Vă mulţumesc. Să stăm puţin în picioare pentru citirea Cuvântului. Aş vrea să intrăm direct în Cuvânt, ca să nu vă luăm prea mult timp. Vom citi din Exod 4.1-8:
„Moise a răspuns, şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi s-a arătat Domnul!”
Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.”
Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.
Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna, şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.
„Iată”, a zis Domnul, „ce vei face, ca să creadă că ţi s-a arătat Domnul, Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”
Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân.” El şi-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o, şi iată că mâna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada.
Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” El şi-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân; şi iată că mâna se făcuse iarăşi cum era carnea lui.
„Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.”
Să ne plecăm capetele. În timp ce stăm cu capetele şi cu inimile plecate înaintea Lui, mă întreb dacă are cineva vreo cerere pentru rugăciune. Vreţi să vă ridicaţi mâinile ca să ştim aceasta? Dumnezeu să primească cererile voastre.
Tatăl nostru ceresc, noi considerăm un mare privilegiu, faptul că putem veni la Tine în rugăciune, în Numele Domnului Isus. El ne-a făgăduit că dacă vom cere ceva în Numele Lui, ni se va da. Tu cunoşti nevoile fiecăruia dintre noi. Tu ştii de ce s-au ridicat acele mâini spre Tine, de aceea, Te rog să răspunzi la fiecare cerere înălţată spre Tine în seara aceasta, spre slava Ta.
Îngăduie ca marele Învăţător al Cuvântului, Duhul Sfânt, să vină în seara aceasta peste noi şi să ni Se facă cunoscut pe Sine însuşi, prin dovada învierii Lui. Fie ca El să vină printre noi ca să ne cerceteze inimile. Vorbeşte-ne prin lucrurile pe care le-ai făgăduit pentru această zi şi îngăduie ca Cuvântul făgăduit pentru această oră să fie descoperit înaintea noastră, astfel încât să ne odihnim asiguraţi, într-un timp în care pământul va fi lovit de multe necazuri. Noi am ajuns cu siguranţă în acel timp, iar oamenii nu mai ştiu ce să facă. Dorinţa noastră, Tată, este ca Tu să ne încredinţezi că eşti cu noi în seara aceasta şi că eşti cu noi. Primeşte cererile noastre pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin. Aşezaţi-vă.
În fiecare seară v-am ţinut până târziu. Privind microfoanele, mă gândesc că unul este de la magnetofoane, iar celălalt este pentru a fi auzit în sală.
Să nu uitaţi că mâine seară este o seară de bucurie şi cred că s-a anunţat deja unde se va ţine adunarea.
Acum, mă gândesc că dacă nu cunoaştem Cuvântul lui Dumnezeu, nu ştim nici ce să facem. Noi nu putem avea credinţă până nu ştim care este voia lui Dumnezeu, iar când ajungem la cunoştinţa ei, putem s-o urmăm cu bucurie.
Mă gândesc că dacă Domnul Isus ar umbla în seara aceasta printre noi, într-un trup omenesc şi ne-ar spune: „Mâine va ploua toată ziua,” ne-ar fi foarte uşor să ne luăm umbrelele când plecăm de acasă, deoarece El ne-a spus mai dinainte ce se va întâmpla. Dacă însă Domnul nu face aceasta, noi nu ştim încotro să privim. Acest lucru este valabil în orice problemă: noi vrem să cunoaştem epoca şi ceasul în care trăim.
Datorită noilor veniţi, în săptămâna aceasta, am încercat să arătăm că Dumnezeu a cunoscut de la început şi sfârşitul. Aceasta îl face veşnic. Dacă n-ar fi veşnic, nu ar fi nici Dumnezeu. Ca să poată fi Dumnezeu, El trebuie să fie atotştiutor şi omniprezent, adică are toată puterea şi cunoaşte toate lucrurile mai dinainte. Da, Dumnezeu cunoaşte sfârşitul de la început. Dacă nu ar fi aşa, El nu este Dumnezeu, ci doar un om.
Cuvântul lui Dumnezeu este desăvârşit. El ticăieşte asemenea unui ceas, iar când soseşte ceasul hotărât, totul se întâmplă întocmai cum a fost vestit mai dinainte. De multe ori noi gândim într-un anumit fel lucrurile, de aceea ele se pot împlini fără ca noi să ştim ceva.
Voi ştiţi că odată ucenicii L-au întrebat pe Isus: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” (Matei 17.10). Vedeţi, ei au crezut că va veni chiar Ilie, dar Isus i-a privit şi le-a răspuns simplu: „…Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut…” (v. 12). Vedeţi? Acest lucru a trecut neobservat pe lângă cărturari, lucrători şi chiar pe lângă ucenici. Acest Ilie despre care vorbea Domnul Isus, era Ioan Botezătorul dar nu a fost recunoscut de contemporanii săi.
Acum noi suntem puşi în faţă să recunoaştem timpul în care trăim, de aceea am ales pentru seara aceasta tema cu titlul: „Glasul semnului”. Este un titlu ciudat, dar Dumnezeu face întotdeauna lucruri ciudate pe căi neobişnuite. Aceasta este ceea ce-L face Dumnezeu: faptul că este supranatural.
Acum să revenim la titlul predicii: Glasul semnului. Adevărul este că există un glas al semnului. Voi ştiţi că sângele are un glas?
Astfel Biblia spune că sângele a vorbit din pământ: „Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.” (Geneza 4.10b). Iar în Evrei 12.24 ni se spune că „Sângele lui Isus, Mijlocitorul legământului celui nou…vorbeşte mai tare decât sângele lui Abel.”
Tema din seara aceasta este din Exod. Şi timpul exodului este timpul ieşirii afară.
Moise, slujitorul Domnului, a fost chemat pentru o lucrare. El era un om educat, deoarece primise învăţătură din toată ştiinţa egiptenilor, aşa că aparent se părea că posedă o cale de ieşire. Fiind un geniu militar, se părea că el va fi în stare să elibereze poporul evreu din robia egipteană mai ales că urma să fie următorul faraon. Cât era de uşor să-l elibereze, dar dacă lucrurile s-ar fi petrecut aşa, am fi avut de-a face cu un lucru natural, iar Dumnezeu nu procedează în felul acesta, ci întotdeauna face lucruri supranaturale pentru ca astfel oamenii să recunoască lucrarea Sa.
Astfel, după o educaţie de patruzeci de ani, în care a ajuns la cea mai înaltă cunoştinţă posibilă pentru acel timp, conştient de faptul că el era ales de Dumnezeu să elibereze poporul evreu din robie, a pornit la lucru în puterea lui de înţelegere şi a ucis un egiptean. Când a făcut însă aceasta, a văzut că efortul lui a dat greş şi astfel a fost nevoit să fugă în pustiu.
Apoi, Dumnezeu a avut nevoie de 40 de ani pentru a scoate din el educaţia pe care o primise în cei 40 de ani petrecuţi în Egipt, astfel încât să nu se încreadă în înţelepciunea omenească, ci în supranatural.
Acum se împlinea timpul despre care Dumnezeu îi vorbise lui Avraam cu 400 de ani în urmă, când îi spusese că sămânţa lui va fi robită timp de 400 de ani într-o ţară străină, apoi va fi scoasă afară de acolo cu braţ puternic. Şi pentru că timpul împlinirii făgăduinţei Sale sosise, Dumnezeu l-a adus în scenă pe Moise, care după eşecul total pe care-l suferise în Egipt, fusese nevoit să fugă în pustie.
Aici avem un simbol minunat pe care nu aş vrea să-l scăpăm. Vedeţi? Dumnezeu îşi scoate poporul, pe Israel, afară din Egipt. El scoate o naţiune dintr-o altă naţiune.
Acesta este un tablou minunat pentru azi, când Dumnezeu Îşi cheamă Mireasa afară dintr-o biserică. Mireasa creştină este scoasă dintr-o biserică creştină; biserica creştină este scoasă afară dintr-o biserică, cum spune Biblia.
Eu mi-am luat câteva notiţe şi câteva versete biblice pentru tema din seara aceasta.
Mireasa este numită în Biblie şi „cei aleşi,” sau „aleşii,” pentru că Dumnezeu a hotărât-o prin cunoştinţa Sa mai dinainte. Şi Mireasa iese din biserică. Vedeţi, toţi cei chemaţi formează biserica, dar Dumnezeu ia din biserică un popor care formează mireasa Sa. El a făgăduit acest lucru şi îl va face.
Acum aş vrea să privim felul în care l-a scos Dumnezeu pe Israel din robia egipteană.
Priviţi! Când a venit vremea ca Cuvântul făgăduit să se împlinească, Dumnezeu l-a chemat în faţă pe Moise, prin alegerea Sa mai dinainte. Vedeţi? Dumnezeu are întotdeauna persoana aleasă pentru fiecare timp. El nu greşeşte niciodată. Da, Dumnezeu nu poate să dea greş, deoarece El este Cuvântul.
Observaţi. Cuvântul trebuie să fie făcut cunoscut, şi întotdeauna când soseşte timpul pentru împlinirea unei făgăduinţe, Dumnezeu trimite un profet, deoarece Cuvântul Domnului vine la profet.
Moise, care fusese ales mai dinainte pentru această însărcinare, a fost chemat în lucrare. Nimeni altul nu putea să facă aceasta.
Când Dumnezeu cheamă o persoană pentru o lucrare, nu există nimeni altul care s-o poată face, care să-i ia locul. Nu există nimeni altul care să ia locul tău, specialitatea ta.
Eu m-am gândit de multe ori că mi-ar place să iau locul lui Oral Roberts sau al lui Billy Graham. Billy Graham merge şi vorbeşte unei audienţe mari, apoi îi cheamă pe păcătoşi la altar. După aceea lasă totul şi pleacă mai departe fără să se mai gândească la acei oameni. Dar eu nu pot să iau locul lui Billy Graham, aşa cum nici el nu poate lua locul meu. Nu pot să iau nici locul lui Oral Roberts, aşa cum nici el nu-l poate lua pe al meu, pentru că Dumnezeu a hotărât pentru fiecare în parte chemarea şi locul lui. Astfel, unul posteşte tot timpul, altul se roagă, iar altul scoate draci pentru că ceilalţi se roagă şi postesc. Ei toţi formează trupul lui Hristos care lucrează împreună, în unitate. Acesta este motivul pentru care inima mea este rănită când văd barierele denominaţionale care îi despart pe oameni. Noi suntem una. Între noi nu sunt oameni mari, ci suntem toţi una. Între noi Unul singur este mare şi Acesta este Hristos. Noi trebuie să-L recunoaştem pe El. Noi nu trebuie să căutăm slavă unii de la ceilalţi, ci prin credinţă să-L slăvim împreună pe Hristos. El este singurul care merită slava, iar noi trebuie să credem doar în El şi în lucrarea Sa.
Deci nimeni nu putea să ia locul lui Moise. Indiferent cât de mult alerga el şi cât de mult încerca să se ferească de chemarea primită, totuşi Dumnezeu ştia cum va merge el. El ştia ce trebuia să facă cu Moise şi ce să scoată din el. Vedeţi, toate aceste lucruri trebuiau să se întâmple aşa cum ştim că s-au întâmplat şi nimeni nu putea să ia locul lui.
Acum priviţi! Atunci când a coborât în Egipt, Moise a primit de la Dumnezeu un semn care să dovedească chemarea şi pretenţiile lui. Dumnezeu dă întotdeauna mesagerilor Săi un semn şi un glas al acelui semn. Semnul îl legitimează pe mesager conform Cuvântului.
Ioan Botezătorul a putut să spună: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie…” (Ioan 1.23).
Mai marii poporului, l-au întrebat: „Tu cine eşti? Eşti Mesia?” la care Ioan a răspuns: „Nu sunt Mesia. Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Neteziţi calea Domnului”, cum a zis prorocul Isaia.” Vedeţi, el s-a legitimat cu Cuvântul făgăduit.
Acum aş vrea să vă spun că noi ştim din Biblie, că Dumnezeu nu-Şi schimbă niciodată felul de lucrare. Nu, El nu se poate schimba, ci procedează întotdeauna la fel.
După cum am spus şi serile trecute, El a hotărât ca omul să fie mântuit prin Sângele vărsat al Celui neprihănit şi nevinovat. Noi am încercat toate posibilităţile de a primi altfel mântuirea, dar Dumnezeu a pregătit o singură cale.
Nimrod este cel care a ridicat un turn şi a întemeiat o religie. Apoi oamenii au avut temple, biserici, organizaţii, sisteme educaţionale, prin care au încercat să se apropie de Dumnezeu. Totuşi fiecare încercare a dat greş. Da, orice încercare omenească va da întotdeauna greş, deoarece este o singură cale: prin Sângele vărsat.
Dumnezeu a scris tot planul Său de lucrare în Cuvânt. Acest Cuvânt este întreaga descoperire a lui Isus Hristos şi nimeni nu are voie să adauge sau să scoată ceva din El. Voi ştiţi că Biblia spune în Apocalipsa 22.18-19, că dacă adaugă cineva ceva la Cuvânt, sau dacă scoate ceva din El, i se va scoate partea de la pomul vieţii. Luaţi deci Cuvântul aşa cum este scris.
Biblia nu are nevoie de nimeni ca s-o interpreteze, deoarece Dumnezeu este propriul Său interpret. Şi El o interpretează împlinind ceea ce a făgăduit în Cuvântul Său. Da, dacă Dumnezeu a spus ceva, El va avea grijă să şi împlinească ceea ce a spus. Aşa este. Dumnezeu nu are nevoie de niciun interpret, deoarece nimeni nu are voie să tâlcuiască Cuvântul după bunul lui plac.
Dumnezeu are felul Său de a împlini Cuvântul făgăduit, de aceea întotdeauna când a trimis un semn pe pământ, a avut grijă să fie urmat şi de glasul Lui, de glasul semnului.
Noi ştim că „Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” (Amos 3.7). Vedeţi, El nu face niciodată nimic înainte de a avertiza poporul, și pentru aceasta, Dumnezeu se foloseşte de un văzător, de un profet.
Numeri 12.6: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.” Dacă ceea ce spune acel văzător se împlineşte, este trimis de Dumnezeu şi deci trebuie ascultat. Dacă totuşi el spune ceva şi se împlineşte, dar este în contradicţie cu Cuvântul, este greşit. Tot ce spune El trebuie să fie conform Cuvântului, trebuie să fie în ordine cu Cuvântul pentru semnul din timpul acela.
Acum să mergem puţin în Exod. Dumnezeu făgăduise că-Şi va elibera poporul din robie cu braţ puternic. Pentru a realiza aceasta, El nu a chemat un preot; nu a chemat un rabin sau un director, ci a chemat un păstor, un fugar, pe care l-a întâlnit sus pe munte. El era ales mai dinainte pentru aceasta, dar când a primit însărcinarea nu a vrut să meargă.
Fraţilor, când auziţi oamenii spunând că ar vrea să fie asta sau cealaltă, să ştiţi că nu vor fi folosiţi niciodată de Dumnezeu. Dumnezeu a trebuit să-l silească pe Moise să primească însărcinarea Sa. El l-a silit şi pe Pavel s-o primească. Da, Dumnezeu îi ia întotdeauna pe aceia care nu vor să meargă, deoarece în felul acesta Dumnezeu este proslăvit.
Acum priviţi: fiecare semn adevărat trimis de Dumnezeu, este urmat de un glas. Dacă citiţi textul temei noastre, veţi vedea că este vorba despre un semn şi despre glasul semnului.
Exod 4.8: „Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.
Vedeţi? Fiecare semn are un glas, dar nu uitaţi! Semnul adevărat trimis de Dumnezeu are un glas, iar glasul lui trebuie să fie conform Cuvântului dat pentru ziua aceea.
Dacă vedeţi un semn, iar glasul lui este aceeaşi şcoală veche de gândire, puteţi spune liniştiţi: „Acest lucru nu vine de la Domnul!” De ce? Pentru că aşa ceva este împotriva programului lui Dumnezeu.
El ne trimite întotdeauna ceva nou, ceva ce oamenii nu au putut să înţeleagă până atunci, altfel de ce ar mai fi trimis? El nu are nevoie să trimită pe cineva care vine cu părerile vechi ale unei şcoli teologice.
El trimite întotdeauna ceva deosebit, care trebuie să se identifice cu Cuvântul pentru timpul respectiv. Vedeţi, totul trebuie să fie conform Cuvântului lui Dumnezeu. Nu există omiteri de la El! Totul trebuie legitimat de Dumnezeu, iar El va legitima numai Adevărul. Chiar şi omul care aduce mesajul trebuie să fie legitimat de Dumnezeu. El ori este un văzător trimis de Dumnezeu, ori este greşit. Dar oamenii nu văd aceste lucruri şi nici nu cred în ele.
Semnele vin de la Dumnezeu, şi fiecare semn este urmat de un glas. Acel glas trebuie să fie Vocea lui Dumnezeu care vorbeşte Cuvântul pentru epoca respectivă. Înţelegeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”).
Dumnezeu dă semne. De ce face El aceasta? El dă întotdeauna semne şi noi ştim că Dumnezeu a spus poporului Său să privească întotdeauna după aceste semne. Motivul pentru care sunt date aceste semne, este ca să se atragă atenţia poporului spre El. Noi vom studia aceasta pe larg.
Deci semnele sunt date ca să atragă atenţia poporului, deoarece întotdeauna când este dat un semn, Dumnezeu este gata să vorbească. Dacă semnul vine din cer, este dat de la Dumnezeu. Atunci El este gata să vorbească şi de aceea încearcă să atragă atenţia poporului spre El.
Cuvântul vine întotdeauna la profetul Său care este legitimat prin semnul pe care i-l dă El. Apoi profetul primeşte Cuvântul care este descoperit prin el. Aceasta este totul. Nu este nevoie de nicio interpretare pentru că Dumnezeu a interpretat deja Cuvântul respectiv în momentul în care L-a împlinit.
Deci nu uitaţi: Dumnezeu dă semnele ca să atragă atenţia oamenilor spre lucrarea Sa.
Rugul de foc a fost semnul prin care Dumnezeu l-a atras pe Moise. Cuvântul spune că Moise păştea turma socrului său. El avea 80 de ani şi mergea probabil de-a lungul drumului, într-o dimineaţă fierbinte. Deodată în faţa lui a apărut un rug de foc care nu se mistuia. Ei bine, aşa ceva era cu totul neobişnuit.
Moise, fiind un om de ştiinţă, un bărbat care fusese învăţat cu privire la toată înţelepciunea egipteană, care era mai avansată decât ştiinţa noastră, ar fi fost normal să spună când a văzut rugul: „Am să mă duc să văd ce fel de substanţe chimice au căzut pe copacul acela încât dă impresia că arde deşi nu se mistuie.” Dar el n-a făcut aşa. Vedeţi, dacă s-ar fi apropiat pe cale ştiinţifică de rugul aprins, Dumnezeu nu i-ar fi vorbit niciodată.
Aşa este şi astăzi. Dacă încercăm să ne apropiem de Dumnezeu prin şcoală şi educaţie, pe cale ştiinţifică, ne vom trezi la o depărtare de o mie de mile de El.
Fraţilor, apropiaţi-vă de El ca Moise: cu încălţămintea scoasă, adică plini de umilinţă.
Rugul era semnul care trebuia să-l atragă pe profet, dar acel semn trebuia să aibă şi un glas care să-i vorbească. Eu cred că dacă ceea ce a spus Glasul nu ar fi fost conform Scripturii, ar fi fost respins de Moise. Dar priviţi cât de desăvârşit şi de biblic era glasul care însoţea semnul, dovedind că Cel ce vorbea era Dumnezeu.
„Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt…, M-am pogorât ca să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor…” (Exod 3.7-8).
Vedeţi, mai întâi a apărut semnul apoi a urmat glasul semnului. Deci, dacă Dumnezeu trimite un semn, trebuie să existe şi un glas biblic al semnului pentru făgăduinţa dată timpului respectiv. Semnul nu vine prin şcoala omenească veche, nici prin rabini sau preoţi, ci este ceva nou, este o făgăduinţă a Domnului, iar scopul lui este să-l atragă pe profet.
Dar înainte ca să poată pleca în Egipt, era necesar ca Moise să posede ceva care să îl adeverească în faţa poporului, astfel încât oamenii să creadă că el este profetul trimis de Dumnezeu. Moise i-a spus Domnului:
„Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi s-a arătat Domnul!” (Exod 4.1).
Domnul i-a răspuns lui Moise: „Îţi voi da două semne, şi dacă nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.” (v. 8). El a continuat:
„Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov… Eu am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin Egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu.” (Exod 6.5). „Eu te-am ales pe tine şi te trimit ca să-Mi eliberezi poporul.”
Aţi observat voi primul semn? Când Moise a făcut ceea ce-i poruncise Domnul, au apărut imediat tot felul de imitatori – fiecare a încercat să arunce jos un şarpe. Dar cum făceau ei aceasta? Din voinţa lor. Ce glas avea în spatele lor? Niciunul, sau dacă vreţi glasul egiptenilor, al lumii. Cu toate acestea ei au putut să facă semnul pe care l-a făcut Moise. Da, ei au făcut acel lucru deşi nu aveau glasul semnului în spatele lor ca să-i susţină. Moise însă, îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Aceasta era diferenţa dintre Moise şi imitatorii care au mers totuşi alături de el o lungă perioadă imitând totul. Dar la un moment dat ei n-au mai putut face nimic.
Ştiaţi că Biblia spune că aceste lucruri se vor repeta în zilele din urmă?
„După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.” Ce este adevărul? Isus Hristos este Adevărul. Vedeţi?
„…se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte…” (2 Timotei 3.8).
Când Dumnezeu vrea să descopere ceva din Cuvântul Său făgăduit, trebuie să-ţi pregătească un profet şi să-l trimită la popor. El procedează în felul acesta pentru că aceasta este linia Sa de gândire: de fiecare dată când vrea să spună ceva poporului, îl trimite pe prorocul Său cu Cuvântul şi îl susţine, îl legitimează.
Acesta este un semn făgăduit. Profetul însuşi este un semn. Aşa spune Biblia. Luaţi şi studiaţi istoria, Cuvântul lui Dumnezeu şi veţi vedea că aşa este. Întotdeauna după o anumită perioadă de timp, Dumnezeu trimitea câte un profet: acesta era semnul judecăţii. Întotdeauna, când vine un profet, Dumnezeu judecă poporul, sau lumea. Eu am vorbit despre aceasta într-o predică pe care voi o aveţi înregistrată pe casete: „Un semn adevărat trecut cu vederea”.
Da, oamenii i-au trecut întotdeauna cu vederea pe proroci, dar ei au fost un semn al judecăţii care urma să vină.
Acum Cuvântul este împlinit prin glasul Lui. Când Dumnezeu făgăduieşte ceva, îşi împlineşte Cuvântul prin glasul trimis. Venirea unui profet este un semn de avertizare care arată apropierea judecăţii. Întotdeauna a fost aşa. Daţi-mi voie să vă dau un exemplu. Uitaţi-vă la Noe, care s-a ridicat în ultimele zile ale lumii de dinainte de potop. El a adus un mesaj de avertizare. Ce a urmat apoi? Judecata a lovit imediat lumea.
Moise a plecat în Egipt. El era un profet legitimat de Dumnezeu prin semnele unui profet. Ce s-a întâmplat după ce el şi-a adus mesajul? Judecata lui Dumnezeu a lovit Egiptul. Profetul Ilie a venit în scenă şi a vestit Cuvântul lui Dumnezeu lui Ahab şi poporului. Ce a urmat? Judecata a lovit imediat naţiunea. Corect. Ioan Botezătorul a venit ca un semn. El era un profet, un semn trimis pe pământ. Când a venit el, aleşii au ştiut că imediat după aceea va apare Mesia. Acest lucru s-a întâmplat aşa, ca să fie scoşi aleşii Lui.
Dumnezeu l-a trimis pe Noe cu mesajul Său, pentru a-i scoate afară pe aleşii acelui timp.
La fel s-a întâmplat şi în zilele lui Ilie când au fost chemaţi afară şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Ioan i-a chemat afară pe aleşii care-L aşteptau pe Mesia, iar când a apărut El, profetul a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3.30).
El a spus: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Pregătiţi calea Domnului…” Şi Isus a venit în acelaşi fel. Acesta este semnul profetic – el îi pregăteşte pe cei aleşi ca să asculte glasul lui Dumnezeu. O, de aţi urma şi voi aceste mesaje care îi pregătesc pe cei aleşi! Nu pe ceilalţi, căci ei nu vor asculta niciodată! Doar aleşii vor lua aminte şi se vor pregăti.
La cine a mers Îngerul care a lovit Sodoma? La Avraam şi la gruparea lui. Ce i-a spus: „Stai departe de Sodoma, căci am s-o nimicesc prin foc!” Înţelegeţi? Şi Isus a făgăduit că şi Sodoma de astăzi va fi arsă prin foc.
Acum observaţi. Ce face El prin semnul trimis? Îi pregăteşte pe cei aleşi ca să fie găsiţi în locul pe care li l-a pregătit Dumnezeu ca adăpost, la fel ca în timpul lui Noe.
Ce mai face Dumnezeu prin mesajul adus? Îi condamnă, îi judecă pe cei necredincioşi şi intelectuali. El a procedat întotdeauna aşa. Dacă cineva refuză mila, nu mai rămâne decât judecata. Aceasta face ca pentru intelectual şi pentru necredincios să nu mai fie decât judecata. De ce? Pentru că ei resping mesajul profetic, nu sunt de acord cu el.
Acesta este motivul pentru care iudeii au ajuns să-şi mănânce proprii copii. Acesta este motivul pentru care sângele a curs ca un râu atunci când generalul roman Titus a cucerit Ierusalimul. De ce? Pentru că ei au respins mesajul Duhului Sfânt. Da, judecata trebuia să vină peste ei pentru că şi-au bătut joc de Duhul Lui. Voi ştiţi că Domnul Isus le-a spus: „Eu vă iert pentru că M-aţi numit Beelzebul (pentru că Jertfa nu fusese încă dată), dacă însă veţi vorbi tot aşa la adresa Duhului care va fi trimis, nu veţi fi iertaţi niciodată.”Şi generaţia aceea nu a fost iertată niciodată. Aşa este.
Judecata i-a lovit pe cei necredincioşi. Semnul este pus în mijlocul poporului cu un scop precis: ca să dea lumină aleşilor şi întunecime celor necredincioşi.
Exact aşa a fost Stâlpul de Foc. El a fost lumină pentru cei credincioşi, ducându-i în ţara făgăduită, dar în acelaşi timp a fost întuneric pentru cei necredincioşi.
Semnele date de Dumnezeu au întotdeauna acelaşi rezultat: astupă ochii necredincioşilor şi dau lumină credinciosului, ca să poată merge mai departe. Acesta este scopul pentru care este trimis.
Dacă profeţia prorocului este adevărată şi se împlineşte, atunci aceasta este avertizarea lui Dumnezeu. Numeri 12.6 ne arată tocmai acest lucru:
„Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.”
Biblia a fost scrisă de către aceşti bărbaţi. În 2 Petru 1.21 citim: „Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”
În această legătură putem citi şi Evrei 1.1, despre care am vorbit seara trecută. Acolo scrie: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul…” (v. 2).
Stâlpul de Foc era semnul, iar imediat a fost auzit glasul. Rugul aprins era semnul care arăta că Dumnezeu este pregătit să vorbească.
Acum aş vrea să fiţi atenţi ca să nu pierdeţi nimic din ceea ce voi spune. Când prorociţa Miriam a râs de fratele ei Moise, Dumnezeu S-a coborât în Stâlpul de foc şi a stat la uşa cortului întâlnirii. Când s-a întâmplat aceasta, Moise a ştiut că Dumnezeu este gata să vorbească. Acesta era un semn. Iar glasul care a urmat semnul (Stâlpul de foc), a spus: „Cum de nu v-aţi temut … să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” Apoi a continuat: „Nu există nimeni ca robul Meu Moise…” (Numeri 12.8b).
Acelaşi lucru s-a întâmplat când a avut loc răscoala lui Core şi Datan, care s-au ridicat tot împotriva lui Moise. Ei spuneau: „Destul! căci toată adunarea este sfântă. Pentru ce vă ridicaţi voi mai presus de adunarea Domnului? Ce! Crezi că tu eşti singurul om sfânt din popor?” (Numeri 16.3).
Totuşi Dumnezeu îl alesese pe Moise pentru lucrarea aceea.
Acesta este motivul pentru care atunci când ei au adunat poporul de partea lor, ca să-şi facă o organizaţie, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă.” (v. 21). Şi El a făcut-o, iar lumea i-a uitat.
Deci acesta a fost întotdeauna felul de lucrare a lui Dumnezeu: Stâlpul de foc arată că Glasul se pregăteşte să vorbească. Oh, să nu pierdeţi aceasta! Cum puteţi fi atât de orbi? Vă mai amintiţi de Houston? Iată acum Glasul care urmează semnul arătat acolo.
Moise, un profet, un semn pentru Israel, a făgăduit că Cuvântul este gata să fie legitimat.
Cât de desăvârşit este Cuvântul lui Dumnezeu de fiecare dată! Este întocmai ca Urim şi Tumim despre care am vorbit serile trecute.
Prorocul sau visătorul de vise era adus în faţa lui Urim şi Tumim, dar dacă lumina nu venea peste pietrele de pe pieptar ca să legitimeze glasul, acesta nu era recunoscut. Acolo trebuia să fie un semn. Semnul susţinea glasul şi glasul susţinea semnul, dovedind că acesta vine de la Dumnezeu. Glasul semnului e acela care spune: „Da!” sau „Nu!”. Dacă Dumnezeu este în spatele semnului, răspunsul este „Da!” Ordinea lui Dumnezeu nu s-a schimbat niciodată. Noi am putea vorbi ore întregi despre aceasta, că El nu S-a schimbat niciodată.
Priviţi-l pe prorocul Iona. Priviţi acel semn. Dumnezeu l-a trimis la Ninive, dar el a pornit spre Tars. Mulţi l-au condamnat pentru aceasta, dar nu este corect. Iona era un profet, iar Cuvântul spune: „Paşii celui neprihănit sunt hotărâţi de Domnul.” Şi el a pornit spre Tars. Noi încercăm să-l condamnăm pe acest om, dar Isus n-a făcut-o.
El a spus: „După cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului (acesta trebuia să fie un semn), tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
Şi un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona.” (Matei 12.40,39). Care este semnul lui Iona? Învierea.
O generaţie sodomită, o generaţie curvară care comite curvie spirituală împotriva adevărului lui Dumnezeu, bătându-şi joc de El: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul învierii.”
Oamenii aceia erau păgâni, iar oraşul lor era un centru comercial, ocupaţia de bază fiind pescuitul. Ei trimiteau peşte în toată ţara. În ce priveşte religia, ei erau păgâni deoarece se închinau la animale şi la idoli, ceea ce a făcut să decadă foarte mult.
La fel este şi naţiunea noastră, plină de sex şi de stricăciunea Hollywood-ului, a cărui murdărie a intrat şi în biserici. Priviţi ce se întâmplă! Uneori plăcerile sexuale sunt numite chiar şi de biserici „modernism” (emancipare). Cum este posibil aşa ceva? Cum este posibil să vă numiţi creştini şi să acţionaţi în felul acesta?
Aşa cum a spus bunul meu prieten Jack Moore cu ani în urmă: „Dacă Dumnezeu lasă ca naţiunea aceasta să scape de judecată, va fi obligat, ca un Dumnezeu drept, să ridice Sodoma şi Gomora, şi să-şi ceară scuze pentru că le-a ars.”
Această naţiune se îndreaptă spre judecată. Nu există nicio cale de scăpare. Scrieţi-vă aceasta pe Bibliile voastre şi urmăriţi. Eu îmbătrânesc, dar voi vă veţi convinge că am spus adevărul. Dacă voi trăi, voi vedea şi eu aceasta.
Priviţi-l pe Iona. Ei erau toţi la pescuit. Era cam pe la ora prânzului şi iată că deodată apare balena, „dumnezeul mărilor”, care se apropie de mal şi-l scuipă afară pe proroc. Ce semn! Dumnezeu le-a trimis profetul Său, cu un mesaj. Ei au văzut semnul, aşa că erau gata să primească şi mesajul. Care era mesajul? „Pocăiţi-vă!” Acesta era glasul semnului: „Încă patruzeci de zile, şi Ninive va fi nimicită!” (Iona 3.4). Şi ei au ştiut destul ca să se pocăiască.
Vedeţi, glasul era: „Pocăiţi-vă, sau în patruzeci de zile Ninive va fi nimicită.”
Profetul Ioan Botezătorul a apărut după o perioadă de 400 de ani în care Israelul nu a avut niciun proroc. Ei aveau încă o mulţime de intelectuali, aşa că pot să-mi închipui în ce încurcătură mare se aflau. Trecuseră 400 de ani fără niciun proroc, dar acum se apropiase timpul venirii lui Mesia. Ioan, profetul, era un semn care arăta că Mesia, Glasul semnului, era gata să vorbească. Spun aceasta pentru că în Maleahi 3.1 scrie: „Iată, voi trimite pe solul Meu: el va pregăti calea înaintea Mea….”
Ilie trebuia să pregătească calea Lui şi el a făcut-o. Ioan, în duhul şi puterea lui Ilie, a venit şi a făcut exact ceea ce spusese Scriptura despre el, dar ei n-au înţeles. Aşa spune Biblia. Ioan era un semn, un profet-semn, care arăta că Mesia avea să vorbească după el.
El ştia atât de bine acest lucru încât a spus: „În mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoaşteţi.
El este Acela care vine după mine, – eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea.
Eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Ioan 1.26-27, Matei 3.11).
Apoi într-o zi, el a văzut un Om tânăr care venea spre el. După ce L-a botezat „Cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu (Stâlpul de foc) pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3.16-17). (în traducerea engleză scrie: „În care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.”) Vedeţi? Aici scrie „În care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” Sau: „În care Îmi face plăcere să locuiesc,” nu este nicio diferenţă.
Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis (în pustie, nu la seminar): „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.
Şi eu am văzut lucrul acesta, şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” (Ioan 1.33-34).
Ce era Ioan? Semnul care arăta că Mesia era gata să vorbească. Cine era Mesia? Mesia era Cuvântul în plinătate. El era plinătatea lui Dumnezeu. Profeţii erau o lumină mică pâlpâitoare, dar în El, în Mesia, era toată lumina, deoarece Isus Hristos era Dumnezeu descoperit în trup, El era Emanuel, Dumnezeu cu noi în trup omenesc.
Mesia era gata să vorbească. Şi observaţi că Biblia spune: „Cuvântul Domnului vine la profet.” (Amos 3.7).
Isus a spus despre Ioan: „Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femeie, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul.” (Matei 11.11a). Da, aşa a vorbit Isus despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt?” (v.7)
Denominaţiunile spuneau: „Noi îţi vom da mai mult dacă faci cutare sau cutare lucru!” Dar Ioan nu a făcut niciun fel de compromis. El nu putea fi dus într-o parte şi-n alta. El era un profet dur, sever.
„Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.” (v.8).
Ei îi căsătoresc pe tineri, sărută pruncii, şi îngroapă bătrânii. Acesta este felul lor. Ei nu ştiu nimic despre Sabia cu două tăişuri.
„Aşa că ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet?Da, vă spun, şi mai mult decât un profet;
căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.” (Matei 11.7-10).
Şi iată-l pe Ioan stând în apă şi spunând: „Iată, El vine…” Şi aici este Cuvântul, nu în cer, ci Cuvântul făcut trup. Şi ce s-a întâmplat când Cuvântul S-a făcut trup? Care este rânduiala Scripturii? Cuvântul a venit la profet, chiar în pustie, chiar în apă. Da, Cuvântul a venit la profet.
Când L-a văzut, Ioan I-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” (Matei 3.14).
Scumpul meu frate, bătrânul doctor Davis, de la Biserica Misionară Baptistă, care m-a botezat în credinţa creştină (nu vreau să-l jignesc, căci ştiu că locuieşte aici în Texas) mi-a spus cu ani în urmă, când eram încă un începător, un lucru cu care nu am putut să fiu de acord. El susţinea că Isus l-a botezat pe Ioan, iar Ioan L-a botezat pe Isus, deoarece Ioan nu fusese încă botezat. Eu nu am putut să fiu de acord cu aceasta pentru că nu mi se părea corect.
De atunci eu am început să veghez şi să aştept răspunsul Domnului, care nu a întârziat să vină.
Acum aş vrea să priviţi la ceea ce a spus Isus. Când L-a văzut că vine ca să fie botezat, Ioan a spus: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” (v. 14), la care Isus i-a răspuns: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat.” (v.15). Ioan ştia cine este Isus. Acolo stăteau doi lideri ai lumii, doi lideri ai bisericii. Da, acolo stătea Dumnezeu şi profetul Său. Acum fiţi atenţi.
Isus i-a zis lui Ioan: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit,” adică Cuvântul făgăduit.
Jertfa trebuia spălată înainte de a fi sacrificată. Acesta este motivul pentru care Isus a fost botezat de Ioan – El era Jertfa. Vedeţi? Jertfa trebuia spălată înainte de a fi sacrificată. El a păşit în faţă şi acolo, în faţa martorilor, Jertfa a fost spălată, astfel încât să poată fi jertfită conform Cuvântului. Atunci Ioan a putut să spună: „Iată Mielul lui Dumnezeu…” (Ioan 1.29).
De îndată ce a fost botezat şi a ieşit pe mal, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât peste El în formă de porumbel, iar glasul din ceruri a spus: „Acesta este Fiul Meu prea iubit…” (Matei 3.16-17). Vedeţi? Atunci El a fost prezentat mulţimii. Dar înainte de a fi sacrificată, Jertfa trebuia să fie spălată –aceasta este Legea Vechiului Testament. În ordine.
Mesia se pregătea să vorbească, deoarece semnul, profetul, era deja pe pământ. Când oamenii l-au văzut pe profetul Ioan apărând în scenă după 400 de ani în care Israelul nu avusese niciun proroc, au ştiut că următorul, Glasul care urma să apară, era Mesia.
Acum aş vrea ca voi, toţi cititorii Bibliei să fiţi atenţi câteva minute. Cum de nu l-au recunoscut ei pe Ioan? Cum de nu au înţeles că el era solul făgăduit? Natura şi felul lui era identic cu al lui Ilie. Vedeţi? Ce Duh locuia în el? După trup el era Ioan Botezătorul, dar peste el locuia Duhul lui Ilie.
Observaţi mai întâi că Ilie era un om care iubea pustia. Vedeţi? Şi Ioan era tot un om al pustiei. Ilie a condamnat sistemul denominaţional din zilele lui, iar Ioan a făcut la fel. El a spus: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?
Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră.
Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” (Matei 3.7b-9). Vedeţi cele două naturi? Uitaţi-vă la Ilie. El a condamnat toate feţele acelea vopsite, pe Izabelele, pe femeile imorale din zilele lui. Ce a făcut Ioan? Acelaşi lucru. El s-a ridicat şi a protestat împotriva Irodiadei. Ambele femei au cauzat moartea (Irodiada şi Izabela).
Uitaţi-vă la Ilie. După ce şi-a îndeplinit însărcinarea, el a fost cuprins de o mare întristare şi s-a rugat lui Dumnezeu să-l ia. Acelaşi lucru l-a făcut şi Ioan. El i-a trimis pe ucenicii săi la Isus ca să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?” (Luca 11.3).
Ioan ştia că Mesia trebuia să vină. El era Ilie. Aceea era natura lui. El s-a identificat exact cu natura lui Ilie. El era în duhul lui Ilie. Acest Duh trebuie să vină de cinci ori: prin Ilie Tişbitul, Elisei, Ioan Botezătorul, prin bărbatul din Maleahi 4 şi apoi, în zilele din urmă, va veni pentru Iudei.
Acum fiţi atenţi, căci vreau să priviţi puţin la profeţii noştri moderni din zilele noastre (la Ahabii moderni), care le lasă pe Izabelele lor să-şi taie părul, să-şi vopsească feţele, să poarte pantaloni scurţi, etc. Da, ele pot să facă tot ce vor, pentru că ei le spun: „Este în ordine!” Profeţii noştri, Ahabii de azi, merg înainte cu şcolile lor, conducându-i pe oameni după crezurile făcute de oameni. Ce sunt ei? Profeţi falşi. Ahabi.
Noi avem nevoie de un Mica, ca să se ridice pe scenă. În timpul lui Ahab a venit în scenă Ilie. Acest lucru este făgăduit şi pentru noi.
Aceşti Ahabi îi conduc după învăţătura lor, lăsându-i pe oameni să meargă cum vor. Dacă nu le place cum sunt conduşi, dacă sunt brutalizaţi puţin, ei pot să plece şi să se înscrie în altă parte unde continuă să-şi menţină „profesiunea” de creştini.
Adevărul este însă că oamenii nu au fost mântuiţi niciodată. Tocmai natura lor este aceea care dovedeşte acest lucru. Puteţi culege struguri dintr-un spin? Puteţi aduna lubeniţă dintr-un dovleac? Tocmai natura lor dovedeşte că nu vor să aibă legătură cu Cuvântul. Ei îşi bat joc de Cuvânt şi îl nesocotesc. Când este spus: „Aşa vorbeşte Domnul!” ei râd şi îşi bat joc de El, dar tot ceea ce spune El trebuie să se împlinească. Şi Cuvântul spune că ei vor face aceste lucruri.
Nu-i de mirare că Isus a spus: „Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.” (Matei 12.42). Desigur, zilele lui Solomon au fost zile de glorie pentru Israel. Oameni de pretutindeni au aflat despre darul pe care Dumnezeu l-a dat Israelului, pe Solomon, şi mulţi au venit să-l vadă şi să-l asculte.
Noi americanii, tot timpul încercăm să găsim ceva împotriva comunismului. Avem un program împotriva lui, dar şi Dumnezeu are un Program şi acesta este: „Pocăiţi-vă!” adică: „Întoarceţi-vă la Dumnezeu!” Acesta este Programul pe care ar trebui să-L urmăm, iar dacă vom face aceasta, vom uita de comunism.
Israelul a crezut darul pe care li l-a dat Dumnezeu. Ce bine ar fi dacă şi America ar crede darul pe care i l-a dat Dumnezeu în aceste zile din urmă, pe Fiul Lui în forma Duhului Sfânt, înviat din morţi şi locuind printre noi conform făgăduinţei Sale. O, dacă am crede aceasta!
Cuvântul spune: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis.” şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.” (Ioan 6.44, 37).
Deci numai cei aleşi vor primi şi vor crede în Darul lui Dumnezeu. Problema este ca sămânţa să fie semănată. Una va cădea într-o parte, alta în altă parte, dar ea va răsări oricum şi va prinde rădăcini oriunde ar fi.
Deci Ilie a fost un profet legitimat de Dumnezeu, care a condamnat generaţia din timpul lui. Acelaşi lucru l-a făcut şi Ioan, chiar înainte de venirea Domnului. El s-a dus la Irod şi l-a condamnat pentru că trăia cu Irodiada, care era soţia fratelui său. El nu a ţinut cont că Irod nu s-a temut că se va ridica vreun bătrân al bisericii şi-l va da afară. El nu poseda niciun carnet de părtăşie, ci avea legătură doar cu Dumnezeu. El nu trebuia să meargă şi să ceară sfatul vreunui episcop sau diacon. El era un bărbat uns, şi poseda Cuvântul. Acesta este motivul pentru care a păşit în faţa lui Irod şi i-a spus:
„Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.” (Matei 14.4). Acesta era adevărul, iar Ioan l-a spus fără să ţină cont de părerea cuiva. Femeile acelea stricate comiteau adulter.
Priviţi-l pe Amos. Nimeni nu ştia de unde vine atunci când a apărut în scenă. Doamne, cum a privit el cetatea decăzută a Samariei! Totul era aranjat frumos, predicatorii trăiau într-o frumoasă armonie unii cu alţii, dar totul era scufundat în păcat. Ochii lui mici s-au îngustat, iar chelia îi strălucea în bătaia soarelui, atunci când a intrat în cetate. Nu avea nimic atrăgător, dar el îl poseda pe „Aşa vorbeşte Domnul!”
Noi avem nevoie şi astăzi de un Amos. L-am primi? Cu siguranţă că nu. Noi l-am refuza la fel ca cei din zilele lui. El ar veni în scenă şi ar sfâşia fiecare organizaţie, fiecare denominaţiune, fiecare femeie care poartă rochii scurte, fiecare Izabelă care poartă părul scurt…. Da, el le-ar sfâşia în bucăţi. Ce ar face oamenii? L-ar arunca în stradă şi ar spune: „Bătrânul acesta este un fanatic!” Dar el L-ar poseda pe „Aşa vorbeşte Domnul!” L-ar primi denomianţiunile? Nu.
El nu a avut pe nimeni care să-i sponsorizeze programul. L-ar fi primit acest mare oraş al poftelor pe micuţul necunoscut fără carnet de membru? Ar fi găsit el pe cineva care să-l sponsorizeze? Nu. El nu a avut niciun sponsor. Nu a posedat niciun carnet de membru şi în spatele lui n-a stat nicio şcoală care să-l susţină, dar în schimb, îl poseda pe „Aşa vorbeşte Domnul!”, iar venirea sa ca profet era un semn. Glasul lui era de la Dumnezeu şi a fost trimis în timpul lui Ieroboam al II-lea. Tot ce a spus el s-a împlinit întocmai.
Acum, noi aflăm că ceea ce se petrece astăzi, este o repetare a ceea ce s-a întâmplat atunci. Lucrătorii se ruşinează să stea la amvon ca să apere Evanghelia şi fac tot felul de compromisuri pentru un tichet de mâncare. Da, ei se tem să spună adevărul ca să nu cumva să fie daţi afară din organizaţiile lor din care fac parte.
Dar nu uitaţi! Există Unul care poate să vă excludă din cer şi acesta este Dumnezeu. Şi cum ai putea fi exclus din cer cât timp stai pe Cuvântul Său? Când faci ceea ce cere El? Acesta este de fapt scopul pentru care te-a trimis El – să stai pe Cuvântul Său.
Să nu uitaţi că Biblia spune că astăzi este un timp asemănător cu cel al lui Ilie şi al lui Ioan Botezătorul. Da, Biblia spune că într-un asemenea timp va veni Ilie din Maleahi 4.5: „Iată, voi trimite pe prorocul Ilie…”
Să nu încurcaţi însă această făgăduinţă cu Maleahi 3.1, unde scrie: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” Cel ce a împlinit această lucrare a fost tot Ilie (Ioan Botezătorul). Dar în Maleahi 4.5 Cuvântul spune: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.” Care este acea zi?
„…ziua, care va arde ca un cuptor!Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul…
Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre…” (v.1,3). Acela este mileniul.
Dar înainte de aceasta, „vă voi trimite pe prorocul Ilie…” Ce va face el? „Va întoarce inima copiilor,spre părinţii lor, adică spre credinţa apostolică.” Înapoi la Cuvânt! Acest bărbat va trebui să fie un profet. „Vă voi trimite…” arată că el va fi legitimat de Dumnezeu însuşi. Natura lui va fi identică cu natura lui Ilie, iar mesajul lui va urma aceeaşi linie. El va condamna păcatul şi va dărâma tot răul. El nu va colabora si nu va face niciun compromis ci va sta doar pe „Aşa vorbeşte Domnul!”
Acum ţineţi minte că au existat tot felul de grupări care s-au ridicat şi au spus: „Aceasta este mantaua lui Ilie!” dar ele nu erau conform Cuvântului, deoarece Dumnezeu nu a avut niciodată de-a face cu un grup de oameni.
Când a venit în scenă Ilie, iar mai târziu Ioan Botezătorul, ei au condamnat grupările organizate. Ei nu au fost niciodată de acord cu ele, ci le-au condamnat tot timpul. Da, atât Ilie, cât şi Ioan, au condamnat organizaţiile şi denominaţiunile din timpul lor.
Atunci cum va fi astăzi? Semnul din timpul sfârşitului va însoţi cu siguranţă Glasul din acest timp. Ilie trebuia să vină în scenă, un om uns cu acelaşi Duh (al lui Ilie). El va fi un om al pădurii, al singurătăţii şi va veni în faţă ca să adeverească Cuvântul. Priviţi ceea ce spune Scriptura şi atunci nu veţi fi amăgiţi. Vedeţi semnul şi Glasul din timpul sfârşitului.
Dumnezeu nu a lucrat niciodată cu un grup. Întotdeauna El lucrează cu un individ, pentru că fiecare om este diferit de celălalt. Degetele noastre sunt diferite, nasurile noastre sunt diferite şi la fel acţiunile noastre. El ia un om şi poate să-l aducă într-o deplină armonie cu Cuvântul Său, astfel încât acel om să devină chiar Cuvântul Său.
Acesta este motivul pentru care Pavel a spus: „Ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.” (2 Corinteni 12.7).
Vedeţi? Matei a scris; Marcu a scris; Luca a scris, ei toţi au scris. Dar ei L-au urmat pe Isus şi au scris doar ceea ce a spus El. Pavel însă, a primit descoperirea despre cine este El. Vedeţi, El a văzut. Descoperirea lui a fost atât de mare, încât Dumnezeu i-a permis să scrie Biblia, aşa cum i-a permis lui Moise să scrie Vechiul Testament. Da, acest mare bărbat, Pavel, ştia prin descoperire că Isus al Noului Testament este IaHVeH al Vechiului Testament. El a primit această descoperire şi a putut să scrie despre ea în Epistolele către Evrei, Romani, Efeseni, etc. Vedeţi, după ce a văzut semnul Lui, el a putut să scrie aceste epistole.
Natura lui Ilie care va veni, va fi la fel. El nu va fi o grupare, ci un om. Dumnezeu nu a lucrat niciodată printr-un grup, ci printr-un singur om. Ilie nu era un grup şi nici Ioan Botezătorul. Ei erau bărbaţi, indivizi.
În Maleahi 4, Dumnezeu nu spune: „Voi trimite un grup…”, ci „Vă voi trimite pe prorocul Ilie.” şi Cuvântul Său nu poate fi schimbat.
Acum priviţi! Semnul din timpul sfârşitului şi Glasul, vor veni în ordinea Scripturii, aşa cum a fost făgăduit. Vrem noi să ştim care va fi semnul sfârşitului? Isus a vorbit despre aceasta în Matei capitolele 24 şi 25 şi la fel în Apocalipsa 6. Apoi El vine pe calul alb în capitolul 19, când va începe Împărăţia de o mie de ani. Semnul sfârşitului va veni întocmai cum spune Scriptura. Acum priviţi Glasul semnului.
În Luca 17.30 Isus ne vorbeşte despre semnul din timpul sfârşitului. Ultimul semn pe care l-a primit Avraam, a fost descoperirea lui Dumnezeu într-un trup omenesc care putea cunoaşte gândurile Sarei, care se afla în cortul spre care El stătea cu spatele. Aceasta este ceea ce a făcut El atunci şi acelaşi lucru l-a făgăduit pentru timpul acesta.
Ce a spus El despre timpul acesta? „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot…Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.28,30). Când se va arăta Fiul omului, va fi recunoscut prin acel semn: prin descoperirea gândurilor ascunse ale inimii. Este adevărat? Desigur.
Poate cineva spune: „Nu, lucrurile se vor petrece altfel. Se va construi o clădire mare, sau se va face cutare sau cutare lucru; se va ridica un mare consiliu ecumenic.” Oh, nu! Asemenea gânduri sunt foarte departe de adevăr. Ele sunt împotriva a tot ce a spus Dumnezeu că va face.
Observaţi ceea ce am spus deja. Scriptura se adevereşte pe deplin deoarece printre noi se împlineşte deja semnul Sodomei. Când au mai fost în lume atâţia homosexuali, perversiuni şi murdării câte sunt astăzi? Azi este întocmai cum a spus Domnul Isus: „o generaţie vicleană şi preacurvară.” Nici nu mai poţi porni televizorul fără să dai cu ochii de fel de fel de murdării şi perversiuni de Hollywood. Şi cu toate acestea, oamenii au pretenţia că sunt creştini. Ei rămân acasă să se uite la emisiunile de la televizor, în loc să meargă la adunările de rugăciune. Aceasta arată ce duh este în ei. Acesta este adevărul. Astfel, femeile se îmbracă şi se poartă întocmai ca actriţele de la televiziune. Fraţilor, vom face exemplul nostru din Hollywood, sau vom crede ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre aceste lucruri?
Aceşti oameni văd împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu, dar îl primesc? Nu, ei râd şi îl batjocoresc. De ce? Pentru că sunt morţi. Morţi pentru totdeauna. Ei nu au fost niciodată vii. Dacă ar fi fost vii vreodată, ar fi vii pentru totdeauna. Ei n-au fost însă niciodată vii, ci sunt morţi de la început. Oh, ei pot să fie „şlefuiţi” şi să creadă una sau alta, dar nu Cuvântul.
Isus le-a spus preoţilor din vremea Lui: „Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Matei 12.34). Spunea aceste cuvinte pentru că ştia ce este în inima lor, deoarece El era Cuvântul.
Cuvântul spune în Evrei 4.12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”
Acum, semnul Sodomei s-a întors în formă naturală. Şi dacă toate lucrurile se întâmplă aidoma în chipul natural, nu vedeţi oare că acelaşi lucru se petrece şi pe plan spiritual? Sigur că da. Dar ce spun oamenii? Ei sunt de acord că natural totul este întocmai ca în timpul Sodomei, dar spiritual nu vor să accepte aceasta, deoarece tocmai doctrina lor este în contradicţie cu Cuvântul.
Luca 17 este semnul. Da, Luca 17 este semnul despre care a vorbit Domnul Isus cu privire la zilele din urmă. Naţiunile, bisericile şi popoarele vor fi întocmai cum era Sodoma, înainte ca Dumnezeu s-o judece prin foc. Dar acum, ca şi atunci, va fi un grup asemenea grupării lui Avraam.
Mergeţi înapoi şi citiţi ceea ce a spus Isus în Luca 17.28: „Ce s-a întâmplat în zilele Sodomei…” apoi priviţi ce s-a întâmplat atunci. El a citit aceeaşi Biblie pe care o citim şi noi, de aceea mergeţi înapoi şi citiţi cum era în Sodoma.
Mai întâi vedem că în timpul acela exista un grup ales, chemat afară, care era în aşteptarea fiului făgăduit. Sodomiţii nu au crezut această făgăduinţă. Ei erau căldicei, membrii bisericii formale din Sodoma.
Uitaţi-vă la cei trei bărbaţi care l-au vizitat pe Avraam şi la semnele pe care le-au făcut ei, căci atunci veţi desluşi semnele pe care le trăim şi noi.
Acum, semnul va fi acelaşi, iar glasul semnului va fi Maleahi 4.6: „va întoarce inima copiilor spre părinţii lor apostoli.” Glasul şi semnul vor fi în concordanţă deplină cu Scriptura. Vedeţi? Semnul este acelaşi ca în zilele Sodomei: Dumnezeu descoperit într-un trup omenesc.
Atunci El l-a întrebat pe Avraam: „Unde este nevasta ta Sara?” (Geneza 18.9). „Uite-o în cort, a răspuns el.”
„Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu.” Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui.”
Sara a râs în sine, zicând: „Acum, când am îmbătrânit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrân.” Deci nu mai este posibil să avem copii.
Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a râs Sara, zicând: „Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sunt bătrână?” (v.10,12-13). Şi Domnul Isus a spus că va reveni.
Acum amintiţi-vă că Avraam L-a numit pe acel Bărbat, „Elohim” adică Dumnezeu. El trebuia să fie Dumnezeu. De ce? Pentru că putea să cunoască gândurile ascunse. Duhul Sfânt, Elohim, (şi nu o altă persoană) aceeaşi Persoană, Se va întoarce în biserica Sa şi va face acelaşi semn. Glasul va fi acela care „va întoarce inima copiilor spre părinţii apostoli.” Iată Glasul şi semnul!
De obicei oamenii acceptă semnul, dar Glasul este refuzat. Lor nu le place Glasul, dar primesc cu bucurie semnul. Ei acceptă semnul pentru că îi distrează, dar cu Glasul nu sunt de acord. Ţineţi minte Glasul!
Întoarceţi-vă puţin înapoi la Cuvânt. Semnul lui Isus ca Mesia, este arătat în Isaia 35.5-6: „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor… şchiopul va sări ca un cerb…” etc.
Acest lucru a fost minunat şi toţi l-au acceptat cu bucurie. Ei au crezut semnul de aceea spuneau: „Învăţătorule, vino în biserica noastră, căci Îţi vom da tot ajutorul. Noi credem în Tine, credem că Tu eşti Cel minunat. Tu eşti Învăţătorul; tânărul Profet, vino la noi!” Vedeţi, semnul era minunat. Dar când a vorbit Glasul, El a spus: „Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan 10.30). Oh, Doamne, ei nu puteau să creadă aceasta, ci I-au răspuns: „Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” Ei nu aveau nevoie de Glas, ci le-a plăcut doar semnul. Eu ştiu că ei au admis că ceea ce vedeau era semnul lui Mesia, dar cu Glasul nu au putut să fie de acord.
Isus spunea: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, dacă veţi crede în Mine.” Dar ei I-au răspuns: „Lucrezi cu Beelzebul.”
Domnul, la rândul Său, i-a numit: „Pui de năpârci!”
Da, ei au urât Glasul. Ce au făcut apoi? L-au scos afară din mijlocul lor. Da, ei L-au dat afară.
Isus a spus: „Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa Lui?” (Matei 10.25b).
Amintiţi-vă de Epoca Laodicea, despre care scrie în Apocalipsa 3.14-22. Aceasta este Laodicea, iar semnul Sodomei este în ea. Mai trebuie să vină Glasul.
Întoarceţi-vă înapoi la Cuvânt! Lăsaţi aceste crezuri şi denominaţiuni şi întoarceţi-vă la El! Astăzi, El a fost scos afară din biserici, la fel ca atunci. „Semnul este bun, dar Glasul nu!” Ei nu doresc să aibă vreo legătură cu Glasul. Nu, nu doresc Glasul Lui!
Dumnezeu i-a spus însă lui Moise: „Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.” (Exod 4.8).
„Dacă nu vor crede nici aceste două semne, ia apă din râu (Nil), şi s-o torni pe pământ.”
Aceasta va hotărî totul. Vedeţi, Domnul a cerut să ia apă din Nil şi s-o arunce pe pământ, iar apa s-a transformat în sânge, aceasta arătând că Egiptul avea să fie scăldat în sânge.
Şi pentru că ei nu au primit cele două semne, a urmat cel de-al treilea: urgia.
Toate slujbele au trei semne dacă sunt trimise de Dumnezeu. Isus a avut trei semne; Moise a avut trei semne; Noe a avut trei semne; Ilie a avut trei semne; totul vine în trei semne.
Ascultaţi, prieteni! Se face deja târziu. Oh, Doamne, nici n-am ştiut că este aşa de târziu.
Dacă puteţi să credeţi semnul Sodomei, despre care scrie în Luca 17, de ce nu vreţi să acceptaţi şi Glasul din Meleahi care urmează semnul, spunând: „Întoarceţi-vă la Cuvânt!”……………………………………………………………………………………
…Biblia spune aşa si voi vedeţi aceasta. Ascultaţi de Glasul semnului! Fugiţi de mânia viitoare! Nu spuneţi: „Pentru că aparţin de Adunarea lui Dumnezeu, de baptişti, metodişti, prezbiterieni, am dreptul să intru.” Dumnezeu este în stare să ridice copii lui Avraam, din aceste pietre, spune Cuvântul. Întoarceţi-vă la Cuvânt! Îndepărtaţi-vă de lucrurile lumii şi de sistemele voastre denominaţionale! Dumnezeu le va nimici pe toate acestea de pe faţa pământului. El le va scufunda în adâncimile pământului, aşa cum a scufundat şi a înecat oştirea Egiptului atunci când a chemat Israelul afară. Atunci El a chemat o naţiune din altă naţiune, iar acum, Dumnezeu cheamă o Mireasă din biserica organizată. Biserica va merge în necazul cel mare, iar sângele ei va fi vărsat pe pământ. Fugiţi de mânia viitoare care este aproape!
Voi nu veţi putea vedea aceste lucruri fără… Eu nu ştiu ce credeţi voi despre ele. În ce mă priveşte, eu sunt răspunzător doar să le citesc şi să vorbesc despre ele. Depinde de voi! Dacă veţi crede cu adevărat semnul, veţi crede şi Glasul care urmează semnul. Oh, Doamne!
Uitaţi-vă la Moise, simbolul ieşirii afară de acum. El era acolo ca să amintească poporului făgăduinţa pe care o făcuse Domnul părinţilor lor, căci „Dumnezeu a auzit gemetele lor, şi Şi-a adus aminte de legământul Său făcut cu Avraam, Isaac, şi Iacov.” (Exod 2.24).
Care era deci Misiunea lui Moise? Să întoarcă inima poporului spre făgăduinţele date de Dumnezeu părinţilor lor. Şi aşa cum a fost Moise atunci, este acum Maleahi 4.5-6: „..să întoarcă inimile copiilor spre părinţii lor.”
Lăsaţi toate aceste învăţături şovăitoare ale denominaţiunilor şi întoarceţi-vă la Cuvânt! Eu cunosc o mulţime de oameni care ar vrea să facă aceasta. Aceste casete merg în jurul lumii. Vedeţi? Pretutindeni. Eu nu vă mustru doar pe voi, ci pe toţi aceia care aparţin acestor denominaţiuni. Eu sunt un semănător şi tot ceea ce ştiu este să semăn Cuvântul Său. Decizia pe care o luaţi, depinde însă de voi.
Poporule, fugi de mânia care este gata să vină! Nu te gândi că dacă eşti penticostal… Nu te gândi că vei fi salvat pentru că mama ta a fost o femeie minunată, o metodistă sfinţită, sau că tatăl tău a fost un bărbat bun. Nu te gândi că aceasta ar avea vreo legătură cu salvarea ta. Nu te gândi că vei fi salvat pentru că aparţii de biserica ce se construieşte acum; sau pe care o zideşti chiar tu. Să nu vă gândiţi voi, penticostalilor, că veţi fi salvaţi pentru că aţi vorbit în limbi şi aţi jucat în Duhul, în urmă cu 40 de ani, să nu credeţi că veţi trece pentru că aţi avut adunări de vindecare şi aşa mai departe. Nu omiteţi să vedeţi semnul, Stâlpul de Foc, pe care Dumnezeu L-a legitimat şi nu nesocotiţi Glasul care îl urmează ca să vă întoarcă la Dumnezeu. Nu-L lăsaţi să treacă pe lângă voi! Acolo este un semn şi un Glas. Dacă se ridică un om care posedă un semn dar promovează aceeaşi şcoală veche de învăţături, să fiţi atenţi căci acolo este ceva greşit. El nu vine de la Dumnezeu. Oh, Doamne! „Croiţi cărări drepte!” Acum, credeţi aceasta? Atunci întoarceţi-vă la El, o, voi orbilor şi risipiţilor! Compozitorul cântării a spus:
Naţiunile se frământă,
Israel se trezeşte.
Semnele pe care Biblia le-a vestit,
Zilele neamurilor sunt numărate,
Cu încercări împovărate.
Întoarceţi-vă, o, risipiţilor, la El!
Veniţi înapoi! Întoarceţi-vă înapoi! Profetul a spus: „Dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7).
Chiar înainte de a se întuneca complet, va fi Lumină. Umblaţi deci în lumină cât timp mai este printre voi! Curând se va ridica Consiliul Ecumenic şi atunci nu va mai fi nicio cale pentru Lumină. Să ne plecăm capetele.
Tată ceresc, eu am semănat sămânţa şi nu ştiu unde a căzut, dar cred că totul este în mâinile Tale. Te rog să binecuvântezi fiecare bob, şi să faci să găsească un pământ bun în care să poată rodi. Îndepărtează toată necredinţa, căci Ţi-i încredinţăm pe toţi în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Mâine seară vom avea o adunare în care voi vorbi păcătoşilor din oraş. Dacă va fi cu voia Domnului, aş dori să fac aceasta, căci nu aş îndrăzni să predic ceea ce v-am spus vouă, în faţa unei adunări amestecate, deoarece o asemenea predică i-ar orbi şi mai tare.
În ce vă priveşte, credeţi că aţi văzut semnul şi că puteţi auzi Glasul, dacă aţi crezut şi credeţi mesajul? Voi nu puteţi crede aceasta cât timp nu-L acceptaţi pe Hristos în plinătate. Vreţi să ridicaţi acum mâna? Aş dori să faceţi aceasta în timp ce fiecare cap este plecat şi fiecare ochi este închis. Ridicaţi-vă mâinile şi spuneţi: „Frate Branham, roagă-te pentru mine!” Eu o voi face cu bucurie. Domnul să vă binecuvânteze.
Tatăl nostru ceresc, Biblia a spus: „Toţi cei care au crezut, au fost botezaţi.” Doamne, rugămintea mea este ca toţi cei ce şi-au ridicat mâinile, să creadă. Ei nu au fost botezaţi conform Cuvântului, de aceea, ajută-i să găsească o biserică ce promovează botezul biblic, ca să fie botezaţi. Îngăduie aceasta, Doamne.
Fie ca ei să nu fie botezaţi doar cu apă, care este un semn exterior ce arată că s-a întâmplat ceva în interior. Biblia spune că: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.” (Efeseni 4.5), iar acest botez, este un botez spiritual. Faptul că trupul este spălat, este doar un simbol care arată că în interior s-a întâmplat ceva. Dar fiecare suflet trebuie să fie botezat cu Duhul Sfânt, adică să primească Duhul cel veşnic, care-l schimbă deplin şi face din el un credincios adevărat. Eu mă rog deci, ca el să primească Duhul Sfânt. Eu îi predau pe braţul Tău, ca pe nişte trofee ale Mesajului şi ale harului lui Hristos. Te rugăm toate acestea în Numele lui Isus Hristos. Amin. Acum staţi cu capetele plecate în smerenie.
Mai am doar şapte minute la dispoziţie, aşa că nu mai putem forma un rând de rugăciune. Din cauza aceasta, doresc ca fiecare să rămână la locul lui. Îmi pare rău pentru că vă ţin atât de mult. Cei care posedaţi numere de rugăciune, să nu vă îngrijoraţi căci vom ajunge şi la voi. Ne vom ruga pentru fiecare.
Vom vedea acum dacă Duhul Sfânt Se va descoperi în mijlocul nostru, dacă credeţi în El şi dacă acceptaţi că acesta este semnul.
Amintiţi-vă că îngerul care a venit la Avraam, era un Bărbat. El a mâncat şi a băut, descoperind în acelaşi timp gândurile ascunse ale Sarei, care se afla în cortul ce se afla la spatele Lui. Acela era semnul. El era Cuvântul. Şi Domnul a făgăduit că atunci când Cuvântul va veni la noi, se va întâmpla din nou acelaşi lucru.
Acum vreau să vă spun că eu nu pot să cunosc gândurile şi problemele voastre decât dacă mi le descoperă Domnul. Problema este ca voi să credeţi că Domnul este Acela care-i vindecă pe bolnavi. Aş vrea să credeţi aceasta şi să vă rugaţi, spunând: „Doamne, eu ştiu că omul din faţa mea este un simplu om, dar el ne-a spus că Duhul Sfânt nu poate fi omorât!”
Ei au putut să-L ucidă pe Isus când era în trup printre oameni. Dar acum El este înviat într-o stare proslăvită, şi nu mai poate fi omorât niciodată. Când era pe pământ, El a spus:
„Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea (Cine? Voi, cei aleşi mai dinainte pentru a primi Viaţa veşnică, Mireasa Sa); pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” (Ioan 14.19).
„Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28.20).
Şi: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” (Ioan 14.12).
El a făcut toate aceste făgăduinţe minunate. Acum, eu ştiu că atunci când a fost pe pământ, Duhul locuia în El în plinătate. El era Dumnezeu descoperit în trup. El era tot Cuvântul lui Dumnezeu arătat printre noi şi în El era toată plinătatea dumnezeirii.
Biblia este tot Cuvântul lui Dumnezeu şi în Ea mai sunt câteva făgăduinţe care trebuie să se împlinească.
Astfel El a făgăduit că atunci când lumea va ajunge în starea Sodomei, Se va descoperi Fiul omului. Atunci când va apare semnul Sodomei (homosexualitatea), va veni şi Glasul care va chema poporul, pe cei aleşi mai dinainte pentru viaţă, la Cuvântul original.
Noi ştim că atunci când El a venit pe pământ, în lume au fost milioane de oameni care nu au ştiut nimic. Ei nu aveau motive să ştie. Vedeţi? Domnul a venit pentru cei ce au fost hotărâţi mai dinainte ca să vadă şi să primească Mesajul Lui.
Acum rugaţi-vă. Staţi liniştiţi şi nu vă mai plimbaţi. Rămâneţi unde sunteţi! Staţi liniştiţi şi rugaţi-vă: „Doamne Isuse, Biblia spune în Evrei 4, că Tu eşti Marele Preot care are milă de slăbiciunile noastre. Şi noi ştim că atunci când erai pe pământ, într-o zi ai fost atins de o femeie care avea o scurgere de sânge. Atunci Tu Te-ai întors şi ai întrebat: „Cine M-a atins?” Ea s-a temut şi s-a ascuns prin mulţime, dar credinţa ei a fost primită de Tine, aşa că s-a vindecat pe loc. Tu ai privit-o cu milă şi i-ai spus: „Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a vindecat!”
Acum El este Acelaşi Mare Preot. Şi dacă este acelaşi ieri, azi şi în veci, înseamnă că va face aceleaşi lucrări, dacă Îl atingeţi.
Cum se va face aceasta? Trebuie să existe un trup omenesc, aici pe pământ, care să audă Glasul Lui.
„Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele,” spunea Isus, şi nu este nicio cale de a ocoli aceasta. Acesta este Cuvântul. Acesta este Adevărul. Voi, lucrătorilor, credeţi aceasta? (Amin!).
Acum, voi, cei de acolo, staţi plini de smerenie şi rugaţi-vă spunând: „Doamne Isuse, îngăduie-mi să mă ating de haina Ta!”
Voi vedeţi că cel mai apropiat de mine din grupul acela, se află la douăzeci de paşi. Mai mult, eu nu cunosc pe nimeni de acolo. Singurul cunoscut pe care-l văd aici în faţa mea, este Pat Tayler, care este un bun prieten al meu. Acolo sunt oameni pe tărgi, pe paturi de campanie pe care nu-i cunosc.
Aseară am văzut cum un om care se afla pe o astfel de targă, s-a ridicat pe deplin vindecat şi a început să umble prin sală. De ce nu aţi putea face şi voi la fel? Vedeţi trebuie să credeţi doar, şi Prezenţa Sa va face aceasta. El este aici, iar voi trebuie să staţi lângă El ca să fiţi înviaţi în ziua de apoi.
Acum voi, cei care credeţi, să vă gândiţi că rugăciunile voastre vor ajunge până la El.
Ce i-au spus Petru şi Ioan ologului de la poarta Frumoasă? „Uită-te la noi!” după care Petru a continuat: „Argint şi aur n-am; dar ce am, îţi dau…”
Acum, eu nu pot să vă vindec, dar ceea ce am, un dar de la Dumnezeu, vă dau, iar dacă veţi crede aceasta, Dumnezeu va lucra. Eu vă cer doar să credeţi. Încercaţi şi veţi vedea ce va face Dumnezeu.
El este aici chiar acum. Amin. Mie îmi place aceasta. Aici stă o doamnă mai solidă. Doamnă, ai număr de rugăciune? Nu, dar crezi că El îţi poate rezolva problema? Eu nu te cunosc, iar tu nu ai bilet de rugăciune, dar dacă Dumnezeu îmi va descoperi care este necazul tău, vei crede? Aceasta ar fi ca atunci când Domnul a vorbit cu femeia de la fântâna Samariei şi i-a descoperit lucrurile ascunse ale inimii. Ar fi la fel ca atunci când Domnul a descoperit gândurile ascunse ale Sarei. Crezi aceasta? Tu ai probleme cu sângele. Dacă este adevărat, ridică mâna. În ordine. Acum nu mai ai nimic. Peste tine s-a aşezat o lumină. Isus Hristos te-a binecuvântat.
Eu nu am văzut-o în viaţa mea pe această femeie. Ce s-a întâmplat? Duhul este Cel ce descoperă aceste lucruri. S-ar putea ca voi să vorbiţi la fel ca fariseii din vremea Domnului: „Lucrează cu Beelzebul!” dar atunci veţi primi aceeaşi răsplată ca şi ei: osânda. Dacă însă veţi spune: „Acesta este Hristos!” veţi primi răsplata lui Hristos. Eu cred că Cel ce descoperă acest Cuvânt este Domnul, care legitimează Cuvântul Său pentru aceste zile din urmă, si nu eu.
Aici stă o altă doamnă care are varice la picioare. Suferă şi de o boală de inimă şi se roagă pentru cineva iubit: este vorba de fratele ei. Fratele ei este bolnav de diabet şi mai are o problemă: este păcătos. Tu te rogi pentru el. Aşa este. Domnişoară Welton, dacă crezi din toată inima, Dumnezeu va face tot ce ceri pentru el. Crezi aceasta?
Faptul că ţi-am spus ce i-a zis Domnul Isus lui Petru: „Numele tău este Simon; tu eşti fiul lui Iona.” Crede şi nu te îndoi. Crede din toată inima ta, căci dacă vei crede, Dumnezeu îţi va da ceea ceri.
Acolo stă o doamnă care priveşte ţintă la mine. Ea este roşcată şi poartă părul pe spate. Puteţi observa Lumina aceea gălbuie care este deasupra ei ca o aureolă? Este atât de aproape de ea încât este imposibil să n-o simtă. Dacă este adevărat, ridică mâna doamnă. Eu nu te cunosc şi nu ştiu nimic despre tine, dar te-ai rugat cu credinţă. Acesta este adevărul. Dacă este adevărat, ridică mâna. Noi ştim că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că El mijloceşte ca Mare Preot, iar eu stau aici posedând un dar divin. Eu nu pot face nimic de la mine însumi, ci Îl las pe Dumnezeu, care te cunoaşte, să-mi arate care este problema ta. Deci, dacă Dumnezeu îmi va descoperi necazul sau problemele tale, vei crede? Ai probleme cu spatele. Aceasta este una din problemele pentru care te rogi. Ai şi o boală de ochi. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? Crezi? Crezi că El îmi poate spune cine eşti? Doamnă Hallman, crede din toată inima şi vei primi ceea ce ceri. Crezi?
Acolo mai în spate este o femeie mai în vârstă. Ea se roagă pentru că are diabet. Cred că nu va pierde ocazia. Lumina este acum peste ea. Această femeie nu este de aici, ci vine din Louisiana. Da, ea este din Singer, Louisiana. Numele ei este Doyle. Dacă este adevărat, ridică mâna.
În ordine. Eu nu am văzut-o niciodată pe această femeie, dar Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ştie totul despre voi.
Acolo în spate stă o femeie care vine din acelaşi oraş cu femeia aceasta. Ea are probleme cu tensiunea, şi se numeşte Clark. Este în ordine doamnă Clark, poţi avea ceea ce ceri.
Voi credeţi? (Adunarea spune: „Amin!”).
Iată semnul! Ascultaţi Glasul! Pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă la Dumnezeu cât puteţi de repede! Isus Hristos este aici în puterea învierii Sale. O generaţie păcătoasă şi preacurvară cere un semn de la Isus Hristos care locuieşte printre oameni. El nu putea să facă aceasta doar cu mine, ci are nevoie şi de voi. Vedeţi, femeia trebuia să se atingă de haina Lui ca să poată fi vindecată. Voi trebuie să vă atingeţi de haina Lui, căci suntem doar uneltele Lui.
Credeţi din toată inima? Dacă credeţi cu adevărat, ridicaţi-vă mâinile şi spuneţi: „Eu cred cu adevărat!”
Este târziu. Vreţi să vă puneţi mâinile unii peste alţii? Faceţi doar atât: puneţi-vă mâinile unii peste alţii.
Eu văd chiar acum pe cineva cu o boală de prostată. Da şi încă unul… O doamnă cu TBC.
Isus a făcut acelaşi lucru odinioară în Sihar şi atunci întreaga cetate a crezut în El. Vedeţi, ei îl aşteptau pe Mesia.
Mesia este aici, Duhul Sfânt, Mesia din această zi; Mesia care face ca Cuvântul să fie legitimat conform făgăduinţei Sale.
Vreau ca toţi cei care cred să stea cu mâinile întinse peste cel de lângă el. Acum să nu vă rugaţi pentru voi înşivă, ci rugaţi-vă pentru persoana peste care v-aţi pus mâinile. Ţineţi minte că Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede…” Vindecarea a venit înapoi printre oameni – este glasul semnului care a fost recunoscut. Ei îşi pun mâinile peste bolnavi, ca un semn; glasul este un: „Aleluia! Isus Hristos m-a vindecat!” Acum dacă aceste semne însoţesc un Glas, iar tu eşti un credincios, ele te vor însoţi şi pe tine. Glasul va însoţi semnul.
Dacă m-am prezentat în mijlocul vostru cu acest semn despre care v-am vorbit, şi pe care Dumnezeu l-a făgăduit pentru această zi, este atât de temeinic dovedit, încât nu există nimic care să vă facă să nu-L credeţi. Înţelegeţi? Dumnezeu l-a legitimat pe deplin. El este aici.
Acum aş vrea ca fiecare dintre voi să se roage pentru cel peste care şi-a pus mâinile. Nu contează cum o faceţi – încet sau zgomotos – rugaţi-vă ca şi cum aţi face-o pentru voi înşivă.
Priviţi în sus! Cum este posibil să fim atât de amorţiţi în Duhul, când stăm în prezenţa lui Mesia, a Hristosului înviat, care este încă viu după 2.000 de ani? Prezenţa Lui ar trebui să înflăcăreze întreaga naţiune. Ar trebui ca Beaumont-ul să se pocăiască în sac şi cenuşă. Dar o vor face? Nu.
Dar vouă, celor care îl căutaţi şi credeţi în El, vă este dată o făgăduinţă: Puneţi-vă mâinile peste bolnavi şi rugaţi-vă pentru ei, căci Domnul îi va vindeca.
Doamne Isuse, a fost spus destul. Cuvântul făgăduit de Tine, S-a arătat. Mesia, Hristosul lui Dumnezeu, este Prezent printre noi. Noi Îl simţim şi Îl vedem. Noi ştim că El a făgăduit că în aceste zile din urmă, Se va descoperi Fiul omului, şi că atunci când va veni El, va fi la fel ca în zilele Sodomei. Noi ştim aceasta.
Putem să vedem focul din ceruri, bombele atomice, naţiunile care se fărâmiţează. Vedem că Israelul este în patria lui. Da, fiecare semn făgăduit se împlineşte sub ochii noştri. Următorul lucru care trebuie să vină, este Fiul făgăduit.
O, Dumnezeule mare, în prezenţa lui Isus Hristos, marele Duh Sfânt care este aici şi confirmă că El este aici, Te rugăm să asculţi rugăciunea acestor oameni. Ascultă-i pe aceşti creştini, pentru ca atunci când vom pleca de aici, să nu fie nimeni care să spună: „Fratele Branham a făcut…” Altcineva, un om pe care nu-l cunoşteau şi-a pus mâinile peste ei şi au fost vindecaţi. Dar Tu ai făgăduit că Glasul poseda un semn, de aceea, îngăduie să fie vindecaţi, căci Ţi-i predau Ţie, în Numele lui Isus.
– Amin –