PUTEREA CREDINȚEI

29 martie 2026

Să deschidem Bibliile la Marcu 9.23:

„Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poți!”…Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!”

Astăzi vreau să vorbesc despre PUTEREA CREDINȚEI. Este minunat să crezi, iar aici, Isus spune: „Toate lucrurile sunt posibile celui ce crede.” Deci, trebuie să existe o putere în a crede, iar astăzi vreau să explorăm puterea credinței.

În 2Tesaloniceni 2.9-13, citim:

„Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri mincinoase,

și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiți…”

Noi vedem că aici este ceva legat de Adevăr: „Ei nu primesc dragostea Adevărului ca să fie mântuiți…” (Deci, a fi mântuit, are legătură cu Adevărul și cu credința în Adevăr).

„…Din această pricină Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună,

pentru ca toți cei ce n-au crezut Adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiți…”

Așadar, vedem că există o putere în credință. Dar există o putere în a crede orice credem? Dacă credem Adevărul, există o putere în a crede Adevărul, dar există o putere în a crede și o minciună. Astfel, pentru că nu au avut dragostea Adevărului, Dumnezeu i-a lăsat pradă unei amăgiri puternice, ca să creadă o minciună și pentru ca toți cei ce nu cred Adevărul, ci își găsesc plăcere în nelegiuire, să fie condamnați.

„…Noi însă, frați preaiubiți de Domnul, trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului și credința Adevărului.”

Așadar, există o putere în a crede. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ales, că m-a ales pe mine. Nu a fost puterea sau abilitatea mea de a crede, ci a fost că El m-a ales de la început pentru mântuire, în sfințirea Duhului și credința Adevărului. Îi sunt atât de mulțumitor lui Dumnezeu că El a pus în mine Ceva cu care să cred.

Vom începe cu începutul, cu Geneza. Noi știm că Dumnezeu le-a dat copiilor Săi o poruncă: să nu mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului. Dar șarpele a venit și a adus o înșelăciune, o pângărire, pentru că Satan a lucrat prin el. Noi știm aceasta foarte bine, pentru că ni s-a spus:

„Șarpele era mai șiret decât orice fiară a câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să  nu mâncați din toți pomii din grădină?”

Femeia a răspuns șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.

Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el, și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.”

Atunci șarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veți muri;

dar Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”

Șarpele tocmai i-a dat o minciună femeii, el tocmai a mințit-o spunând: „Hotărât că nu veți muri.” deși Dumnezeu spusese: „Hotărât că veți muri!” Apoi a continuat să-i spună ce se va întâmpla dacă va mânca din acel rod.

Voi știți că fratele Branham a spus că cea mai eficientă minciună, cea mai mare minciună are cel mai mult adevăr în ea. Deci, cea mai bună minciună conține o mulțime de fapte adevărate, o mulțime de lucruri care sunt adevărate pe care le-ați putea despărți și să spuneți: „Ei bine, este adevărat. Aceasta este adevărat. Toate acestea sunt adevărate.” Dar scopul în a pune Adevărul cap la cap și de a amesteca și altceva, nu este să te ducă la Adevăr, ci să te depărteze de Adevăr. Dar aceasta este o minciună. O minciună este în opoziție directă cu Adevărul. Și nu contează cât Adevăr pui în minciună, este tot minciună pentru că te îndepărtează de Adevăr.

Să presupunem că prezinți o mulțime de fapte și faptele tale pot fi testate absolut, pot fi verificate, că fiecare faptă pe care o prezinți în cazul tău, este absolut o faptă care se poate verifica și dovedi, dar tu pui faptele împreună în așa fel încât să conduci pe cineva la o concluzie falsă. Astfel, tu ai condus pe cineva la o minciună folosind adevăruri sau fapte; tu ai condus pe cineva la o minciună, pentru că o minciună este întotdeauna în opoziție cu Adevărul.

Astfel, nu contează câte fapte sau câte afirmații corecte face cineva, el îi îndepărtează de Cuvântul lui Dumnezeu, îi duce departe de Adevăr, iar aceea este o minciună.

Ascultați, acea minciună nu avea absolut nici o putere dacă Eva nu o accepta, dacă ea nu o credea. Este o putere, este o minciună, vreau să spun că sunt puse laolaltă. Era o înșelăciune pentru că șarpele era mai șiret, mai înțelept și mai priceput în ceea ce privește căile lumii. Astfel, șarpele a pus la cale o înșelăciune subtilă, pentru că și Eva a spus că a fost amăgită, că a fost înșelată, deoarece el i-a prezentat-o atât de bine. Dar minciuna nu are nici o putere decât dacă este crezută. Și când Eva a crezut minciuna și a acționat conform minciunii, atunci minciuna a avut puterea să aducă condamnarea, pentru că ne-a îndepărtat de Cuvântul lui Dumnezeu.

Așadar, încă de la început noi am văzut puterea Adevărului, puterea credinței în Adevăr și puterea unei minciuni.

În mesajul Cuvântul vorbit este Sămânță originală, din martie 1962, fratele Branham a spus:

„Așa se comite adulterul spiritual. Când voi, știind ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, prin legătura minții, luați o minciună a diavolului împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, faceți exact ce a făcut Eva. Cu o primă relație spirituală care a venit prin a crede minciuna Satanei în pântecele minții ei, aceasta i-a murdărit sufletul, i-a așezat moartea în suflet, apoi a avut loc actul natural. Aceasta este singura cale prin care o femeie poate comite vreodată adulter împotriva bărbatului ei, este să lase mai întâi un alt bărbat s-o convingă, apoi să-l primească pe acel bărbat, care nu este soțul ei. Atunci ea a comis adulter.

Și când Mireasa lui Hristos lasă ca crezurile făcute de om și dogmele să ia locul Cuvântului lui Dumnezeu, ea comite adulter. Nu a spus Isus: „Oricine se uită la o femeie ca s-o dorească, a săvârșit deja adulter cu ea în inima lui? Pentru că se uită la ea ca s-o poftească în inima lui, a comis deja adulter cu ea.” De ce? Pentru că el lasă ca aceasta să vină în mintea lui. Acesta este pântecele, acesta începe să miște lucruri și Satan intră.

Noi am fost însămânțați cu Cuvântul. „Într-o zi, Eu voi aduce Viața pe Pământ și voi umple Pământul…” (Aceasta a fost promisiunea) „…Ceea ce nu a reușit să facă Eva, a făcut Maria. Ea a luat Cuvântul. Eva a luat minciuna Satanei, dar Maria a luat Cuvântul lui Dumnezeu.”

Așadar, promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu, urma să se împlinească. Dar fratele Branham spune că Eva abia a așteptat.

„Ea voia să cunoască. Ea nu știa, dar voia să știe, iar Satan a venit și a născocit o minciună înșelătoare pentru ea. Astfel, ea a sărit la bord și a dat putere acelei minciuni crezând în ea, acceptând-o și acționând ca atare. Aceasta nu ar fi avut nici o putere asupra ei dacă ar fi rămas la Cuvânt, atunci minciuna nu ar fi avut nici o consecință pentru ea, n-ar fi avut nici o putere asupra ei. Dar ea a trebuit să părăsească mai întâi Cuvântul, apoi să accepte minciuna. Iar când a făcut aceasta, minciuna a avut putere și a adus condamnarea, pentru că ea a uitat Cuvântul. Dar Maria a rămas cu Cuvântul și nu a acceptat nici o minciună. Ea a rămas cu Cuvântul și Cuvântul a produs promisiunea. Dacă Eva ar fi așteptat, promisiunea s-ar fi împlinit.”

În mesajul Calea unui profet adevărat, din ianuarie 1963, fratele Branham a spus:

„Vedeți voi? Tu trebuie să negi Adevărul înainte de a putea crede o minciună. Așa este. Eva a trebuit să nege mai întâi Cuvântul ca să poată primi minciuna Satanei.”

Acest lucru este atât de puternic, pentru că noi toți am fost înșelați înainte să credem minciuni. Dar, ca să crezi o minciună, trebuie să respingi Adevărul, să negi Adevărul. Deci, este foarte, foarte important ca noi să știm că înainte să poți crede o minciună, trebuie să negi Adevărul. Așadar, să rămânem cu Adevărul!

Mă bucur că trăim într-o zi în care Adevărul a fost restaurat, când înșelăciunea a fost înlăturată, căci trăim în ziua când ni s-a dat interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină. Noi am fost readuși la adevărurile Bibliei ca să nu mai umblăm în întuneric sau într-o zi întunecoasă, o zi în care nu este nici lumină nici întuneric, pentru că acesta este Răsăritul Soarelui, este Lumina care strălucește în timpul serii. Cuvântul a revenit la Lumină și tot ce are nevoie Dumnezeu să facem, este să rămânem credincioși Cuvântului. Aceasta este. Doar stai cu Cuvântul, doar crede-L și va aduce la împlinire tot ce a promis că va împlini.

Deci, pentru a crede o minciună, mai întâi trebuie să respingem ceva din Cuvântul lui Dumnezeu.

Să mergem la Numeri 13.31-33. Este vorba de Cades-Barnea, când spionii s-au dus să spioneze țara și au adus înapoi o mărturie rea despre ea. Să citim de la versetul 26:

„Au plecat și au ajuns la Moise și la Aaron și la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus știri lor și întregii adunări, și le-au arătat roadele țării.

Iată ce au istorisit lui Moise: „Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat, este o țară în care curge lapte și miere, și iată-i roadele.

Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. Ba încă am văzut acolo și pe fiii lui Anac.

Amaleciții locuiesc ținutul de la miazăzi; Iebusiții și Amoriții locuiesc muntele; și Cananiții și Hetiții locuiesc lângă mare și de-a lungul Iordanului.”

Caleb a potolit poporul, care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim și să punem mâna pe țară, căci vom fi biruitori.”

De unde a luat Caleb aceasta? Întrebarea este: „Au oferit cei zece spioni fapte reale?” Ei au făcut afirmații adevărate despre situația din țară, totul era adevărat, dar spuneau ei adevărul? Nu!

„Caleb a potolit poporul, care cârtea împotriva lui Moise. El a zis: „Haidem să ne suim și să punem mâna pe țară căci vom fi biruitori.”

Dar bărbații care fuseseră împreună cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi.”

Și au înnegrit înaintea copiilor lui Israel țara pe care o iscodiseră. Ei au zis: „Țara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o țară care mănâncă pe locuitorii ei; toți aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă.

Apoi am văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor; înaintea noastră și față de ei parcă eram niște lăcuste.”

Așadar, ei au adus un raport rău. Ceea ce a făcut ca raportul lor să fie rău, este pentru că era contrar Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu spunea: „Eu vă duc în această țară ca s-o stăpâniți. Eu v-o dau vouă. Eu voi merge cu tine, voi lupta cu tine și-i voi alunga pe locuitorii ei. Voi trimite împotriva lor viespi.” Dumnezeu a făcut o promisiune.

Caleb a văzut aceeași situație pe care au văzut-o și ceilalți zece spioni. Iosua și Caleb au văzut și ei toate acele lucruri, dar nu era vorba despre împrejurări, ci era vorba despre Adevărul Cuvântului, iar Adevărul Cuvântului nu poate da greș niciodată. Nu există nici o posibilitate ca Cuvântul să dea greș, iar Caleb a privit la aceasta și a spus: „Noi suntem mai mult decât în stare, putem s-o facem.” Mai târziu, el a spus: „Dacă Dumnezeu merge înaintea noastră, aceasta va fi pâine pentru noi, și nu va fi nici o problemă. Noi putem face aceasta. Nu vă faceți probleme pentru uriași, nu vă faceți griji pentru orașe, nu vă faceți griji pentru munți, nu vă faceți griji pentru nimic din toate acestea, doar priviți la promisiunea Cuvântului. Acesta este Adevărul.”

Dar ei au spus o minciună: „Noi nu putem face aceasta.” Și aceasta a fost contrar cu Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, toți Israeliții au primit minciuna și toți s-au întors împotriva lui Iosua și Caleb, împotriva lui Moise și a lui Aaron. Ei au început să plângă, să se jelească și au spus: „Copiii noștri vor fi pradă”, și au vrut să se întoarcă în Egipt.

Ce i-a făcut să treacă de la bucurie la decădere? Ce a cauzat disperarea lor și dorința lor de a se întoarce în sclavie? Totul era din cauză că au respins Adevărul și au crezut o minciună. Ei au putut crede acea minciună doar atunci când au respins mai întâi Adevărul. Aceasta este ceea ce este rău în a crede o minciună. Nu este doar că uneori suntem înșelați de minciună, problema este că noi nu putem crede minciuna până când mai întâi nu respingem Cuvântul.

O minciună nu are putere asupra noastră decât dacă o credem. Deci, dacă am rămâne numai cu Cuvântul, Cuvântul Își va produce propria Lui Viață, Se va produce pe Sine.

Așadar, ei au început să se vadă pe ei înșiși incapabili, au început să se vadă neputincioși în fața a ceea ce au văzut în țara Canaan, și au spus: „înaintea noastră și față de ei, parcă eram ca niște lăcuste.” Dar aceasta era o minciună, iar ei au crezut atât de mult minciuna încât acum s-au identificat cu ea. Ei se vedeau slabi, incapabili și ca niște lăcuste înaintea lor: „Ei sunt uriași iar noi suntem ca niște lăcuste, nu suntem nimic.” Dar unde a spus Cuvântul lui Dumnezeu: „Voi sunteți lăcuste?” Nicăieri! Nicăieri! Dumnezeu i-a descris ca fiind aleși, copiii lui Avraam, beneficiarii promisiunii, cei hotărâți să intre în țara promisă conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Ascultați, nu conta care era condiția lor, puterea brațelor lor, tăria sau armura lor, aceasta nu conta, pentru că Dumnezeu a promis că El o va face. Acesta era Cuvântul, acesta era Adevărul, aceasta urma să se întâmple, dar ei au trebuit să respingă acest Adevăr ca să primească o minciună. Apoi, din cauza minciunii, ei s-au identificat greșit. Și acum, în loc de „copii ai lui Avraam”, în loc de „posesori ai porților dușmanilor lor”, pentru că acesta era titlul lor…

Ei erau copii ai lui Avraam și fiind copii ai lui Avraam, li s-a promis automat că vor poseda porțile vrăjmașilor. Aceasta înseamnă că, dacă acei uriași erau considerați de Dumnezeu dușmanii lor pentru că stăteau pe pământul lor, ei aveau puterea să posede acele porți pentru a-i birui. De ce? Datorită titlului lor de copii ai lui Avraam, datorită promisiunii pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam.

Ei s-au uitat la copiii lui Anac, care erau o linie de uriași, apoi s-au uitat la ei înșiși și s-au comparat, și pentru a crede comparația pe care le-a arătat-o ochiul natural, mai întâi au trebuit să părăsească Cuvântul.

De aceea eu nu vreau să mă compar cu nimic din lumea aceasta, cu nimeni altcineva, cu nici o altă ființă umană sau cu circumstanțe și situații, ci vreau ca identificarea mea să vină din Cuvânt. Știți ce-mi spune acest Cuvânt? Acest Cuvânt îmi spune că prin credință în Isus Hristos, eu sunt fiul lui Avraam, și dacă sunt fiul lui Avraam, sunt posesorul porților vrăjmașului meu. Și orice putere demonică încearcă să mă chinuie, există o promisiune care vine odată cu identificarea mea conform Cuvântului, că pot stăpâni porțile acelui vrăjmaș, dar nu pentru că sunt puternic, nu pentru că sunt viteaz, nu pentru că am putere în brațele mele, în mintea mea sau în voința mea, ci pentru că așa spune Cuvântul. Aceasta este baza. Acesta este Adevărul.

Ascultați, Adevărul nu depinde de schimbarea circumstanțelor, a împrejurărilor, pentru că Adevărul va învinge toate circumstanțele, toate împrejurările. Dacă toate împrejurările par că se aliniază cu Cuvântul, atunci există undeva o minciună, pentru că o minciună încearcă să ne îndepărteze de promisiunea Cuvântului. Și noi trebuie să nu credem Cuvântul înainte de a crede o minciună.

Eu vreau să cred acest Cuvânt chiar dacă tot ce pare a fi adevărat, circumstanțele, realitățile cu care mă confrunt și lucrurile din jur par să fie reale, la fel ca algele marine înfășurate în jurul capului lui Iona. Acelea erau împrejurările.

Vreți să vorbim despre împrejurări? Iona fusese aruncat peste bord legat de mâini și de picioare. El a fost aruncat în mare și un pește mare l-a înghițit întreg, așa că acum se afla în burta unei balene, pe fundul mării, cu alge marine înfășurate în jurul capului. Acesta era adevărul, iar el era fără speranță, disperat, pierdut și părea că era uitat de Dumnezeu și că Dumnezeu nu va împlini niciodată promisiunea Sa în viața lui. Dar aceasta era minciuna. Vedeți unde este bătălia? Bătălia este când circumstanțele îți spun: „Ești terminat!” Acestea sunt circumstanțe insuportabile, sunt lucruri imposibil de depășit.

Ascultați, eu n-am fost niciodată în burta unei balene, cu alge marine înfășurate în jurul capului, n-am fost niciodată atât de rău în viața mea, în nici o astfel de împrejurare. Vă puteți imagina gândurile cu care a trebuit să se lupte Iona și lucrurile la care s-a gândit? Confuzia, întunericul, acele alge care erau în jurul lui; nu știu dacă mâinile sau picioarele îi erau încă legate, dar el se afla într-o situație fără nici o speranță. Dar acolo, el și-a amintit promisiunea din Cuvânt, care spunea că atunci  când Solomon a dedicat Templul, s-a rugat lui Dumnezeu și a spus: „Dacă vreunul din copii Tăi va ajunge în necaz, oriunde s-ar afla, și va privi spre acest Templu, va crede și se va ruga, ascultă-l din ceruri și răspunde la rugăciunea lui.”

Astfel, Iona a ales să accepte un Adevăr care era mai presus decât orice adevăr din lumea carnală care îl înfășurase complet. Și nu există niciunul dintre noi care să-l învinuiască pe Iona pentru că a plâns puțin, pentru că s-a simțit fără speranță, pentru că s-a simțit pierdut și s-a speriat puțin; niciunul dintre noi nu poate să-l învinuiască pentru aceasta. Nu știu prin ce emoții a trecut, dar el era o ființă umană. Toți acești oameni aveau pasiuni similare cu ale noastre, și fără îndoială, Iona era speriat din cauza situației în care se afla.

Eu nu cred că nu v-ar fi frică dacă un pește uriaș v-ar înghiți cu totul. Nu știu cum s-a simțit Iona, dar nu cred că a fost plăcut. Confuzia, frica, luptele minții, dar exista un Adevăr care strălucea ca o Lumină în interiorul lui, că Dumnezeu a făcut o promisiune atunci când s-a făcut dedicarea Templului: „Dacă pot să privesc pur și simplu la Templu…” În ce direcție s-a rostogolit Iona în interiorul peștelui ca să privească la Templu? El a făcut-o prin credință în Cuvânt; el a privit prin credință la ceea ce a promis Cuvântul iar credința lui în Cuvânt, l-a eliberat din toate circumstanțele.

Sunt atât de bucuros că Cuvântul rămâne adevărat și că cuvântul fiecărui om rămâne o minciună. Aceasta înseamnă că fiecare gând pe care-l am și care este contrar Cuvântului, este o minciună; înseamnă că tot ce-mi spune cineva contrar Cuvântului, este o minciună. Dar nu înseamnă că acești oameni sunt răi. Dacă cineva îmi spune ceva, știți, uneori sunt oameni îngrijorați, uneori sunt frați și surori; uneori este cineva care îți dă un sfat, care împărtășește ceva cu tine, care te mângâie în vreun fel, dar dacă nu este conform Cuvântului, acel lucru este o minciună. Noi vrem să rămânem cu Cuvântul.

Așadar, pentru că acei oameni au refuzat Cuvântul ca să primească o minciună, felul în care se vedeau pe ei înșiși a devenit diferit de felul în care îi vedea Dumnezeu. Acum, ei erau în criză de identitate, pentru că nu se identificau ca și copii ai lui Avraam, ca sămânță a lui Avraam, nu se identificau așa cum i-a identificat Dumnezeu atunci când Balaam era sus pe munte, privind Israelul din spate, încercând să-i blesteme. Dar tot ce a putut să facă Balaam, a fost să-i binecuvânteze și să spună despre prosperitatea lor, cât de frumoase erau corturile lor și că o Stea va răsări din Iacov. Oh, Doamne!

Când Balac s-a uitat la ei, a văzut părțile cele mai slabe și mai rele, lucrurile care erau mai puțin de dorit și de privit, și a continuat să-l ducă pe Balaam în părțile rele și în zonele rele și să-i arate partea exterioară a taberei unde lucrurile poate nu erau la fel de ordonate și de curate, unde oamenii erau neascultători și se întâmplau lucruri care nu erau corecte. El a continuat să-i arate toate acestea lui Balaam și să-i spună: „Uită-te la aceasta, uită-te la aceea…” dar când Balaam începea să profețească, pentru că avea un dar adevărat de profeție deși era un vas greșit, tot ce a putut spune, a fost: „Cât de frumoase sunt corturile tale! Cât de minunate…” privind la partea cea mai rea. Oh, Doamne!

Ascultați, noi ne-am privit unul pe altul și am văzut părți rele, am văzut părți din spate, părți exterioare și ne-am văzut stresați, ne-am auzit spunând lucruri pe care nu ar fi trebuit să le spunem; ne-am văzut unul pe altul sus și ne-am văzut jos; ne-am văzut unul pe altul în tot felul de circumstanțe, dar Dumnezeu nu te vede așa. Nu aceasta spune Cuvântul despre tine; nu aceasta este identificarea Lui cu tine.

Astfel, ei au luat toate acele fapte și au venit cu o nouă identitate, nu sămânța lui Avraam, ci lăcuste, fără valoare, incapabili și buni de nimic. A fost bine să știe că ei înșiși nu sunt capabili de nimic, dar ar fi trebuit să știe că sunt capabili prin Dumnezeu.

Aici suntem astăzi, prieteni! Nu există nimic în lume ce am putea face fără El. Mlădița fără Viță nu poate face nimic. Noi trebuie să fim legați de Hristos. Este puterea Lui în noi, este Cuvântul Lui care Se manifestă prin noi, nu este ceea ce putem face noi.

Identitatea mea nu vine din ceea ce pot face eu, deoarece eu știu că nu pot face nimic, identitatea mea vine din ceea ce a spus El despre mine.

Așadar, ei și-au luat această identificare: „Suntem niște lăcuste.” Dar giganții lor erau lăcuste. Pe acei oameni pe care ei i-au numit uriași și s-au raportat la ei ca fiind niște lăcuste, Caleb i-a numit „pâine”. El a spus: „Îi vom mânca”. „În țară sunt uriași, fiii lui Anac iar noi suntem niște lăcuste în ochii lor.” Dar Caleb a spus: „Dacă Dumnezeu este cu noi, ei sunt pâine pentru noi.” Aceasta este o alegere ușoară, nu este o problemă, nu este nimic de care să vă faceți griji. De ce? Caleb nu privea circumstanțele naturale cu ochi naturali, ci privea la promisiune, privea la Dumnezeul care a deschis Marea Roșie conform promisiunii Sale; el privea la un Dumnezeu care i-a hrănit cu mană conform promisiunii Sale; care le-a dat prepelițe conform promisiunii Sale; care le-a dat un șarpe de aramă conform promisiunii Sale și care i-a condus chiar aici conform Cuvântului care a zis că o va face. „Și dacă Dumnezeu a putut fi credincios până aici, atunci acei uriași sunt „pâine” pentru noi. Aceste circumstanțe sunt nimic.”

Care uriaș este mai mare ca Marea Roșie? Ei au pierdut din vedere Cuvântul și s-au uitat la circumstanțe. Au uitat cine erau, au alunecat înapoi în amnezie spirituală, singuri s-au numit lăcuste și au vrut să se întoarcă în robia Egiptului. Aceasta este o criză de identitate.

Să ne întoarcem la Iosua 2.8-9. Acesta este momentul în care cele două iscoade erau în Ierihon, iar Rahav i-a ascuns în casa ei. În versetul 8, citim:

„Înainte de a se culca iscoadele, Rahav s-a suit la ei pe acoperiș,

și le-a zis: „Știu că Domnul v-a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră.”

Nu sună puțin diferit de ceea ce au spus cele zece iscoade? Pentru mine sună. Voi citi încă odată versetul 9: „Știu că Domnul v-a dat țara aceasta, căci ne-a apucat groaza de voi, și toți locuitorii țării tremură înaintea voastră.” Genunchii mari și bătrâni ai uriașilor deja tremurau. Ea a spus: „Toți locuitorii țării tremură.” Așa că nu vă temeți de acele picioare și genunchi mari și înfricoșători pentru că deja tremură. Ei leșină din cauza voastră.

„Fiindcă am auzit cum, la ieșirea voastră din Egipt, Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roșii, și am auzit ce ați făcut celor doi împărați ai Amoriților dincolo de Iordan, lui Sihon și Og, pe care i-ați nimicit cu desăvârșire.

De când am auzit lucrul acesta, ni s-a tăiat inima și toți ne-am pierdut nădejdea înaintea voastră; căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ.”

Aceasta era mărturia lui Rahav, fiind o locuitoare a țării. Ea s-a întors până la trecerea Mării Roșii, chiar la începutul călătoriei lor, și a spus: „Am auzit despre aceasta și de atunci suntem îngroziți. De atunci, știm că Dumnezeul vostru este Dumnezeu, căci nimeni altcineva nu ar fi putut face aceasta. Ne-am temut de venirea voastră de când am auzit că a despicat Marea Roșie, iar mai recent am auzit ce a făcut Dumnezeu de partea cealaltă a Iordanului cu cei doi împărați, așa că nu există inimă care să nu tremure. Și pentru că nimeni nu poate sta înaintea voastră, inimile tuturor se topesc de frică.”

Dar iată că cele zece iscoade, la Cades-Barnea, cu patruzeci de ani în urmă, au venit și au spus: „Acești oameni sunt uriași și ne vor distruge. Noi nu suntem nimic.” Dar acei oameni auziseră deja despre trecerea Mării Roșii și știau că Dumnezeul lor era un Dumnezeu adevărat și că ei se aflau într-un mare bucluc.

Este uimitor cum diavolul ne păcălește și încearcă să ne facă să ne fie frică, dar, de fapt el este cel care se teme. Când vine vorba despre aceasta, când vezi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu care rămâne cu Cuvântul și se roagă, aceasta pune teroare în inima lui Satan, pentru că știe că Dumnezeul nostru este adevăratul Dumnezeu. Satan și slujitorii lui, demonii, știu că Dumnezeul pe care-L slujim noi, este adevăratul Dumnezeu. Ei au trebuit să lupte cu credincioșii ani de zile, zeci de ani, dar credincioșii au biruit bolile, au depășit situațiile, au depășit situațiile din familie, deci Satan este pierdut! Este pierdut! Este pierdut! Și este pierdut, pentru că Dumnezeu a făcut minune după minune în viețile copiilor Săi credincioși. Acel diavol se teme, dar el încearcă să folosească o tactică de intimidare, ceva cu nume medical important sau o circumstanță importantă pe care nu o poți depăși și care te face să te temi ca de un uriaș care stă acolo.

Când David a venit în acel loc, el fusese uns de un profet, sub slujba unui profet ungerea a fost turnată pe capul lui, așa că el știa care este identitatea lui, știa care este scopul lui, el experimentase deja cum Dumnezeu l-a scăpat din gura leului și a ursului. Astfel, când l-a văzut pe acel uriaș, în David nu era nimic care să vrea să se retragă și ceea ce voia el, era să lupte împotriva acelui uriaș. Acel uriaș făcea ca genunchii soldaților lui Israel să se bată unul de altul și să se ascundă în corturile lor, deoarece el aducea teroare în inimile lor.

Însă David a spus: „De ce vă temeți? Dumnezeu este de partea noastră. Noi am primit Cuvântul, am primit promisiunea, avem tăierea împrejur, suntem în legământul lui Avraam, suntem sămânța lui Avraam și avem promisiunea că vom stăpâni porțile vrăjmașilor. De ce vă este frică în corturile voastre?” Și cine era acesta? Un băiat mic păstor, un mic păstor isteț, care era certat de fratele lui mai mare pentru că era obraznic și încerca să vadă o bătălie. Dar el nu se temea de fiii lui Anac.

Nici noi nu ar trebui să ne temem. Nu L-am văzut noi pe Dumnezeul Cel Atotputernic în luptă? Nu L-am văzut despărțind Marea Roșie? Nu L-am văzut deschizând ochii orbilor? Nu L-am văzut în lucrarea profetului punând globul ocular în capul unei fetițe care s-a născut fără ochi? Credeți că acel Dumnezeu a murit? Credeți că Dumnezeu ne-a părăsit? Credeți că, dacă profetul a ieșit din scenă, aceeași putere nu este aici?

Credeți că Același Dumnezeu care i-a adus la Iordan, nu a trecut dincolo cu ei? Același Înger al Domnului care l-a condus pe Moise pe tot drumul, este Același care l-a trecut peste Iordan.

Profetul nostru ne-a adus până la Cuvânt și a deschis un Cuvânt nou pentru noi, dar Același Înger puternic, Același Hristos Isus care S-a manifestat în acel trup, este acum în noi, în timp ce luăm Țara, luptându-Se împotriva uriașilor și  alungându-i pe locuitori. Noi suntem sub același legământ, sub aceeași promisiune, în același Exod.

Să nu credeți că diavolul nu știe cine sunteți și că nu a auzit ce s-a întâmplat de-a lungul drumului, dar el încearcă să vă facă să credeți că circumstanțele sunt prea mari, sunt de netrecut, prea mari, a durat prea mult. „A fost în familia noastră de generații, m-am confruntat cu aceasta toată viața mea, am avut acest număr de ani, va costa atât de mult, va fi atât de greu.” Și ce dacă? Ce legătură are aceasta cu Cuvântul?

„Știi, frate Chad, au trecut deja șaizeci de ani, fratele Branham a părăsit scena.” Perfect! Pentru Eva testul a fost timpul. Ea nu a putut aștepta. Eva a eșuat pentru că nu a putut aștepta. Ea avea o promisiune, avea o însărcinare și ea trebuia s-o aducă la suprafață, dar nu a putut să aștepte.

Deci, care credeți că va fi testul pentru Mireasă astăzi? Așteptarea! Așteptarea cu credință, așteptarea cu anticipare, fără a face să se întâmple ceva, fără a răstălmăci, fără a veni cu alte idei, fără a răstălmăci faptele, fără a le distorsiona venind cu o minciună, ci doar va aștepta ca promisiunea să se împlinească. Așteptați! Dumnezeu va aduce Cuvântul la manifestare deplină. Dumnezeu va aduce o Mireasă la maturitate deplină, El va avea o Biserică ce va funcționa sub puterea deplină a Duhului Sfânt, cu un Cuvânt deplin afișat. Ei vor trăi o schimbare a trupului și vor fi mutați, Îl vor întâlni în văzduh și vor merge la Cina de Nuntă. Aceasta se va întâmpla categoric, iar noi batem chiar acum la ușa ei.

Dar dacă ne testează cu așteptarea încă cincizeci de ani, eu intenționez să aștept promisiunea și să nu fac ce a făcut Eva. Nu voi lăsa îndoieli în mintea mea și nu voi lăsa circumstanțele să mă facă să manipulez informațiile sau să mă tem. Nu! El a spus:

„Această Mireasă se va confrunta cu aceeași ispită cu care s-a confruntat Eva, doar că această Mireasă nu va cădea. Ea este predestinată să nu cadă.”

Însăși Viața lui Dumnezeu care a fost restaurată prin deschiderea Cuvântului și eliberarea Duhului Sfânt înapoi în Biserică, este Viața și Puterea care ne dau putere și ne susțin ca să rămânem cu Cuvântul indiferent cât timp așteptăm. Fie că aștepți ca Cuvântul să vină în viața ta, în vindecarea ta și a familiei tale sau orice altceva, stai tare și așteaptă fără teamă, pentru că Cuvântul nu poate da greș. Cuvântul nu va da greș.

Pentru a crede o minciună, mai întâi trebuie să respingi Adevărul.

Când ei au crezut că sunt lăcuste, au respins ceea ce spunea Cuvântul. Și mai rău, ei au luat acea imagine de sine și au proiectat-o asupra dușmanului. „Noi ne vedem așa și așa ne văd toți ceilalți.” Dar noi am auzit de la acea mică prostituată, Rahav, că aceasta nu era adevărat.

De câte ori te face diavolul să te descurajezi din cauza a ceva din viața ta? De un păcat, de un obicei, o boală, o circumstanță sau orice altceva, și dintr-o dată te vezi că ești inutil, incapabil, fără credință, poate nici măcar un credincios. Aceste circumstanțe ne fac să ne schimbăm identitatea și să devenim lăcuste. Apoi, ca să fim siguri, ne gândim că așa ne văd toți ceilalți. „Toată biserica crede că sunt cutare sau cutare.” Am auzit atâtea afirmații de felul acesta, dar adevărul este că de fapt nimeni nu se gândește cu adevărat la tine. În general așa se întâmplă. Cineva spune: „Ei bine, probabil că ei se gândesc că sunt căzut pentru că nu am fost la câteva servicii.” Dar, adevărul este că de fapt poate că ei nici nu au observat că ai lipsit la câteva servicii.

Îmi pare rău dacă vă rănesc mândria sau sentimentele, dar s-ar putea să nu fie deloc așa cum credeți. Se întâmplă în familie. Știți, intrați într-o dispută cu soțul sau cu soția, soția te dezamăgește, îți dezamăgește sentimentele sau soțul rănește sentimentele soției și imediat diavolul intră în luptă, iar cineva spune: „Poate că nici nu ar fi trebuit să ne căsătorim. Nu va funcționa niciodată. M-am căsătorit cu persoana greșită și bla, bla, bla.” Ce este aceasta? Minciuna care încearcă să te facă să-ți schimbi identitatea și să părăsești Cuvântul. Dar, „pașii celor drepți sunt rânduiți de Domnul.” Punct.

Nu schimba Cuvântul; nu micșora Cuvântul din cauza circumstanțelor; nu-l lăsa pe diavol să-ți aducă minciuni ca să-ți schimbe identitatea, astfel încât, dintr-o dată să spui: „Sunt aceasta, sunt aceea, și așa mă văd și ceilalți. Va trebui să renunț la această nădejde pe care o aveam și să mă întorc în Egipt, pentru că oricum, nu va funcționa pentru mine. Am crezut că pot, dar acum mă confrunt cu aceasta și nu sunt potrivit pentru El. Nu mai sunt luptătorul care credeam că sunt și nu am ce credeam că am. Acum cred aceasta și toți ceilalți cred la fel despre mine.”

Vedeți puterea unei minciuni? Nu este adevărat. Dar diavolul întărește minciuna nu doar spunând: „Așa te simți”, ci el spune: „Toată lumea te vede așa.” Astfel, minciuna are acum mai multă putere pentru că „toți te văd așa.” Și diavolul o va face atât de bine folosind exact lucrul pe care crezi că oamenii îl gândesc despre tine, prin faptul că cineva va face o afirmație, nu-ți va strânge mâna sau nu vei fi invitat la ceva, tocmai ca să întărească minciuna. Acesta este adevărul. Dar Cuvântul spune că eu am fost primit în Cel Preaiubit. Punct.

Aceasta înseamnă că fac parte din Familia lui Dumnezeu. Punct. Chiar dacă am ceva temporar, dacă se întâmplă ceva, nu va dura, pentru că Dumnezeu nu va lăsa să dureze, Duhul Lui nu va lăsa aceasta să stea în picioare, pentru că eu am fost acceptat în Cel Preaiubit și fac parte din Familia lui Dumnezeu, fac parte din Trup și Dumnezeu spune că ne vom cunoaște unii pe alții după dragostea pe care o avem.

Oricare ar fi testul prin care treceți, indiferent de circumstanțe, totul va dispare, trebuie să ne ridicăm deasupra a orice. Aceasta nu va dura pentru totdeauna pentru că Cuvântul nu va fi învins.

Rămâneți conectați la Cuvânt! Rămâneți în Programul lui Dumnezeu! Nu vă mai întoarceți în Egipt, nu vă mai supărați din cauza slăbiciunii voastre, ci întoarceți-vă la credința Seminței lui Avraam, și spuneți: „Eu sunt Sămânța lui Avraam, și indiferent de circumstanțe, acest uriaș nu va sta înaintea Cuvântului lui Dumnezeu.”

Cei doi spioni care au mers în Ierihon, au aflat ce gândeau locuitorii țării cu adevărat, și era complet opusul a ceea ce credeau ei. Aceasta se întâmplă foarte des, dar să nu credeți aceste lucruri, ci credeți Cuvântul. Nu-i dați diavolului o biruință ușoară.

În Ioan 8.31-32, scrie:

„Isus a zis iudeilor, care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei;

veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.”

Libertatea în povestea despre care am vorbit, însemna înaintarea în Adevăr. Dar pentru că ei au respins Adevărul și au crezut minciuna, au fost dispuși să accepte captivitatea și să se întoarcă în Egipt, înapoi în robie pentru că au respins Adevărul.

„Adevărul vă va face liberi.” Ei au crezut că Adevărul îi va distruge; au crezut că a urma Cuvântul, a păstra Cuvântul și a urma Adevărul însemna distrugerea lor și a copiilor lor, dar Adevărul era acolo pentru a-i elibera, pentru a-i face oameni liberi.

Fratele Branham a spus această poveste care s-a întâmplat în timpul războiului civil, în mesajul Uși după ușă, din februarie 1965:

„Domnul Lincoln. Se spune că în timpul lui Lincoln, a luat parte la război și un tânăr. Dar într-o zi, din nu știu ce motive, a părăsit postul în care trebuia să stea de pază. Fiind găsit vinovat, a fost condamnat și urma să fie împușcat. Oh, a fost îngrozitor! Dar un tânăr l-a iubit atât de mult încât s-a dus la domnul Lincoln ca să-i obțină grațierea. El era în vremea aceea președintele Statelor Unite, așa că s-a dus la el pentru grațiere. El i-a spus aceasta în timp ce cobora din trăsură. Domnul Lincoln era un sudist înalt, cu barbă și slab.

 El i-a spus: „Domnule Lincoln, cunosc un băiat care va muri, va fi împușcat peste două zile pentru că a fugit în timpul luptei. Domnule Lincoln, băiatul nu este un om rău, dar din cauza tuturor acelor muschete cu care se trăgea și a oamenilor care mureau, s-a pierdut. A fost atât de speriat, încât și-a ridicat mâinile și a fugit țipând. Domnule Lincoln, îl cunosc pe băiat și numai semnătura dumneavoastră pe această bucată de hârtie îl poate salva. O veți face?”

Desigur, acest domn creștin, a semnat imediat hârtia: „Ești iertat, cutare.” Și și-a semnat numele: „Abraham Lincoln, președintele Statelor Unite.”

Mesagerul s-a întors cât a putut de repede, a alergat la celulă, și i-a spus: „Ești liber! Ești liber! Iată semnătura domnului Lincoln. Ești liber!” Dar el i-a răspuns: „De ce ai venit să mă batjocorești știind că mâine voi muri? Ia aceasta de aici. Îți bați joc de mine.” Și nu a vrut să primească, ci a spus: „Nu, nu o vreau. Tu doar mă amăgești. Dacă acela ar fi fost președintele, ar avea stema și pecetea lui.” „Dar este semnătura lui.” „De unde să știu eu că este semnătura lui? Tu doar îți bați joc de mine și încerci să mă faci să mă simt bine.” Apoi a început să țipe și s-a întors cu spatele.

Băiatul a fost împușcat a doua zi dimineața. Apoi, după ce băiatul a fost împușcat, deși numele președintelui era trecut pe acea bucată de hârtie și a fost grațiat, ce s-a întâmplat? Ei au încercat la Instanța Federală, și iată care a fost decizia Instanței Federale, care este cea mai importantă dintre toate Instanțele noastre.

Ceea ce ne spun ei, decizia lor, nu ne place uneori, dar trebuie s-o respectăm oricum, pentru că acesta este punctul de plecare cel mai important.

Și ei au pus această decizie: „O grațiere nu este grațiere decât dacă este primită ca grațiere.”

Acel băiat a fost grațiat de președintele Statelor Unite. Era adevărat și l-ar fi salvat. Ar fi funcționat. De aceea a avut loc procesul, pentru că era o mare problemă. „Da, președintele l-a grațiat pe acel om iar voi l-ați luat și l-ați executat. Acum există o mare problemă pentru că voi ați executat un om grațiat, care a fost grațiat corect prin autoritatea președintelui Statelor Unite.” De aceea cazul a ajuns la Tribunalul Federal.

Ce facem acum? Cine a încălcat legea? Care este problema? Adevărul este că acel om fusese deja eliberat, fusese grațiat prin decretul președintelui. Cine are autoritatea să grațieze? Deci, ce se întâmplă? Cine este vinovat? Temnicerul? Judecătorul? Cei din plutonul de execuție? Cine va plăti pentru aceasta? Și decizia lor a venit: „O grațiere nu este grațiere decât dacă este primită ca grațiere.”

În continuare, fratele Branham a spus:

„Așa este și cu Cuvântul lui Dumnezeu!”

Sper că înțelegeți aceasta, prieteni! O grațiere este grațiere numai dacă este primită ca grațiere. „Cuvântul lui Dumnezeu este Puterea lui Dumnezeu pentru cei care Îl cred și ÎL primesc.” Voi sublinia aceasta: „Cuvântul lui Dumnezeu este Puterea lui Dumnezeu pentru cei care Îl cred și ÎL primesc.” Dacă nu-L crezi pentru tine însuți, nu-ți face nici un bine. Lipsa credinței nu va opri niciodată Cuvântul lui Dumnezeu, dar va opri eficacitatea Lui în viața ta. „…este puterea lui Dumnezeu pentru cei care Îl cred și-L primesc.”

Nu contează, tu te uiți la El și spui: „Oh, dar L-au cam încurcat. Au fost un milion de traduceri și toate acestea.” Pentru cineva, s-ar putea să fie așa, dar pentru mine, El este Cuvântul lui Dumnezeu.

 „Isus Hristos este Același ieri, astăzi și în veci!” El este obligat să respecte acel Cuvânt.”

Oh, Doamne! Voi spuneți că au existat patruzeci de mii de denominațiuni și toți au o idee despre ce este adevărat și ce nu. Eu am auzit oameni spunând: „Sunt atât de multe idei în Mesaj, și că aceasta este așa și altele sunt cealaltă; că aceasta este venirea Domnului…și deschiderea Peceților, și…” S-ar putea că pentru tine totul este confuz, dar pentru mine nu este deloc confuz. Eu nu pretind că înțeleg totul sau că știu ce înseamnă totul, dar știu că este Cuvântul lui Dumnezeu, este Puterea lui Dumnezeu. El este grațierea mea! Acest Mesaj este grațierea mea! Acest Mesaj mă spală, mă curăță, acest Mesaj este sfințirea mea, este Puterea de sfințire a Cuvântului de a readuce o Mireasă la starea de feciorie, astfel încât să poată fi unită cu Domnul și Mântuitorul ei.

Pentru tine ar putea fi confuz, neînțeles și haos, dar pentru mine este Cuvântul lui Dumnezeu.

„O grațiere nu este grațiere dacă nu este primită ca grațiere.” Poate fi Puterea de sfințire care va reașeza o Biserică la starea ei inițială, dar nu va fi pentru tine dacă nu o primești ca atare, deoarece există o putere când crezi acest Cuvânt. Cuvântul are propria Lui putere, are Viața Lui proprie, Duhul Cuvântului care Îl aduce la Viață, dar trebuie crezut și primit.

În mesajul Perseverență, din noiembrie 1963, profetul a spus:

„Noi toți suntem într-un acord, suntem într-un loc în același timp. Acum este timpul pentru vindecare, dar dacă nu credeți, nu veniți pentru că nu vă va face nici un bine. Vedeți? Voi trebuie să credeți.”

Voi trebuie să credeți!

Să deschidem Bibliile la Matei 13.57-58:

„Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un profet mai puțin decât în patria și în casa lui.”

Și n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinței lor.”

Era problemă cu puterea Lui? Isus a avut aceeași putere pe care a avut-o și în satul precedent sau în următorul, când a vindecat toți bolnavii pe care I-au adus. Dar de ce aici puterea Lui a fost limitată? Ei bine, adevărul este că puterea Lui nu era limitată, dar ei trebuiau să creadă în acea putere pentru a beneficia de ea. Dar ei nu au crezut, de aceea El nu a făcut multe minuni acolo.

Să mergem la Marcu 6.4-5:

„Dar Isus le-a zis: „Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, între rudele lui și în casa lui.”

N-a putut să facă nici o minune acolo…”

N-a putut s-o facă. Aceasta nu înseamnă că El nu a putut face nici o minune, ci ceea ce L-a limitat a fost necredința lor, ei nu au putut să-L primească.

„…ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.  

Și se mira de necredința lor. Isus străbătea satele de primprejur și învăța pe norod.”

Iată că a venit Isus cu puterea de a vindeca, iată că a venit Isus, Cuvântul făcut trup, Emanuel, Dumnezeu cu noi, și El S-a dus peste tot vindecând, vindecând, vindecând, până când a ajuns într-un loc unde ei se îndoiau și nu credeau. Și acolo El nu a putut face multe lucrări puternice, nu a putut face multe minuni din cauza necredinței lor.

Ascultați, prieteni, aceeași putere care era în ziua aceea în Hristos, este aici și acum. Ce o limitează? Putem crede? Doamne, ajută-ne să credem!

Fratele Branham a spus:

„Duhul Sfânt a fost legat de aceste râuri denominaționale timp de aproape două mii de ani, dar a fost eliberat în timpul serii prin Mesajul de seară. Duhul Sfânt înapoi peste oameni.”

Ce? Cum poți lega Duhul Sfânt? El este Însuși Duhul și Puterea lui Dumnezeu. El nu a fost legat în lanțuri omenești, nu a fost împins cu brațul până S-a supus, ci El a fost legat din cauza necredinței în Cuvânt. Așadar, acum El S-a întors și prin dezlegarea Duhului Sfânt urma să aducă înapoi plinătatea Cuvântului, descoperirea deplină a Cuvântului, pentru că El era legat de râuri denominaționale. Ei au răstălmăcit Cuvântul prin propriile lor idei până când oamenii nu au mai crezut în Cuvântul pur. Dar în timpul sfârșitului a existat o restaurare care a adus puritatea Cuvântului așa cum ne-a fost dat în Evanghelii, în Scripturi, pentru ca poporul să fie adus înapoi la credința originală a părinților, când Duhul Sfânt nu era legat, când era neschimbat, neîncătușat, așa că plinătatea este din nou în Biserică. Eu nu vreau să fiu ca cei din Capernaum, ci vreau să cred în puterea deplină, în restaurarea deplină.

În Ioan 12.37-40, citim:

„Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

ca să se împlinească vorba, pe care o spusese profetul Isaia: „Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?”

De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

„Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.”

Ce s-ar întâmpla dacă ar vedea cu ochii și ar înțelege cu inima? El i-ar vindeca? Deci, cum primim vindecarea? Cum primim mântuirea? Văzând cu ochii și înțelegând cu inima.

În Ioan 3.27, citim:

„Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat de sus.”

Tu nu poți avea ochi să vezi, urechi să auzi și o inimă să înțelegi decât dacă ți s-a dat din cer. Și dacă ai o inimă să crezi, ar trebui să-I mulțumești lui Dumnezeu în fiecare zi că există Ceva în tine care poate crede acest Cuvânt. Ar trebui să fie o identificare pentru tine cine ești, nu de câte ori ai greșit, nu cât de bolnav ești, nu câte greutăți ai în viață, nu aceasta ar trebui să fie identificarea ta. Identificarea ta ar trebui să fie în Cine crezi și de unde vine credința ta în Cuvânt.

În Ioan 3.36, El a spus:

„Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

În Efeseni 2.8-9, citim:

„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

Mă bucur atât de mult că credința este un dar prin har!

Ascultați, acesta este chiar motivul pentru care putem vedea cum un uriaș se laudă insultând Israelul, strigând ce va face și cât de puternic este el. Noi putem sta acolo și putem decide, putem alege una din două părți. Putem lua în considerare armata lui Israel care se temea și se ascundea în corturi, aceasta fiind partea noastră naturală, pentru că, firește, ei știau că nu se potriveau cu acel om, care avea o înălțime de doi metri și șaptezeci, o suliță ca un sul de țesător și o armată întreagă. Deci nu se potriveau. Ei priveau latura naturală, dar când a apărut David, el nu privea partea naturală, ci a privit la cea spirituală, a privit la tăierea împrejur, la legământ, la promisiune, a privit la ungerea sa.

Astfel, data viitoare când ne confruntăm cu un uriaș care se laudă împotriva noastră, avem de ales: mă voi uita la slăbiciunea brațelor mele sau mă voi uita la legământul sub care sunt?

Pentru Israeliți, legământul lor era tăierea împrejur în trup; pentru noi, legământul nostru este Semnul, este Duhul Sfânt, este botezul cu Duhul Sfânt, este experiența pe care am avut-o cu Domnul când m-a înviat, și El mă aduce în legământul copiilor lui Avraam. Acum, cine va fi acest netăiat împrejur? Ce poate face acest filistean netăiat împrejur? El pretinde că poate birui promisiunea Cuvântului. Nu pe mine, ci Cuvântul. Eu sunt ușor de biruit.

Ascultați, eu pot lua un mic germen viral pe care nici măcar nu poți să-l vezi, și ca să-l vezi ai nevoie de un microscop. El intră în corpul meu și a doua zi stau întins pe canapea, nu am nici o putere și vreau să mor. Dar în adâncul sufletului meu este promisiunea Cuvântului, este Semnul lui Dumnezeu iar chestia aceea nu poate birui Cuvântul. Deci, eu nu mă uit la trupul meu, la mine însumi, ci privesc la promisiune, la legământ, mă uit la poziția mea conform Cuvântului Său.

Fratele Branham a spus: „Dacă vă credeți speciali, mergeți și puneți-vă degetul într-o găleată cu apă, apoi scoateți-l și vedeți gaura pe care ați lăsat-o. Atât de important ești.” El a vorbit despre carnea ta, nu despre sufletul tău.

Apoi, când el a privit la sufletul tău, a spus: „Tu nu te poți pierde așa cum Dumnezeu nu poate fi pierdut, pentru că Dumnezeu nu este complet fără tine.” Deci, pe de o parte, ești lipsit de valoare, iar pe de altă parte, tu valorezi Sângele lui Isus Hristos.

Deci, la ce privim? Eu privesc la promisiune, privesc la Cuvânt nu la mine. Dacă privesc la mine, mă descurajez; dacă mă uit la mine prea mult și mă compar cu problemele mele, arăt ca o lăcustă.

Știți, credința lui David în Cuvânt nu l-a făcut mai înalt. Nu este ca și cum dintr-o dată a devenit un rival fizic pentru acel uriaș. David nu a primit o suliță mai mare, nu a primit o armură, ci a primit o piatră, o piatră a credinței, o descoperire pe care a aruncat-o. Și Dumnezeu a luat acea descoperire a Cuvântului și a condus-o direct în cap, în gândire, în gândirea greșită a inamicului și a nimicit minciuna. Slavă Domnului!

Poți fi un mic David? Un mic băiețel păstor? Toți te numesc obraznic pentru că vrei să vii să vezi o bătălie. „Du-te! Pleacă acasă! Întoarce-te la oi!”

Ascultați, s-ar putea ca toate acestea să fie adevărate. Sunt doar un copil, sunt doar un nimeni, sunt doar un nimic și nu am nici o abilitate, nu am nici o înțelepciune a acestei lumi, nu am nici un talent deosebit, nu am resurse prea mari, dar nu contează pentru că eu am fost  uns printr-o slujbă profetică, cornul de ungere a fost turnat peste mine, am fost sub Cuvântul care a fost revărsat în această zi, am fost uns de Duhul Sfânt printr-o slujbă profetică în acest timp al sfârșitului și știu cine sunt.

El a fost uns împărat iar eu am fost unsă împărăteasă. Astfel, acum nu mai sunt eu, ci este promisiunea. Slavă lui Dumnezeu!

În Romani 4.1-5, citim:

„Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam?

Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

Căci ce zice Scriptura? „Avraam a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.”

Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui, i se socotește nu ca un dar, ci ca ceva datorat.”

Ce spune Pavel? Dacă poți s-o faci tu, atunci Dumnezeu îți este dator. Dar nu așa a fost considerat Avraam neprihănit, pentru că nu au faptele lui, ci a fost… Ascultați. De ce? Cum știm aceasta? El nu a făcut fapte corecte. Suntem în ordine dacă o spunem așa? Adică, în cele din urmă a făcut-o, dar a fost nevoie de multă muncă din partea lui Dumnezeu cu el, ca să-l aducă la maturitate și atunci a înțeles totul corect. Dar la început nu a făcut-o. El trebuia să-și părăsească rudele, familia și să plece într-o țară străină, dar Avraam și-a luat și familia cu el iar Dumnezeu a trebuit să rezolve toate acestea. Deci, nu erau faptele lui, ci era credința lui. El L-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit ca neprihănire. El era într-un legământ cu Dumnezeu datorită Cuvântului lui Dumnezeu, nu pentru faptele lui.

„…pe când, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit, credința pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.”

Există o putere în a crede, prieteni!

În mesajul Isus vine în ceasul cel mai întunecos, din noiembrie 1955, fratele Branham a spus:

„Așa primiți lucrurile de la Dumnezeu, cum vă apropiați. Mai întâi trebuie să vă apropiați. Priviți ce a spus Îngerul: „Dacă poți face ca oamenii să te creadă și ești sincer când te rogi, atunci nimic nu va sta înaintea rugăciunii tale. „Fă-i pe oameni să te creadă.” „Cum pot face aceasta, Doamne?” El a spus: „Prin aceste lucruri, căci atunci oamenii vor crede.” (El i-a dat două semne). Eu am spus: „Ei nu vor crede niciodată că Tu mi-ai spus să mă rog pentru bolnavi.” Dar El a spus: „Prin aceasta vor crede.” Vedeți? „Dacă îi poți face pe oameni să creadă.” Este numai un semn care să te facă să crezi că Isus Hristos a murit pentru boala și păcatele tale, și acceptându-L pe baza Sângelui vărsat, tu poți trage în seara aceasta atributele din El. Dacă poți să crezi, Dumnezeu îți va da orice ai nevoie.”

Fratele Branham a fost trimis cu o slujbă de vindecare pentru popoarele lumii și i s-a spus: „Dacă poți să-i faci pe oameni să te creadă și să fii sincer când te rogi, atunci nimic nu va sta înaintea rugăciunii tale, nici măcar cancerul.” El a întrebat: „Ei bine, cum îi voi face pe oameni să creadă?” Și El i-a spus: „Ți se vor da două semne. Ți se vor da semnul în mână și deosebirea. Prin aceste două semne, ei te vor crede.”

Fratele Branham ne-a spus în repetate rânduri: „Deosebirea nu vă vindecă. Semnul de pe mână nu vă vindecă. Singurul motiv pentru care ele sunt acolo este ca să vă mărească credința, ca să credeți Cuvântul.”

Deci, prin ce ești vindecat? Prin credința în Cuvânt. Credința că Sângele vărsat pe Calvar este Prețul de achiziție al vindecării noastre. Așa a fost în ziua aceea și la fel este și astăzi. Dar, oh, cred că am crescut destul încât să nu mai trebuiască să vedem un semn ca să avem credință. Au fost deja semne și nu mai avem nevoie de cineva care să stea aici și să arate un semn, să arate deosebirea, ci ar trebui să avem încredere în Cuvânt.

„Dacă poți face ca oamenii să te creadă.” Ce se întâmplă dacă ei nu cred? Fratele Branham a spus: „Atunci să nu veniți pentru că nu vă va face niciun bine.” Trebuie să credem. Dumnezeu a făcut lucruri minunate pentru a încuraja credința oamenilor iar noi am văzut, sub încurajare, credința și darul unui profet, datorită rugăciunii sale sincere, tot felul de minuni. Dar toate s-au făcut pentru că ei au crezut. Dumnezeu să mă ajute să cred.

În mesajul Profetul secolului douăzeci, din august 1953, fratele Branham a spus…

Mai întâi vreau să prefațez acest lucru. Acum un an și jumătate, v-am arătat un videoclip cu o femeie care a venit în rândul de rugăciune, în mesajul „Profetul secolului douăzeci”. Nu știu dacă vă amintiți, dar era o femeie care a fost acuzată că este o vrăjitoare. A fost o parte foarte profundă a videoclipului și aș vrea să parcurg acest citat.

„Scuză-mă, soră. Eu trebuie să-mi odihnesc mintea din când în când. Noi suntem străini. Văd că ești categoric o străină pentru mine. Ești de departe de aici, ai venit din alt oraș și ai multe probleme pe inima ta. Pentru început, ai probleme cu inima. Este adevărat? Este mult întuneric. Văd un cearșaf negru care te urmărește, așa. Oh, este o minciună. Cineva a spus o minciună despre tine și acela a fost un om care mărturisea vindecarea divină. Sora spune: „Da, domnule!” El a spus că ești o vrăjitoare. („Da”). Este adevărat? Tu ai o mare agitație în biserica ta sau ceva de felul acesta, în legătură cu aceasta. Este adevărat? Păstorul tău este bolnav chiar acum, are poliomielită. Este corect? („Da, domnule!”)

Soră, nu acorda atenție la ceea ce-ți spun oamenii aceia. Ei mint. Singurul lucru în neregulă cu inima ta, este acea stare nervoasă. Ea ți-a agitat inima. Du-te acasă în pace și Dumnezeu să te binecuvânteze. Ești bine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Tu nu ești o vrăjitoare.”

Vedeți? Femeia aceasta a venit la fratele Branham. Ea era foarte agitată, era sfâșiată și avea probleme cu inima. Ea credea că avea ceva problemă cu inima iar fratele Branham a început să-i discearnă viața cu darul deosebirii și a descoperit că era urmărită de un cearșaf negru, că exista un întuneric. Ce era acel întuneric? O minciună. „Cineva a mințit despre tine și acela a fost un bărbat care mărturisea vindecarea divină.”

Deci, era cineva spiritual, un slujitor spiritual, care a spus că ea era o vrăjitoare. Ceea ce vreau să subliniez și am făcut-o și acum un an și jumătate, și la care vreau să fiți atenți, este că fratele Branham nu s-a rugat niciodată pentru această femeie. El nu și-a pus mâinile peste ea, nu a făcut o rugăciune, nu a atins-o niciodată, el nu s-a rugat niciodată pentru ea pentru că ea nu avea nevoie de o rugăciune. Ea nu avea nici o problemă, dar problema ei era că a crezut o minciună, iar acea minciună i-a adus chin. Dar Adevărul avea s-o elibereze. Tot ce trebuia să facă ea, era să creadă Adevărul și să nu mai creadă o minciună.

Când ea a crezut minciuna, a trebuit să respingă un anumit Adevăr, iar Adevărul care trebuia respins pentru a crede acea minciună era că ea este un copil al lui Dumnezeu, că este într-o relație bună cu Dumnezeu, că este sănătoasă spiritual și că ea are Duhul Sfânt, dar acea minciună încerca să biruiască toate acestea spunând că ea este o vrăjitoare și că lucrează sub incidența unui duh rău. Așadar, ea a trebuit să nu creadă Adevărul despre ea, ca să creadă o minciună despre ea. Și când a fost sfâșiată de toată mizeria aceasta, trupul ei a fost atât de prăbușit, încât s-a gândit că avea o problemă cu inima. Dar nu era nimic în neregulă cu ea, problema era minciuna. Deci, ce a eliberat-o? Adevărul.

Ce ne eliberează pe noi? Adevărul. Ascultați, mie nu-mi pasă ce spune diavolul că ești; nu-mi pasă câte fapte adună laolaltă din viața ta trecută, câte greșeli ai făcut, de câte ori ai luptat și de câte ori te lupți în continuare, căci dacă este contrar Cuvântului, este o minciună. Dacă începem să credem acele minciuni contrare Cuvântului lui Dumnezeu, acest lucru ne va afecta fiecare aspect al vieții, vom fi nervoși, vom avea probleme cu inima, vom avea anxietate, vom avea probleme de sănătate, vom avea tot felul de lucruri. De ce? Pentru că am respins Adevărul ca să acceptăm o minciună. Eu vă spun: Respingeți minciuna și primiți Adevărul!

Acea femeie a plecat acasă liberă. Fratele Branham nu i-a spus: „Acum trebuie să faci aceasta, aceea și cealaltă; să te rogi, să postești și să vii la altar”, ci el i-a spus: „Nu-i da nici o atenție!”

Care este cel mai bun lucru pe care trebuie să-l fac atunci când diavolul mă minte? „Nu-i da nici o atenție!” Aceasta ne-a spus fratele Branham.

Dacă crezi că ești vindecat, comportă-te ca și cum ai fi vindecat. Nu mai da atenție simptomelor tale, nu le mai lua în seamă, nu le mai mângâia, nu mai vorbi tot timpul despre aceasta, termină cu toate acestea și doar du-te mai departe. Nu mai da atenție minciunii!

Iona, cu algele marine înfășurate în jurul capului, vreau să spun că el nu a putut continua să vorbească la nesfârșit despre algele marine. „Uită de algele marine! Privește la Templu! Uită de burta balenei și privește la Templu. Privește la Cuvânt. Uită de circumstanțe, uită de toate dovezile pe care le aduce diavolul.” Și ce dacă? Cuvântul spune că sunt vindecat. Cuvântul spune că sunt al Lui! Cuvântul spune că sunt liber! Cuvântul spune că eu am biruit deja! Cuvântul spune că eu sunt așezat cu El în locurile cerești acum! Cuvântul spune că sunt împreună moștenitor cu El! Cuvântul spune că sunt un destinatar al promisiunii! Deci, nu-i acorda nici o atenție. Diavolul va spune: „Îți amintești când…?” Da. Și ce dacă? Este sub Sângele lui Hristos. El m-a eliberat de aceasta. El m-a făcut liber! „Dar, uneori, mai ai aceste gânduri și mai ai…” Și ce dacă? Eu nu mai privesc la trupul meu, ci privesc la promisiunea din Cuvânt. Sângele Lui este de ajuns.

Femeia aceasta trecea printr-o criză de identitate. Ea credea că este o fiică a lui Dumnezeu și voia să fie un copil al lui Dumnezeu, dar cineva care pretindea că are vindecare divină, i-a spus că este vrăjitoare și acum era sfâșiată complet și cu o problemă de identitate. Dar acum, profetul lui Dumnezeu, i-a spus: „Nu lua în seamă aceasta. Este o minciună.” Și ultimul lucru pe care i l-a spus, a fost: „Tu nu ești vrăjitoare.”

Ascultați, dacă ai în inimă Ceva cu care să crezi acest Cuvânt, Ceva ce tu nu poți controla, ce nu înțelegi, ce este mai mare decât gândurile tale, Ceva ce te împinge tot timpul la promisiunea acestui Cuvânt, îți spun că nu ești o vrăjitoare, nu ești o senilă, nu ești naufragiată, nu ești o respinsă, nu ești o ratată, nu ești nimic din toate acestea, ci ești un fiu și o fiică a lui Dumnezeu. Ia-ți identitatea din Cuvânt. Dacă ai credință în Cuvântul promis al lui Dumnezeu și-L crezi pe Dumnezeu în ciuda tuturor condițiilor tale, în ciuda tuturor eșecurilor tale și a gândurilor tale, ceea ce spune Cuvântul în tine, este că ți s-a atribuit neprihănirea pentru că Îl crezi pe Dumnezeu în ziua și în ceasul când Dumnezeu S-a manifestat pe Sine.

Eu cred, deși nu știu, nu pot să verific, dar cred că simptomele acelei femei au dispărut, pentru că fratele Branham a spus: „Ești bine. Nu este nimic în neregulă cu tine.”

Știți, uneori diavolul ne păcălește să credem că avem aceste probleme, și aceste probleme încep să ne identifice, așa că începem să lucrăm la ele și ne petrecem tot timpul cu toate gândurile încercând să reparăm obiceiul prost. Ascultați, tot ce faceți este să îi dedicați timp și energie minciunii diavolului. Ignorați acel lucru și mergeți mai departe ca fiu și fiică a lui Dumnezeu și totul se va rezolva de la sine. Problema este că încercăm să reparăm ceea ce ne spune diavolul că este o problemă a noastră și încercăm s-o depășim prin propriile noastre abilități și aceasta ne împiedică să fim fii sau fiice ale lui Dumnezeu. Ignoră-l pe omul acela și mai mult! Ignoră-l pe diavolul acela, du-te la Cuvânt și spune: „Cuvântul spune…Cuvântul spune…Cuvântul spune…!” Apoi privește cum lucrul acela se rezolvă singur.

Fratele Branham a spus:

„Cel mai bun lucru pe care poți să-l faci diavolului este să-l ignori. Știți că el strigă tot timpul după atenția voastră? Dar știți ce cred că-l înnebunește? Să-l ignorați. Nu-i dați atenție, ci rămâneți la Cuvânt.”

Să mergem la Marcu 9.20-24. Vreau să citesc din nou și să pun în contextul a ceea ce a spus Isus: „Totul este posibil celui ce crede.”

„L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spume la gură. (Acesta era un copil cu epilepsie. Când a venit în prezența lui Isus a căzut la pământ zvârcolindu-se și făcând spume la gură).

Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine așa?” „Din copilărie”, a răspuns el.

„Și de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne.”

Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poți!”…Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede.!”

Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”

Oh, Doamne! Dacă vreodată faceți vreo rugăciune, să spuneți: „Doamne, eu cred!” Eu cred că voi stați aici pentru că credeți. „Eu cred, Doamne, dar pentru acele zone din mine care sunt în necredință, acele zone pe care diavolul le folosește și profită, ajută-mă! Ajută necredinței mele! Scoate-l din mine, ia puterea de sfințire a Duhului Sfânt și curăță din mine toată necredința și fă-mă un beneficiar deplin al promisiunii depline. Eu cred, ajută necredinței mele, pentru că, dacă cred, toate lucrurile sunt posibile celui ce crede. Nimic nu este imposibil pentru cei ce cred. Oh, Doamne, eu cred. Ajută necredinței mele!”

Câți vor să strige spre Domnul: „Doamne, eu cred. Ajută necredinței mele! Curăță necredința afară din mine, Dumnezeule, pentru că aleg să primesc Cuvântul Tău.”

În Ioan 14.15-18, citim:

„Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.

Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac,

și anume, Duhul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște; dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi.

Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”

Ce ne-a dat Dumnezeu? Duhul Său, Duhul Adevărului ca să ne conducă și să ne călăuzească în tot Adevărul. Nu o minciună, ci Cuvântul. Noi trebuie să ascultăm de acest Duh, să ne supunem Duhului Său.

În mesajul Semnul, din noiembrie 1963, el a spus:

„Noi nu ne-am adunat împreună ca să vorbim despre Mesaj, noi ne-am adunat ca să intrăm în Mesaj  și Mesajul este Hristos. El este Cuvântul!”

Ascultați, noi nu căutăm oameni care să participe la o adunare la Mesaj; nu căutăm oameni participanți la o biserică la Mesaj, ci căutăm credincioși care intră în Mesaj, care să creadă acest Mesaj al timpului sfârșitului, nu enoriași. Noi nu ne adunăm ca să vorbim despre Mesaj, nu ne adunăm doar pentru a fi identificați cu Mesajul, ci ne-am adunat ca să intrăm în Mesaj.

„Și Mesajul este Hristos! El este Cuvântul! Acesta este Adevărul! Noi trebuie să intrăm în El, să intrăm sub El. Da, domnule! Aceasta ar trebui să facem.

El nu era responsabil pentru nici o persoană care nu era sub sânge. Niciuna, indiferent cine era, el nu era responsabil. Toți trebuiau să-l ia, nu numai el însuși, ci întreaga lui familie. Ei erau în siguranță numai atunci când era arătat semnul. Noi nu putem să ne simțim în siguranță până când nu este arătat acest semn. Așa este. Tu trebuie să vii sub acest Semn, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. El ți-L arată pe Hristos, pentru că vine și locuiește în tine.”

Noi trebuie să ne naștem din nou, trebuie să avem puterea Duhului Sfânt în interior care să ne conducă în tot Adevărul și să biruim toate minciunile pe care diavolul încearcă să ni le aducă.

Ioan 16.12-13, spune:

„Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta.

Când va veni Mângâietorul, Duhul Adevărului, are să vă călăuzească în tot Adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare.”

Eu spun: „Doamne, fă ca acest Duh să locuiască în mine! Lasă Duhul Tău să mă călăuzească și să mă îndrume în tot Adevărul.”

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, profetul a luat fotografia Norului din revista „Life”, și a spus:

„Ei bine, dacă veți întoarce fotografia în felul acesta și priviți, probabil o vedeți din audiență. Acela-I Hristos! Vedeți ochii Lui privind aici, la fel de perfect cât poate fi; purtând peruca albă a Divinității Supreme și Judecătorul tuturor cerurilor și Pământului. Puteți să-I vedeți ochii, nasul și gura Lui? Întoarceți fotografia în felul în care au avut-o ei, în direcția aceasta, așa cum ar trebui să fie. O puteți vedea? El este Judecătorul Suprem. Nu există altul decât El. Și aceasta este o identificare perfectă din nou, o dovadă că acest Mesaj este Adevărul. Acesta este Adevărul! Este adevărat, și Îl face nu a treia persoană, ci singura Persoană!”

Care este Adevărul? Acest Mesaj este Adevărul! Și orice este contrar acestui Mesaj, este o minciună iar noi trebuie să respingem minciuna și să acceptăm Adevărul. Orice este contrar cu ceea ce a crezut profetul este o minciună. Orice este contrar acestui Mesaj al acestui timp de sfârșit, care a restaurat Cuvântul înapoi, este o minciună și vine să ne ducă în robie, dar Adevărul ne va elibera.

Dumnezeu ne-a trimis Adevărul și Duhul nelegat al Adevărului Său ca să ne călăuzească și să ne îndrume în tot Adevărul. Sunt atât de recunoscător că acest Mesaj este Adevărul!

În Pecetea Paștelui, din  aprilie 1965, fratele Branham a spus:

„Am văzut șapte îngeri venind. Nu a publicat revista „Life” aceasta, despre un Nor care plutea la o înălțime de douăzeci și șapte de mile, cu un diametru de treizeci de mile? Nu au fost Fred Sothman, Gene Norman împreună cu ceilalți, care stau acolo în spate, chiar acolo, când au apărut cei șapte îngeri pe deal? Aceasta a cutremurat dealurile pe mile întregi, în felul acesta. Acolo au stat șapte îngeri care mi-au pus o Sabie în mână, spunând: „Du-te acasă și deschide aceste șapte Peceți care îți sunt date.” Și iată-le: Taina adevărată despre căsătorie și divorț, despre sămânța șarpelui și toate aceste lucruri în jurul cărora s-a produs agitație. Este „Așa vorbește Domnul!” Ce este? Puterea de înviere care vine la Biserică, pregătind-o.”

Ce este? Oh, nu sunt numai învățături, nu-i așa? Nu sunt numai doctrine, nu este numai o înțelegere corectă, nu, este Puterea de înviere care se întoarce în Biserică, s-o facă din nou vie.

„Puterea de înviere care vine la Biserică, pregătind-o pentru această oră de care ne apropiem. Puterea de înviere! Oh, Doamne, ajută-ne s-o primim! Ajută-ne s-o credem! Vedeți? Depinde doar de atitudinea pe care o aveți față de Aceasta, dacă vă va face vreun bine sau nu. Vedeți? Voi trebuie s-o credeți. Dacă nu o credeți, nu vă va face niciun bine.”

Deci, ce este acest Mesaj? Este Puterea de înviere care vine la Biserică pentru a o pregăti. Pentru ce s-o pregătească? Pentru schimbarea Ei; pentru plecarea Ei; s-o pregătească pentru finalizarea Cuvântului pentru dispensația neamurilor. Ea își va lua zborul într-o schimbare a trupului foarte curând. Dar înainte de aceasta, Ea va manifesta Vața deplină a lui Isus Hristos. De unde vine Puterea de înviere? Acest Mesaj este Adevărul care ne-a fost restituit, iar atitudinea noastră față de Mesaj determină dacă are efect asupra noastră sau nu.

Eu spun să avem atitudinea corectă față de acest Mesaj și să spunem: „Doamne, lasă ca acest Adevăr să fie în mine! Doamne, Îl accept, Îl primesc!”

Vă amintiți că atunci când am ascultat caseta, fratele Branham încerca să-i facă pe cei de la „Life Tabernacol”, la fel și Jack Moore încerca să-i facă să vadă ziua în care trăiesc. El nu încerca să-i facă să-l vadă pe el, ci încerca să-i facă să vadă ceasul în care trăiau, să vadă importanța acelui ceas. El striga și le spunea:

„Treziți-vă, înainte să fie prea târziu! Va fi prea târziu, pentru că voi aveți nevoie de acest Mesaj ca să faceți pasul următor. Nu puteți rămâne acolo unde sunteți. Voi aveți nevoie de această descoperire, aveți nevoie de acest Cuvânt.”

Așa că el striga și ce le spunea să facă? Spunea: „Mergeți și luați mai multe daruri?” Nu! Darurile i-au fost deja restituite Bisericii. „Mergeți și luați mai multe semne?” Deja au fost semne pentru Biserică. Atunci ce le-a cerut să facă? El a spus:

„Vă rog să-L acceptați, să-L credeți și să vă predați Lui. Nu încercați să dovediți ceva, să faceți ceva sau să manifestați ceva. Pur și simplu luați-L așa cum vine și spuneți: „Nu este nimic altceva decât Adevărul!”  

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu! Aceasta este Lumina orei! Aceasta este identificarea mea! Dacă acest Mesaj, care este Adevărul, care este Hristos, mă numește Mireasă, atunci care este identificarea mea? „Mireasă!” Altcineva poate să mă numească eretic, cineva poate să mă numească un enoriaș prost sau un ratat, dar nu contează. Eu nu-mi primesc identificarea de la nimeni altcineva, ci o primesc din Cuvântul care ne-a fost dat în ceasul acesta și Ceva în inima mea îmi spune că Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul. Eu mă identific cu El și Îl primesc în mine iar El mă identifică pe mine. De ce? Pentru că această Taină merge numai la iubita Lui Mireasă, pentru că Ea este singura care Îl poate primi.

Aceasta este întrebarea mea pentru tine: „Poți primi Mesajul în plinătate, pe deplin? Poți să-L primești în Puterea deplină și în Adevărul deplin așa cum a fost transmis? Poți să-L primești?” Ei bine, cine este singurul de pe Pământ care Îl poate primi? Numai micuța Lui Mireasă! Deci, de unde vine identificarea ta? Din Cuvântul manifestat pentru acest ceas.

Tu nu ești o lăcustă! Nu ești doar un participant la biserică; nu ești un respins, ci ești Mireasa lui Isus Hristos, conform Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea, nu lăsa pe nimeni, nici o circumstanță, să-ți fure identitatea!

Fratele Branham a spus: „Dacă vei căuta motive de criticat, vei găsi destule.” Ascultați, dacă îți piepteni viața puțin mai atent căutând lucruri de criticat, vei găsi multe. Adică, dacă ești sincer cu tine însuți. Corect? Dar nu te uita la tine, ci privește la promisiunea din Cuvânt și crede Cuvântul.

Efeseni 1.17-23:

„Și mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui,

și să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți,

și care este față de noi, credincioșii…” (La cine se extinde Puterea Lui? La cei credincioși).

„…nemărginită mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,

pe care a desfășurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morți, și L-a pus să șadă la dreapta Sa, în locurile cerești,

mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie și de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor.

El I-a pus totul sub picioare și L-a dat Căpetenie peste toate lucrurile Bisericii,

care este Trupul Lui, plinătatea Celui ce împlinește totul în toți.”

Aici ne încadrăm noi, în Programul Lui. Această Putere pe care a lucrat-o în Isus Hristos, când L-a înviat din morți, această Putere este acum în Mireasa Lui. Acum, El este Conducătorul peste Trup, El este Cel ce împlinește totul în toți. Astfel, noi suntem Trupul Lui iar plinătatea Lui se întoarce în Trupul Lui pentru a Se manifesta.

Întrebarea este: „Cu ce Adevăr te vei identifica? Că ești o lăcustă sau că faci parte din acest Program, că ești parte din Trupul Lui, că ești parte din lucrarea Lui din timpul sfârșitului, parte din Mireasa Lui?”

Fratele Branham a spus: „Acesta este Semnul. Acest Nor care Se întoarce este o dovadă că acest Mesaj este Adevărul.” Dar depinde de atitudinea noastră față de El, dacă ne afectează sau nu. Dacă Îl considerăm suspect, dacă nu suntem siguri, dacă nu credem că facem parte din El, orice ar fi, atitudinea noastră față de El determină ce beneficii obținem de pe urma Lui.

Eu spun ceea ce a spus fratele Branham în Super Semnul:

„Doar primiți-L! Doar predați-vă Lui! Renunțați la orice idee de a te face mai bun mai întâi. Tu nu te vei face mai întâi mai bun, renunță la orice idee de a-ți pune lucrurile în ordine, doar predă-te Lui și spune: „Doamne, știu că este adevărat și fac parte din El. Eu sunt nevrednic să fac parte din El, totuși fac parte din El. Umple-mă cu Duhul Adevărului Tău!” Credeți! Nu ne folosește la nimic dacă nu credem.”

În mesajul Dumnezeu care este bogat în îndurare, din ianuarie 1965, fratele Branham a spus:

„Eu spun numai aceasta, nu ca să amestec învățătura, ci ca s-o îndrept, ca să putem ieși din această teamă și frică. Voi nu știți cine sunteți; voi nu veți fi, ci acum sunteți fiii lui Dumnezeu. Vedeți? Voi ați fost întotdeauna fiii lui Dumnezeu.”

Acest Mesaj a venit să ne ia dintre lăcuste, dintre acei oameni care erau sclavi în Egipt și să ne aducă înapoi la adevărata noastră identitate de dinainte de întemeierea lumii, ca să putem sta în acest Cuvânt și crezând ceea ce spune despre noi. De ce? Pentru că originea mea nu a început odată cu nașterea mea în anul 1977, originea mea a început în Mintea lui Dumnezeu, atunci când S-a gândit la mine, la ceea ce dorea să fiu și ce parte din Cuvânt dorea să împlinesc. De aceea originea mea se întoarce Acolo. Eu vin de la Dumnezeu și mă întorc la Dumnezeu.

Acest Mesaj a venit ca să ne aducă Cuvântul pentru ceasul acesta, ca să ne ia mentalitatea de sclav, de lăcustă și să ne aducă la adevărata identitate a ceea ce suntem cu adevărat. Să nu ne mai uităm la certificatul de naștere, la data nașterii, de unde venim pe acest Pământ și la părinții biologici. Noi trebuie să biruim toate acestea și să ne întoarcem la Tatăl nostru care este în ceruri, ca să aflăm cine suntem cu adevărat. Atunci nu voi umbla pe acest Pământ gândindu-mă: „Ei bine, există un uriaș și mi-e frică de el.” De ce trebuie să mă tem? Eu sunt în Legământ; sunt în promisiune; fac parte din Planul lui Dumnezeu pentru această zi, și nu pentru că mă fac eu singur, ci pentru că El m-a făcut aceasta. Și tot ce mi-a cerut El, este să cred. Astfel, indiferent de orice altceva, eu doar cred. Cu cât voi spune mai mult „Doar crede!”, cu atât vei spune mereu: „Dar…dar…dar…” Uită de „Dar…”, întoarce-te și crede. Crede fără nici un „Dar”, crede fără altceva, crede pur și simplu. Primește promisiunea și identifică-te cu această promisiune.

„Voi nu „veți fi”, ci „sunteți acum” fiii lui Dumnezeu. Vedeți? Voi ați fost întotdeauna fiii lui Dumnezeu, pentru că atunci când Dumnezeu v-a avut în gândirea Lui, la început, voi a trebuit să fiți, o parte din voi, Viața care este acum în voi a trebuit să fie cu Dumnezeu Acolo, înainte.

Ei bine, înainte ca El să devină material aici, pe Pământ, înainte de a fi altceva decât Dumnezeu, voi ați fost unul dintre atributele Lui.”

Eu nu vorbesc despre trupul acesta, care se va prăbuși, se va estompa iar atomii lui se vor schimba și va deveni altceva, dar în interiorul meu există Ceva care continuă să creadă. În ciuda tuturor eșecurilor mele, în ciuda tuturor necazurilor pe care le întâmpin și a minciunilor pe care le spune diavolul, eu nu mă pot abține să cred, pentru că fac parte din acel Legământ.

Acest Mesaj a venit să-mi rupă amnezia spirituală, a venit să rupă o mulțime de păreri și confuzia care mă înconjura. El a venit să-mi deschidă ochii și să mă aducă înapoi în poziția mea.

Ascultați, când Samuel a venit la David și l-a pus în poziția rânduită de Dumnezeu, acest lucru a schimbat felul în care David privea toate circumstanțele din jurul lui; i-a schimbat felul în care îl vedea pe urs și pe leu, i-a schimbat felul în care îl vedea pe Goliat, i-a schimbat felul în care i-a văzut pe mii de filisteni. Slavă Domnului! Ce a fost aceasta? O identificare.

Fratele Branham era un om cu o educație de șapte clase, născut în sărăcie, crescut în respingere, fără abilități pentru care cineva le-ar putea căuta pentru a-l face un predicator și un învățător al Cuvântului; fără școală biblică, fără abilități oratorice, fără nimic din toate acestea, dar ce avea el? El a avut vizita unui înger puternic, care a venit și i-a spus cine era. El i-a dat identitatea. Și ce i-a dat putere să stea înaintea miilor, a zecilor de mii și a sutelor de mii de oameni, și să accepte provocarea diavolului noapte de noapte?

Ascultați, au fost niște împrejurări terifiante, au fost împrejurări copleșitoare; au fost oameni surzi, orbi, ologi; au fost vrăjitori și vrăjitoare care i s-au împotrivit fratelui Branham și s-au întâmplat tot felul de lucruri, dar pe ce stătea el? Pe puterea, tăria și inteligența lui? Nu! Dumnezeu i-a spus pur și simplu: „Acesta ești și aceasta vreau să faci iar Eu voi fi cu tine pe măsură ce o faci.” Și el a mers dar nu pentru că era mai bun; nu a mers pentru că era capabil sau pentru că nu a eșuat niciodată, ci pentru că îngerul Domnului i-a dat o identificare. Îngerul care l-a vizitat i-a spus: „Acesta ești tu.”

Același lucru i s-a întâmplat și Mariei. Maria nu știa cine este, dar îngerul care a venit la ea, i-a spus: „Ascultă, tu ești împlinirea lui Isaia 7.” Și ea a întrebat: „Dar cum aș putea fi eu? Eu sunt doar o lăcustă. Toată lumea știe că nu poate ieși nimic bun din Nazaret. Am fost respinsă toată viața mea.” Și El i-a spus: „Nu. Va fi Duhul Sfânt.” Și ea a zis: „Oh, bine. Dacă nu va fi puterea mea, dacă nu va fi de la mine, voi accepta.”

Îngerul a venit la Ghedeon și i-a spus: „Omule viteaz și puternic…” Iar Ghedeon se ascundea în spatele unei prese de struguri temându-se de dușman și încercând să treiere puțin grâu ca să poată supraviețui în anul acela. Dar îngerul a venit la el și i-a dezvăluit adevărata lui identitate.

El a luat-o pe Maria, o fată din orașul sărac, Nazaret. Nu a fost nimeni care să-i dea adevărata ei identitate. Cine ești tu cu adevărat?  „Tu ești favorizată de Domnul. Tu ești cea pe care Domnul a avut-o în Minte atunci când Isaia a rostit profeția. Tu ești cea din Geneza 3. El știa că tu vei fi aici în această zi, El știa că va împlini Cuvântul prin tine.” Ea a fost copleșită de ce a văzut și de ce a auzit, și ea a spus lucrul corect, a spus singurul lucru pe care putea să-l spună un om: „Cum se va face lucrul acesta, pentru că eu nu știu cum să-l fac, sunt doar o lăcustă.” Și El i-a spus. Apoi, ce a făcut ea? Doar a primit-o. Ea nu s-a dus să facă fapte mărețe; nu a depășit obstacole mari, nu a făcut nimic, ci doar a acceptat.

Ce a făcut Ghedeon? Doar a acceptat. Ce a făcut David? Doar a acceptat. Ce a făcut fratele Branham? Dar a acceptat. Ce ne cere nouă, vouă și mie? Doar să-L acceptăm, doar să-l credem. Dacă nu credem, nu ne va face nici un bine. Dacă nu avem atitudinea corectă față de acest Mesaj, nu obținem nici un folos de pe urma Lui, dar dacă credem ce a spus profetul, atunci foloasele sunt uriașe.

Biruiește minciuna! Nașterea ta naturală este o minciună, nașterea ta din nou este adevărul. Ține minte că fratele Branham a spus: „Tu ai venit pe calea greșită. Ar fi trebuit să vii pe calea corectă dar din cauza căderii din grădină și a hibridării, ai venit pe calea greșită. Nașterea ta naturală este o minciună.”

Fratele Branham a spus: „A fost o zi minunată când mi-am dat seama că eu nu sunt fiul lui Charles și Ella Branham, ci sunt fiul lui Dumnezeu.” Aceasta este identificarea cu care vreau să fiu identificat.

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, el a spus:

„Priviți cum descoperirea acestei Taine le este făcută cunoscută prin harul Său. Priviți! Când această mare descoperire, Taina descoperită, vi se face cunoscută, atunci voi denunțați toate lucrurile lumii.”

Eu am citit aceasta săptămâna trecută. Eu nu denunț toate lucrurile lumii ca să fiu cineva, ca să pot câștiga ceva, ca să pot fi numit sau ca să fiu etichetat cumva. Ce mă face să denunț toate lucrurile lumii? Prin descoperire, prin harul Său, când îmi dau seama cine m-a chemat să fiu. Când îmi descoperă Taina, atunci este ușor să las toate lucrurile lumii la o parte.

Și acum, ultimul lucru pe care vreau să-l citesc.

1Ioan 3.1-3:

„Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem! Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.

Oricine are nădejdea aceasta în el, se curăță, după cum El este curat.”

Sunt atât de recunoscător pentru că avem Adevărul! Îi sunt atât de recunoscător, că în ziua și în ceasul în care Adevărul a fost restaurat, Dumnezeu a pus în noi Ceva ca să credem Adevărul. Aceasta este identitatea noastră. Și ce ne cere El să facem? Încetați să mai puneți întrebări! Nu mai analizați, opriți-vă pur și simplu. Opriți-vă! Ridicați mâinile, predați-vă, și spuneți: „Sunt eu, Dumnezeule! Sunt eu! Sunt eu, Doamne! Nu știu cum o vei face, nu știu cum voi birui aceste circumstanțe, dar eu nu privesc la aceste circumstanțe, ci privesc la ceea ce ai spus Tu despre mine, la ceea ce mi-ai promis. Cred că sunt copilul Tău de dinainte de întemeierea lumii și că m-ai așezat aici cu un scop. Sunt uriași în țară, sunt dușmani, există împotrivire în viața mea, dar indiferent prin ce trec, eu Îl ascult pe Dumnezeu. Nu privesc la împrejurări și nu-mi compar firea cu ele, ci privesc prin obiectivul Cuvântului și mă văd un biruitor, mă văd ca o Sămânță a lui Avraam, ca un stăpânitor al porților dușmanului, pentru că Tu îi vei birui prin Cuvântul Tău așa cum ai promis.”

Câți spuneți: „Eu cred, Doamne! Ajută necredinței mele. Ajută-mi credința să crească; ajută-mă să scap de toate ideile omenești și ajută-mă să mă predau deplin acestei promisiuni.” Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, sunt atât de recunoscător că Cuvântul Tău rămâne mereu adevărat! Doamne, Tu ai făcut promisiunea și Tu ai împlinit-o. Când omul a eșuat, Tu ai biruit; când copiii Tăi au căzut, Tu i-ai restaurat. Doamne, Cuvântul Tău nu va fi biruit și scopul Tău pentru noi nu va fi învins, o, Doamne, pentru că Tu ai pus în noi Ceva ca să credem.

Dorința mea este să mă predau mai mult decât am făcut-o vreodată, să mă supun acestui Adevăr și să nu mai primesc minciuni, să nu mai las minciunile diavolului să aibă vreo influență sau vreo putere asupra mea și să accept Cuvântul și numai Cuvântul.

O, dacă aș putea fi identificat prin Cuvântul Tău și să mă ajuți să biruiesc prin promisiunea din Cuvântul Tău, prin puterea Duhului Tău Sfânt, ai manifesta acest Cuvânt în trupul nostru? Ai vindeca copiii Tăi acum, astăzi, Doamne? Ar fi ei în stare să se plece și să spună: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele?”

Doamne, vrei să ne eliberezi de obiceiurile care ne țin la pământ? Doamne, vrei să ne ajuți să biruim bolile care ne stau împotrivă? Să biruim situațiile din familii, căci sunt uriași care încearcă să ne doboare? Doamne, vrei să ne ajuți acum prin promisiunea Cuvântului Tău, pe măsură ce înaintăm, aruncând pietrele credinței împotriva acelor uriași? Vrei să le iei și să le îndrepți împotriva lor, Doamne? Vrei să ne dai biruință prin credință în Cuvântul Tău? Vrei să Te arăți puternic în folosul nostru și să biruiești conform promisiunii Tale din Cuvântul Tău iar și iar și iar, spre slava Ta?

Doamne, noi Te credem pe Cuvânt. Te credem! Te rog să Te manifești în viețile noastre!

Doamne, iartă-ne pentru că  am gândit de atâtea ori așa cum am gândit, ca cele zece iscoade, că nu putem și că nu vom birui, că este prea mult. Dar aceasta este o minciună, Doamne, și noi respingem minciuna și primim Adevărul Tău, căci nu există: „Nu putem”; nu există: „Prea mult”; nu există „Prea greu” și nu este prea mult ca Cuvântul Tău să rămână adevărat întotdeauna.

Doamne, ne predăm Ție, ne predăm Cuvântului Tău, promisiunii Tale și Te rugăm să ne dai putere să mergem înainte.

Fie ca aceste puteri demonice să devină pâine pentru noi. Fie ca favoarea Ta să rămână peste noi și promisiunea pe care ai făcut-o prin acest Mesaj să rămână în noi. Zidește-ne credința și crește-ne credința în Cuvântul Tău, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

                          -AMIN-