Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru că ne-ai adus din nou la Beaumont, Texas. Când privesc balcoanele acestea îmi amintesc de timpul când am mai fost aici şi de lucrările mari pe care le-ai făcut. Sunt sigur că mulţi din cei prezenţi atunci stau din nou aici în seara aceasta.
Dacă nu le-ai fi atins trupurile bolnave ei nu s-ar mai afla în seara aceasta printre noi, dar ai făcut-o şi astfel sunt aici. Avem o mulţime de amintiri minunate cu care vom merge în veşnicie.
Te rugăm să ne dai din nou o revărsare a Duhului Sfânt. Binecuvântează-ne pe toţi; binecuvântează fiecare biserică şi fiecare mădular, dar în mod deosebit, Te rog să-l binecuvântezi, Doamne, pe tânărul nostru frate de aici, pe fratele Peary Green. Fie ca oamenii să vadă simţirea pe care o are acest tânăr pentru poporul de aici pe care doreşte să-l aducă la Hristos, pe care Îl iubeşte.
El vrea să cerceteze Cuvântul şi să-i vadă pe oameni salvaţi. Ajută-ne, Tată, în eforturile pe care le facem în timp ce ne vom preda pe braţul Tău pentru acest serviciu, căci Te rugăm spre slava şi gloria Ta, în Numele lui Isus. Amin.
Nu uitaţi să aduceţi în fiecare seară pe cineva cu voi. Anunţaţi-i la telefon şi spuneţi-i fiecărui predicator din orice biserică ar fi. Dacă veniţi aici şi vă purtaţi decent, noi vom aprecia prezenţa voastră în mijlocul nostru.
Aduceţi-vă Biblia, hârtie şi creioane ca să puteţi nota textele citite, apoi căutaţi-le şi verificaţi totul cu Cuvântul ca să vedeţi dacă este corect sau nu. Dar să nu le verificaţi după teologia voastră ci luaţi ceea ce scrie în Biblie.
Noi spunem adesea: „Aceasta înseamnă asta, iar cealaltă înseamnă aceea,” dar Dumnezeu nu are nevoie de tălmăcirea noastră. Astfel, El a spus: „Fecioara…va naşte un fiu,” şi aşa s-a întâmplat. Nu este nevoie de nici o interpretare pentru că El Îşi tălmăceşte singur Cuvântul.
Dumnezeu a promis că în epoca aceasta se vor întâmpla anumite lucruri, iar dacă a spus-o nu mai este nevoie de nici o tălmăcire, pentru că El Îşi adevereşte Cuvântul împlinindu-l.
Aş vrea să vă ridicaţi puţin pentru că vom citi din Cuvântul Lui şi anume, din cartea Evreilor capitolul 1. V-am cerut să vă ridicaţi în semn de respect faţă de Cuvânt.
Eu cred din toată inima Cuvântul care spune: „LA început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
…Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.”
„Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Ioan 1.1-14 şi Evrei 13.8).
Aceasta este tema campaniilor noastre, iar când Îl citim pe Acela care este tipărit El însuşi în acest Cuvânt, ne ridicăm în picioare în semn de respect.
Noi ne onorăm steagul. Astfel când trece steagul american ne ridicăm în picioare în semn de respect faţă de el. Cu cât mai mult trebuie să ne ridicăm în picioare atunci când citim din Cuvântul lui Dumnezeu!
Vom citi din Evrei 1.1-3:
„După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu;
la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.
El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta măririi în locurile preaînalte.”
Haideţi să ne rugăm. Câţi din voi doresc să fie amintiţi în rugăciune? Dumnezeu să răspundă la cererile voastre. Ridicaţi mâinile, căci Domnul vede aceasta.
Tată ceresc, din câte au putut vedea ochii mei de carne, s-au ridicat o mulţime de mâini, ceea ce înseamnă că revelaţia fratelui Green şi dorinţa mea de a veni aici, au fost corecte.
Împlineşte-le dorinţele conform Cuvântului şi făgăduinţei Tale, căci Ţi-i încredinţăm Ţie. Fie ca vieţile noastre să fie atât de potrivite cu Cuvântul Tău încât Cuvântul să devină trup printre noi ca să le dea oamenilor credinţă pentru a putea fi duşi în ceruri, în locul pe care Isus l-a pregătit pentru ei cu mult timp în urmă. Binecuvântează-ne în timp ce Te aşteptăm să ne descoperi Cuvântul şi să Îl faci trup printre noi, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.
Vă puteţi aşeza. Aş vrea ca în următoarele 40-45 de minute să nu vă mai mişcaţi prin sală, deoarece cred că toţi dorim să ştim care este Adevărul. Şi singurul Adevăr pe care Îl cunosc este Biblia, iar Dumnezeu va judeca lumea aceasta prin Cuvânt. Fiecare muritor va fi dus într-o zi în prezenţa Lui pentru judecată.
Eu am câteva notiţe şi textele din Scriptură la care mă voi referi şi aş vrea să vă pun o întrebare: Prin cine va judeca Dumnezeu lumea?
Catolicul spune: „Prin Biserica Catolică”. Dar eu îl întreb: „Prin care biserică catolică? Este o ruşine, căci sunt o mulţime de neînţelegeri între ele. Una este romană, alta este greacă, ortodoxă. Sunt o mulţime. Metodistul spune: „El va judeca lumea prin Biserica Metodistă.” Dacă este aşa înseamnă că baptiştii nu au nici o şansă, iar dacă lumea va fi judecată prin baptişti, metodiştii nu au nici o şansă. Şi aş vrea să nu uitaţi că doar o mică modificare a Cuvântului, nu a întregului Cuvânt, nu a unui verset, ci doar necredinţa unei singure iote din El a adus pe pământ moartea, bolile şi tristeţea. Acest lucru l-a făcut Eva în grădina Eden. Îndoiala cu privire la un singur Cuvânt a adus toate acestea. Biblia spune că ea nu a făcut-o cu voia, ci a fost amăgită, ceea ce înseamnă că tu şi eu vom putea avea trecere numai dacă ţinem tot Cuvântul.
În ce mă priveşte, eu nu cred că Dumnezeu va judeca lumea prin Biserica Penticostală, nici prin cea metodistă, baptistă sau catolică, ci o va face prin Isus Hristos, iar Hristos este Cuvântul:
„La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1 şi 14). Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Totul este etern. Veşnicia nu are nici început, nici sfârşit. De aceea în acest veşnic imens, au existat atributele lui Dumnezeu de a fi Tată, de a fi Fiu, de a fi Mântuitor, de a fi Vindecător; toate aceste lucruri erau în El, iar ceea ce se întâmplă acum arată doar atributele Lui. Asta-i tot.
Numele noastre au fost puse în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii, iar când Cuvântul loveşte această sămânţă hotărâtă dinainte să vină la viaţă, nu este nimic s-o poată opri pentru că Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis,” şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.” (Ioan 6.44,37). Deci vedeţi, este Cuvântul şi numai Cuvântul.
În seara aceasta aş vrea să iau din acest Cuvânt subiectul: „Dumnezeu este identificat prin caracteristicile Lui.”
Adevărul este că fiecare lucru are caracteristicile lui, atât animalele cât şi păsările. Uitaţi-vă la păsări: unele dau din aripi apoi se aruncă în jos ca o săgeată, altele zboară mai mult în cerc. Uitaţi-vă la şerpi cum se deosebesc prin caracteristicile lor. Dacă priveşti din spate o oaie de munte care stă pe stâncă, partea de dedesubt este albă iar cealaltă parte este gri. Dacă nu cunoşti caracteristicile acestei oi, ai putea spune că este o capră. Vedeţi, trebuie să cunoaşteţi caracteristicile lor ca să ştiţi care ce este. Şi s-ar putea da o mulţime de alte exemple.
Apoi ajungem la viaţa umană, la caracteristicile care deosebesc bărbatul de femeie. Este o mare deosebire. Ambii sunt fiinţe umane, dar caracteristicile fac deosebirea între cele două sexe.
Nu demult am citit despre una din problemele test la care a fost supus Solomon de către o împărăteasă care avea nişte femei îmbrăcate în haine bărbăteşti. Solomon le-a pus să umble şi să facă anumite lucruri, apoi a spus: „Acestea sunt femei!” Vedeţi, el a putut spune că sunt femei pentru că a cunoscut caracteristicile femeii. Este ceva ce nu se poate ascunde. Femeia este femeie din pricina caracteristicilor pe care le are.
Este la fel ca mâna dreaptă şi mâna stângă a omului. Şi stângaciul şi dreptaciul sunt oameni, dar priviţi caracteristicile care îi determină să fie stângaci sau dreptaci. Ambii au mâinile la fel, dar există ceva ce-i deosebeşte.
Aici aş putea spune ceva. Isus a spus în Matei 24.24 că „în zilele din urmă cele două duhuri vor fi atât de apropiate încât dacă ar fi cu putinţă îi va înşela chiar şi pe cei aleşi.” Este exact ca atunci când te uiţi la mâna stângă şi la cea dreaptă: ambele au degete mici, mijlocii şi mari și au unghii. Toate degetele au amprente şi sunt la fel, dar singura diferenţă este că una este dreaptă şi cealaltă stângă. Aceasta este singura deosebire.
Tot aşa vor fi şi duhurile din timpul din urmă: doar caracteristicile lor vor putea arăta dacă sunt de la Dumnezeu sau nu. Unul va fi corect, celălalt va fi greşit, iar voi veţi putea face deosebirea doar privind caracteristicile lui Dumnezeu. Totul trebuie să fie perfect. Cum poţi spune care este mâna dreaptă şi care este cea stângă? Trebuie să fie nişte caracteristici după care le poţi deosebi.
După ce a ieşit din Egipt, Israelul era în călătorie, iar Dumnezeu era cu ei. El le-a arătat semne mari şi le-a trimis un profet care s-a identificat cu Cuvântul scris. Noi am văzut caracteristicile Lui în timp ce i-a scos afară; am văzut cum i s-a arătat lui Moise şi lucrurile pe care le-a făcut. Şi în călătoria lor au ajuns la o altă naţiune, la Moab. Aceasta era o naţiune mare şi puternică, dar nu era păgână.
Moabiţii au ieşit din fiica lui Lot şi erau credincioşi. Acum priviţi cele două naţiuni: una era o naţiune recunoscută pe când cealaltă era un popor migrator. Şi iată că moabiţii erau chiar în drumul evreilor spre ţara făgăduită.
Priviţi la cele două naţiuni: ambele aveau câte un proroc. Unul era marele învăţat, prorocul Balaam, iar celălalt era Moise. Şi Balaam a venit să blesteme Israelul. Amândoi erau fundamentalişti. Fundamentalistul Balaam a spus: „Ridicaţi şapte altare!” Acesta este exact numărul lui Dumnezeu. „Şi pe fiecare altar puneţi un junc.” – exact jertfa pe care o aducea Israelul în tabăra lui din vale. „Şi pe fiecare altar aduceţi şi câte un berbec.” – un simbol spre venirea lui Hristos. Iar Israelul aflat în vale aducea aceeaşi Jertfă.
Aceleaşi altare şi acelaşi Dumnezeu, dar unul era greşit iar celălalt era corect. Când a venit fundamentalul la Cuvânt, ambii erau corecţi, dar motivele unuia erau greşite pentru că încerca să-l taie pe fratele său de la linia de făgăduinţe pe care i-o dăduse Dumnezeu.
Prorocul Balaam era un fundamentalist dar prorocul Moise se identifica prin caracteristicile lui Dumnezeu. Acolo era Stâlpul de Foc, Lumina supranaturală care stătea deasupra lor. În tabăra evreilor erau vindecări mari pentru că Dumnezeul supranatural arăta semne supranaturale. Ei stăteau pe Cuvântul făgăduit pe care Dumnezeu i-l dăduse lui Avraam în timpul când ambele naţiuni erau la începuturile lor. Şi acum Moise avea făgăduinţa lui Avraam şi se îndrepta cu poporul spre ţara făgăduită.
Balaam era tot un proroc al Domnului şi stătea acolo, dar singurul mod prin care pot fi identificaţi prorocii nu este după învăţătura fundamentală, ci după caracteristicile lui Dumnezeu.
Cu Israel era strigătul glasului Împăratului; legământul era valabil, iar şarpele de aramă şi Stânca lovită erau în mijlocul lor. Dumnezeu era cu ei legitimându-Se prin Lumina supranaturală şi vindecându-i de orice boală pe tot parcursul călătoriei.
Caracteristicile dovedeau că El era acolo şi că ei stăteau pe linia Cuvântului pentru timpul în care trăiau. Da, caracteristicile lui Dumnezeu s-au identificat cu Moise. Stâlpul de Foc, legământul în acţiune, stânca lovită şi şarpele de aramă, care vorbea despre vindecarea divină, se aflau în rândul făgăduinţelor lui Dumnezeu.
Caracteristicile lui Dumnezeu nu sunt naturale, ci supranaturale, pentru că El este Creatorul; El este supranatural. Şi când caracteristicile Lui încep să Îl arate pe El, este atât de neobişnuit pentru gândirea omenească modernă încât îi pune după linie. Ei nu Îl pot înţelege deşi El nu se depărtează niciodată de făgăduinţa Lui din toate epocile.
Haideţi să-l luăm de exemplu pe Iosif, soţul Mariei. El era logodit cu această domnişoară şi urmau să se căsătorească. Dar înainte ca acest lucru să aibă loc, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.
Desigur, toţi cei ce sunt creştini cred lucrul acesta. Dacă Duhul Sfânt este aici, El va puncta fiecare Cuvânt şi fiecare făgăduinţă cu „Amin!”
Iosif era doar un om; un om bun. Şi fără îndoială Maria îi spusese despre vizita lui Gabriel, că fusese preumbrită de către Duhul Sfânt şi că va avea un Fiu care se va numi „ISUS”.
Iosif a privit în ochii ei mari şi căprui şi a văzut inocenţa ei, aşa că voia să o creadă, dar totul părea atât de neobişnuit încât s-a hotărât s-o lase pe ascuns.
Dacă un om este sincer în inima lui, Dumnezeu va face cumva o cale ca să-i arate că este Adevărul. El este obligat să facă aceasta dacă omul este sincer.
Iosif s-a gândit: „Este atât de neobişnuit!” Acesta este felul în care gândesc şi astăzi mulţi oameni cumsecade, buni şi cu un caracter nobil. Unii dintre ei sunt chiar predicatori, dar când văd adeverirea făgăduinţei lui Dumnezeu pentru acest timp li se pare atât de neobişnuită încât sunt total debusolaţi. De ce se întâmplă aceasta? Pentru că văd caracteristica lui Dumnezeu.
Iosif nu a vrut să facă publică purtarea ei… Mai mult, a încercat s-o creadă dar nu a putut. Şi în timp ce se gândea la aceste lucruri, i-a vorbit Îngerul Domnului.
Desigur, dacă eşti destul de sincer să vrei să vezi caracteristica lui Dumnezeu, El nu trebuie să vorbească întotdeauna printr-un vis, ci poate să ţi se descopere prin Cuvânt şi să-ţi arate că este corect, dar o face întotdeauna în deplină concordanţă cu Cuvântul făgăduit. Şi încă ceva: Cuvântul lui Dumnezeu corectează întotdeauna greşeala. Credeţi aceasta? Când Dumnezeu adevereşte Cuvântul Său, Îl aşează bine.
Eu am ceva pe inimă dar nu aş vrea să iau prea mult timp deoarece doresc să ne rugăm pentru bolnavi. Deci să vedem: Biblia spune că Isus era Cuvântul. Noi toţi suntem de acord că El era Cuvântul. Noi nu avem nici o relatare despre faptul că Isus ar fi mers la şcoală, dar ştim că la vârsta de 12 ani S-a dus în Templu împreună cu Iosif şi Maria. După ce şi-au adus jertfa de Paşti, au pornit spre casă deoarece aveau de făcut o călătorie de trei zile. Iată însă că la un moment dat nu L-au mai găsit nicăieri pe Isus, iar după ce L-au căutat timp de trei zile L-au găsit în Templu unde vorbea Cuvântul lui Dumnezeu în faţa acelor bătrâni. Şi ascultaţi ce a spus Maria – mă adresez celor care o slăvesc ca pe o zeiţă.
Voi ştiţi că femeia a fost amăgită la început. Şi observaţi-o acum! Dacă n-aţi văzut lucrul acesta până acum, fiţi atenţi! Maria a spus: „Eu şi tatăl Tău Te-am căutat…” (Luca 2.48). Prin aceste cuvinte ea a contrazis mărturia pe care a adus-o când a afirmat că a fost însărcinată de la Duhul Sfânt. Acum spunea că tatăl lui Isus este Iosif. Priviţi însă ce i-a răspuns Copilul de 12 ani, care era Cuvântul pentru acea oră; Cuvântul făgăduit pentru acel ceas, Unsul Mesia:
„De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (v. 49). Cuvântul corectează greşeala. Eu nu cred că Isus a înţeles ce a spus, dar El era Cuvântul şi Cuvântul corectează greşeala. Vedeţi, prin răspunsul acesta El a mustrat-o pe mama Lui şi i-a corectat greşeala.
Ea era tulburată şi emoţionată, la fel ca Eva, aşa că a spus: „Tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare,” dar El i-a răspuns: „Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Vedeţi, Cuvântul este corector; El corectează greşelile.
Satan a făcut o greşeală când a încercat să Îl ispitească pe Isus, pentru că El L-a înfruntat cu Cuvântul.
Biblia spune că Dumnezeu a vorbit prin proroci în multe rânduri şi în multe chipuri. Deci pentru a-şi arăta caracteristicile Sale, oamenilor, Dumnezeu a vorbit prin proroci, iar vedeniile au fost caracteristica prin care S-a făcut cunoscut.
Nici un om nu poate explica o vedenie; nu există nici o cale pentru a face aceasta deoarece este ceva supranatural. Este ceva ce vedeţi şi care a fost, este sau va fi. Aceasta este calea lui Dumnezeu de a lucra: El trimite un om prin care arată lucrurile care se vor întâmpla, nu doar în seara aceasta, ci în fiecare zi, de fiecare dată. Tot ceea ce spune el trebuie să fie în deplină armonie cu Cuvântul Domnului; trebuie să fie Cuvântul. Dar darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă. Dacă ai ochi albaştri nu poţi să-i faci căprui. Şi nu te poţi face cu şase picioare când ai doar două. „Cine dintre voi… poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Matei 6.27). Noi toţi suntem ceea ce suntem prin harul lui Dumnezeu.
Darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă. Astfel, prorocii s-au născut proroci. Moise a fost născut ca ales. Isus a fost Fiul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, Atributul lui Dumnezeu. Ieremia a fost proroc… Ioan Botezătorul a fost vestit cu 712 ani înainte de a se naşte – el era glasul celui ce strigă în pustie. Vedeţi, este alegerea lui Dumnezeu. El trimite un om care ia Cuvântul acelui timp şi Îl duce la popor. Dar înainte de a crede Cuvântul acelui timp, El Se identifică prin caracteristica Lui: prin cunoştinţă, prin vedenii. Vedeţi, El a spus lucruri care se vor întâmpla şi se vor împlini, iar când se întâmplă aceasta veţi crede că este tălmăcirea Cuvântului, pentru că Cuvântul Domnului a venit la acel om.
În Vechiul Testament caracteristica Lui s-a identificat cu văzătorul. Este cât se poate de clar. Acesta este felul în care Dumnezeu a vorbit în multe rânduri şi în multe chipuri: El a vorbit părinţilor noştri prin proroci, dar în zilele din urmă ne-a vorbit prin Isus Hristos, Fiul Lui.
Isus a spus în Ioan 10.37 că „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi,” dar ei I-au răspuns: „Tu, care eşti doar un Om, Te faci Dumnezeu.” (v. 33). Totuşi El a spus cât se poate de clar: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu să nu Mă credeţi…” Despre Ioan, Isus a spus că este o lumină strălucitoare, dar Ioan a zis: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3.30) El era Lumina lumii deoarece era Cel adeverit, Cuvântul identificat făcut trup. Aţi înţeles? Era Dumnezeu cu noi.
Prorocii erau dumnezei. Aşa i-a numit Isus. El a spus:
„Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată,
cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu?” (Ioan 10.35-36).
Deci acolo unde era vorbit Cuvântul era şi legitimarea, ceea ce înseamnă că nu mai era necesară nici o tălmăcire; împlinirea Lui este tălmăcirea. Aceasta dovedeşte ce este.
Exact aşa s-a întâmplat când El a spus; „Să fie lumină!” A fost lumină. Tu nu trebuie să mai întrebi: „Ce înseamnă aceasta?” Împlinirea Cuvântului este tălmăcirea Lui. Apariţia luminii a fost împlinirea şi legitimarea Cuvântului.
Isus a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu…” cu alte cuvinte: „Dacă nu am caracteristicile Tatălui Meu să nu Mă credeţi. Ele identifică caracterul Meu, a ceea ce sunt. Dacă nu Mă puteţi crede pe Mine, credeţi identificarea a ceea ce a dat Dumnezeu. Dacă Caracterul Meu nu Îmi identifică poziţia, să nu credeţi că sunt ceea ce pretind.” Înţelegeţi acum? Cei care înţelegeţi ridicaţi mâna.
„Dacă caracterul Meu nu dovedeşte că sunt cine spun că Sunt”, a zis Isus, „să nu Mă credeţi…Dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar identificarea caracterului care Sunt.” În Ioan 14.12, Isus a mai spus: „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…”
Fiţi atenţi! „Cine crede (credinciosul adevărat) în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…” Cu alte cuvinte: „Cine crede în Mine va fi identificat cu caracteristica Mea, cu lucrările Mele.” Vedeţi? El a spus clar: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” Tatăl le-a vorbit prorocilor şi aceasta a fost caracteristica lor, identificarea lor.
La fel a fost şi cu Isus, iar El a promis că cel ce va crede, va avea caracteristicile Lui. „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi, dar dacă le fac, atunci credeţi-le pentru că ele vorbesc despre ce trebuie să fie.” El a mai spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Acesta este Isus, Dumnezeu manifestat în mod vizibil. „Lucrările Mele mărturisesc cine Sunt.” În Evrei 1.1 scrie: „Dumnezeu a vorbit în multe rânduri prin proroci…” dar S-a identificat doar cu caracteristica Fiului Său înviat.
În vechime Dumnezeu a vorbit prin proroci, iar acum a făcut-o prin Fiul Său. Dumnezeul cel neschimbător are aceleaşi caracteristici: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” El este cunoscut după caracteristicile Sale identificate. Aşa Îl puteţi cunoaşte.
Poate ziceţi: „Noi facem asta, cântăm, facem cealaltă,” dar eu nu mă refer la aceasta, ci vorbesc despre Cuvântul manifestat, care se identifică cu această Viaţă, caracteristica Cuvântului pentru acest timp.
Fariseii cunoşteau Biblia foarte bine, mai bine decât oricare dintre noi. Ei trebuiau să trăiască prin Ea. Erau preoţi din moşi strămoşi, dar deşi o cercetau zilnic nu au putut vedea Cuvântul identificat.
Luteranii spun: „Tu L-ai primit când ai crezut!” Metodiştii spun: „Tu Îl primeşti când strigi!” dar noi am văzut că nu este adevărat. Unii spun: Dacă ai roadele Duhului Sfânt, Îl ai,” dar este greşit. Adevărul este că tu Îl ai atunci când crezi că Dumnezeu însuşi Se identifică în Cuvântul făgăduit al timpului în care trăieşti. Aceasta este.
Cine aveau mai multe roade ale Duhului Sfânt decât acei preoţi bătrâni care tăiau copilaşii împrejur, îi binecuvântau şi făceau multe alte lucruri? Şi iată că acest individ, Isus, a venit, a dat la o parte animalele pentru jertfă, apoi a luat un bici cu care i-a lovit şi i-a alungat de acolo plin de mânie. A făcut aceasta fără nici o împuternicire; dar El era împlinirea Scripturii. El nu avea carnet de părtăşie şi nu aparţinea nici unei organizaţii, dar Dumnezeu I-a vorbit şi aceasta era identificarea Lui. Aceasta este cea mai clară legitimare dată de Dumnezeu. Scriptura a făgăduit că va fi identificat de caracteristica Cuvântului, iar Cuvântul este Dumnezeu. Şi când se întâmplă aceasta, omul devine credincios. Aşa a spus Isus şi asta-i tot. Amin.
Priviţi. Noi am văzut că El este identificat de caracteristica Lui. Aşa este scris: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” Vedeţi, prin aceasta Isus a spus că asta Îl va identifica. Acum amintiţi-vă că în Evrei 1.1, citim: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul Său, Isus Hristos.”
Aţi văzut? Identificarea lui Dumnezeu manifestată la fel ca în vechime şi folosind aceleaşi caracteristici. Amin.
Acum observaţi. În Evrei 13.8 scrie că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” Acelaşi fel de lucrare şi aceleaşi caracteristici – totul este la fel. Dumnezeu este neschimbător, ceea ce înseamnă că El nu se poate îndepărta de caracteristicile Lui aşa cum nu se poate îndepărta de poruncile Lui. Aşa este El – Cuvântul.
Când a creat omul, el era Cuvântul, un atribut al Său. Când L-a creat pe Hristos, Acesta era Dumnezeu cu noi, Emanuel. Când L-a făcut Mântuitor, acesta era un alt atribut al Lui şi la fel când L-a făcut Vindecător. Vedeţi? Cuvântul este identificat întotdeauna prin caracteristicile lui Dumnezeu. Priviţi felul Lui de lucrare şi veţi vedea că nu se schimbă niciodată.
Uitaţi-vă la cei trei bărbaţi care au venit la Avraam. Ne vom opri puţin la acest bărbat. El a fost chemat din cetatea Ur care se afla în Caldeea şi scos afară prin porunca lui Dumnezeu pentru a se separa de toată necredinţa. Aceasta este prima caracteristică a lui Dumnezeu: separarea de necredinţă.
Întotdeauna când Dumnezeu cheamă un om, mai întâi îl separă de necredinţă şi îi dă ceva ce pentru mintea omenească pare absolut imposibil. Astfel, când Avraam avea 75 de ani, iar Sara 65, Dumnezeu i-a dat o făgăduinţă. Noi ştim că ei erau pe jumătate fraţi şi că deşi trăiau împreună din tinereţe nu aveau copii.
Dumnezeu i-a zis: „Îţi voi da un fiu prin Sara şi el va fi tatăl multor popoare,” iar Avraam a crezut şi nu s-a îndoit deloc de aceasta. Dar timpul a trecut şi nu se vedea nici o schimbare. Sara trecuse de 65 de ani şi era deja la menopauză, iar Avraam avea 75 de ani şi trupul lui era mort. Pântecele ei era mort şi la fel trupul lui, dar Avraam nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci a continuat să creadă. De ce? Pentru că i-a vorbit Dumnezeu. Astfel, a perseverat în credinţă zicând: „Dacă Dumnezeu a promis ceva, caracteristicile Lui vor produce ceea ce a spus.”
Noi ar trebui să fim copiii lui Avraam, sămânţa Lui.
După 25 de ani nu se schimbase încă nimic la Sara, doar că era mai bătrână. Dar Avraam continua să creadă. Şi într-o dimineaţă caldă, după ce Dumnezeu a văzut că slujitorul Său era hotărât să fie un exemplu pentru oamenii de astăzi şi fiindcă ştia că prin el urma să binecuvânteze popoarele, iată că pe la ora 11.00 s-au apropiat de cortul lui trei bărbaţi. Ei au vorbit puţin, iar Avraam i-a poftit să ia loc. Cei trei nu aveau nimic deosebit, dar lucrurile spirituale trebuie înţelese spiritual.
Observaţi. Ei au venit şi au luat loc, iar Avraam i-a privit şi a spus: „Domnul meu…” De ce a vorbit aşa? Apoi doi dintre ei s-au dus şi au predicat în Sodoma – care este o mărturie despre lumea modernă de astăzi.
Aici aveţi trei categorii de oameni:
- Sodoma;
- Biserica din Sodoma
- Avraam cel ales care nu era în Sodoma.
Doi mesageri: un Billy Graham modern… Aţi ştiut că dintre toţi mesagerii care au mers la biserica nominală – Ben Finney, Sankey, Knox, Calvin, – nici unul nu a avut numele terminat cu terminaţia „h-a-m”, ca Billy Graham? „Ham” înseamnă „tatăl popoarelor”.
Uitaţi-vă la ceasul în care trăim căci şi aici sunt trei categorii de oameni:
- credincioşi;
- formalişti
- necredincioşi.
Şi acum au venit aceşti trei bărbaţi, iar doi dintre ei: modernul Billy Graham şi Oral Roberts, s-au dus să predice acelor oameni. Isus a vorbit despre aceasta.
Cel ales a stat afară: Avraam şi grupul lui. Şi când a venit acel Bărbat, El a stat cu Avraam şi a descoperit caracteristicile lui Dumnezeu deoarece a spus: „Unde este Sara?” Doar cu o zi înainte numele ei fusese Sarai. El a zis: „Avraam (nu Avram), unde este nevastă-ta, Sara?” Şi el a răspuns: „În cortul de la spatele Tău.” Şi El a continuat: „La anul te voi vizita pe vremea aceasta…” iar Avraam a stat şi a ascultat tot ce-a spus El, dar Sara a râs în sinea ei zicând: „Eu o bătrână şi domnul meu bărbatul, care este tot bătrân, să mai avem pofte acum? Ne-a trecut vremea.” Atunci Bărbatul acela s-a uitat la Avraam şi a zis, (Nu uitaţi că Sara era în cort): „De ce a râs Sara şi a zis în sinea ei că acest lucru nu este posibil?”
Vedeţi? El S-a identificat, iar Avraam L-a numit Elohim. Voi cititorii Bibliei, aţi ştiut aceasta? Elohim, Dumnezeul cel Atotputernic descoperit într-un trup omenesc a stat acolo şi a mâncat carne de viţel, pâine cu unt şi a băut lapte ce vacă. Elohim identificat cu caracteristicile lui Dumnezeu, iar Avraam L-a numit Dumnezeu. De ce? Pentru că S-a identificat ca fiind Elohim.
Şi Isus a spus în Luca 17: „Când Se va arăta Fiul omului…” adică Se va face cunoscut, în aceste zile din urmă, chiar înainte de sfârşitul timpului, va fi din nou ca în zilele Sodomei: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi la arătarea Fiului omului.” El S-a arătat, S-a făcut cunoscut Bisericii, celui ales (nu Sodomei şi sodomiţilor). Avraam era cel ales, iar sămânţa împărătească a lui Avraam sunt credincioşii în Hristos Isus, Cuvântul. Şi când se va arăta Fiul omului, acea sămânţă va fi din nou aici.
Uitaţi-vă la lumea de astăzi: dacă nu este o Sodoma şi Gomora atunci nu mai zic nimic. Uitaţi-vă la biserică – este la fel ca neprihănitul Lot care plângea şi îşi chinuia sufletul din pricina păcatelor din Sodoma. Mulţi slujitori, care sunt oameni cumsecade, văd aceste lucruri, felul cum umblă femeile pe stradă – cu pantaloni scurţi – şi toată imoralitatea şi nu pot spune nimic deoarece organizaţia i-ar da afară imediat.
Dar sunt unii – în afara Sodomei – care sunt născuţi acolo nu prin voia vreunui om, ci prin voia lui Dumnezeu.
Priviţi la identificarea de acolo, nu doar la predicare, ci la semnul identificării Cuvântului lui Dumnezeu făcut trup într-un om. Şi acum este timpul când lucrul acesta se va repeta. Totul este perfect, totul este în linie. Aş vrea să avem mai mult timp la dispoziţie ca să vă vorbesc despre aceasta, dar nu se poate. Deci lucrul acesta se va repeta în timpul din urmă.
În Evrei 1.1 scrie: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor.”
Observaţi! În vechime Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, identificându-Se printr-o Lumină, în Stâlpul de Foc. Astfel a vorbit El în vechime. Deci El a vorbit din acea Lumină şi ce a făcut? A produs caracteristicile lui Dumnezeu, a vorbit Cuvântul: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scot din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. Mi-am adus aminte de Cuvântul Meu şi te trimit pe tine, Moise, să-i scoţi afară.” (Exod 3.7 – parafrazare).
Uitaţi-vă la caracteristicile lui Dumnezeu. Moise a luat un pumn de ţărână, a aruncat-o în sus şi ţărâna s-a prefăcut în muşte. Caracteristica de Creator a lui Dumnezeu era în Moise.
Şi Moise a spus în Deuteronom 18.15: „Domnul Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el.”
Priviţi Cuvântul, caracteristica lui Dumnezeu vorbind prin Moise şi spunând poporului că Dumnezeu le va ridica un proroc ca el. Priviţi apoi caracteristicile lui Isus, căci ele L-au identificat ca fiind acest Cuvânt făgăduit; când Moise a spus cum va veni, a fost identificat caracterul lui Isus.
Observaţi cum a spus: „Domnul Dumnezeul vostru…” Acesta este Dumnezeu, este Cuvântul, „vă va ridica un proroc ca mine…şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune El în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.” (v. 19).
Şi ce fel de caracteristică a avut Isus când a venit? Aţi văzut? Înţelegeţi acum? Cuvântul făgăduit a spus că El va fi un Proroc ca şi Moise. Când a venit El, evreii aveau tot felul de învăţători şi de rabini. De 400 de ani, de la Maleahi, nu mai avuseseră nici un proroc şi iată că deodată a apărut în scenă un Om.
Acolo erau doi fraţi: unul era pescar şi se numea Simon, iar celălalt se numea Andrei. Tatăl lor, care fusese tot pescar, le spusese să vegheze pentru că se ridicaseră o mulţime de învăţături false.
Odată am citit o cărticică – nu ştiu dacă este adevărată sau e doar o poveste – în care scrie că bătrânul le-a zis: „Fiilor, înainte de venirea lui Mesia, pe care noi Îl aşteptăm, se vor întâmpla tot felul de lucruri. Dar voi Îl veţi recunoaşte pentru că va fi în totul conform Scripturii. El va fi un Proroc pentru că aşa a spus Cuvântul lui Dumnezeu.”
Şi într-o zi Andrei l-a auzit pe Ioan vorbind. De fapt singurul lucru pe care îl făcea Ioan era să predice. Voi ştiţi că Isus a spus: „Aţi umblat în lumina lui Ioan, dar Eu am o Lumină mai mare ca a lui, am o identificare mai mare pentru că lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le fac, mărturisesc despre Mine.” (parafrazare).
Ioan era doar premergătorul, pregătitorul căii Lui şi nu a făcut nici o minune ci doar a predicat. Dar a venit Isus şi El avea caracteristica lui Dumnezeu.
Şi într-o zi s-a dus şi Simon să Îl asculte. Când a ajuns în prezenţa Lui… Fiţi atenţi! Când a ajuns în Prezenţa Lui, Isus l-a privit şi i-a spus: : „Tu eşti Simon, fiul lui Iona…” (Ioan 1.42). Vedeţi caracteristica cu care a fost făgăduit că se va identifica El? Acel pescar nu ştia nici să-şi scrie numele. Biblia spune că era neînvăţat, dar când a văzut o asemenea identificare, a renunţat la toată necredinţa şi a spus: „Acesta este Mesia pe care îl aşteptăm.” Vedeţi? El a crezut.
Acolo era şi un bărbat numit Filip, iar când a văzut acele lucruri a alergat la prietenul său, care se afla la o depărtare de vreo 50 de mile de cetate, şi l-a adus şi pe el la Isus. Când a ajuns acasă la acel prieten, care se numea Natanael, l-a găsit stând sub un copac. Şi el i-a zis:
„Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise şi prorocii: pe Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif.”
Natanael a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”
„Vino şi vezi”, i-a răspuns Filip.” (Ioan 45-46).
Aceasta este cea mai bună invitaţie pe care o poate face un om. Nu staţi acasă şi criticaţi, ci veniţi, vedeţi şi cercetaţi Scripturile. Veniţi şi vedeţi.
Pe drum ei au discutat cum s-a întâmplat totul, cum Isus i-a spus lui Simon cine era şi cum s-a numit tatăl lui.
Şi când a ajuns în rând, poate era un rând de rugăciune sau poate era undeva în audienţă, nu ştiu… dar când L-a privit pentru prima dată, Isus i-a zis: „Iată cu adevărat un izraelit în care nu este vicleşug.”((v. 47).
Când a auzit aceasta, Natanael L-a întrebat:
„De unde mă cunoşti?” Drept răspuns Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.” (v. 48). Aceasta era identificarea caracteristicii ungerii lui Dumnezeu.
„Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (v. 49).
Ce era aceasta? Una dintre caracteristicile care Îl identificau ca fiind Unsul aşteptat. Unsul într-un trup de carne, căci „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” (2 Corinteni 5.19).
„El a spus: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” (v.50).
Acolo stăteau şi aceia care nu credeau, ci spuneau despre El: „Acesta este Beelzebul, este un ghicitor.”
Şi Isus le-a zis: „Vă iert pentru ceea ce spuneţi acum, dar când va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucrări, dacă veţi spune numai un cuvânt împotrivă nu veţi fi iertaţi nici în lumea aceasta şi nici în lumea care va veni.” (parafrazare).
Vedeţi, legământul nu fusese făcut încă. Tu nu poţi fi aruncat în iad fără să fii judecat mai întâi. La fel este cu această naţiune. Dacă nu sunteţi mântuiţi, veţi aştepta în lanţurile închisorii până va veni judecata. El nu îi putea lepăda pentru că legământul nu fusese încă dat.
Dar după moartea, îngroparea şi învierea Lui, după venirea Semnului din Sânge, a Duhului Sfânt, dacă vorbiţi împotriva Lui săvârşiţi un păcat de neiertat. Un singur cuvânt este suficient şi pentru voi nu va mai exista iertare. Ce lucru mare: doar un cuvânt!
Deci aceasta era caracteristica ce Îl identifica pe El ca fiind Unsul Mesia, Dumnezeu în Hristos, Legământul pentru timpul din urmă.
Şi iată că într-o zi a venit o femeie care dorea să scoată apă din fântână. Era în cetatea Sihar din Samaria. El fusese călăuzit de Tatăl chiar acolo. Când a ajuns la fântână, Isus Şi-a trimis ucenicii în cetate să cumpere merinde, iar El S-a aşezat jos şi se întreba probabil ce este.
Să nu uitaţi că Isus a spus în Ioan 5.19 că „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând.” El nu a făcut nici o minune până când nu I-a arătat Tatăl ce trebuie să facă. „…Fiul nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”
Vedeţi, aceasta arată cine era El: Prorocul făgăduit, Dumnezeul Proroc, adică mai mult decât un proroc. El era Dumnezeu. Tot ce au fost prorocii, a fost în El, ba mai mult. Prorocii aveau doar o parte din Cuvânt, dar El era Cuvântul în toată plinătatea.
Observaţi. În vechime Dumnezeu a vorbit în multe feluri, prin mici porţiuni, dar în timpul din urmă a venit plinătatea Cuvântului în Fiul Său, Hristos Isus, Dumnezeu făcut trup printre noi.
Această femeie cu renume rău, – astăzi o numim prostituată – s-ar putea să fi fost aruncată în stradă de mică. Uneori, nu este doar delicvenţă juvenilă ci este delicvenţa părinţilor care o lasă pe micuţa domnişoară să se poarte cum vrea şi să facă ce-i place.
Poate era o femeie frumoasă şi s-a dus să ia apă de la fântână pe la ora 11.00.
Dacă aţi fost cumva în orient, ştiţi că ei nu s-au schimbat deloc, au aceleaşi obiceiuri. Astfel, când merg să aducă apă, fecioarele se duc devreme la fântână, dar prostituatele sau femeile rău famate nu pot merge împreună cu ele. Nu au voie să meargă împreună. Aşa se face că această femeie a venit la fântână după plecarea celorlalte. Poate era obosită căci avea un nou prieten. Ea a venit cu vasul şi l-a lăsat jos când a auzit că un Bărbat îi spune: „Dă-Mi să beau.” Când a privit spre El, a văzut un Bărbat de vârstă mijlocie, cu câteva fire albe în barbă. Isus avea doar 30 de ani, dar Biblia spune că arăta ca de 50: „Nu ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?” (Ioan 8.57). Şi El a răspuns: „…înainte să se nască Avraam, sunt Eu.” (v. 58). Vedeţi, ei n-au înţeles, dar El scutura jos acei paraziţi.
Astăzi trebuie să-i rugăm, să-i implorăm, să-i convingem şi să le promitem cine ştie ce creştinilor ca să vină la biserică: „Dacă veniţi la biserică o să facem asta şi cealaltă.”
Când a fost pe pământ, Isus avea prea mulţi în jurul Său şi pentru că voia să scape de ei, a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.” (Ioan 6.53). Vă puteţi imagina ce a gândit un doctor când a auzit aşa ceva? „Păi omul acesta vrea să fim vampiri! Să-i bem sângele? Nonsens! Duceţi-vă în pace, oameni buni, şi lăsaţi-l pe nebunul acesta!” Şi ei au plecat.
Vedeţi? El nu le-a explicat ce a vrut să spună. De fapt nu trebuie să explice nimic. Uneori El vă scutură credinţa ca să vadă ce faceţi. Da, El lasă lucrurile să meargă în jos ca să vadă unde staţi, dacă credeţi cu adevărat.
Amintiţi-vă că ucenicii rânduiţi mai dinainte de Dumnezeu nu s-au mişcat. Nici ei n-au înţeles, dar nu s-au mişcat. El i-a privit pe cei 70, care erau lucrătorii Lui rânduiţi să meargă să predice înaintea Lui şi Şi-a zis: „Am să-i scutur puţin şi pe ei ca să văd cum stau.” Apoi a întrebat:
„Ce veţi zice când veţi vedea pe Fiul omului suindu-Se la cer, unde era mai înainte?…” (Ioan 6.62).
„Fiul omului să se suie la cer? Păi noi am pescuit şi am întins plasele pe rame cu El. Am mâncat cu El, am văzut grajdul în care s-a născut, o cunoaştem pe mama Lui şi la fel pe fraţii şi surorile Lui. Atunci cum poate spune că Se va sui la cer de unde a coborât? Păi El vine din Nazaret! Tot ce spune sunt vorbe goale!” Şi au plecat şi ei. „Nu, nu putem suferi o asemenea vorbire!”
Aţi văzut? Dar ce s-a întâmplat cu ucenicii? Ei nu s-au mişcat. Nu aveau nici o explicaţie, dar au rămas. Restul L-au părăsit cu toţii, dar ei nu s-au clintit deşi nu înţelegeau nimic. El nu le-a dat nici o explicaţie şi nici nu avea de ce s-o facă.
Astăzi avem plante de seră numite „creştini,” oameni pe care trebuie să-i stropeşti, să-i dădăceşti şi să le faci tot felul de promisiuni. O, voi plante de seră! Noi avem nevoie de creştinism autentic, născut din Duhul lui Dumnezeu, iar acesta nu presupune cooperare, promisiuni sau altceva de felul acesta.
Isus S-a întors spre cei doisprezece şi i-a întrebat: Voi nu vă duceţi?” Apoi a adăugat: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.” (v. 67, 70).
Atunci Petru a zis: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu. Tu eşti identificarea Fântânii Vieţii. (Ioan 6.68 – parafrazare).
Şi când S-a întâlnit cu femeia de la fântână, i-a zis: „Dă-Mi să beau!” „Noi suntem separaţi şi nu se cuvine să fac aşa ceva…” Dar El a lăsat-o să înţeleagă curând că nu există deosebire între un evreu şi ceilalţi oameni. El era Dumnezeu.
Discuţia a continuat iar El i-a zis: „Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.”
Femeia i-a răspuns: „N-am bărbat.” Şi Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat, pentru că cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” (Ioan 4.16-18).
Când a auzit aceasta, cu acea sămânţă hotărâtă mai dinainte s-a întâmplat ceva.
Ce s-a întâmplat când a vorbit cu acei farisei care pretindeau că sunt credincioşi adevăraţi, că Îl urmează şi că Îl iubesc? Când a venit Adevărul, au fost orbiţi. Dar când a vorbit cu femeia, ea a primit Lumina, întunericul a fost îndepărtat şi totul a devenit alb.
„Doamne”, I-a spus ea, „văd că eşti proroc. Noi nu am mai avut nici un proroc de patru sute de ani, dar ştim că atunci când va veni Mesia, Îl vom identifica după această caracteristică, căci ne va spune aceste lucruri.”
Şi El i-a răspuns: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt El.” (parafrazare).
Când a auzit aceste cuvinte, femeia a lăsat vasul cu apă acolo şi a alergat în cetate strigând: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” (v. 29). Nu este aceasta caracteristica Unsului Mesia care este Cuvântul ce cunoaşte toate gândurile inimii?
Uitaţi-vă la femeia cu scurgerea de sânge. El S-a identificat înaintea ei prin caracteristicile Lui dovedind că era Mesia, iar ea L-a recunoscut ca fiind Cuvântul.
În Evrei 4.12 Biblia spune că „Cuvântul lui Dumnezeu este mai puternic decât o sabie cu două tăişuri, care deosebeşte gândurile inimii şi ale minţii.” Câţi din voi ştiu aceasta? Aşa spune Cuvântul. Credeţi că El era Cuvântul? Credeţi că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Asta-i tot, dacă credeţi.
Priviţi această femeie. Ea s-a gândit: „Dacă aş putea să-L ating… Nu-mi pasă ce se spune despre El, eu Îl cred, cred că este ceea ce spune că este, iar dacă mă voi atinge de El, mă voi face bine.” Apoi s-a furişat prin mulţime, L-a atins şi s-a furişat înapoi. Imediat Isus S-a oprit şi a zis: „Cine M-a atins?” Dar Petru L-a certat zicând: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?”
Isus a spus însă: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit o putere din Mine.” (Luca 8.45-46). Vedeţi? El ştia că s-a întâmplat ceva. Priviţi ce-a urmat. El a privit în jur până când a văzut-o, apoi i-a spus care era starea ei şi că marea ei credinţă a mântuit-o. Vedeţi, El era identificat ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu care cunoştea tainele inimii.
O, Doamne, Cuvântul care descoperă tainele inimii. Acum credeţi că Evrei 13.8 este adevărat, adică „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”? Credeţi aceasta?
Eu am omis să spun o mulţime de alte lucruri care ar fi trebuit spuse, dar caracterul Său Îl va identifica acum la timpul prezent, adică va dovedi că El este şi astăzi Acelaşi ca atunci. Este adevărat? Aceasta este făgăduinţa Lui. Şi nu uitaţi: caracteristica Lui este identificarea Lui. Câţi din voi înţeleg aceasta? Ridicaţi mâna. Caracteristica Lui este identificarea Lui.
Priviţi-i pe cei doi ucenici care mergeau pe drumul spre Emaus. El fusese răstignit şi toţi erau trişti. Oamenii care fuseseră la mormânt au spus: „A venit cineva şi L-a luat!” Dar iată că în ziua aceea El a ieşit de după nişte tufe şi a mers alături de cei doi ucenici pe drumul spre Emaus. „De ce sunteţi trişti?” i-a întrebat El. „Eşti străin de nu ştii ce s-a întâmplat?”
Şi tot discutând a intrat cu ei în casă şi a făcut ceva ce a făcut şi înainte de răstignire. Era caracteristica Lui, felul Lui de a lucra, iar când a făcut aceasta ei L-au recunoscut, au recunoscut că în faţa lor stătea Isus cel răstignit. Amin.
Dumnezeu L-a ridicat din mormânt iar astăzi caracteristicile Lui sunt la fel ca atunci. Şi El a spus că atunci când Se va arăta Fiul omului va fi la fel ca în zilele Sodomei. Este identificarea caracteristicii Lui: Evrei 4.14-15:
„El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre,” exact ca atunci. Credeţi aceasta? Neputinţele noastre L-au atins pe El… Şi dacă L-au atins, cum Se va manifesta El dacă este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Caracteristica Lui va fi la fel. Adică va proceda la fel ca atunci când a fost atins de femeia cu scurgerea de sânge. Credeţi aceasta? El trăieşte veşnic. Şi dacă este veşnic viu, caracteristica Lui Îl identifică şi astăzi exact la fel ca atunci. Credeţi aceasta din toată inima? Dumnezeu identificat prin caracteristicile Lui. Haideţi să ne plecăm capetele.
Tată ceresc, noi suntem doar nişte bărbaţi şi femei care stăm în seara aceasta aici şi încercăm să Îl înţelegem pe Dumnezeu prin Cuvântul Său, căci ne temem să spunem ceva ce nu este scris în El. Mă tem să aduc propria mea tălmăcire pentru că ar putea fi greşită şi ştiu că Tu ai spus că oricine va scoate sau va adăuga o singură iotă la ceea ce este scris, i se va scoate partea din Cartea Vieţii. Deci cum ar fi viaţa mea, Doamne, dacă aş face un rău ca acesta? De aceea vorbesc Cuvântul întocmai cum este scris, căci Tu ai promis că Îl vei identifica.
Tu ai promis, de asemenea, că atunci când Se va descoperi Cuvântul va fi aşa cum a fost în zilele Sodomei. Cuvântul acestui timp trebuie să descopere chiar Cuvântul. Astfel, noi ştim că a venit Ioan Botezătorul şi că acolo era şi Cuvântul care Se descoperea. Biblia spune că Cuvântul vine întotdeauna la proroci iar atunci Cuvântul era făcut trup şi a intrat cu Ioan în apă. Cuvântul a venit la proroc.
Dumnezeule Tată, vino în seara aceasta şi ajută-ne. Ajută necredinţei noastre. Iartă-ne alunecările, vindecă bolnavii şi suferinzii, căci un singur Cuvânt venit de la Tine face mai mult decât orice ar putea spune toţi oamenii. Spune un singur Cuvânt, Tată, căci El va însemna totul pentru noi. Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar noi ne încredinţăm cu totul Ţie şi Te rugăm să faci ca atunci când vom pleca spre casele noastre să spunem la fel ca cei doi ucenici care mergeau spre Emaus. Când L-au văzut făcând acelaşi lucru pe care Îl făcuse înainte de răstignire, L-au identificat recunoscând că Domnul era viu. Oricât de multe se spuseseră: că i-ar fi fost furat trupul, că s-a făcut una sau alta, ei au văzut cu ochii lor că El era viu.
Doamne, n-ai vrea să Te arăţi viu şi în mijlocul nostru, în seara aceasta, şi să-i chemi pe toţi cei ce sunt departe acum dar au fost rânduiţi să capete Viaţă veşnică, să vină la Tine? Fă aceasta pentru că Te rugăm, Tată, în Numele lui Isus. Amin.
Acum voi striga câteva numere de rugăciune. Va trebui să mă grăbesc pentru că am întârziat deja. Dacă v-am spus adevărul şi acesta este ceasul, înseamnă că trebuie să se întâmple aceleaşi lucruri ca atunci. Poate voi aţi fost învăţaţi altfel în şcolile biblice pe care le urmaţi, dar nu uitaţi că aşa au fost şi fariseii. Biblia spunea că în timpul acela avea să se împlinească făgăduinţa că „fecioara va naşte…” şi că Mesia va avea aceste caracteristici, ceea ce s-a împlinit întocmai, dar cu toate acestea ei nu au crezut. Totuşi necredinţa lor nu l-a oprit să Se manifeste, iar acum este la fel.
Noi trăim în timpul din urmă, iar ştiinţa spune că mai sunt trei minute până la miezul nopţii. Eu cred că acum este mai târziu ca niciodată. Comunismul a împânzit lumea, iar predicatorii s-au luat după politică în loc să Îl urmeze pe Hristos. Ei predică despre condamnarea comunismului dar nu văd timpul în care trăim. Eu nu mă tem însă de comunism, ci mă tem că venirea Domnului va găsi biserica nepregătită. Facă Domnul ca toată lumea, toată America să se întoarcă la Dumnezeu şi atunci veţi vedea ce se va întâmpla cu comunismul. Tu trebuie să afli cauza bolii ca să poţi prescrie tratamentul.
Acum vă rog să fiţi respectuoşi şi să nu vă mai plimbaţi. Câţi din voi nu au număr de rugăciune dar doresc să fie vindecaţi de Dumnezeu? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu cred!”
Câţi din voi sunteţi străini pentru mine? Ridicaţi mâna. Câţi din rândul de rugăciune ştiu că eu nu îi cunosc? Ridicaţi mâna.
Cine este El acum? Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre. Femeia cu scurgerea de sânge nu a avut număr de rugăciune dar s-a atins de El, iar când a făcut aceasta s-a întâmplat ceva. Atingeţi-L şi voi în acelaşi fel. Câţi din voi ştiu că în Evrei 4 scrie că El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre? Deci va arăta El din nou aceleaşi caracteristici? Dacă este Acelaşi ieri, azi şi în veci, o va face. În ordine.
Frate Pearry, adu-i te rog aici. Aş vrea să fiţi respectuoşi. Vino aici, soră.
O vedenie. Să ştiţi ca eu nu sunt Mesia, nu sunt Hristos, dar El este aici. Aceasta încerc să vă fac să înţelegeţi: că El este aici ca să Îşi împlinească promisiunea.
Eu nu ştiu dacă femeia aceasta este bolnavă sau are o altă problemă pentru că nu o cunosc. Este mai în vârstă decât mine, dar nu o cunosc; poate locuim la mile depărtare unul de altul. Tot aşa s-a întâlnit şi Domnul nostru cu o femeie în Ioan 4. Vă spun aceasta ca să vă ajut să înţelegeţi, căci vreau ca atunci când voi sta la bara de judecată să nu fie găsit sângele nimănui pe mâinile mele.
Voi ştiţi că Isus a promis că în timpul din urmă se vor întâmpla din nou aceste lucruri.
După cum am spus, eu nu o cunosc pe femeia aceasta dar dacă Domnul Isus îmi va descoperi de ce se află ea aici, trebuie să recunoaşteţi că lucrul acesta Îl poate face numai o putere supranaturală. Ai putea spune ca fariseii că este un duh rău, lucru pe care îl spun mulţi, dar asta este între Dumnezeu şi ei. Aceasta este o problemă între ei şi Dumnezeu. Dar dacă spui: „Este de la Dumnezeu!” vei avea răsplata Lui.
Aş vrea să fiţi atenţi un minut. Când Petru şi Ioan au trecut pe la poarta numită „Frumoasă,” i-au spus acelui om: „Uită-te la noi!…”
Eu nu te cunosc, dar dacă Duhul Sfânt, Cineva de lângă mine va veni şi va descoperi ce este în inima ta, atunci se va întâmpla exact ce spune Biblia; că „Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri şi descoperă tainele inimii.” Lucrul acesta este caracteristic lui Dumnezeu, Cuvântul manifestat în acest timp. Câţi cred aceasta? Femeia aceasta va şti dacă este adevărat şi veţi şti şi voi. Dacă nu este adevărat, înseamnă că am vestit un alt Hristos, dar dacă este adevărat, fiecare din voi ar trebui să îi predaţi Lui inima, ar trebui să Îl credeţi din toată inima şi să Îl acceptaţi în orice veţi avea nevoie. Acesta-i adevărul.
Fie ca Duhul Sfânt să Se identifice în Numele lui Isus Hristos.
Eu nu am nici o idee de ce ai venit aici, dar vei şti dacă este adevărat sau nu. Rugăciunea ta este pentru muşchii faciali; este ceva neurologic. Dacă este adevărat ridică mâna. Crezi? Poate zici: „Este posibil să fi ghicit!” Ea este o femeie cumsecade. Uită-te puţin aici, soră. Eu nu ştiam ce-ţi va spune El, dar orice ţi-a spus, este adevărul. Tu eşti martoră la aceasta, nu-i aşa? (sora spune: „Am problema aceasta de 20 de ani.”) Crezi că El te va vindeca? Tu ştii că aici este prezenţa Lui; este Cineva care te cunoaşte. Tu eşti împovărată şi pentru altcineva. Este un bărbat, soţul tău. Şi el este prezent aici. Crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere care este problema lui? Este un om foarte bolnav: are mai multe complicaţii. Una este boala de inimă. Are şi hernie, este adevărat? Văd că este şi foarte nervos.
Isus i-a spus lui Petru cine era, nu-i aşa? Dacă El îmi va descoperi cine eşti, vei crede că este El? Numele tău este Coleman şi vii din Louisiana. Întoarce-te acasă căci Isus Hristos te face bine. Credinţa ta face vindecarea.
Acum credeţi din toată inima? Isus Hristos Se identifică în învierea Lui, înţelegeţi ce vreau să spun? Orice om normal ştie că nici o fiinţă omenească nu poate face aceste lucruri.
Acum voi, cei prezenţi în sală, spuneţi-i lui Dumnezeu: „Ştiu că omul acesta nu mă cunoaşte, deci am să mă rog pentru altcineva. Doamne, pot să ating haina Ta? Atunci indentifică-Te în învierea Ta. Întoarce-Te şi lasă-mă să Te ating şi apoi vorbeşte-mi prin el,” şi veţi vedea ce se va întâmpla. Încercaţi cu toţii.
Domnule, vrei să vii mai aproape? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că Hristos poate să-mi descopere de ce ai venit aici? Şi nu uitaţi, noi ne vom întâlni în ziua judecăţii şi vom da socoteală pentru seara aceasta. Şi tu eşti conştient de aceasta, nu-i aşa? Tu ai mai multe probleme, dar una dintre ele este spatele. Ai probleme şi cu ochii. Dacă este adevărat, ridică mâna. Şi mai faci ceva ce nu vrei. Pot spune cu voce tare? Tu vrei să te laşi de fumat… Şi mai este un lucru care crezi că te împiedică să primeşti Duhul Sfânt: este dorinţa din inima ta. Dacă este aşa, mişcă mâna. Ei bine, acel lucru te-a părăsit, aşa că du-te, primeşte Duhul Sfânt şi fii vindecat în Numele lui Isus. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Acum credeţi? Fiţi respectuoşi.
Bună seara. Noi nu ne cunoaştem, dar Domnul Isus ne cunoaşte pe amândoi. Nu te teme… relaxează-te, căci este prezenţa Lui. Tu ai un simţământ ciudat: ceva blând şi dulce. Dacă ai sta doar în prezenţa unui om nu ai simţi aşa ceva, este adevărat?
Câţi din voi au văzut acea Lumină, acel Stâlp de Foc? A fost fotografiat chiar aici, în Texas. Acum El este prezent aici şi stă chiar deasupra femeii… Aş vrea să Îl puteţi vedea şi voi.
Mâine seară vom avea rugăciune pentru bolnavi până la ora 9.00. Haideţi s-o luăm şi pe femeia aceasta.
Tu, care stai acolo, crezi? Da, pentru că slăbiciunea care te-a supărat, nu mai este… Vedeţi? De ce s-a atins ea? Eu nu o cunosc. Da, femeia s-a atins de Marele Preot. Dar vedeţi, eu eram cu spatele spre ea, aşa cum s-a întâmplat şi în zilele lui Avraam.
Soră, priveşte o clipă aici. Tu ai o povară pe inimă: este fiica ta. Ea are o problemă la urechi. Aşa este. Crezi din toată inima? Crede şi se va face bine. Înţelegeţi ce vreau să spun? Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.
Este o doamnă care a prins-o de mână şi priveşte spre mine. Ea suferă de diabet. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de acest diabet, doamnă? Ei bine, atunci poţi avea ceea ce ai cerut. Crede numai!
Doamna de lângă tine are o boală la colon şi probleme cu fierea. Crezi că Dumnezeu va vindeca aceste boli şi vei fi bine? Atunci poţi avea ceea ce ai cerut.
Peste această femeie a venit Ceva blând. Întrebaţi-o. Credinţa ei face aceasta, nu eu. Este Dumnezeu.
La capătul rândului este un bărbat. El are probleme cu bronşita. Este un bărbat în vârstă şi se uită la mine. Domnule, crezi că Dumnezeu te poate vindeca? Cea de lângă tine are o infecţie în trup. Este adevărat, soră? Ridică batista dacă este aşa.
În ordine. Puneţi mâinile unul peste celălalt şi credeţi din toată inima. Vă provoc să credeţi căci dacă faceţi aceasta Isus vă va face bine.
Doamna care stă chiar în spatele lui suferă de o boală de stomac. Doamnă, crezi că Dumnezeu te va face bine? Aceasta este problema ta. Dacă este adevărat ridică-te în picioare. Dacă nu greşesc, doamna de lângă tine este mama ta şi are o infecţie în corp. Doamnă, crezi că Dumnezeu te va vindeca? Ridică-te şi fii vindecată.
Credeţi. El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Credeţi că sunt prorocul sau slujitorul lui Dumnezeu? Când oamenii mă aud spunând că sunt proroc se poticnesc pentru că nu înţeleg.
Priveşte aici. Crezi din toată inima? Tu eşti foarte nervos. Crezi că pot să-ţi spun din ce cauză eşti aşa? Tu ai avut un accident de maşină. Aşa este. Şi ai fost rănit la spate şi la umăr. Este adevărat? Aceasta te va părăsi. Acest lucru te-a supărat tot timpul, dar acum te-a părăsit. Du-te şi crede din toată inima căci Isus Hristos te face bine dacă crezi. Amin.
Crezi că El te poate vindeca de artrită? Atunci du-te şi vei fi bine.
Câţi cred din toată inima să spună: „Cred sincer din toată inima.”
Tu crezi că El poate vindeca diabetul? Crezi? Du-te şi spune: „Doamne, Îţi mulţumesc pentru asta.” Crede din toată inima şi eşti vindecat.
Câţi credeţi din toată inima? Vă rog să nu vă mai mişcaţi pentru că deranjaţi, prieteni. Toţi cei care credeţi, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu cred din toată inima.”
Acum am să vă rog să faceţi ceva. Dacă Isus a împlinit ceea ce a spus în Cuvântul Său dovedind că este Adevărul, ar trebui să vă amintiţi că a mai spus ceva: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede…” Credeţi aceasta? Şi a adăugat: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” Credeţi această făgăduinţă? Atunci puneţi mâinile peste cel de lângă voi.
Dacă El nu te va vindeca, vei muri pentru că asupra ta este o umbră neagră. Dar Isus Hristos te face bine. Crezi? Crede şi vei fi bine.
Vino, doamnă. Crezi că Dumnezeu va vindeca boala de TBC şi diabetul de care suferi? Bine, atunci du-te, crede din toată inima şi fii bine.
Vă rugaţi unul pentru celălalt? Puneţi mâinile unul peste celălalt şi haideţi să ne rugăm împreună.
Doamne Isuse, noi suntem siguri că Dumnezeu Se identifică printre aceşti oameni. Caracteristicile Lui Se manifestă printre noi dovedind că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.
O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făgăduit în Cuvânt că aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred: „Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor face bine.”
Oamenii aceştia au mărturisit că sunt credincioşi şi cred în Isus cel înviat, care S-a identificat acum prin aceleaşi caracteristici prin care S-a identificat atunci când a fost pe pământ, adeverind Scripturile; adeverind că este Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Doamne Isuse, împreună cu aceşti credincioşi care au mâinile puse unul peste altul în prezenţa divină a lui Isus cel înviat, care S-a făcut trup din nou printre noi, poruncesc oricărui duh necurat, oricărei slăbiciuni şi boli, să plece de la aceşti oameni, în Numele lui Isus Hristos.
Toţi cei care cred în vindecare, care cred că Fiul lui Dumnezeu care a fost înviat şi identificat este prezent aici, să se ridice în picioare şi să spună: „Accept aceasta din toată inima.”
Cei care credeţi, ridicaţi-vă în picioare în prezenţa lui Isus Hristos.
Lăudaţi-L, slăviţi-L, ridicaţi mâinile şi mulţumiţi-I, căci Dumnezeu va confirma fiecare făgăduinţă pe care a dat-o.
– Amin –