Să deschidem Bibliile la Ioan 1.1-5:
„În început, era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.
Același era în început cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute de El, și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
În El era Viața, și Viața era Lumina oamenilor.
Lumina strălucește în întuneric, iar întunericul n-a înțeles-o.”
Sunt Scripturi pe care le citim iar și iar, și nu cred că am putea să le epuizăm vreodată, pentru că există adâncimi pe care nu le-am explorat încă.
Cuvântul lui Dumnezeu este veșnic și fiecare verset poate fi un Portal spre Gândurile veșnice ale lui Dumnezeu.
În timp ce privim aici, vreau să ne concentrăm pe versetul 4: „În El era Viața, și Viața era Lumina oamenilor.” Cine era Viața? Noi știm că se vorbește despre Hristos, dar spune că: „În început, era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. Același era în început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute de El, și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.” Noi știm că vorbim despre Hristos, despre Hristos Cuvântul. El este Fiul lui Dumnezeu și „În El era Viața.” În Cine? În Cuvânt era Viața, și Viața era Lumina oamenilor.
În seara aceasta vreau să vorbesc despre Adevărata Viață și adevărata moarte. Noi vorbim tot timpul despre Viață și moarte, dar ceea ce vorbim despre Viață și moarte, nu este adevărata Viață și adevărata moarte. Acestea sunt doar aparențe, umbre sau tipuri ale Vieții și morții.
Deci, noi ne referim la Viață și la moarte, dar eu vreau să privim la ce este adevărata Viață și ce este adevărata moarte.
Când privim în Mesaj, găsim că fratele Branham spune în mesajul Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus, din anul 1964:
„Dumnezeu este Viața, Viața Veșnică. „La început era Dumnezeu.” În acel moment, El nu era Dumnezeu, pentru că, în engleză, „Dumnezeu”, înseamnă „obiect de închinare, obiectul închinării”, și nu exista nimic în afară de El. El era Veșnicul, doar Cel veșnic.”
Așadar, atunci când Dumnezeu era singur…Noi știm că Dumnezeu era singur cu Gândurile Lui, și că înainte de a exista ceva, era Dumnezeu. Amin? El nici măcar nu avea titlul de Dumnezeu, pentru că nu exista nimeni care să-L venereze. El era ELOHIM, El era CEL CE EXISTĂ PRIN SINE ÎNSUȘI, adică, El era totul. Înainte de a exista ceva, era Dumnezeu, sau ceea ce numim noi Dumnezeu, Elohim. Și Aceasta este Viața. Amin. Aceasta este Originea a tot ce iese din Elohim. Înainte de El nu era nimic, ci totul este după El. El nu vine din nimic, dar totul vine de la El, așa că atunci când te întorci până la origine, te întorci la Elohim. Noi ne întoarcem la Dumnezeu și Acesta este Viața Veșnică, este Viața. De aceea fratele Branham a spus: „Dumnezeu este Viața.”
Așadar, dacă vrem să știm ce este Viața, ne întoarcem până la Origine, și la origine este Dumnezeu. Dumnezeu este Viața! Iar noi vrem să știm ce este adevărata Viață.
În mesajul Cine este Acest Melhisedec?, fratele Branham spune:
„Acum, observați Atributul Lui. Atunci, Atributul a fost mai întâi; Dumnezeu, Gândul, Atributul în sine, totul în Unul, fără să fie exprimat. Apoi, când El S-a exprimat, în al doilea rând, a devenit Cuvântul. Apoi Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.
Sfântul Ioan 1.1. Observați că El a spus: „În început”. Dar înainte, era Veșnicul. Observați: „În început era Cuvântul.” Când a început timpul, a fost Cuvântul, dar înainte de a fi Cuvânt, a fost un Atribut, un Gând, apoi a fost exprimat: „În început era…” expresia „Cuvântul”.
Înainte de a merge mai departe, vreau să spun că, atunci când Dumnezeu era singur, fratele Branham a spus că „El era singur cu Gândurile Sale.” Amin? Dumnezeu era alcătuit din Gândurile Lui, și El era singur cu Gândurile despre Sine, despre cum Se va exprima pe Sine și cum se va manifesta acea expresie, astfel încât, acel Gând să fie Dumnezeul cel Veșnic.
Când Dumnezeu a început să Se exprime pe Sine Însuși, primul lucru care a ieșit din El…Fratele Branham spune că a fost Logosul, în forma unei mari Lumini care a început să Se miște. Logosul a venit de la Tatăl. Logosul.
În limba greacă „Logos” înseamnă „Cuvânt”. Când am spus „În început a fost Cuvântul,” în limba greacă este „Logos.” Deci, prima expresie ieșită din Dumnezeu este Cuvântul, Logosul, pentru că un Gând exprimat, este Cuvânt.
Deci, când Dumnezeu a început să Se exprime, primul lucru care a apărut, a fost Cuvântul Său, Gândul exprimat. Și acel Cuvânt, a fost numit „Fiu”, pentru că a venit de la Tatăl, așa că, de la Autor, de la Tatăl vine Cuvântul, și când iese, sau se naște, sau vine de la Tatăl, Îl numește „Fiu”, și în El este Viața. De ce este Viața în El? Pentru că acest cuvânt „Logos”, înseamnă „Cuvântul cu conceptul, sau gândul”. Nu este numai un Cuvânt pe care îl iei și-l citești, ci acest Cuvânt este atașat înapoi la gândul pe care îl conține în El, conceptul sau gândul.
Deci, dacă Gândul este în Cuvânt, atunci Viața este în Cuvânt, pentru că Gândul este Dumnezeu și este El Veșnic. Așa că, atunci când Gândurile sunt exprimate…Gândul vine cu Cuvântul, și atunci există Viață în acest Cuvânt. Sper că înțelegeți. Eu nu vreau să fiu prea profund sau prea complicat, ci vreau doar să înțelegem aceste lucruri pe care ni le-a spus profetul lui Dumnezeu.
Acesta este Viața, pentru că Viața este Dumnezeu și Dumnezeu a fost înainte de orice. Când era singur cu Gândurile Sale, Dumnezeu era alcătuit din Gândurile Sale; iar când Dumnezeu a vrut să-Și exprime Gândul, a trebuit să iasă din invizibil, din necunoscut, din întunericul Tainei, și când a început să Se formeze, fratele Branham spune că S-a format ca o Lumină, pentru că în toată Biblia, Lumina înseamnă iluminare; înseamnă înțelegere. Înțelegere despre ce? Înțelegere a ceea ce se află aici, în întuneric, în mintea lui Dumnezeu, pe care nu a înțeles-O nimeni.
Deci, pe măsură ce Dumnezeu începe să Se exprime pe Sine, este tipizat cu Lumina, pentru că Lumina are de-a face cu înțelegerea. Când ești luminat, înțelegi ceva.
Dacă intrăm într-o casă întunecată complet, fără lumină, fără nici măcar o fărâmă de lumină, atât de întunecată încât nu poți vedea nimic, nu ai absolut nici o înțelegere, nu cunoști nimic despre camera în care ești. Stai înăuntru și nu știi unde se află piesele de mobilier, nu știi unde este ușa, nu știi unde sunt ferestrele; nu știi nimic. Stai într-o cameră întunecată și nu știi dacă sunt și alți oameni acolo; nu știi nimic despre ea, nu-i cunoști dimensiunile, nu știi ce înălțime are, nu știi nimic, ești într-o ignoranță absolută, ești în întuneric total. Dar în momentul când cineva mișcă întrerupătorul, chiar într-o fracțiune de secundă, în mai puțin de o secundă, știi toate lucrurile. Vreau să spun că, în momentul când lumina îți lovește ochii, știi câți oameni sunt în cameră, știi cât este de înaltă, cât este de largă, știi în ce culoare este vopsită, știi ce mobilier are, știi unde este ușa, ferestrele, primești foarte multe informații. Și în momentul când primești acea descoperire, dintr-o dată înțelegi și cunoști atât de multe lucruri. Aceasta este diferența dintre Lumină și întuneric.
Aceasta este o temă care trece prin Biblie, și când ne gândim la Lumină și la întuneric, lumina naturală și întunericul natural sunt doar un tip, ca să înțelegem ce este de fapt, adevărata Lumina și adevăratul întuneric.
Lumina și întunericul sunt, de fapt, înțelegerea lui Dumnezeu și neînțelegerea lui Dumnezeu. Aceasta este realitatea. Ceea ce avem acum este o reflectare a acesteia în această dimensiune, astfel încât să avem termeni pe care să-i putem folosi pentru a înțelege aceste lucruri. Aceasta este o modalitate prin care Dumnezeu ne învață, prin lumea naturală. Dar această lume naturală pe care o cunoaștem, este doar un abur, aceasta este negativul, este doar ceață, nu este realitatea.
Așadar, în acel mare întuneric de neînțelegere a lui Dumnezeu, Dumnezeu locuia singur, apoi a început să Se exprime, astfel încât să poată fi cunoscut. Ceea ce vedem noi, este o Lumină, și Lumina este o iluminare; Lumina este înțelegere.
Dumnezeu a început să Se miște ca o Lumină, care este Fiul, este Cuvântul, și pentru că conține Gândul lui Dumnezeu, are Viață în El.
Să mergem la Ioan 6.63:
„Duhul este Cel care dă Viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt Duh și Viață.”
Cuvintele pe care le vorbea Isus, (de ce), pentru că acele cuvinte conțineau Gândul lui Dumnezeu. El a spus: „Eu nu spun nimic, decât ce îmi spune Tatăl.” El primea descoperirea de la Tatăl, Gândul de la Dumnezeu și aceea spunea, iar când rostea acel Cuvânt, Acela era Duh și Viață. El avea Viața lui Dumnezeu în Cuvântul vorbit, deoarece era Gândul lui Dumnezeu exprimat.
Să mergem la 1Ioan 5.11-12:
„Și mărturia este aceasta: Dumnezeu ne-a dat Viața Veșnică, și această Viață este în Fiul Său…”
De ce este Viața în Fiul? Pentru că Fiul Său este Cuvântul, Isus Hristos este Cuvântul; Cuvântul care S-a manifestat este Hristos, Cuvântul Uns, și în El este Viața.
„Cine are pe Fiul, are Viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are Viața.”
Vă amintesc că noi vorbim despre ce este adevărata Viață și ce este adevărata moarte.
Să mergem la Iacov 4.14:
„Și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel, apoi dispare.”
Iacov vorbea despre viața naturală. Ce este viața ta? Ceva trecător, este doar un abur care dispare. Aceasta este viața naturală; aceasta nu este adevărata Viață.
Fratele Branham spune: „Aceasta este negativul, partea negativă a Vieții; este locul în care trăiești acum. Și dacă există un negativ, trebuie să existe un pozitiv înaintea ca să existe un negativ. Prin urmare, dacă aceasta este negativul, undeva trebuie să existe pozitivul. Acesta nu este lucrul real, acesta este doar o umbră a lucrului real care urmează să vină.”
O, laudă lui Dumnezeu! Deci, ce este viața ta? Un abur, o ceață, dar există mai mult decât viața aceasta. Aceasta nu poate fi tot ce există aici, trăiești optzeci, nouăzeci de ani, mori și mergi în mormânt. Cu aceasta se chinuia Iov: Ce este viața unui om? Ce este omul? Ce este acest ciclu al vieții? Este doar un abur, este doar o umbră. Aceasta nu este adevărata viață. Respirați oxigen din plămâni și în plămâni, aceasta nu este viață, aceasta este un simbol al Vieții, astfel încât să putem înțelege ce este adevărata Viață. Aceasta nu este viața reală, pentru că Viața este Dumnezeu. Dumnezeu este Viața!
Să ne întoarcem la Ioan capitolul 11.11-14:
„După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”
Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn.
Atunci Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.”
Când fratele Branham a ajuns la această Scriptură, a spus:
„Isus a vorbit corect. El a spus: „Lazăr doarme.”, dar ei au înțeles greșit ceea ce a spus El, și s-au gândit: „Bine, dacă Lazăr doarme, se recuperează, se face bine, nu mai suferă, totul este bine.” El nu putea să-i facă să înțeleagă, pentru că erau prinși în această lume carnală, întunecată față de lucrurile lui Dumnezeu, față de adevăratele realități.”
Ei credeau că această dimensiune era realitatea și nu înțelegeau limbajul Domnului Isus. Și fratele Branham a spus că Isus a trebuit să le vorbească într-un limbaj și în termeni prin care puteau înțelege, așa că, le-a spus: „Lazăr a murit.” Dar Isus le spusese deja că Lazăr doarme, pentru că Lazăr nu era mort. Lazăr era un fiu al lui Dumnezeu, o Genă Veșnică a lui Dumnezeu și nu putea să moară.
Așadar, putem spune: „Dumnezeu este Viață.” Oriunde este Dumnezeu, este Viață, așa că atunci când a apărut Cuvântul, când Gândul lui Dumnezeu era în Acel Cuvânt, atunci Viața era în El. Când Isus a vorbit, Gândurile lui Dumnezeu au devenit Cuvântul rostit al lui Dumnezeu, și Viața era Acolo. Isus a spus: „Cuvântul pe care vi-L spun este Duh și Viață.”
Deci, Dumnezeu este Viață. Dar ce este moartea? Isus a început să vorbească despre Lazăr. Lazăr este bolnav și sora lui trimite după Isus și Îi spune: „Doamne, acela pe care îl iubești, este bolnav.” Ei vor ca Isus să vină să-i vindece trupul, dar Isus amână și așteaptă pentru că Dumnezeu are un alt Plan în toate acestea. El așteaptă până când Lazăr încetează să mai respire și nu mai mișcă, așa că ei îi iau trupul și îl așază într-un mormânt. Dar Isus nu consideră acea moarte ca fiind adevărata moarte, Isus are o perspectivă diferită de cea pământească; El are o perspectivă cerească.
Dumnezeu a trimis acest Mesaj în ziua noastră pentru a ne schimba perspectiva: dintr-o perspectivă pământească, la o perspectivă cerească, astfel încât să începem să tratăm aceste lucruri diferit și să avem o înțelegere diferită, deoarece am fost luați pe aripile Vulturului și ridicați deasupra, ca să ne ofere o vedere în care să putem vedea că noi nu suntem prinși în acest abur, în această ceață și blocați în limitele acestui natural. Noi putem scăpa din granițele acestui natural și să ne mutăm în Supranatural și să spunem: „Hei, ei nu sunt morți, sunt adormiți. Sfinții nu mor! Ei nu pot muri.”
Deci, ceea ce numim noi moarte, nu este adevărata moarte; ceea ce numim noi moarte, este doar o moarte aparentă sau un tip al morții, o umbră a morții, dar nu este adevărata moarte.
Apoi, Isus a început să vorbească în limbajul lor. Eu nu vreau să trăiesc ziua în care Isus trebuie să Se coboare și să folosească limba mea pământească, ci vreau ca eu să încep să vorbesc limba Lui.
Să mergem la Luca 8.49-53:
„Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii, și spune: „Fiica ta a murit. Nu mai supăra pe Învățătorul.”
Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, și va fi tămăduită.”
Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și mama fetei.
Toți plângeau și o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme.”
Servitorul a zis: „Fiica ta a murit. Nu-L mai deranja pe Învățător.” Dar Isus a spus: „Fetița n-a murit, ci doarme.”
„Ei își băteau joc de El, căci știau că murise.”
Ei credeau că știu mai mult decât Fiul lui Dumnezeu, și râdeau de El, de Cuvântul făcut trup; Dumnezeu în trup; Cuvântul; plinătatea Cuvântului făcut trup întruchipat în carne, stătea pe pământ și a spus: „Fetița n-a murit, ci doarme.”, iar ei au râs de Cuvânt și L-au disprețuit, știind că fetița a murit. Ce știau ei? Ei nu știau nimic, pentru că mințile lor erau întunecate, erau străini de lucrurile lui Dumnezeu; mintea lor era total înnegrită față de realitate; mintea lor era deschisă numai pentru această dimensiune, care era întuneric în comparație cu realitatea. Ei L-au luat în batjocură știind că fetița era moartă, ei nu știau nimic mai mult.
Oh, eu nu vreau să am acest fel de cunoștință, ci vreau să am o cunoștință cerească. Laudă lui Dumnezeu!
„Ei își băteau joc, căci știau că murise.
Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână, și a strigat cu glas tare: „Fetițo, scoală-te!”
Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.”
O, slavă lui Dumnezeu! Isus știa că ea nu era moartă, deși acel trup zăcea acolo fără viață, nu mai avea suflare, nu mai avea ceea ce oamenii numesc, viață, dar El știa că ea nu era moartă, El știa unde este duhul ei și știa că poate chema acel duh înapoi în acel trup, iar ea se va ridica din nou când acel duh se întoarce înapoi în trupul ei. El știa unde era ea, știa cum s-o găsească și știa cum s-o cheme înapoi. Așadar, moartea nu este ceea ce credem noi că este moarte.
Să mergem la Marcu 12. Vreau să iau aceste lucruri din Scriptură, ca să stabilim un principiu Scriptural, apoi să continuăm mai departe de acolo.
Este uimitor că în Mesaj, fratele Branham spune unele lucruri care sunt foarte ciudate și atât de contrare intelectului nostru, atât de ciudate și contrare raționamentului nostru uman, dar exact așa a vorbit Isus. El a spus atâtea lucruri neobișnuite și atât de deosebite de vorbirea și de învățătura obișnuită din acea zi.
Ei spuneau: „Este moartă!”, dar El a spus: „Nu este moartă, ea doarme!” Și noi aflăm că profetul este atât de biblic în abordarea și în stilul său, și aceasta pentru că Dumnezeu a lucrat prin acest profet.
Marcu 12.26. Aici, saducheii I-au pus lui Isus o întrebare despre un om. Voi știți că ei nu credeau în înviere, așa că I-au pus o întrebare grea. Îmi place aceasta. Ei au venit la Isus să-I pună o întrebare cu care să-L închidă, pentru că erau foarte întunecați în înțelegerea lor. În fața lor stătea Cuvântul; Cuvântul făcut trup stătea acolo, iar ei L-au provocat prin întrebări „grele”. Dar acum, poți avea o întrebare grea pentru Cuvânt?
Ei I-au spus: „Ei bine, un bărbat avea o soție, și înainte ca ea să aibă un copil, el a murit. Dar Legea spune că fratele lui trebuie să intre la ea, pentru a ridica sămânța celui mort. Deci, ea a fost luată de fratele mortului, dar înainte de a ridica sămânța mortului, a murit și fratele. Apoi, a fost luată de următorul, și de următorul, până când au avut-o de soție toți cei șapte frați.” Nu a fost ridicată nici o sămânță pentru că toți cei șapte au murit, și acum, ei L-au întrebat pe Isus: „La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi acea femeie?” Vedeți nebunia gândului omului? Știți, de multe ori noi avem întrebări dificile pentru Mesaj, întrebări grele, cum ar fi: „Dacă este adevărat, de ce se întâmplă aceasta? Dar aceasta?” Noi nu știm nimic, și nu există nici o întrebare dificilă pentru Mesaj. Acest Mesaj a venit de la Dumnezeu, acest Mesaj este Cuvântul lui Dumnezeu; este adevărata descoperire a Cuvântului adevărat al lui Dumnezeu, și tu crezi că întrebările tale „grele”, Îl vor încurca pe Dumnezeu? Problema este între urechi (în capul vostru), nu cu Mesajul sau cu Biblia.
Problema saducheilor nu era cu învierea, problema lor era cu materia cenușie dintre urechile lor, de aceea ei nu puteau înțelege. Ei aveau o înțelegere complet firească, pământească. De aceea, de multe ori suntem confuzi cu privire la Mesaj, pentru că gândim firește. În gândirea pământească, contează timpul, spațiul, șirul evenimentelor, toate lucrurile pe care le putem înțelege firește, natural, și nu gândim din perspectiva cerească. Dar acest Mesaj a venit ca să ne ridice sus de aici, să ne ridice deasupra carnalității, a firescului, și să ne ducă înapoi în mintea lui Dumnezeu, astfel încât, în tine să fie mintea (gândirea), lui Hristos. Nu mintea firească a omului, ci mintea lui Hristos, cu adevărata interpretare și descoperire a Cuvântului, astfel încât să nu avem aceste întrebări prostești cu privire la Mesaj.
Deci, aici saducheii aveau o întrebare cu care voiau să încurce Cuvântul: „Deci, la înviere (dacă crezi în înviere), nevasta căruia dintre cei șapte soți, va fi ea?” Ascultați ce le-a spus Isus aici. EL știa că adevărata problemă nu erau soții, ci adevărata problemă era că ei nu credeau în înviere. Ei încercau să nege învierea cu o întrebare dificilă despre toate aceste împrejurări, care nu contează deloc.
Să citim de la versetul 24:
„Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciți voi, din pricină că nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
Căci după ce vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.”
Isus spune că atunci când învie, nu vor învia în trupuri carnale pentru a aduce o sămânță carnală, trupească, așa cum au făcut-o în trupul acesta, pentru că Acolo totul este diferit. „Voi nu înțelegeți Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Voi puneți o întrebare de aici, de jos, dar cu privire la lucrurile de sus, există cu totul o altă înțelegere.” El a rezolvat cu ușurință acea întrebare: „Acolo, au un altfel de trup, au altfel de dorințe, nu este ceea ce credeți voi.” Apoi a trecut la versetul 26 și 27:
„În ce privește învierea morților, oare n-ați citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre „Rug”, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov?”
Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!”
Ce spune El? „Nici măcar nu v-ați citit Biblia; nu știți nici măcar ce spun Scripturile. Știți că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise în rugul aprins și i-a spus: „EU SUNT (timpul prezent), Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov?” Isus spune: „Eu sunt!” El vorbește la timpul prezent, și spune: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam…” Dacă Avraam ar fi fost mort, El ar fi spus: „Eu am fost Dumnezeul lui Avraam.” Dacă Iacov ar fi fost mort, El ar fi spus: „Eu am fost Dumnezeul lui Iacov!”, dar Avraam era foarte viu când Dumnezeu a vorbit cu Moise și i-a spus: „Eu sunt (timpul prezent), Dumnezeul lui Avraam, care trăiește în altă parte (dimensiune). S-ar putea să nu inspire și să nu expire oxigen, s-ar putea ca trupul lui să nu miște și s-ar putea să se fi transformat în praf, undeva într-o peșteră din Hebron, dar aceasta nu schimbă cu nimic că Avraam este viu.
Când El a spus: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam”, El a spus: „Eu sunt Dumnezeul unui Avraam viu, care trăiește chiar acum.” Acesta a fost răspunsul lui Isus la întrebarea saducheilor. Atât de simplu! El a putut să ia cea mai simplă Scriptură pe care o cunoșteau toți, probabil au învățat-o ca verset de memorat la școala duminicală. Toți acei saduchei mari teologi, știau probabil povestea lui Moise și a rugului aprins; probabil că, chiar și analfabeții din Israel cunoșteau acea poveste, iar Isus a mers direct la o Scriptură cunoscută de toți, și a demonstrat că morții sunt în viață.
Deci, care este problema cu învierea, dacă de fapt, ei nu sunt morți? Oh, îmi place când oamenii cred că vor încurca Cuvântul: „Oh, acum am o întrebare pentru tine…”
Ascultați, voi ați putea să mă încurcați pe mine, dar nu veți încurca niciodată acest Cuvânt. Întrebările voastre nu vor încurca niciodată acest Mesaj, pentru că acest Mesaj este Cuvântul lui Dumnezeu.
Vă amintiți că, atunci când împăratul Saul avea probleme și era îngrijorat de viitorul său, s-a dus la o vrăjitoare din En-Dor. Și ce a făcut acea vrăjitoare? L-a chemat pe Samuel. Samuel nu a murit, el a plecat de pe acest pământ, a plecat din această dimensiune. Trupul lui a putrezit, nu mai avea respirație în plămâni, trupul lui nu mai mișca, dar Samuel trăia, era în viață, așa cum a fost întotdeauna. Samuel nu era mort, el era foarte viu, caracterul lui era același; temperamentul lui era același și slujba primită de la Dumnezeu era aceeași, el încă era profet. Samuel nu s-a schimbat cu nimic, cu excepția locuinței lui, nimic altceva nu s-a schimbat. Deci, ceea ce numim noi viață, nu este viață; și ceea ce numim noi moarte, nu este moarte. Îmi place aceasta! Iubesc Cuvântul lui Dumnezeu! Îl iubesc pentru că trebuie să ne oprim o clipă, și să lăsăm Cuvântul să ne remodeleze gândirea.
În mesajul Pecetea a patra, fratele Branham a spus:
„Moartea este despărțire veșnică. Țineți minte că sfinții nu mor. Ei dorm, nu mor. „Cel care aude cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are Viață veșnică.” Așa este. „Nu va veni la judecată, ci a trecut din moarte la Viață.” „Eu sunt Învierea și Viața,” a spus Isus. „Cel ce crede în Mine, chiar dacă ar muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată.” Lazăr mort? „El doarme!”
„Nu vă temeți, fetița nu este moartă, ci doarme.” Ei au râs de El cu dispreț. Este adevărat? Oh, Doamne! Vedeți? Sfinții nu mor. Despărțirea de Dumnezeu este moarte, moarte veșnică. Și acest om este numit „Moarte”, așa că stați departe de el.”
La ce se referă fratele Branham în „Pecetea a patra?” El se referă la Antihrist, la al patrulea călăreț. Al patrulea călăreț călărește calul gălbui și a primit un nume. Este același călăreț pe tot parcursul lui, el și-a schimbat doar caii; de la calul alb, la calul roșu, la calul negru, și acum călărește calul gălbui, iar numele lui este „Moartea”. Și cine este el? Antihristul. Corect? Așadar, numele „Antihrist” este „Moarte”, dar „Hristos” este „Viață”, pentru că Viața este în El.
Tot în Pecetea a patra, fratele Branham a spus:
„Acum, Isus vine, referindu-Se la Apocalipsa 19, pe un cal alb. Și a adăugat: „El are un Nume, și acesta este „Viață”.
Dar dacă citești Apocalipsa 19, nu scrie nicăieri că Numele Lui este „Viață”. Acolo scrie că „Numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu!”, pentru că în Cuvânt este Viață, așa cum citim în Ioan 1.4.
Când fratele Branham a citit aceasta, a spus:
„Pe haină și pe coapsă avea scris un Nume; și Numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu!” Și el a spus: „El vine cu Numele „Viață”, iar Antihrist are numele „Moarte.”
Dar Hristos are Numele „Viață!” De ce? Pentru că El este Cuvântul și Cuvântul a venit de la Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. Cuvântul conținea Gândul lui Dumnezeu, așa că era Viață. Viața era Acolo, dar orice este contrar Cuvântului, este moarte.
Deci, Antihrist este moarte, pentru că moartea este anti-Cuvânt. Atunci ce este Viața și moartea? Viața este a te alinia cu Cuvântul, iar moarte, înseamnă a te separa de Cuvânt. Devine atât de simplu.
Să notăm aceasta: Dumnezeu este Viața, și noi știm că Viața este în Cuvânt, pentru că El a spus: „În El era Viața.” Așa că, Cuvântul aduce Viața. Isus a spus: „Cuvintele Mele sunt Duh și Viață.”
Putem vedea acum ce este Viața? Viața, Originalul, este Dumnezeu Însuși. Dumnezeu este Viața voastră. Viața, ZOE, este propria Viață a lui Dumnezeu. Și pe măsură ce acea Viață vine jos în expresie, orice conține Gândul Original al lui Dumnezeu, conține și Viața. Toate Atributele care au fost în Gândirea lui Dumnezeu, care sunt Familia Lui, copiii Lui, fac de asemenea parte din Viața Lui, și sunt Viață; ei au Viață, Viața este în ei, pentru că sunt parte din Dumnezeu.
Să trecem la moarte. Fratele Branham a spus că „moarte”, înseamnă „despărțire, separare.” Aceasta este definiția morții pe care ne-o dă el, și este foarte interesant cum o spune. Așadar, când acest trup nu mai este, încetăm să mai respirăm oxigen, nu mai suntem animați iar sufletul părăsește trupul, și duhul părăsește trupul, iar noi spunem că este mort. Acesta nu este un termen rău, și nu este greșit să-l folosești, pentru că Biblia folosește chiar și acest termen. Și dacă iei moartea ca o separare, priviți, moartea fizică este o despărțire, este separarea sufletului de trup. Corect?
Deci, moartea este separare; moartea fizică este atunci când sufletul tău se desparte de trupul tău. Aceasta este moartea fizică, dar nu este adevărata moarte, pentru că acel suflet este încă în viață. Faptul că sufletul se separă de trup, nu înseamnă că sufletul a murit, sufletul este încă în viață. Deci, aceasta nu este adevărata moarte, nu este moartea finală, nu este sfârșitul morții. Înseamnă că moartea fizică este o umbră a morții, sau un fel de moarte.
Să mergem la moartea spirituală. Moartea spirituală este atunci când sufletul tău este separat de Dumnezeu. Noi știm că ne naștem morți spiritual, și vom privi Scripturile care ne vorbesc despre aceasta. De ce? Sufletul nostru trebuie să vină în contact cu Dumnezeu pentru a fi însuflețit la Viață.
Să privim moartea veșnică. Fratele Branham a spus că sufletul este distrus în iazul de foc. Moartea veșnică este atunci când sufletul este distrus și separat veșnic de Dumnezeu. Ce este moartea? Moartea este despărțirea de Viață. Antihrist este moartea, pentru că Antihrist înseamnă despărțit de Hristos. Hristos este Viața. Antihrist este moartea.
Să mergem la 1Timotei 5.6:
„Dar cea care trăiește în plăcere, este moartă în timp ce trăiește.”
Așadar, ea este foarte, foarte vie, dar este moartă. Acum, ea este vie sau este moartă? Vedeți dilema? Ea trăiește în plăcere, dar este moartă în timp ce trăiește. Cum este moartă? Ea este moartă spiritual. Ea poate avea viață în această dimensiune, poate respira, poate fi vie, dar Dumnezeu spune că este moartă. Corect? „Femeia care trăiește în plăcere, este moartă în timp ce trăiește.”
Să mergem la Matei 8.21-22:
„Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu.”
„Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții.”
„Lasă morții să-și îngroape morții.” Este foarte interesant. Dacă ai o înțelegere firească și-L auzi pe Isus spunând: „Lasă morții să-și îngroape morții,” te gândești: „Cum pot morții să ia lopețile și să sape o groapă? Sunt morți, cum pot săpa o groapă pentru a îngropa morții?” Cum pot morții să îngroape morții? Deci, trebuie să fie niște oameni morți care pot săpa gropi. Corect?
Dacă Isus spune ceea ce spune, și înseamnă ceea ce vrea să spună, iar ceea ce vrea să spună are sens, atunci trebuie să avem o altă înțelegere decât cea firească, pentru a înțelege ceea ce spune El. Trebuie să fie oameni morți care sunt capabili să îngroape un mort, trebuie să existe un mort care poate săpa cu o lopată. El pare viu, respiră, și într-un sens al cuvântului, este viu, dar în cel mai adevărat sens al cuvântului, este mort. Și El i-a spus: „Vino după Mine și lasă morții să-și îngroape morții.” Despre ce vorbește El? El vorbește despre cei morți spiritual, pentru că sufletul lor este separat de Dumnezeu. „Lasă-i pe cei morți să-i îngroape pe cei care nu mai respiră. Lasă morții să-și îngroape morții.”
Toată înțelegerea noastră despre Viață și despre moarte, trebuie să fie mult superioară decât era înainte.
În mesajul Iertat, fratele Branham spune:
„Cuvântul „moarte”, înseamnă „separare”. Când murim nu înseamnă că…Moartea noastră fizică, nu înseamnă că suntem morți. Isus a spus: „Cel ce crede în Mine, va trăi chiar dacă ar fi murit. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată.” Acum, moartea despre care vorbim aici, este separare de prezența lui Dumnezeu. Dar moartea fizică prin care trebuie să trecem aici, nu este moarte. Noi suntem încă în prezența lui Dumnezeu; noi ne mutăm din acest loc într-un loc mai apropiat de El, în prezența Sa. Nu este ceea ce numim noi moarte.”
Să mergem la Luca 16.22-26. Noi cunoaștem aceste Scripturi, le știm atât de bine, dar vreau să trec prin fiecare dintre ele, ca să avem o înțelegere Scripturală cu privire la ceea ce vorbim, pentru că aceste lucruri sunt atât de clare în Scripturi.
„Cu vremea, săracul a murit, și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul, și l-au îngropat.
Pe când era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui,
și a strigat: „Părinte Avraam, fie-ți milă de mine, și trimite pe Lazăr să-și moaie vârful degetului în apă, și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”
„Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ți aminte că, în viața ta tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr le-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit.
Pe lângă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.”
Aici avem doi bărbați care mor, dar ei nu sunt morți. Să citim din nou versetul 22: „Cu vremea, săracul (cerșetorul), a murit. Acesta este Lazăr. A murit și bogatul.” În versetul următor, citim că bogatul și-a ridicat ochii și a început să vorbească. El a auzit, a văzut și a putut să vorbească, deci nu era mort, el doar a părăsit această dimensiune, dar încă se mișca și era foarte viu, era în viață; dar el se afla într-un loc, iar Lazăr se afla într-un alt loc. El a putut să-și ridice ochii, fiind în chinuri, și a putut să-l vadă pe Lazăr în sânul lui Avraam; el a putut să aibă un dialog cu Avraam. El avea raționament, avea vedere, avea simțul auzului, putea vorbi și putea simți chinul acelei văpăi, în timp ce Lazăr era mângâiat. Ei nu erau morți, ci trăiau, așa că viața de după moarte nu este numai pentru sfinții lui Dumnezeu; nu numai copiii lui Dumnezeu sunt vii când părăsesc pământul, ci toată lumea este încă vie când părăsește acest pământ.
Unii sunt morți vii, iar alții sunt morți morți. În timp ce suntem în această viață, unii sunt vii vii, și ații sunt morți morți. Eu nu știu, nu pot să explic. Ei sunt vii în această viață, și sunt vii în duh; alții sunt vii în această viață dar sunt morți în duh; iar când mor, tu ai unul care este mort în trup, dar viu în duh, și ai altul care este mort în trup și este mort și în duh, totuși el poate vorbi, poate vedea și poate auzi pe Dumnezeu. Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Este mai mult decât putem să ne dăm seama.
Aici, unul poate fi viu, și altul poate fi mort, dar nu arată diferit; apoi amândoi sunt morți în două sicrie, dar pot avea un dialog într-o altă dimensiune. Laudă lui Dumnezeu!
Fratele Branham a spus: „Moarte înseamnă separare.” Un mort se separă doar de vederea noastră, dar este viu mereu.
„Cel ce aude Cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are Viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la Viață.”
Oh, eu cred aceasta. Eu cred că noi nu putem muri! „Are Viață veșnică...” Oricine este veșnic, nu a avut niciodată un început sau un sfârșit. Deci, aceasta este Viața lui Dumnezeu. „Viața veșnică”, vine din cuvântul grecesc „ZOE”, care înseamnă „propria Viață a lui Dumnezeu”. Când noi devenim fiii și fiicele lui Dumnezeu, noi trăim așa cum trăiește Dumnezeu, și nu putem muri, așa cum nici Dumnezeu nu poate muri, pentru că facem parte din El. Suntem parte din Viața Lui, pentru că facem parte din Gândul lui Dumnezeu.
Să mergem la Efeseni 2.1:
„Și v-a înviat pe voi, care erați morți în greșeli și păcate.”
Ce fel de moarte era aceea? Când sufletul vostru era despărțit de Viața lui Dumnezeu, erați morți în greșeli și păcate. Umblați pe pământ, respirați, mâncați, vorbeați ca toată lumea, dar erați morți în păcate și fărădelegi, dar El v-a înviat.
„Și v-a înviat pe voi, care erați morți în greșeli și păcate, în care trăiați odinioară, după mersul lumii acesteia, după prințul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării.
Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre, și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți.
Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,
măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la Viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).
El ne-a înviat împreună, și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus.”
Ascultați, prieteni, eu am fost mort, dar acum sunt viu, pentru că am fost însuflețit împreună cu Hristos. Aceasta este mult dincolo, peste ceea ce vedem. Noi am venit la Viață! Noi ne-am născut în păcat, ne-am născut morți pentru lucrurile lui Dumnezeu; ne-am născut cu mintea întunecată față de lucrurile lui Dumnezeu, dar prin harul lui Dumnezeu, El a venit și a apăsat întrerupătorul; era un Om care putea aprinde Lumina, și când a făcut aceasta, dintr-o dată am putut să vedem, și atunci, El ne-a însuflețit pe noi care eram morți în greșeli și păcate; El ne-a trezit la Viață și noi am fost făcuți vii, am fost luați și așezați în locurile cerești în Hristos Isus. Voi nu puteți muri niciodată! Ați fost morți, dar ați fost făcuți vii.
Să mergem la Efeseni 4.17-18:
„Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul; să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor,
având mintea întunecată, fiind străini de Viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor.”
Cum erau ei? Ei erau orbi, erau întunecați, ei erau întunecați în mintea lor, erau străini. De ce erau străini? Ei erau străini de Viața lui Dumnezeu. Deci, cum erau ei? Ei erau morți, pentru că sufletul lor era separat de Viața lui Dumnezeu. Dar dacă sufletul vostru are Sămânța Genă a lui Dumnezeu, intră din nou în contact cu acea Viață a lui Dumnezeu, vă va însufleți la Viață, pe voi, care ați fost morți în greșeli și păcate. Aceasta este adevărata Viață. După aceea, nu mai contează ce se întâmplă cu viața aceasta. Odată ce înțelegem ce este Viața și moartea cu adevărat, diavolul nu te mai poate chinui cu frica de moarte, care a fost puterea păcatului, prin care i-a chinuit pe oameni.
Aceasta l-a chinuit pe Iov, aceasta a fost întrebarea lui; a fost o frică aruncată asupra omenirii, dar această frică a fost îndepărtată prin adevărata Viață care a venit la noi. Acum, diavolul nu ne mai poate chinui cu moartea.
„Dacă faci ca acest trup să moară, doar îmi eliberezi Viața pentru a trăi o Viață mai bună; mă eliberezi din lanțurile cărnii mele, mă scoți din robia acestui trup firesc care a fost născut în hibridare. Moartea nu mă poate răni, moartea poate doar să mă transfere acolo unde doresc să fiu.”
Oricum, Viața din mine continuă în Viața lui Dumnezeu. Nu mai există frică de moarte, diavolul nu mai poate ține frica în noi.
Țineți minte, Antihrist este moarte. Moartea nu este un atac de cord; moartea nu este atunci când încetezi să respiri, moartea nu înseamnă înecare, nu este un accident de mașină; toate acestea nu sunt moarte. Moartea este Antihristul care te îndepărtează de Viața lui Dumnezeu, care te desparte de Hristos. Aceasta este moarte.
Viață nu înseamnă să te bucuri de plăcerile acestei lumi, ci Viața este atunci când vii în contact cu Dumnezeu. Amintiți-vă că fratele Branham a spus că a fost la un hotel, unde a văzut niște femei care coborau și beau, iar una dintre ele a spus: „Iuppii! Aceasta este viața.” Dar fratele Branham i-a zis: „Aceasta este moartea!” El a citat Scriptura: „Femeia care trăiește în plăcere, este moartă în timp ce încă trăiește.” Acea femeie credea că are viață, dar ea era în mijlocul morții. Laudă lui Dumnezeu!
Să mergem la Efeseni 5.8:
„Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți Lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai Luminii.”
Odinioară ați fost întuneric. De ce? Pentru că mintea voastră era întunecată față de lucrurile lui Dumnezeu. Voi ați fost înstrăinați de Viața lui Dumnezeu din cauza ignoranței care a fost în voi. Erați întuneric, dar acum sunteți Lumină. De ce? Pentru că Viața era în El, și Viața era Lumina oamenilor.
În acel Cuvânt era Viața, ZOE, iar acea Viață a venit la noi când am primit Cuvântul. Și acea Viață era Lumina oamenilor.
Odată am fost întuneric, dar acum suntem Lumină în Domnul.
Să mergem la Ioan 5.24:
„Adevărat, adevărat vă spun că, cine ascultă cuvintele Mele, și crede în Cel ce M-a trimis, are Viață veșnică, și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la Viață.”
Vedeți? Acel Cuvânt este deja în stăpânire.
„Cel ce aude Cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis, ARE VIAȚĂ veșnică, și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la Viață.
Adevărat, adevărat vă spun că, vine ceasul și acum este, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce-L vor asculta, vor trăi.
Căci, după cum Tatăl are Viața în Sine, tot așa a dat și Fiului să aibă Viața în Sine.”
Laudă lui Dumnezeu Îmi place aceasta! El spune: „…vă spun că vine ceasul și acum este, când cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce-L ascultă, vor trăi.”
O, laudă lui Dumnezeu! Eram mort, dar era vremea să vină, și acum este, a și venit; în această generație a fost moarte, a fost moarte spirituală, a fost moarte religioasă, dar am auzit Glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei care erau morți, sunt vii.
„Cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce cred, vor trăi.” Cum auzi tu? Trebuie să ai urechi pentru a-L auzi, iar acesta este harul lui Dumnezeu.
În mesajul Întrebări și Răspunsuri, fratele Branham a spus:
„Acesta este un tip frumos pentru a arăta că prin femeie, prin nașterea naturală, toți trebuie să murim, pentru că suntem morți de la început și putem trăi numai prin Omul Isus Hristos.”
De ce? Pentru că El are Viață în Sine Însuși. Deci, acum, când Îl primim pe Hristos, noi primim Viață. Noi am fost morți, ne-am născut morți, venim pe lume într-o condiție hibridă; mintea noastră era întunecată față de lucrurile lui Dumnezeu, sub amnezie spirituală, înstrăinați de Viața lui Dumnezeu, despărțiți prin ignoranța care era în noi, dar a venit Lumina Vieții și a însuflețit Sămânța la Viață. Noi am fost morți în greșeli și păcate, dar El ne-a înviat.
În mesajul Filtrul unui om cugetător, fratele Branham spune:
„Observați, acel Cuvânt nu se poate nega. Atunci El este mulțumit, aceea este dorința Lui. Aceea este dorința Lui. Dorința după ce? Ce v-a făcut să-L doriți de prima dată? Pentru că adânc, în sufletul vostru era o Sămânță predestinată, care era Viața voastră, zăcând acolo dintotdeauna, a fost acolo întotdeauna.”
Ce era în acea Sămânță Genă a lui Dumnezeu? Viața voastră. Unde era? În Sămânța Genă a lui Dumnezeu, în sufletul tău. Când a fost pusă acolo? Fratele Branham a spus că înainte de întemeierea lumii; în Gândul lui Dumnezeu este Gena lui Dumnezeu, este Sămânța lui Dumnezeu; și Gândul lui Dumnezeu este veșnic. Aceasta este Viața și Viața este în Sămânță. Dar Sămânța era într-o stare moartă, într-o stare latentă, nu era activă, ea zăcea acolo și aștepta să prindă Viață, să fie însuflețită. De ce? Pentru că trebuia să intre în contact cu Viața lui Dumnezeu, și când intră în contact cu Viața lui Dumnezeu, Viața care este deja înăuntru, răsare la Viață. Viața trebuie să se conecteze cu Viața; Cuvântul trebuie să se conecteze cu Cuvântul; Vulturul trebuie să vină la Vultur și să-l însuflețească la Viață.
Deci, unde este Viața voastră? În Sămânță. Ce vine la Sămânță? Viața lui Dumnezeu. Unde era Cuvântul? În tine. Un Gând al lui Dumnezeu, un Atribut al lui Dumnezeu, acea parte a Cuvântului, era deja în tine, și aștepta să fie exprimată. Cuvântul era acolo și aștepta să vină în exprimare, așa că a fost nevoie de Cuvânt pentru a aduce acel Cuvânt în exprimare.
Astfel, noi am fost morți, pentru că sufletul nostru era despărțit de Dumnezeu, dar când revine în contact cu Dumnezeu, prinde Viață.
Să mergem la Romani 6.3-11:
„Nu știți că toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui?
Noi deci, prin botezul în moartea Lui am fost îngropați împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.”
De aceea suntem îngropați împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, așa cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să umblăm în Viața nouă.
„Căci dacă am fost sădiți împreună în asemănarea morții Lui, vom fi și în asemănarea învierii Lui.
Știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, pentru ca de acum înainte să nu mai slujim păcatului.
Căci cel mort este eliberat de păcat.
Acum, dacă suntem morți cu Hristos, credem că vom și trăi împreună cu El,
întrucât știm că Hristosul înviat din morți, nu mai moare; moartea nu mai are nici o stăpânire asupra Lui.
Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin Viața pe care o trăiește, trăiește pentru Dumnezeu.
Tot așa și voi înșivă, socotiți-vă cu adevărat morți față de păcat, și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Așadar, noi care suntem morți în păcate și fărădelege, când El ne însuflețește la Viață, ne spune că trebuie să ne socotim morți pentru a fi vii în Hristos. Noi eram deja morți dar El ne-a adus la Viață. Și pentru a fi vii, noi trebuie să ne socotim cu adevărat morți. Ce este moartea? Separare. Și ce trebuie să facem acum? Să ne socotim morți pentru vechea noastră viață. Suntem morți pentru omul natural; suntem morți pentru vechea naștere; suntem morți pentru lume și lucrurile din ea; noi trebuie să ne separăm de vechea noastră viață și să considerăm că omul vechi este mort, pentru a intra în Viața nouă. Noi trebuie să ne separăm de omul vechi și să ne socotim morți, răstigniți cu Hristos, morți și îngropați în apa botezului, ca să ieșim o creatură nouă, deoarece pentru a învia, trebuie să murim.
Așadar, acum trebuie să mă despart de vechea mea viață, și aceasta este o formă de moarte care aduce Viață.
Coloseni 3.3 spune:
„Căci voi sunteți morți și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”
Voi puteți spune: „Frate Chad, am crezut că ai spus că dacă ești ascuns cu Hristos în Dumnezeu, ești viu.” Nu. Sufletul meu este viu, eu sunt viu, dar socotesc că omul (trupul), acesta este mort. Eu mă separ de trup ca să am Viață. Pentru mine, trupul acesta a murit, natura mea veche, viața mea veche au murit; eu mor pentru acestea ca să am Viață.
În mesajul Răpirea, fratele Branham spune:
„Atunci, cum intrăm în acest Trup? 1Corinteni 12: „Printr-un singur Duh, noi toți suntem botezați în acest Trup.” Printr-un botez al Duhului Sfânt. Dacă vreți să-L notați, este 1Corinteni 12.13: „Și printr-un singur Duh, noi toți suntem botezați…” Iar Duhul este Viața lui Hristos. Corect? Viața lui Hristos. Și viața oricărei semințe… El a fost Sămânța Cuvânt…rodește Sămânța Vieții. Ați reținut? Dacă în Sămânță zace acea Viață, și acest botez al Duhului Sfânt vine peste ea, ea este destinată să rodească acea Viață a Seminței.”
Unde a fost pusă Viața? În Sămânță. Ce a venit la Viață? Viața, care m-a înviat de la moarte la Viață. Acum, ardeți-mă, bateți-mă, legați-mă de cai și târâți-mă, voi nu mă puteți ucide. Puteți scoate respirația din trupul meu, puteți lua acest trup și să-l întindeți fără să mai miște, dar nu mă puteți ucide, pentru că Viața mea este ascunsă în Hristos. Eu mă socotesc deja mort.
În mesajul Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:
„Acest vultur adevărat recunoaște chemarea lui Dumnezeu. De ce? El este un vultur. Un Vultur la un Vultur.”
Ce a trezit vulturul din curtea găinilor? A fost un Vultur care a trezit un Vultur; a fost nevoie de un Vultur pentru a trezi un Vultur.
Ce îl face să primească Cuvântul? Este nevoie de Cuvânt ca să trezească Cuvântul; este nevoie de Viață ca să trezească Viața. Vultur la Vultur; Cuvânt la Cuvânt! Cuvântul predestinat (din sufletul nostru), la Cuvântul scris al orei. Ce vă aduce la Viață? Cuvântul predestinat la Cuvântul scris al orei. Când Cuvântul scris al orei vine în contact cu Cuvântul predestinat, îl aduce la Viață. Vultur la Vultur. De aceea acest Mesaj aduce Sămânța pentru această zi la Viață.
Nu este Antihrist, nu este moarte, ci este Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, care este Viață. Acest Cuvânt care ne-a fost dat în această generație, este Viață. Acest Mesaj este Viață, pentru că acest Mesaj este Hristos. Nu este Antihrist. Denominațiunile sunt Antihrist. Toate ideile și crezurile omului sunt Antihrist, și aceasta înseamnă moarte. Dar Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu este Viață. Și acest Cuvânt al lui Dumnezeu pentru acest timp, Cuvântul scris pentru această epocă, aduce la Viață Sămânța predestinată pentru această epocă. Aceasta este adevărata Viață.
Când copiii noștri se nasc, îi ținem în brațe. Ei au venit în această lume și sunt un suflet viu pentru că au respirație în trup, iar noi spunem: „Tocmai te-ai născut.” Ei sunt vii. Partea tristă este că ei s-au născut morți spiritual. Aceasta este adevărata tragedie a vieții. Copiii mici pe care-i ținem în brațe, s-au născut morți, cu mintea întunecată pentru lucrurile lui Dumnezeu, înstrăinați de Viața lui Dumnezeu, dar, oh, avem nădejdea că prin mila lui Dumnezeu, pot veni la Viață. Nașterea lor nu este adevărata viață, ci nașterea din nou este adevărata lor Viață. De aceea, ei trebuie să se nască din nou; de aceea trebuie să fii născut din nou. Prima ta naștere te-a născut în moarte, dar noua ta naștere te-a născut la Viață. Aceasta este adevărata Viață.
Deci, ce este Viața? Conectarea cu Dumnezeu. Ce este moartea? Separarea, despărțirea de Dumnezeu.
În mesajul IeHoVaH Jireh, fratele Branham a spus:
„Aceasta nu este pentru necredincioși. Ei nu vor vedea niciodată că sunt morți de la început.”
Ei sunt deja morți. Și noi eram morți, dar El ne-a însuflețit. El spune: „Necredincioșii nu primesc nimic, nu este pentru ei; ei sunt morți de la început. Ei nici măcar nu au fost reprezentați. Nu există nimic în ei, sunt carcase moarte.”
Nu există sămânță predestinată în interior, care să primească ceva. De aceea, dacă putem primi acest Cuvânt, ar trebui să ne bucurăm mai mult ca oricine altcineva de pe acest pământ, pentru că nu am fost o carcasă moartă. Am fost în moarte, în întuneric; am fost morți în păcate și fărădelegi, dar, o, laudă lui Dumnezeu, pentru că era Viață înăuntru. Viața era adormită acolo în întuneric, despărțită de Viața lui Dumnezeu, dar în marea Sa îndurare, Dumnezeu a trimis Lumina în calea noastră; a trimis Cuvântul, a trimis Viața, și când cei doi au intrat în contact Unul cu celălalt, ne-a înviat de la moarte la Viață, și acum, nu mai murim niciodată.
Dar cu restul lumii nu este așa. Noi am făcut parte din prima moarte, și nu vom face parte niciodată din a doua moarte. De aceea vorbește Biblia despre a doua moarte.
Amintiți-vă că moartea înseamnă separare. Noi ne-am născut morți, dar am fost aduși la Viață. Și dacă am fost născuți morți dar am fost aduși la viață, nu putem muri niciodată în moartea a doua, pentru că deja am primit Viață.
Să mergem la Apocalipsa 20, unde este vorba despre Judecata de la Tronul alb. Apocalipsa 20.4-6:
„Apoi am văzut niște scaune de domnie; și celor ce au șezut pe ele, li s-a dat judecata. Și am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus și din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, și ale celor ce nu se închinaseră fiarei și icoanei ei, și nu primiseră semnul ei pe frunte și pe mână. Ei au înviat și au împărățit cu Hristos o mie de ani.”
Aici este Mileniul.
„Ceilalți morți n-au înviat până nu s-au sfârșit cei o mie de ani. Aceasta este întâia Înviere.
Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia Înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos, și vor împărăți cu El o mie de ani.”
Așadar, cei care au venit deja la Viață, vor fi în prima Înviere. Ei vor domni, vor împărăți cu Hristos o mie de ani, iar moartea a doua nu are nici o putere asupra lor, pentru că ei au trecut deja de la moarte la Viață.
Să citim puțin mai departe, de la versetul 11 la 15:
„Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și Cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele.
Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.
Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Iadul (Locuința morților), au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
Și Moartea și Iadul au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții, a fost aruncat în Iazul de foc.”
Acum venim la Judecata de la Tronul alb, și ni se spune că a văzut un Tron mare și alb, iar morții, mari și mici, stăteau în fața lui Dumnezeu. Ei stăteau în fața lui Dumnezeu, dar nu sunt ceea ce considerăm noi morți, adică întinși, fără respirație. Nu, ei stăteau în picioare, se mișcau dar erau morți; ei erau toți morți; aceștia sunt cei care nu s-au născut din nou niciodată. Ei erau ca noi, înainte de a ne naște din nou. Toți ceilalți morți stăteau acolo înaintea lui Dumnezeu, pentru că aceasta este judecata morților.
Și marea a dat înapoi morții care erau în ea, totul a dat morții înapoi, și acum toți sunt aici pentru a fi judecați. Unii dintre ei vor intra în moartea a doua, dar, laudă lui Dumnezeu, că unii dintre morți vor intra în Viață la Judecata de la Tronul alb. De ce? Pentru că au fost judecați după lucrurile scrise în cărți, după faptele lor.
Iată ce spune fratele Branham în Epoca Bisericii Sardes, din cartea „Epocile Bisericii”:
„Acum se ridică întrebarea: de ce sunt acești neprihăniți în judecată?”
Noi știm că unii neprihăniți sunt judecați la această Judecată a morților. De ce sunt morți? Pentru că nu s-au născut din nou și nu au primit Viața Lui Dumnezeu.
„…Nu există alt loc unde să poată veni sus…”
De ce sunt aici? Pentru că nu există alt loc unde să vină. Ei nu au putut fi în prima Înviere, pentru că aceasta este învierea Vieții.
„…pentru că sunt numai două Învieri, și din moment ce ei nu s-au putut califica pentru prima Înviere, trebuie să vină sus în a doua înviere, pentru Judecată. Cei care se califică pentru prima Înviere (Mireasa), nu sunt la Judecată. Ioan 5.24, spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis, are Viața veșnică (acesta este cel credincios, el a primit deja Viața veșnică, pe care o posedă acum), și nu va veni la Judecată, (nu va veni la Judecată, este ceea ce spune cu adevărat), ci a trecut de la moarte la Viață.” Dar fiți atenți, Isus trebuie să aibă totuși un grup în gând, care la o anumită înviere, va primi Viață veșnică. Ei o vor primi la înviere, fără s-o fi primit înainte ca mădular al Miresei.”
Apoi spune: „În Ioan 5.28-29, spune că toți urmează să vină din mormânt…” Profetul a spus că aceasta nu este prima înviere, pentru că la prima înviere numai Sămânța lui Dumnezeu iese din mormânt. Așadar, aceasta este a doua înviere.
„Aceasta este a doua înviere despre care se vorbește în Apocalipsa 20.11-15, unde cei morți au fost aduși înaintea lui Dumnezeu, și judecați după faptele lor. Și toți ale căror nume nu erau în Cartea Vieții, au fost aruncați în Iazul de foc.”
Tot în mesajul Epoca Bisericii Sardes, el a spus:
„Astfel, bobul de grâu care a devenit o plantă pentru recoltare, este înregistrarea bisericii. Și așa cum nu toată planta de grâu este sămânță de grâu, și după cum nu toată planta este folosită la recoltare, așa este și biserica; nu toată biserica este Mireasa, și nici nu i se dă la toată, Viața veșnică, ci o parte din aceasta este adunată în grânar; o parte din ea este păstrată pentru a putea intra în Viața veșnică, la a doua înviere; și o parte din ea, care este socotită pleavă, este arsă în Iazul de foc.”
Moartea nu este ceea ce credem noi că este moartea; iar Viața nu este ceea ce numim noi viață. Moartea este despărțire de Dumnezeu; Viața este a-L primi pe Dumnezeu. Aici vedem o mare taină.
În mesajul Epoca Bisericii Sardes, fratele Branham ne-a învățat o mare taină despre cei cărora li se dă Viață la Judecata de la Tronul alb. Ei nu sunt Sămânța lui Dumnezeu; ei nu sunt ca tine și ca mine, care avem deja Viață veșnică în Sămânța Genă. Ei sunt considerați morți. Și noi am fost considerați morți, dar în noi avem Ceva care poate primi Cuvântul, de aceea ne-am născut din nou.
Niciunul dintre cei care merg la a doua Înviere nu s-a născut din nou, dar unii dintre ei sunt găsiți în Cartea Vieții. Corect? Unii dintre ei sunt în Cartea Vieții. Ei nu fac parte din Mireasă, dar ei sunt acolo (în Cartea Vieții), pentru că au fost un sprijin, un ajutor în lucrarea cu Cuvântul; în lucrarea pentru Dumnezeu; în lucrarea împreună cu Viața lui Dumnezeu. Și pentru că au lucrat pentru a sprijini Viața lui Dumnezeu; au lucrat cu Cuvântul lui Dumnezeu; au lucrat cu oamenii lui Dumnezeu, deși înainte nu au avut Viață, așa cum are Mireasa, li s-a dat dreptul să intre la Viață, așa că pot intra în Tărâmul lui Dumnezeu, în Tărâmul Veșniciilor și se pot bucura de Viață.
Ce era moartea? Despărțirea de Dumnezeu. Ce este Viața? Conexiunea cu Dumnezeu.
Așadar, aceștia ajung să primească Viață, deși nu au avut Viață anterior, ca mădulare ale Miresei. Oh, Viața este minunată! Dar nu această viață.
Când privim în jur, lumea aceasta se destramă. Am putea spune că am avut o viață bună aici, în America. Am avut un loc de muncă, am avut și încercări, dificultăți, dar am putea spune că am avut o viață bună. Dar nu va fi întotdeauna așa, pentru că totul devine din ce în ce mai rău; din ce în ce mai greu și mai greu, dar nu aceasta este adevărata Viață; aceasta nu este Viață, aceasta este moarte, în jurul nostru suntem cufundați în moarte.
Viața, este Viața lui Dumnezeu, aceasta este realitatea pe care o purtăm în inima noastră. Noi am intrat deja în Viață, am intrat deja în locurile cerești împreună cu Hristos Isus. Noi suntem în Viață și Viața este în noi.
Ceea ce se întâmplă în această lume, nu este Viața noastră, Viața noastră este ascunsă în Hristos. Aceasta este Viața! De aceea, nu fiți dezamăgiți de viața aceasta. Noi suntem atât de descurajați și dezamăgiți de viața aceasta, dar eu spun: Dumnezeule, ajută-mă să-mi iau privirea de pe acest Tărâm, și să gândesc veșnic. Sunt încă atât de dezamăgit de viață, atât de descurajat! Vreau o viață bună; vreau o viață ușoară. Viața aceasta nu este Viață, este doar o reflectare a Vieții, dar vreau să trăiesc pentru adevărata Viață.
Ne temem de moarte, dar dacă ai avut Viață, nu poți să mori. Nu există nici o teamă de moarte.
Când fratele Branham a mers la soția sa aflată pe moarte, a trebuit să-și facă drum prin apele care inundau totul, pentru a ajunge la spital. Ea fusese mutată în altă parte și el a găsit-o chiar când trăgea să moară. S-a apropiat de ea, dar ea a murit. Hope a murit, iar el a chemat-o înapoi. Știți, ea a murit, iar noi numim aceasta moarte.
Fratele Branham a chemat-o înapoi, și primul lucru pe care ea i l-a spus, a fost: „Oh, mulțumesc că m-ai salvat! Mulțumesc că m-ai readus la viață!” Așa a spus? Nu! Primul lucru pe care ea i l-a spus, a fost: „De ce m-ai chemat înapoi?” Oh, laudă lui Dumnezeu! Iubesc aceste lucruri!
Pentru mine, aceasta devine o realitate tot mai mare în viața mea. Nu mă tem să mor. Moartea este o eliberare. Eu trăiesc aici pentru a sluji scopului lui Dumnezeu, nu pentru propria mea plăcere; nu ca să mă bucur de tot ce pot din această viață; să mă distrez alergând prin parcuri de distracție. Nu de aceasta sunt aici. Eu sunt aici pentru a sluji scopului lui Dumnezeu. Iar când scap de aici, din această viață, intru într-o Viață măreață, intru în adevărata Viață, în Viața în care mi-am dorit să intru toată viața aceasta. Această viață este o reflectare vagă a Vieții, adevărata Viață este dincolo de aceasta.
Când Hope a murit, ea a lăsat în urmă, în această dimensiune, un copil de opt luni, și un băiețel de optsprezece luni. Vă puteți imagina? Sunteți mamă, o mamă care alăptează un copil, o fetiță de opt luni; apoi mai ai un copil de optsprezece luni și un soț pe care îl iubești.
Când ea moare și pleacă dincolo de tărâmul muritorilor, iar soțul ei o cheamă înapoi, ea nu spune: „Oh, mulțumesc că m-ai salvat! Am fost moartă și m-ai adus înapoi,” ci ea i-a spus: „De ce m-ai chemat înapoi?”
Apoi, ea i-a spus fratelui Branham: „Știi, acea Viață, acel Duh Sfânt despre care predici, este real; este mai real decât viața aceasta.” Apoi a spus: „Acum, plec…” Ea nu era tristă, nu era supărată, și a spus: „Tu știi că plec. Eu merg cu Duhul Sfânt pe care L-ai predicat. Promite-mi că nu vei renunța. El este mai real decât îți dai seama!” Ea intra în Cuvânt, ea intra în făgăduință în mod real, ea intra în ceea ce a fost predicat, și era mai glorios decât orice a experimentat vreodată în această viață.
Ultimul lucru pe care i l-a spus, a fost: „Bill…!” „Spune, dragă.” „Plec repede, dar amintește-ți că Minunatul Duh Sfânt pe care L-am primit, mă duce. Promite-mi dragă, că nu te vei opri niciodată, și nu vei renunța niciodată, ci vei fi mereu fidel la Acesta.” Apoi a spus: „Este minunat în moarte! Acest mare Duh Sfânt, această Viață reală, este minunat în moarte.”
Când treci din această parte în cealaltă, este minunat în moarte, pentru că Duhul Sfânt era Cel care o ducea peste aceasta.
Sunt atât de recunoscător pentru acest Mesaj, pentru că ne coate din carnalitate și oprește depresia, oprește dezamăgirea și descurajarea. Știți de ce este depresie, dezamăgire și descurajare? Pentru că nu avem felul de viață pe care ne-o dorim. Noi încercăm să ne facem o viață mai bună și ne descurajăm că nu am obținut ceea ce ne-am dorit, așa că nu ne simțim bine în această viață.
Oh, Doamne, noi trebuie să spunem: „Eu nu sunt aici pentru acest scop! Și nu aceasta este adevărata Viață.! Cel mai bun lucru pe care-l avem aici, nu este nimic în comparație cu adevărata Viață.”
În mesajul Pecetea a cincea, fratele Branham ne-a spus despre trecerea lui dincolo de cortina timpului. El a fost dus în cea de-a șasea dimensiune, și a privit la trupul său întins pe pat. El stătea pe iarbă verde, undeva în apropierea casei sale, dar într-o altă dimensiune, în Viața de dincolo de viață și era cât se poate de viu. El îmbrățișa oameni și vorbea cu ei, iar ei erau la fel de vii, erau foarte reali; putea să dea mâna cu ei, putea să vorbească cu ei, putea să simtă sentimente și putea să aibă simțuri. El a privit înapoi la trupul său întins acolo pe pat, și a spus: „Trebuie să fi avut un atac de cord.”
Ascultați, lucrul ciudat pentru mine cu privire la toate acestea, este că atunci când a privit înapoi la ceea ce se presupunea a fi un cadavru întins pe pat lângă soția sa, pe care o iubea foarte mult, el nu a spus: „Dumnezeule, trimite-mă înapoi! Lasă-mă să mă întorc înapoi!”, pentru că în acea dimensiune este ceva mult mai real. El nu a implorat să se întoarcă la o viață inferioară, deoarece a intrat în adevărata Viață. El avea dialoguri, discuții, apoi dintr-o dată a simțit un sentiment ciudat, iar când a privit înapoi, și-a văzut trupul că se mișca pe pat, și atunci a spus: „Eu nu trebuie să mă întorc înapoi, desigur.”
Ce a simțit soția sa în legătură cu toată experiența aceasta?
Când a privit înapoi și și-a văzut trupul mișcându-se pe pat, lângă el era soția sa, iar el a spus: „Oh, bine că mă întorc la soția mea.” Nu! El nu a spus aceasta, ci el a spus: „Nu trebuie să mă întorc înapoi, desigur.”
Aceasta este peste ceea ce ne-am imaginat vreodată, este mult mai mult. Ceea ce este adevărata Viață, este cu mult peste ceea ce avem aici prin respirație, văzând, auzind, este mult dincolo de toate acestea.
Haideți să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să ne ducă dincolo de această viață naturală. Moartea, ceea ce numim noi moarte, nu este nimic; moartea nu poate să ne rănească și nu ar trebui să ne sperie.
Ceea ce numim noi viață în această lume, este de fapt, moarte, și nu ar trebui să ne lege, nu ar trebui să ne dezamăgească, să ne descurajeze și nu ar trebui să fie un motiv de deprimare, pentru că noi avem adevărata Viață.
Spuneți: „Doamne, Te rog, deschide-mi ochii! Doamne, ia isop și freacă ochii mei…” Știți de ce? „…pentru că încă plâng când sunt dezamăgit; pentru că încă îmi doresc o viață mai bună; încă vreau mai multe plăceri și mai multe bucurii în această viață. Adică, să fiu sincer, vreau o viață ușoară, vreau să mă bucur de tot ce este mai bun în această viață. Sunt dezamăgit când lucrurile nu merg așa cum vreau eu, când încerc ceva și eșuez; sunt dezamăgit când vreau mai mult și nu obțin ceea ce vreau. Simt dezamăgire.”
Eu spun: „Doamne, unge-mi ochii și trezește-mă la realitatea a ceea ce a spus Hope, când a zis: „Știi, acea Evanghelie măreață pe care o predici, este mai glorioasă decât ți-ai imaginat vreodată; este ceea ce mă duce pe mine. Stai cu Ea și nu face compromisuri! Stai cu Ea! Este minunat în moarte!”
Oh, este minunat în moarte! Apoi, când el a fost dincolo, a spus: „Nu trebuie să mă întorc înapoi, desigur. Să nu mă lași să merg!”
Știți ceva? Dacă Dumnezeu îmi permite să trec dincolo de cortina timpului, vă rog, să nu mă chemați înapoi.
În mesajul Pecetea Paștelui, fratele Branham a spus:
„…Răscumpărătorul meu trăiește acum, și într-o zi, când va veni, aceste oase se vor ridica din nou pentru a merge să-L întâlnească în văzduh. Mă puteți îngropa în mare, puteți să mă ardeți, să faceți orice vreți, acea putere de Înviere este veșnică.
Eu simt un Paște chiar acum. Da, domnule! Eu l-am avut de ani de zile, este în mine. Este în voi, dacă Duhul care L-a înviat pe Isus din moarte locuiește în trupurile voastre muritoare, Acesta v-a înviat din lucrurile lumii numai prin Cuvântul lui Dumnezeu; Acesta v-a înviat din această viață la Viața veșnică.
Voi, care odată ați fost morți în păcat și fărădelege, acum ați fost înviați împreună ca să stați în locurile cerești în Hristos Isus, ospătându-ne cu Mana de sus, văzând mâna lui Dumnezeu manifestată ca să dovedească promisiunea acestei zile.”
Oh, prieteni, noi avem Viață! Dumnezeu este Viață! Ce ne-a fost dat în această zi? Cuvântul lui Dumnezeu! Ce Cuvânt? Logosul! Nu doar cuvinte pe hârtie; nu doar cuvinte rostite de o gură, ci Cuvintele care conțin Gândul lui Dumnezeu; interpretarea perfectă a Cuvântului. Tainele au descoperit secretul care era în partea din spate a minții lui Dumnezeu, sunt în acest Cuvânt, așa că ceea ce a venit la noi în această zi, sunt chiar Gândurile lui Dumnezeu, care sunt Viața veșnică, adevărata Viață. Realitatea a venit în această zi la noi, și noi am primit Viața lui Dumnezeu. Și prin primirea Cuvântului lui Dumnezeu, noi am intrat în Viață. Acum, orice ne-ar separa de Această Viață, este moarte. Orice plăcere a acestei lumi, orice relație în această lume, este Antihrist. La orice spunem: „Yuppi, aceasta este viața”, dacă ne desparte de adevărata Viață, dacă ne desparte de acest Cuvânt, este Antihrist, este moarte. Moartea este despărțire de Dumnezeu, este despărțire de Cuvântul lui Dumnezeu, despărțire de Viața lui Dumnezeu, despărțire de Duhul lui Dumnezeu.
Ce este Viața? Viața este întoarcere la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Viață.
Ce a venit la noi în această zi? Viața! Ce am primit noi? Viața! Ce înseamnă s-o respingem? Moarte. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Viață. Să ne plecăm capetele.
Sper că acum vedem ce este adevărata Viață și ce este adevărata moarte. Eu vreau Viața, adevărata Viață, indiferent ce se va întâmpla cu acest trup. Și în cea mai proastă zi a mea, eu am Viață; în cea mai bună zi, eu am Viață. Când viața aceasta mă dezamăgește, eu trăiesc în Viață, am Viață veșnică. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta.
Vreau să încetez să mă străduiesc să am o viață care eșuează, și vreau ca toate eforturile mele să fie pentru Viața care rămâne pentru totdeauna. Vreau să trăiesc pentru veșnicie, nu pentru temporal.
Știți, aceasta este provocarea ceasului nostru. Poate nu suntem puși la încercare neapărat printr-o persecuție severă, poate nu suntem încercați prin arestare și închisoare, nu suntem încercați prin lucrurile cu care s-au confruntat cei din epocile anterioare; aici în America, nici măcar nu suntem amenințați cu sărăcia și probleme de felul acesta. Dar știți cu ce suntem provocați? Cu traiul ușor. Aceasta este provocarea. Provocarea noastră este că obținem tot ce ne dorim. Aceasta este provocarea noastră, să putem renunța la toate acestea pentru a avea Viață.
Știți de ce restul lumii vrea să vină în America? Pentru că vor o viață mai bună. Ei cred că o mașină, o casă, o asigurare medicală și un mediu curat, este o viață mai bună. Poate fi o viață naturală mai bună, dar aceasta nu este Viața, prieteni. Dacă vrem o viață mai bună, o veți găsi chiar aici, în Cuvântul lui Dumnezeu.(Fratele Chad ridică Biblia). Aceasta este Viața mai bună.
Noi, care suntem aici, în America, încă încercăm să avem o viață mai bună, și mai bună, și mai bună, dar Viața mea mai bună este în Mesajul orei, în Cuvântul lui Dumnezeu, care mi-a dat deja o Viață mai bună. Aceasta este adevărata Viața, și pentru Aceasta vreau să depun toate eforturile.
Tot ce spun, este: „Doamne, ajută-mă! Încă nu sunt unde vreau să fiu, dar ajută-mă să ajung. Dă-mi ochi să pot vedea realitatea și să lupt pentru aceasta.” Să ne rugăm.
Doamne, Isuse, Îți mulțumim, Tată, pentru bunătatea Ta față de noi. Doamne, Cuvântul Tău a dezbrăcat toate realitățile false care sunt în jurul nostru, și astfel am aflat că ceea ce credeam că este real, nu este real; că ceea ce credeam că este stabil, nu este stabil. Doamne, ceea ce am atins, am posedat, aerul pe care l-am respirat și viața pe care se presupune că am trăit-o în trup, nimic din toate acestea, nu sunt realitate, ci toate s-au dovedit a fi doar o umbră, un abur, o ceață care dispare repede.
Doamne, Te rog să ne ajuți să ieșim din această umbră, din acest negativ și să trecem în pozitiv. Doamne, Tu ai trimis un Mesaj în zilele noastre, ai trimis un profet să ne aducă în contact cu realitatea Cuvântului Tău, astfel încât să știm care este Adevărul pe care ni L-ai prezentat în această zi, adevărata Viață, ca să ne salvezi de la adevărata moarte.
Dumnezeule, Te rog să-Ți salvezi copiii! Trezește-ne la o realitate mai mare și adu-ne tot mai mult din întuneric la Lumină. Fă ca Lumina Cuvântului Tău să ne ridice deasupra tuturor ideilor false, a noțiunilor false, a temerilor care încă ne apasă și a necazurilor pe care încă le avem în această viață; și du-ne Acolo unde nu vom mai avea nici o apăsare asupra noastră.
Această lume se va estompa în întuneric, pe măsură ce Lumina strălucitoare a realității Tale crește și crește în noi. Îți mulțumim pentru Viață! Tu ai venit ca să avem Viață, și s-o avem din belșug. Doamne, Tu ai venit și ne-ai dus realitatea Vieții, care ești Tu Însuți; Doamne, ajută-ne să ne împărtășim cu această Viață zi de zi. Ajută-ne să creștem în acea Lumină, în acea Viață, și să lăsăm în urmă lumea aceasta.
Ajută-ne să ne socotim morți acum, să ne socotim morți pentru trup, morți pentru lumea moartă, pentru ceea ce obișnuiam să numim realitate și viață; ajută-ne să fim morți pentru aceasta și vii în Hristos Isus.
Doamne, Cuvântul Tău este atât de bun cu noi, și suntem atât de recunoscători, pentru că suntem candidați pentru prima înviere, pentru că este o înviere a Vieții și noi am primit Viața Ta.
Tu ai luat tot ce ne înspăimânta, Doamne, și ne-ai adus în realitate. Te iubim, Doamne! Dacă vreunul din Sămânța Ta, cu Viață în el, este mort în greșeli și păcat, Te rog să mergi la el, Doamne, și să-i dai Lumina Cuvântului Tău.
Doamne, ai vrea să fii Omul care aprinde Lumina, să aprindă Lumina din sufletele lor, și să trezească acea Sămânță, s-o trezească la Viață, pentru ca ei să poată înțelege Realitatea Vieții?
Doamne, iartă-ne pentru miopia noastră, iartă-ne pentru că ne ținem de lucrurile acestei lumi, și ajută-ne să ne eliberăm pe deplin.
Dumnezeule, de îndată ce Hope a ajuns în partea cealaltă, a fost gata să renunțe la tot ce era aici. Ea a fost gata să renunțe la relații, la dragostea pământească, la soțul ei, la copii, lucruri care sunt cele mai dragi în viața noastră. Noi nu putem înțelege cum am putea să ne eliberăm de ele, dar de îndată ce ea a pășit într-o realitate mai mare a Vieții, a fost dispusă să renunțe la tot. Doamne, ajută-ne să nu așteptăm până vom muri în această viață până vom ajunge în acea realitate mai măreață, ci ajută-ne să ne luăm mâinile de pe toate și să lăsăm această lume, apoi să Te lăsăm pe Tine să ne conduci, să ne călăuzești și să ne folosești, pentru că ne străduim pentru Viața mai mare în care a intrat deja sora noastră.
Doamne, lasă ca aceasta să devină realitate în noi zi de zi, pentru că vrem să-Ți dăm slavă, vrem să trăim pentru Tine și vrem ca Realitatea să fie în noi. Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.