Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. În timp ce prin microfoane se aude încet melodia cântării „Crede numai,” aş vrea să ştiu dacă sunt cereri pe care aţi vrea să le aducem la cunoştinţa lui Dumnezeu. Domnul să vă binecuvânteze.
Tatăl nostru ceresc, ne apropiem de Tine, în Numele Domnului Isus, fiindcă ai făgăduit că dacă facem aceasta, ne vei asculta. Te rugăm să iei aminte la nevoile noastre, Doamne, şi să le împlineşti după credinţa pe care o avem. Noi cunoaştem voia Ta, fiindcă ne-ai făcut-o cunoscută. Aici sunt o mulţime de cereri şi multe mâini s-au ridicat spre Tine, inclusiv a mea. În seara aceasta, Te rog să vii în mijlocul nostru şi să ne arăţi felul în care trebuie să trăim şi să credem în Tine; şi culege slavă din aceste servicii, căci ne predăm Ţie în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.
Ce mai faci, Don? Sunt surprins să-i văd în seara aceasta pe unii din prietenii mei stând aici pe platformă, împreună cu mine. Fratele Lee Vayle a fost unul din managerii mei; fratele… nu pot niciodată să-i pronunţ numele… Hierholzer, fratele Don Rudell şi ceilalţi. Îi cunosc pe toţi, aşa că sunt foarte bucuros că sunt aici ca să se roage împreună cu noi, în timp ce vom predica Cuvântul şi ne vom ruga pentru bolnavi. Cred că voi fi aici şi mâine seară şi duminică. V-aţi rugat astăzi? (Adunarea spune: „Amin!”). Bine.
Îmi pare rău că v-am ţinut aşa de mult aseară, dar ştiţi cum este, a fost un loc nou, totul a fost nou şi trebuie puţin timp ca să ne obişnuim unii cu alţii.
Uneori, ajungem în săli în care nu s-au desfăşurat tot timpul servicii religioase, iar acolo, deşi s-ar putea să vi se pară ciudat, sunt tot felul de duhuri. Dacă nu ai avea duh în tine, ai fi mort, iar în aceste săli se adună oameni cu tot felul de duhuri.
Biblia spune că nici chiar Isus nu a putut vindeca într-o astfel de mulţime. Astfel, a venit în ţinutul Său şi pentru că nu a fost crezut, nu a putut face lucrări mari printre ei. Cu altă ocazie, un orb a trebuit scos afară din cetate ca să-l poată vindeca; şi la fel un surd.
Vedeţi, uneori trebuie să ajungi împreună cu cei ce nu cred, dar locul acesta este dedicat acum slujirii Domnului Isus Hristos. Şi oriunde se adună oamenii împreună este o adunare. Deci, în seara aceasta suntem cu adevărat nişte oameni privilegiaţi, fiindcă ne-am adunat împreună ca să ne rugăm şi să-L recunoaştem pe Isus Hristos printre noi.
Cred că episcopalii sunt cei care se ridică, spun ceva şi apoi stau jos, şi iar se ridică, spun ceva şi stau jos, aşa că am să vă rog să vă ridicaţi şi voi, în timp ce voi citi Cuvântul.
Aş vrea să deschideţi la Luca 24, fiindcă aş vrea să citesc de la versetul 13 la versetul 32:
„În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”
„Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?
Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu.
Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
Dar ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.
Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”
Haideţi să ne rugăm. Doamne Isuse, ne dăm seama că acesta este adevărul, şi că în lumea aceasta nu este nimic mai adevărat decât Cuvântul Tău. Te rugăm să ne descoperi această întâmplare, astfel încât să simţim în inimile noastre, ceea ce au simţit cei doi ucenici când L-au recunoscut pe Domnul Isus, la o zi după învierea Sa. Ajută-ne şi pe noi să-L recunoaştem acum, după două mii de ani, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele Lui şi pentru slava Sa. Amin. Vă puteţi aşeza.
Vă mulţumesc pentru darul de bun venit din spatele bisericii.
Subiectul din seara aceasta este: „Când li s-au deschis ochii, L-au cunoscut.”
Întâmplarea despre care vorbim în seara aceasta s-a petrecut în prima zi de Paşti, după ce ziua întunecată a răstignirii trecuse. Domnul nostru Isus a venit în lume şi S-a legitimat lămurit ca fiind Fiul lui Dumnezeu, în viaţa Lui împlinindu-se toate Scripturile care au făcut referire la El. Chiar şi cuvintele scrise despre ultimele ore petrecute pe cruce, s-au împlinit întocmai, după care a urmat învierea, care era de asemenea făgăduită în Cuvânt. Dar oamenii din zilele acelea erau la fel ca oamenii de astăzi, şi nu au recunoscut toate Scripturile care făceau referire la El. Ei au recunoscut şi au crezut câteva dintre ele, dar pe unele nu le-au recunoscut.
Cred că se aseamănă foarte mult cu situaţia de astăzi, când de multe ori acceptăm anumite lucruri spuse de Isus, dar nu pe toate. Astfel, oamenii spun: „Noi credem asta, dar pe cealaltă nu,” dar tu nu poţi crede una fără cealaltă, ci trebuie să crezi tot Cuvântul. Ori este Dumnezeu în toate, ori nu este deloc; şi dacă este El, totul trebuie să fie exact cum este scris.
Dumnezeu este Cel veşnic şi tot ce se întâmplă acum sunt doar atribute ale gândurilor Lui. Astfel, înainte ca să fie un cuvânt, trebuia să fie un gând, şi când acel gând a fost exprimat, a devenit un cuvânt. Dar când este rostit, Cuvântul Lui trebuie să se împlinească, aşa că Dumnezeu Se desfăşoară pe Sine în toate, prin atributele Sale, făcându-Se tangibil, material, în biserica Sa, în Trupul Său, ca să avem cu cine să vorbim.
De aceea, numele vostru a fost în gândurile Lui şi aveţi Viaţa veşnică. Voi nu o puteţi avea altfel. De aceea nu puteţi spune: „Eu aparţin de biserică şi fac asta sau cealaltă.” Nu, domnule. Tot ce este veşnic, nu a avut nici început şi nici nu se poate sfârşi, ceea ce înseamnă că tu, cine eşti şi ce eşti, ai fost de la început în gândurile Lui. Acesta este singurul mod în care puteai avea Viaţa veşnică: fiindcă ai fost din totdeauna. Restul, indiferent ce sunt, sunt morţi pentru totdeauna, deoarece au fost morţi încă de la început.
Biblia spune că femeia „dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.” (1Timotei 5.6). Corect. Vedeţi, ea a fost moartă din totdeauna; şi este moartă în păcat şi nelegiuire.
Dacă aţi fost de la început în gândurile Lui, înseamnă că El a venit să vă răscumpere, pentru că numele voastre au fost scrise de la început în Cartea Vieţii Mielului. El a venit să-i răscumpere pe toţi aceia ale căror nume sunt în acea Carte, niciunul în plus sau în minus. Şi când ultimul nume va fi răscumpărat, El va lua Cartea şi îi va cere înapoi pe cei pe care i-a răscumpărat.
Tabloul pe care-l aveam în faţa noastră în această seară, ni-L prezintă pe Isus înviat din morţi într-o frumoasă zi de primăvară. Vedeţi, El a ieşit afară primăvara, fiind prima Floare care s-a ridicat din morţi: Domnul nostru Isus Hristos. El a fost întâiul Rod dintre cei adormiţi; a fost prima Floare de Paşti care Şi-a scos capul afară din întunericul rece al păcatului. El a plătit preţul păcatului, iar Dumnezeu L-a ridicat a treia zi, după făgăduinţa Sa. Şi noi credem, conform Scripturii, că El a înviat din morţi a treia zi, fiind primul înviat dintre cei morţi, întâiul Rod dintre cei adormiţi.
Gândiţi-vă câtă deznădejde s-a adunat în cei patru mii de ani de când lumea era cufundată în păcat, fără să ştie cum să iasă afară! Şi iată că El S-a întors înapoi dintre cei morţi. Ce timp! Ce primăvară! Biserica ar fi trebuit să strige într-una: „Aleluia!” dar în loc să facă aceasta, oamenii lâncezeau şi erau trişti, pentru că nu credeau tot ce a spus El.
La fel se întâmplă şi astăzi, din cauză că oamenii nu cred tot ce a spus şi a făgăduit El. Da, aceasta este starea în care a ajuns biserica de astăzi, pentru că nu a crezut tot ce a spus El că va face şi a omis să vadă toate textele referitoare la El. Mai mult, le-au luat, le-au amestecat şi au pus altceva în loc.
Dacă vom crede tot Cuvântul, în sufletele noastre va fi un izvor de bucurie, fiindcă am înviat împreună cu El şi stăm în locurile cereşti în Hristos Isus, cu toată puterea la picioarele noastre. Prin sângele lui Isus Hristos, noi avem dreptul la Semnul care dovedeşte că suntem răscumpăraţii lui Dumnezeu. Dumnezeu a plătit preţul răscumpărării noastre, prin Isus Hristos, şi avem dreptul să punem Semnul peste tot ce cerem şi primim. Aşa a spus Dumnezeu şi asta-i tot. O, dacă am putea crede toată Scriptura!
Dar partea tristă este că mulţi dintre cei care L-au cunoscut şi L-au iubit, nu au recunoscut că El a înviat din morţi. La fel este şi astăzi. Astfel, mulţi dintre cei care cred şi chiar învaţă că El a înviat din morţi, nu pot cuprinde aceasta. Este mult prea uimitor, prea neobişnuit, dar Dumnezeu Se ascunde chiar în lucrurile neobişnuite, dacă sunt conform făgăduinţei Lui.
Problema este că mulţi L-au iubit, dar nu L-au cunoscut cu adevărat. Acesta este motivul pentru care le era greu să-i creadă pe cei care au mărturisit că El a înviat şi au spus: „Am văzut nişte îngeri care ne-au spus că El a înviat din morţi.” Dacă s-ar fi uitat în Scripturi, ar fi văzut că El a făgăduit că va face aceasta, fiindcă este scris: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Ucenicii au luat Scripturile şi au găsit locul unde scria că El va învia din nou, pentru că Dumnezeu a făgăduit că avea să-L învie şi a făcut-o. Vedeţi? Cuvântul spune că El va învia.
Dar deşi era făgăduit acest lucru, ei erau trişti şi abătuţi, fiindcă credeau că au pierdut totul, că totul s-a năruit. A fost ceasul cel mai întunecat pe care îl trăiseră vreodată. Îşi puseseră toată nădejdea în El şi au crezut în El, pentru că văzuseră toate acele semne mari şi minuni care adevereau că era Mesia cel aşteptat, apoi L-au văzut murind acolo, cu faţa acoperită de scuipat, deşi putea deosebi gândurile care erau în inimile oamenilor.
Când soldaţii aceia beţi, I-au acoperit faţa cu cârpa, apoi au luat un băţ şi L-au lovit peste cap spunând: „Hristoase, proroceşte-ne cine Te-a lovit?” se părea că a fost prins în capcană. Astfel, ucenicii se gândeau: „Dacă vor mai spune ceva, El îi va lovi cu orbire!” dar nu s-a întâmplat aşa, pentru că Dumnezeu nu procedează întotdeauna în felul acesta.
Când a fost pe cruce, Caiafa şi ceilalţi preoţi, I-au zis: „Spune-ne desluşit dacă eşti Hristosul. Să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El!” Vedeţi, ei nu puteau înţelege cum era posibil ca Dumnezeu să stea pe cruce şi să moară, însă tocmai acesta este motivul pentru care Dumnezeu S-a arătat în trup: ca să poată muri.
Fariseii I-au făcut un mare compliment atunci când I-au zis: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui!” (Matei 27.42). Cu siguranţă acesta a fost un compliment, pentru că dacă s-ar fi salvat pe Sine, nu ne-ar fi putut salva pe noi. El trebuia să se jertfească pentru alţii.
De aceea S-a arătat Dumnezeu în trup: ca să poată suferi pentru noi, să ia vina noastră asupra Sa şi să moară. El nu putea face aceasta cât timp era IaHVeH, adică în Duh. Tatăl, Duhul, nu putea face aceasta, dar când S-a arătat în trup şi a locuit printre noi într-un trup omenesc, a putut să ia vina omenirii asupra Sa şi să guste moartea. Da, El a luat-o asupra Sa şi a plătit preţul.
Totuşi, Cuvântul Său a făgăduit învierea Lui, dar ei n-au înţeles aceasta. El, Cuvântul, a fost împlinirea făgăduinţelor Lui. Astfel, când Isus a vorbit cu Cleopa şi prietenul său, pe drumul Emausului, era adeverirea Cuvântului Său făgăduit, dar ei n-au înţeles.
Pot spune că şi astăzi este la fel. După două mii de ani de învăţătură şi de credinţă, El este încă viu, dar oamenii nu pot înţelege pentru că au fost îndopaţi cu alte lucruri. Ei erau prea trişti şi abătuţi ca să înţeleagă.
Acum observaţi! Ei vorbeau despre El, dar toţi s-au întors la vechile lor îndeletniciri. Astfel, Petru s-a întors înapoi la pescuit şi aşa mai departe, în timp ce Cleopa şi prietenul său şi-au zis: „Vom merge la Emaus.” Poate acolo locuiau şi era doar câteva mile peste deal, până acolo.
Dar iată că Isus a înviat în acea zi frumoasă de Paşti. Sus! Cuvântul lui Dumnezeu vorbit prin David, s-a împlinit întocmai: „Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10).
Însă şi Isus le-a spus: „Stricaţi templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica.” (Ioan 2.19). Înţelegeţi?
„Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor,
care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.” (Marcu 10.33-34). El a vorbit aşa şi aceasta ar trebui să fie bine înţeles.
Şi iată că acest Om care vorbea cu ei ştia Cuvântul. Vă puteţi imagina? Cu siguranţă acest lucru s-a repetat din nou, se repetă din nou.
După cum am văzut, în timp ce mergeau pe drum şi vorbeau despre El, li s-a arătat Isus. Aceasta este problema de astăzi: motivul pentru care El nu Se arată multora dintre noi este că nu vorbim destul de mult despre El. Noi avem alte lucruri despre care discutăm: despre deosebirile dintre denominaţiunile noastre, despre comunism, despre tot felul de programe şi alte lucruri de care suntem legaţi, aşa că nu mai avem timp să vorbim despre El. Vorbim despre programul bisericii, cine va fi ales păstor, cine va face asta sau cealaltă sau orice altceva, în afară de El. Facem aceasta când ar trebui să vorbim tot timpul numai despre El. Acesta ar trebui să fie obiectivul nostru, viaţa noastră.
Cineva m-a întrebat odată: „Tu crezi aceasta?”
„Mi-am petrecut toată viaţa crezând. Ba mai mult, mi-aş da viaţa pentru aceasta, iar dacă aş avea zece mii de vieţi, le-aş da pe toate pentru El, fiindcă cred.” Dacă vrem să-L vedem, noi trebuie să vorbim despre El. Aşa a fost întotdeauna.
Cei doi ucenici ar fi trebuit să-L cunoască atunci când a mers alături de ei, dar nu L-au cunoscut. Să nu uitaţi că ei umblaseră trei ani cu El. Vă puteţi imagina? Ucenicii Lui umblaseră trei ani cu El şi iată-L acum păşind alături de ei, iar ei erau orbi ca liliecii. De ce? Pentru că nu cunoşteau Scripturile, deşi El li le spusese.
Emanuel fusese acolo „făcut trup şi locuind printre ei,” dar fariseii nu L-au recunoscut. Ei nu puteau înţelege cum era posibil ca acel Om… şi L-au răstignit pentru că a încălcat Sabatul şi S-a făcut Dumnezeu. Da, ei au spus că de aceea L-au răstignit, dar noi am văzut că L-au răstignit din cauză că nu au cunoscut Scripturile.
Aceşti ucenici ar fi trebuit să-L cunoască, dar ei nu cunoşteau Scripturile. Şi iată că în timp ce mergeau alături de El, Isus a început să le descopere făgăduinţele Scripturii referitoare la El, pentru acea epocă, nu făgăduinţa pentru zilele lui Noe sau pentru o altă epocă. El le-a descoperit făgăduinţa Scripturii referitoare la ce va face El în acel timp, fiindcă ea le arăta cine era El. Înţelegeţi?
Astfel, i-a întrebat: „De ce sunteţi trişti?”
Şi ei I-au răspuns: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?
Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?
Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.” (Luca 24.18-21).
El S-a purtat ca şi cum n-ar fi ştiut nimic, dar când a început să le vorbească, le-a descoperit făgăduinţele referitoare la El: „Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” (v. 26). Apoi a mers la Scripturi, la Moise şi la toţi prorocii, descoperindu-le Scripturile referitoare la El, la Mesia. Ce trebuia să fie Mesia şi ce trebuia să facă, dar după ce le-a spus toate lucrurile ei tot n-au înţeles.
Exact aşa este şi astăzi. El face şi astăzi la fel ca atunci, dar cu toate acestea biserica bâjbâie încă în întuneric. El Se descoperă Cine este şi Ce este, dar cu toate acestea ei spun: „Păi, eu cred ce învaţă biserica mea…” Uitaţi-vă!
Întoarceţi-vă la Scriptură! Cercetaţi Scripturile pentru că ele conţin Adevărul. Dar noi înţelegem totul atât de sucit! „Cum putem şti că este Scriptura?” Prin faptul că este textul făgăduit pentru acel timp.
Isus nu S-a întors înapoi să spună: „Vă amintiţi ce a făcut Moise?” Nu, ci le-a descoperit Scripturile care vorbeau despre El pentru acel timp, fiindcă El era Lumina acelui timp.
Moise a fost lumina timpului său; Ieremia a fost lumina timpului său. El fost lumina strălucitoare a Cuvântului lui Dumnezeu care a fost făgăduit pentru acel timp. Fiecare epocă a avut Cuvântul ei făgăduit, iar Dumnezeu şi-a trimis profeţii pentru a descoperi acel Cuvânt. El Îşi legitimează profetul, apoi îi descoperă Cuvântul şi Îl face viu.
Isus era Hristosul şi El a împlinit tot ce era legat de Hristos: a fost născut de o fecioară, a vindecat bolnavii, a descoperit gândurile inimilor, a murit şi a înviat din morţi, dar deşi a făcut tot ce trebuia să facă Mesia, ei nu L-au recunoscut. Ei nu-L cunosc nici astăzi. Deşi El a făgăduit acest Cuvânt şi Scriptura a fost descoperită, ei tot nu Îl cunosc.
Ei au umblat trei ani cu El, au văzut şi au ştiut că El a împlinit acel Cuvânt, şi totuşi pe drumul Emausului se întrebau: „Oare este chiar aşa?” Oh! Aceasta dovedea că n-au înţeles, că n-au priceput.
Nici chiar după ce El le-a descoperit Cuvântul din nou şi le-a dovedit că Hristos trebuia să facă şi să sufere toate acele lucruri, ei tot n-au înţeles. Acei predicatori au fost mustraţi pentru că nu au ştiut şi nu au recunoscut că Scripturile se împlineau chiar sub ochii lor. Ascultaţi ce le-a spus El: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima…” (v. 25).
Alături de ei păşea Dumnezeu însuşi, Mesia cel înviat, şi le spunea: „De ce nu înţelegeţi că Hristos trebuia să facă aceste lucruri? Nu ştiţi că trebuia să fie aşa şi aşa?” Toată ziua a mers alături de ei şi le-a explicat Scripturile, dar cu toate acestea ei îşi ziceau: „Oare aşa să fie?” şi nu L-au cunoscut deşi era chiar acolo. După ce le-a propovăduit Cuvântul şi le-a arătat acele lucruri care trebuiau să se întâmple, ei totuşi n-au înţeles, aşa că le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, de ce nu vedeţi împlinirea Scripturii pentru acest timp?” Vedeţi? Deşi erau ucenicii Lui, ei n-au cunoscut Cuvântul care Se manifesta înaintea lor.
Exact la fel este şi astăzi. Citiţi din Scriptură care este făgăduinţa pentru acest timp, apoi priviţi cum Se manifestă Dumnezeu şi totuşi ei spun: „Mă întreb…” Vedeţi? Noi avem încă de-a face cu fiinţe omeneşti.
Ei erau ucenici şi am văzut că El i-a mustrat cu asprime, dar pentru că n-au cunoscut Cuvântul, nu au înţeles când El S-a manifestat înaintea lor.
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi astăzi, dar mintea oamenilor… Ţi-e şi milă de ei când vezi că unul are un grup care merge încoace, iar celălalt are un grup care merge încolo şi toţi cred că îşi fac grupul să crească; dar tocmai acesta este motivul pentru care Hristos nu Se poate descoperi oamenilor.
Biserica ar trebui să fie într-o stare glorioasă, în puterea învierii Lui, şi să fie însoţită de semne mari şi minuni. Dar în loc să fie aşa, ei s-au amestecat cu tot felul de lucruri şi merg orbeşte în Consiliul Ecumenic unde vor primi semnul fiarei, fără să ştie. Cuvântul lui Dumnezeu spune că o vor face; şi o vor face pentru că cred că este bine şi frumos şi că este o ofertă bună. Dar cum pot merge doi oameni împreună fără să se învoiască?
Ce se vor face penticostalii? Va trebui să renunţaţi la doctrina voastră fundamentală a botezului cu Duhul Sfânt, ca să puteţi intra. Cu siguranţă. Aici aţi ajuns. Ce veţi face când va veni timpul? Veţi merge orbeşte acolo.
Unii din liderii penticostali, bărbaţi ai Evangheliei depline, stau împreună cu cei din ierarhia Consiliului Vatican şi spun: „Este cel mai înalt simţământ…” Numai un om amorţit faţă de Duhul lui Dumnezeu se poate purta aşa, deci nu-i de mirare că Isus a zis: „…zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!”
Dacă El ar vorbi în seara aceasta printr-un vas, ar spune aceleaşi cuvinte: „…zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi că trebuie să păşiţi în Cuvântul manifestat chiar aici.” Da, acelaşi lucru se petrece acum!
Ei sunt prea ocupaţi cu programele lor ca să-L asculte. De aceea avem atât de multe crezuri şi programe de televiziune.
Astăzi avem chiar şi o mişcare anticomunistă. Ieri am ascultat la „Life Line” cum aduceau dovezi documentate despre comunism. Ei sunt aici de ani şi ani, iar această mişcare anticomunistă încearcă să facă tot felul de programe prin care să arate cine este fiecare, dar pe mine nu mă interesează aceasta.
Pe mine mă interesează venirea Domnului Isus Hristos pentru Biserică. De aceasta ar trebui să fie preocupaţi toţi predicatorii, ca să vadă făgăduinţele Scripturii pentru acest timp. Eu nu aştept preluarea puterii de către anticomunişti, ci aştept venirea Împărăţiei lui Isus Hristos şi instaurarea Mileniului. Eu nu sunt interesat nici de anticomunişti şi nici de alte ismuri fie ele chiar şi religioase! Pe mine mă interesează numai şi numai Isus Hristos şi cum să-i fac pe oameni să-L vadă, fiindcă El este aici, împlinind exact ce a făgăduit că va face în timpul din urmă.
Ei nu au înţeles pentru că erau prea preocupaţi.
Totuşi, astăzi ei pretind că cred că El a înviat din morţi. Voi credeţi că El a înviat din morţi? Cei care sunt creştini, cred aceasta. Dar deşi spun că cred, dacă El vine şi face exact ce a spus că va face după înviere, nu văd. Da, domnilor! Acesta este adevărul. Ei nu pot să vadă.
Au crezuri, programe educaţionale şi predicatori educaţi, dar sunt orbiţi de teologia lor omenească şi duşi afară din Cuvântul lui Dumnezeu.
Aşa cum am spus şi aseară, Dumnezeu nu are nevoie de nici un interpret. Nimeni nu poate interpreta sau tălmăci Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că El este singurul Său Interpret. Astfel, când spune că va face ceva, El face şi asta-i tot. El a spus că o va face şi a făcut-o, aşa că nu are nevoie de nimeni să-I spună să facă asta sau cealaltă. Interpretarea noastră nu are nici o valoare, pentru că El vorbeşte şi împlineşte totul întocmai.
Când a spus: „Să fie lumină,” a fost lumină. Acest lucru nu mai are nevoie de nici o interpretare. „Fecioara va rămâne însărcinată,” şi a rămas. „Voi turna Duhul Meu peste orice făptură,” şi L-a turnat. Vedeţi, nu are nevoie de nici o interpretare.
El a făcut şi ce a spus că va face în acest timp. Nu are nevoie de nici o interpretare, pentru că Îşi interpretează singur Cuvântul. El este propriul Său Interpret.
Dar ştiţi care este problema? Noi suntem atât de ocupaţi cu alte lucruri, încât oamenii noştri sunt pe lângă. Misionarii şi studenţii la teologie trebuie să dea un test psihologic înainte de a fi puşi în lucrare, ca să vadă dacă au IQ (gradul de inteligenţă) destul de mare. Şi eu mă întreb: cum este posibil ca penticostalii să facă aşa ceva?
Oare ce IQ s-a cerut în ziua Cincizecimii? Credinţă în Dumnezeu, aceasta s-a cerut. Da, aceasta este cerinţa Lui: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16.17). El nu le-a testat IQ-ul, ci le-a zis: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile…” (Matei 28.19). Şi „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” Acesta este IQ-ul pe care îl cere Dumnezeu: dacă ai destulă credinţă să faci vii aceste lucruri, manifestându-L pe Hristos înaintea oamenilor.
Dar astăzi noi vrem să-i testăm pe oameni cu tot felul de programe educaţionale. Oh! Zilele trecute l-au testat pe Jack Ruby dacă este în toate minţile. Desigur, omul acesta nu este normal, pentru că nici un om nu îl poate împuşca pe altul decât dacă este nebun. Întreaga lume este nebună. Cu siguranţă. Fermierul este nebun pentru omul de afaceri şi omul de afaceri este nebun pentru fermier. Atunci cine este nebun? Toţi.
Există un singur lucru sănătos, iar acesta este Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu; şi Evanghelia Lui are răspuns la toate lucrurile. Toate cărţile noastre de psihologie sunt fără sens şi contrare Cuvântului, aşa că, aruncaţi-le! Cuvântul lui Dumnezeu este singurul care are dreptate, în timp ce toate celelalte sunt greşite. Deci nu-i de mirare că întreaga lume este mânjită de sânge şi că lucrurile au ajuns unde au ajuns.
Mă întreb dacă există un test de inteligenţă şi pentru Oswald care l-a omorât pe preşedintele nostru. Mă îndoiesc. Cum poate să se împuşte un om care l-a împuşcat pe alt om? Suntem în Texas, aşa că mă voi opri aici. Totuşi, aş vrea să mai spun ceva: la venirea Sa, Dumnezeu se va îngriji de toţi aceştia, pentru că nimeni nu are dreptul să ia viaţa altui om. Numai Dumnezeu are dreptul să facă aceasta. Acesta este adevărul.
Acum fiţi atenţi! Cuvântul era scris şi făgăduinţa pentru acel timp era împlinită pe deplin, dar cu toate acestea, ei nu L-au recunoscut. Ştiau că era proroc: „…Isus din Nazaret,… un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.” L-au cunoscut ca Proroc, iar prorocul este trimis pentru epoca în care trăieşte şi trebuie să manifeste făgăduinţa lui Dumnezeu, pentru că Cuvântul vine la el. Şi dacă El a fost proroc, înseamnă că Cuvântul făgăduit pentru acel timp trebuia manifestat prin El, dar cu toate acestea ei nu L-au cunoscut; nu au putut să-L vadă.
Ei au spus: „…un proroc puternic în fapte…” fiindcă aşa erau lucrările Lui: „…şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu…” iar Israel îşi pusese nădejdea în El; vorbesc de Israelul duhovnicesc, nu de Israel ca popor. Deci oamenii duhovniceşti din Israel, îşi puseseră nădejdea în El.
Şi ce a făcut El ca Proroc? Exact ceea ce trebuie să facă un proroc: S-a dus direct la Cuvânt. Da, le-a arătat ce spunea Cuvântul făgăduit despre El, pentru acel timp, dar ei tot nu L-au recunoscut, ci au mers mai departe cât se poate de orbi. Totuşi, El era Prorocul care manifesta Cuvântul făgăduit pentru timpul lor.
Ascultaţi ce le-a spus Isus: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” (Luca 24.25-26). Ei ar fi trebuit să ştie că acolo era un Om care dovedea ceea ce vorbea, dar cu toate acestea nu L-au cunoscut. El avea semnul unui proroc adevărat, care nu merge înapoi la un alt Cuvânt, ci dovedeşte făgăduinţa Cuvântului pentru timpul în care trăieşte.
Înainte de venirea Lui, fusese în scenă Ioan, un alt proroc. Cine fusese Ioan? Premergătorul lui Mesia. Şi el le-a spus clar: „Nu sunt Mesia. Eu nu sunt vrednic nici să-I dezleg încălţămintea, dar El este deja printre voi.” Ioan era convins că El era deja acolo, pentru că trebuia să-L prezinte.
Tatăl lui Ioan a fost preot, dar el nu a mers la nici un seminar ca să înveţe să fie preot. Slujba lui era prea importantă, aşa că s-a dus în pustiu să fie singur cu Dumnezeu. El nu a prezentat nici o dovadă de părtăşie, nici nu a spus una sau alta, fiindcă toate acestea ar fi amestecat lucrurile şi ar fi fost influenţaţi de ordinea bărbatului acelei zile. Însărcinarea lui era mai importantă şi trebuia să depindă numai de Dumnezeu, pentru că urma să-L anunţe pe Mesia; iar Isus a spus: „Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă înveseliţi câtăva vreme la lumina lui.
Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan,” însă ei tot n-au crezut. (Ioan 5.35-36).
El le-a arătat semnul unui proroc adevărat, care îi ducea înapoi la Cuvânt, dar ei n-au putut înţelege felul Său de vorbire.
Mai mult, Scriptura a spus tot ce se va întâmpla, cuvânt cu cuvânt. Astfel, David a strigat cu câteva sute de ani înainte de răstignirea Lui, exact cuvintele pe care le-a strigat El când era pe cruce. Fără îndoială că în dimineaţa aceea, ei au cântat în Templu Psalmul 22.1, unde scrie: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit…?” fiindcă L-au răstignit chiar pe Dumnezeul pe care pretindeau că-L slujesc.
La fel se întâmplă şi astăzi. Astfel, ei închid uşa şi nu vor să coopereze chiar cu Dumnezeul în care pretind că cred şi care Se manifestă printre ei, şi aceasta pentru că este contrar crezurilor lor. O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când trebuie să vedeţi timpul în care trăim! Nu a promis Dumnezeu că aceste lucruri se vor întâmpla în timpul din urmă? Nu a spus El că epoca Laodicea va fi căldicică şi că Isus va sta afară şi va căuta puţină colaborare? Cine este Isus? Cuvântul adevărat manifestat. El este afară şi încearcă să intre, dar nu poate.
În zilele acestea, oamenii sunt la fel de orbi ca atunci. Isus a spus că aşa vor fi, şi la fel au spus prorocii: „…oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea,” (2Timotei 3.2-5), puterea învierii, manifestarea Lui ca Acelaşi ieri, azi şi în veci, ca să dovedească lucrurile pe care le-a spus. Eu nu strig la voi, dar vreau să auziţi!
Ochii celor doi ucenici erau cu adevărat închişi, dar deşi nu puteau vedea, în ei era Ceva care i-a făcut să-L invite înăuntru, atunci când El s-a făcut că merge mai departe.
Ar putea face la fel şi cu tine, în seara aceasta. Poate se va face că trece mai departe, sau poate numărul tău de rugăciune nu va fi strigat, dar să nu uiţi că El te pune la încercare. El este acelaşi Dumnezeu şi acolo, ca aici pe platformă, sau în orice altă parte. El a dovedit aceasta zi de zi şi seară de seară, arătând că este Omniprezent.
Să nu uitaţi că atunci El S-a făcut că vrea să meargă mai departe, şi deşi nu au înţeles despre ce le vorbea şi nu ştiau ce să creadă, cei doi au stăruit de El să rămână cu ei.
Aici sunt o mulţime de persoane ca ei, care nu ştiu ce să creadă. Dar ştiţi ce au făcut cei doi? Au făcut cel mai înţelept lucru pe care putea să-l facă un om: L-au chemat înăuntru. Poftiţi-L şi voi înăuntru! Spuneţi: „Doamne Isuse, ştiu că Scriptura spune aceasta. Poate nu înţeleg, dar intră în inima mea, pentru că vreau să Te accept şi să Te cred. Apoi manifestă-Te.”
Ei L-au invitat înăuntru chiar dacă nu înţelegeau despre ce le vorbea. Totul le era confuz, dar au stăruit de El să intre: „Rămâi cu noi!”
„O, nu, mai bine merg mai departe.”
„Dar Te rugăm să vii înăuntru. Intră, Te rugăm.” Şi au stăruit de El până când a intrat.
Aşa se face. Şi când a intrat înăuntru, li S-a putut descoperi. Vedeţi? El Se poate descoperi numai când este înăuntru.
Ei nu au realizat Cine era El, dar după ce a intrat înăuntru, li s-au deschis ochii. Vedeţi? Când a ajuns înăuntru, El le-a deschis ochii. Nu a trebuit să ridice mâna şi să spună: „Să vi se deschidă ochii!” fiindcă ochii lor s-au deschis şi L-au recunoscut.
S-a întâmplat la fel ca la Dotan, când Ghehazi l-a strigat pe Elisei şi i-a zis: „Părinte, sirienii sunt pretutindeni.” Dar Elisei i-a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei,” după care s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.”
Biblia spune că Domnul i-a lovit pe sirieni cu orbire, iar Elisei i-a întrebat: „Îl căutaţi pe Elisei?” „Da, pe el îl căutăm,” au răspuns sirienii. „Haideţi să vă arăt eu unde este.” Ei vedeau fireşte, dar erau orbiţi să nu-l recunoască.
La fel este astăzi. Tu poţi avea vederea firească sută la sută, dar poţi înţelege cu duhul că acesta este Cuvântul făgăduit pentru această zi? Dacă Dumnezeu intră înăuntru şi îţi deschide ochii, atunci vei spune: „O, acesta-i El, nu-i aşa?”
Atunci, Isus le-a deschis ochii să vadă cine era El, iar dacă acum poate intra înăuntru, pe linia credinţei, poate să-ţi deschidă ochii să vezi şi tu că Evrei 13.8, unde scrie că El este acelaşi ieri, azi şi în veci, este adevărat. Dacă El va putea intra în seara aceasta înăuntrul tău ca să-ţi deschidă ochii, va face la fel.
Exact aşa a făcut cu femeia de la fântână, despre care am vorbit aseară. Ea ştia din Scriptură cine trebuia să vină, aceasta fiind partea ei bună.
Astăzi, mulţi dintre noi nu ştiu din Scriptură cine este El, aşa că la fiecare Crăciun Îl pun într-o iesle, iar la Paşti iau un iepure şi Îi sărbătoresc învierea. Nu-i de mirare că nu ştim pe ce lume ne aflăm!
Dar, aşa cum i-am desenat, astăzi, bunului meu prieten Jack Moore, acea femeie avea în inima ei Sămânţa Lui.
În schimb, fariseii din partea întunecată de aici, aveau inimile negre. Ei n-au avut Viaţă de la început, dar aveau puţină lumină pentru că erau foarte religioşi şi ţineau Legea. Însă când a strălucit Cuvântul făgăduit de-a lungul Bibliei, ei au mers mai departe în întuneric.
Aici este acea prostituată. Viaţa ei era cât se poate de neagră, pentru că era o femeie rău famată, dar în inima ei era puţină lumină, fiindcă ştia ce trebuia să fie Mesia.
Acolo stătea Isus, iar când a făcut semnul mesianic arătând Cine era, pentru farisei totul s-a întunecat şi s-au întors înapoi în întuneric, pentru că aici înăuntru nu aveau nimic de care să se ancoreze. Ei L-au numit Beelzebul şi drac, de aceea şi puţina lumină pe care au avut-o, s-a risipit şi au pierit.
Femeia era în întunericul păcatului, dar în inima ei ştia ce semn trebuia să facă Mesia. El i-a zis: „Dă-Mi să beau,” pentru că voia să-i contacteze duhul ca să vadă cum stătea.
„Nu se cuvine să vorbeşti cu mine,” i-a răspuns ea, dar El a continuat: „Dacă ai şti cu cine vorbeşti, tu Mi-ai cere apă.” Şi discuţia a continuat până când a aflat ce gândea şi care era problema ei.
Femeia ştia că atunci când va veni Mesia, El trebuia să fie Dumnezeu. Dumnezeu este Cuvântul şi Cuvântul deosebeşte gândurile inimii. Femeia aceea ştia mai mult decât ştiu predicatorii americani de astăzi. Acesta este adevărul. Ea era rânduită pentru Lumină, aşa că de îndată ce a venit Lumina, a primit-o.
Ea se gândea că El era un evreu obişnuit, dar la un moment dat Isus i-a zis:
„Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”
„Nu am bărbat,” I-a răspuns ea.
„Bine zici că n-ai bărbat, pentru că ai avut cinci…”
Priviţi cum s-a aprins acea scânteie de Lumină şi i-a arătat cine era El: „Doamne, văd că eşti proroc. Eu ştiu că atunci când va veni Mesia, va face aceste lucruri.”
Şi El i-a zis: „Eu sunt Acela.”
„Acum este clar,” a răspuns ea. Aţi văzut?
Tot ce era negru peste ea, s-a făcut alb şi tot albul fariseilor s-a făcut negru, prin faptul că ei L-au respins. Aceasta este deosebirea, pentru că Lumina strălucitoare vine prin Cuvânt. Înţelegeţi?
Femeia L-a putut recunoaşte pentru că numele ei fusese scris în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii. Astfel, Sămânţa aceea care zăcea în murdăria păcatului, a fost luată şi curăţată.
Pentru aceasta a venit El: să-i cureţe pe cei pe care i i-a dat Tatăl înainte de întemeierea lumii. Amin. Mă simt atât de bine acum când ştiu că acesta este adevărul, fiindcă „nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” (Romani 9.16). Amin. Nu contează cât de multe ai făcut sau cât n-ai făcut, pentru că nici un om nu L-a căutat pe Dumnezeu, ci Dumnezeu l-a căutat pe om.
Astfel, când a strălucit acea Lumină, fariseii au zis: „Am mai auzit poveştile acestea. Acesta este un Beelzebul, un ghicitor!” aşa că totul s-a făcut negru pentru ei, dar femeia s-a albit, deşi era neagră. Ea a spus: „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, şi eu Îl aştept, El va face aceste lucruri. Tu trebuie să fii un proroc.” Şi El a răspuns: „Eu sunt Acela.”
Când a auzit aceste cuvinte, ea a alergat în cetate şi le-a zis oamenilor de acolo: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva Acesta este Cuvântul care deosebeşte gândurile inimii? Nu este Acesta chiar Mesia?” Deşi sunt atât de împotriva femeilor predicatoare, ea ar trebui să fie în seara aceasta în Statele Unite să predice despre aceasta. Da, ar trebui să fie aici ca să le arate semenilor ei cine este Mesia.
Când ea I-a spus acele cuvinte, El a intrat înăuntru. Ce a intrat? Descoperirea. Când Lumina a ajuns la Sămânţa care era în inima ei, aceasta a încolţit.
Cu câtva timp în urmă, ei au găsit acele seminţe de floarea soarelui şi de grâu, în grânarele care au fost făcute de Iosif cu patru mii de ani în urmă, în Egipt, iar când le-au pus în pământ şi razele soarelui au ajuns la ele, au încolţit. Vedeţi? Acel germen de viaţă a stat acolo până când a fost atins de lumină.
O, fraţilor, dacă am fost hotărâţi de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, ca să fim fiii şi fiicele Lui, când Lumina atinge acea Sămânţă, nu este denominaţiune, nici biserică, nici critici şi nimic altceva care să ne oprească să venim la Viaţă. Noi vom trăi, pentru că aşa a spus Dumnezeu.
Femeia L-a recunoscut. Ochii ei s-au deschis şi a ştiut în interiorul ei cine era El. Da, ea L-a cunoscut pentru că a cunoscut Scriptura. Dar cei doi ucenici n-au cunoscut Scriptura şi de aceea nu L-au recunoscut după înviere.
Tot de aceea nu L-au cunoscut nici fariseii. Nu este de mirare că El le-a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39).
Adeverirea Lui! După ce a fost adeverită făgăduinţa, ochii lor s-au deschis şi L-au putut recunoaşte. Dar ceea ce a deschis ochii unora, i-a închis pe ai altora, aşa că cei care L-au batjocorit, au fost aduşi din nou în starea în care au fost la început, adică cu ochii închişi.
Ochii lui Petru au fost deschişi de acelaşi lucru, şi la fel ochii lui Natanael, iar Isus a spus că i-a cunoscut încă înainte de întemeierea lumii că vor fi mesagerii Lui.
Având în vedere aceste lucruri, ce s-a întâmplat cu ochii voştri în epoca aceasta în care trăim? Aceasta este întrebarea pe care trebuie să v-o puneţi: nu ce s-a întâmplat cu ochii lor, ci ce s-a întâmplat cu ochii voştri. De care parte sunteţi în seara aceasta? Sunteţi de partea fariseilor orbi, sau sunteţi de partea apostolilor, a celor credincioşi?
Acelaşi lucru l-a făcut şi pentru voi, dar v-aţi ridicat împotriva Lui. Ce aţi fi făcut dacă aţi fi trăit în zilele acelea? Gândiţi-vă la felul cum reacţionaţi astăzi. De care parte v-aţi situa? Dacă spuneţi: „Păi, biserica mea spune…” aceasta au zis şi fariseii. Vedeţi?
Sunteţi gata să-L recunoaşteţi pe Isus în puterea învierii Lui? Sunteţi gata să părăsiţi totul şi să umblaţi cu El? Sunteţi gata să credeţi în El şi să duceţi Lumina şi Viaţa Lui şi la alţii? El a făgăduit că Se va descoperi din nou în aceste zile din urmă.
Voi ziceţi: „Frate Branham, Mesia a fost descoperit atunci şi cred aceasta pentru că aşa spune Scriptura.”
Ei bine, este făgăduit că acelaşi Mesia Se va descoperi şi astăzi. Acelaşi! În Evrei 13.8 scrie că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar în Ioan 14.12, Isus spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea…” Şi El a mai spus: „Peste puţină vreme, lumea (cosmosul) nu Mă va mai vedea. Ei vor fi total orbi, dar ochii voştri vor fi deschişi şi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” „Acelaşi ieri, azi şi în veci.”
În Luca 17.28 ni se spune că în zilele din urmă, lumea va fi ca pe timpul când au fost nimicite Sodoma şi Gomora. Nu ca în zilele potopului lui Noe, ci ca în zilele Sodomei. Aceea era lumea neamurilor şi ea a fost nimicită prin foc. După potop, Dumnezeu a pus pe cer curcubeul, ca semn că El nu va mai nimici niciodată lumea prin ape, de aceea de data aceasta va fi focul. Lumea neamurilor este gata pentru distrugere.
El a spus că în ţară va fi o mare stricăciune. Aţi văzut cum se îmbracă femeile şi se dau cu albastru pe sub ochi de parcă sunt bătute. Uitaţi-vă ce fac astăzi! Oriunde te uiţi este numai imoralitate, perversiune şi bălăceală în cele mai groaznice lucruri. Peste tot vezi numai divorţuri, pentru că femeile noastre şi-au pierdut standardul moral şi au frânt coloana vertebrală a naţiunii, aşa că jumătate din lucrurile pe care este zidită America este sex, whisky, tutun şi celelalte. Doctorii spun că sunt otravă, dar ei pufăie mai departe. Nu mai dau nici o atenţie la avertismente, ci o fac oricum.
Scriptura le spune femeilor să nu-şi taie părul. Eu nu vorbesc de femeile din lume, pentru că pe ele nu le interesează oricum, ci vorbesc despre femeile penticostale. Biblia spune că părul lui Samson a fost un semn de nazireat, arătând că s-a separat de lucrurile lumii şi s-a pus de partea lui Dumnezeu.
La fel este şi pentru voi, femeilor: un semn că v-aţi separat. Nazireul este un om care se desparte de lucrurile lumii pentru Cuvânt. Dar ce se întâmplă cu oamenii aceştia? Predici şi strigi împotriva păcatului, dar anul viitor când te întorci acolo îi găseşti mai rău decât erau când le-ai vorbit, ceea ce înseamnă că pentru ei nu mai rămâne decât judecata divină a lui Dumnezeu, bombe atomice şi rachete.
Comedianţii de la televizor şi de la radio cântă şi spun glume murdare, înjurături şi lucruri groaznice care n-ar trebui permise. Toate revistele sunt pline de femei goale şi imorale, prin toate acestea încercând să se amăgească cumva. Aceasta îmi aminteşte de un copil care trebuie să treacă noaptea prin cimitir şi merge fluierând ca să arate că nu se teme. Dar sunteţi morţi de frică şi o ştiţi! Ştiţi bine că sunteţi sortiţi judecăţii care vine, pentru că L-aţi hulit pe Duhul Sfânt şi L-aţi respins pe Isus Hristos. Ochii lor sunt orbiţi şi nu ştiu.
Isus a spus: „Cum a fost în Sodoma şi Gomora…” Aşa cum am spus şi aseară, întotdeauna au existat trei categorii de oameni, iar Lot a reprezentat biserica nominală şi era unul din conducătorii cetăţii. El era în Sodoma, acolo unde femeile îşi tăiau părul şi se distrau, dar în inima lui era chinuit de ceea ce vedea, pentru că umblase cu Avraam.
Avraam nu a fost niciodată acolo. El era cel ales de Dumnezeu şi pentru că i s-a dat o făgăduinţă, era în aşteptarea fiului făgăduit.
Amintiţi-vă că cei doi îngeri s-au dus să predice în Sodoma, dar Unul a rămas cu Avraam (Abraham) şi grupul lui. În niciuna din epocile bisericii nu s-a găsit vreun bărbat al cărui nume să se termine cu „ham”, dar Billy Graham este mesagerul acestui timp pentru biserica babiloneană din Sodoma. Acest mare evanghelist face o treabă bună, tună în stânga şi-n dreapta, dar ei nu-i dau nici o atenţie. El a spus odată: „În şase luni am avut treizeci de mii de convertiţi, dar după şase săptămâni nu au mai rămas nici treizeci.”
Care-i problema? Ei nu ajung nicăieri pentru că merg acolo mestecând gumă, fumând şi făcând toate acele lucruri, apoi spun că depun mărturie sau se decid pentru El. Nu-i nimic, lăsaţi evanghelistul să facă ceea ce i-a poruncit Dumnezeu.
Pentru mine decizia nu are nici o importanţă, fiindcă este nevoie de o naştere. Tu trebuie să te naşti din nou, trebuie să se întâmple ceva înăuntrul tău. Aici suntem. „h-a-m.”
Dar acolo a fost Unul care a rămas cu Avraam şi priviţi ce semn i-a arătat. Dumnezeu i-a arătat lui Avraam semn după semn, dar acesta a fost ultimul semn dat înainte de venirea fiului făgăduit. Ultimul. El arăta ca un Om obişnuit, avea hainele prăfuite şi spunea că vine din călătorie, iar Avraam I-a spălat picioarele.
El a stat cu spatele spre cort şi l-a numit „Abraham” pentru că cu o zi sau două în urmă îi schimbase numele din Avram în Avraam (din Abram în Abraham), iar al Sarei, din Sarai în Sara, adică „prinţesa.” El nu este Abram, ci „Abraham, adică „tatăl popoarelor,” aşa că trebuia să i se schimbe numele. Amintiţi-vă că Abraham avea o sută de ani, iar Sara avea nouăzeci. Şi El l-a întrebat:
„Abraham, unde este nevasta ta?”
„În cort,” a răspuns Abraham.
Şi El a continuat: „Vei avea un fiu, aşa cum ţi-am făgăduit,” dar când a auzit aceasta, Sara a râs în sinea ei zicând: „Eu, o femeie bătrână să mai am pofte cu domnul meu bărbatul care este de asemenea bătrân?”
Şi El a spus: „De ce s-a îndoit Sara şi a zis în inima ei: „Cum se va putea întâmpla aşa ceva?” Ea a negat, dar El a zis: „Ba da, ai zis!”
Cum L-a recunoscut Avraam? Câţi din cititorii Bibliei ştiţi că el L-a numit „Elohim”? Sigur că da. Elohim este Cel Atotputernic, Creatorul însuşi. De ce L-a numit Elohim? Pentru că a putut descoperi gândurile inimii. Acesta este Cuvântul, pentru că în Evrei 4.12 scrie: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”
Acesta este motivul pentru care Isus i-a numit pe proroci „dumnezei,” şi aşa S-a descoperit El însuşi în faţa acelei femei şi ea a ştiut că El era Cuvântul: prin faptul că i-a descoperit gândurile inimii. Mai mult, Isus a spus că la venirea Fiului omului va fi la fel ca în zilele Sodomei.
Ce s-a întâmplat cu ochii voştri? Poate intra El înăuntrul vostru? Nădăjduiesc că da. Să fim respectuoşi şi să credem din toată inima.
Amintiţi-vă că în Maleahi 4 scrie că va veni un mesaj care va întoarce credinţa copiilor la credinţa părinţilor apostoli. O, penticostalilor, fie ca Dumnezeu să vă deschidă ochii orbi, să vă îndepărteze de indiferenţa denominaţiunilor, de crezuri şi de lucrurile egoiste pentru care vă certaţi între voi şi să priviţi spre Fiul lui Dumnezeu care este aici! După două mii de ani, El este încă viu printre noi, adeverindu-Şi făgăduinţa.
Fie ca în seara aceasta să ne adune împreună, aşa cum a făcut cu cei doi ucenici din Emaus, apoi să închidă uşa şi să ne descopere ceva. Ei L-au recunoscut după ceva ce mai făcuse şi înainte de răstignirea Sa, apoi S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
Fie ca în seara aceasta să vină în mijlocul nostru şi să ne deschidă ochii descoperindu-ni-Se prin aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost aici pe pământ, pentru că aşa a făgăduit, iar noi ştim că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Domnul să ne ajute să-L vedem în timp ce ni Se va descoperi.
Să ne plecăm capetele..
……………………………………………………………………………………………………
…Care este ţinta mea? Care sunt motivele mele în ce priveşte această ţintă? Doamne Dumnezeule, eu nu pot să spun nici da, nici nu, fiindcă Tu eşti Cel care călăuzeşti toate lucrurile. Tu ai făcut făgăduinţa, iar eu Te rog să-i ajuţi pe oameni să vadă şi să înţeleagă. Deschide-le inimile larg ca să poată spune: „Vino, Doamne şi descoperă-Te!” şi ochii ca să vadă şi să înţeleagă, astfel încât să nu mai rămână nici un păcătos şi nici un necredincios în clădire. Tată, s-ar putea ca unii să fie indignaţi pentru că i-am numit păcătoşi, dar Tu ai vorbit cu acei farisei religioşi şi le-ai zis: „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.” (Ioan 8.44). Spuneai aceasta pentru că nu au recunoscut Cuvântul adeverit în mijlocul lor, pe Mesia. Ei L-au crezut în Duh, dar nu L-au putut recunoaşte în trup, deşi Scripturile lor spuneau că El era „Dumnezeu cu noi.”
Tată, îndură-Te, iar dacă în seara aceasta este printre noi cineva care are ochii închişi, unge-i ochii cu balsamul Tău, ca să-i fie deschişi să poată recunoaşte timpul în care trăim şi împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu pentru aceste zile, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.
În ordine. Unde am rămas aseară cu numerele de rugăciune? (Cineva spune: „Am început de la numărul unu.”). Bine, dar acum nu mai avem decât 15-20 de minute, aşa că vom încerca să-i luăm pe toţi.
Voi ştiţi că de obicei, când termin predica intru direct în rugăciunea pentru bolnavi, fiindcă aşa este mult mai uşor, dar astăzi am să fac altfel. Eu trebuie să aduc Cuvântul, să seamăn Sămânţa, dar nu pot s-o fac să trăiască, deoarece pentru aceasta trebuie să cadă într-un pământ bun.
Voi ştiţi că El a semănat sămânţa, iar o parte din ea a căzut pe marginea drumului şi nu a rodit nimic; o altă parte a căzut între spini şi pe locuri stâncoase şi a pierit. Dar o parte a căzut în pământ bun şi a adus roadă. Cel ce a făcut aceasta a fost Fiul lui Dumnezeu, iar eu pot face acelaşi lucru: să seamăn Sămânţa.
Fie ca El să pună deoparte toată neştiinţa mea şi să-mi cerceteze inima ca să vadă dacă cred şi Îl iubesc sau nu. Să-mi ierte păcatele şi să Se folosească de mine în orice fel doreşte, ca să adune slavă pentru Numele Său. Viaţa şi moartea nu au nici o importanţă, ci tot ce contează este ca El să fie glorificat.
Vă rog în Numele Domnului Isus Hristos să staţi liniştiţi şi să nu vă mai plimbaţi prin sală. Voi nu aşteptaţi arătarea lui Isus Hristos?
Dacă aş intra aici cu părul lung şi cu răni în mâini şi v-aş spune: „Am sânge şi ulei pe mine!” aş fi ultimul făţarnic, fiindcă nu aceasta a făgăduit Scriptura.
Vreţi să-L cunoaşteţi pe Isus? Poate cineva zice: „Eu Îl cunosc din tablouri!” dar noi nu ştim cum arăta, cum era în realitate.
Rebeca nu ştia cum arăta Isaac, dar când s-au întâlnit a fost dragoste la prima vedere. Înţelegeţi? Ea nu ştia cum arăta el şi totuşi s-a dus; iar când l-a văzut, l-a iubit. Ce simbol desăvârşit!
Dar eu cum Îl voi cunoaşte? Isus a spus: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor.” (Matei 7.16). Dacă Isus ar veni aici, nu ar putea s-o facă în formă fizică, fiindcă acel trup stă la dreapta lui Dumnezeu. Dar este vorba de Viaţă; Viaţa Lui este aici.
Să nu uitaţi că aceasta este ultima făgăduinţă, ultimul semn pe care îl primeşte biserica înainte de întoarcerea Fiului făgăduit. Această Scriptură nu poate fi trecută cu vederea, fiindcă imediat după arderea Sodomei, a venit fiul făgăduit, iar acum se va întâmpla la fel!
În ordine. Haideţi să chemăm numerele de rugăciune. Câţi dintre voi au numere? Dacă sunteţi sinceri cu adevărat şi doriţi să fiţi ajutaţi de Dumnezeu, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu nu am număr, frate Branham.” Vă rog să nu vă mai mişcaţi! Şşşşşt! Fiţi respectuoşi!
Gândiţi-vă că suntem în prezenţa Judecătorului cerului şi pământului. Cât de respectuoşi aţi fi dacă L-aţi vedea stând aici? Aţi cădea în genunchi strigând şi plângând. Dar El este aici pentru că aşa a făgăduit: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18.20). Vedeţi? Adunaţi în Numele Lui.
S-au verificat toţi cei strigaţi? Aici este cineva pe o targă. Să se verifice numărul lui. Văd că are număr de rugăciune, dar s-ar putea să nu poată umbla. Dacă urmează numărul lui, aduceţi-l în rândul de rugăciune. Uitaţi-vă la numărul celui de lângă voi, pentru că s-ar putea să fie surd şi nu a auzit că a fost strigat. Ceilalţi priviţi încoace.
Credeţi că „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu,” şi că „Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr”? Credeţi că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci?” Cuvântul a fost Cel care a deosebit întotdeauna gândurile inimii. Acesta este motivul pentru care acei oameni au recunoscut că El era Mesia. Este adevărat? Câţi ştiu aceasta?
Odată a fost o femeie care a crezut că dacă se va atinge de haina Lui, va fi bine. Vă amintiţi întâmplarea? Atunci El era în trup de carne.
Amintiţi-vă că tot atunci i-a spus femeii de la fântână că a avut mai mulţi bărbaţi şi că întreaga cetate Sihar a crezut în El, din pricina mărturiei acelei prostituate.
Ei n-ar fi crezut dacă nu le-ar fi spus un om rânduit de Dumnezeu. Ei nu cred nici acum. Este atât de mult întuneric şi parcă întreaga lume este sub o presiune. Nu ştiu cum să vă explic, dar El este aici! Treziţi-vă, prieteni, pentru că este mai târziu decât credem.
Biblia spune în Evrei 4 că El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre, este adevărat? Şi dacă El este Marele Preot care poate fi atins, să-L atingeţi aşa cum a făcut-o femeia aceea.
El n-a simţit atingerea ei fizică, ci a spus: „Din Mine a ieşit o putere.” Înseamnă că dacă este Marele Preot, voi puteţi să trageţi putere din El, fiindcă este Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Şi cum o face astăzi? Care a fost semnul în zilele Sodomei? Dumnezeu, Elohim, în trupul unui Bărbat, a mâncat şi a băut. Înţelegeţi ce vă spun? Isus a fost Dumnezeu în trup uman. De aceea a putut deosebi gândurile oamenilor. Dumnezeu în om! Şi El a spus că va face aceasta din nou în timpul din urmă: „Când Se va arăta Fiul omului, va fi la fel ca în zilele Sodomei.” Voi nu trebuie să încercaţi să interpretaţi Scripturile, pentru că o va face Dumnezeu însuşi şi El le va da interpretarea corectă.
Să credeţi, pentru că un singur Cuvânt din partea Lui, va clarifica totul.
Tată ceresc, acesta este Cuvântul Tău. El este în mâinile Tale şi tot în mâinile Tale mă predau şi eu şi această audienţă. Îngăduie ca atunci când vom pleca de aici, să spunem la fel ca cei doi de pe drumul Emausului: „Nu ne ardeau inimile în noi, în timp ce Domnul nostru Isus, ne vorbea în forma Duhului Sfânt?” Îndură-Te, Tată, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus, spre slava Ta. Amin.
Să credeţi. Am să-l rog pe fratele Pearry să vină aici. Eu nu vă cunosc. Pe unii din predicatorii de aici, îi cunosc, dar pe altcineva nu cred că cunosc. Dacă nu mă înşel, acesta este fratele Pat Tyler, dar în rândul de rugăciune nu cred că ştiu pe cineva. Să ridice mâna toţi cei care ştiu că nu-i cunosc. Da, domnilor. Aşa este.
El a înviat din morţi şi a făgăduit că Dumnezeu Se va face cunoscut într-un trup omenesc. Credeţi? Femeia care s-a atins de haina Lui a trebuit să creadă, pentru că altfel El ar fi trecut mai departe. Dar ea a crezut.
Dacă cineva spune: „Darul este ca un cuţit mare pe care ţi-l dă Dumnezeu ca să tai şi să despici cu el,” este total greşit. A avea un dar înseamnă să ştii să te dai la o parte pe tine şi să-L laşi pe Dumnezeu să te folosească aşa cum vrea. Este să ştii să te predai pe deplin, pentru ca El să te poată folosi cum Îi place. Dar mai întâi trebuie să te dai la o parte din cale, înţelegeţi?
Aici stă o femeie pe care nu o cunosc, dar seamănă cu scumpa mea mamă care a plecat de curând în slavă. N-ar fi groaznic dacă mama ar putea să se uite în seara aceasta la mine şi ar vedea că vreau să înşel o sărmană femeie ca aceasta? Ce motiv aş avea să fac aşa ceva? Ar trebui să fiu nebun. Dar eu sunt aici ca să încerc să te ajut, doamnă.
Eu pot să fac numai ce am fost însărcinat de El să fac. Nu pot să-i fac pe oameni să creadă şi nu sunt un teolog. Nu mă pot numi nici predicator, pentru că nu am educaţie, or predicatorii de astăzi au diplomă de doctorat. Eu nu ştiu nici măcar ce sunt lucrurile acestea.
Cineva mi-a zis zilele trecute: „Nu foloseşti corect numele şi prenumele.” „Aşa-i,” i-am răspuns. „Nu ştiu ce sunt acestea şi nu ştiu să fac deosebirea între ele, dar un lucru îl ştiu sigur: Îl cunosc pe El în puterea învierii Sale. Aceasta este tot ce vreau să ştiu: pe El.” Da, să-L cunosc pe El, Viaţa. După aceasta alerg eu: după Viaţă, ca să trăiesc.
Doamnă, dacă Domnul Isus îmi va descoperi ceva ce ai făcut, sau ceva ce n-ar fi trebuit să faci, sau de ce eşti aici, aşa cum a făcut odinioară cu femeia de la fântână, căreia i-a spus care era problema ei, vei şti dacă este adevărat sau nu. Vei fi martoră. Tu ştii că aici este prezent Cineva care nu poate fi natural, ci este supranatural. În ordine. Acest lucru te va face să crezi că Cuvântul pe care L-am spus este interpretat de Dumnezeu însuşi prin faptul că-L împlineşte?
Audienţa va crede? (Amin). Să fiţi respectuoşi!
Cineva zice: „Tragi de timp, frate Branham.”
Aşa este. Eu nu o cunosc pe femeie şi am nevoie de ajutorul Îngerului Domnului, de Duhul Sfânt, de Stâlpul de Foc care l-a condus pe poporul Israel prin pustiu. El era cu Moise când a părăsit Egiptul, de aceeaa socotit „ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului.” (Evrei 11.26).
Când era în drum spre Damasc, Pavel a fost lovit de aceeaşi Lumină care a condus Israelul. Eu cred că acest evreu nu ar fi numit niciodată acea Lumină ciudată „Doamne,” dacă n-ar fi ştiut cine era. Dar el I-a zis: „Cine eşti, Doamne?” pentru că ştia că era Lumina care a condus Israelul prin pustiu.
Şi El i-a răspuns: „Eu sunt Isus,” Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Dacă aceeaşi Lumină este şi acum printre noi, Se va legitima prin faptul că va face ceea ce a făcut atunci. Şi dacă El va face aceasta, vom crede, nu-i aşa? Fie ca Domnul să facă aceasta.
Vedeţi, când te dai la o parte, El te ridică sus. Tu eşti doar o fiinţă umană şi ai un duh, dar indiferent care este acel duh, de îndată ce vine ungerea, eu pot să văd ce este şi încotro te îndrepţi. Acesta este un dar al lui Dumnezeu şi este exact acelaşi lucru ca atunci când El i-a spus acele lucruri femeii de la fântână.
Tu eşti aici pentru cineva. Vrei să ne rugăm pentru cineva care este la spital. Da. Este vorba de soţul tău şi are tuberculoză. Aşa este. Văd că este umbrit de moarte. Peste el este un duh întunecat, fiindcă nu este creştin. Este adevărat? Umbra morţii este peste el, iar tu doreşti să-L primească pe Hristos. Văd că şi tu ai avut o problemă. Ei se aşteptau să ai şi tu tuberculoză, aşa că ai făcut nişte raze, este adevărat?
Vei crede din toată inima? Dacă crezi, du-te şi spune-i ce s-a întâmplat aici şi acel duh întunecat îl va părăsi, iar el va fi salvat, se va ridica şi va merge acasă sănătos. Să crezi din toată inima. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Credeţi? (Adunarea spune: „Amin!”). Puteţi judeca singuri. Depinde de voi ce veţi decide.
Ce mai faci, doamnă? Bănuiesc că suntem străini unul faţă de altul, dar crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere care este problema ta? („Da, domnule”). Dacă se va întâmpla, vei crede mai mult? Eşti aici pentru altcineva. Eşti pentru soţul tău, ca femeia cealaltă. („Da, domnule.”) Crezi că Domnul Isus poate să-mi descopere ce problemă are? Da? Are hernie. Aşa este. Văd că te rogi şi pentru un copil care suferă. Crezi că şi acest lucru se va întâmpla? În ordine. Crezi din toată inima? Să ţi se facă după credinţa ta. Eu nu pot vindeca, ci pot spune doar ceea ce văd. Deci, dacă crezi din toată inima, ţi se va face după cum crezi. Să crezi şi Domnul să te binecuvânteze.
Să nu vă îndoiţi, ci să credeţi! Nu vă mai plimbaţi, ci staţi liniştiţi şi ascultaţi câteva minute.
Ce mai faci, domnule? Eu nu te cunosc, suntem străini unul pentru celălalt, dar într-o zi ne vom întâlni la bara de judecată a lui Hristos, ca să dăm socoteală pentru ziua de astăzi. Şi tu crezi aceasta, aşa-i? Sigur că da. Eu privesc la acea Lumină, care este ungerea Duhului Sfânt. Tu ai probleme cu stomacul şi încerci să scapi de un obicei rău. Aşa este. Este vorba de fumat. El îţi cauzează durerea de stomac, iar dacă nu te opreşti, vei da în cancer. Crezi că Dumnezeu va îndepărta acest lucru de la tine şi vei fi bine? Da? Crezi în timp ce-mi voi pune mâinile peste tine? Crezi că ungerea lui Hristos va îndepărta acest lucru de peste tine, dacă Îl voi ruga aceasta? (Bărbatul răspunde: „Cred aceasta,”). Vino aici, domnule. Satan, pe baza credinţei noastre şi a prezenţei lui Isus Hristos care te-a biruit pe tine şi pe ai tăi, provoc acest diavol care vrea să-l trimită pe bărbatul acesta mai repede în mormânt, prin acele ţigări, şi îi poruncesc să iasă din el, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Du-te şi termină cu aceasta; crede şi trăieşte aşa cum trebuie.
Credeţi? (Adunarea spune: „Amin!”). Să credeţi!
Ce mai faci? Doamnă, crezi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Crezi că sunt slujitorul Lui? Ai citit cartea mea? Acolo scrie ceea ce mi-a spus El: „Dacă îi vei face pe oameni să te creadă…” Vezi, acesta este lucrul cel mai important: să crezi. Nu este altă cale de apropiere de Dumnezeu, decât printr-un dar, însă trebuie să crezi. Aşa cum a crezut Marta, care a spus: „Cred că eşti Fiul lui Dumnezeu. Dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” Ai văzut? Ea s-a apropiat corect. Ar fi putut să se certe cu El pentru că nu a venit când L-au chemat, dar nu a făcut-o, ci a venit la El cu respect şi astfel a primit ceea ce a cerut.
Crezi că Dumnezeu este prezent aici şi că El cunoaşte toate lucrurile? Crezi că El poate să-mi descopere care este problema ta? Da, problema ta este la stomac şi ai complicaţii grave. În stomacul tău este o umflătură cam aşa de mare. Aşa este. Doamnă Whitley, du-te, crede din toată inima şi vei fi bine. În ordine. Ţi se pare ciudat că ţi-am spus pe nume? El te cunoaşte şi pe tine.
Ce mai faci? Tu ai o problemă femeiască, şi anume un chist pe ovar. Crezi că Isus Hristos poate să-l îndepărteze? Ar trebui să-ţi spun ce i s-a întâmplat de curând soţiei mele. Ai auzit mărturia? Ei bine, şi tu poţi avea aceeaşi mărturie ca ea, şi aşa va fi dacă vei crede din toată inima.
Priveşte aici, tânără doamnă. Şi tu ai o problemă femeiască, o tulburare. Crezi că Isus Hristos este prezent ca să te ajute şi să te vindece? Atunci crezi că totul a plecat de la tine, că vei fi bine şi vei avea o viaţă normală? În ordine. Du-te, crede şi aşa va fi.
Crezi că Dumnezeu poate vindeca diabetul de care suferi şi să fii bine? În ordine, du-te mai departe şi spune: „Cred în El!” căci dacă vei crede, vei trece peste aceasta. O transfuzie de sânge de la Calvar te va face bine.
În adunare s-a întâmplat ceva, dar nu îmi dau seama ce anume.
Aici stă o doamnă care mă priveşte fix. Ea suferă cu stomacul. Crezi că Isus Hristos te face bine?
Chiar lângă ea este o femeie cu probleme la inimă. Doamna cu pălărie închisă la culoare.
Şi tu ai avut-o. Da, am spus bine: ai avut-o, pentru că amândouă sunteţi eliberate acum. Isus Hristos v-a făcut bine pe amândouă. În ordine. Mergeţi mai departe şi Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să credeţi din toată inima!
La vârsta ta ai multe complicaţii, dar lucrul pentru care te rogi cel mai mult, este inima ta. Crezi că El te va face bine? În ordine. Du-te, crede şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne!” şi vei avea vindecarea.
Nervozitatea te-a supărat multă vreme şi ţi-a provocat o boală de prostată, te trezeşte noaptea şi ai făcut şi diabet. Crezi că Dumnezeu poate să te vindece? Atunci du-te mai departe şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse. Cred din toată inima.”
Crezi că Dumnezeu poate vindeca orice boală de sânge, anemie sau orice altceva? Atunci du-te şi Dumnezeu te va face bine. Crede numai!
Ce mai faci? Te văd că cobori greu din pat, din cauza artritei. Crezi că în seara aceasta te va părăsi şi vei fi bine? Du-te mai departe şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse.” Să crezi din toată inima.
Vino. Crezi că Domnul Isus te poate vindeca de boala de stomac pe care o ai şi că vei putea mânca? Du-te, crede şi Isus Hristos te face bine.
Dar cei din audienţă, credeţi? V-a folosit ceea ce aţi văzut astăzi? Credeţi din toată inima? (Amin). Priviţi ce s-a întâmplat cu oamenii aceştia.
Audienţa crede că Isus Hristos este încă Fiul lui Dumnezeu?
Oamenii de acolo sunt plini de bucurie. Ei îşi spun unii altora ce lucruri mari a făcut Dumnezeu pentru ei.
Doamna care stă aici, suferă cu spatele. Ai atins ceva, aşa-i? Dar ştii că nu sunt eu, ci este El, Marele Preot. Crezi din toată inima că spatele nu te va mai supăra?
Dar tu, vrei să laşi ţigările deoparte şi să spui: „Nu le voi mai lua niciodată, domnule!”? Doamnă, tu ai încercat mai demult, dar nu ai avut suficientă credinţă. Acum crezi că ai destulă credinţă pentru aceasta? Ridică mâna şi spune: „Acum cred.” În ordine. Să nu mai fumezi! Du-te acasă şi trăieşte aşa cum este corect. Crede.
Doamna cu haina roşie suferă de artrită. Crezi că Dumnezeu te poate face bine? Da? În ordine. Atunci poţi avea aceasta.
Te-a mişcat lucrul acesta, soră? Doamna aceea are complicaţii. Ea nu va avea parte… Dumnezeu să mă ajute. Doamnă Cocs, crezi? În ordine. Satan a crezut că va scăpa, dar nu a scăpat, aşa că haideţi să spunem cu toţii: „Lăudat să fie Domnul!”
Domnule, tu ai icter. De fapt este cancer. Eu nu te pot vindeca, dar nu poţi ascunde care este problema ta. Este acolo. Nu mai poţi trăi aşa. Medicii spun că este stomacul, dar este ficatul. Crede din toată inima şi fii gata să spui la fel ca leproşii de la poarta Samariei, care au zis: „Dacă vom sta aici, vom muri!” Şi tu vei muri dacă stai pe loc, aşa că ai o singură şansă: să-L accepţi în timp ce te afli în prezenţa Lui şi să crezi din toată inima. Vei face aceasta? Atunci, crede din toată inima, în Numele lui Isus Hristos. Ridică-te, ia-ţi targa şi du-te acasă, mulţumind şi lăudându-L pe Dumnezeu.
Tu crezi? Nu te îngrijora, pentru că Dumnezeu îi va da putere. Priveşte cum îşi ia targa, o pliază şi merge acasă.
Voi, ceilalţi, credeţi? Ridicaţi-vă în picioare. Indiferent ce probleme aveţi, ridicaţi-vă în picioare, ridicaţi mâinile şi daţi-I slavă.
Doamne Isuse, eu sunt acum în Mâinile Tale, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
– Amin –