Meniu Închide

SCUFUNDAT ÎN DUHUL

Print Friendly, PDF & Email

Să deschidem Bibliile la Marcu 1.6-8:

Ioan era îmbrăcat cu o haină din păr de cămilă, și împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică.

Ioan propovăduia și zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălțămintelor.

Eu, da, v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Acesta este momentul când Ioan Botezătorul prezintă pentru prima dată în Noul Testament, învățătura că va fi un botez cu Duhul Sfânt. El a spus aici: „Da, eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Când privim la cuvântul „botezat”, vedem că este folosit în ambele cazuri: „botezat cu apă”, și „botezat cu Duhul Sfânt.” Literal, cuvântul „a boteza”, înseamnă „a scufunda în mod repetat, a scufunda sau a scufunda sub.” Așadar, la botezul în apă, când botezăm pe cineva, îl scufundăm complet în apă, sau îl scufundăm sub apă.

În limba greacă, există încă un cuvânt care este o versiune prescurtată a acestui cuvânt, și înseamnă „a scufunda,” dar este o scufundare rapidă, este o scufundare temporală, rapidă, dar primul cuvânt înseamnă o scufundare completă, o scufundare totală. Așadar, botezul în apă și botezul cu Duhul Sfânt, folosește același cuvânt și înseamnă „scufundare sub”, sau „scufundare completă”.

În seara aceasta, vreau să iau ca subiect și titlu, Scufundat în Duhul, scufundat în Duhul Sfânt.

Să mergem la Fapte 1.4-5. După învierea Sa, Isus le-a spus ucenicilor Săi:

Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care,” le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine.

Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.”

Așadar, Isus a folosit aceeași terminologie, și după învierea Sa, El a luat același lucru pe care l-a spus Ioan, a confirmat că Ioan a botezat cu apă, apoi a spus: „…nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” Acest lucru a fost preluat în Fapte 2.1-4:

În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.

Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.

Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei.

Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”

Așadar, Isus a folosit aceeași terminologie, iar după învierea Sa, El a luat același lucru pe care l-a spus Ioan, a confirmat că Ioan a botezat cu apă, și a spus: „…nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” Acest lucru a fost preluat în Fapte 2.4: „Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” Aici vedem împlinirea promisiunii care a venit într-un fel foarte puternic, dinamic, în acea revărsare inițială pe care o așteptau cu toții, pentru că Isus le-a spus să aștepte acolo până când vor fi umpluți cu putere de sus. El le-a spus să aștepte în Ierusalim, să nu plece până când vor primi acea putere.

În Fapte 2, vedem că ceea ce a fost promis de Ioan Botezătorul, a fost confirmat din nou de Isus Hristos Însuși, după învierea Sa, care le-a spus că „nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt”, iar aici, suntem cam la patruzeci de zile mai târziu, în ziua Cincizecimii, când toți erau împreună într-un acord, în camera de sus, iar promisiunea a venit în conformitate cu ceea ce a spus El și conform timpului stabilit. A venit ca un vânt puternic și niște limbi ca de foc au umplut toată casa unde erau ei.

Fratele Branham a spus că Stâlpul de Foc S-a împărțit peste fiecare dintre ei în mod vizibil, arătând că Stâlpul de Foc Se întorcea să locuiască în fiecare individ.

„Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”

Deci, ei au fost umpluți. Acesta este un alt termen. Ei au fost botezați, scufundați, dar trebuiau să fie umpluți. După ce ești scufundat, dacă ești apt să posezi acest Duh Sfânt, poți fi umplut cu El. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Întrebări și Răspunsuri despre Duhul Sfânt, fratele Branham spune:

Noi aflăm că Duhul Sfânt este Dumnezeu Însuși în voi.”

Laudă lui Dumnezeu! „Duhul Sfânt este Dumnezeu Însuși în voi.” Nu o a treia persoană, nu o altă persoană, nici o altă ființă, ci este Dumnezeu Însuși, este Duhul Sfânt, este Duhul lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuși în voi!

„Dumnezeu a fost deasupra voastră în Stâlpul de Foc, cu Moise; Dumnezeu a fost cu voi în Hristos Isus, și acum, Dumnezeu este în voi prin Duhul Sfânt. Nu trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu lucrând în trei slujbe.”

În mesajul, Cuvântul vorbit este Sămânța Originală, profetul spune:

Când este așa, Biblia se manifestă din nou ca în zilele timpurii ale lui Hristos. Vedeți? Pentru că voi sunteți o Sămânță predestinată, la fel ca Hristos. Și când Ploaia cade peste Sămânță, Viața se produce pe sine, când cade Duhul Sfânt.”

Acum profetul va introduce acest concept, și în aceasta vreau să intru. El introduce conceptul de „Sămânță predestinată”. Deci, există o Sămânță predestinată așezată în pământ, și trupurile noastre sunt pământul. Dar în interiorul pământului nostru, este Sămânța. Amin? Și el spune:

Când Ploaia cade peste Sămânță, Viața se produce pe sine, când cade Duhul Sfânt.”

El compară ploaia cu Duhul Sfânt, când Duhul Sfânt cade peste o Sămânță predestinată, Viața din Sămânță se produce pe sine însuși. Ce viață produce? Dacă este o Sămânță a lui Dumnezeu, va produce Viața lui Dumnezeu. Aș vrea să urmărim acest gând. El a continuat:

Când Duhul Sfânt cade peste acele Semințe, despre care Isus a spus că El le-a ales (când?), înainte de întemeierea lumii, atunci ele au fost o Sămânță predestinată. Corect? Atunci ei au plecat în camera de sus, aceste Semințe, Cuvântul. Și Cuvântul zăcea acolo fără viață în El. „Deodată a venit un sunet din cer, în timp ce apele au început să se reverse, și de fapt, au umplut toată casa unde stăteau ei. Și Semințele au început să crească. Ei au început să se manifeste pe sine, Cuvântul lui Dumnezeu fiind manifestat.”

Acum, el a luat aceasta și ne-a spus ce s-a întâmplat în camera de sus. În camera de sus se aflau aceia care aveau o Sămânță predestinată în ei, și acea Sămânță predestinată era parte din Cuvântul lui Dumnezeu, era  un atribut al lui Dumnezeu, și Dumnezeu este Cuvântul. Amin? Deci, ei aveau în ei, în sufletul lor, o parte din Cuvânt, un atribut al lui Dumnezeu, o Genă a lui Dumnezeu, o Sămânță predestinată. Și fratele Branham a spus:

„Atunci, ei s-au dus în camera de sus, aceste Semințe, Cuvântul.”

Deci, ce erau ei? Ei erau Cuvântul, ei erau o parte a Cuvântului care trebuia să vină în manifestare.

Și Cuvântul zăcea acolo, fără viață în El.”

Fratele Branham a folosit foarte multă terminologie pentru a ne descrie lucrurile, pentru a ne explica ce se întâmplă, dar noi știm că, dacă cineva va avea vreodată Viață Veșnică, a avut întotdeauna Viață Veșnică. Corect? Deci, a avut Viață veșnică, era deja Viață în Sămânță, dar zăcea acolo adormită și avea nevoie de Ceva care s-o trezească la Viață; avea nevoie de o Putere de însuflețire care s-o însuflețească din acea adormire, sau din lipsa de Viață, la Viață. Aceasta nu înseamnă că acolo nu exista Viață, căci acolo exista o Viață Veșnică predestinată, o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, un atribut al lui Dumnezeu, despre care nu poți să spui că este mort, dar zăcea acolo într-o formă adormită, într-o formă neînsuflețită, într-o stare latentă, așteptând Ceva care să-l trezească la Viață. De ce avea nevoie? Ce are nevoie o sămânță din pământ? Are nevoie de ploaie, are nevoie de apă, de umiditate, pentru a veni la viață.

Trebuie să fie scufundată în Duhul Sfânt, și acea scufundare în Duhul Sfânt o umple, și astfel prinde Viață.

Fratele Branham a spus:

Și Semințele au început să crească…”

În mesajul, Semnul, el a spus:

Acum ești al Lui. Oh, pentru că El este, avem dreptul la tot ceea ce a cumpărat El pentru noi. Fiecare promisiune din Biblie este a ta, îți aparține atunci când acest Semn este asupra ta și Dumnezeu te-a pecetluit.

Acum vrem să ne verificăm pentru o clipă. Când Dumnezeu ți-a dat adevăratul botez al Duhului Sfânt, atunci Viața lui Isus Hristos este în tine.”

Amintiți-vă că el spune: „…adevăratul botez al Duhului Sfânt…” Există un motiv pentru care el spune: „adevăratul botez al Duhului Sfânt.” Noi vom intra în aceasta pe măsură ce mergem mai departe.

„Când Dumnezeu ți-a dat adevăratul botez al Duhului Sfânt, atunci Viața lui Isus Hristos este în tine. Acum, aceasta este adevărat, și fiecare teolog va trebui să recunoască aceasta. Da, domnule! Este o nouă naștere, te-ai născut din nou din Duhul Sfânt. Și pentru că Dumnezeu a făcut aceasta și tu știi că nu ești bun în tine și accepți ceea ce a făcut Dumnezeu, El te pecetluiește în Împărăția Sa, prin Duhul Sfânt.”

Haideți să ne întoarcem la Efeseni 4.30:

Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.”

Când privim la acest botez al Duhului Sfânt, vedem că este asemănat cu nașterea din nou; adevăratul botez al Duhului Sfânt, este asemănat cu nașterea din nou; adevăratul botez al Duhului Sfânt este de asemenea umplerea cu Duhul, și pecetluirea până în ziua răscumpărării. El realizează toate aceste lucruri.

Adevăratul botez al Duhului Sfânt realizează nașterea din nou, care este umplerea cu Duhul Sfânt, locuința lui Isus Hristos sau a lui Dumnezeu Însuși, în tine, care de asemenea te pecetluiește pentru ziua răscumpărării. Acum vrem să știm de ce adevăratul botez al Duhului Sfânt, realizează toate aceste lucruri.

În mesajul, Conducere, (Călăuzire), fratele Branham a spus:

Voi sunteți aici deoarece numele vostru a fost pus în Cartea Vieții Mielului înainte de a fi cândva întemeierea lumii. Este exact adevărul. Voi sunteți o Genă, o Genă spirituală din Tatăl vostru ceresc, o parte din Cuvântul lui Dumnezeu.”

Aceasta o explică, prieteni. Deci, când Dumnezeu trimite ploaia, botezul cu Duhul Sfânt peste voi, El o face cu un motiv foarte clar, pentru că în tine există ceva care zace acolo și care trebuie să prindă Viață; este un Cuvânt predestinat să fie exprimat în ceasul în care trăim. Dumnezeu nu trimite Cuvântul Său în zadar. El Și-a trimis Cuvântul și a spus:

„Cuvântul Meu nu se va întoarce la Mine gol, ci va împlini scopul pentru care l-am trimis.”

Așadar, dacă faci parte din acel Cuvânt pe care El l-a trimis pe pământ, pe care l-a trimis ca Sămânță, ca o Genă, un atribut în tine, în sufletul tău, tu ești o parte din Cuvânt, așa că Dumnezeu trebuie să trimită Duhul, Apa, umezeala, pentru a te scufunda, și pentru a aduce la Viață acel Cuvânt, astfel încât, acel Cuvânt pe care L-a predestinat în mintea Lui, să poată veni în manifestare și să devină Cuvântul viu pentru această zi. Acesta este scopul.

De multe ori, noi putem vorbi despre acești termeni: botezul cu Duhul Sfânt; căutarea botezului cu Duhul Sfânt; a avea experiența botezului cu Duhul sfânt, dar eu trebuie să înțeleg pentru mine; eu sunt unul hotărât să înțeleagă ce este, pentru ce este și ce ar trebui să facă botezul cu Duhul Sfânt. Nu vreau să arunc termenii, pentru că uneori putem avea termeni cu diferite înțelesuri, dar eu vreau să știu despre ce vorbea fratele Branham.

Ce ar trebui să facă această mare putere a Duhului Sfânt pentru mine? Ar trebui să mă aducă la Viață, să facă vie Sămânța lui Dumnezeu din mine. Este o experiență. Ce fel de experiență? Este experiența nașterii din nou. Ce este experiența nașterii din nou? Este o schimbare. În sufletul tău se schimbă ceva, lucrurile vechi s-au dus, ai murit, ai devenit o făptură nouă în Hristos Isus; este literalmente o nouă naștere, o naștere din nou, spirituală.

De aceea, dacă punem accent pe lucrul greșit, putem rămâne blocați în acel lucru greșit și să fim mulțumiți pentru că am avut o experiență emoțională, pentru că s-a manifestat ceva sau a funcționat un dar, însă noi trebuie să realizăm că  scopul acestei scufundări în Duhul, este să ajungă la acea Sămânță. Eu trebuie să fiu scufundat complet, să fiu scufundat în prezența spirituală a Atotputernicului Dumnezeu; trebuie să vin în contact cu Duhul lui Dumnezeu Însuși, cu Dumnezeul cel viu Însuși; trebuie să fiu scufundat în acea prezență. De ce? Ca să pot ieși și să spun că am avut o astfel de experiență? Nu! Ci pentru ca ceea ce stă adormit în interior, să poată prinde Viață și să înceapă să se manifeste.

Este în scopul nașterii din nou, este echivalent cu nașterea din nou care este, de asemenea, o pecete, pentru că odată ce Sămânța a intrat în contact cu acea Viață, nu se poate inversa. Cuvântul stă acolo așteptând să vină Omologul său ca să-l trezească; El stă acolo și așteaptă Ceva, așteaptă promisiunea Tatălui. Și ce să facă? Să-L aducă la Viață.

Odată ce Sămânța aceea Genă, acel Atribut, acel Cuvânt este așezat acolo, și acea scufundare a Duhului lui Dumnezeu vine peste Ea, nu numai asupra trupului tău, nu numai asupra duhului tău, ci merge până la suflet și se conectează cu Atributul veșnic al lui Dumnezeu, dintr-o dată izvorăște Viața, și adevăratul Tu, realul Tu, ceea ce trebuia să fii Tu, fiul lui Dumnezeu de dinainte de întemeierea lumii, izvorăște la Viață, la o nouă naștere. Sufletul este schimbat, dorințele lui se schimbă; ceea ce vrei, se schimbă, poftele tale dispar, și acum toată atenția ta este numai pe Hristos, și nu mai vrei lucrurile lumii. De ce? Pentru că ești născut din nou. Și odată ce ai nașterea, odată ce aceste două lucruri se unesc împreună, nu o mai poți despărți din nou, nu o mai poți pune înapoi în stare de adormire, nu o poți lăsa să stea acolo ca moartă, pentru că a fost trezită la Viață și este pecetluită până în ziua răscumpărării.

Aceste două părți s-au reunit, au venit împreună într-o uniune, într-o nouă naștere, și nu vei putea anula aceasta pentru că este o pecete.

Seamănă atât de mult cu reproducerea naturală, pentru că există o sămânță care vine de la bărbat la femeie, în pântecele femeii. Dar la reproducerea naturală, sămânța poate veni și sămânța poate pleca; poate veni și poate pleca. Ca să poată exista o zămislire, pentru a aduce o naștere, trebuie să existe ceva în pântece care se poate conecta cu această sămânță; trebuie să existe două părți care pot să se unească, să vină împreună, să se contopească și să se lege împreună. Și odată ce oul și sămânța s-au unit, au fuzionat, sunt predestinați unul pentru celălalt, sunt legați unul de altul, sunt meniți unul pentru celălalt. Dar acel Ou stă acolo și așteaptă ca Viața să vină la el. El nu poate prinde Viață până când nu vine Viața, dar are potențialul; este un partener care își așteaptă Omologul, și când Omologul vine, are loc o fuziune și astfel începe să se formeze o Viață. Acest lucru este ireversibil, pentru că acum este pecetluit, este destinat să apară. De aceea, adevăratul botez cu Duhul Sfânt, este nașterea din nou, este umplerea Duhului Sfânt, este Pecetea lui Dumnezeu. Îi mulțumim lui Dumnezeu, pentru că trăim în ziua în care profetul lui Dumnezeu ne-a explicat aceste lucruri.

Tainele sunt descoperite pentru a ne înrădăcina și pentru a ne întemeia, astfel încât să nu fim purtați de orice fel de vânt de învățătură și de fățărnicia oamenilor și de viclenia lor în mijloacele de amăgire; să nu fim aruncați încoace și încolo de vreo învățătură a unei biserici, ci să fin ancorați în Cuvântul solid al lui Dumnezeu.

Noi știm cine suntem, știm ce ni s-a întâmplat, știm de ce ni s-a întâmplat și știm ce rezultate ar trebui să aducă.

În mesajul Răpirea, profetul a spus:

„Cum intrăm în acest Trup? 1Corinteni 12: „Printr-un singur Duh, noi toți suntem botezați în acest Trup.” Printr-un singur botez al Duhului Sfânt. Dacă vreți să notați, acesta este 1Corinteni 12.13; „Și printr-un singur Duh, noi toți suntem botezați…” Și Duhul este Viața lui Hristos…”

Am crezut că este Dumnezeu. Amin?

„Duhul este Viața lui Hristos. Corect? Viața lui Hristos. Și Viața oricărei Semințe…El a fost Cuvântul Sămânță…rodește Sămânța Vieții. Ați reținut? Dacă acea Viață zace în Sămânță și acel botez al Duhului Sfânt vine peste Ea, Ea este destinată să rodească Viața acelei Semințe.”

Este aceeași Viață, este aceeași Viață care vine la Ea, iar Sămânța va rodi aceeași Viață care vine la Ea. Ce a fost El? El a fost Cuvântul. Este adevărat? El a fost Cuvântul. Acesta este motivul pentru care fratele Branham a spus că, atunci când El a mers pe lângă Marea Galileei, tu ai fost acolo cu El; când a înviat morții, ai fost acolo. De ce? El a fost plinătatea Cuvântului făcut trup și tu ai fost…Când spun că tu ai fost, când vorbesc despre tine, nu vorbesc despre partea pe care o văd ochii mei, (trupul), ci vorbesc despre partea pe care Dumnezeu a predestinat-o înainte de întemeierea lumii să fie fiul lui Dumnezeu. Această carne exterioară se naște în stare hibridă și este păcătoasă, are o natură de scaiete care merge cu ea și face tot posibilul să reflecte o altă viață, față de Viața care este în interior.

Când vorbesc și spun: „Voi erați…”, vorbesc despre Viața care este în adânc, în interiorul vostru și care este adevăratul Tu; iar Tu faci parte din acel Cuvânt, de aceea ai fost acolo, cu El. El exprima Viața acelui Cuvânt, Viața lui Hristos, Cuvântul Uns. Și El a spus: „Tatăl Meu vă va trimite Mângâietorul! Îl va trimite în Numele meu.” Dar după aceea, a spus: „Eu Mă voi întoarce la voi!” Apoi a spus: „Eu și Tatăl vom veni la voi, să ne facem locuință în voi.” Cine vine înapoi? Este aceeași Viață. Ce este? Este Viața Cuvântului; este Viața Seminței!

Așadar, Sămânța care este în mine, adevăratul Eu, fiul lui Dumnezeu, sunt același fel de Sămânță. El a fost plinătatea, iar acesta este doar o porțiune; El a fost Cuvântul, iar acesta este o parte din Cuvânt, dar Viața pe care a lăsat-o acel Cuvânt la Calvar, când acea Viață vine, este Viața Cuvântului. Și când Viața Cuvântului se conectează cu Cuvântul, acesta vine la Viață.

Deci, dacă acea Viață zace în Sămânță… Noi înțelegem că în acea Sămânță trebuie să existe o Viață. Fratele Branham a numit-o „Sămânță germinată.” El a avut multe feluri de a descrie această Sămânță. A numit-o și „Sămânță Genă”.

În mesajul Pecetea a patra, a spus că au fost Semințe puse sub pământ, după distrugerea pământului, în Geneza 1.2.

Acolo au fost puse semințe de la o altă civilizație sau ceva de felul acesta. Și când Dumnezeu a adus condițiile potrivite, El știa că acolo jos existau semințe germinate. Acolo existau și alte Semințe germinate care au fost acoperite de apă.”

Aceasta este ceea ce a spus el. Dar singura Sămânță care a avut Viață în ea, când Dumnezeu a despărțit apele și a adus Lumina și condițiile potrivite, Viața care era în acea Sămânță, s-a conectat cu Lumina, a răsărit la Viață și a început să producă ceea ce a fost dintotdeauna în acea Sămânță. Și el a comparat aceasta cu noi, sub pământul nostru, sub un înveliș de întuneric, sub un duh întunecat, sub întunericul înșelăciunii păcatului și al hibridării. Dar sub tot acest întuneric, există o Sămânță care dormitează acolo.

Unele semințe nu erau germinate, dar altele erau germinate; ele au deja Viață în ele, și ce așteaptă? Să se conecteze cu același fel de Viață, iar când Viața vine la Viață; când Cuvântul vine la Cuvânt; când Vulturul vine la Vultur, ce face aceasta? Prinde Viață. Când? Când este scufundată în Duhul. Vreau să prindem această scufundare în Duhul.

În continuare, în mesajul Puterea lui Dumnezeu de transformare, profetul spune:

„…Dumnezeu, printr-o Sămânță a Cuvântului Său. Și există un singur lucru care poate însufleți Cuvântul, iar acesta este Duhul, deoarece Acesta este Dătătorul de Viață al Cuvântului. Și când Viața din Cuvânt întâlnește Viața din Duh, Acesta produce după felul Seminței.”

Când Viața din Cuvântul care se află în interiorul tău se întâlnește cu Viața Cuvântului; când cei doi se unesc, vor produce ceea ce este Sămânța.

Așadar, de ce nu poți lua sămânța unui câine și s-o amesteci cu oul unei pisici? De ce nu poți lua sămânța unui cimpanzeu și s-o amesteci cu a unui câine? Pentru că trebuie să fie două părți ale aceluiași lucru care se unesc.

Deci, Viața Cuvântului și a Cuvântului din voi, trebuie să se unească împreună; și când se unesc, produc Viață.

În mesajul Întrebări și Răspunsuri despre Duhul Sfânt, fratele Branham a spus:

Oh, frate, soră, noi suntem la Cades-Barnea. Voi sunteți încercați acum. Seara trecută, oh, Duhul Sfânt a coborât peste noi, a venit în noi ca un vâjâit de vânt și S-a așezat peste mulți dintre voi. Astăzi, slujitorii au vizitat case aici și acolo, punându-și mâinile și rugându-se pentru cei care caută Duhul Sfânt. Să nu luați un înlocuitor! Să nu luați un fel de sunet! Să nu luați un fel de senzație, ci așteptați acolo până când Dumnezeu v-a modelat și v-a făcut o creatură nouă, v-a făcut o persoană nouă.”

După ce privim noi? Noi trebuie să avem o experiență a botezului cu Duhul Sfânt, dar care este acea experiență? Ceva m-a schimbat! Deci, nu luați doar un sunet, nu luați doar o senzație.

Ascultați, când fratele Branham a spus aceasta, el nu a spus că nu trebuie să aveți un sunet sau o senzație. Mulți dintre noi am avut senzații la botezul cu Duhul Sfânt; mulți dintre noi am avut diferite manifestări și experiențe, experiențe supranaturale și senzații supranaturale, iar el nu a exclus toate acestea, dar ne spune să nu ne concentrăm asupra lor și să spunem că El poate veni așa, sau nu poate veni așa. El poate veni în diferite manifestări pentru diferiți indivizi, dar ceea ce urmărim noi, este că există Ceva care vine peste mine și trezește, înviorează Ceva care este în interiorul meu, apoi există o schimbare care are loc în mine, până când devin o creatură nouă; până când dorințele mele se schimbă; până când mi-a schimbat atenția. Aceasta așteptăm.

Profetul a spus oamenilor să privească după această schimbare, de aceea a spus: „…nu luați un fel de sunet; nu luați un fel de senzație.

Poate exista un sunet, poate exista o senzație când El vine (cade), dar s-ar putea să nu vină destul de adânc și să cadă numai asupra duhului tău. Tu te-ai entuziasmat și ai avut o senzație, așa că te-ai ridicat și ai început să strigi și să dansezi, dar până când nu ai o scufundare completă în Duhul, și acel Duh nu atinge Viața din sufletul tău, nu s-a terminat, nu este o lucrare încheiată.

Trebuie să existe o scufundare care aduce Sămânța la Viață, și ne face o creatură nouă, o persoană nouă.

În mesajul Își schimbă Dumnezeu gândirea?, fratele Branham spune:

Apoi diavolul vă va lovi, vă va spune orice, vă va acuza și va încerca să vă facă să credeți că nu sunteți, dar să nu ascultați la el.

Voi știți că ați trecut din moarte la Viață; voi știți că nu mai iubiți lucrurile pe care le-ați iubit cândva; știți că ați crezut fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. Voi L-ați văzut pe Dumnezeu lucrând între noi…cu dovezi infailibile, că El este marele EU SUNT…”

Fratele Branham spune că diavolul va încerca să vă facă să credeți că nu sunteți, dar să nu ascultați de el.

 „Voi știți că ați trecut de la moarte la Viață; știți că nu mai iubiți lucrurile pe care le-ați iubit cândva…”

De fiecare dată când fratele Branham ajunge la dovezile Duhului Sfânt, începe să arate spre o viață schimbată. El a spus: „Sufletul tău s-a schimbat.” Cum știi că sufletul tău s-a schimbat? El a spus: „Tu obișnuiai să faci aceasta; obișnuiai să iubești aceea; obișnuiai să te încurci cu lucrurile lumii, dar ceva s-a schimbat.” Ce a făcut schimbarea? Și el a început să vorbească despre aceasta și a spus că nu este vorba doar despre schimbare, pentru că este o schimbare, dar acea schimbare îți îndrumă toată atenția spre Hristos, și singurul lucru pe care-l dorești, este Cuvântul. Tu te aliniezi la Cuvânt, crezi Cuvântul, urmezi Cuvântul și nu-L respingi niciodată. Aceasta este dovada despre care vorbește el, că ai Duhul Sfânt, deoarece Duhul Sfânt a fost trimis să ne călăuzească în tot Adevărul. În tot Adevărul! Duhul Sfânt nu ne va călăuzi într-un fals, și nu ne va călăuzi la o respingere a Adevărului, ci ne va conduce în TOT Adevărul.

Vreau să mă întorc și să citesc un mic fragment din interviul pe care l-a avut profetul, singurul interviu privat care a fost înregistrat, cu sora Bruce. Din toate interviurile private pe care le-a avut profetul, Dumnezeu a păstrat unul, și cred că Dumnezeu a permis ca acest interviu să fie înregistrat, pentru că știa că vom avea nevoie de ceea ce s-a discutat în acest interviu.

Noi venim dintr-o trezire penticostală și pe măsură ce s-a estompat și a murit, penticostalismul a greșit ținta. Fratele Branham a început să-i numească pe predicatorii penticostali, „predicatori 2 cu 4.” Știți ce vrea să spună? Fapte 2.4. În Fapte 2.4, citim: „Toți s-au umplut cu Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” Și el a spus că au devenit „predicatori 2 cu 4.”, pentru că aceasta este tot ce predică. Ei nu au continuat să predice ceea ce trebuie să facă Duhul Sfânt, și unde trebuia să ne conducă; El trebuia să ne conducă până la înfiere.

Și pentru că am ieșit din trezirea penticostală, cu toate ideile care s-au transferat, Dumnezeu a permis fratelui Branham să înregistreze interviul pe care l-a avut cu acea femeie. Ea i-a spus fratelui Branham:

„Dar eu nu am avut niciodată o experiență pe care să mă pot baza că am fost umplută cu Duhul Sfânt.” Fratele Branham i-a răspuns:

„În ordine. Normal, o ființă umană se naște în păcat, este zămislită în fărădelege, și vine în lume spunând minciuni. Aceasta este natura ființei umane.”

Sora Bruce spune: „Da.”

„Aceasta a fost natura ta, dar s-a schimbat. Cine a schimbat-o?”

„Hristos!”

„Așa este, soră! Aceasta este!”

Ea nu a avut o experiență pe care să poată pune mâna, dar fratele Branham i-a dat una:

Ceva te-a schimbat. Cine a făcut aceasta?” Și sora a răspuns: „Hristos!” Iar profetul a continuat: „Așa este soră! Aceasta este!”

Dar nu este că doar te-ai schimbat, și dintr-o dată: „Eu nu mai beau; eu nu mai fumez!” El te-a schimbat și în privința aceasta, dar El te-a schimbat în ceva, te-a schimbat într-un iubitor al Cuvântului. Tu până unde poți să mergi? Până la tine: tu poți să nu mai bei, dar să respingi acest Cuvânt, și aceasta arată că nu Duhul Sfânt a făcut schimbarea. Tu poți să renunți la adulter și să devii credincios soției tale, dar dacă te îndepărtezi de acest Cuvânt, nu ai Duhul Sfânt, pentru că Duhul Sfânt te va conduce în TOT Adevărul. Așadar există o schimbare care are loc înăuntru, care te schimbă ca să stai departe de lucrurile lumii, dar te schimbă și te călăuzește în TOT Adevărul, până la capăt. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Epoca Bisericii Smirna, din Cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham spune:

Aici venim la o concluzie. Așa cum veșnicul Logos, Dumnezeu, a fost manifestat în Fiul și în Isus a locuit trupește toată plinătatea dumnezeirii, și Cel veșnic era Tatăl manifestat în trup și prin aceasta a câștigat titlul de „Fiu”, astfel ca noi, veșnici în gândurile Lui, am devenit la rândul nostru Sămânța Cuvântului vorbit cu mulți membri manifestați în trup. Și acele gânduri veșnice care se manifestă acum în trup, sunt fiii lui Dumnezeu…”

Vreau să înțelegeți că el nu se referă la carne, la trupul vostru, ci el spune că „Acele gânduri veșnice (care sunteți voi și eu, adevăratul „voi”), acele gânduri veșnice care se manifestă acum în trup, sunt fiii lui Dumnezeu.”

Ce sunt fiii lui Dumnezeu? Sunt gândurile veșnice ale lui Dumnezeu, Sămânța, Cuvântul Genă care se manifestă acum în trup.

Ei sunt fiii lui Dumnezeu întocmai așa cum suntem chemați. Noi nu am devenit Sămânța prin nașterea din nou, noi am fost Sămânța. Și de aceea am fost născuți din nou, pentru că  numai cei aleși pot fi născuți din nou. Pentru că am fost Sămânța, acesta este motivul pentru care am putut fi însuflețiți. În cei ce nu sunt Sămânța, nu există nimic de însuflețit.”

De ce a venit botezul cu Duhul Sfânt? Ca să fim scufundați în Duhul lui Dumnezeu. El a venit să facă, ce? El a venit să însuflețească la Viață Sămânța predestinată. În nesămânță, nu este nimic de însuflețit. Dar acea scufundare care a adus Sămânța lui Dumnezeu la Viață, este nașterea din nou. Noi nu am devenit Sămânța prin naștere din nou, noi eram Sămânța, de aceea am fost născuți din nou, pentru că eram deja Sămânța.

Tu nu poți fi născut în acest proces decât dacă Sămânța este deja acolo. „Pentru că am fost Sămânța, acesta este motivul pentru care am putut fi însuflețiți.” Este atât de important să înțelegem aceasta.

Acum putem vedea că nu este vorba doar de puterea, ci și de scopul botezului cu Duhul Sfânt.

Să mergem la Matei 5.45:

ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.”

Fratele Branham a vorbit despre aceasta în legătură cu botezul cu Duhul Sfânt pe care-L trimite El: „…căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni, și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.”

În mesajul Epoca Bisericii Pergam din Cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham spune…

Vreau să vă spun că am fost șocat când am văzut ce spune fratele Branham cu privire la experiența pe care a avut-o în Mishawaka, Indiana, ca tânăr slujitor baptist. El se întorcea dintr-o excursie de pescuit și s-a oprit la o adunare de oameni, care erau penticostali unitarieni. Acolo a văzut manifestări ale Duhului, vorbiri în limbi și tălmăciri ale limbilor; unul vorbea în limbi iar cineva din spate se ridica și interpreta iar oamenii își încredințau viața lui Hristos. El a fost uimit și a vrut să vorbească cu cei doi, pentru că știa că are un dar de deosebire prin care putea să-i cunoască. Astfel, el a vorbit cu primul din cei doi frați care era folosit în acest fel la acea întâlnire, și când a vorbit cu el, a spus că era un frate creștin smerit cu adevărat. Apoi a vorbit cu celălalt bărbat și a spus că, dacă a văzut vreodată un fățarnic, acela era acel individ. El era căsătorit cu o femeie blondă dar trăia cu o femeie brunetă cu care avea doi copii. A spus că era un om mândru, lăudăros și arogant iar fratele Branham a rămas foarte confuz cu privire la aceasta, dar a lăsat totul așa.

La aceasta s-a referit el în această parte din Epoca Bisericii Pergam:

Vreau să vă spun că am fost șocat. Cum aș fi putut să nu fiu? Aici erau doi bărbați; unul era un credincios adevărat, iar celălalt era un imitator păcătos, totuși amândoi manifestau darurile Duhului. Am fost tulburat de această confuzie și am plecat de la adunare să-L caut pe Dumnezeu pentru un răspuns.

M-am dus singur într-un loc secret, și acolo, cu Biblia mea, m-am rugat și am așteptat un răspuns de la Domnul. Neștiind ce parte din Scriptură să citesc, am deschis Biblia întâmplător într-un loc din Matei, și am citit pentru un timp, apoi am pus Biblia jos. Într-o clipă vântul a venit în încăpere și a întors paginile Bibliei la Evrei 6. Am citit tot capitolul și am fost deosebit de impresionat de acele versete ciudate. Evrei 6.4-9:

„Căci cei ce au fost luminați odată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfânt,

și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile lumii viitoare,

și care totuși au căzut, este cu neputință să fie reînnoiți spre pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, și-L dau să fie batjocorit.

Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu.

Dar când aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat, și sfârșește prin a i se pune foc.

Măcar că vorbim astfel, preaiubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea.”

Apoi, fratele Branham continuă:

Am închis Biblia, am așezat-o jos și am meditat o vreme după care m-am rugat. Încă nu aveam nici un răspuns. Am deschis din nou Biblia fără nici o țină, dar nu am citit. Dintr-o dată vântul a suflat din nou în încăpere și a întors din nou paginile Bibliei la Evrei 6 și a rămas deschis acolo când vântul a încetat. Am citit din nou acele cuvinte și atunci, Duhul lui Dumnezeu a venit în încăpere și am primit o vedenie. În acea vedenie am văzut un Om îmbrăcat în cel mai pur alb, care mergea înainte pe un câmp proaspăt arat, semănând grâu. Era o zi strălucitoare și semănatul a fost făcut dimineața.

Dar seara târziu, după ce Semănătorul în alb a plecat, a venit un om în negru și a semănat pe furiș niște semințe printre cele pe care le-a semănat Omul în alb. Zilele au trecut, soarele și ploaia au binecuvântat pământul și într-o zi a apărut grâul. Ce minunat era! Dar o zi mai târziu, a apărut neghina. Grâul și neghina au crescut împreună; ele au luat aceeași hrană din același pământ, și s-au adăpat din același soare și din aceeași ploaie. Apoi, într-o zi cerul a devenit ca arama și toate plantele au început să se aplece și să moară. Am auzit grâul ridicându-și capul și strigând la Dumnezeu după ploaie. Neghinele și-au ridicat de asemenea glasul și au implorat ploaie. Apoi cerul s-a întunecat și a venit ploaia, iar grâul și-a ridicat glasul plin de tărie și a strigat în adorare, „Laudă lui Dumnezeu!” Spre mirarea mea, am auzit că și neghina trezită, privea în sus și striga, „Aleluia!”

Atunci am știut Adevărul despre acea adunare de tabără și despre vedenie: pilda despre Semănător și Sămânță, și despre capitolul 6 din Evrei…”

Pilda despre Semănătorul care seamănă Sămânță, o găsiți în Matei 13.24-30. Acolo, Isus vorbește despre un om care a ieșit și a semănat sămânță bună în țarina lui, dar mai târziu a venit vrăjmașul lui și a semănat o altă sămânță între grâu, apoi a plecat. El a semănat neghină, iar când au răsărit firele de grâu, a ieșit și neghina. Aceasta este ceea ce i s-a arătat fratelui Branham în vedenie.

Isus a mers mai departe și a explicat această pildă și a spus că așa este Împărăția cerurilor. Mai jos, El  a explicat că sămânța bună sunt fiii Împărăției, copiii lui Dumnezeu, dar ceilalți, neghina, sunt fiii celui rău. Ei cresc împreună, și nu trebuie să fie despărțiți până în timpul sfârșitului, când El va trimite secerătorii pe câmp și atunci vor fi separați. Cum vor fi separați? Ei vor fi separați de Cuvânt.

Deci, sunt două semințe diferite care sunt semănate în pământ. Să citim mai departe:

Atunci am știut adevărul despre adunarea de tabără și vedenie. Pilda despre Semănător și Sămânță, despre Evrei capitolul 6 și manifestarea evidentă a darurilor duhovnicești într-o adunare amestecată, toate au devenit minunat de clare.

Semănătorul în alb, este Domnul, iar semănătorul în negru este diavolul; câmpul este lumea iar semințele sunt oamenii aleși și cei lepădați. Ambii au luat din aceeași hrană, din aceeași apă și din același soare; ambii se rugau; ambii au primit ajutor de la Dumnezeu pentru că El face ca soarele și ploaia să cadă peste cei buni și peste cei răi. Dar cu toate că ambii au avut parte de aceste minunate binecuvântări și ambii au avut aceste manifestări minunate, totuși exista o mare diferență: erau din semințe diferite.

Aceasta este, prieteni! Ambii au avut parte de soare și ploaie, pentru că El a făcut ca ploaia să cadă atât asupra celui bun, cât și asupra celui rău; peste cel drept și peste cel nedrept, și ambii au avut aceste binecuvântări minunate și aceste manifestări minunate. Cu toate acestea, era o mare diferență între ele: erau din sămânță diferită.

Să mergem la Matei 7.21:

Nu oricine Îmi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia tatălui Meu care este în ceruri.”

Să ne oprim puțin aici. Care este voia Tatălui? Cuvântul! Cel care urmează tot Cuvântul. Ce trebuie să facă Duhul Sfânt? Trebuie să ne conducă și să ne călăuzească în TOT Adevărul. Duhul Sfânt va păzi Cuvântul și ne va conduce la Cuvânt. El nu va respinge niciodată Cuvântul și nu ne va îndepărta niciodată de Cuvânt.

Deci, aici vedem o mare diferență: „Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor…”

Așadar, nu toți cei care-L pretind pe Isus Hristos ca Domn, ci cei care țin Cuvântul, care fac voia Tatălui, sunt cei care vor intra.

Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?

Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”

Fărădelege, este să știi să faci binele și să nu-l faci. Cine sunt cei pe care El îi respinge? Cei care lucrează fărădelege. Cine este primit? Cei care fac voia Tatălui, cei care țin Cuvântul. Deci, totul se rezumă la Cuvânt.

Ei vor spune: „N-am profețit noi în Numele Tău?” Ei vorbesc cu Împăratul împăraților, și nu stau la Judecata de la Tronul alb și să mintă; iar Isus nu neagă niciodată că au făcut aceste lucrări minunate: „N-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” El nu a negat aceasta. Și eu cred că ei nu stau la Judecata de la Tronul alb, și inventează sau mint, când toate gândurile oamenilor sunt făcute cunoscut, așa că ei nu mint, ei au făcut cu adevărat acele lucruri, și eu cred că le-au făcut, dar fratele Branham a spus aici, în Epoca Bisericii Pergam, din Cartea „Epocile Bisericii” că:

Aici era, de asemenea răspunsul la Matei 7.21-23.”

Noi tocmai am citit aceasta. Să citim mai departe:

„Isus nu neagă că ei au făcut lucrările puternice pe care numai Duhul Sfânt le poate realiza prin intermediul oamenilor.”

Voi citi din nou: „Isus nu neagă că ei au făcut lucrările puternice pe care numai Duhul Sfânt le poate realiza prin intermediul oamenilor.”

În zilele când a fost aici, Isus a spus: „Dacă Satan scoate afară pe Satan, este dezbinat.” Așadar, nu Satan alungă aceste duhuri, ci este lucrarea lui Dumnezeu. Aici ar fi apărut confuzia dacă nu am fi avut un profet. „Isus nu neagă că ei au făcut lucrările puternice pe care numai Duhul Sfânt poate să le realizeze prin oameni.”

Voi puteți vedea oameni făcând lucrări pe care numai Duhul Sfânt le poate face, care pot fi făcute numai prin Duhul Sfânt. Satan nu se poate dezbina singur; Satan nu-l scoate afară pe Satan, ci este puterea Duhului Sfânt care face aceste lucrări. Dar dacă nu avem o învățătură bine întemeiată, dacă nu înțelegem ce se întâmplă, credem că: „Ei bine, acesta este un creștin, este un om al lui Dumnezeu, este un fiu al lui Dumnezeu.” Dar aceasta nu înseamnă că este un fiu al lui Dumnezeu, nu înseamnă că este un copil al lui Dumnezeu.

Aceasta vedem în Matei 7. Isus nu neagă că ei au făcut acele lucruri, și ei nu au făcut acele lucruri în numele diavolului sau în numele unei biserici. Chiar ei spun cum le-au făcut:

 „N-am profețit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău?Ei au făcut toate acele lucruri în Numele lui Isus Hristos, așa că Isus nu neagă că ei au făcut acele lucrări puternice pe care numai Duhul Sfânt le poate realiza prin intermediul oamenilor. Dar El a negat că i-a cunoscut vreodată. Aceștia nu erau alunecați înapoi, aceștia erau păcătoși, nu erau născuți din nou, erau lepădați. Aceștia erau sămânța lui Satan.”

Sunt atât de bucuros că pot citi ce spune profetul! El spune lucruri pe care eu nu am autoritatea să le spun.

În mesajul, Conducere (Călăuzire), el a spus:

Alegerea conducerii voastre. Voi nu puteți s-o amestecați, ori sunteți pentru Dumnezeu, ori sunteți împărăția lui Dumnezeu, iar expresia exterioară arată exact ce este în interior. Mulți dintre voi credeți: „Eu am primit botezul Duhului Sfânt și merg în cer.” Aceasta nu înseamnă că mergi în cer. Nu, domnule! Voi puteți avea botezul Duhului Sfânt în fiecare oră din viața voastră, totuși să fii pierdut și să mergi în iad.”

Sper că aceasta nu vă derutează, pentru că noi am tot vorbit despre botezul Duhului Sfânt care însuflețește Sămânța, dar acum vom intra mai profund și vom obține o imagine clară și bună a acestei învățături

„…Voi puteți avea botezul Duhului Sfânt în fiecare oră din viața voastră, totuși să fii pierdut și să mergi în iad. Așa spune Biblia și este exact corect.

Priviți, voi sunteți o persoană exterioară și ai cinci simțuri care contactează trupul cu exteriorul. Dumnezeu v-a dat cinci simțuri nu ca să-L contactați pe El, ci casa voastră pământească, vedeți? Văzul, auzul, pipăitul, mirosul și gustul.

Apoi aveți un duh în interiorul acestuia, și el are cinci ieșiri: conștiința, dragostea și așa mai departe. Cinci ieșiri cu care contactați lumea duhului, cu duhul vostru.

Fizicul vostru contactează fizicul, iar duhul vostru contactează spiritual. Dar în interiorul acestuia, aveți un suflet, iar acel suflet este Gena care vine de la Dumnezeu.”

Ce ne spune fratele Branham aici? El spune că voi puteți avea botezul cu Duhul Sfânt, puteți fi scufundați în botezul cu Duhul Sfânt, dar scufundarea în Duhul Sfânt este acolo pentru a învia Sămânța care se află deja în interior. Dar dacă înăuntru nu există Sămânță, poți fi scufundat încontinuu în botezul cu Duhul Sfânt, pentru că acea scufundare nu va aduce o nouă naștere, pentru că în interior nu există nimic care să fie însuflețit. Dar nu pentru că nu există o scufundare, este un botez al Duhului Sfânt, este o scufundare în Duhul Sfânt, dar nu aduce o nouă naștere.

De aceea a spus fratele Branham că dacă ai adevăratul botez al Duhului Sfânt… Adevăratul botez al Duhului Sfânt, este nașterea din nou, aduce plinătatea lui Hristos în interior și te pecetluiește pentru că aduce la Viață Sămânța care zace acolo. Dar dacă acolo nu există Sămânță, poți fi scufundat, și scufundat în Duhul Sfânt, și poți avea manifestări și daruri. „Darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără pocăință,” ceea ce înseamnă că nici măcar nu trebuie să fii născut din nou pentru a manifesta acele daruri. Dacă ele sunt în tine, scufundarea în Duhul Sfânt, poate scoate la suprafață acele daruri, și ele pot începe să opereze corect și spontan, dar aceasta nu este totuși o dovadă că ești născut din nou. Tu te-ai născut din nou numai atunci când Sămânța Genă predestinată a lui Dumnezeu prinde Viață prin scufundarea în Duhul Sfânt. Aceasta este nașterea din nou, iar dovada este că tu ești schimbat, dovada este că iei TOT Cuvântul până la capăt și nu-L părăsești niciodată.

De aceea poate fi atât de înșelător să ieși dintr-o trezire penticostală având acele gânduri întunecate. Noi trebuie să avem o înțelegere adevărată, corectă, că nu este nimic în neregulă cu darurile, darurile sunt perfecte, sunt bune, sunt menite să fie aici și încă trebuie să lucreze, nu este nimic în neregulă cu ele; nu este nimic în neregulă cu senzațiile, emoțiile și experiențele. Le vrem și vrem mai multe, dar noi trebuie să știm ce este, de fapt, nașterea din nou, pentru că poți avea senzații în adunări, poți avea emoții, poți fi entuziasmat, poți chiar să ai manifestări, dar dacă ceva din interiorul tău nu este însuflețit la Viață, nu te-ai născut din nou.

În mesajul Încercând să faci lui Dumnezeu un serviciu fără voia Lui, profetul a spus:

Duhul din exterior poate fi uns cu Duhul Sfânt și sufletul să fie întunecat ca smoala…”

Prieteni, unde am fi fără profet? De aceea vreau ca profetul să ne arate calea, nu tradiția, nu ideile, nu preferințele noastre. Lăsați profetul epocii să ne învețe Adevărul!

Duhul din exterior poate fi uns cu Duhul Sfânt și sufletul să fie întunecat ca smoala. Neghina crește din aceeași apă care zidește; pune viață în grâu, pune viață în neghină, dar în adâncul neghinei este o viață de neghină. Se bucură și înflorește, are viață și face tot ceea ce face grâul, dar sufletul din ea este neghină. Vedeți? Învățători falși pot să se ridice învățând tot felul de trinitarisme și orice altceva și să fie unși cu Duhul Sfânt și să săvârșească tot atât de multe minuni câte poate adevărata Evanghelie.”

Oh, Doamne! Dar nu poate rămâne cu Cuvântul. Să mergem la Matei 24.24. Este Scriptura pe care fratele o ia în mesajul „Unșii din timpul sfârșitului.” Matei 24.24:

Căci se vor scula Hristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși.”

Iar în mesajul Unșii din timpul sfârșitului, profetul a spus:

Ce erau ei? Hristoși! H-R-I-S-T-O-Ș-I, unși. Hristoși și profeți mincinoși. Ei sunt unși dar sunt profeți falși. Isus a spus că ploaia cade peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Acum, cineva ar putea spune: „Tu crezi că ungerea de peste acești oameni înseamnă că este de la Duhul Sfânt?” Da, domnule! Este Duhul Sfânt original al lui Dumnezeu peste acea persoană, totuși ei sunt falși…”

Acum ascultați cu atenție și vedeți ce a spus El:

…Ei vor face semne și minuni, așa încât să-i înșele chiar și pe cei aleși, dacă va fi posibil.”

Și ei sunt unși cu Duhul Sfânt original. Eu știu că aceasta sună absurd, dar vom lua timp să explicăm aceasta prin Cuvânt, pentru că aceasta este absolut „Așa vorbește Domnul! Adevărul!

Tot în mesajul Unșii din timpul sfârșitului, profetul a spus:

Același Duh Sfânt care unge Biserica, care îi dă dorința să salveze suflete, care îi dă putere să facă minuni, cade și peste cei nedrepți, la fel ca peste cei drepți. Exact același Duh! Acum, voi nu puteți face altă cale pentru aceasta și să înțelegeți Matei 24.24. El a spus: „Se vor scula Hristoși mincinoși”, unși falși; unși cu Cel original, dar vor fi profeți falși ai Acestuia.”

Totul se rezumă întotdeauna la testul Cuvântului, nu la testul manifestării spirituale. Când vine vorba despre aceasta, totul se rezumă la testul Cuvântului, să rămâi fidel Cuvântului care a fost dat în această epocă. El va accepta Cuvântul care a fost restaurat printr-o slujbă profetică: Îl va accepta, se va supune Lui, și va lăsa ca acest Cuvânt să fie Absolutul lui. Totul se rezumă la testul Cuvântului.

În mesajul Răpirea, profetul spune:

Dar când vine vorba de: „Oh, Glorie! Eu am primit ungerea…” și este ungerea adevărată. Amintiți-vă că și Caiafa a avut-o și a profețit; la fel a avut-o Balaam și a profețit…”

Fratele Branham a spus că Balaam a avut același Duh asupra lui, ca Moise.

„…Dar aceasta nu are nimic de-a face cu interiorul. Dacă acesta nu este Sămânța lui Dumnezeu, Gena lui Dumnezeu predestinată de la început, sunteți terminați. Nu contează cât de mult strigați, vorbiți în limbi, alergați, acestea nu au nimic de-a face cu Aceasta. Un scaiete poate valora la fel ca oricare dintre ei. Eu am văzut păgâni ridicându-se și strigând, vorbind în limbi, bând sânge dintr-un craniu uman și chemându-l pe diavolul. Vedeți?…Toate acele senzații și lucruri, uitați-le!

Este inima voastră în acest Cuvânt și acesta este Hristos. Aduceți-L acolo și priviți-L făcându-Se cunoscut așa cum se deschide ca orice altă Sămânță și se declară pentru epoca în care trăiește.”

Ce va face? Acea Sămânță Genă care este pusă în noi, acel suflet al lui Dumnezeu, este predestinat pentru acest timp de sfârșit, pentru că este parte din Cuvântul timpului de sfârșit. Cei doi vin împreună, apoi, ce face? Se deschide și începe să dea roade. Ce fel de roade? Rodul Cuvântului din interior.

Acum putem vedea că botezul cu Duhul Sfânt este ca botezul în apă. Tu poți să cobori în apă un păcătos uscat, și să ieși un păcătos ud, poți să fii scufundat în apă pe deplin, conform Cuvântului. Corect? Dar dacă nu există pocăință și convertire în inimă, dacă o faci fără pocăință, atunci cobori și te întorci în aceeași stare.

Scufundarea în Duhul Sfânt poate fi exact la fel; poate aduce manifestări, senzații, fapte puternice, profeții, limbi și interpretări, și orice este disponibil oricărui credincios adevărat, orice dar adevărat și orice experiență adevărată; această scufundare te va scufunda în Duhul Sfânt, dar vei fi scufundat în Duhul Sfânt un păcătos, o sămânță greșită, și vei rămâne un păcătos, o sămânță greșită. Dar pentru un copil adevărat al lui Dumnezeu, predestinat de Dumnezeu, acea scufundare în Duhul lui Dumnezeu, indiferent dacă are senzații sau nu are…Ascultați, scufundarea în Duhul poate avea tot felul de senzații, dar este uimitor că, atunci când Duhul Sfânt cade în mod tangibil în mijlocul adunării, aceasta îi poate atinge pe toți. Astfel, unii oameni devin agitați, alții plâng, alții vin la altar, are tot felul de efecte, dar nu toate acele efecte sunt permanente, deoarece afectează numai domeniul duhului. Dar sunt unii oameni asupra cărora va avea un efect permanent.

Deși este aceeași Putere a Duhului lui Dumnezeu, vor exista multe și diferite reacții; vor exista multe și diferite senzații, dar lucrul pe care-l căutăm mai mult decât orice, este faptul că scufundarea în Duhul, va permite Duhului să intre în contact cu Sămânța din suflet. Amintiți-vă că Sămânța este sufletul vostru, este în suflet, și acea Sămânță din suflet, este în Tărâmul care nu are senzații. Toate senzațiile voastre sunt în celelalte tărâmuri, dar contactul care aduce nașterea din nou, nu are senzații în acel Tărâm; are una din două lucruri: credință sau necredință. Nu are senzații, nu are emoții, nu are nimic din toate acestea, de aceea, atunci când ești scufundat în Duhul, poți avea tot felul de senzații și emoții, acestea fiind în cel de-al doilea tărâm, dar Tărâmul care vine la nașterea din nou, contactul cu Sămânța este în Tărâmul care nu are senzații.

De aceea poți avea o naștere din nou fără senzații, sau poate fi însoțită de o mulțime de senzații. Acele senzații, de multe ori, sunt tărâmul tău spiritual care reacționează la prezența lui Dumnezeu, dar nașterea adevărată vine fără senzații. La fel cum s-a produs zămislirea în Maria. Maria nu a avut nici o senzație, dar Duhul a avut un produs în pântecul ei fără senzații.

De aceea a spus fratele Branham că una din Tainele din acest timp al sfârșitului este botezul Duhului Sfânt, o naștere din nou fără senzații, deoarece nu necesită senzații, deși, de multe ori, eu spun că pot avea loc senzații. De ce? Pentru că este greu să nu reacționezi în tărâmul spiritual, la prezența lui Dumnezeu. Poate fi dinamic și puternic, poate fi subtil, poate fi ca un susur blând, deci, ne afectează pe toți într-un fel diferit. Poate fi atât de subtil, încât nici nu v-ați dat seama cu adevărat. Ați știut că s-a întâmplat ceva, dar nu v-ați dat seama că a fost botezul cu Duhul Sfânt. Dar, ce este? Este o scufundare în Duhul, iar acea scufundare aduce în contact Viața luminoasă a Cuvântului, cu Cuvântul din tine aducându-L la Viață. Aceasta este nașterea din nou, de aceea este o pecete.

În mesajul Întrebări și Răspunsuri despre Duhul Sfânt, din anul 1959… Fratele Branham a vorbit seria despre Duhul Sfânt, iar aici, el spune:

Și acum Dumnezeu este în noi. Isus a spus în Ioan 14: „În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl, Tatăl este în Mine; Eu sunt în voi și voi în Mine.” Dumnezeu în noi. Care este scopul?…”

Acum știm că Dumnezeu este în noi, ne-am născut din nou, am fost treziți la Viață.

Care este scopul? Să-I ducem Planul la îndeplinire.”

Care este scopul tuturor acestor lucruri? De ce am avut o nouă naștere? „Ca să-I îndeplinim Planul!” Nu ca să depun mărturie douăzeci de ani despre experiența nașterii din nou. Nu! Experiența nașterii din nou a fost ca să mă pună în poziție și să duc la îndeplinire Planul și voia lui Dumnezeu.

Să mergem la Fapte 1. Iubesc Cuvântul lui Dumnezeu pentru că știu că El înlătură orice îndoială, încheie orice dispută și rezolvă întrebările. Echilibrul nostru este în Cuvântul lui Dumnezeu care este de neclintit și neschimbat! Acestea sunt lucruri pe care trebuie să le știm.

Prin predicarea ideilor noastre tradiționale pe care le-am introdus în Mesaj, noi am fost aruncați într-o parte sau într-alta, dar prin harul Său, Dumnezeu ne-a dat o Temelie categorică în Cuvântul lui Dumnezeu.

Fapte 1.8: „După învierea Sa, Isus a vorbit cu ucenicii Săi, și le-a spus: „Ci voi veți primi o putere…”

O, laudă lui Dumnezeu! Noi vrem acea putere, dar vrem să știm ce trebuie să facă acea putere. Eu am auzit multe. Am crescut între penticostali și am vorbit despre putere: „Tu ai nevoie de putere, de putere…” Și a fost întotdeauna puterea de a face, o putere de manifestare pentru a face, o putere de lucrare pentru învierea morților; toate acestea sunt cuprinse acolo, dar ce trebuie să facă acea putere? Ea trebuie să împlinească scopul lui Dumnezeu.

Deci, El a spus: „Ci voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi. Și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, și până la marginile pământului.”

Ce putere este aceasta? Este puterea de a te face un martor al Lui. Aceasta trebuie să facă puterea Duhului Sfânt: să ne facă un martor al Lui, pentru a-I îndeplini scopul.

În mesajul Pentru ce a fost dat Duhul Sfânt?, profetul a spus:

Dacă simți cea mai mică zvâcnitură, nu o respinge.

Ce este Duhul Sfânt? Dumnezeu în voi! Pentru ce este El? Pentru a-Și continua lucrarea printre poporul Său…” Acum, el va duce aceasta până la capăt.

„Pentru a-Și continua lucrarea printre poporul Său, pentru a-Și aduce Biserica împreună; pentru a-Și aduce Biserica într-un loc în această zi, mult dincolo de luterani, metodiști și penticostali, într-un loc pentru înfiere și al harului de răpire.”

Ce este acest Duh Sfânt? Este Dumnezeu în voi! Ce trebuie să facă El? Să continue lucrarea până la înfiere și harul de răpire.

Atunci când această parte a Bisericii, (cea pe care o avem chiar acum), când această parte a Bisericii, când Duhul Se mută în această Biserică de aici, Ea se va ridica…”

O, slavă lui Dumnezeu! Puterea lui Dumnezeu ne-a ridicat din întunericul denominațional, ne-a adus din întuneric la Lumină; ne-a ridicat din denominațiuni, ne-a ridicat din starea în care eram, ne-a ridicat la o nouă Viață. Această Biserică este ridicată prin puterea lui Dumnezeu, și mai are de crescut.

Atunci când Duhul Se mută în această Biserică de aici, Ea doar se va ridica și va rodi, îi va rodi pe toți cei răscumpărați care au atins Duhul Acela.”

Ce trebuie să facă Duhul Sfânt în această epocă a Bisericii? Trebuie să depășească cu mult luteranii, trebuie să treacă cu mult dincolo de metodiști, cu mult dincolo de penticostali și să ne aducă la înfiere și la harul de răpire. Aceasta va ridica Biserica, și ea merge Cuvânt cu Cuvânt până la capăt, când îi aduce cu sine pe toți cei răscumpărați din ultimii două mii de ani care au atins acel Duh. Pentru aceasta a fost dat Duhul Sfânt, aceasta trebuie să facă El. Laudă lui Dumnezeu!

Este o scufundare, prieteni! Este o scufundare care trebuie să facă ceva, este o scufundare în prezența lui Dumnezeu Însuși care dă Viață unei Semințe predestinate la Viață; care ne schimbă din ceea ce am fost, în fii și fiice ale lui Dumnezeu, născuți din nou de Duhul lui Dumnezeu, care ne pecetluiește pentru ziua mântuirii, ne conduce și ne călăuzește în TOT Adevărul, pentru a-Și împlini scopul și pentru a continua să-Și împlinească Cuvântul. Pentru aceasta vine și aceasta este ceea ce este.

Este nevoie de o scufundare în botezul cu Duhul Sfânt pentru a aduce puterea de însuflețire a Seminței, pentru a ne aduce la Viață.

Când predicăm, când vorbim, noi știm că unii pot fi scufundați în botezul cu Duhul Sfânt, cu toate acestea, acolo nu există nici o Sămânță care să fie însuflețită. Totuși, există o scufundare adevărată, un botez adevărat în Duhul Sfânt și poate avea tot felul de manifestări și semne. Dar există și o scufundare în Duhul prin care pot trece chiar și cei care nu sunt aleși.

Aș vrea să închei pur și simplu împărtășind acest lucru: dacă botezul cu Duhul Sfânt este o scufundare sau o cufundare în Duhul lui Dumnezeu, nu vreau doar un botez; eu nu vreau numai o scufundare. Noi toți trebuie să avem un botez cu Duhul Sfânt pentru a aduce o nouă naștere, dar eu nu vreau doar unul.

Dacă un neales poate avea un botez cu Duhul Sfânt, cred că eu pot avea mai mult decât o scufundare în Duhul lui Dumnezeu; pot avea mai mult decât odată în viața mea prezența lui Dumnezeu care mă învăluie și mă scufundă complet în prezența Lui. Deci, eu vreau mai mult.

În mesajul Învierea, din anul 1953, fratele Branham a spus:

Ceea ce avem nevoie astăzi, este o altă umplere; alta, ca ucenicii. Unii dintre voi încercați să testați o experiență sau să aveți încredere în cea pe care ați avut-o cu zece ani în urmă. Este în ordine, dar astăzi? Voi aveți nevoie de una astăzi. Astăzi este ziua, sigur, o umplere. La vreo trei sau patru zile după ce au primit Duhul Sfânt, ucenicii s-au întors, au ajuns într-un acord și au început să se roage din nou împreună până când Duhul Sfânt a zguduit clădirea în care stăteau ei. Amin. De aceasta avem nevoie.”

Vreau să privim aceasta în Fapte 4. În Fapte 2, vedem că în ziua Cincizecimii, ei au primit botezul Duhului Sfânt. Ce a făcut botezul Duhului Sfânt? I-a trimis afară pe stradă și imediat au început să predice Cuvântul, să fie martori ai lui Isus Hristos. În Fapte 3, îi vedem pe Petru și Ioan mergând la Templu să se închine, iar când au trecut prin Poarta „Frumoasă”, au întâlnit un olog din naștere, iar ei i-au spus: „Argint și aur n-am, dar ce am, îți dau: „În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, ridică-te și umblă!” Și ologul s-a ridicat și a alergat în Templu, și toți au început să-L laude pe Dumnezeu. Aceasta i-a supărat pe paznicii Templului și pe bătrâni, și i-au arestat. I-au ținut toată noaptea în închisoare, iar a doua zi i-au dus înaintea Sinedriului. Să citim de la versetul 6:

cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei ce se trăgeau din neamul marilor preoți.

Au pus pe Petru și pe Ioan în mijlocul lor, și i-au întrebat: „Cu ce putere, sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?”

Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt…”

Ascultați, Petru a fost umplut de Duhul Sfânt cu câteva zile în urmă, în camera de sus, iar aici, vedem că Petru s-a ridicat plin de Duhul Sfânt, ca să fie, ce? Să fie un martor. Ce a făcut după experiența pe care a avut-o în camera de sus? A fost însuflețit, a fost pecetluit cu Duhul Sfânt, a fost umplut de Duhul Sfânt, apoi a ieșit afară unde a avut o mare manifestare, așa că toți cei prezenți, din diferite națiuni, i-au auzit vorbind în propria lor limbă. Acesta a fost un semn care le-a atras atenția. Dumnezeu le-a atras atenția și s-au adunat în jurul lor. Care a fost următorul lucru care s-a întâmplat? Petru, plin de Duhul Sfânt, s-a ridicat în picioare și a spus: „Acești oameni nu sunt beți, cum credeți voi, ci aceasta este ceea ce a profețit Ioel. Aceasta este ziua, aceasta este ora, acesta este semnul vostru.”

Ce făcea Petru? Predica Cuvântul cu îndrăzneală. De ce? Pentru că a primit putere ca să fie un martor. Înainte, se ascundea, dar acum a mers la Templu, unde au făcut un alt miracol notabil. Când a făcut minunea, nu scrie că era plin de Duhul Sfânt, ci scrie că, fiind umplut cu Duhul Sfânt le-a dat mai marilor un răspuns, deoarece pentru aceasta a fost dată puterea Duhului Sfânt, pentru a fi martor.

Să citim mai departe din Fapte 4.8-10:

Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai mari ai norodului și bătrâni ai lui Israel!

Fiindcă suntem trași astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, și suntem întrebați cum a fost vindecat,

s-o știți toți, și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți.”

Aceasta este puterea Duhului Sfânt în demonstrație, în viața unei persoane, căreia nu-i este rușine de Evanghelie; nu-i este frică să depună mărturie în fața persecuției și a Sinedriului. Ei i-au amenințat, dar Petru le-a zis:

„…Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu.”

De ce? Pentru că Petru era umplut cu Duhul Sfânt.

În continuare vedem că ei i-au eliberat după ce i-au amenințat să tacă, pentru că n-au găsit nimic de care să-i acuze. Atunci ei au alergat la adunarea sfinților adunați împreună, și le-au istorisit ce li s-a întâmplat, ce le-au spus și ce le-au răspuns.

Vreau să citim de la versetul 23, ca să avem contextul:

După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor, și le-au istorisit tot ce le spuseseră preoții cei mai de seamă și bătrânii.

Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul toți împreună către Dumnezeu, și au zis: „Stăpâne, Doamne; care ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele!

Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: „Pentru ce se întărâtă neamurile, și pentru ce cugetă noroadele lucruri deșerte?

Împărații pământului s-au răsculat și domnitorii s-au unit împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.”

Într-adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu Neamurile și cu noroadele lui Israel,

ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta și sfatul Tău.

Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala…”

Care era cererea lor?

 „…dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala…” Aceasta era cererea lor.

„…și întinde-Ți mâna ca să se facă tămăduiri, minuni și semne, prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt, și vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu toată îndrăzneala.

Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt.” Cine era acolo? Petru, Ioan și mulți din cei care primiseră deja botezul cu Duhul Sfânt. Dar când s-au rugat pentru a primi îndrăzneala de a vesti Cuvântul și Dumnezeu să-Și întindă mâna ca să se facă tămăduiri, minuni și semne, astfel încât să poată predica Evanghelia, dintr-o dată a venit puterea Duhului Sfânt și a cutremurat casa și toți s-au umplut de Duhul Sfânt.

Cine au fost cei care au fost umpluți cu Duhul Sfânt? Cei ce fuseseră deja umpluți cu Duhul Sfânt. Aceasta înseamnă că puteți fi scufundați din nou în Duhul Sfânt, prieteni! Puteți avea o nouă scufundare, o nouă umplere cu Duhul Sfânt.

Și eu spun: Doamne, vreau încă una, și încă una, și încă una, pentru că vreau puterea de a vesti Cuvântul cu îndrăzneală. Nu vreau să-mi fie rușine, nici frică; nu vreau să-mi folosesc propria minte, eu am nevoie de o altă putere în mine, am nevoie de o putere dincolo de mine, am nevoie de puterea care mă face un martor. Umple-mă din nou! Oh, Doamne, lasă puterea Ta să cadă încă odată peste noi! Doamne, umple-mă cu Duhul Tău! Umple-mă iar, și iar, și iar! Să nu obosesc niciodată să fiu scufundat în prezența lui Dumnezeu; să nu fiu niciodată atât de uscat încât să nu mă mai întorc înapoi, în prezența Sa.

Dumnezeule, adu o împrospătare, adu o umplere ca să țină umiditatea Duhului care curge peste mine ca să pot crește și să rodesc, și să termin lucrarea pe care mi-ai hotărât-o pentru această zi, puterea care mă face un martor.

Nu vreau să mă bazez doar pe: „Sunt sigur că am botezul cu Duhul Sfânt. Categoric am fost însuflețit de El și pecetluit de El. Cred că am avut o nouă naștere și știu că experiența cu El m-a schimbat. Știu ce mi s-a întâmplat.” Dar, aceasta nu este suficient.

Dacă doar la câteva zile ucenicii au vrut mai multă putere, mai multă îndrăzneală, vreau și eu mai mult. Și dacă ei au avut din nou o umplere, atunci și eu pot avea o reumplere. Dacă un neales poate fi scufundat în Duhul, și eu pot fi scufundat iar, și iar, și iar. Aceasta vreau! Vreau o scufundare în Duhul Sfânt! Eu am nevoie, toți avem nevoie de un botez pentru o naștere nouă, dar toți avem nevoie de mai mult, avem nevoie de un botez pentru a fi martori.

În mesajul Pentru ce a fost dat Duhul Sfânt?, profetul spune:

Acum, câți doresc să primească Duhul Sfânt? Să ne cercetăm viețile. Câți nu L-au primit și doresc să-L primească? Ridicați mâna și spuneți: „Frate Branham, din adâncul inimii mele, doresc să primesc Duhul Sfânt.” Dumnezeu să vă binecuvânteze, pretutindeni!

Câți dintre voi, care L-ați primit, ați vrea să mergeți ca cei din Fapte 4, și să spuneți: „Oh, Doamne! Oh, Doamne, întinde-Ți mâna ca să vindeci arătând semne și minuni în Numele Fiului Tău, Isus, și dă-mi toată îndrăzneala și dragostea să vorbesc, și o nouă umplere. Da, aici sunt și eu. Dumnezeule, dă-mi-L și mie! Să ne plecăm capetele în cea mai adâncă sinceritate, și fiecare persoană să-și păstreze dorința în inimă.”

Fratele Branham predica seria de predici despre botezul cu Duhul Sfânt și despre cei care primesc Duhul Sfânt, apoi a spus:

Câți dintre voi L-ați primit și ați vrea ceea ce au primit cei din Fapte 4, pentru că doriți ca Dumnezeu să vă dea mai multă îndrăzneală, mai multă putere ca să fiți un martor al Lui?”

Eu spun: Oh, Doamne, umple-mă din nou! Scufundă-mă în Duhul Tău! Umple fiecare fibră a ființei mele, tot trupul meu, tot duhul și sufletul meu! Lasă-mă să fiu scufundat în prezența Ta, Doamne! O, laudă lui Dumnezeu!

În altă parte, fratele Branham a spus:

Astăzi ne rugăm ca Duhul Tău să fie revărsat proaspăt peste noi. Dă-ne un botez proaspăt în această dimineață, Doamne, sau o umplere proaspătă!”

Oh, dacă profetul lui Dumnezeu Îl dorea, dacă a putut predica aceasta, înseamnă că este disponibil. Prieteni, nu contează cât de mult Îl slujiți pe Domnul, nu contează cât de mult a făcut pentru voi în trecut, noi nu am atins încă vârful, nu am ajuns încă la vârf, mai avem încă de lucru până la înfiere și la harul pentru răpire. Este mai mult. Noi putem avea mai mult; putem face mai mult; putem vorbi mai mult, putem predica mai mult; putem demonstra mai mult, dar lucrul de care avem nevoie, este o nouă scufundare în botezul Duhului Sfânt; avem nevoie de o nouă scufundare în Duhul lui Dumnezeu; avem nevoie de ea iar, și iar, și iar. Să nu obosim niciodată, și să nu încetăm niciodată să-L căutăm pe Dumnezeu pentru mai mult.

În mesajul De ce plângi? Vorbește!, din anul 1959, fratele Branham spune:

Un lucru de care are nevoie Tabernacolul acolo sus, la biserica noastră, la Tabernacolul din Jeff, este o rededicare și o reumplere a Duhului Sfânt. (Așa este!) Fie să coboare la altar și să se roage până când primesc o reînnoire a Duhului Sfânt, întreaga biserică să fie plină de puterea lui Dumnezeu. De aceasta avem nevoie. Nu numai Tabernacolul de acolo, ci și Trupul Universal al lui Hristos are nevoie de o reumplere.”

Sunt gata să mărturisesc în fața voastră: Eu am nevoie de o reumplere! Am nevoie de o împrospătare a experienței mele; am nevoie de acea experiență cu Dumnezeu care să mă învăluie iar, și iar, și iar revărsând Duhul Său peste mine. Eu nu mai sunt ce am fost și nu sunt ce trebuie să fiu, așa că știu că trebuie să fie Ceva mai mult care să mă ducă la ceea ce trebuie să fiu. Eu vreau să fiu martorul Lui acasă; vreau să fiu martorul Lui la locul meu de muncă; vreau să fiu martorul Lui în mine și să-mi conducă vorbirea, îmbrăcămintea, atitudinea, vreau să fiu al Lui. Vreau să fiu un martor al Lui cu soția și copiii mei, cu colegii mei, vreau să fiu un martor al Lui pretutindeni.

Vreau să am îndrăzneala nu numai să vorbesc, ci să las viața mea să vorbească. Nu vreau să mă retrag, ci vreau să fac un pas înainte și să las lumina mea să strălucească, astfel încât, ceilalți să vadă faptele mele bune și să slăvească pe Tatăl meu care este în ceruri.

Doamne, vreau să mă pot ruga pentru cei bolnavi de la serviciu, întinde mâna Ta să se facă vindecări în Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.

Nu este greșit să ceri ca Dumnezeu să te dovedească astfel încât să avem un glas, să demonstrăm că în toată Cartea Faptelor a existat o demonstrație a puterii lui Dumnezeu. De ce? Ca să le dea un piedestal de unde să predice.

De câte ori ne întoarcem în rugăciune cu cereri pentru colegi de muncă, pentru vecini sau pentru cei din familie, și de câte ori îi vindecă Dumnezeu? Se vindecă vecinul, se vindecă colegul, se vindecă prietenul sau asociatul de la servici; ce face Dumnezeu? El Își întinde mâna să vindece. De ce? Ca să putem fi martorii Lui. Doamne, lasă-Ți puterea să curgă prin noi și să ne umple iar, și iar, și iar.

Nu știu voi, dar eu sunt însetat după mai mult. Oh, El a făcut atât de mult! Nu mă plâng, nu este că a eșuat vreodată, nu că nu a fost atât de bun; nu că nu a dat experiență după experiență. Aceasta este de ce unii oameni se luptă cu botezul Duhului Sfânt. Ei au avut experiențe cu Dumnezeu, și de fiecare dată când au o altă experiență, spun: „Poate acum este aceasta…” Nu, este prima ta experiență, aceasta a fost, dar nu este singura dată când vei fi botezat cu Duhul Sfânt, și o vei avea din nou, și din nou, și din nou. Nu o lua din nou de la capăt, ci lasă prima experiență să fie prima, și caută mai mult. Nu lăsa ca diavolul să-ți spună: „Ei bine, acum este așa și așa…” Nu!

Când Dumnezeu ți-a îndreptat inima spre El, aceasta a fost; când Dumnezeu te-a schimbat, când te-ai născut din nou, aceasta a fost; așa că, lasă aceasta să fie stabilit, și spune: „Doamne, vreau o altă experiență, și o altă experiență! Și în timp ce Tu cazi peste alții, nu trece pe lângă mine. Când cade într-o atmosferă, când cade într-o slujbă, când cade să aducă o nouă naștere, adu-mi și mie o înviorare în același timp în care îi aduci aproapelui meu o naștere din nou.”

Sub puterea predicării Evangheliei, Duhul Sfânt cade peste voi. Primiți-L în Numele lui Isus Hristos! Nu stați doar acolo și  spuneți: „Este o predicare bună.” Nu! Fratele Branham a spus: „Când un om al lui Dumnezeu predică Cuvântul lui Dumnezeu, el ține Duhul Sfânt peste oameni.

Primiți-L acum! Ridicați-vă și spuneți: „Dumnezeule, Acesta este pentru mine! Îl primesc în Numele lui Isus Hristos!” Primiți Duhul Sfânt! Nu stați acolo și spuneți: „Oh, Dumnezeu mă va umple!”, când El a fost. Nu! Primește Duhul Sfânt! Deschide-ți inima și spune: „Dumnezeule, spală-mă, umple-mă și scoate totul din mine. Nu mai vreau nimic din mine, ci vreau mai mult din Tine!” Laudă lui Dumnezeu!

Vreau mai mult din El! Cred că este mai mult, este mai mult de făcut pentru această biserică. Este mai mult. Dumnezeu are mai mult de făcut pentru a-Și îndeplini scopul pe acest pământ; El a lăsat o parte din Cuvântul Său nefăcută, El nu a făcut totul în slujba Sa pământească, ci a lăsat o parte de făcut în și prin Mireasă.

Eu spun: Doamne, trimite puterea Ta asupra noastră pentru a-Ți termina lucrarea. Întinde-Ți mâna să se facă vindecări și lucrări puternice în Numele prețiosului Tău Fiu sfânt, Isus Hristos, și dă-ne îndrăzneală să vorbim Cuvântul Tău. Laudă lui Dumnezeu!

Mi-e foame de mai mult. Nu poți fi flămând decât dacă există Ceva care să astâmpere acea foame; tu nu poți dori ceea ce nu este disponibil. Amintiți-vă ce a spus fratele Branham despre băiețelul care mânca roțile de la bicicletă. De ce avea nevoie el? El avea nevoie de sulful care era în cauciuc. Este o chemare adâncă spre Adânc.

Oh, în mine  există o chemare adâncă după o altă umplere a Duhului Sfânt și trebuie să existe un Adânc care să răspundă la aceasta. Eu nu aș putea să-L doresc dacă El nu ar fi disponibil. Fratele Branham a spus că tu nu poți să-L dorești decât dacă este acolo. Nu poți avea o dorință de a mânca, dacă nu există o mâncare care să potolească acea dorință.

Noi avem în inimile noastre o dorință pentru o nouă umplere cu Duhul Sfânt, pentru o împrospătare a experienței noastre, dar nu am putea avea această dorință, dacă undeva nu există Ceva care să împlinească această dorință.

Doamne, Isuse, mi-am ridicat mâinile spre Tine, Doamne, așa cum a făcut profetul cu mult timp în urmă, când a spus: „Cine a avut această umplere cu Duhul Sfânt, acest botez, și vrea ca Dumnezeu să-l umple din nou?” Mi-am ridicat mâinile pentru că vreau o umplere. Doamne, lasă puterea Ta să cadă peste mine, ca să-Ți faci lucrarea prin acest trup. Dumnezeule, eu nu pot să fac nimic fără Tine. Tu ești Vița și noi suntem mlădițele, iar Viața trebuie să vină de la Tine, Doamne. Fără Tine noi nu putem face nimic, dar cu Tine, Doamne, toate lucrurile sunt posibile.

Dă-ne îndrăzneală la servici, dă-ne îndrăzneală în familie, dă-ne îndrăzneală în public, ca să fim martorii Tăi.

Doamne, iartă-ne pentru că permitem să fim distrași și ne pierdem râvna; Doamne, iartă-ne pentru că iubim alte lucruri și pierdem atât de mult timp și energie cu lucruri care nu au valoare veșnică. Doamne, știm că trebuie să folosim timp și energie pentru lucrurile vieții acesteia, pentru că este viața noastră, căci Tu ne-ai așezat pe acest pământ, dar fie ca dorința noastră să fie pentru Tine. Doamne, iartă-ne, reînnoiește-ne și pune în noi o râvnă mai mare pentru Tine. Împrospătează-ne și dă-ne acea dragoste dintâi, căci tot ce dorim, ești Tu. Dorim mai mult din Tine, vrem să Te vedem manifestându-Te, Doamne, și reînnoiește foamea din noi pentru a împărtăși Cuvântul Tău; reînnoiește râvna din noi pentru a vedea suflete mântuite.

Doamne, te rog să treci prin aceste vase căci ne-ai păstrat pentru această zi; Tu ne-ai chemat pentru această zi, pentru această lucrare  pe care vrei s-o înfăptuiești în fiecare dintre noi. Doamne, Te rog să ne trimiți puterea de a împlini acea lucrare, Dumnezeule; Te rog să-i scufunzi acum în Duhul Tău pe cei care încă nu s-au născut din nou, revarsă-L asupra lor conform Cuvântului Tău și lasă-i să-L primească în Numele lui Isus Hristos. Fie ca El să învie acea Sămânță la Viață și să fie schimbați; fie ca dorințele lor să fie schimbate și să se întoarcă spre Tine permanent din această zi, și condu-i până la capăt în Cuvânt, tot drumul, până la sfârșit.

Dumnezeule, în ce ne privește pe noi, cei pe care ne-ai însuflețit deja, oh, scufundă-ne încă odată, Doamne,! Umple-ne încă odată, scufundă-ne în prezența Ta și lasă ca Duhul Tău să cadă peste noi, cu puterea de a continua în această lucrare. Noi nu avem putere în noi înșine, dar Tu ești singura noastră Sursă de putere. Noi nu putem face aceasta prin puterea noastră, dar Tu ai o Sursă care nu va eșua niciodată; Tu ai o putere care nu se va epuiza niciodată; Tu ai o putere pe care o reverși în noi, cei peste care se poate revărsa. Ajută-ne, Dumnezeule!

Te iubim, Tată, și Îți mulțumim pentru Adevărul Cuvântului Tău. Îți mulțumim pentru Realitatea pe care ai adus-o în zilele noastre; Îți mulțumim că ai risipit miturile, tradițiile și ideile false și ne-ai stabilit pe Adevărul Tău. Dă-ne încredere să purtăm acest Adevăr și lasă-L să se manifeste în noi.

Te iubim, Doamne, și cerem puterea Ta de a împlini Cuvântul Tău în viețile noastre. Ajută-ne să rămânem predați și smeriți; ajută-ne să fim sensibili la călăuzirea Ta, și iartă-ne pentru insensibilitatea noastră, iartă-ne pentru împietrirea noastră și ajută-ne să ne liniștim și să ne acordăm la lungimea Ta de undă, la lungimea de undă a Cuvântului Tău, care este Cuvântul Tău.

Ajută-ne să fim sensibili la mișcarea Ta, Doamne, și ajută-ne să ne mișcăm în pas constant condus de Duhul Tău, Doamne, să ne vindece, să ne mute, să ne echipeze și să ne folosească. Doamne, predăm totul Ție, ia întâietate printre noi și împrospătează-ne experiența, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

-AMIN-