CÂND S-A NĂSCUT CU ADEVĂRAT
DOMNUL ISUS HRISTOS?
Moderator: Isus Hristos S-a născut pe data de 25 decembrie?
Jonathan Cahn: Nu! El nu S-a născut în data de 25 decembrie. Haideţi să facem o anchetă, ca şi cum am fi investigatori biblici.
Primul indiciu îl avem în Luca capitolul 2, unde scrie:
„Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.
În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” (v. 7-8).
Acest verset ne oferă un prim indiciu.
Moderator: Chiar ne oferă?
Jonathan Cahn: Absolut. Oamenii care pun în discuţie ziua de 25 decembrie, iau în considerare acest verset. Rabinii spun în Talmud că păstorii erau în câmp din luna martie până în următorul sezon ploios, adică până toamna. Oamenii spun că în Palestina nu este prea rece, dar iarna este frig şi acolo. Dacă aţi fost în Israel, aţi putut vedea aceasta. Eu am fost acolo iarna şi era zăpadă.
Unii oamenii susţin că Isus Hristos S-a născut toamna, în timpul sărbătorii Corturilor „fiindcă, spun ei, Dumnezeu a locuit, „a cortuit” printre noi”; dar problema care se ridică aici este că în timpul sărbătorii Corturilor, bărbaţii trebuiau să fie la Ierusalim, ceea ce înseamnă că Iosif nu ar fi încălcat Legea şi nu ar fi plecat din Ierusalim, cum citim că s-a întâmplat cu ocazia naşterii lui Mesia. Naşterea lui Mesia avea să împlinească totul.
Aşadar, există un singur anotimp din an în care păstorii se aflau cu turmele în câmp, iar acesta este primăvara. Dar de ce stăteau păstorii în câmp şi îşi supravegheau oile la orice oră din zi şi din noapte? Există un singur timp când ei fac aceasta şi anume când oile dau naştere mieilor. Este sezonul mieilor, iar ei stau tot timpul în câmp şi supraveghează fiecare naştere. Deci când se întâmplă aceasta? Oile nu sunt ca oamenii; ele nasc mieii numai într-un anumit timp.
Moderatorul: Eu nu am ştiut aceasta.
Jonathan Cahn: Da, oile nu sunt ca noi, ci nasc mieii numai într-un anumit timp din an, numai într-un anumit anotimp, şi anume: primăvara. Naşterea lor poate începe cel mai devreme în luna februarie, dar luna în care se nasc ei este luna martie sau aprilie, iar aceasta este luna evreiască numită Nissan. Nissan este luna mieilor. În acest timp păstorii stau de veghe; totul are sens, pentru că datoria păstorilor este să vegheze şi să se asigure că mieii se nasc fără probleme. Ce lucru minunat avem pentru începerea investigaţiei noastre, pentru că Isus este Mielul lui Dumnezeu, şi fiind Mielul Lui, cui ar fi putut aduce Dumnezeu vestea naşterii Lui? Desigur, păstorilor care supravegheau naşterea mieilor. Cât de desăvârşit este acest lucru! Mesia este Mielul lui Dumnezeu, iar păstorii se aflau în câmp pentru că aceasta era ceea ce trebuiau să facă ei.
Dar unde S-a născut El? Isus S-a născut în Betleem. Oamenii nu ştiu, dar noi avem nişte specificaţii în scrierile rabinilor, iar conform lor există un singur loc în care se năşteau mieii folosiţi pentru jertfa adusă în Templu, şi anume: Betleemul. Betleem este singurul loc din care se luau mieii ce aveau să fie aduşi ca jertfă în Templu. Astfel, ce loc şi ce moment perfect a fost ales pentru naşterea lui Mesia! El S-a născut exact în locul şi în timpul când se năşteau mieii pentru sacrificiu.
Aici mai este ceva. În Exod 12 există încă un indiciu. Astfel, în versetul 3 scrie: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.” Mielul care era jertfit la Paşti trebuia să fie de un an. Voi puteţi citi aceasta şi să omiteţi totuşi ceva: Mielul pentru Paşti trebuia să fie de un an în momentul jertfirii, iar Isus (Yeshua) era Mielul Pascal. Aceasta înseamnă că trebuia să se fi născut cu un an înainte, primăvara, pentru a fi de un an. Aşadar, mielul pentru Paşti murea de Paşti, iar Mesia, care este Mielul pentru Paşti, a murit de Paşti. El a trebuit să Se nască primăvara, în perioada Paştelui, care este în luna Nissan. Mielul pentru Paşti trebuia să se nască în acelaşi timp în care trebuia să şi moară. Acesta este următorul indiciu.
Următorul indiciu pe care îl avem, sunt zilele sfinte ale Ierusalimului. Ce are a face naşterea lui Isus cu această taină? Evenimentele principale din viaţa lui Mesia şi timpul Său pe pământ, se suprapun perfect cu sărbătorile evreieşti, dar oamenii nu văd aceasta.
Duminica Floriilor, când are loc începutul patimilor Sale, este de fapt o sărbătoare evreiască. Prima sărbătoare care a fost dată Israelului a fost sărbătoarea Floriilor. Unde scrie aceasta? Desigur, nu este numită „duminica Floriilor”, ci această sărbătoare este amintită în Exod 12.3, unde scrie: „În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.” Aici ni se spune că în ziua a zecea a lunii, evreii trebuiau să ia un miel şi să-l ţină timp de patru zile. Este vorba de ziua a zecea a lunii Nissan.
Aceasta a fost prima poruncă dată Israelului: să respecte şi să ţină ziua a zecea a lunii Nissan, care este „ziua mielului”, ziua în care luau mielul şi îl ţineau în casa lor până în momentul jertfirii.
Aşadar, ce se întâmplă? Dacă numărăm înapoi de la Cina cea de taină, de la Paşti, din ziua a paisprezecea sau a cincisprezecea a lunii Nissan, ajungem la „duminica Floriilor”. Deci, duminica Floriilor este ziua a zecea a lunii Nissan. Este prima sărbătoare evreiască ce a fost dată, este ziua în care El a intrat în Ierusalim şi în care evreii îşi duceau mieii în casele lor. Deci, Dumnezeu Şi-a dus Mielul în Casa Sa, în ziua în care era dus mielul în casele evreilor. Cât este de perfect!
Moderatoarea: Este cu adevărat uimitor!
Jonathan Cahn: Gândiţi-vă că prima poruncă dată Israelului a fost: „luaţi mielul!”, ceea ce în evreieşte se traduce: „Acceptaţi Mielul, primiţi Mielul!” Aceasta a fost prima sărbătoare evreiască. Deci, prima poruncă pe care a dat-o Dumnezeu poporului evreu, a fost: „Acceptaţi Mielul!”, iar când ei vor împlini această poruncă, toate epocile vor fi încheiate. Se mai poate traduce şi: „Apucaţi Mielul, cuprindeţi Mielul!” El venea în Ierusalim şi putea fi apucat, cuprins. Toţi mieii intrau în Ierusalim şi puteau fi văzuţi intrând, iar El a venit ca Miel al lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Îl aducea şi-L pregătea în aceeaşi zi pentru Jertfire.
Dumnezeu este atât de desăvârşit, atât de precis! Acesta este un aspect.
Când a murit El? El a murit în timpul unei alte sărbători evreieşti, şi anume: în sărbătoarea Paştelui.
Când a înviat? Într-o altă sărbătoare evreiască, şi anume: în sărbătoarea roadelor, când sunt ridicate primele roade de pe pământ, şi când Viaţa nouă a lui Dumnezeu este ridicată ca prim rod. Este în ziua primelor roade.
Care este următorul mare eveniment al Bisericii? Rusaliile. Rusaliile sunt o sărbătoare evreiască, dar oamenii nu ştiu aceasta. În ebraică, Rusaliile sunt numite Shavuot. Cuvântul „Rusalii” este un cuvânt ebraic. Creştinii evrei ştiu aceasta pentru că ei au fost primii rusalistici. Ei sărbătoresc rusaliile. Moise a fost un rusalistic; el le-a spus de sărbătoarea aceasta.
În greacă, Rusaliile sunt stabilite în funcţie de zile, şi sunt cincizeci de zile, iar în ebraică avem sărbătoarea săptămânilor, însă este acelaşi lucru.
În viaţa Sa, totul a avut loc cu ocazia unor sărbători evreieşti: moartea Sa, învierea Sa şi bineînţeles, naşterea Sa. Dumnezeu este foarte precis şi absolut, de aceea naşterea Sa a avut loc într-o zi sfântă semnificativă pentru Israel. Întrebarea este: care este sărbătoarea aceea? Calendarul ebraic începe primăvara cu praznicul Paştelui: Mesia pe cruce, şi se încheie cu sărbătoarea Corturilor, când Dumnezeu vine jos şi locuieşte, cortuieşte.
Atunci, când avea să se nască El din punct de vedere profetic? În nici un caz toamna, când este a doua Sa venire, ci trebuia să fie primăvara. Totul indică spre primăvară, spre luna numită Nissan care înseamnă „Începutul”. Este luna în care începe totul, iar El face totul în ordine:
– Floriile în ziua a zecea a lunii;
– Praznicul Paştelui în ziua a paisprezecea a lunii;
– Învierea.
De la începutul lunii până în ziua a zecea, sunt doar câteva zile, timp în care a avut loc naşterea Sa, pentru că totul se restrânge la primele zile ale lunii Nissan.
Să luăm acum următorul indiciu.
De fiecare dată când Dumnezeu împlineşte ceva, nu împlineşte întâmplător, ci ţine cont şi de semnificaţia acelei zile. De exemplu: El a murit la Paşti ca Mielul Pascal şi a înviat la sărbătoarea întâilor roade. Înseamnă că în calendarul evreiesc există o zi care se potriveşte cu naşterea, cu un nou început, când totul este înnoit? Există o singură zi, iar aceea este în luna Nissan. Aceea este ziua întâi a lunii Nissan, care este începutul anului evreiesc, ziua în care începe totul. Atunci începe adevăratul an evreiesc.
Mulţi oameni cred că Roş Haşana este anul evreiesc (acesta fiind calendarul modern evreiesc care începe la începutul toamnei), dar nu este adevărat. Adevăratul an nou al lui Dumnezeu începe cu unu Nissan. Cu ocazia aceea, bărbaţii nu erau obligaţi să fie în Ierusalim, nu exista nici o poruncă în privinţa aceasta, deşi era o zi sfântă.
Înseamnă că în ziua aceea, Iosif putea fi în Betleem. Gândiţi-vă că aceasta este ziua cu care începe calendarul, în care se schimbă anul: vechiul an a trecut şi începe noul an.
Ce face naşterea lui Mesia când vine în lume? Schimbă calendarul. Calendarul a fost schimbat de la B.C (înainte de Hristos) la A.D. (după Hristos) şi există o singură zi în calendarul ebraic care se potriveşte cu aceasta, şi anume, prima zi a lunii Nissan. Este ziua în care se schimbă anul.
Acum vom merge mai adânc. Vom merge la taina lunii. Calendarul englezesc se bazează pe lună. De aici avem cuvântul evreiesc „month” de la evreiescul „munth”, adică lună. Isus a murit într-o zi cu lună plină; când a murit El, pe cer era lună plină. De ce? Fiecare lună ebraică începe cu lună nouă, iar la mijlocul lunii, ajunge la apogeu, la lună plină. Astfel, Isus a murit în ziua de paisprezece sau cincisprezece a lunii Nissan, ziua în care este sărbătoarea Paştilor şi în care este lună plină. Luna Nissan înseamnă Începutul, iar luna plină înseamnă împlinirea acestui început, a primei veniri a Lui; este plinătatea, împlinirea primei veniri a Domnului. Toată viaţa Sa a fost condusă spre această plinătate, spre această lună plină. Deci când avea să Se nască El? Dacă plinătatea Sa este la luna plină din luna Nissan care este luna Începutului, a primei Lui veniri, înseamnă că El S-a născut o dată cu luna nouă din luna Nissan, chiar la început, în prima zi a lunii Nissan, în unu Nissan. Este o taină a lunii din spatele acestui lucru.
Acum aş vrea să mă opresc la stele. Am vorbit despre lună, dar acum ne vom opri puţin la stele. Pentru a investiga stelele trebuie să mergem la preoţi, dar nu la preoţii evrei, ci la religia numită zoroastră, care era practicată de magi. Aceşti magi ciudaţi sunt numiţi în evreieşte „maghimi.”
Moderatorul: Magii erau astrologi?
Jonathan: Da. Să ne ocupăm puţin de aceasta.
Moderatorul: Magii au văzut venirea Domnului în stele?
Jonathan: Da. Aşa este. În Vechiul Testament există o profeţie legată de aceşti magi. Este vorba de Isaia 60.1-6:
„Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine!
Căci iată, întunericul acoperă pământul şi negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava Lui se arată peste tine.
Neamuri vor umbla în lumina ta şi împăraţi în strălucirea razelor tale.
Ridică-ţi ochii împrejur şi priveşte: toţi se strâng şi vin spre tine! Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt purtate pe braţe.
Când vei vedea aceste lucruri, vei tresări de bucurie şi îţi va bate inima şi se va lărgi, căci bogăţiile mării se vor întoarce spre tine şi vistieriile neamurilor vor veni la tine.
Vei fi acoperit de o mulţime de cămile, de dromadere din Madian şi Efa; vor veni toţi din Seba, aducând aur şi tămâie, şi vor vesti laudele Domnului.”
Ei vor veni cu aur şi tămâie – aceasta este o profeţie despre magi. Dumnezeu spune atât de mult aici! Magii vor veni lăudându-L pe Domnul. Profeţia dată aici arată că ei vor veni, iar dacă mergem în Matei capitolul 2, acolo scrie:
„După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim
şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” (v. 1-2).
Aici avem un indiciu despre magi: magii erau preoţi şi aşa cum ai spus tu, erau astrologi. Noi ştim că astrologia este rea şi că nu trebuie să avem nimic a face cu ea, că nici un creştin nu trebuie să aibă de-a face cu ea, dar Dumnezeu este suveran, iar ei aceasta ştiau să facă: să se uite la stele. În principiu, astronomia şi astrologia sunt acelaşi lucru, iar Dumnezeu poate vorbi prin stele. Problema este că nici o stea nu se poate mişca încât să te călăuzească undeva. Aici avem ceva supranatural. Ce ştim despre steaua care i-a condus pe magi la o iesle? Aici aş vrea să menţionez ceva pentru că voi îi vedeţi pe aceşti magi lângă o iesle, dar ei nu au fost niciodată acolo, pentru că magii au sosit la doi ani după naşterea Lui. Atunci avem un indiciu. Când s-a întâmplat aceasta, Irod era în viaţă şi a poruncit să se omoare toţi copiii sub doi ani, potrivit spuselor magilor cu privire la timpul când au văzut steaua. Ştim când a murit Irod? Sigur că da. El a murit în anul 4 î.Hr. Astfel, ştim că Isus nu S-a născut în anul 0, ci înainte. Aici avem o greşeală de calcul, iar anul 2012 este de fapt anul 2016 sau mai mult. Dar El S-a născut înainte de anul 0, pentru că Irod a murit înainte de anul 0. Aceasta ne conduce cu şase ani înainte de anul 0, când magii au văzut steaua.
În această taină mai există un indiciu: Dacă magii au văzut o singură stea pe cer, de unde au ştiut că era în legătură cu naşterea Împăratului iudeilor? Cum au făcut legătura între steaua aceea şi Împăratul iudeilor? A apărut o stea, dar de unde au ştiut ei că este în legătură cu Împăratul iudeilor? Aici este un lucru interesant de care trebuie să ne amintim, şi anume că profetul Daniel a mers în Babilon, iar Biblia spune că el a devenit căpetenia înţelepţilor din Babilon:
„Apoi, împăratul a înălţat pe Daniel şi i-a dat daruri multe şi bogate; i-a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului şi l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înţelepţilor Babilonului.” (Daniel 2.48). Înţelepţii despre care se vorbeşte aici, sunt magii. Daniel este cel care a dat timpul venirii lui Mesia, el a dat numărătoarea inversă, iar ceea ce a scris el, a ajuns la magi. Ei au avut nişte indicii referitoare la timpul acela; nu ştiau exact când avea să se nască, dar ştiau că trebuie să meargă la Ierusalim. Dar cum au ştiut că steaua aceea era în legătură cu Împăratul iudeilor? Noi ştim că în jurul anului 6 î.Hr, deci înainte de anul 0, s-a întâmplat ceva: a avut loc o aliniere a planetelor Jupiter, Saturn, Venus şi Marte. Toate s-au aliniat într-o singură parte a cerului. Dar de unde au ştiut ei că era vorbe despre Împăratul iudeilor? Stelele au un limbaj. Ei credeau că era o stea, dar de fapt era o planetă, şi ştiau că una dintre stele era în legătură cu Împăratul, iar aceea era Jupiter. Aceasta era considerată steaua Împăratului, dar ea era de fapt o planetă.
Dar cum au pus-o în legătură cu evreii? Există un astronom grec care spune aceasta în cartea sa numită Tetrabibla: „Pământul iudeii sau al Israelului şi împrejurimile sale erau legate de constelaţia Berbecului.” Astfel, când oamenii din lumea veche vedeau constelaţia aceasta, spuneau: „Iudeea.” De ce este important lucrul acesta? Ceea ce este important este că în anul 6 î.Hr., deci înainte de anul 0, toate planetele s-au aliniat, iar Jupiter a venit în faţă; toate s-au aliniat pe cer deasupra pământului Iudeii. Când au privit acest tablou, ei au spus: „Împărat,” „Evreu”, iar prezenţa stelei le-a spus că este pe cale să se întâmple ceva divin. Văzând această aliniere, ei au tras concluzia că S-a născut Împăratul iudeilor care este Cineva dincolo de ceea ce am cunoscut noi. Astfel, ei au mers la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”
Astronomii moderni spun că o asemenea aliniere a planetelor are loc o dată la şase mii de ani. Şi iată că ei au venit când a avut loc această aliniere. Noi nu vorbim despre faptul că aici avem ceva legat de astronomie, ci despre faptul că Dumnezeu poate vorbi oricui Îl caută. Când s-a întâmplat aceasta? Primăvara, cu şase ani înainte de anul 0. Astfel, avem încă un indiciu referitor la primăvară.
Misterul este pe cale să devină şi mai mare. Un alt mare indiciu pe care-l avem în Biblie, îl găsim în Luca capitolul unu, unde scrie:
„În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisabeta.
Amândoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rânduielile Domnului.
N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui,
după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămâieze în Templul Domnului.” (v. 5-9).
Aici avem un alt indiciu. Acest capitol vorbeşte despre naşterea lui Ioan. Aici avem un preot care era ales prin lege şi care a intrat în Templu pentru a-şi îndeplini slujba. Ceea ce ştim imediat este că există un timp prestabilit în care preotul intra înăuntru şi că preoţii erau împărţiţi în cete. Ceata lui Zaharia era ceata lui Abia. Astfel, dacă aflăm când era rândul cetei lui Abia, rezolvăm misterul, pentru că la şase luni după concepţia lui Ioan, are loc concepţia lui Isus. Dar cum putem afla?
Moderatorul: Există un calendar?
Jonathan: Da, există un calendar. În primul rând, în 1Cronici 24 citim despre împărţirea preoţilor şi astfel aflăm când era rândul cetei lui Abia. El era al optulea. Împărţirea era făcută pe săptămâni: săptămâna unu, doi, trei…, iar rândul lui era în a opta săptămână. Erau douăzeci şi patru de preoţi şi totul se făcea prin rotaţie. Dar problema este când începe acest ciclu? Noi nu putem spune când s-a întâmplat, ştim că el este al optulea, dar nu putem şti timpul până când nu aflăm când a început ciclul. Răspunsul la aceasta întrebare vine din Manuscrisele de la Marea Moartă. Acestea au fost descoperite de un păstor arab care a aruncat o piatră într-o peşteră şi a spart vasele în care erau ascunse. Astfel, de aici avem cea mai mare descoperire, cea mai veche Biblie din istorie. Dumnezeu a restituit această Biblie în acelaşi timp în care Israelul a devenit naţiune.
Într-unul din aceste manuscrise există o scriere care conţine calendarul căpeteniilor preoţeşti, iar acolo avem o altă menţiune: că acest calendar se desfăşoară pe durata câtorva ani, până când se repetă din nou; nu este aceeaşi ordine în fiecare an, de aceea trebuie să restrângem totul până când aflăm, dacă luăm fiecare preot şi fiecare an, şi putem spune: „În anul acesta a fost ordinea cutare. În felul acesta putem afla şi rândul celorlalţi. aceasta este cheia. Manuscrisele de la Marea Moartă oferă data când începea acest calendar. Ele spun: „Când soarele se deplasează de la Est şi străluceşte în mijlocul cerului, la baza bolţii cereşti, de seara spre dimineaţa, în a patra zi a săptămânii fiilor lui Gamul, în prima lună a anului.” Chiar dacă nu înţelegeţi ce se spune aici, eu pot să vă tălmăcesc. Aceasta spune că de fapt calendarul preoţilor începea la echinocţiul de primăvară, într-o zi de miercuri, în a patra zi a echinocţiului. Apoi, manuscrisele de la Marea Moartă mai dau câteva date, iar una din aceste date se potriveşte cu timpul despre care vorbim noi. Mai există o scriere ebraică veche care confirmă că aceste manuscrise ne spun data corectă, şi anume: Talmudul. Scrierile rabinilor din Talmud spun că Templul din Ierusalim a fost distrus în anul 70 d.Hr., într-o zi de duminică şi ne dau numele preotului care era în Templu în ziua aceea. Astfel, tot ce trebuie să facem noi este să luăm numele acelui preot şi să dăm timpul înapoi până în zilele lui Isus, sau să luăm ceea ce ne spun manuscrisele de la Marea Moartă, să mergem înainte în timp şi să verificăm dacă avem acelaşi rezultat. Indiferent cum facem, rezultatul este acelaşi. Ceea ce spun manuscrisele se potriveşte perfect cu ce găsim în Talmud, ceea ce înseamnă că avem răspunsul.
Aflăm când era rândul cetei lui Abia să tămâieze, iar dacă mergem mai departe aflăm că naşterea lui Mesia urma să aibă loc în luna Nissan: în a doua parte a lunii martie, sau în prima parte a lunii aprilie, cu şase ani înainte de anul 0, iar calendarul preoţesc ne conduce la un anumit timp şi o anumită dată, şi anume: la 20 martie cu şase ani înainte de anul zero. Dacă luăm calendarul preoţilor, ne conduce la aceeaşi dată la care ne conduce şi Talmudul, ceea ce în calendarul evreiesc este data de unu Nissan, ziua începutului tuturor lucrurilor, ziua în care am spus că a fost născut El.
Am pornit de la aceste texte, dar acum vreau să merg la seifurile ascunse ale Vaticanului. Acolo există scrierea unui părinte al bisericii numit Hipoleu, iar Vaticanul foloseşte scrierile lui pentru a spune: „El este cel care a spus că Isus Hristos s-a născut în data de 25 decembrie; el ne-a dat această dată de la început.” Dar una din scrierile sale a fost cenzurată pentru că el spune acolo că Mesia S-a născut în luna Nissan. Aceasta este o scriere a bisericii timpurii şi a fost cenzurată. Este un document care se află în biserica Vaticanului. Este acolo şi menţionează luna Nissan ca dată a naşterii lui Mesia.
Acum doresc să mai aduc un indiciu care va clarifica şi mai mult lucrurile.
Care este cea mai precisă umbră a naşterii sau a venirii în trup a lui Mesia, în Vechiul Testament? Care a fost? Cortul. Pentru că este Dumnezeu care locuieşte sau cortuieşte cu noi. Dacă citim începutul Evangheliei lui Ioan, acolo scrie: „Cuvântul S-a făcut trup (aceasta este venirea Sa în trup) şi a locuit printre noi…” Cuvântul din limba greacă se referă la Cortul lui Israel şi se tălmăceşte că „El a venit şi Şi-a instalat cortul, Şi-a înălţat cortul”. Dar Biblia vorbeşte de un cort de carne, adică El a venit într-un trup de carne. Întrebarea este: Există un indiciu pe care putem să-l găsim în Biblie, pentru că Biblia ne dă un indiciu cu privire la Cort, care este un simbol al lui Dumnezeu printre noi; există ceva ce putem afla de aici? Aici este un alt indiciu.
Prima întrebare care se ridică este: Când a fost construit Cortul? Evreii se aflau la Muntele Sinai când le-a spus Dumnezeu să construiască un cort, şi au început să-l construiască. Acum, aş vrea să vă întreb: Cât timp trece de la concepţia unui copil până la naşterea lui? Cât? Nouă luni. Cât timp a trecut de la începerea construirii Cortului până la terminarea lui? Nouă luni. Cortul a fost construit în nouă luni. Avem aceeaşi durată, aceeaşi perioadă de timp. Ceea ce putem afla este că Biblia ne dă data în care a fost terminat Cortul, iar dacă avem această dată, atunci avem din nou răspunsul. Unde o găsim? În Exod 48, versetele unu şi doi, scrie:
„Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
„În ziua întâi a lunii întâi, să întinzi locaşul cortului întâlnirii.” Când spune că trebuie întins locaşul cortului? În ziua întâi a lunii Nissan. Este exact ziua începutului, deci totul indică faptul că El S-a născut în prima zi a lunii Nissan.
Am parcurs totul: de la magi, la calendarul preoţesc şi la Biblie şi totul ne arată că Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, totul este acolo; facerea Cortului a durat nouă luni şi a fost inaugurat în ziua întâi a lunii Nissan, ziua în care S-a născut El. Apoi am ajuns la scrierile cenzurate ale bisericii, şi iată că totul se regăseşte în aceste dovezi. De ce este important faptul că El S-a născut în această zi? În primul rând este ziua în care totul devine nou; Totul este nou şi orice altceva devine vechi. Ce ne spune aceasta? Când vine prezenţa lui Mesia, totul devine nou; puterea prezenţei lui Mesia este puterea care face totul nou; tot ce este vechi trece şi totul devine nou.
Indiferent care este ziua în care Îl întâlnim pe Mesia, ziua aceea devine unu Nissan, devine primăvară, devine începutul, dar aceasta nu se întâmplă numai o dată, ci noi avem nevoie de El tot timpul. Când vedem prezenţa Lui, totul devine nou, iar aceasta este puterea lui Dumnezeu. Cu cât locuim mai mult în prezenţa Sa, noi păşim în înnoirea vieţii:
„…tot aşa şi noi trăim o viaţă nouă.” (Romani 6.9). Odată cu revărsarea puterii lui Mesia, calendarul este schimbat: trece de la „înainte de Hristos” la „după Hristos”. Înainte de a-L cunoaşte, totul rămâne „înainte de Hristos”, iar după ce-L cunoaştem, totul devine „după Hristos.” De fiecare dată când Îl primim în momentele când suntem mai căzuţi, tot ce era „înainte de Hristos” devine „după Hristos,” iar pentru copiii lui Dumnezeu acest moment devine prima zi. Dacă locuim în prezenţa Sa este ziua întâia, şanse noi, totul este nou, chiar şi legământul este nou. Chiar şi noul Legământ este Legământul înnoirii, al Vieţii noi, iar restul devine vechi. Chiar dacă îmbătrânim fizic, dacă stăm în prezenţa Lui nu îmbătrânim niciodată. Noul Legământ este întotdeauna nou; El este Dumnezeul unei a doua şanse, totul este nou, nou, nou.
Un alt lucru. Acum să legăm totul de a doua Sa venire. Pentru ca prima Sa venire să poată avea loc, totul trebuia să fie exact la locul lui, totul trebuia să se întâmple cu exactitate. Trebuia să fie un Iosif care să se îndrăgostească, părinţii lor au trebuit să se îndrăgostească şi la fel părinţii părinţilor lor. La cea mai mică schimbare, s-ar fi prăbuşit totul. Totul a trebuit să decurgă perfect: binele, răul, totul. Aceasta a fost valabil pentru prima Sa venire, dar este valabil şi pentru a doua venire a Domnului. Totul în această lume lucrează perfect pentru a aduce a doua Sa venire, chiar şi problemele noastre, fiecare viaţă, fiecare lucru care se întâmplă, lucrează exact ca la prima Sa venire, iar a doua Sa venire va fi exactă şi la timpul hotărât. Problemele noastre, greutăţile, amânările, totul lucrează spre binele nostru, dar şi pentru a doua Sa venire. Acum, noi ne aflăm în taina celei de-a doua veniri a Lui, care va fi la fel de desăvârşită ca şi prima Sa venire.