PE ACEASTĂ PIATRĂ

19 aprilie 2026

Să deschidem Bibliile la Matei 16.13-19:

„Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din proroci.”

„Dar voi”, le-a zis El, „Cine ziceți că sunt?”

Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu!”

Isus a luat din nou Cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Și Eu îți spun: „Tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.

Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”

Aș vrea să predic despre tema PE ACEASTĂ PIATRĂ. Aceasta este una dintre învățăturile fundamentale ale Mesajului: „Pe această PIATRĂ voi zidi Biserica Mea.” Vedeți, aici în Matei 16, Isus voia să știe care era descoperirea lor cu privire la Cine era El, Fiul omului. Mulți oameni puteau recunoaște că El era profet. Aceasta se credea la general, că era Profet. Astfel, unii spuneau că El era Ieremia, alții spuneau că El era Ilie sau unul din profeți. Spuneau chiar că era Ioan Botezătorul înviat din nou. Ei nu aveau nici o îndoială că era Profet, nu puneau la îndoială darul, nici gestionarea slujbei de profet, dar El voia să știe: „Când Mă vedeți pe Mine, Fiul omului, Cine ziceți voi că sunt?”

Pentru voi este El mai mult decât un Profet? Este mai mult decât o manifestare? Este mai mult decât minunile? Este mai mult decât atât?

„Cine spuneți voi că este El?”

Acest lucru ne este destul de familiar, pentru că în versetul 15, El i-a întrebat: „Cine ziceți voi că sunt Eu?” Și Simon Petru a răspuns, iar noi știm că el a avut o descoperire, prin credința de la Dumnezeu care i-a căzut în inimă, pentru că el avea o Sămânță predestinată care putea primi descoperirea. Și pentru că avea o Sămânță, Tatăl a putut să pună descoperirea în inima lui și să-l trezească la realitate. Astfel, el a spus:

„Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.”

 Aceasta este mai mult decât o simplă slujbă profetică. „Tu ești Cuvântul promis! Tu ești Mesia! Tu ești Hristosul! Tu ești Fiul Dumnezeului Celui viu! Tu ești Cel despre care a vorbit Isaia! Tu ești profeția făcută trup astăzi!” Ce identificare!

Dar versetele 17 și 18 sunt cele la care am început să privesc cu adevărat din nou, pentru că mi-a atras atenția căci atunci când Isus i-a răspuns, i-a zis imediat:

„Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona…” Ferice, binecuvântat, ești tu, Simone, fiul lui Iona! Și când a zis: „Simone, fiul lui Iona”, El S-a întors la identitatea lui de naștere: „Tu ești Simon, fiul lui Iona! Eu știu cine ești tu.”

Isus tocmai i-a întrebat: „Știți Cine sunt Eu?” Și Petru, prin descoperire, I-a spus: „Acesta ești Tu!” Iar Isus i-a răspuns: „Dar Eu știu cine ești tu.”

„Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, că nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Și Eu îți spun: „Tu ești Petru…” Acum, dintr-o dată El îi dă o altă identitate, nu identitatea lui de naștere, ci acum, aceasta este identitatea lui prin descoperire:

„…Tu ești Petru, cel mărturisit, piatra, piatra descoperirii. Tu ai mărturisirea corectă, ai descoperirea corectă, și acum îți voi da o nouă identitate.”

În Matei 16 sunt două persoane care sunt identificate. Nu este numai Tatăl care identifică Cine este Hristos, ci este și Hristos care identifică cine este Petru.

Matei 16 în zilele noastre este mai mult decât că noi realizăm Cine este acest Mesaj, că acest Mesaj este Hristos; că este Fiul omului descoperit din nou; este venirea Fiului omului care vine să Se unească cu Mireasa Sa. El a făcut mai mult decât simpla descoperire, a venit să aducă mai mult decât o simplă descoperire despre Cine este Hristos în zilele noastre, pentru că acum Hristos, prin aceeași descoperire, descoperă cine suntem noi.

„Nu vă mai numesc „Biserica”, ci vă numesc „Mireasa”, ca să înțelegeți că a fost dat un nume descoperirii. Oh, nu este minunat Matei 16?

Este uimitor de câte ori poți citi acea Scriptură și să-l auzi pe fratele Branham spunând același lucru, și dintr-o dată, tot ce face este să-ți atragă atenția și să spui: „Stai puțin! Nu numai Hristos a fost identificat, ci și Petru a fost identificat.” Prin ce? Prin descoperire. Prin calitatea de a primi descoperirea de la Tatăl a devenit o identificare despre cine era el cu adevărat: „Tu ești Simon, fiul lui Iona. Așa te-ai născut, tu ești din acel tată, el ți-a dat acest nume, dar Eu îți spun: „Tu ești Petru!”

Și Eu îți spun ție: „Tu ești Mireasa Mea!” Prin ce identificare? Prin Hristos, Cuvântul descoperit, răspunzând la descoperirea Tatălui pe care o ai.

El îți răspunde înapoi și El îți oferă identificarea despre cine ești tu.

Îmi place acest Mesaj, prieteni! El face Biblia o Carte nouă din nou iar și iar și iar. Oh, Dumnezeu este atât de bun! Sunt atât de multe lucruri pe care le am pe inimă și vreau să vi le împărtășesc, așa cum este de obicei. Doar țineți legătura cu Cuvântul și continuați să trageți, pentru că nu știu cum și unde vom merge. Dar, slavă Domnului! Ar fi trebuit să mă obișnuiesc cu aceasta până acum, dar, dintr-un anumit motiv, nu este niciodată un loc confortabil în care să fii. Dacă aș putea să mă relaxez și să mă las purtat! Doar atracția Cuvântului este relaxarea mea. Deci, Doamne, ajută-mă să mă dau la o parte.

M-am rugat și am spus: „Doamne, cum poți lua Apa Vieții, Ceva atât de pur și s-o torni dintr-un vas atât de fragil, dintr-un vas de lut?” Îl rog pe Dumnezeu doar să nu permită ca puritatea Apei Vieții să fie diluată de vasul prin care curge, pentru că cunosc slăbiciunile, greșelile și toate problemele vasului de lut. Dar nu sunt îngrijorat de vas. Nu-mi place, știți, are crăpături și tot felul de probleme, dar am încredere în Apa pură care curge din el, pentru că aceasta este metoda lui Dumnezeu de a vorbi copiilor Săi. Așadar, în această dimineață ne vom încrede în El.

În mesajul Când ochii lor au fost deschiși, L-au cunoscut, din aprilie 1964, fratele Branham a spus:

„Biblia spune că Petru era un om neînvățat și neștiutor. El nu putea nici măcar să-și semneze propriul nume, dar lui Dumnezeu I-a făcut plăcere să-i dea cheile Împărăției, pentru că El L-a văzut pe Mesia, a cunoscut dovezile Lui, a căzut la picioarele Lui și L-a recunoscut ca fiind Mesia. El a crezut Cuvântul. „Tu ești Petru. Eu îți spun: „Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea.”

Nu pe Petru, nu pe Isus, ci pe descoperirea spirituală despre Cine era El.”

A fost descoperirea despre Cine era Isus, pe aceasta a zidit El Biserica Sa: că El era Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu. El a fost Cuvântul manifestat. Când ajunge la acest pasaj, fratele Branham a fost atât de clar!

Mai întâi, El i-a întrebat: „Cine spun ei…?” Și ucenicii I-au răspuns: „Ei spun aceasta, aceea, și ei, ei, ei…” Dar El vrea să treacă dincolo de „ei”, la tine. Ce zici tu? Și după ce Petru a exprimat ceea ce i-a descoperit Dumnezeu, ce i-a fost descoperit de Tatăl, aceasta era credința Lui, credința Tatălui, care i-a fost dată lui Petru și el a prezentat ceea ce credea.

Isus i-a spus: „Tu…” Nu mai sunt „ei”, ci tu. Nu despre un grup, nu este vorba despre ce spune grupul, ci este vorba despre tine. Isus nu a identificat întregul grup, ci l-a identificat pe Petru. El nu i-a privit pe ceilalți și nu a spus: „Acum, numele voastre sunt acestea. Voi veniți de la Tatăl și vă voi da și vouă un nume nou.” Nu, ci Petru a fost acela care a avut descoperirea și care a putut să exprime înapoi: „Eu cred că Acesta este Cuvântul făcut trup.” Iar Dumnezeu i-a dat lui Petru o identificare adevărată.

Așadar: „Ție îți spun, ție: „Tu ești Petru!” „Eu”, o singură persoană. Descoperirea, un singur individ, împotriva căruia este iadul. Slavă Domnului!

În mesajul Trei feluri de credincioși, din noiembrie 1963, fratele Branham a spus:

„…Isus S-a întors și a zis: „Vreți să mergeți și voi?”

Noi știm că acest lucru este menționat în Scriptură, că toți au început să plece din cauza cuvintelor tari pe care le-a spus:

„Ce veți zice dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se sus, unde era înainte?” Și: „Dacă nu mâncați trupul Meu și nu beți sângele Meu, nu veți avea parte cu Mine.” Ei nu au putut înțelege aceste lucruri. Atunci, El a zis ucenicilor: „Vreți să mergeți și voi?” Și Petru a zis: „Doamne, la cine să mergem? La cine să ne ducem, căci numai Tu ai Cuvintele Vieții. Tu ești Singurul.”

De unde a luat Petru această idee? De la Tatăl, prin descoperire. „Căci nu numai că El avea Cuvintele Vieții, ci El era Cuvântul Vieții.”

Ascultați, nu era doar că Isus a spus Adevărul, pentru că El era Adevărul! De aceea este atât de important să înțelegi că acest Mesaj este Hristos, că acest Mesaj este Cuvântul Vieții, este Persoana lui Hristos care Se prezintă Miresei Sale și vine în unire cu Ea. Nu este doar un Glas care spune cuvinte adevărate și învățături adevărate, ci este mult mai adânc de atât, este mult mai mult decât atât, este chiar Cuvântul Vieții, este Persoana lui Hristos revărsată în Biserica Sa, nu este o idee mai bună sau o învățătură mai bună.

Dacă privim Mesajul ca pe o corecție la Biblie și Îl lăsăm așa, nu vom înțelege niciodată ce este acest Mesaj cu adevărat. Acest Mesaj este Mirele care vine să caute o Mireasă și să Se unească cu Ea. Acest Mesaj este o căsătorie care are loc spiritual, o Unire invizibilă între Conducerea, Cuvântul, și Trupul Său care este pe Pământ. Cei doi Se unesc într-o Unire invizibilă. Acesta este Mesajul! Nu este că eu știu, că eu cunosc doctrina corectă, ci este că eu întâlnesc Persoana Cuvântului și mă unesc cu această Persoană în invizibil.

Cât timp gândim că: „Ei bine, eu sunt de acord pentru că citesc Biblia. Sunt de acord și văd aceasta…” Acesta este un studiu intelectual, dar este mai mult decât atât, este mai profund decât atât. De aceea văd atât de mulți oameni care eșuează în înțelegerea Mesajului. Ei au întrebări, îl pun pe mesager la îndoială, pun la îndoială lucrurile pe care le-a spus, pentru că nu au primit niciodată descoperirea de la Tatăl despre ce este cu adevărat acest Mesaj. Ei văd că este o învățătură corectă, că a venit un profet ca să restaureze Cuvântul, dar ei nu au văzut că Mesajul este întoarcerea lui Isus Hristos; Acesta este Persoana lui Hristos care vine să Se descopere Miresei Sale, să intre în unire cu Ea, să devină una cu Ea. Aceasta este singura cale pentru căsătorie; este singura cale spre unire; este singura salvare în această zi; este singura scăpare de lucrurile care vin peste acest Pământ. Nu există „Planul B”, nu există „Planul A”, nu este un plan mai bun, ci este PLANUL. Slavă Domnului!

Să revenim la mesajul Trei feluri de credincioși:

„Căci, nu numai că El avea Cuvintele Vieții, ci El era Cuvântul Vieții. Vedeți? El era Cuvântul Vieții. Iar Simon a recunoscut pe deplin acest lucru. Și când a recunoscut aceasta, a ținut-o cu tărie, pentru că i-a fost descoperit că El era acel Cuvânt viu.”

În Ioan 6.68-69, citim:

„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.”

Și noi credem și suntem siguri că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu!”

De ce, când toți ceilalți plecau confuzi din cauza unei neînțelegeri scărpinându-se în cap și părăsindu-L, de ce Petru, (fratele Branham a spus), fiind la fel de confuz de afirmațiile făcute de Isus…El nu știa ce înseamnă să-I mănânce trupul și să-I bea Sângele; el nu înțelegea despre ce vorbea când a spus: „Dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?” El nu știa, nu avea cunoștințe, nu avea înțelegere, pentru că partea aceea nu-i fusese încă descoperită. Deci, ce l-a ținut? Ce l-a oprit să plece? Nu era vorba că el a înțeles mai bine decât ceilalți ce spusese Isus, ci pentru că el primise de la Tatăl o descoperire despre Cine era Acesta. Astfel, Petru a putut să treacă prin tot felul de „Nu înțeleg aceasta”, „Oamenii pleacă”, „Afirmații confuze”.

Știți, noi citim fragmente din Biblie, și când le parcurgem, atingem numai punctele importante, dar acestea sunt doar rezumate scurte despre ce s-a întâmplat. În ziua aceea avusese loc o campanie, ei merseseră din sat în sat și El făcuse vindecări, erau mulțimi de cinci mii, mulțimi de șapte mii, mulțimi de trei mii, erau mulțimi de oameni care Îl urmau, bărci și tot felul de lucruri, iar oamenii care au plecat erau oameni pe care Petru îi cunoștea, cu care avusese conversații și, poate, cu care se bucurase cu o săptămână înainte. „O, nu este minunat să vezi ce a făcut Domnul? O mare trezire în zilele noastre! Dumnezeu ne-a vizitat încă odată.” Și acum, îi privea pe acei oameni cu care a împărțit pâinea și cu care a împărtășit „Cât este de minunat să ai un Profet puternic în zilele noastre”, cum plecau și se îndepărtau. Ei erau asociați, erau prieteni, erau în părtășie, apoi a început să vadă mulțimile împrăștiindu-se. Apoi, cei șaptezeci care merseseră doi câte doi din cetate în cetate, făcând fapte puternice și propovăduind că Împărăția Domnului este aproape, au plecat și ei.

Puteți să vă imaginați că ei ar veni la Petru și i-ar spune: „Ascultă, Petru, tu știi ce a spus Moise despre băutul sângelui? Eu pot să-ți arăt în Scriptură că este interzis. Și canibalismul? Să mănânci…Petru, tu ai de gând să-I mănânci carnea? Ai de gând să-I bei sângele?” Ce credeți că a răspuns Petru? El nu știa. Eu nu știu dacă Petru le-a dat vreun răspuns; nu știu dacă a ridicat din umeri; nu știu dacă s-a blocat pentru că nu știa ce să spună. Cum să răspunzi la această întrebare când nu știi răspunsul?

Cineva ar putea arăta astăzi exact aceasta: „Tu chiar crezi? Tu chiar crezi că Conducerea este unită cu Trupul și că acum Hristos este într-un Trup cu mai multe mădulare, că acesta este locul Lui și că aici locuiește El? Chiar crezi aceasta? Chiar crezi că nu este în biserica baptistă, că nu este în biserica metodistă, că nu este nicăieri altundeva și că este numai în Mireasă? Crezi că singurul Adevăr se găsește numai în acest Mesaj? Crezi că singura puritate a Cuvântului, singurul Adevăr, nu se găsește nicăieri altundeva? Crezi că nu pot merge nicăieri altundeva?”

Sunt întrebări pertinente, juste și directe. Și Petru a spus: „Nu știu. Știu doar că așa este corect; știu doar că este Adevărul, pentru că am o descoperire de la Tatăl.”

Apoi, în versetul 69, Petru a spus: „Și noi credem…” „Noi”. Au rămas doar doisprezece. Toți ceilalți au plecat, dar acum Petru era convins că toți cei ce erau cu El, care au rămas, care au trecut testul, toți erau credincioși. Dar Isus a spus: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși, unul dintre voi este un drac.” O, a fost o zi grea pentru biserică.

„Și noi credem și suntem siguri că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu.” În realitate, Petru credea, Petru era sigur, dar în mijlocul lor era unul care stătea acolo și nu credea.

În Marcu 14.10-11, citim:

„Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus.

Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat, și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mâinile lor.”

Iuda era unul care a fost ales de Dumnezeu. Hristos Însuși Și-a ales ucenicii. El a spus: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece?” Iuda nu s-a oferit voluntar; nu și-a depus CV-ul; nu a completat o cerere, ci Hristos l-a ales. Ba, mai mult, l-a trimis în lucrare și i-a dat punga; l-a numit casier pentru campanii; l-a trimis afară când i-a trimis doi câte doi, și el a scos draci, a vindecat bolnavi, a primit putere să facă minuni. Așadar, Iuda a făcut minuni; a făcut parte din Program; a fost casierul; a fost un prieten al lui Isus; Iuda avea totul în ordine de aceea nu era nici un motiv ca Petru să creadă că Iuda nu credea, așa că a spus: „Și noi credem și suntem siguri.” Dar cineva stătea între ei cu o întrebare în inimă, apoi s-a dus și L-a trădat pe Isus.

În mesajul Identificare, din februarie 1964, fratele Branham a spus:

„Ce l-a făcut să se întoarcă? De fapt, el s-a îndoit de pretențiile lui Isus că El ar fi Cuvântul…”

Iuda nu s-a îndoit de minuni și de vindecări, nu s-a îndoit de înțelepciune, de deosebire, el le-a văzut și nu s-a îndoit de niciunul din aceste lucruri, dar Iuda s-a îndoit că Hristos Isus era Cuvântul; că El era profeția din Isaia. Corect? „Profet? Pot accepta aceasta. Vindecător puternic, făcător de minuni? Pot accepta aceasta, dar că El este manifestarea plinătății Cuvântului, nu știu ce să spun despre aceasta.”

„…El L-a văzut pe Omul acela, a mâncat cu El, a pescuit cu El acolo, afară, și orice altceva, dar nu a putut crede că El era Cuvântul, nu a crezut că El era Dumnezeu. Dar El era. Caracterul lui Iuda l-a determinat să facă aceasta. A făcut caracterul vostru la fel? Amintiți-vă, Iuda era foarte religios.”

Nu este vorba că Iuda nu știa. Isus Se ruga pentru oameni și ei se vindecau, iar Iuda era lucrător în acea lucrare, era un credincios, el credea Biblia, credea Vechiul Testament. El credea. Dacă îl întrebai despre trecerea Mării Roșii, el credea. Dacă-l întrebai despre slujirea lui Moise, a crezut-o. Dacă-l întrebai despre Isus dacă era Profet, credea aceasta. Dacă-l întrebai dacă a făcut minuni mărețe, ți-ar fi arătat o listă întreagă cu lucrurile pe care le-a făcut. Dar întrebarea pe care a avut-o, era lucrul la care Dumnezeu a răspuns pentru Petru, și Petru a primit-o prin descoperire divină de la Tatăl.

În mintea lui, Iuda nu-și putea da seama de aceasta. El avea probleme: „Acesta este un Om. L-am văzut dormind; l-am văzut obosit, L-am văzut flămând, am umblat cu El, și pentru mine El este doar o ființă umană. Știu că este un mare Făcător de minuni, dar este Om așa cum sunt și eu. El obosește așa cum obosesc și eu; Îi este foame pentru că i-am auzit stomacul chiorăind de foame zilele trecute. În călătoria aceea lungă, am transpirat toți și El a transpirat la fel ca mine. Când am ajuns acolo, eram toți prăfuiți și miroseam urât, iar El mirosea la fel ca mine, de aceea mi-e greu să cred că El este Dumnezeu. Dar lui Petru nu i-a fost greu să creadă aceasta.

La fel ca Iuda, Petru a văzut și el toate acele lucruri, dar, de ce a crezut? I-a fost dat prin descoperirea divină a Tatălui. Dar Iuda, indiferent de toate abilitățile, iscusința, educația, pregătirea religioasă, de prestigiul, puterea, manifestările din viața lui, nimic din toate acestea nu puteau compensa lipsa descoperirii de la Tatăl.

Tu poți face minuni de vindecare în fiecare zi a vieții tale dar dacă Dumnezeu nu ți-a descoperit ce este acest Mesaj, pierzi întreaga lucrare a lui Dumnezeu din această zi. Deci, Iuda avea o problemă în a crede că Isus era Cuvântul, că El era Dumnezeu.

În mesajul Edenul Satanei, din august 1965, fratele Branham a spus:

„Priviți înapoi la textul meu din seara aceasta. Satan a fost cel care i-a predicat primul Cuvântul, Evei: „Dumnezeu a zis…” Vedeți? Aceasta era interpretarea greșită la partea din Scriptură care se referă la acea zi…”

Vreau să subliniez aceasta. Care parte este interpretată greșit? Partea care se aplică în ziua de astăzi.

„…El te lasă să înțelegi că tot ce a făcut Isus a fost perfect bine, el te lasă să crezi că tot ce a făcut Moise a făcut perfect bine, dar când iei promisiunile pe care le-a făcut El pentru această zi, atunci acelea au fost aplicate pentru o altă epocă. Aceasta este tot ce trebuie să facă. Vedeți? Să-i facă pe oameni să creadă Aceasta în acest fel și aceasta este tot.”

Adică cum? Că este aplicată pentru altă epocă, nu pentru astăzi. Tot ce trebuie să crezi, este: „Așteaptă, partea aceea va veni, aceea va fi în viitor. Când va veni Hristos, El va face aceste lucruri; când va veni Hristos și Se va uni cu Trupul.” Doar să amâni, doar să crezi că este pentru o altă epocă, undeva în trecut sau undeva în viitor. Dacă poate să te facă să crezi orice altceva decât că este pentru astăzi, atunci a reușit. Deci, bătălia nu se referă la ceea ce a făcut Dumnezeu, nici la ce va face El, pentru că pe diavolul nu-l deranjează dacă tu crezi ce a făcut Dumnezeu sau ce va face, bătălia este în a crede ce face El acum, astăzi. Cuvântul care s-a făcut trup în ziua în care trăim, acolo este câmpul de luptă. Acolo a fost bătălia întotdeauna.

„Aceasta este tot ce trebuie să facă, vedeți, să-i facă pe oameni să creadă Aceasta în acest fel, și aceasta-i tot. Căci, nu poți scoate nici un Cuvânt din Aceasta, și nu poți adăuga nici un cuvânt la Ea. Dar aceasta face el.”

„Amintiți-vă că în alte epoci a fost întotdeauna același lucru. Întotdeauna, în fiecare epocă, Satan încearcă să pervertească acel Cuvânt, făcându-i să vadă o altă epocă.

Priviți când a venit Isus. Vedeți? Satan era în acel grup de învățători iudei, rabini și preoți, încercând să le spună să țină Legea lui Moise, când chiar Cuvântul spunea că în ziua aceea Fiul omului va fi descoperit, vedeți, că El Se va descoperi pe Sine. Astfel, ei au încercat, atâta timp cât îi țineau religioși și în Legea lui Moise. Vedeți ce a făcut el? El a încercat să le spună: „Partea aceea din Cuvânt este întocmai și exactă, dar Omul acesta nu este acea Persoană.” Vedeți cât este de înșelător? Aceasta este adevărata zi a înșelăciunii.”

Nu înseamnă că pot citi Maleahi, și să spun: „Da, Maleahi este un text biblic adevărat. Nu este nimic în neregulă cu acesta. Luca 17.30, da, în zilele arătării Fiului omului va fi la fel. Cum a fost în zilele de odinioară, va fi la fel și la venirea Fiului omului. Da, cred că aceste versete biblice sunt perfecte, dar noi așteptăm ca acestea să se împlinească. Aceasta se va întâmpla când Se va întoarce Isus.” Ei o pun în altă zi. Dar descoperirea Fiului omului este venirea Fiului omului. Și aceasta este în viitor sau acum? Aceasta este acum.

Deci, ce încearcă să facă Satan? Satan interpretează greșit Cuvântul pentru astăzi și-L amână pentru o altă epocă, dar fără să nege Scripturile. Nu spune că Scriptura nu este adevărată, nu spune: „Nu cred aceasta.” Sau: „Aceasta nu este în Biblie”, ci el spune: „Această Scriptură nu înseamnă aceasta astăzi, ci înseamnă altceva și pentru altă zi.”

Eu spun: Oh, Doamne, ajută-ne să primim o descoperire de la Tatăl despre Cine este Fiul omului astăzi. Amin.

„Cine ziceți voi că sunt Eu, Fiul omului, acum?” Deci, unde este câmpul de luptă pentru Cuvântul descoperit astăzi?

Noi știm bine Ioan 4.25-29. Este povestea femeii de la fântână:

„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia i se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

O, „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt El.” Noi am auzit de multe ori povestea aceasta, și fratele Branham a spus-o de multe ori, dar ne place. De ce? Pentru că mă identific cu această poveste. Toată povestea aceasta are legătură cu mine. Această femeie își ducea viața normală, ea s-a dus la fântână așa cum mergea întotdeauna, urmând rutina obișnuită, așa cum făcea de obicei. Când s-a trezit în dimineața aceea, ea nu aștepta să-L întâlnească pe Dumnezeu în trup, dar noi știm că această femeie avea Ceva în interiorul ei care voia să afle Adevărul, datorită întrebărilor pe care le-a pus.

Deci, ea s-a dus la fântână și a văzut un Om care stătea acolo. El a început o conversație iar ea nu era prea încântată să aibă acea conversație. Dar, dintr-o dată, El a început să-i ofere Apă vie iar ea a devenit confuză în legătură cu aceasta. Îmi place să spun că această conversație nu a avut nici un rost pentru o minte intelectuală.

„Dă-Mi să beau.” „Ei bine, noi nici nu ar trebui să vorbim.” „Dacă ai ști Cine sunt Eu, tu Mi-ai cere să bei iar Eu ți-aș da Apă vie.” „Cum poți să-mi dai această Apă? Nu ai cu ce să scoți.” Și El i-a zis: „Tu pierzi ideea principală. Dacă vii la Mine, Eu îți voi da o Apă care va curge din pântecele tău o Apă vie.”

Ascultați, dacă ați avea o conversație cu cineva ca Acesta, la coada de la casa de marcat de la Walmart, v-ați gândi: „Cine este nebunul acesta?” Și i-ați spune: „Vezi-ți de treabă.”

Dar El a început să-i spună: „Apa pe care ți-o dau Eu va fi o Apă vie, o Fântână vie, care țâșnește în Viața Veșnică.” Acea femeie nu I-a spus: „Ascultă, de la început m-am gândit că ești ciudat, dar devii tot mai ciudat cu fiecare minut care trece.” Nu, ci ea a spus: „Dă-mi această Apă!” Ce era în interiorul ei care s-a conectat cu cuvintele care au ieșit din gura Lui? Nu era ceva intelectual, pentru că nu aveau nici un sens, dar Ceva din interiorul ei a început să tânjească brusc după Apa despre care vorbea El. „Chiar dacă nu înțeleg cum se întâmplă, cum funcționează, dar Ceva din mine tânjește după ce spune El.”

Dacă altcineva L-ar fi ascultat, ar fi zis: „De ce mai vorbești cu El? Ceva nu este în ordine. Este evident că este nebun.” Dar pentru ea, aceasta rezona cu Ceva care se afla adânc în interiorul ei, pentru că fratele Branham a spus că ea era o Sămânță predestinată și avea Ceva cu care să răspundă.

Și când El a început să vorbească Cuvântul, chiar dacă nu era clar pentru o minte omenească, Ceva din ea a început să tânjească după ceea ce auzea. Astfel, ea a spus: „Ei bine, o vreau. Da-mi-o!” Și El i-a zis: „Du-te și cheamă-l pe soțul tău.” Și a început să-i deosebească viața iar ea a înțeles că este Profet. Și imediat ce a înțeles că este Profet, ea a vrut să știe: „Am o întrebare despre cum să ne închinăm Lui Dumnezeu.” De unde a venit această întrebare? De la o femeie prinsă într-o viață de mizerie, adică avusese cinci soți și acum trăia cu unul care nu era soțul ei.

De unde a venit întrebarea aceasta? Dintr-un atribut al Tatălui. De acolo a venit. Și dintr-o dată, ea a spus: „Cum să mă închin?” Iar El i-a răspuns: „Tatăl caută închinători adevărați, dar nu o închinare pe muntele acesta nici în Ierusalim, pentru că Dumnezeu vrea închinători adevărați.” „Când va veni Mesia…” Nimeni nu se aștepta ca această femeie să fie teolog, să aibă deosebirea Cuvântului și să înceapă să pună piese cap la cap, deosebirea, profeția.

Apoi, ea s-a gândit: „El mi-a spus despre locul potrivit de închinare”, și, dintr-o dată: „Oare ar putea fi?…” Ce a făcut-o să se întrebe, să pună întrebarea? Ce a făcut-o să se gândească? Oh, slavă Domnului! Acolo era o Sămânță predestinată care căzuse din cer, care venise din gândul lui Dumnezeu și era acolo, așteptând o astfel de întâlnire ca aceasta. Și ea a spus: „Când va veni Mesia, El ne va spune lucrurile acestea. Mesia, căruia I se zice Hristos.”

Ce căuta ea? Ea căuta ceea ce a găsit Petru. Petru nu l-a găsit prin intelect, ci prin descoperire. De fapt, Petru nu a găsit nimic. Isus l-a ales pe Petru și l-a adus. Dar El l-a ales și pe Iuda și l-a adus. Astfel, ei au avut aceeași chemare, au avut aceeași alegere, au făcut aceleași minuni, au văzut aceleași semne, dar unul dintre ei era o Sămânță predestinată iar celălalt nu era. Este singura linie de demarcație dintre cei doi.

Dacă te uiți la educație, la competență, la felul de lucruri, inclusiv la personalitate, Iuda se putea califica mai bine ca un credincios decât Petru, privit din exterior. Dar nu aceasta conta, ci ceea ce era deja în interior, aceea conta. Deci, niciunul nu avea o chemare mai bună, niciunul nu a făcut mai multe minuni și nu a văzut mai mult.

Iar această femeie sărmană, ea nu avea nimic pe care să se bazeze. Ea era o Sămânță aleasă a lui Dumnezeu, o Sămânță adevărată a lui Dumnezeu, de aceea avea dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu; avea dorința de a se închina lui Dumnezeu; ea voia să știe; ea Îl dorea pe Mesia și aștepta venirea Lui. Ea voia ca El să vină, voia să știe Adevărul și voia să se închine lui Dumnezeu iar când Isus i-a spus: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela…” aceasta era ceea ce Iuda nu putea crede. Dar ea a stat acolo doar un minut, apoi au apărut ucenicii și conversația s-a încheiat. Mă minunez cât de scurtă a fost conversația, din cauza acțiunilor ei ulterioare.

Ucenicii au venit și s-au întrebat de ce era ea acolo și de ce vorbea El cu ea? Ei nu aveau habar ce se întâmpla. Ei s-au uitat la ea, dar nu au zis: „Pariez că Își caută un alt copil al lui Avraam.” Nu, ci era ceva de felul: „De ce vorbești cu ea?”

Iubesc Biblia! Deodată, ea și-a lăsat găleata cu apă să cadă și a alergat în cetate, spunând: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva Acesta este Hristosul?” Ea a putut spune ceea ce fariseii nu au putut spune; ea putea spune ceea ce teologii învățați nu puteau spune; ea putea spune ceea ce aceia care memorau Biblia, nu puteau spune. Dar ea a putut spune.

„Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?”

Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, și a zis oamenilor:

„Veniți de vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”

Ea nu a spus: „Veniți să vedeți. Este un profet aici, este un predicator foarte bun.” Nu! Ea L-a găsit pe Hristos; ea a găsit Cuvântul; ea a găsit profeția întrupată înaintea ochilor ei; ea a vorbit cu Isaia 7, a vorbit cu El; ea a vorbit cu Geneza 3, a vorbit cu profeția pentru că a intrat în contact cu ea. Astfel, ea nu a spus: „S-ar putea să fie așa.” Sau: „Sper că…” Nu, ci ea a spus clar: „Acesta este Hristosul.”

Într-o conversație atât de scurtă, o întâlnire atât de improbabilă, deodată Ceva din interiorul ei a putut răspunde la Cuvânt și ea a alergat cu reputația care nu mai conta. De ce? Pentru că ea a primit o nouă identitate atunci când a putut să-L identifice pe Hristos. Dintr-o dată, ea a fost identificată ca o Sămânță împărătească a lui Avraam; ea era un copil al lui Avraam; ea era un destinatar al Cuvântului; era un atribut care a căzut din Mintea lui Dumnezeu. Ea nu mai era o desfrânată, nu mai era o prostituată. Aceea fusese doar o cochilie, dar în acea cochilie era un copil al lui Dumnezeu, și dintr-o dată copilul lui Dumnezeu a venit la Viață când a întâlnit Cuvântul viu. Oh, Dumnezeul meu! Îți mulțumesc, Doamne!

Ați întâlnit voi Cuvântul viu? „Amin!” A adus Ceva din voi la Viață? „Amin!” Încă mai calculezi în mintea ta: „Ar putea fi posibil. Văd aceasta. Alți oameni spun: „Eu aud…” Uită ce auzi în jur. Ce auzi cu urechea aici jos, în inimă? „Cine este Acesta? Cine este acest Fiu al omului care este descoperit în zilele noastre?” „Oamenii spun aceasta, oamenii spun cealaltă.” „Cine spui tu că este această descoperire a Fiului omului?” „Eu spun că este Hristos, Mesia.”

În Cisterne sparte, din ianuarie 1965, fratele Branham a spus:

„Priviți la femeia aceea cât era de diferită de preoții din vremea aceea. Preoții din vremea aceea au văzut întâmplându-se același lucru și au spus: „Acesta este un diavol, o telepatie sau un Beelzebul.” Vedeți? Ei nu au reușit să vadă Cuvântul care promitea aceasta. Dar femeia aceea era mai bine informată în Scripturi decât oricare dintre preoți. Ea a spus: „Doamne, înțeleg că ești Profet. Nu am mai avut unul de patru sute de ani, de la Maleahi.” „Dar”, a spus ea, „am așteptat Unul și știm că vine Mesia. Și când va veni, El va face aceasta.” Isus a spus: „Eu sunt El!”

Ați observat?  Ea și-a lăsat găleata la fântâna lui Iacov, vechiul ei sistem bisericesc, a alergat jos în cetate, plină ca o fântână arteziană. Ea L-a văzut perfect justificat. Și El era acea Fântână a Vieții.

Lăsați-mă să v-o prezint. Ea a lăsat-o atunci când El a dovedit că era Cuvântul Vieții. Ea a lăsat-o și a descoperit că aceeași Stâncă care fusese lovită în pustie, S-a dovedit a fi prezentă atunci.”

Oh, Amin! Vedeți ce a spus? Aceeași Stâncă. Ce este ? Ce spunea ea? Ea a spus: „Când am ieșit din Egipt, când eram în călătoria Exodului, când Moise era aici propovăduind Cuvântul, el a lovit Stânca, iar acea Stâncă a dat Apă dătătoare de Viață în pustiu. Dar acea Stâncă despre care am vorbit duminica trecută în biserică, stă chiar în fața mea și eu beau din Ea chiar acum. El este Stânca! El este Fântâna Vieții!”

Ea a văzut că ce era acolo, era acum aici. Toți preoții, marele preot, toți cei care au mers duminică la biserică, au spus că El a fost acolo, dar ea a spus: „Cel care era acolo, este aici. Stânca despre care mi-ați vorbit duminică, eu tocmai am întâlnit-o la fântână și mi-a dat Apă și acum Apa vine din mine.”

Același lucru face acest Mesaj, prieteni! Nu spuneți: „Noi nu credem nimic din toate acestea și aceasta nu se aplică.” Nu! Eu spun: „Același Isus Hristos care a umblat pe Marea Galileii, este aici. Aceeași Stâncă ce era în pustie, este aici. Același, care a fost răstignit pentru păcatele noastre și Și-a vărsat Sângele pentru eliberarea noastră, este aici. Toți ceilalți cred că El a murit la Calvar; toți ceilalți cred că El a făcut minuni, dar cine poate crede că El este aici? Cine poate bea din Fântână? Numai Sămânța lui Avraam.

„Ea descoperise că aceeași Stâncă care fusese lovită în pustie, S-a dovedit a fi prezentă atunci.” De aceea, fratele Branham a spus: „Aceeași Stâncă. Eu am stat pe aceeași Stâncă.” Îl credeți? „Amin!” Noi stăm pe aceeași Stâncă, bem din aceeași Stâncă, pentru că Pavel ne-a spus că Stânca era Hristos, Cuvântul uns pentru ziua aceea.

„Permiteți-mi să vă spun că același Dumnezeu care a fost în zilele trecute, despre care vorbim atât de mult, El este prezent aici și acum. Nu printr-o înțelegere teologică, ci printr-o cunoaștere personală a justificării Sale pe care o va revărsa în aceste zile din urmă, Duhul Sfânt peste Biserica Sa. Nu este un „Eu am fost”, ci este „Eu Sunt!” timpul prezent, întotdeauna.”

În mesajul Singurul loc de închinare rânduit de Dumnezeu, din noiembrie 1965, fratele Branham a spus:

„Sfântul Ioan 5.43. Vedeți? Eu am venit în Numele Tatălui Meu și voi nu M-ați primit.” Atunci, Tatăl Și-a pus propriul Său Nume, care este Isus, în Fiul. Și El este Calea! El este Ușa! El este Casa! El este locul unde a ales Dumnezeu să-și pună Numele. Dumnezeu nu-Și pune niciodată Numele în mine; El nu Și-L pune niciodată în Biserică; El nu Și-L pune niciodată în metodist, baptist, catolic, ci Îl pune în Hristos, Emanuel, Cel uns.”

Ce este „Hristos, Emanuel?” Cel uns. Hristos, Dumnezeul uns cu noi.

Ascultați, vreau să luați aceasta în considerare cu atenție: „Și Numele este în Cuvânt pentru că El este Cuvântul. Amin. Atunci, ce este El? Cuvântul interpretat este manifestarea (sau descoperirea), Numelui lui Dumnezeu.”

Deci, care este singura cale de a intra? Care este singura poartă prin care poți intra ca să-ți aduci închinarea lui Dumnezeu? O poți aduce numai prin locul unde Își pune El Numele. Unde a spus fratele Branham că poți găsi acel loc? Aceasta a găsit femeia de la fântână: ea a găsit locul pe unde să intre. Toți ceilalți mergeau undeva la un Templu, dar ea a găsit Ușa.

Isus a spus:  „Eu sunt Ușa! Eu sunt Calea! Voi trebuie să intrați prin Mine.” Dar care este Calea? Pe unde să intru? Unde merg? Profetul a spus: „Cuvântul interpretat.” Vă întreb: „Avem noi adevărata interpretare a Cuvântului interpretat astăzi?” „Amin!” Ei bine, atunci aceasta este o descoperire a Numelui lui Dumnezeu, a Prezenței lui Dumnezeu sau a Persoanei lui Dumnezeu. Noi nu-I schimbăm Numele.

Lui I s-a dat Numele ISUS, și noi nici măcar nu-L pronunțăm așa cum a fost pronunțat când a ieșit de pe buzele lui Iosif și ale Mariei. Noi nu-L pronunțăm la fel, dar spunem același lucru, este aceeași Persoană și El este prezent astăzi aici. Același care a fost Cuvântul întrupat atunci, același Isus este Cuvântul întrupat aici. Dar unde este Numele Lui? Care este Numele Lui? Cum Îi găsesc eu Numele?

„Cuvântul interpretat este manifestarea Numelui lui Dumnezeu.”

Nu-i de mirare că: „Nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri ți-a descoperit Cine sunt Eu, și pe această piatră Îmi voi zidi locul de închinare și porțile iadului nu o vor dărâma.” O Biserică vie a lui Dumnezeu stând ferm, zidită doar pe Isus Hristos singur. Voi puteți cânta cântecul, dar dacă nu stați pe Hristos, Cuvântul, sunteți pe nisip mișcător și nesigur.

„Dar pe această piatră, Hristos, Cuvântul Meu…”

Voi puteți pretinde că aveți Cuvântul, dar dacă aveți Cuvântul istoric și refuzați Cuvântul la timpul prezent, ați refuzat Cuvântul. Voi ați refuzat Ușa; ați refuzat Poarta; ați refuzat locul de închinare. Nu ceea ce crezi este greșit, și nu este nimic greșit în ceea ce crezi, este în ordine, dar dacă refuzi Poarta de astăzi, cum vei intra? Slavă lui Dumnezeu!

În Exod 3.13-14, citim:

„Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune: „Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi”; și mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” ce le voi răspunde?”

Moise a zis: „Dacă Dumnezeu mi-ar vorbi, atunci ar trebui să-I știu Numele. Dă-mi niște dovezi, dă-mi ceva să le spun.”

„Care este Numele Lui? Ce le voi răspunde?

Dumnezeu a răspuns lui Moise: „EU SUNT CEL CE SUNT!” Și a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce se numește EU SUNT m-a trimis la voi!”

Ce Nume! „Bine, Moise, L-ai întâlnit pe Dumnezeu. Cum Îl cheamă? Ai vorbit cu El. Cum Îl cheamă?” „Mi-ai spus că Îl cheamă EU SUNT. Ce fel de Nume este acesta?” Aceasta ne arată că dacă vrei să știi Numele lui Dumnezeu, trebuie să găsești Cuvântul interpretat pentru ziua ta. EU SUNT! Dumnezeu la timpul prezent, în care El lucrează, Se descoperă, Se manifestă. El este Eu Sunt Cel ce Sunt! Nu „Cel care am fost.” Nu acesta este Numele Lui. Nu „Eu voi fi”. Nu acesta este Numele Lui. Dar care este Numele Lui? Cum Îl cheamă? Care este punctul de intrare? Unde este identificarea Lui? Cum L-am găsit eu? El este întotdeauna EU SUNT, așa că, dacă Îl găsești pe EU SUNT, L-ai găsit pe El. I-ai găsit Numele și ai găsit Poarta pe care să intri. Slavă Domnului!

Ascultați, Biblia nu s-a schimbat niciodată, Ea este aceeași de la început până la sfârșit. Dumnezeu S-a manifestat întotdeauna în adevărații aleși ai Săi, care prind acea descoperire la timpul prezent: EU SUNT! Așa a fost întotdeauna.

Acest Mesaj nu a adus nimic nou. Acest Mesaj ne-a readus la Calea originală de a-L găsi pe Dumnezeu, să-L găsim pe El ca „EU SUNT”, Cuvântul interpretat, manifestarea Lui pentru ziua în care trăiești. De aceea oamenii cred că acest Mesaj este ceva rău, dar acest Mesaj nu este ceva rău, acest Mesaj este însăși caracterul lui Dumnezeu, este însăși natura lui Dumnezeu, însăși Planul lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a lucrat în același fel cu omul de la început până la sfârșit. El ne-a readus la forma originală, la relația originală, la tiparul original, scoțându-ne din denominațiuni, care aveau o formulă și un plan, care continuau să privească înapoi și ne-a adus la EU SUNT! Sunt atât de bucuros pentru aceasta!

În Unirea invizibilă, din noiembrie 1965, profetul a spus:

„Apostolii, cei care au prezentat Biblia… Iată-l pe Luther în Reformă. Cuvintele lui, biserica lui nu va funcționa astăzi. Wesley nu o va face; penticostalii nu o vor face. A funcționat în ziua lor.” (A fost Ușa în ziua lor. Pot să o spun așa?)

„Luther a deschis o ușă; Wesley a deschis o ușă; penticostalii au deschis o ușă, dar a funcționat în ziua lor. Dar astăzi este o altă zi. Aceasta este deschiderea celor șapte Peceți. Știu că sună ciudat pentru voi, dar Dumnezeu a dovedit-o atât de perfect. Nu există nici o îndoială în Aceasta. Este pur și simplu perfect. Eu nu răspândesc aceasta numai la biserica locală de aici, ci vorbesc oamenilor din întreaga națiune. Vedeți? Faceți ce vreți.

Acum, observați. Cuvântul uns din ziua Lui, din care faci parte prin predestinare…”

De ce a putut femeia aceea de la fântână să creadă atât de ușor? Ea a făcut parte din Acesta. De ce nu a venit marele preot? El nu a făcut parte din Acesta.

„…din care faci parte prin predestinare. Tu ai știut imediat când ai auzit aceasta, ai știut imediat că ești un vultur.”

Tot în Unirea invizibilă, el a spus:

„…Așa a fost Cain, fiul prostituatei Eva, foarte religios. A construit altare, a adus jertfe, și-a plătit zeciuiala și a făcut fiecare lucru pe care l-ar fi făcut fiecare alt om religios. Dar el a eșuat să țină acest Cuvânt; a eșuat să aibă descoperirea, și descoperirea este singurul lucru, descoperirea Cuvântului.

Ce este o descoperire? Isus a spus: „Pe această piatră Îmi voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui.” Credința este o descoperire, deoarece credința v-a fost descoperită. Abel, prin credință, prin descoperire, a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Cain a crezut că ei au mâncat mere. Ei au încă ideea aceasta, dar nu a fost așa. A fost un adulter, sămânța șarpelui.

Și acolo, când s-au deschis cele șapte Peceți, au declarat aceasta și au dovedit-o.”

Ce arăta el? Că Abel a primit o descoperire pentru ziua lui. Și când a primit acea descoperire și a avut credință, a acționat conform credinței și jertfa lui a fost primită, dar a lui Cain a fost respinsă. Dar nu a fost respinsă din cauza meritelor celui care jertfea, pentru cât de buni erau, cât de drăguți erau cu mama și cu tatăl lor, pentru câte lucruri frumoase făceau; nici nu a depins de efortul depus pentru a aduce jertfa. Acceptarea lor s-a bazat pe ceea ce credeau ei. Este adevărat? Ei au fost acceptați pe baza descoperirii Cuvântului primit de ei. Așa a fost dintotdeauna, prieteni! De aceea, un program de lucrări nu va funcționa niciodată, deoarece tu poți face tot felul de lucrări frumoase, dar fără descoperire tot nu găsești Ușa.

Să mergem la Luca 23.39-43. Aici suntem la răstignirea lui Isus Hristos.

„Unul dintre tâlharii răstigniți, Îl batjocorea și zicea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi.”

Dar celălalt l-a înfruntat, și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă?

Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre, dar Omul acesta n-a făcut nici un rău.”

Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine, când vei veni în Împărăția Ta.”

Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Am ajuns să iubesc acest pasaj biblic. Aici, avem un răufăcător atârnat pe cruce pentru crimele lui. A fost vinovat? Da. Le-a făcut el? Da. El era un hoț. Cine știe ce a mai făcut înainte? Cine știe cum a fost viața lui? Cine știe câte infracțiuni avea împotriva caracterului său? Dar el a spus că se afla acolo pe bună dreptate. Așadar, el a mărturisit: „Sunt aici pentru că merit să fiu aici. Și tu atârni acolo pentru că meriți să fii acolo, dar Omul acesta nu merită să fie aici.” El a început să-Și exprime credința în Cine era Acesta.

Acel om nu a avut timp să-și pună viața în ordine; nu a avut timp să facă fapte bune; nu a avut timp să meargă la biserică și era blocat pe cruce. Isus nu a spus: „Păcat că ai venit la Mine acum. Dacă ai fi putut să fii botezat acum câteva zile, ai fi putut îndrepta unele lucruri și Mi-ar fi fost mai ușor să te duc în slavă.” Dar El a spus: „Astăzi atârni acolo cu păcatul tău, cu o viață murdară și primești ceea ce meriți, dar următorul tău pas, este cerul.” Nu printr-un program de fapte, nu prin fapte bune, nu prin participarea ta la biserică, ci printr-un singur lucru, prin credința ta în Cuvântul descoperit pentru ziua Lui.

Vreau să privesc și la restul poveștii, pentru că mai sunt două versete la care vreau să mă uit și de care mă minunez.

Matei 27.38-44:

„Împreună cu El, au fost răstigniți doi tâlhari; unul la dreapta și celălalt la stânga Lui.

Trecătorii își băteau joc de El, dădeau din cap,

și ziceau: „Tu, care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți. Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!”

Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau joc de El, și ziceau:

„Pe alții i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui. Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce și vom crede în El.” (Nu, tot nu vor crede. Ei L-au văzut deschizând ochii orbilor și L-au văzut înviind morții…)

„S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu.”

Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El, Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură.”

Cuvântul „tâlhar” este la singular sau la plural? Vreți să spuneți că ambii tâlhari au început să spună cuvinte rele despre El? „Orice Cuvânt să fie întărit pe mărturia a doi sau trei martori.”

Să mergem la Marcu 15.31-32:

„Tot astfel și preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii își băteau joc de El între ei, și ziceau: „Pe alții i-a mântuit și pe Sine Însuși nu Se poate mântui!

Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!” Cei răstigniți împreună cu El, de asemenea își băteau joc de El.”

Ce s-a întâmplat? Undeva pe parcursul celor șase ore în care au fost atârnați pe cruce, acest tâlhar a primit o descoperire. Cât durează să fii mântuit? Cât durează să intri pe Ușa aceea? Cât durează, prieteni? Durează doar o clipă. Când descoperirea îți lovește sufletul și acea Sămânță prinde Viață, ai găsit Ușa, ai găsit Cuvântul pentru ziua ta. Dacă acel lucru poate să-ți lovească sufletul, nu contează cât timp ai umblat prin preajmă, ce întrebări ai avut, ce îndoieli ai avut sau ce îngrijorări ai avut.

Pe drumul spre Calvar, cine știe ce batjocuri au auzit la adresa lui Isus, astfel, se pare că și cei doi tâlhari erau în acord cu ceilalți, pentru că au spus lucrurile pe care le-au spus. Dar undeva, în timpul celor șase ore petrecute pe cruce, acel hoț a văzut ceva real, a văzut ceva care a declanșat Ceva din interiorul lui și s-a întors. Apoi, dintr-o dată, când l-a auzit pe celălalt hoț explodând din nou, nu a mai putut suporta.

„Înainte am făcut parte din aceasta, nici eu nu am văzut, dar acum văd.” Și ce a spus? „Oh, Tu ești un tip drăguț și nu meriți aceasta. Îmi pare rău pentru Tine.” Nu! Nu a fost simpatia pentru un om nevinovat, ci dintr-o dată, el a spus: „Doamne…” Aleluia! El tocmai a prins o descoperire despre Cine era acel Om de pe cruce, că Acela era Mesia, așa că a spus: „Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” El a prins descoperirea despre Cine era acel Om! Nu era că a fost drăguț cu acel Om de lângă el; nu era că a văzut un Om nevinovat și a avut compasiune pentru El, ci el a prins descoperirea că, „Acesta este Împăratul lui Israel! Acesta este Mesia! Acesta este Hristosul pe care Îl așteptam!” Și mărturia lui a fost: „Eu sunt aici pentru că merit, tu ești aici pentru că meriți, dar acest Om nu a făcut nimic. Oh, Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta!” Și acea mărturie de credință în Cuvântul pentru ziua lui, a fost suficientă pentru a-l duce în slavă.

Eu cred din toată inima că el a fost înviat din mormântul lui, două zile mai târziu. Acest om a trăit ca răufăcător, a făcut tot felul de lucruri rele și chiar a spus lucruri rele despre Domnul nostru, dar într-o clipă, chiar la sfârșitul vieții lui, nu a spus doar o rugăciune de păcătos, nu a spus doar: „Oh, vreau să fiu în siguranță, așa că voi spune: „Cred tot ce a spus Moise!” Nu, ci el a mărturisit Cuvântul pentru ziua în care trăia. Aceasta a fost mântuirea lui, aceasta a fost eliberarea lui, aceasta l-a dus în Împărăție. Aceasta i-a spus Isus:  „Astăzi, chiar acum! Nu-ți face griji! Nu-ți face griji, prietene. Nu-ți face griji, fiule. Noi suntem gata să intrăm în Rai. Tu intri în sânul lui Avraam, pentru că tu ești unul din Sămânța lui Avraam. Tu tocmai ai dovedit aceasta. Nu pentru că ți-ai îndreptat viața, nu pentru că ai făcut o mulțime de lucruri frumoase, nu pentru că ai mers la biserică, ci tu ai dovedit aceasta pentru că ai recunoscut Cine sunt Eu.” Aleluia!

Nu este greu să fii mântuit, prieteni, dar este pur și simplu imposibil fără o Sămânță Genă a lui Dumnezeu. Știți ce mă face aceasta? Aceasta mă face să-L iubesc iar și iar și iar.

Eu sunt răufăcătorul; eu sunt batjocoritorul; eu sunt tâlharul; eu sunt cel cu o viață rea, dar cumva, undeva, pe parcurs, în mine Ceva a făcut „clic”, iar eu am spus: „Acesta este Adevărul! Acesta este Domnul meu! Acesta este Hristosul meu! Acesta este Cuvântul!” Și atunci s-a schimbat tot.

Ascultați, contrastul este remarcabil. Aveți acolo o întreagă preoție adunată în jurul lui Isus, batjocorindu-L și spunând: „Dacă ai coborî de pe cruce; dacă ai spus că ești acesta; dacă ai putere; dacă ești cu adevărat Cine spui că ești, fă o minune și coboară-Te de pe cruce. Atunci Te vom crede.” Apoi, cei doi care erau răstigniți…Ei au luat același limbaj și au început să repete aceleași lucruri, dar unul dintre ei avea Ceva în interior.

Acea preoție care a trăit perfecțiunea, care era atentă la hainele lor, la dieta lor, care mergea la biserică și citea Biblia, trăia o viață foarte strictă, se spăla pe mâini înainte de a mânca, era atentă la spălatul oalelor, măsura chimen și mentă pentru a plăti zeciuială, erau foarte meticuloși în a ține Cuvântul, în a ține Legea, atât de atenți cât de largi erau filacteriile și dacă purtau Scripturile corecte pe filacterii și pe frunte. Ei au făcut totul perfect dar au ajuns în iad.

Dar, iată un om care și-a trăit toată viața într-un mod greșit, dar în ziua aceea a fost în Paradis, pentru că atunci când a înviat Isus, a înviat și el odată cu Isus. Ce l-a curățat? Nu a fost că a ținut Legea, ceea ce l-a curățat a fost credința în Cuvânt. Ce l-a făcut potrivit pentru Paradis? Credința în Cuvânt. Ce l-a făcut potrivit pentru o înviere și un trup? Credința în Cuvânt.

Ce ne face pe voi și pe mine potriviți pentru răpire? Credința în Cuvânt. Eu nu predic împotriva faptelor bune. Să trăiești ca un răufăcător și să te aștepți ca lucrurile să iasă bine, tu știi mai mult de atât. Dar toate faptele bune pe care le putem aduna, nu vor face aceasta. Cheia este să crezi Cuvântul când Se manifestă în ziua ta.

În mesajul Dumnezeu fiind înțeles greșit, din iulie 1961, fratele Branham a spus:

„De asemenea fariseii, preoții, L-au înțeles greșit și au spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de acolo!” Hoțul din stânga Lui L-a înțeles greșit, și a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, ia-ne jos de pe cruce, și mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi.” Dar hoțul din dreapta L-a înțeles.”

„L-a înțeles.” Acum ascultați, citim din Scriptură. Acel hoț nu L-a înțeles întotdeauna, dar acum L-a înțeles și a spus:

„Noi am făcut rău și merităm ceea ce primim, dar Omul acesta nu a făcut nimic. Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta.” Priviți cum Glasul acela S-a întors și i-a zis: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai.” El a înțeles că Acela era Dumnezeu care murea pentru păcatele noastre.”

Cum a înțeles? Printr-o descoperire, prieteni! Ceva din el a prins descoperirea și el a știut că Acela era Domnul lui, că El era Împăratul și venea în Împărăția Sa.

Ascultați, diavolul ne păcălește să privim tot timpul la noi înșine. „Tu ești așa și nu poți trece peste aceasta, nu poți opri aceea…” Dar, ignorați-l pe diavolul și priviți la Cuvânt. Întoarceți-vă privirea spre Hristosul descoperit.

Apoi, este ceva cu care te lupți și este ceva care te împiedică. Nu mai face aceasta și roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să încetezi s-o faci. Demască-l! De câte ori faci aceasta, demască-l și strigă spre Dumnezeu pentru eliberare și ajutor. Dar nu mai privi la lucrurile acestea, ci privește la ce este în sufletul tău, privește la descoperirea din sufletul tău și recunoaște că: „Dumnezeu mă cheamă. Am tot felul de lucruri de scaiete lipicios care se lipesc încă de mine și am nevoie de ajutorul lui Dumnezeu în fiecare zi. Am nevoie de Duhul Sfânt să mă ajute prin această viață ca să mă pot maturiza și să depășesc aceste lucruri.”

Dar eu nu privesc la aceste lucruri, ci privesc la Cel care este Domnul meu, care vine în Împărăția Sa; privesc la Mire; privesc la Cel care a venit astăzi, la Fiul omului care Se descoperă, care a venit acum pentru mine și mă unesc cu El. Aceasta este salvarea mea! Aceasta este nădejdea mea! Aceasta este slava mea! Nu sunt eu.

Să mergem la Luca 7.36-50:

„Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului și a șezut la masă.

Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,

și stătea înapoi lângă picioarele lui Isus și plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei, și să le șteargă cu părul capului ei; le săruta mult și le ungea cu mir.

Când a văzut lucrul acesta, fariseul, care-l poftise, și-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de El, că este o păcătoasă.”

Isus a luat cuvântul și i-a zis: „Simone, am să-ți spun ceva.” „Spune, Învățătorule!” I-a răspuns el.

„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei iar celălalt cu cincizeci.

Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?”

Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”

Apoi S-a întors spre femeie, și a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le-a șters cu părul capului ei.

Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când a intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.

Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn, dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

De aceea îți spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.”

Apoi a zis femeii: „Păcatele tale sunt iertate!”

Uimitor! De cât timp era ea păcătoasă? Câte păcate a avut? Cum se putea întoarce să-și pună viața în ordine și să rezolve toate acele lucruri? Cui trebuia să-i ceară iertare? Câte scrisori ar fi trebuit să scrie? Ea era păcătoasă și păcatele ei erau multe. Dar cât timp a durat până când i s-au iertat toate păcatele? Câte penitențe a trebuit să facă?

„Cei ce ședeau cu El la masă, au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele?”

Dar Isus a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit; du-te în pace!”

Ea nu era la Templu și nu oferea nici o jertfă, dar ea a venit la Cuvântul făcut trup și Ceva din ea nu mai suporta să-L vadă respins. Dacă ei L-au respins, ea L-a primit. Iar El a privit la această femeie și la starea ei și i-a zis: „Toate păcatele tale sunt iertate.” Eu spun: „Oh, Doamne, dacă toți ceilalți vor să respingă acest Mesaj, eu vreau să-L slujesc. Îl voi accepta, și toată rușinea Lui, toată respingerea Lui, le voi suporta cu bucurie. Este bucuria mea. Este o bucurie să-L slujesc, să-I spăl picioarele, să le spăl cu lacrimile mele, să le șterg cu părul meu, să dau totul pentru acest Cuvânt viu, pentru acest Isus Hristos. Dacă nimeni altcineva nu vrea să-L slujească, eu vreau să-L slujesc pentru că Îl iubesc.”

Dar pe mine, El mă privește prin credința în Cuvântul făgăduit și mă declară neprihănit, cu păcatele iertate.

Romani 5.1-2:

„Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință…” (fratele Branham a spus: „Ca și cum nu ați făcut niciodată aceasta.”) „…avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem, și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”

Dumnezeu ne-a dat har. Cum accesăm acest har? Prin credință. De unde vine credința? Credința vine ca un dar de la Tatăl. „…avem pace prin Domnul nostru Isus Hristos, pentru că am fost îndreptățiți prin credință.”

În Unirea invizibilă, fratele Branham a spus:

„El, Mirele, a luat rușinea noastră și a aruncat-o în Marea Uitării, prin spălarea cu Apa Cuvântului și a Sângelui Vieții. Aceasta spune Biblia. Primul vostru soț cu care ați fost căsătoriți, lumea…  Mirele Uns care v-a predestinat, v-a spălat prin spălarea, prin biserică? (Adunarea spune: „Nu!”) Nu sună corect, nu-i așa? Ați putea citi aceasta în Almanah dar nu în Biblia lui Dumnezeu. „Prin spălarea Apei, prin Cuvânt.” În Cuvânt. Vedeți? Voi stați deplin neprihăniți ca și cum nu ați fi făcut niciodată aceasta, chiar de la început.

Acesta este Mesajul meu către Biserică acum, când voi ieși din emisie, într-un minut. Dacă stați pe Cuvântul lui Dumnezeu și cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu fiecare „Amin”, cu fiecare iotă, cu fiecare titlu, unde stați voi? Eu încerc să vă spun: îndepărtați-vă de acea pleavă și ieșiți afară în grâu, unde puteți să vă maturizați înaintea Soarelui. Eu aud venirea Combinei. Voi stați perfecți, neprihăniți, ca și cum nu ați fi făcut aceasta niciodată, chiar de la început. Aleluia!…”

Prin ce? Stând doar pe acest Cuvânt, stând cu El, cu fiecare iotă, cu fiecare titlu.

 Eu cred aceasta. „Ei bine, ce zici de această frază? Ce zici de acest pasaj? Cum aliniezi aceasta?” Nu știu. Eu stau ca Petru. Nu pot răspunde întotdeauna la fiecare întrebare pe care mi-o pune cineva, dar știu un lucru: sunt sigur și cred că Acesta este Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. Acesta este Mirele meu! Acesta este Adevărul! Aceasta este descoperirea și acea credință. Noi suntem îndreptățiți prin credință.

Aici, el a spus: „Voi stați perfecți, neprihăniți, ca și cum nu ați fi făcut niciodată aceasta. Aleluia! Vorbesc despre o zi a Recunoștinței.” De ce a spus aceasta? Pentru că acesta era mesajul lui de ziua Recunoștinței:

„Mă simt foarte bine. Sunt mai recunoscător pentru aceasta decât pentru orice altceva. Voi sunteți Mireasa pură, virtuoasă și fără păcat a Fiului Dumnezeului Celui viu. Fiecare bărbat și femeie care este născută din Duhul lui Dumnezeu, spălat în Sângele lui Isus Hristos și crede fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, stă ca și cum nu ar fi păcătuit de la început. Voi sunteți desăvârșiți.”

Să nu îndrăzniți să vă uitați în oglindă și să încercați să demonstrați dacă acest lucru este corect. Trebuie să te uiți în Oglinda Cuvântului, iei ceea ce a spus Dumnezeu, crezi acest Mesaj și crezi că ai fost spălat în Apa Cuvântului Sângerând. Acel Cuvânt S-a făcut trup, a fost pironit pe o cruce și a sângerat pentru tine. Și acum, când ajungi sub acea Fântână a Cuvântului, care curge afară în această zi, este Cuvântul Vieții, este Fântâna Vieții, care te curăță, te justifică și te dezbracă de viața anterioară.

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, din aprilie 1965, profetul a spus:

„Ca și în cazul „Căsătorie și divorț” de zilele trecute, când Duhul Sfânt mi-a spus aceasta. Am venit și am spus-o exact așa cum mi-a spus El.”

El a spus: „Eu vă iert!” Dumnezeu mi-a spus că voi, cei care sunteți blocați în aceste situații de căsătorie, care ați ajuns la aceasta, sunteți într-o situație greșită, nu este conform Cuvântului, dar Dumnezeu mi-a spus: „Pot să vă iert!”

Acum ascultați mai departe:

„O doamnă predicatoare a strigat puțin…” El a spus: „Când Duhul Sfânt mi-a spus, eu am venit și am spus-o exact așa cum mi-a spus El. O mică doamnă predicatoare mi-a dat o mică lovitură. Ea a spus: „Crezi că tu iei locul lui Dumnezeu?” Am spus: „Nu, doamnă.” „Ei bine”, a spus ea, „le-ai spus că păcatul lor este iertat. Unde…? Numai Dumnezeu are putere.”

Vedeți? Un alt fariseu.” (Exact ca Simon). Am spus: „Vezi, ca să poți ști că Isus i-a spus lui Petru și apostolilor după ce el a avut descoperirea despre Cine era El. El I-a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu!” Iar El i-a spus: „Ferice de tine, vedeți, fiul lui Iona! Nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Pe această piatră Îmi voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor putea birui. Și Eu îți voi da cheile. Orice vei lega pe Pământ, va fi legat în cer, ceea ce dezlegi pe Pământ…”

Aceasta este descoperirea divină a Cuvântului făcut trup. Dacă Acesta a fost trup în ziua aceea, prin Fiul, Mirele, astăzi este trup prin Mireasă. Vedeți? „Oricui îi veți ierta păcatele, le sunt iertate; oricui îi veți ține păcatele, la aceia le vor fi ținute.”

Acum, biserica catolică a luat aceasta și o dă la preoții lor, dar aceasta este carnal. Priviți! Aceasta este spiritual. Cuvântul descoperit a fost Cel care a făcut aceasta.

Acesta este motivul pentru care El le-a spus să meargă să boteze în „Numele” Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. El știa că ei știau Cine era El.”

Dumnezeu le-a dat cheile Împărăției și felul cum să administreze acele chei ale Împărăției. Astfel, orice legau cu acele chei sau orice dezlegau cu ele, era legat sau dezlegat. În biserica catolică ei au luat aceasta și au dat-o la preotul lor, și acum, preoții cred că, pentru că sunt sub conducerea bisericii, au puterea să spună: „Păcatele tale sunt iertate. Fă aceasta, roagă-te, spune de multe ori „Ave Maria”, fă penitențe și poți fi iertat. Sau nu te voi ierta.” Sau orice ar face. Dar el a spus: „Aceasta este carnal.” Dar acest lucru nu este carnal, pentru că nu este un om care alege să ierte, să lege și să dezlege. Nu este aceasta. Când a dat Isus aceste chei? Când i-a spus lui Petru: „Acum pot să-ți dau cheile?”

Ascultați, Petru nu era încă convertit, el a trebuit să meargă în camera de sus și să primească botezul Duhului Sfânt, iar Duhul Sfânt nu era încă disponibil în ziua aceea în felul acela, deoarece Hristos nu murise încă. El putea merge mai departe în călătoria Sa, dar putea să-i încredințeze cheile Împărăției lui Petru. De ce a putut El să-i încredințeze cheile Împărăției? Pentru că Petru avea Ceva în el, care putea prinde o descoperire de la Tatăl despre Cuvânt și să recunoască Cine era El: „Tu ești Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu.”

Isus a spus: „Aceasta am căutat. Acum, aceasta este identitatea ta: tu ești Petru; tu ești piatra; tu ești cel mărturisit; tu ai primit descoperirea, așa că acum pot să-ți dau cheile Împărăției, pentru că totul se bazează pe descoperirea Cuvântului, pentru că ești neprihănit prin credință.” Tu vii prin Ușa care este Cuvântul interpretat divin.

Fratele Branham a spus:

„Acesta este motivul pentru care El le-a spus să meargă să boteze în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.”

Acesta a fost motivul confuziei pentru atât de mulți oameni atunci când au ajuns pentru prima dată la Mesaj. Sau când se îndepărtează și nu vin la botezul cu apă, pentru că spun: „Dar aici, Isus a spus… (cu litere roșii în ediția aceasta a Bibliei). Cuvântul lui Isus este: „Duceți-vă și botezați în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.” Dar aici, Petru a spus: „Botezați-vă în Numele lui Isus Hristos.” Deci, eu voi lua în considerare ce a spus Isus, nu ce a spus Petru.”

Este ca și cum, când Petru uns de Duhul Sfânt, a venit și ți-a oferit profeția zilei, ar putea fi greșit. Cine a făcut aceasta? Cuvântul descoperit spiritual a fost Cel care a făcut aceasta. Petru știa care este Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. El a prins descoperirea, și acum, el împărtășea acea descoperire: „Pocăiți-vă! Întoarceți-vă de la vechea voastră cale religioasă! Întoarceți-vă de la tot ce ați crezut că este adevărat și veniți pe această cale nouă și vie. Veniți la această Ușă deschisă care este înaintea voastră, pentru că aceasta este ceea ce a spus Ioel. Aceasta este profeția deschisă înaintea voastră. Veniți prin această Ușă! Veniți la această Fântână și botezați-vă în Numele Domnului Isus Hristos!”

Ce a făcut aceasta? Ce s-a întâmplat cu păcatele celor care au venit pe Calea aceea? Ei au fost dezlegați pentru că Acela era Cuvântul spiritual descoperit, care a făcut aceasta. Isus nu a spus: „Te voi lua pe tine, pe tine și pe tine; de tine nu-Mi place cum arăți, dar ai un zâmbet frumos.” Nu, nu are nici o legătură cu aceasta. Petru a avut calitatea de a primi descoperirea, el a prins-o și aceasta a primit-o de la Tatăl. Iar Isus a spus: „Petru, nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta, ci Tatăl. Aceasta arată că ai un Receptor în sufletul tău. Eu îți voi da cheile Împărăției. Și orice dezlegi, este dezlegat; și orice legi, este legat.”

Acea legare și dezlegare nu a încetat. S-a întâmplat în fiecare epocă a Bisericii. Însă Biserica a pierdut Cuvântul, dar Cuvântul este restaurat și pentru că Cuvântul este restaurat, Biserica are încă puterea de a dezlega. Pentru că:

„La început a fost Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El, și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

În El era Viața și Viața era Lumina oamenilor.” (Ce fel de Viață era în El?)

„…Și Viața era Lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.” (Ioan 1.1-5).

El a venit. El era Viața! El era Lumina! El era Cuvântul făcut trup și strălucea o Lumină puternică în întuneric. Și întunericul era atât de întunecat încât nu puteau vedea Lumina, dar au fost persoane care au putut să vadă Lumina.

Să mergem la 1Ioan 1.1-7:

„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul Vieții…”

Ce au văzut ei? Ce au auzit? Ce au atins? Ioan este atât de remarcabil! El a putut privi și vedea dincolo de carne; el a putut să privească dincolo de manifestare și a putut vedea ce era, că Acesta era Cuvântul Vieții. Același Cuvânt care era la început, care era cu Dumnezeu, care era Dumnezeu, care era Viața. „În El era Viața iar acea Viață era Lumina oamenilor.” Ioan este cel care a scris aceasta în Evanghelia după Ioan, și acum, în Epistolă, el a spus: „Am auzit, am văzut, am atins.” Ce a făcut aceasta?

Știți, toate celelalte Evanghelii au început cu un Prunc născut într-o iesle, cu o linie genealogică naturală, fizică, dar Ioan nu începe cu naturalul, ci cu spiritualul, pentru că el era sub ungerea unui Vultur și reprezenta Mireasa. El a putut să se întoarcă la Pruncul din iesle și să spună că nu Pruncul din iesle a fost remarcabil, pentru că El, Pruncul din iesle, a fost Cuvântul făcut trup. Nu este vorba de a te închina unui Prunc într-o iesle, ci este vorba că acel Prunc din iesle, este Cuvântul făcut trup într-o iesle. Acesta este Cuvântul Vieții. Acesta era Cuvântul care era cu Dumnezeu; Acesta era Cuvântul care era Dumnezeu; Acesta era Cuvântul în care era Viața și Lumina. Și acum, Aceasta este ceea ce este.

Ioan a putut vedea Dincolo, mai mult decât o simplă manifestare, el a văzut Sursa manifestării și ce este Ea.

Unii oameni pot vedea un predicator puternic din anii 50, 60, un profet și toate acestea, dar Mireasa poate vedea că: „Acesta este mai mult de atât. Acesta este un fiu al omului care Îl descoperă pe Fiul omului. Acesta este Cuvântul Vieții care vine. Este mai mult decât ceea ce văd și spun alții.

Îmi place Ioan, pentru că el are o altfel de perspectivă. El nu a spus: „Mâinile mele au atins trupul lui Isus,” ci a spus: „Mâinile noaste au atins Cuvântul Vieții.” Acesta era trupul lui Isus, Cuvântul făcut trup.

„…pentru că Viața a fost arătată, și noi am văzut-o…”

Acesta este de fapt, Mesajul pe care L-am auzit de la El și pe care vi-L relatăm, că Dumnezeu este Lumină și în El nu este deloc întuneric.

„…și mărturisim despre ea și vă vestim Viața Veșnică, Viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată;

deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.

Și vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.”

Vestea, pe care am auzit-o de la El, și pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e Lumină și în El nu este întuneric.

Dacă zicem că avem părtășie cu El, și umblăm în întuneric, mințim și nu trăim Adevărul.

Dar dacă umblăm în Lumină, după cum El Însuși este în Lumină, avem părtășie unii cu alții și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.”

Ce este acest Mesaj? Este Cuvântul Vieții. Dacă este Cuvântul Vieții, atunci este Lumină. Dacă este Lumină, este Lumina zilei noastre, dacă umblăm în Lumină, așa cum El este în Lumină. Eu sunt. El a spus aici: „Dacă umblați în Lumină așa cum El este în Lumină, avem părtășie unii cu alții, iar Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăță de toate păcatele.” Aceasta a spus fratele Branham în „Unirea invizibilă”: „Spălați în Apa Cuvântului.”

În Sărbătoarea Trâmbițelor din iulie 1964, el a spus:

„Oamenii care-L cred pe El, vor ști numai dacă rămân constant, ca să știe ce este El. Daniel a spus: „Cei înțelepți vor ști, dar cei neînțelepți, cei neștiutori, nu vor ști. Ei Îl vor cunoaște pe Dumnezeul lor.” Acum, cum va apărea El în zilele din urmă, să-i aducă pe oameni înapoi la Cuvânt, astfel ca Mireasa să-și cunoască Soțul, să-și cunoască Perechea, Cuvântul descoperit.”

Deci, Cine este Soțul Ei? Cuvântul descoperit. De aceea a venit un profet să ne restaureze la Cuvânt, ca să putem fi prezentați Soțului nostru, Cuvântul descoperit. Toți ceilalți caută un alt semn, o altă manifestare, dar Mireasa caută Cuvântul descoperit.

„De aceea trebuie să se întâmple aceasta. Aceasta nu a fost în reformatori; nu a fost în Luther, Wesley, penticostali și ceilalți. Scriptura spune că nu a fost, dar aceasta va veni. Aceasta este promisiunea Lui pentru această epocă.” (Pentru care epocă?) „Noi trăim în epoca în care va fi venirea Lui. Ea trebuie să fie identificată în El. Orice femeie trebuie să fie identificată în soțul ei, pentru că cei doi sunt unul. Și Mireasa lui Hristos trebuie să fie identificată cu El, pentru că „Cei doi sunt Unul.” Și El este Cuvântul. Nu denominațiunea. Cuvântul! Noi trebuie să fim copiii Luminii și Lumina este Cuvântul care este făcut Lumină pentru această epocă.”

Deci, dacă umblați în Lumină, așa cum El este în Lumină, atunci aveți părtășie unii cu alții, iar Sângele lui Isus Hristos ne spală de toate păcatele. Credeți aceasta? „Amin!” Deci, care este Lumina în care putem umbla? Care este Lumina în care este El?

„Lumina este Cuvântul care este făcut Lumină pentru epoca aceasta.” Cum cunoaștem noi Lumina cu excepția că Ea vine din Cuvânt? În ordine. Cuvântul făcut trup este Lumina epocii; când voi vedeți aceasta și Biblia a spus așa.”

Deci, cum voi fi sub Fântâna care spală și curăță? Prin faptul că am venit la acest Cuvânt, Îl văd și este Lumina în care umblu. Este Lumina Lui, este Viața Lui, este Mirele meu, Cuvântul descoperit. Vedeți? Totul este în ceea ce ți se arată și în tot ceea ce cauți. Căutăm ceea ce a fost? Vom rata aceasta. Căutăm ceea ce așteaptă unii oameni și amână pe viitor? „Când va veni El, când va veni Hristos, când va veni Mirele, când va veni Soțul, va fi așa și vom vedea aceasta.” Nu! profetul a venit să ne spună: „Este Cuvântul descoperit. Aceasta să căutați! Cu Aceasta să vă uniți! Pe Acesta să-L îmbrățișați”

În mesajul Evenimente moderne clarificate prin profeție, din decembrie 1965, fratele Branham a spus:

„Și nu Mă primiți. Va veni un altul, pe acela îl veți primi.” Vă veți lua denominațiunile voastre și veți merge mai departe cu ele. Doar continuați. Biblia a spus: „Ei au fost ridicați ca să împlinească acest loc: orbi, goi și nu știu.” Biserică, religie, oh, foarte pioși, exact la fel ca și Cain. Aduceți o jertfă, faceți totul exact la fel cum a făcut Abel. Dar prin descoperire i s-a descoperit care era taina, nu roadele câmpului sau ceva ce faceți voi. Credinciosul poate vedea Cuvântul făcut trup, dar ceilalți nu pot face aceasta.”

Așadar, ce te face credincios? Faptul că ești capabil să vezi Cuvântul făcut trup.

Am câteva citate pe care le voi citi repede, care trec prin unele din aceleași lucruri.

Din nou în Unirea invizibilă a Miresei lui  Hristos:

„Oh, Biserică răspândită în întreaga lume, noi Îl urmăm pe Isus Hristos, Cuvântul! Pentru a fi în Mireasă, tu trebuie să te recăsătorești cu Cuvântul lui Dumnezeu, care este Hristos. „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu, și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.”

În Evenimente clarificate prin profeție, din august 1965, citim:

„Acum credincioșii pot vedea că Cuvântul este făcut trup în generația lor, Dumnezeu care vorbește.”

Puteți vedea Cuvântul făcut trup în generația voastră? O, slavă Domnului! Dacă nu-L puteți vedea, priviți în jur. Nu mergeți numai în urmă, acum șaizeci de ani, ci priviți în jur. El a promis că va avea o Mireasă; a promis că acesta este timpul Miresei; a promis că va veni Capul să Se unească cu Mireasa, pentru că acesta este timpul Unirii și Semnul; aceasta este Unirea invizibilă. Acesta este El care a venit să Se unească cu un popor pe Pământ. Capul venind la Trup, pentru a Se manifesta într-un Trup.

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, el a spus:

„Cum a făcut-o El? Ce s-a întâmplat în prefigurare acum? El a deschis partea laterală a lui Adam și a luat o parte din trupul lui, care era Adam, ca s-o facă pe Eva. Mireasa trebuie să fie Cuvântul pentru că El este Cuvântul.”

Și ce este Cuvântul? Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu, nu-i așa? Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi. „Mireasa trebuie să fie Cuvântul pentru că El este Cuvântul. Ea nu poate sta pe crezuri; ea nu poate sta pe denominațiuni; ea nu poate sta pe un comportament bun, ea trebuie să stea numai pe Cuvânt, pentru că ea face parte din El. Ea a fost luată din Hristos.”

Această Mireasă este parte din Cuvânt și parte din manifestare. Tu nu poți sta pe nimic altceva, pentru că există un singur lucru pe care trebuie să stăm, și acela este „piatra”, Cuvântul descoperit. Aceasta este poziția noastră.

Mesajul Sărbătoarea Trâmbițelor:

„Acesta este Cuvântul. Mireasa este cu Cuvântul. Eu sunt unul. Cum pot fi unul? Când acel Cuvânt care este Acolo, pătrunde în tine și face ca tu și Cuvântul să deveniți Unul. Aceasta este exact ce a promis El.”

Laudă lui Dumnezeu! Aceasta este descoperirea pentru ceasul nostru!

În mesajul Pecetea Paștelui, din aprilie 1965, fratele Branham a spus:

„…Când Dumnezeu S-a uitat la Calvar și L-a văzut pe Isus murind, El nu…Oh, El a murit pentru Mireasa Sa, Trupul, care este Cuvântul, Biserica; Biserica ce crede Cuvântul lui Dumnezeu pentru epoca aceea, fie că este picior, trup, cap sau orice ar fi.”

Ce spune el? Când Dumnezeu a privit în jos și L-a văzut pe Isus pe cruce, El a văzut Trupul Lui, a văzut Mireasa Lui acolo, pentru că Ea face parte din Cuvânt. Acolo era Cuvântul murind pentru noi, iar noi am fost parte din Acesta, pentru că suntem parte din El. De unde vine Mireasa? Ea vine din El. Ce este El? Cuvântul! Ce este Ea? Cuvântul! El este Cuvântul făcut trup. Ce ar trebui să fie Mireasa? Cuvântul făcut trup pentru generația Ei. Amin.

„Și acum, când a privit Acolo, a văzut Biserica. Biserica ce crede Cuvântul lui Dumnezeu pentru epoca aceea.” (Pentru care epocă?) „Fie că este picior, trup, cap sau orice ar fi.”

Ce înseamnă aceasta? Indiferent de epoca în care se afla, dacă este Luther, la picioare, dacă este Wesley sau ajunge la partea penticostală, dacă ei cred că sunt parte a Trupului. Dar ce parte suntem noi acum? Veniți la Cap, la Conducerea Cuvântului, la Unire. Aceea este Poarta; aceea este Ușa.

În mesajul Recunoscând ziua voastră și Mesajul ei, din iulie 1964, fratele Branham a spus:

„Ca Israel, înapoi în țara lui promisă. El nu știa cum s-a întors acolo. El a fost pur și simplu automat înapoi acolo. De ce? Forța națională l-a pus pe Israel în patria sa; forța națională va pune biserica în Consiliul Mondial al Bisericilor…”

Vedem noi aceasta? Forța națională, Holocaustul, al doilea Război Mondial și toate acestea au creat, de fapt, scenariul pentru a readuce Israelul în patria sa. Și acum, evreii din întreaga lume continuă să se întoarcă în Israel din cauza antisemitismului, a presiunii care se acumulează în toată Europa și în întreaga lume. Ce face Dumnezeu? Îl împinge înapoi în țară pe micul Beniamin, pe cei o sută patruzeci și patru de mii, ca să audă Mesajul de la cei doi profeți. Cine face aceasta? Forțele naționale. Cine va pune biserica în Consiliul Mondial al Bisericilor? Ei îl vor vedea la final pe Papa în fruntea acestuia. Chiar dacă nu vor aceasta, Forțele naționale se mișcă astfel, la fel sistemele politice și sistemele religioase.

„Acum, Forța națională a pus Israelul în patria lui; Forța națională va pune biserica în Consiliul Mondial al Bisericilor, dar Puterea lui Dumnezeu va pune oamenii în Mireasă.” (Nu presiunea externă). „Lumea forțează aici, lumea forțează acolo, dar Dumnezeu forțează în sus. Duhul lui Dumnezeu care este Cuvântul lui Dumnezeu, „Cuvântul Meu este Duh și Viață”, va pune Mireasa în locul Ei.”

   Cine te va pune în locul tău? Acest Cuvânt descoperit pe care L-a adus El, a venit să te pună la locul tău. Nu o presiune externă, nu o altă circumstanță, nu altcineva care va face să se întâmple aceasta. De aceea a trimis El Cuvântul printr-un profet. El a trimis Cuvântul cu Duhul, ca să pună Mireasa la locul Ei.

Așadar, ce te pune la locul tău? Nu o acțiune a mea, nu ceva ce fac eu, nu un loc în care mă mut, dar ce mă aduce în acest loc? Este Duhul, este Cuvântul care mă pune la locul meu. De ce?

„Pentru că Ea își va recunoaște poziția în Cuvânt. Atunci Ea este în Hristos, o va pune la locul Ei. Nici o forță națională nu va face aceasta. Dar forța națională l-a împins pe Israel în patrie. Forțele naționale ale Consiliului Mondial al Bisericilor va împinge fiecare organizație în acesta, dar Puterea lui Dumnezeu va ridica Mireasa în slavă, afară din aceasta.”

Cum vine această Putere la tine? Vine în acest Cuvânt descoperit, vine în acest Mesaj, este descoperirea lui Isus Hristos personal pentru tine, individual, căci tu recunoști că: „Acesta nu este un om care predică; Acestea nu sunt o mie două sute de cărți; acesta nu este… Acesta este Isus Hristos care vine să mi Se descopere pentru că vrea să Se unească cu mine, vrea să locuiască în mine și să trăiască în mine.”

Ascultați, nu forța națională vă va pune în acea poziție, ci o descoperire a Cuvântului vă va pune în acea poziție. Voi  veți putea spune: „Eu sunt Mireasa lui Isus Hristos.” Prin ce? Prin descoperirea acestui Mesaj. Nu pentru că poți face tot felul de semne și minuni. Peste tot în lume există biserici care pretind că fac semne și minuni, dar acesta nu este singurul lucru, prieteni, ci este Puterea lui Dumnezeu care te va ridica în poziția ta, pentru că îți vei vedea poziția în Cuvânt. Prin ce? Printr-o descoperire. Nu ceva la care ne gândim; nu ceva în care ne forțăm; nu ceva ce încercăm să facem, pentru că este la fel de simplu ca și la tâlharul de pe cruce; este la fel de simplu ca la femeia aceea micuță, care L-a văzut pe Isus stând acolo neprimit și cu picioarele murdare. Ceva din ea a spus: „Ce rușine! Este o ocară că ei nu iubesc acest Mesaj. Este o rușine că ei nu apreciază ce a făcut Dumnezeu în ceasul acesta. Este o ocară că nu-I dau atenție. Este o rușine că-L lasă acolo cu picioarele nespălate.”

Ceva din ea a spus: „Eu nu pot face aceasta, nu pot să-L ignor, nu pot să trec pe lângă El. Nu pot merge mai departe, trebuie să-I dau viața mea.” Și aceasta a adus-o în poziția ei predestinată, pentru că Ceva din interiorul ei a recunoscut Cine era El. Și importanța, semnificația acestui lucru a mișcat-o probabil dincolo de inteligența ei intelectuală, pentru că era o altă Forță care o mișca. Ea făcea parte din Cuvânt, avea un rol de jucat, trebuia să facă acea lucrare pe care trebuia s-o facă, trebuia să-I slujească în felul acela. Aceasta era partea ei predestinată în Planul lui Dumnezeu, și când L-a recunoscut acolo, că Acela era El, a alergat direct la El.

Oh, puteți recunoaște că Acesta este El? Că acest Cuvânt poate să te pună în poziția ta? Nu faptele tale bune, nu caracterul tău bun, nu finețea ta.

Ascultați, ne uităm la noi înșine și spunem…Am văzut spatele tuturor celor care sunt aici și aș putea începe cu lista mea de infracțiuni de personalitate, de trăsături caracteristice și mintea voastră va spune: „Fratele…Sora…Fratele…” Tu știi unde stau ei și mintea ta…

Noi nu suntem Mireasa pentru că suntem oameni perfecți; nu suntem Mireasa pentru că am scăpat de natura de scaiete lipicios; nu faptele bune, conduita bună, nu faptul că facem totul bine și trăim o viață perfectă ne-a pus în poziția noastră. Fratele Branham a spus: „Biblia nu este o carte de coduri morale.” Știu că pentru unii este greu de înțeles. Ne spune Biblia cum să trăim? Absolut! Ne spune că trebuie să trăim corect? Da. Ne spune cum să-i tratăm pe oameni? Absolut! Totul este Acolo, totuși „Biblia nu este o carte de coduri morale, nu este o carte de legi, ci este o descoperire a lui Isus Hristos.” Amin.

Ce încearcă Dumnezeu să ne transmită prin Biblie? Nu un cod moral. El încearcă să-Și descopere Planul tainic. Unii oameni iau Biblia și văd un cod moral, apoi judecă pe toată lumea pe baza unui cod moral și ești înăuntru sau ești afară. Aceasta făceau fariseii. Noi putem să stăm în biserică și să facem același lucru. Cod moral. „Ei bine, ești înăuntru; ești afară; nu faci parte…” Dar Biblia nu este un cod moral.

Fratele Branham a spus că Biblia nu este nici o carte de istorie, deși conține istorie. Nu este o carte de coduri morale, deși are multă moralitate în Ea. Dar ce este Biblia? Este descoperirea lui Isus Hristos. Este chiar lucrul care a fost tot timpul în Mintea Lui și El vrea să ajungă la poporul Său. Ce vrea El să prindem? Cine este El; unde este El; care este Planul Lui. Acesta este Planul întregii Biblii.

Eu spun: Doamne, lasă această descoperire să mă pună la locul meu! Ajută-mă să înțeleg aceasta, Doamne! Nu poziția mea morală superioară, nu aceasta este bună pentru mine sau înțelegerea mea mai mare, ci doar o simplă acceptare a ceea ce spune Cuvântul Tău. Lasă acest Cuvânt să mă pună în poziție și fie ca Duhul Tău să vină și să facă Cuvântul să trăiască în mine.

Vreau să închei cu Apocalipsa 22.17:

„Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Și cine aude, să zică: „Vino!” Și celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia Apa Vieții fără plată.”

Așadar, care este poziția Miresei? Când ajungem la sfârșitul Cărții, la sfârșitul Apocalipsei, la încheierea tuturor lucrurilor, ni se spune că cel mai mare lucru este: „Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Deci, acum de unde vorbește Duhul? Unde este Glasul final pentru epoca finală? Unde lucrează Dumnezeu? Unde mărturisește Dumnezeu? Unde Se manifestă Dumnezeu? Unde vorbește Dumnezeu descoperirea Cuvântului care leagă și dezleagă? Acest Glas vine prin Trupul Său. Iar Trupul Lui este Mireasa Lui. Și fratele Branham a spus: „Ea și numai Ea stă pe aceasta.”

De ce este diavolul mânios? Că El este în Ea și numai în Ea. El nu spune: „Duhul și bisericile spun: „Vino!” Noi am trecut de epocile Bisericii, iar El spune: „Duhul și Mireasa zic: „Vino!”

Ce este în tine? Cuvântul manifestat pentru această zi este în mine. Dacă ești o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, dacă ești un atribut exprimat, dacă ești un copil al lui Avraam, ești născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu. Aceasta este poziția ta și Dumnezeu vrea să te folosească pe tine, iar viața ta, cuvintele tale, mărturia ta, să spună: „Vino! Vino!” Unde este Cuvântul viu? Unde este manifestarea în această oră? „În Ea și numai în Ea!” Conform Bibliei.

Eu spun: Doamne, lasă viața mea să vorbească Cuvântul Tău! Lasă limba mea, acțiunile mele, tot ce fac, să spună constant: „Vino la Fântâna care nu seacă niciodată! Vino la Cuvântul făcut trup! Vino să devii și tu o Fântână arteziană!”

Aceasta s-a întâmplat cu femeia de la fântână. Aceasta s-a întâmplat cu tine și cu mine. Aceasta este poziția noastră la sfârșitul Cărții: „Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Haideți să mărturisim aceasta cu tot ce este în inima noastră! Haideți să continuăm să trăim acest Cuvânt, să-L manifestăm, să-L mărturisim, să-L vestim în fiecare oportunitate pe care o avem, cu toată puterea noastră, și să spunem: „Vino!”

Mireasa nu spune: „Du-te acolo; du-te dincolo; du-te…” Nu! Mireasa spune: „Vino!” Ce înseamnă când Mireasa spune: „Vino!” Aceasta înseamnă că Ea este deja la Apa Vieții. Ea este deja acolo, Ea știe unde este, este părtașă la Apa Vieții, stă cu Apa Vieții, în Ea este o Fântână arteziană care țâșnește în Viața Veșnică. Ce este Ea? Ea este Fântâna, Ea are Fântâna, știe totul despre Ea, și spune: „Vino! Vino și bea!”

„Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu este Acesta Hristosul?”

Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni! Oh, pe această piatră! Vreau să vă pun o întrebare: Oare atunci când Isus a mers în Samaria, femeia aceea de la fântână, a băut din aceeași Stâncă din care au băut și israeliții? Răspunsul este: „Da!” Este în ordine. Aceasta a spus fratele Branham, că ea a întâlnit Stânca.

Cine a spus Pavel că era Stânca? Hristos. Iar Hristos este Cuvântul uns din fiecare epocă. Deci, ce Stâncă a întâlnit și din ce Stâncă a băut ea? Din Hristos.

Când Isus i-a zis lui Petru: „…pe această piatră (Stâncă),...” (Ce era aceasta? Descoperirea lui Isus Hristos în fiecare epocă). „…Îmi voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui.”, știți ce a spus fratele Branham? „Eu am stat pe aceeași Stâncă!”

Acum vă întreb: Din ce Stâncă beți voi? Pe ce Stâncă stați voi? Ce Stâncă este sprijinul tău? Cine este Stânca ta cea tare? Ce Stâncă ai găsit? Sub ce Stâncă te ascunzi? Pentru că Piatra (Stânca) de temelie, a devenit Piatra din vârf. El este Temelia mea! El este Sursa mea; El este Căpetenia mea și Adăpostul meu. Această Piatră este totul pentru mine. Stai pe Stâncă! Bea din Stâncă! Adăpostește-te sub Stâncă!

Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni! Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim pentru Cuvântul tău cel bun! Doamne, Te rog să ne ajuți să avem ochi să vedem și urechi să auzim. Ajută-ne să venim și să bem din această Fântână care nu a secat niciodată. Doamne, în fiecare epocă Tu ai dat acces, prin harul Tău, la o descoperire a Ta; în fiecare dispensație Tu ai deschis un alt punct de acces și fiecare acces ne aduce în același loc, ne aduce la Tine, Stânca mântuirii noastre, Fântâna din care bem și care nu seacă niciodată.

Doamne, ajută-ne să nu ne bazăm pe porți vechi și pe puncte vechi de intrare, ci să recunoaștem că Tu ai deschis o Ușă în epoca noastră; Tu ai deschis Ușa la sfârșitul epocilor Bisericii, în Apocalipsa 4, și Tu ne-ai adus prin ușa deschisă un Cuvânt descoperit, descoperirea ceasului nostru, ca să putem vedea Planul Tău, Taina Ta, ca să putem fi poziționați prin acest Cuvânt, să ne ocupăm locul și să proclamăm această Evanghelie glorioasă.

Tată, ajută-ne, prin Duhul Tău, să trăim această Evanghelie, să o proclamăm, să o afișăm, să ne supunem Ei.

Doamne, Isuse, ajută-ne să-Ți spălăm picioarele cu lucrurile cele mai valoroase pe care credem că le avem în viața noastră. Ajută-ne s-o punem la picioarele Tale, și Doamne, fie ca lacrimile noastre de pocăință și părerea noastră de rău pentru greșelile noastre, să fie neîncetat spălarea picioarelor Tale. Fie ca noi să-Ți purtăm rușinea, s-o luăm asupra noastră, fie ca noi să-Ți sărutăm picioarele și să ne rugăm.

Ajută-ne să venim la Tine și să-Ți slujim cu toată viața noastră. Ajută-ne să ne predăm Ție și să devenim ceea ce vrei Tu pentru noi. Lucrează prin fiecare dintre noi, căci Tu ai un loc unic pentru noi toți. Tu ai un loc în familie și printre prieteni, iar noi vrem să fim o Fântână arteziană; vrem să fim o Sursă; vrem să fim un Glas; vrem să fim un Loc, care poate invita oamenii să vină.

Fie ca Tu să-Ți găsești aleșii și să-Ți aduci Mireasa, iar viețile noastre să influențeze multe persoane. Ajută-ne să fim o Lumină strălucitoare în această epocă în care trăim, pentru că, prin harul Tău, ne-ai dat Adevărul Cuvântului Tău. Fie ca El să fie viu în noi, căci Te rugăm aceasta în Numele Domnului Isus Hristos.

Binecuvântează poporul Tău, pe fiecare pe calea lui și ajută-ne să încheiem cu bine această cursă. Ajută-ne să ducem la bun sfârșit cursa pe care ne-ai hotărât-o și ajută-ne s-o facem cu o credință neclintită că nu vom fi descurajați, că nu vom fi întorși înapoi, ci vom trăi acest Cuvânt, vom vesti acest Cuvânt, vom rămâne cu acest Adevăr cât va mai exista suflare în acest trup și ne vei îngădui să rămânem pe acest Pământ.

Ajută-ne să proclamăm pentru totdeauna Adevărul acestui Mesaj al timpului de sfârșit. Fie ca El să fie proclamat în căsniciile noastre, în viețile noastre, în familiile noastre; fie ca El să fie revendicat prin cuvintele noastre, prin acțiunile noastre și prin faptele noastre.

Fie ca totul să mărturisească că Tu ești viu, că Cuvântul Tău este viu, că Tu ești aici și Te manifești din nou într-un Trup cu multe mădulare. Fă minuni prin Trupul Tău, mărturisește că ești viu, arătându-Ți semnele și minunile. Arată-Ți Cuvântul manifestat în orice fel, în fiecare aspect.

Du-ne tot mai sus în descoperirea Cuvântului Tău, Te rugăm, până ajungem pe deplin la poziția noastră.

Te iubim și Îți cerem binecuvântarea Ta peste toate acestea, în Numele lui Isus Hristos.

Domnul să vă binecuvânteze pe toți! Amin.

                                -AMIN–