O CASĂ CU TREI CAMERE

29 aprilie 2026

Să deschidem Bibliile la 1Corinteni 3.16:

„Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?”

Slavă Domnului! Să citim aceasta din nou: „Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?”

Cu două săptămâni în urmă am vorbit despre tema „Locul secret”, și acum voi rămâne în aceeași temă, deoarece nu am terminat, mi-au rămas câteva notițe și m-am tot gândit la ele. Astfel, vreau să împărtășim împreună mai multe lucruri pe aceeași temă și să predic despre O CASĂ CU TREI CAMERE. Fratele Branham ne-a învățat despre aceasta și vreau s-o împărtășesc cu voi.

Să mergem mai întâi la Ioan 14.18-23:

„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi…” (Deci, cine este Mângâietorul? Este Domnul Isus, este Duhul Sfânt).

„…Peste puțină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi…” Iubesc absolut aceste versete biblice: „Lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea.” Credeți aceasta? „Lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea.” Cu ce fel de ochi Îl veți vedea? Cu ochii naturali? Îl veți vedea cu ochi naturali? Îl veți vedea cu ochii credinței!

„…În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine, și că Eu sunt în voi.

Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.”

Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă și nu lumii?”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și ne vom face locuința în el.”

Voi sunteți Templul lui Dumnezeu. Întrebarea pe care o are Iuda…Isus le-a spus: „Mă voi întoarce la voi. Lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veți vedea. În ziua aceea, veți ști că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine și că Eu sunt în voi. Și Eu Mă voi arăta vouă.” Atunci Iuda a pus o întrebare: „Cum Te vei arăta nouă și nimeni altcineva nu Te va vedea? Cum se va face aceasta?”  Și atunci, Isus a început să-i spună: „Eu voi locui în tine. Așa Mă voi descoperi ție. Eu voi fi în tine, voi locui în tine, Mă voi descoperi ție. Eu voi fi Duhul Adevărului în tine, Mângâietorul care te va călăuzi și te va conduce în tot Adevărul. Așa Mă vei vedea, pentru că Eu voi fi una cu tine, descoperindu-ți Cuvântul.”

Deci, noi trebuie să ne îndepărtăm foarte mult de atâtea lucruri naturale și să ne simțim mângâiați, privind spiritual, la împlinirea Cuvântului.

În mesajul Calea Vieții, din iunie 1962, fratele Branham a spus:

„Ați observat în ziua de Rusalii, marele Său Stâlp de Foc despre care știm cu toții că a fost Mângâietorul Legământului, care era Isus Hristos…

Moise a socotit ocara lui Hristos ca o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că a părăsit Egiptul, urmând acel mare Mesager, această Lumină. În ziua de Rusalii, când această mare Lumină a venit acolo, Dumnezeu S-a împărțit…”

Cine? Ce a făcut Dumnezeu? S-a împărțit pe Sine. Acest mare Stâlp de Foc, care l-a condus pe Moise prin pustie, care l-a scos din Egipt, acest mare Stâlp de Foc, Îngerul Legământului, care era Isus Hristos, El S-a împărțit.

„…Limbi de Foc s-au așezat pe fiecare dintre ei și toți s-au umplut cu Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le-a dat Duhul Sfânt să vorbească. Dumnezeu S-a separat din a fi o singură Ființă, la a fi în Biserica Sa, împărțindu-Și Viața cu poporul Său.”

Oh, îmi place aceasta! Partea scrisă cu litere groase, mi-a atras atenția în timp ce citeam. „Dumnezeu S-a separat din a fi o singură Ființă, la a fi în Biserica Sa, împărțindu-Și Viața cu poporul Său.” Deci, unde este El? Cum Îl vom vedea noi și lumea nu Îl va vedea? Cum ni Se va descoperi El nouă și nu lumii? Cum Îl vom cunoaște? Cum Îl vom vedea? Pentru că El va fi cu noi și în noi, trăind și locuind în noi ca Mângâietorul care ne descoperă Cuvântul. Ce este aceasta?

„Dumnezeu Se separă din a fi o singură Ființă…” Oh, nici nu știu dacă înțelegem aceasta, pentru că întotdeauna ne gândim la aceasta cu mintea noastră, dar nu este așa. Cum Se separă Dumnezeu din a fi o singură Ființă? Se împarte, vine în Biserica Sa și El este încă Dumnezeu. Eu nu știu cum funcționează aceasta în tărâmul spiritual, dar funcționează. Dumnezeu nu S-a diminuat niciodată, dar El are capacitatea de a Se împărți, de a-Și împărtăși Viața cu noi și în noi, împărtășind-o în unire, unit cu noi.

Dumnezeu Se împarte, nu mai este doar o singură Ființă. Fratele Branham a pus: „Tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos, și tot ce era Hristos, El a turnat în noi.” Amin. Dumnezeu a fost îmbuteliat și închis într-un singur Om, dar acum, Dumnezeu poate fi „îmbuteliat” și închis într-un Trup de credincioși. Unde este El? Unde locuiește El? Unde este locașul Lui? Unde este Templul Lui? Unde este Cortul Lui? Unde este locuința Lui? Slavă lui Dumnezeu!

În Fapte 9.3-5, Saul, care mai târziu avea să fie cunoscut ca Pavel, călătorea pentru a persecuta creștinii din Damasc.

„Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

El a căzut la pământ și a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?”

„Cine ești Tu, Doamne?” a răspuns el. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. Ți-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un țepuș.”

De aceea, Pavel a putut să spună atât de ușor: „Voi sunteți Templul lui Dumnezeu!” Voi sunteți locuința lui Dumnezeu! Voi sunteți locașul lui Dumnezeu! pentru că atunci când s-a întâlnit cu Stâlpul de Foc, același Stâlp de Foc care era în Vechiul Testament și care i-a vorbit lui Moise dintr-un rug aprins, Același care l-a condus afară din Egipt, acel Stâlp de Foc, acea Rază de Lumină care a coborât în Cortul din Vechiul Testament, Slava Shekinah intrând în Sfânta Sfintelor, era Același care L-a văzut Pavel pe drumul spre Damasc. Și acel Stâlp de Foc i-a vorbit cu un Glas care i-a spus: „De ce Mă prigonești?” Și Pavel L-a întrebat: „Cine ești Tu? Eu nu știu pe cine prigonesc. Văd Stâlpul de Foc, Semnul Vechiului Testament, Îngerul Legământului, Mesagerul Legământului, dar Tu cine ești? Pe cine prigonesc?”

Pavel prigonea Biserica, Trupul lui Isus Hristos, Cortul și Locuința acestui Stâlp de Foc, care S-a frânt pe Sine, S-a împărțit pe Sine și S-a așezat pe ei ca niște limbi de foc. Astfel, Pavel a primit o descoperire, de aceea a putut să împartă Cuvântul atât de bine, pentru că el a început să înțeleagă unde era Dumnezeu.

El i-a spus: „Eu sunt Isus pe care-L prigonești.” Dar Pavel nu L-a prigonit niciodată pe Isus, Omul din Nazaret, ci L-a prigonit pe Isus în Mireasa Sa, Biserica. Dumnezeu este bun!

În mesajul Apocalipsa capitolul patru, din ianuarie 1961, fratele Branham a spus:

„Acum, primul Tron a fost în cer, Scaunul de Judecată. Al doilea Tron a fost în Hristos, al treilea Tron este în om. Acum, permiteți-mi să iau acest lucru mic pe care l-am schițat aici. Aș fi vrut să am o tablă neagră ca să pot face aceasta mai sensibilă pentru voi. Noi vom lua și vom desena curțile.” (Acum, el urma să vorbească despre curți, despre Cort).

„…vom desena curțile, voi face doar un cerc…” (Eu am făcut aceasta pentru voi acum două săptămâni, când am desenat cele trei cercuri. Ce a desenat el? Curțile Cortului, Cortul lui Dumnezeu. Ce a desenat el? Trei cercuri care vă reprezintă pe voi).

„…vom desena curțile, voi face doar un cerc sau ceva. Eu cred că așa ar fi poate cel mai bine. Vom lua și vom face curțile. Acum, ce este un om? El este o făptură triunică: trup, suflet și duh. Câți știu aceasta? Urmăriți apropierea lui Dumnezeu. Ce este inima Lui? Vă mai amintiți mesajul meu, „Dumnezeu a ales inima omului ca turnul Său de control”, iar diavolul i-a ales capul ca turn de control. Vedeți? El îl face să vadă lucruri, să le privească prin ochii lui. Dar Dumnezeu, în inima omului îl face să creadă lucrurile pe care nu le poate vedea. Vedeți? Dumnezeu este în inima lui. Tronul lui Dumnezeu este inima omului. Ați prins-o? Dumnezeu Și-a făcut Tronul în inima omului.”

Deci, unde este Tronul lui Dumnezeu? În inima omului. Îmi place aceasta!

În Efeseni 2.19-22, citim:

„Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu,

fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

În El, toată clădirea bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți o locuință a lui Dumnezeu, prin Duhul.”

Dumnezeu, în Duhul Său, locuiește într-o locuință. Ce este această locuință? Este un Trup cu multe mădulare. Uneori, așa cum am spus când am vorbit acum două săptămâni, Îl punem pe Dumnezeu atât de departe și Îl facem atât de greu de atins; ne rugăm unui Dumnezeu de acolo de departe, dar când Isus Hristos S-a rugat Tatălui Său, S-a rugat unui Dumnezeu care locuia în El. Aceasta ne-a spus profetul.

Tot în Apocalipsa capitolul patru, partea a treia, fratele Branham a spus:

„Acum, Dumnezeu are astăzi un scaun al milei care trebuie păzit. Credeți aceasta? Unde se află scaunul milei? În inima omului. Când a venit în inima omului? În ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt, care este Dumnezeu, a venit în inima omului.”

Unde este Tronul lui Dumnezeu? În inima omului. Unde este Scaunul milei? În inima omului. Când a venit El în inima omului? De aceea a murit El. El a murit ca să-Și poată vărsa Sângele pentru a plăti prețul Răscumpărării, ca să dea un preț de cumpărare și o putere de sfințire prin Sângele Său, ca să sfințească un vas, astfel încât să poată locui în el. Nu cu el, nu printre ei, ci în el. Amin? Aceasta poate să facă puterea Sângelui lui Isus Hristos: să sfințească un vas, astfel încât să poată veni să locuiască în el, înăuntrul lui.

„Cum nu Te va vedea lumea? Cum Te vei arăta nouă și restului lumii, nu?” Iată cum.

În mesajul Dedicarea Casei Domnului, din iulie 1959, fratele Branham a spus:

„Tu însuți locuiești într-o casă cu trei camere. Tu ești suflet, trup și duh, tu ești trei compartimente. Dumnezeu locuiește în trei, Dumnezeu este perfect în trei.”

Și noi suntem desăvârșiți în trei, iar noi suntem creați după chipul Lui. Corect? Deci, Dumnezeu este desăvârșit în trei și la fel noi suntem desăvârșiți în trei.

 Când vom ajunge la trupul nostru glorificat și vom locui pe Pământ în Mileniu, și dincolo, în Cerurile noi și pe Pământul nou, voi veți fi o ființă triunică. Amin? Tu vei fi același suflet pe care-l ai acum, care este născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu și va continua, el nu poate muri pentru că este casa Vieții Veșnice, pentru că are în el Sămânța Genă a lui Dumnezeu. Dacă ești un copil al lui Dumnezeu, un atribut predestinat al Atotputernicului Dumnezeu, tu ai Viața Veșnică, ai fost înviat prin puterea Duhului Sfânt și acum arde puternic. Unde? În interiorul sufletului tău. Dar noi știm că acest trup trebuie schimbat într-un trup glorificat. Și știm că acest duh omenesc, duhul lumesc pe care-l avem acum, va pleca și nu va mai fi, va fi smuls din noi și trimis departe iar noi vom primi teofania noastră, trupul spiritual pe care trebuia să-l avem de la început, cel pe care l-am ocolit pentru a veni în trupul acesta. Atunci noi vom fi o ființă triunică desăvârșită.

Așadar, noi suntem o ființă triunică și acum, chiar dacă nu este perfectă din cauza hibridării. Dar va fi modelată ca trupul Lui și vom ieși la suprafață ca o ființă triunică perfectă. Așadar, trupul acesta  este o reflectare sau o prefigurare a acelui trup care va fi.

Deci, voi locuiți într-o casă cu trei camere: trup, duh și suflet. Când fratele Branham a spus că va desena curțile ca un cerc, a desenat trei cercuri. Cercul exterior este curtea exterioară. Următorul este Locul Sfânt sau curtea interioară, iar cercul din interior, sufletul, este Sfânta Sfintelor. Astfel, pe măsură ce te miști în Cort, te miști din curtea exterioară în curtea interioară sau Locul Sfânt, apoi în Sfânta Sfintelor. Dar din exteriorul în interiorul unui om, te miști din trup în duhul omului, apoi în suflet, în acel cerc interior.

În mesajul O Viață ascunsă, din octombrie 1955, fratele Branham a spus:

„Când Dumnezeu a fost aici pe Pământ, El a ocupat o casă cu trei camere: Sufletul, Trupul și Duhul lui Isus Hristos.”

În mesajul O Viață ascunsă în Hristos, din noiembrie 1955, el a spus:

„Și acum, în exterior, la fel ca viața ta aici pe Pământ, tu locuiești într-o casă cu trei camere. Știați aceasta? Sau spuneți: „Frate Branham, eu nu sunt de acord cu tine.” Nu. Voi nu…Voi locuiți într-o casă numai cu trei camere. Poate aveți o bucătărie, o sufragerie și un dormitor. Oh, poate aveți trei sau patru dormitoare și două sau trei bucătării, cu toate acestea, voi locuiți doar în cele trei. Acestea sunt ceea ce folosiți.

Observați, aceasta este corect. În Cortul Său, Dumnezeu a locuit într-o casă cu trei camere: adunarea sau curțile adunării; locul Sfânt și Sfânta Sfintelor. Acum, ce reprezintă cele trei camere?”

Fratele Branham a spus: „Voi locuiți într-o casă cu trei camere.” Apoi a început să folosească naturalul pentru a simboliza spiritualul, și a spus:

„Știți, indiferent câte camere aveți în casă, folosiți numai trei dintre ele. Folosiți bucătăria, sufrageria și dormitorul.”

El a folosit aceasta ca o analogie și s-a ocupat de aceasta un timp. Pentru aceasta, el s-a dus la Cortul din pustie care avea trei părți: curtea exterioară, apoi când intrai după prima perdea, intrai în Locul Sfânt și urma a doua perdea și aceea te ducea în a treia parte a Cortului, în Sfânta Sfintelor.

Aceasta simbolizează o ființă umană. Te simbolizează pe tine. Vedeți Stâlpul acela mic de Foc, Stâlpul de Nor care cobora în Sfânta Sfintelor? Aceasta s-a întâmplat în ziua de Rusalii când Stâlpul de Foc a intrat în camera de sus și S-a împărțit ca niște limbi de foc despicate, astfel încât peste fiecare dintre ei era câte un fir de Stâlp de Foc, arătând că: „Eu vin la cortul Meu. Eu vin să trăiesc și să domnesc în inima oamenilor.”

Aici puteți vedea o secțiune în care se văd cele două camere din Cort.

Avem Cortul și perdelele care aduc o separare de lumea exterioară în curtea exterioară a Casei lui Dumnezeu. Există o ușă care Îl reprezintă pe Isus Hristos. Există o singură cale de intrare în Casa lui Dumnezeu, și aceea este prin Isus Hristos. Apoi, imediat ce intri pe ușă, ajungi direct la altarul judecății, al jertfei, pentru că acolo este judecat și cel mai mic păcat. Nu poți merge mai departe cu el. Și păcatul a fost judecat când păcatul nostru a fost pus peste Mielul lui Dumnezeu. Altarul de aramă reprezintă judecata, reprezintă păcatele noastre judecate  într-un Nevinovat, așezate peste un Nevinovat, așezate peste Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu.

Apoi mergem la apele separării care reprezintă spălarea cu Apa Cuvântului și este simbolizată de botezul nostru în apă. Astfel, suntem spălați și devenim curați, după care ne mutăm în curtea interioară, în Locul Sfânt, unde vedem Lumina celor șapte epoci ale Bisericii, Lumina lămpilor de foc care ard cu untdelemnul Duhului Sfânt. Acolo ai pâinea părtășiei, apoi ai altarul tămâierii, care reprezintă rugăciunile oamenilor. Te îndrepți spre o părtășie mai strânsă cu Dumnezeu în rugăciune, în părtășie cu Pâinea frântă și Lumina, care reprezintă Slava Shekinah din spatele perdelei, și care vine acum prin cele șapte epoci ale Bisericii. Dar mai este o perdea după care trebuie să intri. Când intri după următoarea perdea, este momentul când vii în contact cu Slava Shekinah a lui Dumnezeu. Acolo nu este nici o lumină făcută de om, nici o reprezentare a Luminii, nici o reflectare a Luminii, ci este Lumina Însăși.

Așadar, fratele Branham a folosit aceasta pentru a ne reprezenta pe noi. Când Dumnezeu avea un Cort, El avea o casă cu trei camere. Credeți aceasta?

Când a venit pe Pământ în Isus Hristos, El avea o casă cu trei camere: trupul, Duhul și Sufletul lui Isus Hristos. Și când S-a întors în ziua de Rusalii, El a venit să locuiască în case cu trei camere, în corturile noastre. Oh, nu vă place aceasta, prieteni?

Acest Mesaj a venit să ne ridice vălul de pe Cuvânt. A ridicat vălul care ne-a acoperit Cuvântul, care ne-a împiedicat să vedem Cuvântul, ne-a împiedicat să vedem întregul Program al lui Dumnezeu, întregul scop al lui Dumnezeu, ceea ce voia să facă Dumnezeu.

Când Dumnezeu a atras la Sine un popor…El i-a făcut lui Avraam o promisiune. El l-a ales pe Avraam și i-a făcut o promisiune lui și seminței lui, iar când Dumnezeu a venit să împlinească acea promisiune, a luat o națiune pentru Sine dintre toate națiunile. El voia un popor care să reflecte Viața Sa, așa că i-a atras la Sine; i-a scos afară cu mână puternică și multe minuni. Li S-a arătat într-un Stâlp de Foc și un Stâlp de Nor în timp ce Își conducea propriul Său popor departe de robie, departe de capcanele și robia lumii, a Egiptului, care reprezentă lumea. Și El i-a dus în țara promisă, într-o țară care le-a promis-o, ca să prospere, să fie binecuvântați, să le fie Tată, să le fie Soț, să le fie Împărat.

Pe drum, în călătorie, ei au locuit în corturi. Și El i-a spus lui Moise: „Vreau să-Mi faci un Cort, pentru că vreau să locuiesc cu voi, deoarece voi locuiți în corturi.” Și unde Și-a așezat El Cortul? Chiar în mijlocul taberei, pentru că El voia să locuiască chiar în mijlocul lui Israel. El voia părtășie cu ei, dar pentru că încă nu fusese vărsat Sângele pentru iertarea păcatelor, El trebuia să facă o cale prin care să poată sta separat, dar ei să poată avea o apropiere. Astfel, a făcut o preoție, un mare preot, o ispășire cu sânge și stropirea cu cenușa unei vaci roșii, toate acestea pentru ca El să poată locui în continuare în mijlocul poporului Său, să aibă Prezența Sa printre ei.

Totuși, El trebuia să aibă un nivel de separare pentru că încă nu exista puterea de sfințire a Sângelui vărsat al lui Isus Hristos. Astfel, El a călătorit cu ei și când s-au mutat ei, s-a mutat și Cortul, Casa Lui.

Ascultați, Mesajul a luat poveștile din Vechiul Testament și ne-a arătat inima lui Dumnezeu. Ce făcea Dumnezeu tot timpul? Același lucru pe care-l face și acum. El a prevestit aceasta tot timpul. Adică, El vine la sfârșitul timpului, ridică vălul și ne arată: „Aceasta am vrut întotdeauna. Aceasta a fost dorința Mea întotdeauna. Eu am dorit să locuiesc cu poporul Meu, ca o Familie în trup, pe acest Pământ. Aceasta a fost ruinată la început, dar Eu am lucrat cu sârguință peste șase mii de ani pentru a readuce ceea ce s-a pierdut.”

Astfel, cu fiecare pas, El S-a apropiat tot mai mult. El Se mișcă în jos ca să devină parte a părtășiei cu poporul Său, parte a Familiei Sale. El a ales această Familie dintre toate familiile, a selectat această națiune dintre toate națiunile, a locuit în mijlocul lor și astfel, Dumnezeu a fost acolo cu ei.

Apoi, ei s-au mutat în țară, și-au pus corturile deoparte și toți și-au construit case. Dar ce a făcut Dumnezeu? Acum, toți locuiau în case. Perioada corturilor s-a încheiat. Acum, ei erau stabiliți în țară.

Solomon este un tip al lui Hristos. Și Dumnezeu a zis: „Acum puteți să-Mi construiți o Casă. Voi sunteți într-o casă, și Eu sunt într-o Casă. Voi sunteți stabiliți în locul acesta, și Eu voi fi stabilit în locul acesta. Și Solomon a construit-o în același fel: o curte exterioară, o curte interioară și Sfânta Sfintelor, pentru că Dumnezeu locuiește într-o Casă cu trei camere.

La sfârșitul perioadei Vechiului Testament, când a venit timpul să aducă un nou Legământ, Dumnezeu Și-a făcut propriul Cort, și L-a făcut în pântecele Mariei. El a pus împreună elementele necesare în ADN pentru a-Și construi propriul Cort. Apoi, EL S-a asigurat că Cortul Său S-a născut, S-a asigurat că Cortul Său vine pe acest Pământ, iar la râul Iordan a coborât și a locuit pe deplin în interiorul acestui Cort. Astfel, acum Dumnezeu era pe Pământ cu poporul Său, locuind într-un Cort cu trei camere, într-o Casă cu trei camere. Oh, slavă Domnului! Cât de minunat a fost acest lucru!

Înainte, a fost Dumnezeu deasupra noastră și acum Dumnezeu era cu noi, literalmente, ca o ființă umană, arătând că: „Aceasta este ceea ce vreau!” Și El Se apropie din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mult, tot timpul.

Ce avea de gând să facă cu acel Cort? Acela nu era locul Lui de odihnă final, nu era sfârșitul călătoriei. El a venit în trup să locuiască printre poporul Său ca să-i poată atinge, să-i poată conduce, să-i poată simți; să simtă ce simt ei, să-i poată îmbrățișa, să plângă cu ei, să râdă cu ei și El a iubit aceasta. Dar acesta nu era sfârșitul. Scopul Lui era să fie Mielul lui Dumnezeu, să fie Mielul care ridică păcatele poporului Său, ca să poată merge și mai adânc în relație cu ei, nu doar să locuiască printre ei, El voia să fie în ei. El voia să ajungă la o unire conjugală, voia să ajungă la o unire atât de strânsă încât ar fi fost ascuns într-o altă casă cu trei camere, în casa ta cu trei camere.

Prin acea ispășire și prin acea putere de sfințire, El putea veni acum într-un popor, iar în ziua de Rusalii Tronul s-a mutat din Cer, la Hristos, jos în poporul Său. „Hristos în voi nădejdea slavei.” Ce face El? Restaurează Edenul, ne aduce înapoi.

Când va termina această perioadă a formării Miresei Sale, El Își va lua Fiul și Soția Fiului Său și Îi va aduce înapoi pe un Pământ curățit, ca să conducă și să domnească timp de o mie de ani. Și tot nu este sfârșitul poveștii, pentru că atunci când se va termina a șaptea zi de odihnă, El va curăța întreaga lume cu Foc sfânt și Cetatea Sa cerească, Noul Ierusalim, va coborî și se va uni cu Pământul. Astfel, bariera, separarea Cerului de Pământ va fi ștearsă pentru totdeauna, Dimensiunile se vor contopi înapoi într-una singură, iar Dumnezeu și Familia Sa vor locui pe fața Pământului, din nou înapoi în Eden.

Nu-i așa că iubiți acest Mesaj? Amin! Și Amin!

În mesajul De ce sunt oamenii atât de clătinați, din ianuarie 1956, fratele Branham a spus:

„Inima este locuința lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Dumnezeu a locuit în Slava Sa peste Chivot. Inima este Chivotul…” (Acolo vrea să locuiască Dumnezeu, acolo vrea El să stea). „…Dumnezeu nu locuiește în cap, ci în inimă. Dumnezeu nu este cunoscut prin teologie; Dumnezeu nu este cunoscut prin concepție mentală, Dumnezeu este cunoscut prin experiența de modă veche sfințită a nașterii din nou, care este inima omului. Amin.

Totuși, bărbații și femeile trăiesc o viață bună și Îl iubesc pe Dumnezeu printr-o concepție mentală. Dar adevărata ascunzătoare este în inimă, ascuns cu Hristos. Și când Hristos, Duhul Sfânt, vine în inima ta, El este cu tine, cu temperamentul tău și Își trăiește propria Viață prin propria Sa voință, prin tine.”

Ascultați, cu adevărat nu contează ce identificare ți-a fost pusă de alți oameni. Tu stai în fața oglinzii și crezi că ești lipsit de valoare și că nu ești bun de nimic, dar Dumnezeu a vrut să locuiască în tine. El vrea să locuiască în tine cu temperamentul tău. S-ar putea să ai lucruri care nu-ți plac, s-ar putea să existe niște colțuri neșlefuite care mai trebuie îndepărtate, dar Dumnezeu a lucrat mult timp pentru a putea obține o anumită esență din tine, o anumită expresie pe care vrea s-o aibă. S-ar putea să existe o mulțime de lucruri, la mine sunt încă o mulțime de lucruri care nu-mi plac și aș vrea să dispară; sunt lucruri pe care aș vrea să le pot schimba la mine, deoarece cumva, coborând în genetică, genetica vieții, totul coboară și Dumnezeu S-a asigurat că are un program de reproducere, că va lua unul de aici și unul de acolo, pentru a-i aduce împreună. El avea anumite elemente pe care trebuia să le introducă în tine, și dacă îți urmărești descendența și te uiți la programul de reproducere al lui Dumnezeu, descoperi că El este un Maestru în Genetică. El trebuia să obțină anumite lucruri pentru o anumită expresie, pentru că, unde vrea El să-Și exprime această parte a atributului Său? El vrea s-o exprime în tine cu temperamentul tău, trăindu-Și Viața în tine.

De aceea, nu te considera niciodată lipsit de valoare. Nu este bine, nu îndrăzni să faci aceasta. S-ar putea să simți că este așa și nu este nimic rău în a simți aceasta, este bine să ai puțină smerenie, dar tu trebuie să înțelegi că: „Dacă sunt ceva, este prin puterea lui Dumnezeu care locuiește în mine. Nu sunt eu, ci este El în mine.” Aceasta este abordarea corectă. Dar nu uita că El locuiește într-un cort cu trei camere, numit „Tu”, cu temperamentul tău. Oh, îmi place aceasta!

„El este în tine cu temperamentul tău și Își trăiește propria Viață prin propria Sa voință, prin tine. Aleluia!”

Poate nu-ți place de tine. De multe ori, mie nu-mi place de mine și de fiecare dată când îmi cauzez singur probleme, nu-mi place de mine. Cu toate acestea, acesta este locul în care Dumnezeu vrea să locuiască. Sunt încă o mulțime de lucruri în care am nevoie ca El să mă ajute, încă mai am multă nevoie să mor, dar El tot vrea să locuiască în mine și în tine.

În Apele de despărțire, din iunie 1955, fratele Branham a spus:

„Tu locuiești doar într-o casă cu trei camere. Când Dumnezeu era aici, El locuia într-o casă cu trei camere. Aceasta este tot în ce ai putea locui. Prima este bucătăria ta, următoarea este sufrageria sau camera de zi, iar următoarea este dormitorul tău. Tu poți avea trei sau patru dormitoare, câteva sufragerii sau ceva de felul acesta, dar, de fapt acestea sunt doar camere suplimentare. Tu vii mai întâi în bucătărie. Bucătăria este locul unde mănânci. Când vii și mănânci, ca biserica, te așezi pe bancă și auzi Cuvântul. „Credința vine prin auzirea Cuvântului.” Apoi, după ce ai mâncat Cuvântul, vii în camera de zi, care este părtășia cu restul bisericii. După aceea, locul secret este dormitorul unde intri și îngenunchezi, unde voi, o mulțime de mămici, obișnuiați să stați acolo, cu mult timp în urmă, și să vă rugați pentru copiii voștri, când erau afară noaptea.”

Fratele Branham a început să vorbească despre felul cum suntem construiți, simbolizându-ne cu casa. Apoi a început să vorbească despre aceasta, a luat aceste trei tărâmuri și a făcut trei pași. A luat trei părți și le-a folosit iar și iar și iar. El a arătat călătoria noastră prin neprihănire, sfințire și botezul cu Duhul Sfânt. Trei pași, trei părți ale nașterii din nou. El ne-a arătat trupul, duhul și sufletul nostru și ne-a arătat progresul în lucrurile lui Dumnezeu de la auzire, hrănirea cu Cuvântul, la părtășia cu sfinții, apoi în camera secretă.

Voi aveți trei camere în casa voastră, iar ceea ce ne-a arătat fratele Branham aici, în simbol, este că voi aveți locuri de părtășie generală, apoi aveți locuri de părtășie mai specifică, dar aveți un loc de părtășie care este complet rezervat și ascuns. Aveți un loc de părtășie în casa voastră și nu toți cei care intră în casa voastră pot intra în locul acela. Poate că toți intră în bucătăria voastră, se așază și iau masa cu voi, după aceea pot să se ridice și să meargă în sufragerie unde puteți avea puțină părtășie.

Voi ați avut mulți oameni în casa voastră de multe ori, dar ei nu au fost niciodată în dormitorul vostru, pentru că acel loc este rezervat pentru o părtășie mai intimă, o părtășie mai strânsă; este rezervat pentru o unire, mai ales dacă cineva este căsătorit. Un soț și soția lui se retrag acolo și discută lucruri pe care nu le vorbesc deschis cu alții, lucruri despre care trebuie să vorbească și despre care nu vorbesc cu întreaga familie, despre griji, preocupări, cereri de rugăciune. Ei își petrec timpul în acest loc secret și nu este nimeni altcineva acolo. Este o părtășie mai intimă, este locul secret.

Când vorbim despre „locul secret”, vorbim despre locul unde trebuie să fim cu Dumnezeu. Este minunat să vii la biserică să te hrănești cu Cuvântul; este minunat să ai părtășie cu sfinții, dar dacă ratăm acea părtășie intimă în locul secret, am ratat întregul scop al tuturor lucrurilor, pentru că scopul călătoriei prin Cort, este să ajungem la Dumnezeu.

Intrarea prin ușă, trecerea pe la altarul de jertfă, prin apele de separare, prin camera interioară pentru o părtășie mai mare, totul ne conduce spre acea ultimă perdea după care vom intra în contact cu Dumnezeu Însuși. Totul Îl reprezenta pe Dumnezeu, era toată casa Lui, făcea parte din alcătuirea Lui. Dar exista un loc de părtășie intimă unde putea intra doar o singură persoană, odată pe an, unul câte unul, aceea era camera interioară. În casa ta ai un loc ca acesta iar Dumnezeu vrea să te întâlnească acolo. El vrea să aibă părtășie și El este singurul oaspete pe care-L inviți acolo.

Oh, tu ai o mulțime de prieteni, ai o mulțime de asociați cu care te asociezi la nivel trupesc; îi ai la servici și sunt unii cu care ești mai apropiat la nivel emoțional, poate chiar la nivel de afecțiune, dar există numai Unul cu care ai părtășie în suflet. Acesta este Atotputernicul Dumnezeu. Slavă Domnului! Aceasta este ceea ce vreau.

În mesajul Dedicarea Casei Domnului, din iulie 1959, fratele Branham a spus:

„Casa cu trei camere, o slujbă cu trei compartimente…”

„O slujbă cu trei compartimente.” Vedeți cuvântul „slujbă”?

„…Unul este trupul tău, ceea ce faci tu pentru Hristos. Celălalt este duhul tău, ceea ce gândești despre Hristos. Celălalt este sufletul tău, credința pe care o ai în Hristos. O casă cu trei camere, complet, absolut dedicată slujbei Dumnezeului Celui viu. Neprihănire, prin credință; sfințire, prin Sânge; umplerea cu Duhul Sfânt, intrarea în pace și odihnă cu Dumnezeu.”

Îmi place cum a explicat fratele Branham lucrul acesta, când a spus:

„…trupul tău este ceea ce faci pentru Hristos.” Aici slujești, aici ești activ, aici faci lucrurile la care te-a chemat El.

Apoi, „…duhul tău este ceea ce gândești despre Hristos.” La ce meditezi, afecțiunea ta, dragostea ta, mulțumirea ta, bucuria ta în Scriptură; tu te gândești la lucrurile cu care te hrănești, la lucrurile la care te uiți. Acela este tărâmul tău spiritual.

Dar, „…celălalt este sufletul tău, credința pe care o ai în Hristos.” Amintiți-vă că fratele Branham a spus: „Sufletul are o singură poartă. El este acționat fie prin credință, fie prin necredință.” „…sufletul tău este credința pe care o ai în Hristos.”

Ascultați, tu poți s-o faci pentru Hristos, poți să ai chiar o părere bună despre Hristos, dar adevărata relație, adevărata linie de separare este darul credinței pe care îl ai în sufletul tău ca să crezi în Hristos. Fără acesta, celelalte două tărâmuri, deși faci lucruri bune, ai gânduri bune, ai dorințe bune, fără acea relație adâncă în suflet, celelalte două tărâmuri încep să-și piardă sensul și valoarea.

Ce se întâmpla în Cort? Ei aveau curtea exterioară și aveau curtea interioară. În fiecare zi în curtea exterioară se înjunghiau miei, preoții spălau jertfa tot timpul, aveau activitate pentru că oamenii veneau și plecau tot timpul. Dar ei se puteau muta în curtea interioară unde aprindeau luminile, curățau fitilurile, turnau ulei, coceau pâini proaspete, puneau tămâie pe altar și se rugau. Ei puteau face toate acestea, dar care era rostul dacă nu exista acolo Slava Shekinah în spatele acelui văl interior? Totul se făcea în zadar. Corect?

Noi facem toate acestea ca să-L lăudăm pe Cel care Se află în spatele vălului; facem toate acestea din respect pentru El, din evlavie față de El. Astfel, totul este îndreptat spre El.

1Tesaloniceni 5.23, spune:

„Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin; și duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.”

Deci, cu ce ar trebui să-L slujești pe Dumnezeu? Cu toată casa ta. Cu tot. Nu numai o parte din ea, ci toată casa ta.

În Deuteronom 6.4-5, Moise le-a dat o poruncă:

„Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.

Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.”

„Cu tot sufletul tău, cu toată inima ta”, adică tărâmul tău emoțional, tărâmul tău spiritual. „Cu toată puterea ta”, omul tău exterior. Așadar, cu ce ar trebui să ne închinăm lui Dumnezeu? Cu toată casa noastră. Cu tot din noi.

În Marcu 12.29-30, Isus a preluat același pasaj biblic și l-a repetat:

„Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn.”

Și: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta”, iată porunca dintâi.”

Aceasta este încă cea dintâi poruncă.

În Matei 22.37-38, El a încheiat cu aceasta: „Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.”

Ce caută Dumnezeu? Același lucru.

În Romani 12.1-2, citim:

„Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”

Când îți aduci trupul ca o jertfă vie, o jertfă pentru Dumnezeu, aceasta este o slujbă duhovnicească, nu este nimic extraordinar.

„Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci schimbați-vă prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită.”

Acestea sunt cele două tărâmuri exterioare cu care avem de-a face acum. Fratele Branham a spus aceasta în mesajul Învierea lui Lazăr, din iulie 1951:

„Abel și-a condus mielul lângă o viță, l-a jertfit pe altar și Abel a murit pe același altar pe care a murit mielul său de jertfă. Și fiecare credincios care vine la Hristos, trebuie să moară pe același altar cu Mielul său ucis, Hristos; și să moară în Hristos pentru a fi o făptură nouă. Să moară pentru lucrurile lumii și să se nască din nou, o făptură nouă în Hristos Isus. Să moară pe același altar al jertfei de sine.”

Vedeți? Tu trebuie să vii și să mori. Când ajungi în curtea exterioară, primul lucru cu care intri în contact, este altarul judecății, unde moare mielul nevinovat. Unde trebuie să mori? Pe același altar pe care moare Mielul tău. Pentru a începe această călătorie, tu trebuie să mori față de propria ta carne, față de propriul tău sine, față de propriile tale dorințe, trebuie să mori pe altarul sacrificiului de sine.

A murit Isus acolo? Acela este același altar pe care a murit El, unde S-a sacrificat pentru noi. Așadar, prima mea apropiere de Dumnezeu, este să mă sacrific.

În Matei 21.12-13, citim:

„Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei,

și le-a zis: „Este scris: „Casa Mea se va chema o Casă de rugăciune.” Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.”

El a intrat în Templu. Acest Templu trebuia să fie locuința lui Dumnezeu, se presupunea că era Casa lui Dumnezeu cu trei camere. Isus a intrat în curtea exterioară. În jurul curții exterioare erau schimbătorii de bani, se vindeau porumbei și miei pentru jertfă. Ei făceau bani, aveau profit din jertfele care se aduceau lui Dumnezeu. Și Isus, plin de râvnă, a împletit un bici din trei frânghii și a început să-i bată, să le răstoarne mesele și să-i scoată afară. Și ce a spus? „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune, dar voi ați făcut din ea o peșteră de hoți.” De ce? Pentru că curtea exterioară trebuia să fie păstrată pentru Dumnezeu, era un loc sfânt.

Și iată că a venit Isus Hristos care nu a putut suporta să vadă ce se întâmpla. Și întrebarea mea este: „Ce vede Duhul Sfânt când privește curtea noastră exterioară?” Am făcut din ea o peșteră de hoți? Am transformat-o într-un lucru josnic al lumii? Ne-am jucat cu lumea?

Se presupune că trupul, curtea exterioară, reflectă Viața din interior și că trupul este pentru El. Eu trebuie să iau această carne și s-o pun pe același altar cu Jertfa mea. Și Isus Hristos S-a pus pe altarul sacrificiului de Sine, și a murit acolo.

Ascultați, El nu a vrut să-Și părăsească ucenicii, nu a vrut să meargă la altar; El nu voia să Se despartă de ei, dar a făcut-o, pentru că El S-a sacrificat pentru voia Tatălui, astfel încât tu și eu să putem deveni o locuință pentru propria Sa Viață. Și acum, ce ar trebui să facem cu viețile noastre? Oh, nu mă amestec cu lumea, nu-mi poluez viața cu lucrurile lumii, nu o transform într-o afacere prin care să fac rost de bani, într-o poftă a cărnii, într-un vas care reflectă mândria și înălțarea de sine, pentru că aceasta trebuie să fie o jertfă pentru Domnul; aceasta este Casa lui Dumnezeu cu trei camere, și oricât ar fi de greșit acest „Eu”, este păstrat pentru El. De aceea contează ce purtăm, ce spunem, unde mergem, ce facem, ce atingem și la ce ne uităm.

Contează ce vorbim, prieteni, pentru că această casă cu trei camere, este locuința Atotputernicului Dumnezeu. Și dacă Isus S-a supărat atât de tare pentru ce făceau ei în curtea exterioară, fizică…Ascultați, aceea trebuia să fie Casa lui Dumnezeu și atunci era o perioadă de tranziție. Dumnezeu locuia într-o Casă cu trei camere, iar El umbla prin vechea casă cu trei camere curățind totul. Și pentru că aceasta fusese rezervată pentru Dumnezeu, El nu a putut suporta să vadă cum ceea ce trebuia rezervat pentru expresia Stâlpului de Foc, era folosită pentru egoismul omului.

Dar trupul tău? Pentru ce este rezervat el? Și când Dumnezeu vede că este folosit pentru egoismul omului, ce credeți că gândește El?

Oameni buni, când începeți să vorbiți despre modestie, când începeți să predicați despre ce purtați, ce priviți, unde mergeți pe internet, locurile unde mergeți cu mașina și lucrurile pe care le mâncați, oamenii vă vor numi legaliști. Eu nu sunt legalist, eu sunt un Templu pentru Divinitate. Vasul tău, vasul meu, trebuie să fie Casa Domnului, iar curtea exterioară trebuie să reflecte Viața din curtea interioară.

Oare cum aș putea face aceasta mergând în locuri unde nici un creștin nu ar trebui să meargă, privind la lucruri la care nu ar trebui să privim și îmbrăcați în felul lumii, care reflectă lumea, reflectând lucrurile pe care le publică influencerii (lider de opinie, formator de opinie, vedetă online), pe site-uri? Cui îi pasă ce face un influencer? Eu vreau să fiu influențat de un singur lucru, de Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu. Dacă știi ce face un influencer, eu spun: „Uită-l!” Nu vreau să știu ce face nici un influencer de pe planeta aceasta, ci vreau să știu ce trebuie să-mi facă un singur Influencer și vreau să fiu influențat de Viața Lui.

Știți ce au crezut schimbătorii de bani atunci când Isus a alergat prin Templu plin de mânie, cu biciul în mână, lovindu-i și răsturnându-le mesele? Probabil și-au zis: „Nu este prea drăguț. El nu înțelege. Unde este compasiunea? Unde este dragostea? Toți cred că El nu înțelege. Pur și simplu eu încerc să fac un serviciu bun.” Dar Isus a înțeles. De aceea, când predici despre păcat și despre violența din lume, despre compromis și amestec, oamenii spun: „Tu nu înțelegi. Aceasta nu este…” Dar aceasta este cel mai iubitor lucru care poate fi predicat, pentru că acesta este un Templu pentru Dumnezeu. Și contează.

Mulți oameni spun: „Ce contează ce este în inima ta?” Am spus deja aceasta. Tu poți avea rochia perfectă, poți avea abordarea perfectă, poți spune lucruri perfecte, dar dacă nu ai Slava Shekinah în camera interioară, este în zadar. Dar dacă ai Stâlpul de Foc în camera interioară, de ce reflecți lumea în camera exterioară? Trebuie să existe o continuitate din interior până la exterior.

Ascultați, vedeți zidul care înconjoară acel Cort mic? Acela trebuia să-l separe pe cel care intra la altarul jertfei. Ușa, Hristos, era menită să-i despartă de lume. Este posibil ca în camera exterioară să fii încă influențat de lucrurile care se întâmplă în atmosferă, deoarece ploaia care cade acolo, cade și aici, în curtea exterioară. Dar există un zid înalt de doi metri care înconjoară totul, pentru că eu nu trebuie să privesc la ce se întâmplă afară, eu nu ar trebui să-mi fixez privirea asupra  a ceea ce se întâmplă în lume. Poate sunt afectat în carne și oase, dar am ochii ațintiți asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul acestei case. Eu am intrat pe Ușă și ar trebui să fie o separare.

De aceea nu suport să văd că o biserică ce obișnuia să fie separată de lume, începe să dea vălul jos sau să se ridice să privească printre crăpături, apoi începe să facă ceea ce vede afară. Când am devenit atât de înțelepți în Mesaj? Când am ajuns în punctul spiritual în care putem începe să facem compromisuri cu ceea ce trebuie să fie dincolo de văl? Noi nu obișnuiam să facem aceasta, dar de ce o facem acum? Noi eram fericiți că am intrat pe Ușă, eram încântați că exista un văl și eram recunoscători pentru că am fost despărțiți de lume.

Vă spun eu care este problema. Ați stat prea mult în vălul exterior. Voi trebuie să fiți într-o călătorie de la exterior la interior, apoi la interiorul interiorului, dar ați stat atât de mult în vălul exterior încât v-ați plictisit de activitatea de acolo și ați început să priviți afară prin perdea. Dar dacă voi vă îndreptați spre Stâlpul de Foc, nu aveți timp să vă concentrați pe nimic altceva, nu aveți interes pentru nimic altceva, ci aveți un singur lucru care vă stăpânește inima și mintea, și Acel lucru se află în spatele acelui văl. Acela este părtășia mea; Acela este Domnul meu; Acela este Soțul meu! Oh, Doamne, ajută-ne pe fiecare dintre noi! Fiți recunoscători! Noi am intrat în tărâmul separării. Chiar și carnea mea, camera mea exterioară, ar trebui să fie separată de lume.

Tot în mesajul Dedicarea Casei Domnului, fratele Branham a spus:

„Unde stă Dumnezeu? El va rămâne cu tine dacă ești gata să mori față de tine însuți și să-i dai o șansă. Trupul tău: slujire; duh: intelect și gânduri; suflet: credința ta în Dumnezeu. O casă cu trei camere.”

Aceasta înseamnă că trupul meu trebuie să fie în slujba Lui; duhul meu, gândurile mele, trebuie să fie ațintite asupra Lui; și în sufletul meu am darul credinței să cred în Dumnezeu. Aceasta este casa cu trei camere care funcționează pentru Dumnezeu.

Avem un dușman adevărat? Da. Există duhuri ademenitoare? Da. Încearcă dușmanul să te scoată tot timpul din vălul interior? Da. Este o luptă să rămâi acolo? Da, este o luptă să rămâi acolo, dar eu spun că este o luptă care merită să fie purtată.

Pe vremea lui Iosia, Casa lui Dumnezeu ajunsese într-o mare dezordine și au fost o mulțime de probleme, iar Iosia l-a trimis pe preot să facă curățenie acolo. Le-a luat foarte mult timp să scoată afară toți idolii, gunoiul, dărâmăturile și mizeriile din Casa Domnului. Poate întrebați: „Cum s-a umplut Casa lui Dumnezeu de atâtea gunoaie?” Ei și-au pierdut concentrarea, s-au lăsat distrași de lume. De aceea și noi avem nevoie de o curățenie în casă. Curăță-mi mintea, Doamne! Curăță trupul meu, curăță gura mea, curăță-mi urechile. Oh, Dumnezeule, fă o curățenie bună și temeinică în casa aceasta! Nu există nici unul dintre noi care să nu aibă nevoie de aceasta din când în când.

În 1Petru 1.13-16, citim:

„De aceea, încingeți-vă coapsele minții voastre…”

Acesta este tărâmul spiritual, unde ar trebui să meditezi la lucrurile lui Dumnezeu. Dar este atât de greu să meditezi la lucrurile lui Dumnezeu pentru că suntem distrași de tot ce privim, citim și auzim. Așadar, haideți să ne încingem coapsele minții. „A-ți încinge coapsele” înseamnă să-ți iei haina, îmbrăcămintea, (s-o aduni pe lângă tine), pentru muncă, pentru alergare sau pentru ceea ce trebuie să faci. N-o lăsați liberă. Să nu ne lăsăm mintea liberă, ci s-o încingem, prieteni!

„…fiți treji și puneți-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați târâți de poftele, pe care le aveați altădată, când erați în neștiință.

Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră.”

Acesta este stilul de viață. Cuvântul „sfânt” înseamnă „sfințit, pus deoparte, separat”.

„Căci este scris: „Fiți sfinți căci Eu sunt sfânt.”

Dumnezeu nu Se amestecă cu lumea, și nici noi nu ar trebui să ne amestecăm cu lumea.

În mesajul Uși după ușă, din februarie 1965, fratele Branham a spus:

„Vedeți? Iată-vă! Da, Îl vei lăsa pe Isus să intre, te vei alătura bisericii, Îl vei accepta pe Isus ca Mântuitorul tău, dar cum rămâne cu a fi Domnul tău când El are putere deplină? Când El este Domn, are totul, Îi aparține; tu, tu ești predat total Lui acum.”

Noi vom veni la biserică, Îl vom lua pe Isus ca Mântuitorul nostru, dar ce se întâmplă cu Domnul? Ce-ar fi să-I dăm întâietate deplină? Mi se pare interesant că uneori ne simțim confortabil în curtea exterioară sau în Locul Sfânt. Dar Tronul lui Dumnezeu este în inima omului și acolo vrea El să-Și întemeieze Împărăția; acolo vrea să locuiască El ca Împărat și de acolo vrea să conducă în casa ta cu trei camere. Noi trebuie să ne supunem acestei reguli.

Am adus pasajul din 2Samuel 5.1-3, numai ca să ilustrez un lucru. Când David a fost uns ca să fie împărat, a fost ales de Dumnezeu, un om după inima lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a predestinat pe David să fie împărat și Dumnezeu a trimis un profet ca să-l ungă împărat, și în cele din urmă, Dumnezeu a rezolvat problema având grijă de Saul. El l-a înlăturat pe Saul ca împărat, pentru că era timpul ca David să fie împărat. Dar când Saul a fost înlăturat și David, care era ales de Dumnezeu și uns de Dumnezeu ca împărat, când a ajuns în poziția de împărat, au fost doar două seminții care l-au acceptat ca împărat. Iuda și Beniamin l-au acceptat ca împărat al lor, iar celelalte zece seminții au mers cu Abner și au stat separați de împăratul David.

Ascultați, David a fost alegerea lui Dumnezeu. Cine era împărat peste tot Israelul? David. Cine era uns să fie împărat peste tot Israelul? David. El a fost ales și uns să fie împărat, dar el nu a devenit împărat al întregului Israel, până când cele zece seminții nu i s-au predat pe deplin, l-au uns și l-au făcut împărat al lor.

Cine este Împăratul tău? Cine este predestinat să fie Împăratul tău? Cine L-a ales să fie Împăratul tău? Isus Hristos trebuie să fie Împăratul tău. El, Împăratul, trebuie să fie Soțul Miresei. Dar El este un Gentleman și nu-Și face drum cu brutalitate spre tron, nu preia controlul în forță, nici nu urcă pe ziduri, ci așteaptă ca tu să-I deschizi ușa și să-I spui: „Te primesc ca Împărat al meu!”

De multe ori, în Vechiul Testament, vedeți scris: „L-au luat și l-au făcut împărat.” L-au luat pe Solomon și l-au făcut împărat. Dar nu ei l-au făcut împărat, ci Dumnezeu l-a făcut împărat. David l-a făcut împărat iar profetul a fost de acord. Totul spunea că Solomon era împărat, dar când a venit momentul încoronării sale, poporul a trebuit să se supună alegerii lui Dumnezeu și să se predea domniei lui Solomon.

Ei bine, noi spunem că Isus Hristos este Împărat. El este Împărat și El este uns Împărat; El este Împăratul întregii lumi; El este Împăratul împăraților și Domnul domnilor, dar eu Îl iau ca Împărat al meu, Domnul meu, Soțul meu și Conducătorul acestei case cu trei camere. Voi puteți să-L numiți „Stăpân” peste întreaga lume cât vreți și aceasta este adevărat, El este Stăpân peste întreaga lume.

David era împărat peste Israel, dar cele zece seminții au trebuit să vină în cele din urmă, și să spună: „Noi te acceptăm ca împărat al nostru.”

Eu spun să-L acceptăm ca Împărat al nostru, ca Domnul nostru și Conducătorul nostru.

Tot în Uși după ușă, profetul a spus:

„Dar dacă vrei doar să stai jos, să-L ții la ușă, spui doar: „M-am alăturat bisericii, sunt la fel de bun ca tine. Vezi, L-am acceptat pe Hristos.” Poate că aceasta ai făcut, dar L-ai făcut Domn? Vedeți?”

Conduce El casa ta cu trei camere sau o conduci tu? Este conform dorințelor Lui sau conform dorințelor noastre?

În Marcu 15.37-38, citim:

„Dar Isus a strigat tare și Și-a dat Duhul.

Perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două de sus până jos.”

Nu voi merge mai departe căci vreau să închei cu aceasta.

Când a venit Isus, El era Împăratul respins. Era El Împăratul lor? Da. A fost El Împăratul lui Israel? Da. A fost El Mesia al lor? Absolut! Dar ei L-au respins. Când El a strigat tare și Și-a dat Duhul, perdeaua dinlăuntrul Templului, perdeaua care despărțea Locul Sfânt de Sfânta Sfintelor, vălul, perdeaua care ascundea Slava Shekinah a lui Dumnezeu, s-a rupt de sus până jos, arătând că numai Dumnezeu o putea rupe. Acea perdea era prea înaltă pentru ca un om să poată ajunge acolo. Dumnezeu a rupt-o. De ce a rupt-o? Ca să arate că: „Eu nu mai sunt acolo, pentru că voi v-ați respins Împăratul, ați respins Slava Shekinah. L-ați respins pe Mesia al vostru.”

Astfel, Dumnezeu a rupt perdeaua iar ei puteau privi înăuntru și puteau vedea că acolo nu mai era nici o Slavă Shekinah. Știți ce îmi frânge inima în versetul acesta? Cineva a cusut acea perdea înapoi, în jurul religiei. Cineva a cusut-o la loc deși știa că El nu mai era acolo.

Și ce au făcut în continuare? Au continuat spectacolul, au continuat să jertfească un miel dimineața și un miel seara; au ținut toate zilele de sărbătoare; preoții intrau în Locul Sfânt și puneau ulei în candele tot timpul; tăiau fitilul; au continuat să coacă pâine în fiecare săptămână și s-o pună pe masă; au continuat să ardă tămâie, dar totul a fost în zadar. A fost în zadar pentru că El nu mai era acolo, El nu mai era în Casa aceea cu trei camere. Ei erau încă în cele două tărâmuri exterioare, făcând să pară că El locuia încă acolo, arătau că era activitate în desfășurare. „Priviți! El este încă în Casă. Noi jertfim miei și iese fum care se vede tot timpul în tot Israelul.”

Tu puteai vedea fumul ridicându-se din jertfa de dimineață, puteai vedea fumul ridicându-se din jertfa de seară, puteai vedea jertfele care se aduceau și preoția era ocupată, oamenii veneau și plecau, banii erau puși în trezorerie, preoții intrau în Locul Sfânt și totul se desfășura ca și cum totul era bine, dar totul era în zadar, pentru că El nu mai locuia în Casa aceea cu trei camere. El îi părăsise și era aproape gata să Se mute într-un Templu cu mai multe mădulare.

În seara aceasta am o întrebare pentru voi. Într-o zi, vălul tău se va rupe și trupul tău va cădea în țărâna pământului. Dacă nu faci curând o schimbare a trupului, vei cădea într-un mormânt și acest tărâm exterior se va rupe. Atunci, duhul tău va fi smuls din tine, va dispărea și nu va mai fi, și va lăsa acea cameră interioară complet expusă de sus până jos de Dumnezeu Însuși. Întrebarea mea pentru tine este: „Ce va fi acolo în ziua aceea? Ce va fi expus când acele două văluri exterioare se vor prăbuși și vor cădea? Când ele vor fi smulse și El ia acel duh, îl smulge și nu va mai fi, va fi Slava Shekinah în acel suflet? Va fi acolo Viața Veșnică? Va fi un atribut al lui Dumnezeu? Va fi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu înviați?

Eu spun: „Oh, Doamne, fii Tu Împăratul acestei case! Stai pe acest Tron, căci Te invit și Îți urez „Bun venit!” Te iubesc și vreau să locuiești în această casă.”

Oh, unii dintre voi ați fost crescuți crezând, știind ce este bine și ce este rău; ați fost crescuți să luați toate deciziile corecte și să faceți lucrurile corecte, dar nu vă limitați la un program de lucru și la un văl exterior care arată ca și cum ar fi ceva în interior. Deschide-ți inima și invită-L pe Împărat să vină și să Se așeze pe Tron.

Dacă nu ți-ai făcut timp până acum, oprește-te și spune: „Doamne, nu vreau o cameră goală în sufletul meu, ci vreau ca acea Slavă Shekinah să trăiască în mine.” Apoi, oprește-te mai mult și spune: „Doamne, poate că nu Ți-am cerut niciodată aceasta înainte, dar vreau să fii Împăratul meu și să stai pe Tronul inimii mele. Te invit să-Ți ocupi locul Tău! Te invit să vii și să locuiești în această casă cu trei camere și voi muri pe același altar pe care ai murit Tu, pe altarul sacrificiului de sine. Mă voi întinde pe el și, indiferent ce mi-am dorit înainte, nu mai vreau; indiferent ce idei am avut, nu le mai vreau. Tot ce-mi doresc este să fii Împăratul sufletului meu.”

Când a venit vremea ca David să preia tronul întregului Israel, s-au dus și l-au adus. Nu, ei i s-au predat, l-au invitat, i-au pus coroana și i-au dat tronul.

Tu te-ai predat Lui? Ți-ai predat întreaga ființă Împăratului tău? Vă asigur că fiecare dintre noi va avea o rupere a vălului interior.

Uneori, în timpul predicării Cuvântului, Dumnezeu, în marea Sa milă, îți va rupe vălul și vei realiza că ești gol pe dinăuntru. Știți ce-mi frânge inima? Că uneori, oamenii îl cos la loc. Ei refuză să ia aminte. Simt chemarea, simt atracția, știu că Dumnezeu este chiar acolo, știu că Dumnezeu a venit la locul lor, știu că Dumnezeu i-a chemat afară, dar știți ce fac ei? Se comportă ca și cum totul ar fi în ordine. Spun o scurtă rugăciune, ies pe ușă și fac același lucru pe care l-au făcut dintotdeauna.

Eu spun: „Doamne, fă-mă să știu că ești acolo, printr-o experiență a nașterii din nou a inimii, unde vine un Foc și se aprinde în mine, ca să știu că în mine locuiește Ceva, că nu sunt doar eu, ci El este în mine, că Împăratul a venit pe Tronul Său.” Și începi cu o invitație: „Doamne, Tu ești Împăratul, și eu Te recunosc ca Împărat al meu! Doamne, Isuse, Tu ești Soțul meu, Tu ești Conducătorul meu, Tu ești totul pentru mine. Doamne, Tu ești un Gentleman și Tu nu Te impui nimănui. Poate eu Te-am invitat în bucătăria mea, poate Te-am invitat în sufrageria mea, dar acum Te invit și în dormitor, Te invit în locul secret, unde pot vorbi doar cu Tine și Tu doar cu mine, și putem avea părtășie așa cum nu pot avea cu nimeni altcineva.”

Oh, prieteni, nu-i așa că-L vom invita înăuntru, sub văl? Este locul Lui de locuință, inima ta este Tronul Lui pe care vrea să stea; să stea deasupra inimii tale, care este Chivotul, locul care ține Cuvântul, Cuvântul predestinat, atributul lui Dumnezeu. El vrea să vină să stea în locul acela. Eu zic să ne deschidem inimile și să spunem: „Doamne, vino și stai pe Tronul Tău!”

Prieteni, Dumnezeu mi-a mișcat inima atât de mult! Eu vreau ca El să trăiască, să stăpânească, să conducă și să domnească în această casă cu trei camere. Vreau să stea în ea ca Împărat, vreau să-L venerez ca Împărat și vreau ca totul în viața mea să spună că există un Împărat pe Tron iar eu trăiesc sub stăpânirea Lui, sub conducerea Lui, sub voia Lui, nu a mea.

Dumnezeu să ne ajute! Vă încurajez că, dacă Dumnezeu a rupt puțin vălul acela și îți dai seama că nu este nimic acolo, este foarte simplu să-I ceri. Fratele Branham a spus că El vrea să vă dea Duhul Sfânt mai mult decât vreți voi să-L primiți. Dar El este un Gentleman și așteaptă să-I spui: „Doamne, îmi deschid inima și Te invit să-Ți ocupi locul. Domnește și stăpânește Tu în inima mea, ca să nu ajung niciodată într-o zi în care să cadă vălul din curtea exterioară și din curtea interioară și să rămân fără nimeni care locuiește acolo. Te doresc acolo.” Să ne rugăm împreună.

Ridicați mâinile dacă vreți. Dacă vreți ca Dumnezeu să aibă mai multă întâietate în viața voastră, dacă vrei ca Împăratul să domnească pe Tronul inimii tale, dacă vrei să-L inviți pe Tronul Său, ridică-ți acum mâinile spre El și roagă-te. Doar roagă-te în felul tău, roagă-te din adâncul sufletului tău.

O, Doamne, Te rugăm să vii și să fii Împărat în viețile noastre! Iartă-ne pentru ceea ce am permis, iartă-ne pentru întârzierea noastră, pentru că suntem neglijenți în atâtea lucruri. Te rog să ne schimbi viețile, să ne schimbi inimile, umple-ne cu Duhul Tău și folosește-ne pentru slava Ta. Doamne, curăță-ne!

Dacă trebuie să iei biciul și să folosești un predicator ca să-i alungi pe schimbătorii de bani din curtea mea exterioară, alungă-i, Doamne, căci vreau ca mesele cu bani să fie răsturnate și schimbătorii de bani alungați. Vreau ca fiecare duh care mă influențează să fie alungat din tărâmul meu exterior.

Doamne, Te chem să vii să fii Împărat și Domn și să preiei stăpânirea și vreau să mor pe altarul pe care ai murit și Tu, pe altarul sacrificiului de sine. Vino, ia casa aceasta și locuiește în ea. Vino și locuiește în noi, Doamne!

Dacă este cineva care nu a avut acea Lumină de Foc în camera interioară, dacă Slava Shekinah nu S-a odihnit încă pe Tronul inimii lui, deasupra acelui chivot, Te rog, Doamne, fă ca în seara aceasta să Te invite, pentru că Tu vii acolo unde ești invitat, Tu vii acolo unde ești binevenit, căci este dorința Ta să vii. Și tot ce trebuie să facă este să ceară, să deschidă, să aștepte și să Te primească. Doamne, Te rog s-o faci! Fă aceasta în Numele lui Isus Hristos. Fă-o conform Cuvântului Tău, conform promisiunii Tale. Umple-ne vasele, vino în Templul Tău și locuiește în corturile Tale de lut, căci de aceea ai murit, ca să ne poți sfinți și să trăiești în noi. Întregul Tău scop este să trăiești în noi. Doamne, ajută-ne să ne aliniem scopului Tău ca să poți trăi în noi.

Dă-ne credință să credem, dă-ne credință să primim și lasă puterea Ta de înviere să învie Sămânța dinăuntru la Viață. Preia controlul și curăță casa aceasta de gânduri, curăță-ne mințile, curăță-ne trupurile, curăță-ne de lucrurile pe care le-am lăsat să ne prindă, de cârlige, de capcane și ispite și scoate-le chiar acum din noi.

Doamne, Te invităm să vii și să faci curățenie în casă, iar pe măsură ce facem tot ce putem, căci ne-ai împuternicit prin Duhul Tău să aruncăm toate gunoaiele și să fim un vas consacrat scopului Tău, ajută-ne să reparăm perdelele despărțirii, să intrăm în camera interioară, să avem părtășie cu Tine în adâncul ființei noastre și să nu încetăm niciodată să păstrăm această relație cu Tine.

Te iubim, Doamne, și Te invităm să-Ți ocupi locul. Te primim ca Împărat al nostru, ne predăm conducerii Tale, Te recunoaștem ca singurul Împărat de drept peste noi, singurul care are dreptul să conducă, pentru că Tu ești singurul care trebuie să aibă acces la trupul meu, la duhul meu și la sufletul meu. Te rog să-l sfințești pentru Tine, pentru scopul Tău, căci Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Fă aceasta pentru noi, Doamne, căci dorim să Te slujim așa cum nu Te-am slujit niciodată până acum.

Vrem să ne predăm Ție, vrem să-Ți fim consacrați așa cum n-am mai fost niciodată. Oh, vrem să-Ți fim predați așa cum n-am fost niciodată. Ajută-ne, Doamne! Avem nevoie de ajutorul Tău; avem nevoie de Duhul Tău; avem nevoie de ungerea Ta! Vino, Doamne, și călăuzește-ne pe calea cea dreaptă. Folosește-ne ca să-Ți închei lucrarea și cursa pe acest Pământ, și fie ca aceste vase să fie folosite de Tine așa cum dorești pentru a-Ți termina lucrarea. Ți le predau în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Oh, Doamne, inima mea este deschisă.

Nu vrei să intri?

Umple-mi toată ființa pentru a dăinui mereu.

Am deschis toate ferestrele,

Și am lăsat larg fiecare ușă,

Nu vrei să intri înăuntru, dragă Doamne?

Căci am nevoie de Tine tot mai mult.

Închis cu Dumnezeu într-un loc secret.

Acolo, în Duhul, privind Fața Lui.

Primind o nouă putere ca să alerg în cursă.

Cât tânjesc să fiu închis cu Dumnezeu! Amin.

                               -AMIN-