Nu ştiu dacă acest lucru a mai fost împărtăşit vreodată, însă noi ne uităm la evenimentele care au loc în lume, ne uităm la ceea ce se întâmplă cu Israelul, cu Netanyahu, cu Obama. Am fost martori la realegerea lui Netanyahu; am trăit momentul în care am crezut că este terminat, dar la noile alegeri am văzut că de fapt nu le pierdea ci, dintr-o dată, toate părţile liberale au leşinat. Cam zece ore nu s-a mai spus nimic despre Israel, toţi credeau că Netanyahu pierdea alegerile şi nimeni nu a mai anunţat nimic dar, după zece ore, dacă nimeni nu a făcut nici un anunţ, a ieşit chiar el în faţă şi a spus: „Am câştigat!”
A fost un miracol: el a renăscut.
Dar eu vă voi spune ceva ce se află în spatele acestor lucruri. Am verificat ceea ce spun, deoarece nu vreau să greşesc. Pentru aceasta, am vorbit cu oamenii care au fost martori oculari, iar unul dintre ei este prietenul meu, Ray Bentley care este pastor în California. El a fost acolo.
Iată ce s-a întâmplat: Un predicator african, care trăieşte în America, a primit un Cuvânt din partea Domnului, care i-a spus: „Trebuie să duci un mesaj primului ministru al Israelului, Benjamin Netanyahu!” Aceasta s-a întâmplat în anul 1990 când a fost prim-ministru pentru prima dată.
Pastorul a spus: „Nu este posibil să reuşesc să fac aşa ceva!”
Dar Domnul i-a spus: „Du-te în Dallas! Du-te acolo şi ţi se va spune ce trebuie să faci!”
S-a dus, iar acolo i s-a spus că va trebui să meargă la o întâlnire la care va participa omul care îl va duce în prezenţa lui Netanyahu. A mers la acea întâlnire, iar acolo a venit primarul oraşului Ariel din Israel. Pastorul a vorbit cu bărbatul acela şi i-a spus: „Am un Cuvânt pentru primul-ministru,” iar el i-a răspuns: „Lasă-mă să văd ce pot face.”
Numele predicatorului african care a obţinut în mod miraculos o audienţă la Benjamin Netanyahu, este Robert Meyuri. Pastorul s-a dus la Netanyahu, dar primul ministru nu a ştiut ce să facă cu ceea ce i s-a spus, pentru că el primeşte tot timpul în Israel, oameni care merg să-i spună profeţii, care scriu profeţii pentru el. Astfel, a spus: „Bine, acesta este încă unul”.
Când a intrat în audienţă, Benjamin Netanyahu i-a spus: „Ai un minut.” Şi predicatorul i-a zis: „Domnul a spus: „Eu te-am pus la putere, Eu te-am pus la conducere. Să nu cedezi nimic din pământul Meu, pentru că dacă vei face aceasta, te voi da jos de la putere!”
Netanyahu a râs puţin, apoi l-a lăsat să plece. Nu la mult timp după aceea, Netanyahu a fost chemat în America, iar acolo, preşedintele Clinton şi Yaser Arafat, au făcut presiuni asupra lui şi a cedat pământ evreiesc, iar într-un an guvernul lui s-a prăbuşit şi el a fost dat jos de la putere.
Câţiva ani mai târziu, Benjamin Netanyahu s-a întors în America, la o întrunire a creştinilor care susţineau Israelul, într-o mare biserică din Florida. Predicatorul african a primit un alt Cuvânt din partea Domnului şi a spus: „Trebuie să vorbesc din nou cu el.” A fost dus în spate, într-o cameră zugrăvită cu verde, unde era Netanyahu şi soţia sa. Aş vrea să adaug că atunci când acest predicator i-a spus prima prorocie, a fost de faţă şi Ariel Sharon care, la vremea aceea, nu ştia că mai târziu avea să devină prim-ministru, dar şi el a cedat pământ evreiesc.
Acest bărbat a păşit din nou în faţa lui Netanyahu, care l-a recunoscut, şi de data aceasta l-a luat mai în serios deoarece nu mai era la putere, aşa cum i se spusese. Predicatorul i-a spus:
„Am un alt Cuvânt pentru tine.” Şi a continuat: „Nu eşti terminat. Te voi pune din nou la conducere, să conduci Israelul, dar de data aceasta să nu mai cedezi nici o palmă din pământul Meu! Să nu mai negociezi pământul Meu, fiindcă te voi pune acolo şi va fi un timp critic în istoria poporului Meu!” I s-au spus mai multe lucruri şi el le-a crezut, iar câţiva ani mai târziu, Obama a fost ales preşedinte al Americii, şi imediat după aceea s-a reîntors şi Netanyahu la putere. De data aceasta, el are în minte această prorocie şi o ia în mod serios.
Tot ceea ce vedeţi, faptul că Netanyahu nu cedează în faţa presiunilor, se datorează faptului că are această prorocie în mintea sa. El a fost pus acolo de Dumnezeul lui Israel; şi din acel moment nu s-a mai plecat şi nu a mai cedat, cum făcuse prima dată. În acel moment se părea că va fi învins, dar a fost ridicat din nou, iar acum este pe punctul de a deveni cel mai longeviv prim-ministru din istoria Israelului, fiind pe punctul să-l depăşească pe David Ben-Gurion.
De aceea nu se înţeleg Obama şi Netanyahu: pentru că el merge înainte ţinând sus Cuvântul care i s-a spus. Şi mai este ceva: când predicatorul acela i-a vestit acele Cuvinte, el i-a mai spus: „Vei fi acolo într-un timp critic din istoria Israelului şi vei fi acolo pentru restituirea Cortului lui David.” Aceasta a fost spus în Cuvântul profetic.
Acum aş vrea să intru puţin aici. Ce este Cortul lui David? În primul rând, trebuie spus că este vorba de un cort pe care l-a ridicat David în Ierusalim, şi a pus chivotul în el, înainte de a fi construit Templul. El a ridicat Cortul în jurul Chivotului Legământului, şi a fost numit Cortul lui David. În ebraică „ohel” înseamnă „cort”.
În Amos avem un verset care spune: „În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară…” (Amos 9.11), dar în ebraică nu avem cuvântul „cort”, ci este cuvântul „sukkah”, care este un fel de baracă cu frunze de palmier ca acoperiş, ceva fragil, dar Domnul a spus că va ridica acest cort.
Aşadar, ce este cortul lui David?
În primul rând, este tronul lui David. David a avut un tron, a avut o dinastie, a avut copii. Tronul lui David era destul de instabil, pentru că depindea de cine era pe acel tron, iar în cele din urmă, a căzut, a fost zdrobit, distrus, iar în timpul lui Mesia nici nu se mai ştia cine era moştenitorul tronului. Moştenitorul era de fapt Iosif, dar nu voi intra mai adânc aici. De fapt, moştenitorul tronului lui David era Isus. Aşadar, nu mai exista o împărăţie, iar Cortul era distrus, dar un Om l-a ridicat, iar acesta a fost Isus. Împărăţia Sa este Cortul lui David, pentru că El este Fiul lui David, iar acesta este tronul Său, aşa cum scrie în Luca 1.32: „El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.”
De fapt, Cortul lui David şi tronul lui erau împărăţia lui Israel. Aşadar, Israelul avea să cadă, dar Dumnezeu avea să-l ridice ca pe un cort căzut, avea să-l readucă laolaltă: „Eu voi ridica din căderea lui cortul lui David.” Aici se pot spune multe, dar înainte de a merge mai departe, aş vrea să menţionez că în urmă cu câţiva ani, David Ben-Gurion, primul prim-ministru al Israelului, se afla în încăperea din care s-a citit atunci când Israelul a redevenit naţiune, în data de 14 mai, într-o zi de vineri, spre seară. Observaţi, Dumnezeu a pus atunci încă un David ca şi conducător al Israelului. În data de 14 mai 1948, Israel a devenit din nou naţiune, iar ei au citit în seara aceea pentru că a doua zi era Sabatul şi nu se putea face în Sabat. Cu ocazia fiecărui Sabat, în sinagogă trebuie citit un anumit Cuvânt: se deschid pergamentele, iar evreii citesc textul citat „Parsia”. Din timpuri străvechi, în fiecare săptămână a anului, se citeşte o porţiune numită „Parsia”, după care se mai citeşte o altă porţiune din Cartea profeţilor.
Care a fost textul citit cu ocazia Sabatului când Israelul s-a reîntors în lume? Ştiţi care este? Este textul pe care Dumnezeu l-a rânduit din vremuri străvechi pentru a fi citit în 15 mai 1948:
„În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară,
Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător şi cel ce calcă strugurii, pe cel ce împrăştie sămânţa, când mustul va picura din munţi şi va curge de pe toate dealurile.
Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele.
Îi voi sădi în ţara lor şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!’” (Amos 9.11.15).
Textul acesta a aşteptat două mii de ani pentru a fi citit, iar în ziua aceea, Dumnezeu L-a împlinit. Acolo scrie: „Eu voi ridica din căderea lui cortul lui David.” Există mai mult la aceasta.
La începutul epocilor, prima controversă şi primul consiliu al bisericii nu a fost despre fecioara Maria sau despre post, ci a fost „dacă cineva putea să fie un credincios al lui Isus fără să fie tăiat împrejur?” Acesta a fost primul consiliu al Bisericii din Ierusalim, iar când s-a ajuns la încheierea lui, Iacov, fratele lui Mesia, a spus: „Fraţilor, ascultaţi-mă!”, şi citează din Amos 9.11, care vorbeşte despre Cortul căzut al lui David. El a spus:
„După aceea, Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou,
pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu.” (Fapte 15.16-17).
Aşadar, mai există o altă semnificaţie a misterului: Cortul căzut al lui David este de asemenea Biserica, este în legătură cu Biserica, iar noi facem parte din acest Cort căzut.
În Amos se vorbeşte despre căderea lui Sukkah, ceea ce ne spune că Biserica este alcătuită din oameni căzuţi pe care Dumnezeu îi ridică acum. Împărăţia în care suntem noi acum este împărăţia celor căzuţi „Sukkah”, care au fost rupţi în bucăţi, dar El pune totul la loc; aşadar, sunt oameni căzuţi care au fost aduşi împreună. Aceasta suntem noi: oameni căzuţi care au fost puşi din nou împreună, la fel ca Israelul.
Un alt lucru pe care trebuie să-l ţinem minte este că Conducătorul Bisericii este Fiul lui David care este moştenitorul tronului lui David, iar Biserica este parte din acest tron al lui David; noi suntem legaţi împreună aici. Toate aceste lucruri sunt împreună: Israelul, Biserica, dar mai este ceva:
Cortul lui David era făcut în jurul Chivotului Legământului. De fapt, el ţinea locul altcuiva, şi aştepta să fie ridicat Templul din Ierusalim. Există o legătură între Cortul lui David şi Templul din Ierusalim, care încă trebuie să vină pentru că adăposteşte Chivotul Legământului. Aici avem ceva. Se poate ca prorocia dată lui Netanyahu, noi nu ştim, dar ne întrebăm, să vorbească despre restaurarea Templului din Ierusalim?
Acest predicator african şi prietenul meu, Robert Bentley, au fost la Ierusalim şi au avut o audienţă la Netanyahu. De data aceasta, Netanyahu i-a primit cu braţele deschise pentru că i-a considerat prieteni. În timp ce erau în biroul său, el a scos o fotografie, le-a arătat-o şi a spus: „Totul este legat de aceasta!” Ce le-a arătat el? Era o fotografie a Templului din Ierusalim. „Totul este legat de aceasta!”
Aici este o profeţie despre restaurare, iar mai înainte am împărtăşit o profeţie referitoare chiar la acest timp de restaurare: prima dată au obţinut pământul, ţara, apoi Ierusalimul. Ce a mai rămas? Se pare că ei se concentrează pe această profeţie care este pentru timpul sfârşitului. Noi avem acest prim-ministru al Israelului căruia i s-a profeţit că el va fi acolo şi vedem că profeţia este în legătură cu un timp critic din istoria Israelului: de timpul restaurării. În acelaşi timp, aceasta aduce război. Tot ce se întâmplă în Israel are efect asupra Bisericii. Ploile s-au întors în Israel după aproape două mii de ani, după întoarcerea evreilor în ţara lor. Până nu s-au întors, nu a plouat deloc.
Ploile au venit peste Biserică, atunci când am avut cea mai mare revărsare a Duhului Sfânt. Când lucrurile se întâmplă cu Israelul, se întâmplă şi cu Biserica, ea fiind legată de aceasta taină a Cortului. Înseamnă că este posibil ca Dumnezeu să facă şi o restaurare a Bisericii? Aceasta este ceva ce nu veţi auzi niciodată la ştiri, dar când îi vedeţi pe Obama şi pe Netanyahu, să ştiţi că a fost dat un Cuvânt care s-a adeverit. De fapt, i s-a profeţit lui Netanyahu, iar el a luat acest Cuvânt profetic în serios.
Moderatorul: Cred că ceea ce nu pot realiza oamenii este că zilele din urmă sunt legate de restaurare sau restituire. Va fi o judecată, va fi un timp de necaz, dar pentru Biserică va fi un timp extraordinar, pentru că Dumnezeu va restitui ceea ce i s-a luat Bisericii. El îşi va turna Duhul peste orice făptură (Ioel 2.28), dar şi pentru Israel va fi un timp uimitor, însă există şi un război.
Jonathan: Da, aşa este. Există o taină, o legătură între începutul epocii şi sfârşitul ei, iar ceea ce se întâmplă acum este că începutul epocii revine înapoi la sfârşitul epocii. Israel a fost la început, ceea ce înseamnă că este restaurat la sfârşit; la sfârşit, Dumnezeu vrea să restaureze Biserica, aşa cum o avem în Fapte; este pusă în mişcare aceeaşi dinamică pe care o avem în cartea Faptelor, iar aceasta se întâmplă atât în ce priveşte binele, cât şi răul, răul fiind folosit pentru bine.
Mai există o legătură: La sfârşitul anului evreiesc, există un timp numit Teshuva; acesta este un timp al trâmbiţelor. Teshuva înseamnă timpul pocăinţei, dar înseamnă şi timpul întoarcerii, timpul venirii înapoi.
Teshuva = o perioadă de patruzeci de zile la sfârşitul anului evreiesc; Timpul pocăinţei, al întoarcerii înapoi.
Dumnezeu a instalat această perioadă, acest timp Teshuva la sfârşitul anului evreiesc şi este timpul întoarcerii, timpul în care evreii se întorc acasă, timpul în care se întorc în Ierusalim, timpul în care vor începe să se întoarcă la Domnul, dar trebuie să fie şi timpul întoarcerii Bisericii la ceea ce a fost odinioară. Aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca ceea ce avem în cartea Faptelor să se întoarcă din nou, exact cum a fost atunci, iar prigoana face şi ea parte din tablou.
Prigoana şi cartea Faptelor nu sunt separate, ci merg împreună. În cartea Faptelor avem prigoana. Astfel, dacă vedem că se apropie o prigoană, următorul lucru pe care-l vedem este că Dumnezeu vrea din nou cartea Faptelor. În Ioel 2.25 El spune: „…vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele Arbeh, Ielec, Hasil şi Gazam, oştirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.”
Moderatorul: Apoi mai există şi Muntele Templului. Nu ştiu dacă mai există în lume ceva care să fi stârnit atâtea controverse ca Muntele Templului.
Jonathan: Nu, nu există. Şi are atât de mult sens!
În primul rând, Israelul nu s-a întors niciodată în ţară fără să construiască Templul. Niciodată! Ce se află pe acel munte? Cupola Stâncii. Dar ce va fi pe acel munte? Mesia va coborî pe pământul acela pentru că acolo este tronul, chiar acolo, iar Zaharia 14.8 spune că: „În ziua aceea, vor izvorî ape vii din Ierusalim şi vor curge jumătate spre marea de răsărit, jumătate spre marea de apus; aşa va fi şi vara, şi iarna.” Totul va ieşi din tronul acela. Dar ce a făcut vrăjmaşul? Şi-a pus acolo ceva ca să împiedice aceasta. Vrăjmaşul a spus: „Acesta este tronul meu! Eu voi sta pe tronul lui Dumnezeu!” Tot ce s-a întâmplat în Israel, toate luptele au început de la Muntele Templului şi au început în seara sărbătorii Trâmbiţelor, Elul 29. Când se înfierbântă lucrurile, există ceva mai mult ce poate fi spus la poveste.
Deci totul se rezumă la Muntele Templului.
Moderatorul: Oamenii spun că nu s-a întâmplat nimic în Elul 29.
Jonathan: S-au întâmplat multe în acest Shemitah.
Moderatorul: Acest război a început pentru Muntele Templului şi pe străzile Ierusalimului există multe omoruri. Este oribil! Este pe cale să se întâmple ceva, se simte.
Jonathan: Timpul în care trăim este legat de război, de Israel, dar acesta este felul în care lucrează vrăjmaşul.
Dacă eşti în voia lui Dumnezeu, iar vrăjmaşul începe să te preseze, acesta este un semn bun şi minunat, un indiciu că Dumnezeu are în plan ceva cu tine, pentru că vrăjmaşul atacă întotdeauna scopurile viitoare ale lui Dumnezeu. El încearcă să strice înainte de a se întâmpla ceva. El a încercat să-L omoare pe Mesia când era un Copilaş, fiindcă şi-a zis: „Dacă-l prind aici, totul s-a terminat!” El a încercat să-l ucidă pe Moise când era un bebeluş; a încercat să distrugă omenirea, pe Adam şi Eva în grădina Eden. Vrăjmaşul încearcă tot timpul să taie ceva. Dacă ne uităm, când a încercat Hitler să şteargă poporul evreu? Chiar înainte ca Dumnezeu să învie Israelul din morţi, chiar înainte ca El să-l ridice.
Vrăjmaşul are întotdeauna o ideea cu privire la ce are să se întâmple. Astfel, a încercat să-L oprească pe Mesia la începutul slujbei Sale. Înseamnă că atunci când se dezlănţuie vrăjmaşul, avem un semn: dacă eşti în voia lui Dumnezeu, el va începe să facă presiuni asupra ta, pentru că de partea cealaltă a problemei există ceva care va fi minunat!
Aceasta se adevereşte cu privire la noi, dar şi cu lumea. Când priviţi Israelul şi vedeţi aceste lucruri, să ştiţi că există nişte motive în spate.
Înainte de războiul de şase zile, armatele islamiste s-au unit ca să şteargă Israelul de pe faţa pământului, dar ce s-a întâmplat? Evreii au câştigat Ierusalimul. În cazul Israelului, fiecare restaurare a venit numai prin război. Ei ne-au atacat, dar prin aceasta, Dumnezeu Şi-a adus la suprafaţă scopul Său. Acesta este felul în care lucrează Dumnezeu. Vrăjmaşul încearcă să oprească ceva, dar Dumnezeu îl foloseşte tocmai ca să-Şi împlinească toate planurile.
Moderatorul: Ei sunt atacaţi, sunt înconjuraţi de duşmani, iar Biblia vorbeşte despre aceasta.
Jonathan: Da, Biblia spune că toate naţiunile vor înconjura Israelul, vor veni în jurul Ierusalimului şi priviţi unde ne aflăm. Este exact ceea ce spune Biblia.
Moderatorul: Va bombarda Netanyahu Iranul? Iranul a spus că va distruge Israelul.
Jonathan: Da, ei au ameninţat Israelul, însă Netanyahu a spus că ei nu vor permite aceasta. Ce înseamnă aceasta? Vom vedea.
Moderatorul: Problema aceasta este rezolvată pentru el?
Jonathan: Da. El are credinţă. Închipuiţi-vă că sunteţi Netanyahu. În momentul în care ar fi trebuit să piardă alegerile, dintr-o dată a fost păstrat în funcţia de conducere, exact cum a spus profeţia. Imaginaţi-vă ce a spus el.
Moderatorul: Oamenii aceştia au fost în biroul lui, iar Netanyahu a scos fotografia Templului şi a spus: „Totul este legat de aceasta!” Dacă nu am avea cunoştinţă despre aceste lucruri, nu am putea înţelege nimic, dar Dumnezeu ne spune că se vor întâmpla lucruri minunate. Evreii se vor întoarce din toată lumea; se vor întoarce din America. Aceasta înseamnă că trebuie să se întâmple ceva uluitor cu SUA, ca să-i determine pe evrei să părăsească ţara noastră.
Jonathan: Da. De fiecare dată, Dumnezeu a vorbit şi a împlinit. Oamenii au spus: „Evreii nu vor pleca din Europa, nu vor pleca din Germania! Nu se poate! De ce s-ar întoarce pe pământul acela din Orientul Mijlociu?” Cu toate acestea, Dumnezeu a spus că vor pleca şi s-a întâmplat; într-un fel sau altul s-a întâmplat întocmai. Ei au spus: „Nu vor pleca din Uniunea Sovietică, pentru că Uniunea Sovietică nu le va permite să plece!” Ce s-a întâmplat? Şi-a deschis graniţele şi ei au plecat.
Aşadar, totul s-a împlinit, pentru că El a spus: „Iată, îi voi strânge din toate ţările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta şi-i voi face să locuiască în linişte acolo.” (Ieremia 32.37). În afară de Israel, cei mai mulţi evrei se află în America.
Ce se va întâmpla în America pentru ca evreii să plece? Poate fi un cutremur, un colaps economic, antisemitism, trebuie să se întâmple ceva. Ei nu vor spune: „Mă voi întoarce în Israel!” Nu! Trebuie să se întâmple ceva care se va potrivi cu celelalte lucruri.
Moderatorul: Cele patru luni sângerii au avut loc când Israelul a devenit naţiune. Apoi a mai avut loc o tetradă. Da, ultima a fost în anul 1967 când Israelul a recâştigat Ierusalimul şi Muntele Templului, iar înainte de aceasta, în 1948. Dumnezeu dă aceste semne, iar ceea ce se întâmplă este că are loc o mişcare a poporului evreu.
Jonathan: Am învăţat la şcoală despre Ferdinand şi Izabela că au fost nişte oameni extraordinari, dar nu sunt neapărat nişte oameni extraordinari, pentru că ei i-au scos afară pe evrei – inchiziţia spaniolă. În primul rând, ei au spus: „Fiecare evreu trebuie să se convertească la catolicism! Dacă nu faceţi aceasta, veţi părăsi ţara sau vă vom ucide!” Cei care s-au convertit, au fost ucişi mai târziu de inchiziţia spaniolă, pentru că n-au crezut că s-au convertit cu adevărat. Inchiziţia a fost lansată împotriva evreilor care s-au convertit şi au continuat să ţină Sabatul sau au făcut ceva evreiesc, iar în anul 1492 le-au spus: „Aceasta este data în care trebuie să părăsiţi Spania!” Ziua în care au fost siliţi să părăsească ţara, a fost 09 Av 1492 sau 11 august 1492, ziua nenorocirii pentru evrei, când a fost distrus Templul, al doilea Templu (se referă la Spania ca a doua casă a evreilor). În ziua aceea, toate cele trei corăbii au plecat pline cu evrei care căutau o casă nouă, un pământ nou. Cele trei corăbii erau: Nina, Pinto şi Santa Maria, una dintre ele avându-l la bord pe Cristofor Columb. El era într-una din acele nave cu evrei. Şi ce s-a întâmplat? În ziua în care a avut loc una din cele mai mari nenorociri a poporului evreu, în ziua în care şi-au pierdut a doua casă, adică Spania, Dumnezeu le-a dat un pământ nou, America, unde avea să fie cea mai mare casă a lor. În timp ce avea loc cea mai mare nenorocire, Dumnezeu l-a trimis pe Columb să descopere America, iar America avea să fie cel mai mare loc de refugiu al evreilor. Acesta este un adevăr pe care nu-l auzim la şcoală, la ora de istorie, pentru că ei nu ne spun aceste lucruri. Planul lui Dumnezeu cu America a pornit de acolo, şi în perioada aceea au avut loc şi Tetradele.