RÂNDUIT SĂ FII UN MARTOR AL ÎNVIERII

Să deschidem Bibliile la Ioan 15.26-27:

„Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul Adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

Și voi de asemenea veți mărturisi, pentru că ați fost cu Mine de la început.”

Subiectul din seara aceasta este: Rânduit să fii un martor al învierii. În Ioan 15.27, Isus a vorbit cu ucenicii Săi, și le-a spus: „ Și voi de asemenea veți mărturisi, pentru că ați fost cu Mine de la început.” Ceea ce este interesant, este că există mai multe modalități prin care puteți lua această Scriptură, pentru că Scriptura are un înțeles compus și o descoperire compusă.

Astfel, ați putea spune că Dumnezeu le spunea: „Veți fi martori pentru că ați fost cu Mine de la începutul lucrării Mele.” Când a fost începutul lucrării? A fost începutul Vieții Lui? A fost începutul slujbei Lui? Sau a fost începutul vârstei de adult?

Dar există și o altă modalitate de a privi această Scriptură, și este una despre care fratele Branham ne-a dat o perspectivă, pentru că el a spus:

„El le-a spus ucenicilor Săi: „Ați fost cu Mine de la început.”

Dacă priviți prin Evanghelii, este greu să găsiți citatul exact așa cum îl găsiți în această Scriptură. „Și voi de asemenea veți mărturisi, pentru că ați fost cu Mine de la început.” De la care început? Când Logosul a venit din Tatăl, atributele erau acolo. Când Dumnezeu a început să Se exprime, când a apărut Hristos, noi am fost acolo cu El; noi am fost cu El de la început, așa că poate însemna ambele, ar putea avea mai multe împliniri. Laudă lui Dumnezeu!

Dumnezeu i-a ales pe ucenici și El a spus: „…pentru că ați fost cu Mine de la început.” Aleluiah! Și pentru că au fost cu El de la început, urmau să pună mărturie despre El.

Să mergem la Fapte 1.6-8:

„Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?”

El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.

Ci voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, și până la marginile pământului.”

Este uimitor că aici, Isus S-a întâlnit cu ucenicii după învierea Sa, și a început să le spună: „Ci voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori…”

El le spusese deja: „…veți mărturisi despre Mine.”, El le-a spus aceasta înainte de răstignirea Sa: „…veți mărturisi despre Mine pentru că ați fost cu Mine de la început.” Dar ei aveau nevoie de Ceva pentru a fi puși în poziția de a fi martori. Dacă tot ce aveau nevoie era doar cunoașterea slujbei Sale pământești, ei aveau deja aceasta, iar noi știm că și Iuda a știut despre aceasta, și au fost și alți oameni care cunoșteau slujba Sa pământească, dar era nevoie de ceva mai mult decât a cunoaște despre slujba Sa; aveau nevoie de ceva mai mult decât doar de a cunoaște Viața Lui. Pentru a fi un martor al Lui, aveau nevoie de o putere care să-i pună în poziția de a fi martori, și acea putere este puterea Duhului Sfânt.

Noi știm că puterea Duhului Sfânt, este puterea de însuflețire care aduce Sămânța Genă a lui Dumnezeu, Atributul lui Dumnezeu, la Viață. Așadar, acea parte din ei, acea parte veșnică din ei, era partea care a fost cu El de la început, de la începutul începutului începutului. Acea Sămânță era Acolo, dar ea avea nevoie de ceva mai mult decât de o înregistrare a vieții; avea nevoie de ceva mai mult decât de a fi doar un martor ocular; avea nevoie de ceva mai mult ca să trezească la Viață acea parte veșnică și s-o facă un martor; avea nevoie de puterea de însuflețire pentru a aduce Sămânța la Viață. Atunci aveau să fie martori în Iudeea, în Ierusalim, în Samaria și până la capătul pământului. Laudă lui Dumnezeu!

În versetul 9, citim:

„După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns de ochii lor.”

Iar de la versetul 15, la 26, ni se spune:

„În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților,  numărul celor adunați laolaltă erau în jur de o sută douăzeci, și le-a zis:

„Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.

El era din numărul nostru, și era părtaș al aceleiași slujbe.

Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, și i s-au vărsat toate măruntaiele.

Lucrul acesta a ajuns așa de cunoscut de toți locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit în limba lor: „Acheldama”, adică: „Ogorul sângelui”.

În adevăr, în Cartea Psalmilor este scris: „Locuința lui să rămână pustie, și nimeni să nu locuiască în ea!” Și: „Slujba lui s-o ia altul!”

Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,

cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălțat El de la noi, să fie rânduit unul, care să ne însoțească drept martor al Învierii Lui.

Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis și Iust, și pe Matia.

Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales,

ca să ia loc în slujba și apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.”

Au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.”

Așadar, în timp ce așteptau, în intervalul dintre învierea lui Isus și coborârea Duhului Sfânt, ei erau adunați împreună așteptând. Ei au înțeles că Iuda a eșuat și a căzut, și au văzut că și Scripturile spuneau aceasta, în Psalmul 109:

„Puține să-i fie zilele la număr, și slujba lui s-o ia altul.”

În Fapte 1.17, scrie: „…el era din numărul nostru…” iar în Vechiul Testament scrie: „…Slujba lui s-o ia altul.” Deci, ei au văzut în Scriptură că trebuie să fie cineva care să ia locul celui care a căzut, așa că au spus: „Avem nevoie de cineva care a fost cu noi în lucrare, de la botezul lui Ioan, până când a fost luat Isus.” Aceasta ar face din voi un martor bun; aceasta ar fi calificarea, așa că au vrut să găsească bărbați care să îndeplinească această calificare, și au propus doi: pe Barsaba și pe Matia. Deci, i-au luat pe acești doi bărbați, i-au prezentat înaintea Domnului, s-au rugat și au spus:

„Doamne, Tu care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din acești doi l-ai ales, ca să ia loc în slujba aceasta.”

Ei au înțeles aceasta din Psalmi, așa că au mers înaintea Domnului, și au spus: „Doamne, Îți dăm două opțiuni și trebuie să alegi una din cele două alegeri ale noastre.” Apoi au aruncat sorțul și au crezut că aceasta îl va califica pe cel ales de ei să fie un martor al Lui. Să citim încă odată versetul 21 și 22:

„Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoțit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi,

cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălțat El de la noi, să fie rânduit unul, care să ne însoțească drept martor al Învierii Lui.”

Deci, ce căutau ei? Ei căutau un martor al Învierii Lui, aveau nevoie de un martor al Învierii, care a fost cu ei. Dar ei priveau firește sau natural, ei căutau pe cineva…Dacă urma să fie martori ai Învierii, atunci aveau nevoie de cineva care să aibă calificarea de a fi fost cu ei de la botezul lui Ioan până la înălțarea lui Isus; trebuia să fie unul dintre ei, așa că au găsit doi care îndeplineau această calificare, i-au prezentat înaintea lui Dumnezeu, au tras la sorți și sorțul a căzut pe Matia. Deci, acum alegerea a fost „Matia”.

Dar iată ce spune fratele Branham în mesajul Semnul acestui timp:

„După căderea lui Iuda, chiar și apostolii au tras la sorți ca să aleagă un altul, și sorțul a căzut asupra lui Matia. Acesta a fost cel mai bun lucru pe care l-au putut face ei cu cheile Împărăției.

În Scriptură nu scrie nicăieri că Saul ar fi făcut ceva deosebit, dar Dumnezeu l-a ales pe el, un micuț cu temperament rău; dar pentru aceasta a trebuit mai întâi să-l arunce jos ca să-l facă să privească în sus. Mai mult, El a spus: „…îi voi arăta ce trebuie să sufere pentru Mine.” Vedeți? Biserica l-a ales pe Matia, dar Dumnezeu l-a ales pe Pavel. Aceasta este diferența. Dumnezeu face întotdeauna alegerea Lui, și El face această alegere prin cunoștința Lui mai dinainte.”

Aleluia! Deci, ei au avut o idee corectă. Nu este că ei au ieșit de pe calea dreaptă sau că au greșit complet, pentru că ei au văzut aceasta în Scripturi: „Puține să-i fie zilele la număr,” și: „Slujba lui s-o ia altul”, deci, trebuia să se întâmple aceasta. Dar ei nu primiseră încă Duhul Sfânt care trebuia să-i călăuzească, așa că și-au folosit propria lor înțelegere și au căutat să găsească bărbați calificați, pe cineva bun ca să fie un martor al Învierii Lui. Trebuia să fie unul care a văzut totul, un martor ocular, dar Dumnezeu nu le-a recunoscut niciodată alegerea, pentru că Dumnezeu are un set diferit de calificări.

Apostolul Pavel a spus: „Am venit ca unul născut în afara sezonului. Eu nici măcar nu am fost acolo în ziua Cincizecimii și nu am fost acolo când a căzut Duhul Sfânt; nici măcar nu urmăream slujba; nici măcar nu pot spune toate evenimentele care s-au întâmplat ca Petru sau ca Andrei, ca Ioan sau ca toți ceilalți.”

Știți, Matei, Marcu, Luca și Ioan au scris Evangheliile, dar Pavel nu a fost acolo ca să-L urmărească pe Isus în slujba Lui. Fără îndoială, el știa ceva despre ceea ce s-a întâmplat, dar nu a fost un martor ocular de la botezul lui Ioan Botezătorul până la capăt, dar Dumnezeu l-a ales oricum ca să preia acea slujbă, să participe la slujire și să fie un martor al Învierii Lui. A Lui să fie slava! Laudă lui Dumnezeu!

Să ne întoarcem la Fapte 9.1-9:

„Dar Saul sufla încă amenințarea și uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot,

și i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinței, atât bărbați cât și femei, să-i aducă legați la Ierusalim.

Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o Lumină din cer în jurul lui.

El a căzut la pământ, și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru că Mă prigonești?”

„Cine ești Tu, Doamne?” a spus el. Și Domnul i-a zis: „Eu Sunt Isus, pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci înapoi  cu piciorul într-un țepuș…”

Pavel avea o întâlnire individuală, personală cu Isus Hristos cel Viu, o întâlnire cu Isus Hristos după moartea, îngroparea și învierea Sa. Dar Pavel nu a văzut un om, ci tot ce a văzut, era o Lumină, iar acea Lumină i-a orbit ochii și l-a trântit la pământ. Deci, ce a văzut el? El a văzut o Lumină. Cine era acea Lumină? Era Isus Hristos.

„Cine ești Tu, Doamne?” a spus el. Și Domnul i-a zis: „Eu Sunt Isus, pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci înapoi  cu piciorul într-un țepuș.

Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci.”

Oamenii care-l însoțeau, au rămas încremeniți; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

Saul s-a sculat de la pământ, și măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mâini, și l-au dus în Damasc.

Trei zile n-a văzut, și n-a mâncat, nici n-a băut nimic.”

Noi am vorbit despre aceasta acum câteva săptămâni și am evidențiat versetul 9: „Trei zile n-a văzut, și n-a mâncat, nici nu a băut nimic.”

Când am citit aceasta, am început să mă gândesc și să-mi imaginez ce gânduri i-au trecut prin minte lui Pavel în acel moment. El tocmai avusese o întâlnire cu Isus Hristos în forma Stâlpului de Foc  și a recunoscut că acesta era Semnul Vechiului Testament, Dumnezeu în Rugul aprins; Dumnezeu în Stâlpul de Foc care i-a condus în călătoria Exodului. El știa ce era Stâlpul de Foc, Acela nu era nimeni altul decât Îngerul Legământului, care era Dumnezeu Însuși. „Și acum, acest Stâlp de Foc care mi-a orbit ochii și m-a trântit la pământ; care m-a smerit și m-a umilit, îmi spune că El este Isus Hristos, pe care eu Îl persecut.” Dar el nu persecuta un Om, El a murit deja și a plecat, ci el persecuta o Biserică, un grup de oameni.

Și El spune: „Când îi atingi pe ei, Mă atingi pe Mine. Când îi persecuți pe ei, Mă persecuți pe Mine. Când îi respingi pe ei, Mă respingi pe Mine.”

Și dintr-o dată, Pavel a orbit și a stat acolo trei zile, fără mâncare și fără apă. Eu pot să-mi imaginez ce gânduri i-au trecut prin minte: „Cum am putut să greșesc atât de mult? Ce am făcut? Câți au fost întemnițați? Câți au fost târâți? Câte familii au fost despărțite? Câți au murit? Și dintr-o dată, întreaga lui lume s-a destrămat, pentru că întâlnirea cu Isus Hristos cel Viu a schimbat totul: toată neînțelegerea lui, tot ce cunoștea cu privire la Scripturi, toată educația lui, toată mândria lui, totul a fost spulberat, pentru că L-a întâlnit pe Isus Hristos.

În mesajul Regina Sudului, fratele Branham a spus:

„Doctorii ar putea să vină și să vă explice, doctori ai divinității: „Acestea…așa și așa” și să sucească Scripturile; dar dacă un om a ajuns vreodată în partea din spate a deșertului, ca Moise în cei patruzeci de ani de pregătire. Dar în cinci minute în Prezența acelui tufiș aprins, el a știut mai multe despre Dumnezeu decât ar fi putut ei să-l antreneze într-un milion de ani. Ei ar putea să vă explice toate acestea și așa mai departe, dar dacă L-ați întâlnit vreodată pe Dumnezeu, ați avut o experiență.”

Laudă lui Dumnezeu! În mesajul Perseverent, fratele Branham a spus:

„Nimeni nu ar trebui să predice Evanghelia până când nu-L întâlnește pe Dumnezeu pe nisipurile sacre, unde nu i-o poate lua nimeni. Diavolul nu poate călca pe acele terenuri sacre. Tu ai fost acolo când s-a întâmplat și știi despre ce vorbești, și nu-ți pasă cât de științifică este aceasta și cât de mult este aceea.”

Odată ce ai venit și ai intrat în contact, odată ce L-ai experimentat pe Dumnezeul cel viu, nu contează ce spune știința, nu contează ce spun alții, nu contează ce se întâmplă, tu ai fost acolo și știi că ai intrat în contact cu Altceva decât cu tine, ai intrat în contact cu o Putere care te-a schimbat pentru a fi martor al Învierii Lui Isus Hristos.

Aceasta s-a întâmplat cu Pavel; aceasta s-a întâmplat cu Moise. Ascultați, Moise era învățat, avea educație, avea cunoștințe, el știa profețiile. Mama lui l-a alăptat și fratele Branham a spus că atunci când îl ținea pe genunchi, ea îi spunea: „Tu ai fost născut un copil potrivit, tu ai fost născut sub un semn. Tu ești eliberatorul promis că va veni.” Astfel, el avea toată pregătirea intelectuală și toată pregătirea militară; el avea și toată pregătirea religioasă, pentru că mama lui l-a învățat aceasta. El știa profețiile, cunoștea anotimpul, știa despre cei patru sute de ani de la Avraam, știa totul, dar toate acestea nu s-au transpus în felul potrivit de acțiune, nu i-au dat niciodată puterea de a fi un martor al acestui Cuvânt, până nu a ajuns în partea din spate a deșertului, și timp de patruzeci de ani, Dumnezeu îl bătea smerindu-l, luându-i toate lucrurile pe care le avea, scotea totul din el, dar chiar și așa, nu era încă destul. Chiar dacă l-a smerit, l-a zdrobit, i-a dat o soție cu temperament și avea tot ce avea nevoie pentru a-i face un caracter corect, dar nici măcar aceasta nu l-a împins în puterea lui Dumnezeu pentru a fi un martor și să depună mărturie.

Pentru a manifesta Cuvântul, a fost nevoie de o întâlnire cu Stâlpul de Foc al lui Dumnezeu într-un tufiș arzând; Moise a trebuit să vină în contact cu Dumnezeul cel viu, aceasta a schimbat tot ceea ce a folosit Dumnezeu mai înainte. Ceea ce i-a spus mama lui încă mai conta, profeția încă mai conta, tot ce a învățat încă mai conta; toată smerenia pe care a câștigat-o, caracterul pe care l-a câștigat încă mai conta, dar nimic din el însuși nu l-a calificat pentru a fi un martor al Cuvântului. Aceasta a făcut-o întâlnirea lui cu puterea lui Dumnezeu. După aceea a plecat în Egipt cu un Mesaj; după aceea l-a înfruntat pe Faraon, i-a înfruntat pe toți, a stat în fața respingerii propriului său popor; în fața tuturor comentariilor, a criticilor, a tot ce s-a întâmplat.

Ascultați, el a ucis un egiptean, iar la amenințarea unui sclav că-i va dezvălui fapta, s-a speriat și a fugit în pustie, dar acum, după ce L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față, a fugit înapoi cu însărcinarea sa, pentru că a fost rânduit să ocupe acea slujbă. Nimeni altcineva nu putea să ocupe acea slujbă, dar Moise trebuia să primească ceva mai mult decât a avut în cei optzeci de ani pentru a-l echipa și pentru a-l împuternici. Astfel, acum avea să înfrunte amenințările lui Faraon, amenințările autorităților, avea să înfrunte chiar și respingerea propriilor compatrioți. Îmi pare rău pentru Moise…El a venit să-i elibereze pe acești oameni din robie și a trebuit să înfrunte lumea, stăpânii și toți diavolii. Ei l-au urât și au vrut să-l omoare, să scape de el, iar el trebuia să înfrunte aceasta. Apoi a trebuit să facă față și neînțelegerii fraților săi pe care trebuia să-i salveze, să-i elibereze. Ei erau supărați pe Moise pentru că situația lor se înrăutățise din cauza lui. „De ce ai venit să ne faci probleme? Mai bine nu ai fi venit niciodată!”

Bietul Moise stătea acolo și nu putea birui aceasta, și nu putea birui aceea, dar a putut să stea acolo pentru că s-a întâlnit cu Stâlpul de Foc. El a putut să stea în poziția sa nu pentru că era puternic, nu pentru că avea putere, pentru că tot ce făcuse vreodată a eșuat, dar când a întâlnit acel tufiș arzând, aceasta l-a schimbat complet. Încă nu a reușit, încă mai avea greșeli, era încă Moise, dar acea întâlnire a făcut în el ceva și a putut să reziste în fața oricărei opoziții, pentru că știa: „Acesta este Cuvântul, acesta este timpul, Acesta este Adevărul și acum este timpul să fie manifestat.”

Apostolul Pavel a trecut exact prin același lucru. El a avut râvnă, a avut râvnă pentru că beneficia de religia ebraică, prospera prin educația pe care o avea, el a prosperat în religia lui, era bine văzut de bătrâni și de marele preot. Pavel s-a întâlnit cu marele preot și a primit scrisori care l-au împuternicit, i-au dat putere; totul era în ordine și se mișca în acel canal plin de râvnă, și cred că era o râvnă adevărată, dar era râvna de  a se autopromova, era conservabil pentru el.

Eu cred că Pavel avea o râvnă adevărată pentru că știm că a fost la fel și după… Dar după aceea a fost smerit. Așadar, era plin de râvnă, se mișca în religia iudeilor și beneficia de religie; avea legături bune, avea educație, era respectat, dar într-o clipă totul s-a schimbat. Când L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față, când a venit în contact cu Stâlpul de Foc despre care știa că este o manifestare a lui Dumnezeu, și când acea manifestare i-a spus: „Eu Sunt Isus pe care-L prigonești”, într-o clipă întreaga imagine s-a schimbat; într-o clipă și-a dat seama cât a greșit; și-a dat seama că tot ce a învățat, este greșit.

Vreau să spun  că nu a schimbat Cuvântul, nu a schimbat profețiile; nu i-a schimbat nici măcar dorința de a fi plin de râvnă pentru Cuvânt, dar când a ajuns în contact cu Cuvântul pentru ziua lui, cu Hristos în ziua lui, Acesta i-a schimbat înțelegerea, și din clipa aceea nu a mai avut nevoie de sprijinul bisericii sau de scrisori de la bătrâni; nu a mai avut nevoie de o educație bună, din clipa aceea nu a mai avut nevoie de nimic din toate acestea, dar a stat în fața guvernatorilor, a stat în fața liderilor religioși, în fața celor care obișnuiau să-l iubească dar acum îl urau. A stat în sinagogi unde fusese binevenit, dar acum era respins și a îndurat respingere acolo; apoi a îndurat respingere din partea autorităților civile și respingere din partea autorităților religioase. Din clipa când a pornit în slujbă a fost respins de frații săi, chiar cei cărora le-a adus Evanghelia s-au întors împotriva lui și l-au respins pentru că frații mincinoși s-au mutat în învățătura falsă. Astfel, a fost respins de sus, a fost respins din stânga, a fost respins din spate, a fost respins de peste tot.

Dar cum a putut să reziste? A putut să reziste pentru că L-a întâlnit pe Dumnezeul cel viu. El nu a fost legat de nimic altceva decât de: „Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu! Dumnezeu Însuși mi L-a dat!” Astfel a putut să stea acolo cu toată opoziția.

Uneori îl iubeau, alteori îl urau și încercau să-l omoare; uneori îl ascultau în public și tot orașul îl lăuda, alteori încercau să-l ucidă cu pietre; uneori tot orașul se ridica împotriva lui și-l căutau pentru a-i cere moartea. Într-o sinagogă îl primeau ca învățător, dar când începea să-L predice pe Hristos, îl scoteau afară, apoi mergeau la autoritățile civile și cereau să fie ucis. Odată l-au scos din oraș și l-au ucis cu pietre, dar el s-a ridicat, s-a scuturat de praf și a mers în orașul următor unde L-a predicat pe Hristos. De ce? Pentru că a avut o întâlnire cu Isus Hristos și pentru că a fost rânduit să fie martor al Învierii Lui. Laudă lui Dumnezeu!

De aceea, înainte de a predica Evanghelia, tu trebuie să ai o întâlnire cu Hristos, trebuie să te naști din nou prin botezul Duhului Sfânt, pentru că te vei confrunta cu aceeași opoziție cu care s-a confruntat Pavel și Moise. Este nevoie de ceva mai mult decât o pregătire bună, o biserică bună sau un grup de sprijin; este nevoie de ceva mai mult decât, „Va trebui să știi aceasta, să știi aceasta, să știi aceasta. Nu este doar pentru predicator.”

Ziua se întunecă, prieteni, și se întunecă iar opoziția este în creștere de jur împrejur, ceea ce înseamnă că toți va trebui să avem aceeași experiență pentru a ajunge până la sfârșit.

Să mergem din nou la Fapte 9, și să citim de la versetul 10, la 16:

„În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă, Doamne!”, a răspuns el.

Și Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe ulița care se cheamă „Dreaptă”, și caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;

și a văzut într-o vedenie pe un om numit Anania, intrând la el, și punându-și mâinile peste el, ca să-și capete vederea.”

„Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulți despre toate relele, pe care le-a făcut omul acesta sfinților Tăi în Ierusalim,

ba și aici are puteri din partea preoților celor mai de seamă, ca să lege pe toți care cheamă Numele Tău.”

Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înainta Neamurilor, înaintea împăraților, și înaintea fiilor lui Israel;

și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

„Oh, știu că arată rău, știu că face totul rău, Anania…”  Aș vrea să reformulez aceasta fără să schimb Biblia.

„Anania, știu că el nu are calificările tale pentru slujbă; Anania, știu că nu pare că el ar trebui să preia slujba lui Iuda; știu că Matia a fost acolo tot timpul, că Matia arată bine, că Matia este foarte drăguț cu toți frații, este primitor, i-a adăpostit și i-a ocrotit, pe când acest om i-a dat la moarte, i-a dus în fața judecătorilor, i-a arestat și a făcut toate acestea. Eu știu că nu îndeplinește calificările tale, dar el îndeplinește calificările Mele mai înainte de întemeierea lumii. El a fost cu Mine de la început și el este cel calificat de Mine ca să-Mi fie martor. Aceasta nu înseamnă că Matia nu a fost acolo de la început, Matia a primit botezul cu Duhul Sfânt, dar nu a fost rânduit să ia acea slujbă, și acea parte a slujirii.”

Aceasta a fost prin alegerea lui Dumnezeu, prin cunoștința Sa, înainte de întemeierea lumii. El a știut dintotdeauna că Saul va fi Pavel și că el va îndeplini această slujbă, că el era cel care o va prelua. Așadar, nu o iau acum de la Matia; Eu cred că el este un frate bun și Mi-ar place să-i strâng mâna și să-i spun că îl iubesc, dar nu el a fost cel care urma să preia slujba aceea, pentru că a fost rânduită pentru Pavel.

Așadar, El a spus: „El nu îndeplinește calificările tale, nu arată ca unul care este demn să ia slujba și apostolia din care a căzut Iuda; știu că arată rău, știu, dar ascultă: „Du-te și fă ceea ce-ți voi spune Eu să faci, pentru că Eu știu ce fac!”

„Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înainta Neamurilor, înaintea împăraților, și înaintea fiilor lui Israel.”

Ce înseamnă să-I porți Numele? Aceasta înseamnă să-I fii martor.

 „și îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.

Anania a plecat, și după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul, și a zis: „Frate saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea, și să te umpli de Duhul Sfânt.”

Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat, și a fost botezat.”

Eu spun: Mulțumesc lui Dumnezeu! Dumnezeu știa cine era vasul ales de El, știa cine avea să primească acea slujbă; Dumnezeu știa pe cine rânduise, știa că era el, și Dumnezeu știa ce era acolo jos înăuntru, nu ceea ce era în exteriorul lui Saul, Dumnezeu știa ce era în interiorul lui Saul și știa cum să-l aducă la Viață; știa că era nevoie de o întâlnire cu El Însuși, de o întâlnire cu Stâlpul de Foc, cu Cuvântul Viu, pentru că acea întâlnire va aduce Viață Seminței predestinată, din interior, pentru că el a fost rânduit să îndeplinească acea slujbă.

Să ținem Bibliile deschise la Fapte 9, și să mergem la Fapte 23, de unde vreau să citesc versetul 11:

„În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel, și i-a zis: „Îndrăznește, Pavele; căci după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma.”

Pavel a fost chemat și rânduit să fie martor.

Să mergem la 2Timotei 2.8:

„Adu-ți aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânța lui David, înviat din morți, conform Evangheliei mele.”

Ce este el? El este un martor al Învierii Lui Isus Hristos. Făcea el aceasta? El spune: „…conform Evangheliei mele.” Deci, el mergea în jur și le mărturisea neamurilor că Isus Hristos a înviat din morți.

Ce căutau ucenicii? Ei căutau pe cineva calificat, pentru a fi un martor al acestei învieri. Ei credeau că pentru a fi un martor al Învierii, trebuia să vezi slujba; credeau că trebuia să fi fost acolo să fi auzit glasul Lui; că trebuia să urmezi slujba pe care a avut-o; că trebuia să fi fost acolo ca să vezi răstignirea, că trebuia să știi când a fost arestat, că trebuia să cunoști împrejurările și cum a fost rostogolită piatra și cum a fost ruptă pecetea care a fost pusă; credeau că trebuia să cunoști direct toate aceste lucruri pentru a fi un martor. Credeau că trebuia să-L fi văzut după înviere în trupul Său care a înviat, că trebuia să fi fost acolo în timpul conversațiilor private când Și-a întâlnit ucenicii; dar iată că Dumnezeu a ocolit toate acestea și a arătat că, pentru a fi un martor al Învierii, nu trebuie să vezi cu ochii trupești, nu trebuie să ai o experiență naturală, ci pentru a fi martor al Învierii, trebuie să ai o întâlnire cu Cuvântul Viu, cu Isus Hristos, pentru a trezi acea parte eternă din tine, care a fost cu El de la început, apoi să stai în ziua ta și să mărturisești despre Isus Hristos, să mărturisești despre Învierea Lui.

Pavel a fost un martor al Învierii Lui Isus Hristos, pentru că el L-a întâlnit pe Isus Hristos, dar nu L-a întâlnit în același fel în care L-au întâlnit ucenicii la Înviere, pentru că el L-a întâlnit când S-a întors în Stâlpul de Foc, sub forma aceea în care era acum în Biserică; pentru că El l-a întrebat: „De ce Mă prigonești?” și pentru că acum, Stâlpul de Foc era în trupul credincioșilor. În felul acesta L-a întâlnit Pavel. El nu a îndeplinit nici o altă calificare, dar cu siguranță, a îndeplinit calificarea lui Dumnezeu.

Și dacă aceasta a fost calificarea lui Dumnezeu pentru a fi martor al Învierii, atunci eu stau aici ca martor al Învierii, pentru că am îndeplinit aceeași calificare; pentru că eu cred, prin credință, că am fost cu El înainte de întemeierea lumii, că El m-a rânduit să vin în această zi.

 Eu mergeam în toate direcțiile, dar într-un anumit timp, El a venit la mine și eu am întâlnit Stâlpul de Foc,  Același care a fost aici cu Cuvântul, Același care S-a lăsat fotografiat cu fratele Branham, Același care a adus Cuvântul este aici oferindu-ne Cuvântul iar eu intru în contact cu Suflarea Vie, Isus Hristos, care mă califică să fiu martor al lui Isus Hristos. Aceasta mă face un martor al acestui Mesaj, nu pentru că am fost în rândurile de rugăciune, nu pentru că am participat la adunări…Eu nu mă născusem încă, nu trebuia să mă nasc încă, dar toți putem fi unul născut în afara sezonului. Laudă lui Dumnezeu!

Noi trăim în ziua în care Cuvântul a înviat din nou; El a zăcut ca și cum ar fi fost mort prin Evul întunecat, dar prin harul lui Dumnezeu, Cuvântul a înviat din nou în zilele din urmă în Puterea Lui, în promisiune. Laudă lui Dumnezeu!

Să ne întoarcem la Fapte 9.17:

„Anania a plecat, și după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul, și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis…”

Oh, Anania a mers și a confirmat: „Tu L-ai întâlnit pe Isus Hristos.” În mintea lui nu era nici o îndoială: „L-ai întâlnit pe Isus Hristos. Frate Saule, Domnul Isus…”

Ascultați, Saul nu îndeplinea calificări, iar Anania nu vedea cum l-ar putea alege Dumnezeu pe Saul, nu avea idee în mod natural, dar când Dumnezeu i-a spus că este un vas ales, nu a mai fost nici o discuție despre aceasta, pentru că era alegerea lui Dumnezeu, iar Anania nu a avut altă opțiune, ci s-a dus și i-a spus: „Frate Saule…” Cu câteva zile în urmă, se gândea: „Este dușmanul meu, mă tem de el. Eu și toată biserica am vrut să stăm departe, nu am dorit ca el să vină la Damasc, nu am vrut să avem de-a face cu el.” Dar într-o clipă, Dumnezeu a schimbat întreaga înțelegere a lui Anania.

Dumnezeu a trebuit să-l schimbe pe Pavel, dar a trebuit să-l schimbe și pe Anania, pentru că el a spus: „Știu cât rău a făcut sfinților Tăi, Doamne. Nu, nu, nu poate fi acesta! Doamne, n-ai auzit? Nu poate fi el acela.” Și aproape că Dumnezeu i-a zis: „Anania, nu auzi? Eu am o mărturie, am o înregistrare care merge dincolo, înainte de a prigoni Biserica, dincolo de nașterea lui, înapoi, înainte ca el să fi făcut bine sau rău. Eu am o altă mărturie, o altă înregistrare pe baza căreia l-am ales, când a fost cu Mine la început. Eu am văzut această zi și l-am rânduit să ia slujba și apostolia care au fost lăsate de Iuda.”

Și Anania…Cu Cine a venit el în contact? Cu Dumnezeu. El a avut calitatea de a se preda voii lui Dumnezeu, lăsând propria lui gândire. Așadar, s-a dus și i-a spus: „Frate Saul…” Nu aceasta ar fi spus cu câteva ore înainte. Oh, aceasta este puterea Cuvântului viu! Aceasta este puterea Duhului Sfânt! Aceasta este puterea Vieții lui Hristos în credincios, care schimbă gândurile noastre, sentimentele și emoțiile noastre; schimbă toate lucrurile pe care le-am învățat. Trebuie să existe o putere care va trece dincolo de toate puterile naturale, de toate raționamentele naturale și ne aduce în concordanță cu voia lui Dumnezeu.

Anania însuși a trebuit să se predea voii lui Dumnezeu și să accepte că Pavel era un ales. El ar fi putut să se gândească: „Ei bine, știu că are un temperament destul de rău; putea fi supărat, putea fi destul de corect și destul de rău. Am auzit mărturii că a luat femeile și copiii departe și a fost dur cu ei.” Oh, Doamne, de aceea iubim alegerea și pregătirea.

Noi toți am greșit, toți am gândit greșit, dar există o Putere care ne-a despărțit de noi înșine și ne aduce înapoi; rupe amnezia spirituală și ne aduce înapoi la înțelegerea corectă.

„Anania a plecat, și după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul, și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea și să te umpli de Duhul Sfânt.”

Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; și el și-a căpătat iarăși vederea. Apoi s-a sculat și a fost botezat.

După ce a mâncat, a prins iarăși putere. Saul a rămas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.

Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.”

El nu a avut nevoie să se instruiască, nu a avut nevoie de o perioadă de timp pentru a se scufunda, pentru că lui i s-a întâmplat ceva, pentru că a fost rânduit în această slujbă înainte de întemeierea lumii. El nu a trebuit să devină ucenic cu un anumit drept, ci imediat după întâlnirea cu Hristos, el a avut o descoperire care este Adevărul, care nu este altceva decât Adevărul, că Cel care a fost răstignit de noi, Acela a fost Hristosul, Acela a fost Cel despre care s-a profețit că va veni; Acela este Fiul lui Dumnezeu. El știa aceasta, el a știut aceasta imediat.

„Și îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Toți cei ce-l ascultau, rămâneau uimiți, și ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?”

Totuși, Saul se întărea din ce în ce mai mult, și făcea de rușine pe iudeii, care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.” (versetele 20-22).

Oh, el a fost rânduit în acea poziție și nimic nu l-a putut opri. Noi știm că imediat după ce a primit Descoperirea, Dumnezeu l-a dus chiar în Damasc, și i-a făcut de rușine pe cei ce pretindeau că cunosc Cuvântul. Dar după aceea, Dumnezeu l-a dus în Arabia timp de trei ani și jumătate, unde l-a învățat Tainele Cuvântului lui Dumnezeu. El a prins deja descoperirea despre Cine este Hristos, dar Dumnezeu l-a adus înapoi și l-a învățat, l-a instruit El Însuși. Apoi, de acolo l-a trimis la Ierusalim, în Antiohia, iar din Antiohia a devenit misionar în întreaga lume, trimis de Dumnezeu Însuși. De ce? Pentru că el a fost rânduit în acea poziție. Nimeni nu putea să argumenteze cu Pavel. Ei încercau, dar greșeau pentru că Pavel a fost rânduit, ordinat în acea poziție. Nimeni altcineva nu a fost trimis să pună Biserica în ordine, pentru că Pavel a fost hotărât pentru aceasta.

În mesajul Influență, fratele Branham a spus:

„Un slujitor în biserică este uns, nu numit; este uns. Păstorul, evanghelistul, profetul, apostolul trebuie să fie slujba unsă a lui Dumnezeu, nu ales de om. Omul a încercat să aleagă odată acea slujbă, au tras la sorți pentru el; bietul Matia…”

Îmi place cum a spus fratele Branham: „Bietul Matia…” Vă puteți imagina? Dacă ați fi fost voi și ați fi crezut că ați primit acea slujbă și sunteți un apostol…Toți apostolii au această slujbă binecuvântată… și crezi că ți s-a aruncat sorțul și că tu ești acela… Eu cred că Dumnezeu a venit la Matia la un moment dat, și i-a spus: „Este în ordine, Matia. Pavel este alesul.” Și Matia a mers și… „Oh, mulțumesc, Doamne! M-am străduit atât de mult, Doamne!” Dacă tu nu ești rânduit pentru aceasta, nu ești rânduit, pentru că aceasta este o poziție în care Dumnezeu a rânduit, iar Matia nu a fost rânduit pentru această poziție. De aceea Scripturile nu spun nimic din ceea ce a făcut Matia. Și fratele Branham spune:

„Bietul Matia, nu a făcut niciodată nimic. Dumnezeu l-a ales pe Pavel și el a făcut ceva, pentru că el a fost uns. Eu i-am văzut pe acești slujitori încercând să spună: „Acesta este sfântul episcop Cutare și Cutare. Acesta este un om de stat. Acesta este omul Așa și Așa.” Aceasta nu înseamnă nimic niciodată, dar când vine Dumnezeu și preia controlul, atunci vedem ungerea Duhului Sfânt legitimând Cuvântul lui Dumnezeu.”

De aceea biserica nu votează pentru slujbe. Noi îi votăm pe diaconi, pe administratori, pe învățătorii de școală duminicală, dar nu votăm slujitorii celor cinci slujbe, pentru că acestea sunt rânduite de Dumnezeu.

Voi puteți spune: „Noi îl votăm pe păstor.” Nu, voi nu puteți face păstor pe nimeni, voi votați pentru a recunoaște că acesta este păstorul pe care l-a ales Dumnezeu aici, iar acel om este păstor indiferent dacă îl veți accepta sau nu. Dacă a fost rânduit să fie păstor, este păstor. Poate nu va aparține acestui grup și va merge în altă parte, dar voi nu votați pentru a face pe cineva păstor, pentru că el este păstor prin alegerea lui Dumnezeu. Biserica votează pentru a recunoaște că Dumnezeu l-a hotărât pe acest om să fie păstorul nostru și noi ne supunem. Voi nu puteți face pe un om păstor prin vot. Dacă Dumnezeu a rânduit acea slujbă, nimeni altcineva nu poate prelua acea slujbă decât acela rânduit de Dumnezeu. Nimeni nu-l poate împinge pe acel om din acea slujbă. Fie că este păstor, evanghelist, profet, apostol sau învățător, Dumnezeu l-a pus în poziția aceea. Dacă biserica nu obține votul pentru un om, cine-i dă votul? Dumnezeu îi dă votul și legitimează slujba acelui om, pentru că prin acea slujbă suflete vor fi mântuite, oameni vor fi eliberați și Cuvântul va fi împărțit în mod corect.

Aceasta este legitimarea Duhului Sfânt că acela este un vas rânduit. Nimeni nu-l poate fabrica, nimeni nu-l poate înălța, nimeni nu poate copia aceasta, ci trebuie să fie Dumnezeu care rânduiește pe cineva înainte de întemeierea lumii.

Să mergem la Galateni 1.1:

„Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, și prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți.”

Pavel știa cine l-a făcut apostol. Aceasta nu a fost prin tragerea la sorți, nu a fost prin alegerea unei biserici, ci a fost prin Dumnezeu. Acesta este motivul că el a putut sta în picioare atunci când au fost atât de multe tulburări în jurul lui, și să declare Adevărul. De ce? Vreau să spun că Dima l-a părăsit, toți l-au părăsit și a rămas doar cu Luca. Bisericile pe care le-a întemeiat l-au respins. Bisericile pe care le-a întemeiat. Puteți să vă imaginați?

Tu mergi la ei și ei nu știu nimic pentru că sunt păgâni. Ei trăiesc în Asia Mică într-o cultură greacă amestecată cu o cultură romană, iar tu te muți acolo și le duci această Evanghelie glorioasă a lui Isus Hristos; ei o acceptă, te ascultă, i-ai stabilit, și ca apostol, misionar pe care l-au primit, așezi acolo un bătrân, apoi mergi mai departe. Dar un alt slujitor fals se așază înăuntru și începe să semene semințe de discordie, așa că acum vor să-l alunge pe apostolul Pavel. Cum a putut să suporte Pavel așa ceva? Pentru că a fost rânduit ca apostol nu de un om, nu printr-un om, ci prin Isus Hristos.

De aceea nu se votează un slujitor. Un slujitor nu influențează oamenii ca să câștige votul lor, pentru că el nu este făcut slujitor al Evangheliei prin votul oamenilor, ci prin Planul predestinat al lui Dumnezeu. Pavel nu avea putere în slujire de la oameni, ci o avea prin ungerea Duhului Sfânt, pentru că Dumnezeu Își legitimează slujbele pe care le trimite pe pământ.

Să mergem la Apocalipsa 19.10:

„Și m-am aruncat la picioarele lui, ca să mă închin lui…” Acesta este îngerul care i-a arătat lui Ioan toate aceste lucruri.  

„Și m-am aruncat la picioarele lui, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine și cu frații tăi, care păstrează mărturia lui Isus…”

Acest cuvânt, „mărturie”, este tradus de cincisprezece ori ca „martor”; de paisprezece ori este tradus ca „mărturie” și înseamnă „o mărturie; slujba încredințată profeților pentru a depune o mărturie cu privire la evenimentele viitoare,” dar este și „unul care aduce mărturia în fața unui judecător.” Deci, a fi martor, înseamnă a depune mărturie, a mărturisi.

El i-a spus lui Ioan: „Eu sunt un împreună slujitor cu tine și cu  frații tăi care au mărturia lui Isus.” Eu sunt un martor și am mărturia lui Isus. „Închină-te lui Dumnezeu! (Căci mărturia lui Isus este Duhul profeției.”

Care este scopul profeției? În Noul Testament, cuvântul „profeție”, este folosit în mai multe feluri: pentru a spune evenimente viitoare; pentru a fi un Oracol al lui Dumnezeu, dar este folosit și pentru predicarea sub ungerea lui Dumnezeu De aceea fratele Branham a spus că profeții din Noul Testament sunt predicatori. Acel cuvânt este folosit în acest fel în Noul Testament; deci este, „a proclama, a vesti, a afirma ceva prin inspirație divină.” Corect?

Poate fi un eveniment viitor, ceea ce în mod tradițional numim „profeție”. Dar și predicarea se încadrează în aceeași categorie. Care este întregul scop al profeției?  Este mărturia sau mărturisirea lui Isus Hristos. Aceasta este problema. Ce face un martor al Lui? Mărturisește că El a înviat, că este viu. „El este viu!”, la timpul prezent.

Vă voi pune tuturor o întrebare retorică: De unde știți voi că Isus Hristos este viu? Este o întrebare bună. Cum știți? Pentru că puteți spune: „Ei bine, am citit în Biblie.” Dar de unde știți că Biblia este adevărată? „Atât de mulți oameni… și dovezi arheologice…” Sunt mulți oameni care o contestă, și aceștia sunt mai mulți decât cei care o apără. Sunt o mulțime de lucrări intelectuale scrise împotriva Ei; sunt mulți care acceptă o parte dar nu acceptă totul și o scot în bucăți. Unele din acestea au fost scrise de Pavel și sunt adevărate, altele nu sunt adevărate; unele date sunt corecte, altele nu sunt corecte. De unde știi că Hristos este viu? Cum știi că Hristos a trăit vreodată? A trăit Isus Hristos vreodată? Acum a înviat, noi credem aceasta, dar poți găsi milioane de oameni care cred aceasta, pentru că așa au fost învățați de când erau copii. Există o cultură care a funcționat în jurul acestei învățături și este ușor de crezut, dar nu este atât de ușor de crezut dacă ei au trăit într-o cultură musulmană; dacă ai fost crescut ca hindus, nu este atât de ușor de crezut. Este ușor să crezi într-o cultură creștină, este foarte ușor să spui: „Crezi că Isus Hristos a trăit acum două mii de ani?” „Da!” „Crezi că a murit pentru păcatele omenirii?” „Absolut!” Crezi că trăiește și astăzi?” „Absolut!” Ei cred aceasta, dar de ce cred? Ei cred pentru că se bazează pe învățătură, pe informații, pe o cultură.

Dar eu spun: Doamne, ajută-ne să nu avem niciodată credința bazată pe educație, cultură sau pe o învățătură tradițională. Noi trebuie să avem o experiență personală că Isus Hristos este Real, că este Viu. Întrebarea este: „De unde știi tu că Hristos este viu? Aceasta este o întrebare la care nu pot răspunde eu, numai tu poți răspunde la această întrebare, nimeni altcineva nu poate răspunde la ea în locul tău.

De unde știi tu personal, că Isus Hristos este viu? Dacă începi să te uiți în cărți, la informații și la fapte istorice, vei rata totul și complet, pentru că toate acestea îți vor împiedeca credința, pentru că toate pot fi deformate și manipulate pentru a vă face să nu credeți.

Dar dacă Îl întâlnești vreodată pe Hristos, știi că El este viu, că trăiește, și nu contează ce spun scrierile intelectuale sau oamenii care cad și nu cred din cauza confuziei; nu mai contează nimic, pentru că tu L-ai experimentat pe Același Hristos care a fost în Biblie, care face aceleași lucruri pe care le-a făcut în Biblie, și care lucrează în tine la fel cum a lucrat atunci. Tu L-ai experimentat printr-o experiență personală

Atunci, tu nu depui mărturie dintr-un document, dintr-o scriere; nu mărturisești ceva ce ai citit sau ai auzit, tu devii un martor de la început, am putea spune că devii un martor ocular; nu un martor ocular care a văzut cu ochii naturali, ci care a văzut cu ochii din suflet. Astfel, tu poți vedea Adevărul și devii un martor ocular al Învierii Lui. Laudă lui Dumnezeu!

Acum, a doua întrebare: De unde știi tu că acest Mesaj este Adevărul? De unde știi? Pentru că predicatorul face ca El să sune atât de bine? Pentru că eu citesc Cartea? Pentru că am fost crescut în Mesaj? Pentru că are sens? Pentru că văd că se adună și se leagă? Este același lucru, prieteni. Poate fi același lucru ca și credința oamenilor într-un Isus Hristos real; un Om adeverit care a trăit acum două mii de ani și care a înviat din morți. Ei cred, dar cred greșit, au felul greșit de credință. Ei cred având o bază greșită, o bază care poate fi ajustată, mutată sau pusă la îndoială. Noi să nu credem Mesajul la fel.

De unde știi tu că acest Mesaj este Adevărul? Vă voi spune: Singurul mod de a ști, de a fi sigur că acest Mesaj este Adevărul, este felul în care a aflat apostolul Pavel că Mesajul Învierii era Adevărul. Nu pentru că cineva a vorbit cu el și l-a convins arătându-i date și fapte sau relatări ale martorilor oculari. Pavel a crezut înainte de a întâlni un martor ocular al Învierii Lui; Pavel a crezut înainte să meargă și să găsească cinci sute de frați care L-au văzut în ziua aceea. „Hai să vorbim. Aici sunt trei sau patru, iată mărturia lor. Să vedem cum se aliniază toți.”

Pavel nu avea nevoie de mărturii pentru a se alinia; el nu avea nevoie să întâlnească un martor ocular; el nu avea nevoie să-l întâlnească pe Petru, pe Iacov sau pe Ioan, ci tot ce i-a trebuit lui Pavel, a fost întâlnirea cu Isus Hristos. Și când L-a întâlnit pe Isus Hristos, a știut că Hristos trăiește; a știut că El este Viu; a știut că El este Mesia, și a știut că Mesajul zilei sale, era Adevărul. Laudă lui Dumnezeu!

Uneori mă tem că, pe măsură ce trec generațiile, Mesajul acesta va deveni ceea ce au devenit denominațiunile creștine, de aceea toți trebuie să avem o cunoaștere de prima mână, trebuie să ne întâlnim noi înșine cu Hristos care este Viu.

Eu vreau să fiu un martor al Învierii Lui; vreau să fiu un martor că acest Mesaj este Adevărul; vreau să depun mărturie că acest Mesaj este adevărat. Nu pentru că am văzut câți oameni au căzut de pe un pod; nu pentru că am văzut ochii orbilor deschiși, acestea sunt mărturii minunate și le iubesc; nu este nimic în neregulă cu ele, le ascult tot timpul pentru că mă încurajează, dar trebuie să fiu eu însumi un martor, și trebuie să fiu un martor de prima mână, nu de mâna a doua, nu o a terța parte care nici măcar nu va fi acceptat în instanță; eu trebuie să fiu un martor adevărat, de prima mână, pentru că L-am experimentat eu însumi. Laudă lui Dumnezeu!

Eu cred că în această zi, Mireasa este rânduită să fie un martor al Învierii Lui.

În mesajul Dumnezeu care este bogat în îndurare, fratele Branham spune:

„Mulți dintre voi pot să împărtășească cu mine acest gând. Când erați un băiețel sau o fetiță, vă plimbați în jur și existau anumite lucruri care, chiar dacă nu-i deranjau pe ceilalți copii, se părea că în voi exista ceva care plângea. Acolo undeva, era Dumnezeu, dar voi erați încă un păcătos. Vă amintiți aceasta? Desigur. Acum, ce era aceasta? Aceasta era acea Formă mică de Viață din voi.

Apoi, după o vreme, ați auzit Evanghelia. Poate ați mers la biserică, ați luat aceasta și aceea și ați mers de la o denominațiune la alta, dar într-o zi, fiind parte din Dumnezeu, a trebuit să fiți o parte din Cuvânt. Și când ați auzit Cuvântul, ați știut de unde ați venit, ați știut că Acesta este Adevărul. Voi ați fost întotdeauna…Sămânța a fost în voi dintotdeauna. Cuvântul a văzut Cuvântul care era în voi, care era înainte de întemeierea lumii; ați văzut Cuvântul și ați venit la El.”

Pavel nu era singur când mergea pe drumul spre Damasc, el a fost însoțit. Nu știm numărul lor, dar acolo erau oameni care erau cu el. În diferite relatări din cartea „Faptele Apostolilor”, când Pavel a relatat această întâmplare, în relatarea pe are tocmai am citit-o, el spune că oamenii au fost uimiți, că au auzit un Glas, dar nu au văzut nici un om. Ei au auzit ceva, dar nu au văzut nimic. Altă relatare ne spune că au văzut o Lumină strălucitoare, dar nu au auzit nici un Glas. Acolo au fost și alți bărbați care au văzut și au auzit lucruri; au fost bărbați care ar putea confirma ceva Supranatural, care ar putea depune mărturie: „Nu știu ce a fost; a fost ciudat, s-a întâmplat ceva Supranatural.” Ei au văzut efectul pe care l-a avut asupra lui Saul, care a orbit și pe care au trebuit să-l ducă de mână până în oraș. Ei au putut să depună mărturie că a avut loc ceva Supranatural, dar ei nu au fost rânduiți înainte de întemeierea lumii.

Când Supranaturalul a căzut în prezența lor, nu a fost pentru ei, ci a fost pentru cel rânduit să fie însuflețit la Viață. Și când a prins aceasta, când a intrat în contact cu El, l-a schimbat. El a fost botezat cu Duhul Sfânt, a fost botezat în Numele lui Isus Hristos, și-a luat poziția rânduită și a devenit apostolul Neamurilor, pentru că a fost rânduit în această slujbă.

Tu și eu am fost rânduiți…Dacă suntem Sămânța lui Dumnezeu, dacă suntem copiii lui Dumnezeu aleși pentru această zi, am fost rânduiți pentru ziua în care trăim, am fost așezați aici de Dumnezeu Însuși, știind când va apărea Sămânța și ce va face acea Sămânță. Și tu ești aici.

Ascultați, noi o spunem tot timpul, tu nu ești aici numai pentru a trăi visul american; nu ești aici numai pentru a munci apoi să ieși la pensie; tu poți face toate aceste lucruri, dar ele nu sunt scopul principal. Acele lucruri nu sunt greșite, dar tu ești aici pentru a mărturisi că Acesta este Adevărul.

În același mesaj, fratele Branham spune:

„Ca povestea mea despre micuțul vultur. Oh, cum micul vultur a fost clocit sub găină. Micuțul ins umbla cu puii, găina cloncănea dar el nu înțelegea cloncănitul ei. Și puișorii, dieta pe care o aveau în curtea găinilor, el nu înțelegea aceasta.”

Ce ne spune el? Un fermier a luat un ou de vultur, dintr-un cuib de vultur, și l-a pus sub o găină din curte și ea a clocit un ou de vultur împreună cu ouăle de găină. Vulturul a ieșit din ou și era confuz cu privire la identitatea lui. El credea că este un pui de găină gândindu-se că: „Chestia aceasta care scurmă este mama mea.” Și încerca să mănânce și să trăiască la fel ca un pui de găină.

„El nu înțelegea cum făceau ei aceasta, dar în el era ceva care părea diferit de ceea ce era puiul acela, deoarece el era un vultur de la început.”

Aș spune: „Tu ești de la început un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. De la început.” Aș putea spune: „Tu ai fost aceasta înainte de început.”

„Dar acolo, în el, era ceva ce părea diferit, pentru că el era de la început un vultur. Într-o zi, mama lui a venit să-l caute, și când el a auzit țipătul vulturului, era diferit de cloncănitul găinii.

Așa este fiecare creștin născut din nou. Voi puteți auzi toată teologia pe care o vreți și toate discrepanțele făcute de om, dar când Cuvântul acela strălucește acolo, Ceva vă ia în stăpânire și veniți la El. „Voi, care ați fost cândva morți în păcat, (acea Viață), El v-a înviat.” Ca să fie înviată, acolo trebuia să fie mai întâi o Viață. Dumnezeu, prin cunoștința Sa mai dinainte, a cunoscut toate lucrurile, și noi am fost predestinați să fim fiii și fiicele lui Dumnezeu. „Voi, care odată erați morți în păcat și fărădelege, în care am trăit în vremurile trecute, dar El ne-a înviat.”

Priviți la Pavel, când Pavel era un mare teolog, dar când s-a întâlnit față în față cu acel Cuvânt, Isus, a fost însuflețit, trezit.”

Cu Cine s-a întâlnit față în față? Cu Cuvântul! Cu care Cuvânt? Cu Cuvântul pentru ziua lui, Învierea lui Isus Hristos. Și acum, Viața lui Hristos era în credincioși. Cu Acesta a venit el față în față. Vedeți?

„Când s-a întâlnit față în față cu Cuvântul, (virgulă), Isus, el a fost trezit; el a venit la Viață imediat, pentru că a fost rânduit să fie aceea. El era o parte a Cuvântului; și când Cuvântul a văzut Cuvântul, aceea era natura lui. Tot cloncănitul găinilor din bisericile vechi, nu au avut nici un efect asupra lui; el a văzut Cuvântul, făcea parte din El, era un vultur. El nu era un pui de găină, el doar era în curtea găinilor, dar era de la început un vultur.”

În continuare, în mesajul Dovedind Cuvântul Său, profetul spune:

„Cum Își face El cunoscut Cuvântul oamenilor? În primul rând, fiindcă Dumnezeu știa că vor exista necredincioși…”

Dumnezeu știa că va avea loc căderea, de aceea Isus Hristos a fost Mielul înjunghiat înainte de întemeierea lumii.

„…Dumnezeu știa că vor exista necredincioși…Acum, priviți înțelepciunea lui Dumnezeu: știind că vor exista necredincioși și că majoritatea vor fi necredincioși, El, prin cunoștința Sa mai dinainte, a predestinat o Sămânță pentru fiecare epocă, care va crede.”

Dumnezeu știa că va avea loc căderea, știa că vor exista semințe de discordie țesute în rasa umană; știa că va aduce o recoltă cu lacrimi; știa că necredincioșii vor fi majoritari, așa că, ce a făcut? El a predestinat că vor exista credincioși adevărați semănați, sădiți în fiecare epocă. Deci, ce ești tu? Tu faci parte din acel Plan, pentru că El știa că acesta va fi Edenul lui Satan, știa că va fi întuneric religios și apostazie absolută; știa că în această lume străină trebuia să planteze o Sămânță care să ia acest Cuvânt și să-L țină în fața întregii opoziții religioase, în fața întregului întuneric, în fața întregului păcat și a imoralității: „Eu am sădit acolo o Sămânță.”

Ascultați! Tu nu crezi acest Mesaj pentru că ești deștept; nu crezi acest Mesaj pentru că L-a crezut mama ta și tatăl tău, tu crezi acest Mesaj pentru că ai fost rânduit să-L crezi mai înainte de întemeierea lumii.

Dumnezeu știa că această lume va fi plină de necredincioși, așa că, Și-a plantat Sămânța în fiecare epocă, iar tu ai venit pentru a dovedi că acest Cuvânt este adevărat; ai venit ca să mărturisești despre Mesaj. De aceea, tu și eu suntem aici. Și este treaba diavolului să ne distragă atenția de la acest scop, prin orice tactică (tehnică), pe care o poate folosi. El va folosi munca, va folosi familia, va folosi afacerile, obligațiile, va folosi orice pentru a te ține ocupat. Diavolul va folosi orice încercare: boala, descurajarea, necazurile, respingerile pentru a te opri de la acest scop, care este scopul lui Dumnezeu pentru tine.

Uneori, noi predicăm atât de tare împotriva divertismentului, a lumii care ne prinde, dar nu pentru că încercăm să presăm o mișcare de sfințenie pentru a-i face pe toți să arate bine, și să putem spune: „Oh, suntem sfinți!”, ci o facem pentru că acele lucruri sunt de fapt, niște buruieni târâtoare care se târăsc în jur pentru a scoate din tine chiar manifestarea pentru care Dumnezeu te-a rânduit să fii aici. Dar El vrea să fim eliberați de lucrurile lumii, eliberați de divertisment, de distracția care ne poluează mintea, eliberați de toate semnalele care vin din dimensiunea a patra, pentru a încerca, ce? Să ne amorțească simțurile și să ne tragă în jos. Dar, laudă lui Dumnezeu, noi trebuie să ne scuturăm de toate lucrurile acestea și să venim la Cuvânt, pentru că Cuvântul trebuie să prindă Viață în noi. Unde va prinde Viață? În Semințele rânduite mai dinainte. De aceea nu ne uităm la filme; de aceea nu avem televizoare; de aceea nu suntem prinși în toate chestiile acestea.

Oh, Doamne! Nu pentru că poți spune: „Dacă îți arunci privirea peste un videoclip, vei merge în iad.” Oh, Dumnezeul meu, nu este aceasta, ci pentru că totul este produs în dimensiunea a patra, totul este produs de puterea demonică, de aceea există influențe. Chiar dacă nu este de-a dreptul rău, îți distrage atenția. Este atât de distractiv, este atât de captivant, dar îți distrage atât de mult atenția.

Poate nu este rău, poate poți învăța cum să construiești ceva. „Într-o zi aș vrea să construiesc ceva, așa că mă voi uita cum să construiesc paturi de flori, înălțate.”

Ascultați! „Am făcut-o și a fost de mare ajutor. Cincisprezece minute. Acum pot s-o fac și eu.” Dar continui să privesc. „Ce zici de videoclipul acesta? Ce zici de acesta? Ce zici de aceea?…” Și patru ore mai târziu, am învățat să construiesc acel pat, deși, cu siguranță, l-aș fi putut construi în două ore.

Așadar, nu suntem împotriva folosirii instrumentelor care ne ajută, nu suntem împotrivă să ne ajutăm de ele, ci noi suntem împotrivă la orice ne va lua de la scopul pentru care El ne-a rânduit mai dinainte; împotrivă la tot ce-mi fură mintea, îmi fură timpul și îmi ia afecțiunile.

Doamne, ajută-mă să fiu eliberat de această lume; ajută-mă să fiu eliberat de toate legăturile care încearcă să mă lege!

Laudă lui Dumnezeu! Nu este sfințenie și legalism să fiți mai stricți, deși cred că am face bine să fim puțin mai stricți. Nu pentru a primi acceptarea de la Dumnezeu, nu pentru a primi un merit, nu ca să dovedim că suntem mai buni, ci ca să fim liberi, liberi să-L exprimăm, liberi să citim Cuvântul, liberi să ne rugăm, să medităm, să ne gândim la Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să poată curge prin noi, tocmai cu scopul pentru care ne-a sădit aici.

Să nu mă înțelegeți greșit. Dacă mâine trebuie să-mi repar mașina, poate voi urmări un videoclip pe You tube, dar nu trebuie să văd zece sau douăsprezece videoclipuri. „Ce tare! Uite, a ridicat-o, a pus un lift de patru inch pe ea, și uite…” De ce trebuie să mă uit că a pus un lift de patru inch, când eu trebuie să-mi dau seama cum să schimb o piesă? Vedeți cât este de viclean diavolul? Nu este căutarea răului, suntem dincolo de aceasta, dar, Doamne, ajută-mă să-mi recunosc scopul, că eu sunt aici pentru a fi un martor al Învierii.

În mesajul Singurul loc de închinare oferit de Dumnezeu, profetul spune:

„Dacă v-aș fi învățat un mesaj metodist, nu ar fi avut nici un efect asupra voastră; acesta este timpul Miresei.

Dacă Moise ar fi învățat mesajul lui Noe, acesta nu ar fi avut nici un efect. Dacă Isus ar fi învățat mesajul lui Moise, acesta nu ar fi avut nici un efect, pentru că Sămânța predestinată zace acolo și va fi udată numai cu acel tip de apă care este dat pentru acea Sămânță.”

Dumnezeu știa că sunt necredincioși în această epocă, așa că Și-a plasat Sămânța, dar există un singur lucru care va aduce această Sămânță la Viață, iar acesta este Cuvântul. Cuvântul pentru această epocă va aduce Sămânța pentru această epocă la Viață. Ei sunt polarizați Unul față de celălalt, sunt magnetizați unul față de celălalt, și când Cuvântul pentru această epocă vine în contact cu Sămânța pentru această epocă rânduită de Dumnezeu, o va aduce la Viață. Acea Sămânță izvorăște la Viață și puterea Cuvântului  vine în acea Viață pentru a trăi Cuvântul. Și așa cum trăiește Cuvântul, manifestă Cuvântul.

Când Cuvântul spune: „Separă-te!”, ei trăiesc separați. Când Cuvântul spune. „Fă lucrurile acestea!”, ei fac lucrurile acestea. Când Cuvântul spune: „Părăsește adunarea aceasta!”, ei o părăsesc. Ce este? Cuvântul manifestat în carne. Ce face aceasta? Fiind un martor, declară că Hristos este viu; este un martor că Cuvântul este adevărat.

„Observați. Cuvântul uns din această zi, din care faceți parte prin predestinare…”

Ascultați, prieteni! Nu este vorba doar despre faptul că, fiind o Sămânță predestinată, ai intrat în contact cu Cuvântul pentru această zi și te-a adus la Viață; de fapt, tu faci parte din Cuvântul zilei tale. Ascultați mesajul pe care Dumnezeu i l-a dat lui Saul pe drumul Damascului: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești pe Mine?” Cine este: „Pe Mine?” Este Isus Hristos. Pe cine prigonea Pavel? El prigonea Biserica, iar Isus i-a dat descoperirea Cuvântului pentru ziua lui, că toți acei credincioși pe care-i prigonea, făceau parte din acel Cuvânt predestinat.

Așadar, și Pavel făcea parte din acel Cuvânt, dar a primit Cuvântul manifestat, pe Hristos în acei credincioși și acea descoperire, când L-a întâlnit pe Hristos Însuși, pentru a fi trezit. Pavel a avut nevoie de aceasta, pentru a fi pus în poziția sa, deoarece și el era Cuvântul pentru acea zi. Profeția din cartea lui Isaia spunea că el va fi o Lumină pentru Neamuri. Cine a împlinit această profeție? Aceasta a fost împlinită de Hristos în Pavel.

Deci, a fost nevoie de Cuvântul pentru ziua lui, ca să însuflețească Sămânța pentru ziua aceea, pentru că acea Sămânță a fost menită să fie Cuvântul predestinat pentru acea zi. Nu doar să credem Mesajul, noi credem Mesajul, dar nu ne oprim doar la a crede Mesajul, noi suntem aici pentru a manifesta Mesajul; noi suntem aici pentru a-L face viu; noi suntem aici pentru a fi martori că acel Stâlp de Foc trăiește; suntem aici pentru a arăta că ceea ce a predicat acel profet, a fost Adevărul absolut, că poți trăi deasupra lumii, că poți trăi o viață sfântă și curată; că există putere de vindecare; că există demonstrații ale Duhului; că există daruri în biserică. Noi suntem aici pentru a manifesta că acest Cuvânt este Adevărul. Nu spune doar: „Eu cred.” Nu! El este activ în mine. Domnul tocmai m-a eliberat! El m-a vindecat; El mi-a restaurat căsnicia; El mi-a curățat mintea; El m-a eliberat de viciile lumii și sunt aici să mărturisesc că acest Cuvânt pe care L-a predicat acel om, trăiește chiar aici, în vasul meu. Noi facem parte din Cuvântul predestinat pentru această epocă.

În mesajul Martori, din anul 1953, fratele Branham a spus:

„Ei nu pot fi martori până când nu au o experiență…”

De ce? La ce vei fi martor? La experiența altcuiva? Aceasta te-ar face al doilea martor; aceasta este o mărturie slabă.

„Ei nu pot fi martori până când nu au o experiență. Și când au o experiență, atunci automat devin un martor, pentru că sunt născuți din nou…”

Cum adică, „automat?” Pentru că ai fost un mator personal, direct. Când experimentezi botezul cu Duhul Sfânt, tu devii un martor. Ce vrei să spui cu „devii”? Pentru că tu ai experimentat aceasta; și pentru că ai experimentat-o, devii martor la aceasta. Va trebui să mă ridic în biserică? Nu. Viața ta va mărturisi că ai intrat în contact cu Dumnezeu. Nu vei putea s-o ascunzi, nu ai cum s-o ascunzi. Dacă acea Viață Veșnică trăiește acum în tine, în acea Sămânță predestinată pentru această zi, Cuvântul predestinat a răsărit la Viață în tine. Atunci cum vei putea ascunde acea viață de creștin?

„…atunci devin automat un martor, pentru că sunt născuți din nou. Toate lucrurile lumii, lucrurile vechi au trecut și toate lucrurile au devenit noi. Atunci devii un martor al lui Isus.”

Să mergem la 1Ioan 5.10:

„Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturia în sine...”

Tu ai descoperirea lui Hristos pentru această zi, dacă crezi, ai mărturia în tine. Îmi place aceasta. Să citim din nou:

„Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturia în sine; cine nu crede pe Dumnezeu, L-a făcut mincinos, fiindcă nu crede mărturia, pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său.

Și mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat Viața Veșnică, și această Viață se află în Fiul Său.

Cine are pe Fiul, are Viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are Viața.

V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveți Viața Veșnică.”

Dacă credeți în Fiul lui Dumnezeu, dacă credeți în Hristos, Cuvântul Uns pentru zilele noastre, aveți Viața Veșnică, sunteți un martor în voi înșivă.

În mesajul Răsăritul Soarelui, profetul a spus:

„Și acum, vedeți? Acum sunteți deja înviați…(Îmi place aceasta!) „…voi sunteți deja înviați. Când Dumnezeu L-a înviat pe El, v-a înviat pe voi. Fiul este chiar acum peste voi, și acum creșteți într-o viață înfloritoare, așa cum a fost El; să fim înviați complet în cea din urmă zi. Voi aveți acum potențialul vostru. De unde știți? Sufletul vostru s-a schimbat, nu-i așa? Trupul tău a venit în ascultare de El, nu-i așa? În ascultare de cine? De o biserică? De Cuvântul, care este Viața. Atunci, acum sunteți înviați din morți.”

Noi am fost morți în păcate și greșeli, dar acum, El ne-a însuflețit la Viață. Noi am fost morți față de realitățile Cuvântului, trăiam dar eram morți. O femeie care trăiește în plăceri, este moartă în timp ce încă trăiește. Ea este vie într-un fel, dar este moartă în alt fel; ea este moartă spiritual, dar pe pământ, este vie. Spuneți-mi ce contează mai mult? Unde vreți să fiți în viață? Pe pământ sau în viața duhovnicească, în Viața Veșnică, veșnic vii? Noi am fost morți în greșeli, dar El ne-a însuflețit, ne-a înviat.

„…acum sunteți înviați din morți. Este Paștele cu Isus și cu mine. Este Paștele cu Isus și cu tine. Și este Paștele cu tine, cu mine și cu Isus. Noi suntem toți… Sau Isus, voi și eu, noi toți suntem înviați împreună.”

Cum pot fi martor al Învierii? Pentru că am experimentat Învierea! Ce? Eu am experimentat Învierea! Învierea are loc în interiorul meu, iar aceasta mă face să fiu martor al Învierii. Nu ceea ce crede omul, ci ceea ce a rânduit Dumnezeu.

Să mergem la Apocalipsa 12.10-11:

„Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea, și Împărăția Dumnezeului nostru, și stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.”

Când este aruncat diavolul jos? Când se ridică Mireasa. Mireasa urcă și el coboară.”

„Ei l-au biruit prin Sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor, (Care este cuvântul mărturiei lor?) și nu și-au iubit viața chiar până la moarte.”

„Ei l-au biruit prin Sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor.” Ei au avut ceva de mărturisit, ei au fost un martor adevărat pentru că au avut o experiență de prima mână.

În mesajul Martori, fratele Branham spune:

„În câteva momente vreau să vorbesc despre subiectul, „Martori”. Un martor…Isus a spus aici: „Veți primi putere, după ce Duhul Sfânt va veni peste voi, și atunci Îmi veți fi martori.” Nu când te vei alătura bisericii, vei fi martor; nu când vei deveni diacon, vei fi martor; nu când vei fi ordinat slujitor, vei fi martor, ci atunci când va veni Duhul Sfânt, vei fi martor.

Un martor trebuie să fie cineva cu experiență, el trebuie să știe ceva. În curțile de judecată din țara noastră, nu poți veni și să spui: „Domnișoara Așa și Așa mi-a spus așa și așa, despre așa și așa.” Ei vor clasa cazul imediat. Trebuie să fii ori un martor ocular, ori un martor care a auzit. Tu trebuie să știi ceva înainte de a putea fi un martor; și trebuie să știi ceva înainte de a putea fi un martor al lui Dumnezeu. Toți martorii chemați de Dumnezeu, sunt oameni cu experiență, care știu despre ce vorbesc.”

Slavă lui Dumnezeu! Uneori ne întrebăm de ce trecem prin atâtea lucruri și de ce avem atâtea încercări, dificultăți și boli? Oh, Doamne! Laudă lui Dumnezeu!

Eu pot să vă mărturisesc chiar acum că Dumnezeu este Vindecător. Eu pot depune mărturie, pot fi un martor de prima mână. El m-a vindecat! El m-a eliberat! El m-a schimbat! Voi trebuie să aveți o experiență ca să fiți un martor. Eu pot să vă spun totul despre campaniile de vindecare pe care le-a avut fratele Branham în slujba lui; și aceasta mă va încuraja și va zidi în mine credință, dar toate acestea sunt informații de mâna a doua pentru mine. Dar care sunt informațiile de prima mână pentru mine? Când am fost bolnav, El m-a vindecat; când am fost în nevoi, El m-a ajutat; a ascultat rugăciunea mea privată și mi-a răspuns public.

În mesajul Evanghelismul timpului de sfârșit, fratele Branham a spus:

„Când păgânii se închină la idolul lor, ei se proștern înaintea lui și cred că idolul le răspunde. Acel zeu, zeul lor turnat a venit în idol și le răspunde prin el. Acum, aceasta este contrar, a schimbat ceea ce este Dumnezeu. Dumnezeu nu are de-a face cu idolii, nu lucrează cu ei, voi sunteți instrumentul Lui. Voi vă proșterneți înaintea Lui, iar El vine în voi, și vorbește oamenilor.”

Nu printr-un idol mut, nu printr-o statuie, nu prin idolatrie. Ei vin și se așteaptă să primească un răspuns. Nu! Predă tu însuți vasul tău de lut, cortul tău, și El vine în tine și vorbește din tine lumii. Tu ești ceva care Îl înfățișează pe Dumnezeu; tu ești ceva care vorbește Cuvântul lui Dumnezeu, și poți să-L vorbești prin cuvinte sau poți să-L vorbești prin fapte, dar prin toate acestea, mărturisești despre Viața care este în interior.

„…Aceasta este deosebirea; El este Dumnezeul cel viu pentru o persoană vie. Nu un Dumnezeu mort pentru un idol mort. El este un Dumnezeu viu pentru o ființă vie, iar voi deveniți martorii Lui, a ceea ce a spus El aici.”

Mai jos, profetul spune:

„Dacă v-aș spune că duhul lui John Dilinger este în mine, aș avea arme și aș fi un proscris, din cauză că acesta ar fi duhul lui în mine. Dacă v-aș spune că este duhul unui artist, v-ați aștepta să pictez tabloul unui artist.

Dacă vă spun că sunt un creștin și Duhul lui Hristos este în mine, sau în voi, atunci facem lucrările lui Hristos.”

Aceasta este mărturia pe care o avem.

„Isus a spus în sfântul Ioan: „Cel ce crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu.” Apoi a zis: „Aceste semne îi va urma pe cei ce cred.”

Fratele Branham a făcut-o atât de simplă: „Dacă duhul lui John Dilinger ar fi în mine, aș avea arme și aș jefui bănci; dacă duhul lui Beethoven ar fi în mine, aș scrie cântece.”

 De ce? Pentru că manifest viața care este în interior. Dar cum pot să mărturisesc că Hristos trăiește în mine și să-I neg Cuvântul, umblu contrar Cuvântului Său, refuz Cuvântul Său și calc în picioare tot ceea ce a spus? Aceasta arată că sunt un fals, aduc o mărturie falsă. Dar eu nu vreau să depun o mărturie falsă, ci vreau să depun o mărturie adevărată. Dar ca să depun o mărturie adevărată, am nevoie de Hristos să vină și să ardă totul în mine, să trăiască în mine, pentru că eu nu am capacitatea de a-L reflecta pe Hristos. Natura Lui este prea perfectă; Cuvântul Lui este prea adevărat, deci, este nevoie de mai mult decât efortul uman, este nevoie de puterea Duhului Sfânt.

Și eu spun: Doamne, mă proștern în fața Ta! Arde-mă, umple-mă, dă Viață și însuflețește această Sămânță, și folosește-mă spre slava Ta! Lasă-mă să mă ridic și să fiu un martor adevărat al unei Vieți adevărate din interior.

În Ioan 14, Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Dacă Mă iubiți, veți păzi Cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.”  Unde va locui? Aici. Chiar aici, în mine, făcându-mă un martor al Vieții înviate a lui Isus Hristos. Nu pentru că m-am făcut eu martor, nu pentru că m-am hotărât eu să mărturisesc, ci pentru că El m-a rânduit în același fel în care l-a rânduit pe Pavel; în același fel în care l-a rânduit pe Moise, și pe toți cei care au fot rânduiți, la locul lor.

El m-a rânduit, și oriunde m-a rânduit El, nu trebuie să-mi imaginez că: „Dacă Dumnezeu vrea să vorbească prin mine, voi fi în spatele amvonului sau voi fi pe stradă să mărturisesc.” Nu! Oh, Doamne, tu Îl mărturisești în fiecare zi a vieții tale, mărturisești în casa ta…

Îmi amintesc o mărturie. Cu ani în urmă, fiul nostru cel mare, Blake…am mai spus-o. El avea probleme serioase din cauza picioarelor plate care îi provocau dureri în spatele picioarelor, dureri severe. Uneori, la sfârșitul zilei, se târa pe mâini și pe genunchi, pe trepte în sus, deoarece avea dureri mari când urca treptele. Nu știam ce să facem, așa că am vorbit cu câțiva specialiști, și am aflat că am putea primi inserție pentru călcâi, care să-i corecteze picioarele, să-i mărească arcul picioarelor, și care se părea că-l va ajuta. Trebuia să le țină acolo, și aceasta i-a provocat un alt fel de durere, dar a funcționat pentru o vreme.

Dar într-o zi, unii dintre copii au vrut să rămână acasă, iar soția mea a rămas acasă cu toți copiii mici, iar eu eram aici, la biserică și sunt destul de sigur că eram singur. În ziua aceea aveam un rând de rugăciune iar oamenii veneau și ne rugam pentru ei. Eu eram aici ca unul dintre slujitori, și cred că la momentul acela, ne rugam pentru oameni, și acasă, soția mea a spus: „Doamne, Tu știi că dacă am fi acolo, l-am avea pe Blake în rândul de rugăciune pentru călcâi, pentru că Te credem.” Și Ceva a vorbit în inima ei și i-a spus: „Nu trebuie să fii acolo.” Ea era în bucătărie, făcea ceva, dar s-a întors și a adunat pe toți copiii. Cred că Blake avea zece sau unsprezece ani, deci toți erau mici. Ea i-a adunat pe toți acești copii mici, și le-a spus: „Știți, dacă eram acolo, ne-am fi rugat pentru Blake, și aceasta este ceea ce cred că mi-a spus Dumnezeu.” Apoi s-a rugat și Dumnezeu l-a vindecat chiar acolo pe băiat.

Ce a fost aceasta? Un martor al Învierii. Nu la un amvon, ci într-o casă. Acesta a fost Hristos îmbrăcat într-o mamă care era îngrijorată pentru fiul ei. Ce a fost aceasta? Acolo nu a fost nimeni altul decât Isus Hristos cel Înviat, care are capacitatea de a crede propriul Său Cuvânt, și de a-L vedea împlinindu-Se.

Să nu vă imaginați că trebuie să călătoriți o anumită distanță sau să stați la un colț de stradă, voi sunteți martori acolo unde vă aflați; sunteți martori pentru colegii de lucru la care le mărturisiți; sunteți martori pentru copiii voștri, pentru nepoții voștri; sunteți martori pentru soția sau pentru soțul vostru.

„Mi-a fost rău și am stat întins în pat, așa că am rugat-o pe soția mea să-și pună mâna pe mine, pentru că eu cred că: „Dacă își vor pune mâinile peste bolnavi, se vor vindeca.” Eu am văzut această faptă simplă de credință, și ea nu a spus nici măcar un cuvânt. „Eu am prins-o de mână, fiindcă aveam nevoie de mâna unui credincios, și i-am pus mâna pe mine.” Ce este aceasta? Este mărturia Învierii lui Isus Hristos că acest Cuvânt funcționează și s-a întâmplat în viața noastră iar și iar, și iar, și va continua să se întâmple. Trebuie să recunoaștem că aceasta este mărturia Învierii. Mărturisești trăind acest Cuvânt, demonstrând acest Cuvânt, stând în picioare pentru Adevăr când toată lumea Îl respinge, când toată lumea își bate joc, râde și batjocorește.

Este o rușine să stai pentru Adevăr; este o rușine a mărturisi Adevărul; a trăi Adevărul; a demonstra Adevărul,; a crede Cuvântul, a crede TOT Cuvântul, dar acesta este un martor al Învierii. Pentru aceasta suntem rânduiți în această zi. Slavă lui Dumnezeu!.

În mesajul Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Dacă Duhul care L-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, oh, Aleluia! Acesta va învia trupul vostru muritor, și vă va face să faceți lucruri pe care nu le-ați făcut înainte. Ei erau plini de puterea de înviere atunci.

Trupul vostru nu mai este supus păcatului în continuare, voi, dorințele voastre…”

Ce este aceasta? Puterea de înviere mă va elibera de vicii; mă va elibera de dependențe; mă va elibera de obiceiuri; mă va elibera de trecut. Cine o face? Puterea de înviere, pentru că Aceasta este Puterea care a venit pentru a ne face un martor al Învierii Lui. Nu ca să fim martori la o viață de compromis; nu pentru a fi martori la un eșec al Cuvântului, ci pentru a fi martor al Învierii Lui.

În mesajul Locul de închinare ales de Dumnezeu, fratele Branham a spus:

„Mâinile tale asupra oamenilor, au putere de înviere în ele, dacă ai fost înviat (însuflețit). Ai venit la Viață? A devenit Hristos real pentru tine? S-a manifestat puterea lui Dumnezeu? Sunteți în acea biserică, biserica prevăzută de Dumnezeu? Cum ești în El? De unde știi că ai fost însuflețit în El? Toate gândurile voastre, întreaga voastră ființă, sunt acum în Hristos. Și Hristos este în mijlocul poporului, dovedind că El este viu, dovedind că El este aici, în zilele Sodomei.”

El ne-a dovedit-o, ne-a arătat-o într-un om cu șapte clase, de pe dealurile din Kentucky, care putea face ceea ce nu putea face nimeni. El a demonstrat, ce? El a demonstrat că a fost un martor al Învierii.

Și Dumnezeu a considerat potrivit ca, în acel moment al vieții lui, să-l ia Acasă pe acest martor după ce l-a folosit pentru a legăna Cuvântul promis deasupra oamenilor. De ce? Pentru ca restul recoltei să poată veni la maturitate; pentru ca noi să putem sta ca martori ai Învierii Lui. De aceea sunteți pe pământ; de aceea vă îmbolnăviți, ca să puteți pune mărturie; de aceea aveți probleme aici, ca să puteți mărturisi despre ce a făcut Dumnezeu pentru a vă elibera. De ce? Ca să putem fi martori în această lume. De aceea s-au schimbat dorințele voastre; de aceea iubiți Cuvântul; de aceea deveniți atât de emoționați când cineva citește o Scriptură, și Scriptura se deschide, iar tu spui: „Laudă lui Dumnezeu! Aleluia!”, făcându-te un ciudat absolut pentru lume. Dar tu o înțelegi pentru că în interiorul tău este o Viață care clocotește. De ce? Pentru că ești un martor al Învierii, ești viu în interiorul tău.

Nu este o biserică formală, moartă și rece; nu este o tradiție; nu este o religie, ci este o Viață în oameni, care-i face să fie la fel luni, marți, miercuri, joi, în fiecare zi, în fiecare clipă, acasă sau la servici, ei sunt aceiași. Ce înseamnă aceasta? Tu ești un martor al Învierii Lui. Nu este viața ta, ci este Viața Lui în tine. De ce? Pentru că ai fost rânduit înainte de întemeierea lumii să depui mărturie despre Numele Lui.

Să mergem la Efeseni 2.1-10:

„Și v-a înviat pe voi, care erați morți în greșeli și păcate,

în care în trecut ați umblat după mersul acestei lumi, după prințul puterii văzduhului, duhul care lucrează acum în copiii neascultării.

Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre, și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți…”

Este adevărat? Noi am fost la fel ca restul lumii. Dar exista o singură diferență: în sufletul nostru era pus Ceva.

„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,

chiar când eram morți în păcate, ne-a înviat împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).

Și ne-a înviat împreună, și ne-a făcut să stăm împreună în locurile cerești, în Hristos Isus.

Pentru ca în veacurile viitoare, să arate bogăția nemaipomenită a harului Său, în bunătatea Lui față de noi, prin Hristos Isus.

Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.

Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus, pentru faptele bune, pe care Dumnezeu le-a rânduit mai dinainte ca să umblăm în ele.”

De aceea ești pe pământ. Dumnezeu, care este bogat în îndurare, știa că vei fi aici și a știut cum să te învie; tu ai fost înviat cu Isus Hristos. Puterea de înviere a venit, și voi sunteți mântuiți prin har, prin credință, și aceasta nu vine de la voi înșivă, ci este darul lui Dumnezeu. Și acum sunteți aici, ca să faceți, ce? Ceea ce Dumnezeu a rânduit pentru voi, să faceți.

Pavel a făcut lucrările care au fost rânduite pentru el, să le facă; Petru a făcut lucrările rânduite pentru el, să le facă, iar tu și eu suntem aici ca să facem lucrările care arată Viața lui Isus Hristos, care trăiește în trup uman. Stâlpul de Foc este aici, este Hristos Însuși înfășurat, învelit în formă de Mireasă, ca să trăiască, ce fel de viață? Propria ei viață? Oh, nu! El să-Și trăiască propria Lui Viață în Ea, pentru că noi am fost creați, suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus, pentru faptele bune pe care Dumnezeu le-a rânduit mai dinainte ca să umblăm în ele.

Fie că suntem acasă cu familia, fie că suntem la servici, la școală, în biserică, indiferent dacă predici, dacă te rogi, sau pur și simplu ai o conversație, Dumnezeu ne-a rânduit pe tine și pe mine, să fim martori ai Învierii Lui Isus Hristos.

Felul în care ne privesc oamenii, cum gestionăm problemele, cum ne conducem familiile; ei se uită la onestitatea noastră când ne confruntăm cu probleme, pentru că uneori intrăm în situații ciudate, ajungem într-o situație dificilă, am făcut ceva greșit deși nu am vrut să fim greșiți, nu am vrut s-o facem intenționat, dar ajungem în acea situație, și ce vom face? O ascundem sau o mărturisim? „De ce sunt în această situație?” Pentru că s-ar putea ca cineva să aibă nevoie să-L vadă pe Hristos; s-ar putea ca cineva să aibă nevoie să vadă un martor al Învierii lui Isus Hristos, că El este viu și că Cuvântul Lui este viabil (poate fi trăit). Când puterea lui Hristos este înăuntru, El trăiește. Apoi, te duci și spui: „Ascultă, s-a întâmplat aceasta, dar nu am vrut. Îmi pare foarte rău. Acum, ce vrei să fac? Sunt concediat?”

Știți, trebuie să existe un Cuvânt Viu, care trăiește în zilele noastre; trebuie să existe cineva care să-și pună mâna pe bolnavi, nu numai în biserică, ci și peste vecini, peste colegi, membrii familiei, necredincioși.

Eu nu cred că în biserică, la sfârșitul slujbei, este singura dată când ar trebui să punem mâna peste cei care sunt bolnavi. Unde este acea Putere? Puterea este vie în Mireasa Lui, în Trupul Lui. Noi doar credem că El a lăsat curgerea Vieții să fie martor al Învierii Lui.

Când vine vorba de calificări la care s-ar uita omul, nu avem nimic. Nici un martor nu a fost la conferințe, nu a avut nici o pregătire, adică la fel ca apostolii, la fel ca Anania…

Ascultați, noi nu îndeplinim criteriile nimănui, suntem nimeni, de nicăieri; noi facem lucruri normale și trăim vieți normale; unii dintre noi am avut vieți rele, alții am avut vieți decente; unii am avut o viață bună, alții am avut o situație rea; unii am fost săraci, alții am fost bogați, și noi am făcut tot ce face lumea, dar Dumnezeu știa unde suntem și ce trebuia să întâlnim  ca să putem avea o experiență care să ne schimbe, pentru că El ne-a rânduit să venim în lume ca lumini într-o lume întunecată, ca să fim martori al Învierii Lui.

Vom încheia cu un citat din mesajul Lucruri care urmează să fie:

„Voi nu sunteți nimic altceva decât manifestarea Genei de Viață care a fost în Dumnezeu ca fiu al lui Dumnezeu.”

Pentru mine este suficient. Nu am primit promovarea. Cui îi pasă? Când vine vorba despre aceasta, acele lucruri contează; faci o treabă bună, ești recompensat, și aceasta face parte din viață, face parte din pregătirea noastră, face parte din învățătură, dar am trecut peste: „Deci, ce ești? Nu ești nimic.” Da, știu aceasta dar îmi place acest Cuvânt.

  „Voi nu sunteți nimic altceva decât manifestarea Genei de Viață, care a fost în Dumnezeu ca fiu al lui Dumnezeu.”

Laudă lui Dumnezeu! Dacă primesc promovarea, obțin postul, iau o casă nouă, iau orice primesc sau nu primesc, nu contează, pentru că acum știu ce sunt. Eu sunt o manifestare a Genei de Viață a lui Dumnezeu. Aceasta vrea Dumnezeu să fie afișat.

„Acum tu ești exprimat după ce Cuvântul lui Dumnezeu a venit în tine ca să te lumineze în această epocă. Voi sunteți exprimarea Vieții lui Dumnezeu în voi, pentru că sunteți un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. De aceea…Înțelegeți ce vreau să spun?  Voi stați în seara aceasta în această biserică, pentru că datoria voastră este să-L exprimați pe Dumnezeu în această națiune, acestor oameni și în cartierul în care sunteți…”

Ce spune el aici? Că voi sunteți aici pentru a fi un martor al Învierii Lui.

 „…oriunde sunteți, Dumnezeu a știut că veți fi aici, pentru că trebuie să fiți una din Genele Lui sau unul din Atributele Lui. Trebuie să fiți! Dacă aveți vreodată Viață Veșnică, atunci a fost întotdeauna Viață Veșnică și Dumnezeu a știut că veți fi aici înainte de a exista o întemeiere a lumii. Și când Cuvântul, apa, spălarea prin Apa Cuvântului, a căzut peste voi, aceea a fost exprimată într-o ființă. Acum, voi aveți părtășie cu Tatăl vostru, Dumnezeu, la fel cum aveți cu tatăl vostru pământesc. Vedeți? Voi sunteți cetățeni ai Împărăției. Nu cetățeni, ci copii; fii și fiice ale Dumnezeului celui viu, dacă Viața Veșnică locuiește în voi.”

Câți puteți fi martori ai Învierii Lui? Voi nu puteți fi un martor decât dacă ați avut o experiență. Câți dintre voi pot spune cu mine: „Vreau să fiu un martor de prima mână. Eu nu vreau să fiu martor de mâna a doua că am lăsat toate dorințele pentru lume; nu vreau să fiu un martor de mâna a doua al vindecării, al Vieții, al eliberării; nu vreau să fiu un martor de mâna a doua al restaurării mele și al familiei mele, ci vreau să fiu un martor de prima mână. Eu vreau să mărturisesc că acea promisiune s-a împlinit, acea promisiune s-a împlinit, acea promisiune s-a împlinit, și pot mărturisi aceasta prin experiența mea personală.”

Acest Cuvânt funcționează, nu pentru că funcționează pentru cineva, ci pentru că este viu pentru mine. Să ne rugăm.

Câți puteți ridica mâna și să spuneți: „Doamne, vreau acea experiență care mă face un martor.”

Doamne, Tu ne vezi, vezi mâinile noastre. Fratele Branham a spus că este un act de voință și sfidăm gravitația când ridicăm mâinile, pentru a-Ți arăta ce este în interiorul nostru. Ridicarea unei mâini, nu este putere, ci este Viața din interior, exprimarea dorințelor, căci doresc, Doamne, să fiu martor personal; doresc, Doamne, să depun mărturie în orice instanță, înaintea oricărui popor. În ziua Judecății, mărturia mea să stea alături de a celorlalți, că Tu ești Adevărat și Cuvântul Tău este Adevărul; că Tu ești Isus Hristos cel viu, cel înviat, și Cuvântul Tău este viu. El a fost viu în ziua lui Luther; a fost viu în vremea lui Wesley; a fost viu în trezirea penticostală, dar eu sunt aici să mărturisesc că ești viu în anul 2023; că ești viu astăzi; că ești Puterea astăzi și prezența Ta este încă printre noi.

Doamne, Dumnezeule, eu vreau să stau și să mărturisesc aceasta, Te rog să ne dai fiecăruia acea experiență, căci tânjim după aceasta, tânjim să ne umpli și să ne umpli în continuare, să reverși Duhul Tău peste noi din nou, și din nou, și din nou, ca să mărturisim în fața acestei lumi că Tu ești viu. Să o facem prin fapte, comportament, vorbire și aspect.

Doamne, fie ca totul să se unească pentru a fi un martor al Vieții care este înăuntru. Tată, iartă-ne pentru distragerile noastre, pentru că ne încurcăm cu lumea, pentru lucrurile care încearcă să înfrângă scopul Tău în noi. Ajută-ne să le respingem, Doamne, și să ne angajăm într-un nou legământ față de Tine, ca să vii și să ne cureți încă odată. Rupe legăturile, rupe lucrurile care ne prind, Doamne, și scutură-le de pe noi.

Ajută-ne să stăm biruitori prin puterea Ta, căci nimeni altcineva nu poate rezista în Edenul Satanei, dar Tu i-ai rânduit pe cei care vor sta în picioare.

Atunci când Lumina din biserică s-a stins și când biserica a intrat într-o lepădare totală, Tu ai rânduit Lumini care să strălucească în întuneric.

Doamne, noi credem prin credință că suntem acele Lumini, și Te rugăm, Dumnezeule, să torni mai mult în noi și mai mult, și să ne golești de orice altceva. Doamne, toarnă mai mult în noi, ca să putem străluci Lumina pură și clară a Vieții Tale, ca să fim martori ai Învierii Tale.

Te iubim, Doamne, și cerem aceste lucruri în Numele lui Isus Hristos. Atinge poporul Tău! Revarsă, Doamne, Duhul Tău peste ei, și adu o împrospătare a prezenței Tale, și arde toate târâtoarele mici, ca să creștem până la statura plinătății Tale.

Doamne, Isuse, ne angajăm în această lucrare, crezând că o vei împlini în această zi, pentru că ai profețit că ne vom dărui Ție, în Numele lui Isus Hristos. Amin.