechi.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni! Amin.

                                -AMIN-