Îţi mulţumesc, frate Arganbright. Bună seara, prieteni. Aceasta a fost ca o introducere, nu-i aşa? Suntem foarte bucuroși că în seara aceasta putem fi în acest auditoriu din George Town, Indiana.
În timp ce veneam pe drum, acum câteva minute, mă gândeam la faptul că în acest oraş am ţinut unul din primele mele servicii de vindecare.
Câţi dintre voi îşi amintesc de adunările de la Wolfegrove? Este cineva? Să ridice mâna. Da, sunt doi sau trei din cei care au fost atunci al Wolfegrove. Cred că acolo era acea doamnă micuţă din New Albany, care era oloagă de 35 de ani, dar cu ocazia acelei adunări a umblat pentru prima dată.
Din câte îmi amintesc, cred că era o femeie pitică şi nu umblase niciodată până atunci.
Deşi au trecut atâţia ani de atunci, eu am şi astăzi acelaşi mesaj: că Isus Hristos a murit şi a înviat ca să ne mântuiască şi să ne vindece.
De atunci s-au întâmplat o mulţime de lucruri şi am văzut peste un milion de suflete care s-au întors la Isus Hristos. Am văzut o mulţime de semne şi minuni care s-au făcut peste tot în jurul lumii. S-au făcut rugăciuni pentru împăraţi, monarhi şi mari suverani, care au fost vindecaţi prin harul lui Dumnezeu, de aceea suntem plini de bucurie, pentru că ştim că Dumnezeu este şi în seara aceasta acelaşi; că El nu S-a schimbat.
Sunt bucuros să-l văd pe prietenul meu, dr. Caubles. Nu ştiu dacă vi l-a prezentat cineva sau nu. El face parte din biserica „Uşa deschisă” din Louisville. A fost introdus fr. Caubles? N-ai vrea să te ridici pentru un moment în picioare, frate? N-aş vrea să te simţi jenat pentru aceasta. Eu cred că-l cunoaşteţi cu toţii datorită slujbei sale de la radio, căci ţine predici cu adevărat remarcabile. Eu am avut servicii mari în Louisville Kentucky, împreună cu fratele Caubles, şi vă spun sincer că-mi face o mare plăcere faptul că este prezent în adunare.
Apoi mă gândesc la ceilalţi lucrători care fac parte probabil din biserica locală. Eu nu vă cunosc pe toţi, fraţilor, dar mă bucur că suntem aici ca să avem părtăşie cu Domnul. Este un fel de notiţă rapidă, deoarece numai alaltăieri mi s-a spus că vom veni aici.
Voi îl cunoaşteţi cu toţii pe fratele Arganbright şi pe băiatul lui. Acum șase sau șapte luni, eram acasă şi mă pregăteam pentru o întâlnire la Denver, Colorado, unde avea loc o Convenţie, când a intrat pe uşă fiul fratelui şi mi-a spus: „Frate Branham, am o mare descoperire de la Domnul.”
„Da, domnule?” am răspuns eu.
„Domnul mi-a pus pe inimă să plec până la Zürich, Elveţia şi aş vrea să mergi şi tu cu mine.”
Auzindu-l ce spune, i-am răspuns: „Păi, eu trebuie să plec la Denver, iar de acolo voi merge la o altă întâlnire.”
Totuşi ştiam că dacă fratele Arganbright a avut o descoperire, era corectă, căci venea de la Dumnezeu.
Şi astfel, am plecat în Elveţia, iar Domnul ne-a dat cincisprezece mii de suflete. De acolo am plecat în Germania, la Karlsruhe, unde s-au întors încă cincisprezece mii de suflete. În acea micuţă campanie am câştigat pentru Domnul aproape o sută de mii de suflete. O, cum ne-a binecuvântat El!
Noi ne-am planificat de altfel, pentru această vară, sau cel târziu la toamnă, să facem o nouă călătorie în Africa, apoi în Elveţia, India, etc.
Pentru următorul serviciu, voi merge în Minneapolis, Minnesota, iar de acolo în bătrânul Mexico City şi apoi pe Coasta de Est şi mai departe la Anchorage, Alaska, aşa că aş dori să ne purtaţi în rugăciunile voastre.
Aş vrea să vă mai spun că noi nu am venit la aceste servicii inter-evanghelice ca reprezentanţi ai vreunei organizaţii, biserici sau a vreunui grup special de oameni, ci pentru că pur şi simplu Îl iubim pe Isus şi ştim că şi voi Îl iubiţi.
Da, noi am venit aici pentru un timp de părtăşie, ca să ne bucurăm împreună în jurul Cuvântului şi a binecuvântărilor Sale care ne-au fost făgăduite. Acesta este singurul motiv pentru care am venit aici, şi ne bucurăm să-l avem printre noi şi pe fratele Tommy Nickelson, care desigur v-a fost prezentat de fratele Arganbright. El este editorul revistei „Glasul oamenilor creştini”, şi vă spun sincer că sunt bucuros pentru că pot să fac parte dintr-un asemenea grup de oameni. Mă refer la Oamenii de afaceri creştini, care a devenit o grupare de talie internaţională. Ei sunt aceia care-mi sponsorizează cele mai multe adunări din jurul lumii, iar fratele Tommy este editorul revistei noastre.
Astăzi am fost prin oraş ca să strângem câteva mărturii despre vechile cazuri, pentru a vedea dacă vindecarea divină a dăinuit sau nu.
Astfel, mai întâi ne-am dus la doamna Carter. Cred că se află printre noi Georgie şi doamna Carter. Georgie este unul dintre cazurile vindecate de Domnul cu vreo cincisprezece ani în urmă.
Şi domnul Hall, care a fost convertit în biserica aceea baptistă din Milltown, unde eu am fost păstor câţiva ani, a fost vindecat acum câţiva ani de cancer, în Louisville.
În seara aceasta el este printre noi deplin sănătos şi în toată puterea.
Apoi am mers în locul unde a venit îngerul Domnului şi mi-a spus tot ce trebuie să fac.
Şi acum, prieteni creştini, aş vrea să lămurim un lucru: Noi nu pretindem că putem face o vindecare, dar vestim Evanghelia şi credem că Ea poartă în sine şi vindecarea divină.
Adevărul este că niciun om nu poate vindeca, deoarece acest lucru nu stă în puterea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu, pentru că El nu i-a dat omului puterea de a vindeca. Hristos este Acela care a venit pe pământ şi a murit în locul nostru, pentru păcatele şi bolile noastre, aşa cum putem citi şi în Isaia 53.5:
„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”
„Suntem tămăduiţi” arată că acest lucru ne aparţine deja. Şi noi credem că Isus, Marele nostru Preot, a murit şi a înviat din nou ca să ia păcatul din lume. Acum, El stă la dreapta lui Dumnezeu şi face mijlocire pentru păcatele noastre, iar Cuvântul spune că atunci când a murit pentru păcatele noastre, a făcut-o şi pentru bolile noastre.
Boala este un atribut al păcatului. Poate că nu aţi păcătuit şi totuşi sunteţi bolnavi, dar păcatul este acela care a adus boala în lume.
Înainte ca noi să fi avut vreun păcat, nu exista nici boala, dar imediat după căderea în păcat a apărut şi ea. Da, boala este un atribut al păcatului.
Noi nu avem voie să facem compromis cu păcatul, deoarece dacă facem aceasta, vine boala, deoarece este un atribut al păcatului. Astfel, când facem compromis cu păcatul, facem de fapt compromis cu moartea. Deci boala este prima treaptă a morţii.
Ce este boala? De unde vine ea? O boală nu poate fi tratată decât atunci când se cunoaşte cauza care a provocat-o. Eu am spus cu puţin timp în urmă, că dacă mă duc la medic (eu nu am nimic împotriva medicilor, deoarece ei, spitalele, operaţiile, fac parte din planul lui Dumnezeu), şi-i spun că am o durere de cap, o durere persistentă, iar el îmi dă o aspirină şi-mi spune: „Billy, ia aceasta şi totul va fi în ordine”, înseamnă că omul acela mă „perie”. De ce? Pentru că un doctor adevărat va căuta cauza care-mi provoacă durerea şi abia după ce va găsi răul, îmi va prescrie tratamentul.
Aceeaşi este calea pe care trebuie s-o urmăm şi pentru vindecarea divină, sau pentru mântuirea sufletului. Astfel, dacă vine cineva şi spune că este neliniştit cu privire la mântuirea lui, primul lucru care trebuie făcut – deci ceea ce trebuie să faceţi voi slujitorii – este să mergeţi în jos, pe linie, până ajungeţi acolo unde a avut loc alunecarea sau orice altceva s-a întâmplat. De acolo trebuie adus totul sus, la lumină.
Deci în cazul vindecării divine este la fel ca la vindecarea firească, deoarece vindecarea divină nu este un fel de putere care i-a fost dată doar unui om de Dumnezeu, ci ea se află în legământ.
Acum aş vrea să vă întreb ceva, pentru că ştiu că aici sunt lucrători veniţi din diferite biserici:
„Cum predicaţi voi mântuirea sufletului?”
Poate cineva îmi spune: „Păi, eu am fost convertit. Am fost salvat acum zece ani.” sau: „Eu am fost salvat acum 20 de ani!”
Nu, nu, aceasta este o greşeală. Tu ai acceptat salvarea cu 10 sau 20 de ani în urmă, dar ai fost salvat atunci când Isus a murit la Calvar. Acolo, El a biruit păcatul o dată pentru totdeauna, prin faptul că a plătit preţul suprem. El a făcut cel mai mare sacrificiu, dându-Şi viaţa pentru noi. Prin aceasta, noi am primit dreptul de salvare. Da, preţul a fost plătit.
Deci salvarea nu depinde de ceea ce faci tu, de faptele tale bune, ci de aceea ce a făcut El pentru tine, iar credinţa ta personală în ceea ce a făcut El, îţi aduce mântuirea.
„Dar El a fost străpuns pentru păcatele noastre…, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5).
Vedeţi? Noi spunem adesea acest lucru, dar dacă sunt prins de un şarpe sau de un alt animal, care vrea să mă ucidă, trebuie să fac un singur lucru ca să scap de el: să-l lovesc în cap, pentru că dacă fac aceasta îl ucid. Nu ajunge doar să-l rănesc, ci trebuie să-l ucid.
Exact acelaşi lucru trebuie făcut şi în cazul vindecării divine.
Astfel, când Isus Hristos a avut de-a face cu boala la Calvar, a trebuit să-i răpună „Capul”, adică „păcatul”. Deci a fost nevoie să ucidă capul, căci în felul acesta a murit şi restul. Vedeţi? Nu era destul să-l rănească, ci trebuia să-l răpună. Prin aceasta, Isus Hristos a redat rasei umane tot ceea ce îi fusese luat prin păcatul primilor oameni – Adam şi Eva.
Acum, dacă noi Îl acceptăm pe Hristos ca Mântuitor şi Vindecător personal, avem atributele sau siguranţa mânturii veşnice. Da, noi avem siguranţa întregii noastre răscumpărări când va veni Domnul.
Adevărul este că toţi suntem ispitiţi şi greşim, căci nu este niciun om fără greşeală. Da, noi greşim în fiecare zi. Astfel, Pavel spunea că trebuie să moară zilnic, iar Biblia spune în 1 Ioan 1.10 că „dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi”, ori noi nu putem face aceasta.
Deci noi greşim zilnic, dar prin harul lui Dumnezeu suntem iertaţi şi salvaţi. De ce aceasta? Pentru că „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1.9).
Cât timp vă mărturisiţi corect, salvarea vă este în siguranţă. Acelaşi lucru este şi cu vindecarea divină. Deci ceea ce vă poate aduce salvarea şi vindecarea este credinţa voastră personală în Domnul Isus cel înviat.
Înainte de-a merge mai departe, aş vrea să îi mulţumesc fratelui Arganbright şi tuturor celorlalţi care au făcut posibilă această adunare.
Vreau să mulţumesc şi conducerii şcolii pentru că ne-a lăsat în sala de gimnastică pentru acest serviciu. Mulţumesc de asemenea fiecărui lucrător care este prezent în locul acesta, fiecărei persoane care este membră a unei biserici – protestante, ortodoxe sau de oricare alta, şi vreau să vă spun că nu voi pune niciun fel de greutate peste voi şi nici nu voi atenta la religia vreunuia dintre voi. Pe mine nu mă interesează unde aparţineţi, deoarece atâta vreme cât credeţi că Isus Hristos este Salvatorul nostru, sunteţi fraţii şi surorile mele.
Acesta este felul meu de a privi lucrurile.
Acum avem în faţa noastră Cuvântul Său binecuvântat şi eu cred că orice om normal este capabil să ia Biblia în mână şi s-o deschidă (fratele Branham deschide Biblia), dar niciun om nu este în stare s-o înţeleagă dacă nu-i este descoperit de Domnul Hristos.
De ce aceasta? Pentru că a fost scrisă prin inspiraţia Duhului Sfânt, aşa că tot prin El va fi şi înţeleasă.
Haideţi deci să ne plecăm capetele şi să vorbim cu Autorul înainte de a citi Cuvântul Său.
Bunul nostru Tată ceresc, ne-am adunat aici, în Numele preaiubitului Tău Fiu, Domnul Isus, care a murit de bună voie pentru păcatele noastre. El a murit pentru ca noi să fim scoşi din mrejele păcatului, astfel încât să putem fi luaţi acasă în ceruri, în acea zi glorioasă a venirii Sale. El a murit pentru ca prin rănile Lui să fim vindecaţi de bolile noastre, aşa cum spune profetul:
„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5). De aceea Te rugăm, Tată ceresc, să fii îndurător faţă de noi, ca să putem avea această seară de adunare în acest oraş.
Te rog să-i binecuvântezi pe cei care au făcut posibilă această adunare şi pe toţi aceia care au venit în locul acesta ca să aibă părtăşie cu noi în jurul Cuvântului.
Te rugăm deci, să-i binecuvântezi pe toţi cei ce se află în prezenţa Ta divină şi să faci ca această noapte să ne rămână multă vreme în amintire.
Îngăduie să avem o adunare asemănătoare cu cele ţinute în zilele apostolilor, când oamenii se adunau în grupuri mici în jurul Cuvântului Tău.
Şi Biblia spune că într-o noapte, în timp ce apostolul Pavel predica într-o casă, un tânăr numit Eutih, a adormit şi a căzut pe fereastră de la al treilea cart, aşa că a fost ridicat mort. Dar Pavel, s-a repezit la el, l-a luat în braţe şi li l-a dat înapoi viu. (Fapte 20.7-12).
Îţi mulţumim pentru că în seara aceasta avem aceeaşi Evanghelie pe care au avut-o şi ei, ca s-o propovăduim oamenilor, ştiind că vei dovedi că eşti acelaşi Dumnezeu neschimbător, care ne ierţi păcatele şi ne vindeci bolile.
Te rugăm să-Ţi reverşi în seara aceasta binecuvântarea peste noi şi credem, o, Doamne, că vei împlini şi în mijlocul nostru ceea ce ai făgăduit în Ioan 14.13-14, şi anume: „orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.”
Suntem deci încredinţaţi că ne vei da ceea ce cerem, pentru că este conform Cuvântului Tău. Fă ca atunci când vom pleca din locul acesta, spre casele noastre, toţi să avem aceeaşi mărturie în inima noastră şi să spunem ca cei doi ucenici care au călătorit cu Isus în drum spre Emaus: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?” (Luca 24.32).
Vorbeşte fiecărei inimi din locul acesta pentru că Te rugăm aceasta în Numele preaiubitului Tău Fiu, Isus Hristos. Amin.
Să deschidem la Iuda 3, căci despre aceasta aş vrea să vorbesc în următoarele câteva minute, după care ne vom ruga pentru bolnavi.
„Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.”
Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la Cuvântul citit.
Această carte a fost scrisă cam la 33 de ani de la rusalii, deci la 33 de ani după revărsarea Duhului Sfânt peste sfinţi.
Iuda era un slujitor şi un frate al lui Isus Hristos. El a scris această epistolă bisericii, sfătuind-o „să lupte sincer (în traducerea engleză scrie: „să lupte sincer”) pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.”
Acesta este singurul verset din Scriptură în care ni se spune să luptăm.
Adevărul este că noi n-ar trebui să avem luptători printre noi, dar vedem că totuşi suntem îndemnaţi să luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o singură dată, deci să luptăm pentru un scop.
Desigur, nu suntem chemaţi să luptăm fireşte, adică cu pumnul, ci trebuie să păstrăm această „singură credinţă care a fost dată sfinţilor.”
Dacă în seara aceasta aş întreba: „Câţi metodişti sunt aici? Câţi baptişti? Câţi nazarineni? Câţi Pelerini sfinţi? Câţi catolici? ” etc., s-ar ridica desigur o mulţime de mâini. Şi eu cred că fiecare dintre noi, deşi aparţinem de denominaţiuni diferite, am spune dacă am fi întrebaţi, că biserica noastră luptă pentru acea credinţă care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.
Da, fiecare ar spune aceasta despre biserica lui, şi eu aş vrea să cred că fiecare din noi luptăm cu toată puterea şi cunoştinţa pe care o avem, pentru acea credinţă.
Totuşi, văzând atât de multe denominaţiuni care diferă în învăţătură unele de altele, te gândeşti imediat că pe undeva trebuie să fie ceva greşit.
Noi nu puteţi vedea de exemplu, un om care să fie în acelaşi timp – beat şi treaz; nu veţi putea vedea o pasăre care să fie în acelaşi timp albă şi neagră. Nu, aşa ceva nu este posibil. Nici noi nu putem avea în acelaşi timp şi adevărul şi minciuna -, ci, ori avem adevărul, ori minciuna.
Acesta este felul meu de a-l crede pe Dumnezeu.
Dacă nu aş crede că El este acelaşi Dumnezeu care a trăit în zilele lui Moise, şi că procedează şi astăzi la fel ca atunci, nu aş avea credinţă în El, nu L-aş putea primi.
Voi nu aţi venit aici doar ca să vă vedeţi. Desigur. Cred că niciunul nu a venit pe ploaia care cade afară, doar ca să fie văzut de ceilalţi, ci pentru că doriţi să găsiţi ceva bun şi adevărat. Acesta este motivul pentru care rugămintea mea este ca Dumnezeu să vă dea ceva cu adevărat bun; ceva ce să nu uitaţi niciodată.
Fie ca Domnul să dea fiecărui creştin cât mai multă bucurie şi pace în El, astfel încât să-L slujiţi mai bine decât aţi făcut-o până acum.
La ce mi-ar folosi mie, să-L slujesc pe Dumnezeul pe care L-a slujit Moise, dacă El n-ar mai fi şi astăzi acelaşi Dumnezeu? La ce mi-ar folosi să slujesc un Dumnezeu istoric, dacă astăzi este mort şi fără putere? Aş dori să vă puneţi cu toţii această întrebare.
L-aţi sluji? Cu siguranţă că nu! Sincer să fiu, nici eu n-aş face-o. Dacă nu pot sluji un Dumnezeu viu, care este prezent aici ca să mă ajute atunci când am nevoie, la ce bun să-L slujesc?
Dacă El a fost Dumnezeu numai odinioară, iar astăzi nu mai este acelaşi; sau dacă odinioară a fost un Dumnezeu puternic, iar acum şi-a pierdut acea putere, înseamnă că pe undeva este ceva greşit cu El, nu-i aşa? (Amin).
Aş vrea să judecăm împreună aceste lucruri. Dacă El nu mai este acelaşi, înseamnă că pe undeva este o greşeală, este adevărat? Dacă în trecut Dumnezeu a fost mare şi puternic, un Luptător de neînvins în lupte, un mare Vindecător al bolilor; dacă a fost mare în toate atributele Sale, iar acum nu mai are nimic din toată această putere, dacă Şi-a pierdut-o, dacă nu mai este acelaşi şi astăzi, înseamnă că pe undeva este ceva pe dos.
Dar Cuvântul Său spune că El este acelaşi şi astăzi şi a promis că va face aceleaşi lucruri pe tot parcursul timpului, până va veni din nou. Această problemă este indiscutabilă în Biblie. Dimpotrivă, în Evrei 13.8 scrie că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.”
Da, este acelaşi principiu de lucru, aceeaşi putere, aceeaşi înviere, aceeaşi omniprezenţă, aceeaşi putere în toate. El este şi astăzi acelaşi, aşa că şi acum face exact ceea ce a făcut în trecut.
Aceasta este mărturia Scripturii, ceea ce înseamnă că este adevărat.
Toţi oamenii spun că ei cred că Dumnezeu este Acelaşi, dar cu toate acestea Îi limitează Puterea prin crezurile lor.
Astfel unii spun: „Eu aparţin de biserica baptistă pentru că aici am fost ordinat!” sau: „Păi, crezul bisericii noastre este cel adevărat!” Baptiştii spun că ei sunt cei care posedă adevărul, toţi ceilalţi având aceeaşi pretenţie, dar nici unii, nici alţii nu văd că L-au limitat pe Dumnezeu tocmai prin crezurile lor.
Eu nu am nimic împotriva crezurilor lor, dar dacă-L limităm pe Dumnezeu prin aceste crezuri, Îi limităm puterea, deoarece oamenii sunt învăţaţi să meargă numai până la limita crezului respectiv şi nu mai departe.
Poate că nu avem credinţa de a păşi aşa cum a făcut-o Enoh. Astfel, într-o după-amiază când Se plimba cu Dumnezeu, a fost luat Acasă (în ceruri), fără să guste moartea.
Sau priviţi-l pe Iosua care a mărşăluit timp de şapte zile în jurul zidurilor Ierihonului (de 13 ori). Şi ultima dată, el şi poporul au strigat atât de tare încât zidurile cetăţii s-au prăbuşit.
Fraţilor, avem noi credinţă ca să strigăm atât de tare încât să se prăbuşească zidurile? O, s-ar putea ca credinţa noastră să fie atât de mică, încât să nu putem merge Acasă cu Dumnezeu. Dacă nu avem credinţă, haideţi să nu stăm în calea celui care-o are. Dacă crezi că cineva nu este de acord cu crezul tău, dar are credinţă, lasă-l să treacă mai departe, spunâdu-i: „Domnul să te binecuvânteze, fratele meu!” Treci mai departe privitor la ceea ce crede biserica lui.
Adevărul este că un creştin adevărat nu priveşte la aceste lucruri, ci merge mai departe, căci lumea tocmai aşa ceva vrea să vadă.
De curând am fost la Bombay, India, unde am avut cea mai mare adunare de până acuma. Am fost prezenţi 500.000 de oameni.
Când am mers acolo, a venit la mine preşedintele bisericii baptiste şi mulţi din mai marii altor biserici – arhiepiscopul hindus de la biserica hindusă, etc. Ei m-au întâmpinat la aeroport, împreună cu câteva mii de oameni.
Am fost dus la hotelul Taj-mahal, într-o cameră asemănătoare cu aceasta, unde se adunaseră autorităţile oraşului, iar episcopul bisericii metodiste mi-a spus:
„Frate Branham, noi nu te acceptăm ca misionar, pentru că nu vrem să auzim de acest cuvânt (misionar), deoarece voi, oamenii din vest, cu educaţia voastră modernă, nu puteţi înţelege Scriptura în lumina orientală.”
Şi eu vă spun că acesta este adevărul. El avea dreptate, căci dacă aţi merge numai o dată la Ierusalim, sau într-o ţară din Est, adică în părţile unde a fost scrisă Biblia, aţi vedea că deşi cunoaşteţi multă teologie, Scriptura devine o carte nouă pentru voi.
De ce? Pentru că ideile voastre din vest sunt foarte departe de ideile celor din Est. Voi nu veţi putea înţelege cu adevărat parabolele şi pildele din Biblie, până nu veţi merge acolo ca să vedeţi obiceiurile lor.
Eu nu am nimic împotriva seminariilor, nici a studenţilor, a mănăstirilor, etc., dar adevărul este că toţi aceştia nu-L cunosc pe Dumnezeu. Ei cunosc numai catehismul şi alte lucruri de felul acesta.
A-L cunoaşte pe Dumnezeu, înseamnă a-L cunoaşte pe Hristos, adică pe El însuşi, iar a-L cunoaşte pe El, este Viaţa.
Nu este important să cunoşti textul din carte, sau să cunoşti crezul sau catehismul – nu aceasta este Viaţa. Adevărata Viaţă este tocmai aceasta: să cunoaştem Viaţa veşnică.
Şi acel episcop mi-a spus: „Reverend Branham, domnule reverend al teologiei (aşa m-a numit el), noi avem Biblia cu 1.700 de ani înainte ca voi (SUA) să existaţi ca naţiune”. Şi acesta este adevărul.
Eu am vizitat biserica în care a predicat apostolul Toma atunci când s-au dus din Ierusalim, ca să vestească Cuvântul în India. El a întemeiat acolo o biserică.
Şi episcopul a continuat: „Noi avem de atunci Biblia, şi tot de atunci ne-am întors la creştinism, dar astăzi, am ajuns o minoritate neînsemnată în India. Noi am auzit şi de dr. Reedhead, care a venit cu tine.
Acest bărbat este preşedintele Misiunii din Sudan, cea mai mare misiune din lume,
El mi-a spus cu câtva timp în urmă: „Frate Branham, eu am atâtea diplome, încât aş putea acoperi cu ele un perete. Am diplomă de doctor în teologie, da, am tot felul de diplome. Am studiat de când aveam doar opt ani, dar fratele Branham, unde este Hristos în toate acestea? Au fost greşiţi învăţătorii mei?”
„Nu învăţătorii au fost greşiţi”, i-am răspuns eu. „Problema este că tu nu-L vei putea cunoaşte niciodată pe Hristos prin teologie. Tu nu-L vei putea cunoaşte prin educaţie, ci doar printr-o experienţă personală, prin naşterea din nou, prin Duhul Său care vine jos, îţi schimbă viaţa şi te face o făptură nouă în Hristos Isus.”
Aceasta face diferenţa.
Acesta este motivul pentru care noi avem o mulţime de denominaţiuni şi atâtea teorii. Ei toţi au dreptate în parte, dar Isus i-a spus lui Nicodim secretul, şi anume:
„Adevărat, adevărat îţi spun, că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”(Ioan 3.5).
Indiferent la care biserică mergi, acestea sunt cuvintele spuse de Isus Hristos, condiţia pusă de El.
„A fi născut din nou”, înseamnă „a fi eliberat de păcat.” Şi când tu eşti eliberat cu adevărat de Duhul Sfânt, ai o viaţă nouă în Hristos şi vezi că toate crezurile pe care le-ai avut înainte şi celelalte lucruri, nu mai sunt bune.
Adevărul este că multe din acele învăţături au fost bune pentru că te-au învăţat morala (să nu faci una sau alta), dar este cu totul altceva să-L cunoşti personal pe Isus Hristos. Însă tocmai acesta a fost scopul acestor adunări pe care le-am ţinut în toată lumea, prin harul lui Dumnezeu – să-L prezentăm tuturor pe Isus Hristos cel înviat, care trăieşte şi astăzi, în prezent, şi are aceeaşi putere pe care a avut-o şi în trecut.
Şi episcopul acela mi-a mai spus: „Frate Branham, noi avem Cuvântul, noi avem Biblia, de aceea nu ne interesează teologia ta, însă am vrea să ştim dacă este adevărat că Dumnezeu te-a vizitat şi ţi-a dat un dar care poate face ca Biblia aceasta să fie din nou vie. Noi cunoaştem Biblia”, mai spunea el.
„Va trebui să fiţi îngăduitori cu mine”, am răspuns, „deoarece eu nu o cunosc prea bine, dar Îl cunosc pe Autorul ei.”
Vedeţi? Acesta este lucrul cel mai important.
Atunci el mi-a spus: „Pe El dorim să-L cunoaştem şi noi. Ai într-adevăr atât de multă credinţă în Dumnezeu, încât să faci ca aceste făgăduinţe biblice să devină cu adevărat reale?”
„Prin harul Său, Dumnezeu va face aceasta”, am răspuns eu.
Şi în acea după-amiază m-am întreţinut cu 17 religii diferite, care Îl negau pe Hristos.
Unii dintre ei se închinau la cai; alţii la măgari; alţii, la Buda; alţii la Mahomed, etc., fiecare având teologia lor proprie, care cerea credincioşilor să facă una sau alta, fără a le da nimic în schimb. Totul era numai o înşiruire de porunci, fără nici o umbră de har.
Dar în acea seară, când s-a format rândul de rugăciune, iar Domnul Isus a intrat în scenă, acolo erau prezenţi rajahii care stăteau pe penele lor şi mulţi alţii. Iar când Domnul Isus a venit acolo şi i-a spus unui bărbat care era orb complet de 20 de ani…
Eu am avut o viziune cu privire la acel bărbat şi pentru că ştiam că va fi vindecat, i-am provocat pe toţi să vină ca să-l vindece pe acel om. Desigur, ei au stat cu toţii pe loc, dar Domnul nostru Isus, i-a dat vederea. 20.000 x 20 au venit la Hristos deodată, când au văzut aceasta.
O, aceasta nu este: „dacă crezi crezul nostru…” Crezurile lucrează în viaţa noastră morală, dar ca să faci ceea ce a făgăduit Domnul Isus, este nevoie să-L cunoşti pe El şi nu un crez.
Acum să ne întoarcem repede la textul nostru şi voi încerca să fiu cât mai scurt posibil, ca să putem chema apoi rândul de rugăciune. Mă voi grăbi şi pentru că suntem la mijlocul săptămânii, ceea ce înseamnă că mulţi dintre voi merg mâine la lucru.
Fiţi atenţi.
Textul din seara aceasta spune: „Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte…” (Iuda 3). Aceasta o spune apostolul Iuda la 33 de ani după rusalii. „…m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.”
Vedeţi? Să luptăm pentru credinţă, nu pentru un crez.
Acum, fiecare dintre noi suntem foarte cumsecade în biserica noastră. Şi dorinţa mea este ca voi să mergeţi la biserica voastră s-o susţineţi şi s-o ajutaţi spre slava lui Dumnezeu, dar haideţi să ne întoarcem ca să vedem ceva:
„…să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.”
Aceasta înseamnă că există o cale de a cunoaşte credinţa adevărată. Să privim deci în Biblie, ca să putem înţelege ce fel de credinţă aveau ei şi dacă se cuvine să luptăm pentru ea.
Să vedem mai întâi ce este credinţa.
Înainte ca apostolii să fie numiţi „sfinţi” vedem că la începutul Noului Testament a venit Ioan Botezătorul, între Lege şi Hristos.
El a fost o cheie importantă care a legat cele două Testamente laolaltă.
Ca să putem vorbi despre credinţa creştină, este nevoie să vorbim despre Isus Hristos, pentru că El este începutul credinţei creştine.
Ioan Botezătorul a predicat în pustia Iudeii, dar nu a făcut nici măcar o minune sau un semn. El a condamnat doar bisericile, rabinii, preoţii, etc., şi le-a spus că trebuie să vină „Acela”. Şi într-o zi, în timp ce boteza mulţimea, Ioan L-a văzut venind pe Isus, iar deasupra Lui era o Lumină, de aceea a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1.29).
Imediat după ce a fost botezat Isus, Duhul Sfânt a venit la El, iar din ceruri S-a auzit un glas care spunea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. (în traducerea originală scrie: „În care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.”), căci în 2 Corinteni 5.19 scrie: „Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine…”
El era Dumnezeu în trup omenesc.
Acum să privim ce fel de viaţă a dus El. Mai întâi de toate, aş vrea să vă întreb ceva: El ar trebui să fie şi astăzi la fel cum a fost atunci, nu-i aşa?
Dacă credinţa aceea a fost prezentată lumii de atunci, înseamnă că şi noi, cei de astăzi, ar trebui să luptăm pentru această credinţă. Este adevărat? (Amin). Aşa este.
În ordine. Acum observaţi. Noi vom privi ce fel de slujbă a avut El.
Vom începe cu Marcu 1, unde vedem că Iisus a început să facă bine oamenilor. Astfel, Se ruga pentru bolnavi şi aceştia erau vindecaţi.
Acesta este primul lucru pe care L-a făcut El: vindecarea bolnavilor.
Acum ascultaţi cu atenţie, căci dacă nu veţi înţelege fiecare Cuvânt, ceea ce veţi auzi în continuare, va fi „o piatră de poticnire” pentru voi.
Deci fiţi atenţi!
Primul lucru pe care L-a făcut Isus după ce i-a chemat afară pe cei dintâi ucenici, a fost vindecarea bolnavilor.
Unul dintre aceşti ucenici se numea Filip. El era un bărbat bun, iar când L-a văzut pe Mesia vindecându-i pe cei bolnavi, s-a dus cam 30 de mile în munţii Iudeii, la un prieten de-al său, numit Natanael.
Când a ajuns la el, Natanael se afla sub smochin şi se ruga. Văzându-l, Filip i-a zis: „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, şi prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.
Natanael a răspuns: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”(Ioan 1.45-46).
„Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip.”
Cred că acesta este cel mai bun răspuns pe care îl poate da cineva: „Înainte de a te pronunţa, vino şi vezi tu însuţi. Trăieşte în lumina Bibliei şi atunci vei vedea dacă este corectă sau nu.”
Indiferent care sunt aparenţele, sau ce spun alţii, nu uita că credinţa adusă de Isus Hristos nu a fost populară şi nici nu va fi vreodată, deoarece lumea are propria ei religie.
Vedeţi? Iar dacă tu nu eşti din lume, poţi să devii creştin. De ce? Pentru că eşti o persoană diferită de lume.
Isus a spus în Ioan 17.16: „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.”
Să nu fiţi niciodată lumeşti, deoarece Biblia spune: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.” (1 Ioan 2.15).
Aşadar, voi nu puteţi sluji la doi stăpâni; nu-L puteţi sluji şi pe Dumnezeu şi pe Mamona.
Cuvântul „Mamona” înseamnă „lumea”, iar Domnul Isus spunea:
„Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Matei 6.24).
Cu alte cuvinte, nu puteţi fi în acelaşi timp şi cu Dumnezeu şi cu lumea, ci trebuie să-L alegi ori pe Unul, ori pe celălalt…
O, Dumnezeule, ai milă! Tocmai aceasta este problema şi cu noi oamenii de astăzi, care ne numim creştini. Da, oamenilor le place să se numească creştini dar cu toate acestea trăiesc ca lumea. Acesta este motivul pentru care cei credincioşi, cei de afară, se hotărăsc atât de greu să-L urmeze pe Isus Domnul. De ce aceasta? Pentru că-i văd pe cei care spun că sunt creştini, purtându-se ca restul lumii.
Sună puţin cam dur, dar acesta este adevărul. Noi trebuie să privim adevărul în faţă.
Poate că printre noi sunt bărbaţi şi femei pe care nu-i voi mai vedea până la judecată, de aceea trebuie să fiu sincer şi corect, deoarece ştiu că trebuie să dau socoteală de tot ceea ce spun.
Acum, noi observăm că imediat după ce l-a găsit pe Natanael, Filip i-a zis: „Vino şi vezi pe cine am găsit!”, la care Natanael, care era un bărbat drept, a spus: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”
Nazaretul era un oraş foarte rău, foarte josnic. Acolo trăiau tot felul de răufăcători, prostituate, etc. Da, în zilele acelea erau bande întregi de tâlhari care veneau din Nazaret. Deci tocmai pentru că avea un renume atât de rău, Natanael a întrebat:
„Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”
Şi Filip i-a răspuns: „Vino şi vezi!”
Poate că şi noi ne întrebăm astăzi: „Poate ieşi ceva bun din biserica metodistă?” „Poate ieşi ceva bun din biserica baptistă?” sau din cea prezbiteriană, etc?
Primul lucru pe care trebuie să-l facem când auzim ceva, este să mergem să vedem ca să ne convingem. Noi trebuie să-i cercetăm, dar nu prin ritual, catehism, sau altceva de felul acesta, ci prin Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece aşa spune Biblia:
„Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” (Apocalipsa 22.18-19).
Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Autorul, adică Dumnezeu însuşi, scriitorului acestei cărţi: „Oricine va adăuga numai un Cuvânt, sau va scoate vreunul, Dumnezeu îi va şterge numele din cartea vieţii, şi va fi nimicit.”
În concluzie, noi trebuie să stăm numai pe ceea ce spune Scriptura.
Şi când l-a găsit Natanael, Filip i-a spus: „Vino şi vezi!”, iar Natanael s-a dus cu el.
Acum haideţi să vedem ce fel de Om era Isus. Dacă cineva v-ar spune că Isus vine în George Town, Indiana, într-un trup omenesc asemenea nouă, ce fel de persoană aţi vrea să găsiţi?
Poate ceea ce spun vi se pare şocant, dar ce am spera să găsim? Un bărbat îmbrăcat mai deosebit decât ceilalţi? Dacă ne-am uita după aşa ceva, nu L-am găsi, deoarece El s-ar îmbrăca la fel ca ceilalţi oameni.
Deci îmbrăcămintea Lui nu se deosebea cu nimic de a celorlalţi bărbaţi.
Am căuta oare un mare vorbitor? Nu, Biblia spune că „nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe.” (Matei 12.29b0.
Am spera să găsim un mare lăudăros? Pe unul care s-ar lăuda cu marea sa biserică? Nu, domnule. Biblia îl prezintă foarte diferit. De exemplu, Isaia spune că El era „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El…” (Isaia 53.3).
Da, El era un Om umil.
Credeţi că L-am putea găsi printre oamenii bogaţi? O, nu! El nu a locuit niciodată cu bogaţii.
Atunci unde L-am putea găsi? Printre cei săraci. El a mers de-a lungul apei şi a dat de pescari.
Gândiţi-vă la marea biserică ebraică din acele zile, cu marii ei preoţi, cu marea ei slavă şi măreţie.
O, niciunul dintre apostoli sau dintre oamenii lui Dumnezeu, nu a acceptat-o, iar când Domnul trimite vreun slujitor de-al Său, el nu are nici o legătură cu ea.
De altfel, Domnul Isus le-a spus clar că sunt nişte făţarnici, că sunt plin de viclenie şi de răutate, etc., iar ei, auzind ce le spune, L-au acuzat că lucrează cu Diavolul, şi aceasta pentru că nu credea în biserica lor.
Vedeţi? Ei erau biserica acelor zile, dar voi nu puteţi ajunge la ţintă urmând o biserică oarecare, ci doar ascunzându-vă cu Hristos în Dumnezeu.
Şi acum să vedem ce a găsit Natanael.
Da, el a găsit un Om care proceda contrar învăţăturii bisericii din acele zile.
Biserica învăţa că zilele minunilor au trecut, dar cu toate acestea, Isus stătea acolo şi făcea minuni.
Oare nu este la fel şi cu biserica din zilele acestea?
………………………………………………………………………….
…Ridicaţi mâinile oriunde v-aţi afla în clădire. Nu are importanţă unde vă aflaţi: Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Dumnezeule, prin acest gest, Îţi arăt că doresc să mă vindeci.”
În ordine. Peste tot sunt numai mâini ridicate.
Da, eu vă voi spune ce trebuie să faceţi; am să vă spun că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este aici în formă de Duh.
Este adevărat? Câţi dintre voi, creştinilor, credeţi aceasta? Să vă văd mâinile. Este bine.
Dacă El este aici şi este acelaşi Domn Isus, înseamnă că este dator să facă aceleaşi lucruri. Este adevărat?
Când era pe pământ, El a spus că personal nu poate face nimic de la Sine, nici o vindecare, ci „tot ce vede pe Tatăl făcând, face şi El întocmai.” (Ioan 5.19). Este adevărat?
Privind rândul de rugăciune, pot spune că o cunosc pe prima doamnă, pe cea care stă aici. Nu ştiu dacă mai cunosc pe altcineva…
Eu am văzut-o pe această doamnă cât stătea în al doilea rând din spate, dar nu ştiu cum o cheamă.
Haideţi acum să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.
Tatăl nostru ceresc, acesta este momentul. Eu am vorbit cât am putut de bine despre Tine, de aceea Te rog iubite Doamne Isuse, să mă ajuţi. Tu ştii că eu nu-i cunosc pe aceşti oameni şi chiar dacă uneori se întâmplă să-i cunosc pe unii, nu le ştiu necazurile, dar Tu le cunoşti. Tu poţi să spui tot ce doreşti despre ei. Eu mă predau umil în slujba Ta, pentru ca marele Duh Sfânt să vină în seara aceasta, ca să-l ia pe acest om sărman şi nevrednic şi să-l folosească pentru slava lui Dumnezeu. Lasă ungerea Ta peste mine şi ajută-mă să nu vorbesc de la mine, ci îngăduie ca Duhul Tău cel Sfânt să vorbească şi să facă lucrările pe care Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a spus că le va face de-a lungul epocilor, prin slujitorii Săi.
Te rog să ne dai aceste binecuvântări în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Acum vă voi spune un singur lucru: Dacă veţi sta cu adevărat smeriţi şi umili, dacă nu vă îndoiţi, ci veţi crede din toată inima voastră, atunci Domnul Dumnezeul cerurilor, nu va întârzia să vindece trupurile voastre şi vă va face bine.
Acum este vorba de credinţa voastră.
În faţa mea stă o doamnă… Nu sunt sigur, dar cred că o cunosc de undeva.
„Ne cunoaştem, doamnă?”
„O, da, în ordine. Cred că acum ştiu cine eşti. Vino puţin aici, te rog. Cred că numele tău este Seduf, sau aşa ceva.”
„O, nu,” răspunde sora, „acesta este numele sorei mele.”
„Da, desigur, Seduf este sora ta.”
„M-ai cunoscut când mă numeam încă Willson.”
„O, deci te-am cunoscut în vremea când lucram încă la Serviciul Public?”
„Da,” răspunde sora.
– În ordine. Ştiam că v-am mai văzut undeva, şi m-am gândit că sunteţi Seduf, dar acum înţeleg că Seduf este sora dv.
„Da, domnule.”
„Deci numele tău era Willson?”
„Da, domnule.”
„Păi, mă bucur mult că pot să te văd din nou, soră. Domnul să te binecuvânteze. Cu toate că te cunosc, eu nu ştiu motivul pentru care ai venit aici, este adevărat?”
„Da.”
„Nu ştiu care este necazul tău, este o taină pentru mine, dar dacă Domnul Isus vrea să-mi arate problema pentru care ai venit, dacă El îmi va spune necazul tău si eu ţi-l voi spune, vei crede?”
„Da.”
„Deci vei crede. În ordine.”
Audienţa poate să audă şi ceea ce spune femeia, în acelaşi timp totul fiind înregistrat.
Acum, dacă El va vorbi cu această femeie şi-i va spune taina, nu este dovada că printre noi se află acelaşi Duh care a vorbit cu femeia de la fântână, căreia i-a descoperit necazul pe care-l avea?
Va fi corect dacă va proceda aşa? (Amin).
Vedeţi, credinţa femeii cu scurgerea de sânge a făcut ca Domnul s-o vindece.
Acum mă voi adresa audienţei, celor car nu au niciun număr de rugăciune:
Credeţi din toată inima că Isus Hristos e aici ca să vă vindece? Dacă veţi crede din inimă, nu va mai fi nevoie să ajungeţi în rândul de rugăciune. Sigur că nu. Singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi, este să aveţi credinţă în Dumnezeu.
Şi pentru că aici este prezent un duh de epilepsie, vreau să vă rog să staţi respectuoşi şi liniştiţi, indiferent ce se va întâmpla, pentru că dacă aţi mai fost prezenţi în adunările mele, aţi văzut cum se manifestă acest duh.
Staţi liniştiţi, credeţi în Domnul Isus şi rugaţi-vă. Rugaţi-l pe Tatăl ceresc să fie îndurător.
Dacă eşti necredincios, eu te-aş sfătui să nu stai aşa, pentru că noi nu ne jucăm de-a biserica. Aici se întâmplă lucruri adevărate, avem de înfruntat duhurile întunericului.
Dacă aş fi avut câteva momente în plus (o voi face poate într-o altă seară), v-aş fi explicat ce înseamnă aceste lucruri ca să le puteţi vedea valoarea reală în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.
Medicii folosesc termenii medicali, dar numele adevărat al acestor boli este scris în Biblie.
Ceea ce vedeţi aici nu este telepatie. Nu, domnilor. Voi ştiţi că nu puteţi să vă ascundeţi viaţa, pentru că Duhul Sfânt este aici.
Câţi dintre voi au văzut fotografia cu El? Chiar şi la Washington este un exemplar. Este singura Fiinţă supranaturală care a fost fotografiată vreodată şi care poate fi prezentată ca o dovadă în lume. Oamenii spun tot felul de poveşti cu oameni care vin prin tufişuri, etc., dar toate aceste poveşti sau dovedit a fi false.
Vedeţi? Dar El a permis să se facă această fotografie şi mulţi aţi fost de faţă atunci.
Da, El a permis aceasta cu câteva săptămâni în urmă, când a fost fotografiat din 3 poziţii diferite şi pot să vă spun că Cel pe care-L vedeţi în această fotografie, este în clipa aceasta pe platformă.
Acesta este adevărul.
Staţi smeriţi şi nu vă mai plimbaţi. Ţineţi-vă copiii lângă voi şi staţi în rugăciune, căci atunci veţi putea vedea dacă Duhul Sfânt va face ceva pentru voi în seara aceasta. Rugămintea mea este ca Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Rugaţi-vă pentru mine acum, când intrăm în serviciul de rugăciune pentru bolnavi. Vă rog să staţi respectuoşi, pentru că suntem în prezenţa Domnului, a Duhului Sfânt care este printre noi.
„Cum te numeşti, soră?”
„Cobb,” răspunde femeia.
„Dacă Duhul Sfânt care este prezent aici va descoperi ceva din viaţa ta, ca să te încredinţeze că Domnul Isus este aici ca să te vindece, vei crede?”
„Da, domnule.”
„Eu nu ştiu de ce ai venit aici. Poate că ai vreun necaz financiar, sau poate ai unele probleme personale, eu nu ştiu, dar El te cunoaşte, nu-i aşa?”
„Da, El mă cunoaşte,” răspunde femeia.
„Eu văd un singur motiv pentru care ai venit aici. Este vorba de o stare nervoasă, da, şi mai este ceva: o tuse asmatică, este adevărat?”
„Da.”
„În ordine. Acum crezi că totul va reveni la normal? Eşti vindecată, aşa că poţi merge acasă bucuroasă.”
„Binecuvântat să fie Domnul!” spune sora bucuroasă.
„Isus Hristos, credinţa ta în El te-a vindecat. Du-te acasă şi stai în rugăciune.”
Bunule Tată ceresc, în Numele Domnului Isus Hristos, noi binecuvântăm această soră scumpă şi Te rugăm să te înduri de ea, în Numele lui Isus. Amin.
„Vino, domnule. Crezi că Isus Hristos este Fiul Dumnezeului celui viu?”
„Da, domnule, eu cred.”
„Crezi că El este aici ca să te vindece?”
„Da, domnule, cred.”
„Crezi cu adevărat?”
„Eu ştiu aceasta,” răspunde fratele.
„Deci ştii că El este aici ca să te vindece? Pentru ce s-a rugat doamna de mai înainte? Tu ai o problemă în partea stângă, este adevărat? Crezi că Dumnezeu te poate vindeca?
Când doamna care a fost adineaori pe platformă, a trecut pe lângă tine, ai avut un sentiment ciudat, este adevărat? Acela a fost Duhul Sfânt. Tu ai avut probleme în partea stângă, dar acum durerea te-a părăsit. Credinţa ta te-a vindecat. Este în ordine? Ridică mâna. Perfect.
Eu nu-l cunosc pe acest bărbat, nu l-am văzut niciodată în viaţa mea, dar Isus Hristos l-a vindecat. De ce? Pentru că credinţa acestui om L-a atins pe Domnul aşa cum L-a atins şi credinţa femeii cu scurgerea de sânge.
„Crezi tu, micuţă doamnă, care stai în rândul de rugăciune? Tu, care ai paltonul pus peste umeri.”
„Doar adevărul,” răspunde sora.
„O, da, tot ceea ce ai spus este adevărat.”
„Eu cred fiecare Cuvânt din Biblie,” spune femeia.
„Dumnezeu să te binecuvânteze.”
Doamna din spatele tău, aceea care are mâna ridicată.
„Ai vrea să scapi de operaţie, nu-i aşa? Crezi că Dumnezeu poate să îndepărteze tumoarea pe care o ai fără operaţie? Crezi că El poate să te vindece? Crezi cu adevărat că Domnul îţi poate îndepărta tumoarea fără operaţie? Vrei să-L accepţi chiar în clipa aceasta pe Isus Hristos ca Vindecător personal? Vrei aceasta?”
Bunule Tată, Tu mi-ai dat viziunea cu privire la această femeie. Eu am văzut că medicii umblă în jurul ei şi constată că nu mai este nevoie s-o opereze. Te rog deci, Tată, în Numele Domnului Isus Hristos, să împlineşti întocmai acest lucru, spre slava şi lauda Ta. Amin.
Poţi să mergi la locul tău, pentru că nu mai este nevoie să vii aici în faţă, deoarece credinţa ta te-a vindecat. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Credeţi voi în Domnul Isus? (Amin). Dacă puteţi crede, toate lucrurile sunt posibile.
Doamna care şade aici…. Tu ţi-ai rupt mâna, este adevărat? Eşti din Coridon, da? Şi ai venit însoţită de cineva, nu-i aşa? Dacă este adevărat, ridică mâna. În ordine.
Acum te poţi întoarce acasă vindecată. Da, cea care a făcut acest lucru, este credinţa ta. Despre ea mărturiseşte Duhul Sfânt.
Domnule, poţi să crezi că problema pe care ai avut-o la inimă, a plecat? Crezi că te vei face bine? (fratele spune: „Da, cred!”).
În ordine, domnule. Atunci poţi pleca sănătos. Amin.
Haideţi să spunem cu toţii: „Lăudat să fie Domnul!” (Lăudat să fie Domnul!).
Acum rugaţi-vă cu toţii.
Cred că pe doamna care vine acum, nu am mai văzut-o niciodată. Nu ne cunoaştem, este adevărat? Este aceeaşi situaţie ca atunci când Domnul nostru a stat la fântâna Samariei şi a venit acea femeie.
El i-a spus: „Dă-Mi să beau!” pentru că voia să intre în vorbă cu ea.
Noi ne întâlnim pentru prima dată în viaţă, este adevărat? Dar vreau să vă mai spun ceva:
Când Isus Hristos a fost ridicat din moarte, a făgăduit că va fi cu noi şi în noi până la sfârşitul lumii, şi că va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut atunci când a fost pe pământ.
Aceasta înseamnă că astăzi El trebuie să procedeze la fel ca atunci, şi eu vă spun:
Dacă Isus ar sta în locul acesta şi ar purta acelaşi costum ca mine, singurul lucru pe care L-ar putea face, ar fi următorul:
Dacă de exemplu eşti bolnavă, ţi-ar putea spune: „Eu te-am vindecat deja pe Calvar! Vrei să crezi că acest lucru îţi aparţine?”
El ar putea să descopere ceva ce nu este în ordine în viaţa ta, sau motivul care ar putea opri vindecarea ta.
Eu nu pot face aceasta, dar El poate, de aceea aş vrea să staţi cu toţii plecaţi, deoarece vă aflaţi în prezenţa Domnului.
Voi puteţi vedea că fiecare Cuvânt pe care vi L-am citit în seara aceasta, este cu adevărat viu.
Vedeţi? Eu nu am văzut-o niciodată pe femeia aceasta. Nu ştiu nimic despre ea, dar Dumnezeu o cunoaşte.
Totuşi, voi vorbi cu ea ca să intru în legătură cu duhul ei. Ungerea care este acum peste mine, este Îngerul Domnului, Stâlpul de foc care a urmat poporul Israel şi care nu era altcineva decât Hristos în starea de Duh. Este acelaşi care a venit jos, apoi S-a dus înapoi la Tatăl pentru a reveni la rusalii ca să trăiască în Biserica Sa. Vedeţi?
Acelaşi lucru. Deci nu eu, ci El face aceste lucruri.
Eu nu o cunosc pe această femeie, nu ştiu nimic despre ea.
„O, uitaţi-vă la acest om!” spune cineva. Da, este adevărat, nu am decât şapte clase, dar uitaţi-vă la cei care au fost vindecaţi şi acum stau în audienţă.
De ce aceasta? Pentru că Dumnezeu este aici ca să vindece. Acesta este adevărul. Dar aceasta este condiţia să credeţi.
Eu văd un copil care suferă, dar nu pot să spun dacă este vindecat sau nu, pentru că încă nu ştiu.
Dacă vei continua însă să te rogi, mamă, crezând din toată inima, vei primi ceea ce ceri.
Acum vorbesc cu tine, soră. Inima ta flămânzeşte de multă vreme, pentru că doreşti să trăieşti mai aproape de Dumnezeu. Ai încercat să faci aceasta de multe ori, dar nu ai reuşit. Este adevărat?
„Da.”
„Tu ai fost tot timpul când sus, când jos. Cu câtva timp în urmă, te-ai rugat undeva pentru că aveai de înfruntat un lucru serios, o operaţie, sau aşa ceva. Da, aceasta este. O văd. Ai fost examinată de un medic pentru că aveai ceva la un picior. La piciorul drept ai o problemă şi este nevoie de operaţie.”
„Acesta este adevărul,” spune sora.
„Tu ai făcut o juruinţă şi ai spus că dacă Domnul te va vindeca, Îl vei sluji şi vei trăi mai aproape de El. Eu nu-ţi citesc gândurile, dar acesta este adevărul, aşa-i?”
„Da, răspunde sora.”
Da, domnule, acesta este adevărul. Dacă crezi, ridică mâna.
„Soră, tu ai avut un simţământ, este vorba de ceva ce n-ai mai simţit niciodată până acuma, este adevărat? Aş vrea să spui tare ca să audă toată audienţa.”
„Este adevărat şi nu pot să-l explic nimănui.”
„Da, acesta este adevărul, iar eu pot să ţi-l spun pentru că între mine şi tine se află Lumina, Duhul Sfânt.”
Apoi văd o viziune care merge înapoi în timp şi se opreşte la o fetiţă.
Sora spune: „Chiar înainte de a veni în rândul de rugăciune, am avut un simţământ pe care nu-l pot explica nimănui.”
Vedeţi, ea are acest simţământ şi acum, când stă în rândul de rugăciune. Este prezenţa a ceva ce este necunoscut de lume.
Vino aici, soră, ca să-L rogi pe Dumnezeu să te binecuvânteze.
Credeţi voi, toţi cei prezenţi, din toată inima? Credeţi cu adevărat? Dacă da, spuneţi „Amin”.
Bunul nostru Tată ceresc, sora aceasta a noastră stă aici şi are o problemă. Cuvântul spune că toate lucrurile lucrează spre binele celor care Te iubesc pe Tine, iar această fiică a Ta stă aici în nevoie şi vrea să fie vindecată. Acesta este timpul, de aceea Te rog, Tată, să-i iei toate neputinţele, s-o cureţi de tot ce nu este conform voii Tale şi să-i ierţi toate păcatele, astfel încât s-o poţi duce în Împărăţia Ta, ca pe un copil nou născut şi să-i vindeci trupul.
Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău preaiubit. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te bucură-te şi fii iertată, căci Dumnezeu a fost cu tine.
Bună seara, doamnă. Cred că nu ne cunoaştem, dar Isus, dacă a înviat din morţi, aşa cum am spus şi cum cred, Te cunoaşte.
Dacă El ar sta în seara aceasta aici, cu tine şi cu mine, şi m-ar face să-ţi vorbesc, aşa cum a făcut-o El cu femeia de la fântână căci a făgăduit că va face aceasta – că vom face şi noi lucrările pe care le-a făcut El – totul ar fi adus la suprafaţă.
El a spus: „Eu voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul lumii.” (Matei 28.20).
Să nu te sperii pentru că te-ai simţit puţin ciudat, căci este un simţământ divin.
Cel ce-ţi spune aceste lucruri, nu sunt eu, fratele tău, ci este Domnul.
Aş vrea ca voi toţi să fiţi cu adevărat smeriţi. Vă rog să fiţi smeriţi. Vedeţi? Eu nu o cunosc pe această femeie, dar Dumnezeu o cunoaşte.
Doamnă, eu nu-i cunosc pe oameni, dar tu ştii că aici este Ceva care face lucrările făgăduite de Domnul în Scriptură.
Credeţi voi aceasta? (Amin). Vedeţi? Ei, bine, ce este aceasta? Domnul Isus.
Aş vrea să vorbesc încă o dată cu femeia aceasta, pentru că o văd agitată. Ea este chinuită de ceva. O, da, ea are o stare nervoasă, o ruptură, o cădere depresivă.
Tu suferi mult din cauza aceasta, este adevărat? (Da).
Acum te văd stând pe un scaun, tot seara târziu. Eşti foarte obosită, de aceea nu-ţi poţi termina treaba, este adevărat?
Această stare îţi cauzează neplăceri la stomac. Astfel simţi că mâncarea, cafeaua, etc., îţi vin înapoi. (Aşa este.)
Acum te văd că pleci de la masă şi te aşezi lângă geam. Dacă este adevărat, ridică mâna.
Vreau să-ţi spun că aici este cineva care cunoaşte viaţa ta. Isus Hristos a făcut aceste lucruri când a fost pe pământ şi a făgăduit că şi cei care vor crede cu adevărat, vor poseda aceste lucruri.
Crezi că El este Cel care face aceste lucruri? (sora spune: „Da!”). Eu pot să văd că eşti urmărită de o umbră întunecoasă, de Diavolul, care te îndeamnă tot timpul să te sinucizi, spunându-ţi că ai trecut linia de despărţire dintre har şi judecată şi că nu vei mai fi salvată niciodată. Este adevărat? (sora spune: „Da”).
Voi, cei din audienţă, credeţi din toată inima? (Amin).
Vedeţi, totul este desăvârşit; este Adevărul, este Domnul Isus. Eu nu ştiu care este părerea voastră, dar sunt sigur că unii dintre voi sunteţi uimiţi, pentru că nu puteţi să vă ascundeţi vieţile. Vedeţi?
Cred că ştiţi că eu nu pot face nimic pentru voi, dar într-adevăr nu puteţi ascunde nimic din vieţile voastre, deoarece sunteţi în prezenţa Lui.
Soră, dacă prin harul lui Dumnezeu, voi reuşi să te ajut ca să fii eliberată, totul va fi normal. Tu te-ai mirat pentru că un timp ai fost eliberată şi liniştită, dar apoi starea a revenit. Acum însă, El te va elibera definitiv, crezi aceasta?
„Da”.
Vrei să-L crezi? Eu mă voi ruga pentru tine, dar tu să crezi.
Acum priviţi.
Poate că tu nu ai fost niciodată atât de aproape de El în toată viaţa ta, cum eşti acum. În jurul tău este un simţământ dulce şi plăcut, este adevărat? Da, este Ceva foarte aproape de tine. Nu eu, fratele tău, ci este Ceva supranatural. Dacă este adevărat, ridică mâna. Vedeţi? Este Îngerul Domnului.
Eu trăiesc acum într-o altă dimensiune.
Acum, în timp ce suntem sub această ungere, aş vrea să mă rog pentru tine.
Cel care este aici, care-ţi cunoaşte viaţa, merge în clipa aceasta la o fetiţă. O, eşti tu. Te văd când erau doar o fetiţă. Văd că fugi de ceva care te îngrozeşte. Da, este un câine. Parcă veneai de la şcoală când te-ai speriat de acel câine. De atunci ai rămas cu o stare de şoc, din cauza căreia ai fost nervoasă tot timpul.
Acesta este adevărul, nu-i aşa? Vedeţi?
Cu cât vorbesc mai mult cu tine, primesc mai multe viziuni.
Acum haideţi să ne rugăm.
O, Dumnezeule, Dătătorul vieţii, noi suntem conştienţi de faptul că Duhul care L-a înviat pe Isus dintre cei morţi, confirmând fiecare Cuvânt, este chiar în clipa aceasta printre noi; este chiar aici pe platformă. Eşti atât de minunat pentru că ai făcut ca aceste lucruri să se manifeste aici, dovedind că spun adevărul. Tu ai vorbit şi ai arătat adevărul, iar femeia aceasta, care este hăituită de un duh rău care încearcă s-o convingă să se sinucidă, sau să facă alte lucruri rele, aşteaptă îndurarea Ta. Da, Tu eşti aici ca să îndepărtezi acest duh. Tată, eu mă rog conform Cuvântului Tău, care spune:
„Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, vă va da.” (Ioan 14.13), pentru că ştiu că Cuvântul Tău este adevărul.
Satană, răule care-o hăituieşti pe sora noastră, te somez în Numele lui Isus Hristos, Dumnezeul cel viu, să ieşi afară din această femeie!”
Acum priveşte, cu tine s-a întâmplat ceva. Tu plângi pentru că nu te mai simţi ca până acuma. Da, acum te simţi bine şi eşti bucuroasă. Este adevărat? Ridică mâna pentru ca toţi să vadă aceasta.
Crezi că vei fi bine, că vei merge acasă pe deplin sănătoasă, astfel încât să-l poţi sluji pe Domnul? În ordine. Du-te şi fii bucuroasă, pentru că acest duh nu se va mai întoarce niciodată la tine.
Haideţi să spunem cu toţii: „Mulţumiri să Îi fie aduse lui Dumnezeu.” În ordine.
Soră, ai vrea să vii mai aproape, astfel încât oamenii să poată vedea ce se întâmplă aici? Să vadă că nu este vorba de telepatie? Voi ştiţi ce este telepatia. Aici e cineva care crede acest lucru, dar eu nu pot să i-o scot din minte.
Te chem aici, pentru că El este prezent aici pe platformă. Cred că este vorba de un lucrător, pentru că văd o platformă. Aş vrea să pui mâna pe mine, soră, ca să intrăm în legătură. Eu nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată.
Eu nu privesc spre tine, ci spre audienţă.
Dacă Dumnezeul cel Atotputernic îmi va descoperi printr-o vedenie, care este problema, vei crede că acesta este adevărul? Dacă da, ridică mâna.
Fie ca Domnul Isus Hristos să-ţi dea aceasta în timp ce mă rog. Aşează-ţi din nou mâna pe mine (aşa), ca un punct de contact.
Biblia spune: „îşi vor pune mâinile peste bolnavi…”
Da, soră, tu ai o problemă femeiască. Dacă este adevărat, ridică mâna. Crezi că este telepatie mintală? Acum te văd într-o baie. Acolo se întâmplă ceva ce nu pot spune în faţa audienţei. Doamna ştie despre ce vorbesc. Este vorba de un drenaj (o operaţie prin care se face să se scurgă secreţia dintr-o plagă cu ajutorul unui tub sau a unei meşe de tifon).
Este adevărat, doamnă?
(Da, aşa este).
Acum, numai Domnul mai poate să te vindece pentru că eu nu pot face aceasta. Eu nu sunt un vindecător divin, ci sunt doar vasul folosit de Duhul Sfânt pentru aceasta.
Priviţi acest amvon. El nu predică, ci este făcut de mâna omenească pentru predicatorul care stă la el şi vorbeşte poporului. Da, predicatorul se foloseşte de el în lucrarea pe care o face.
Exact aşa este şi profetul. El este unealta, vasul folosit de Dumnezeu. El este în două lumi şi în acelaşi timp: aici şi dincolo.
Şi când lucrurile pe care le vede în viziune încep să se deruleze, voi vedeţi ce se petrece pe platformă – vindecările şi toate celelalte lucruri, pentru că Îngerul Domnului este prezent.
Uneori vedeniile pe care le primesc nu văd numai lucruri plăcute, ci şi lucruri hidoase, care mă uluiesc. De ce văd aceste lucruri? Pentru că Dumnezeu m-a făcut un văzător, conform făgăduinţei date de El în Biblie.
Da, Biblia spune în Fapte 2.17 că: „În zilele de pe urmă (şi acestea sunt zilele acestea), zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!” Este corect?
Vedeţi? Aceasta este tocmai ceea ce a spus El. Acum soră, du-te şi crede. Crede cu toată fiinţa ta şi Domnul te va vindeca. Crezi tu?
Sora spune: „Da, domnule.”
Bunule Tată ceresc, în Numele preaiubitului Tău Fiu, Isus Hristos, Te rugăm să priveşti spre această femeie care stă în apropierea luminii şi care este urmărită de o umbră numită „cancer”. Te rugăm Tată, să-i acorzi vindecarea în seara aceasta. Eu îl condamn pe acest duşman, pe baza mărturiei credinţei ei şi pe baza Cuvântului Domnului. Da, îl condamn pe acest Diavol care-o supără în Numele lui Iisus Hristos. Amin.
Du-te fericită, doamnă, nu mai fii descurajată. Crede din toată inima ta.
Tu vrei să fii vindecată, nu-i aşa soră? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Dacă îţi voi spune ce problemă ai, ce este greşit în viaţa ta şi ce trebuie să faci, vei crede?
Tu ai probleme cu spatele, nu-i aşa?
(Aşa este).
Eşti şi foarte nervoasă, motiv pentru care ai mai multe complicaţii. Uneori când te întinzi, simţi că inima bate mai greu, dar nu ai niciun fel de probleme cu ea, ci stomacul îţi este bolnav. Ai un început de ulcer şi aceasta îţi provoacă o presiune asupra inimii, dar nu te va mai supăra. Tu eşti o femeie cumsecade. Credinţa ta te-a vindecat. Crezi aceasta?
(sora spune: „Da”).
Atunci du-te liniştită în drumul tău, bucură-te şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu.
Haideţi să spunem cu toţii: „Mulţumim lui Dumnezeu!” Fiecare dintre voi să spună aceasta.
Soră, tu ştii că este Unul singur care te poate vindeca şi acela este Dumnezeu. El este singurul care îţi poate îndepărta cancerul ca să te facă bine. Crezi din toată inima ta?
Bunule Tată ceresc, Te rog ca prin Duhul Tău omniprezent, să atingi această femeie şi s-o faci sănătoasă, împlinind astfel ceea ce ai spus în Cuvântul Tău: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” Ultimul lucru pe care L-ai spus, Isuse, înainte de a pleca la cer, a fost:
„Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.
Apoi ai continuat: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;
vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.15-18).
Doamne, Tu eşti cu adevărat Cuvântul nostru de aceea, pe baza însărcinării Domnului nostru Isus Hristos şi a Cuvântului Său Atotputernic, Te rugăm s-o eliberezi pe sora noastră de acest Diavol. Amin.
Acum du-te şi fii bucuroasă. Amin.
Eu vă spun în Numele Domnului, că Isus Hristos, Fiul înviat al lui Dumnezeu, este viu în seara aceasta şi prezent chiar acum în mijlocul nostru, împlinind ceea ce a făgăduit în Cuvântul Său că va face.
Nu este El minunat? O, ba da, El este cu adevărat minunat!
Acum privesc spre doamna din spatele ei, care are probleme cu bila şi doreşte să fie vindecată. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca, soră? Tu care stai aici, în spatele doamnei pentru care tocmai ne-am rugat.
Crezi tu? O, dacă ai putea să-L vezi pe Cel care stă aici lângă mine! O, dacă ai putea! Câţi dintre voi aţi văzut fotografia îngerului Domnului? O, El este chiar aici, de aceea nu mai trebuie să fii îngrijorată. Hristos te-a vindecat. Amin. Îi mulţumim Domnului.
Ce părere ai soră? Noi suntem străini unul faţă de celălalt, nu-i aşa? (sora spune: „Desigur”). Noi nu ne cunoaştem, dar Isus Hristos ne cunoaşte, nu-i aşa? Dacă Dumnezeu îmi va descoperi care este problema ta, îl vei accepta ca Vindecător personal? Eu sunt fratele tău, sunt doar un om, de aceea nu te pot vindeca. Da, eu nu sunt un vindecător divin, dar tu ştii că stai în prezenţa Domnului. Tu ştii că lângă mine stă Cineva.
„Da”, spune sora.
Acum vreau să spun ceva pentru prietenii tăi de-afară, căci aş vrea să ştie că s-ar putea ca mâine dimineaţă mulţi dintre ei să stea în faţa judecăţii. Vedeţi?
Ca ei să poată şti.
De când ai venit aici sus, chiar şi acum, în jurul tău este un simţământ de iubire, de umilinţă dulce şi blândă. Dacă este adevărat, ridică mâna. Eu nu te-am mai văzut niciodată în viaţa mea, dar aici este cineva care te cunoaşte şi acesta este Duhul Sfânt. Prezenţa Lui provoacă întotdeauna un efect emoţional asupra omului.
Şi acum, dacă Dumnezeu îmi va spune care este necazul tău, Îl vei accepta ca Vindecător personal? Da, tu ai o problemă femeiască, ai un abces care uneori te supără foarte tare. Te văd de exemplu mergând cu dinţii strânşi din cauza durerii. Acest lucru ţi s-a întâmplat acum de curând, nu-i aşa? Crezi cumva că-ţi citesc gândurile?
(Nu, domnule).
Tu eşti credincioasă, de aceea tu ştii că Isus Hristos a promis că aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede: „Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, ei se vor însănătoşa.”
Da, aceasta este promisiunea Bibliei.
Vedeţi? Mai întâi a fost dată făgăduinţa că se vor întâmpla aceste lucruri.
Iar acum, tu ai venit aici. Ai mai fost şi la alţi slujitori, dar niciodată nu ai avut simţământul pe care-l ai acum.
Iată că aici este această Persoană iubită care ne spune care este problema ta şi ce ai făcut. Aceasta te convinge că este ceva supranatural la mijloc, nu-i aşa?
Crezi că eu sunt un bărbat credincios?
(sora spune: „Amin”). Înseamnă că dacă-mi voi pune mâinile peste tine, trebuie să te vindeci, nu-i aşa? („Aşa este”, spune sora).
Atunci vino aici, ca să-mi pun mâinile peste tine şi să ne rugăm.
Scumpe Tată ceresc, pentru că ştiu că eşti prezent aici şi că eşti Atotputernic şi omniprezent, Te rog în Numele lui Isus, Fiul Tău să o vindeci pe sora noastră. Ea stă aici în prezenţa Ta ca să îndepărtezi orice Diavol din trupul ei, căci altfel i-ar curma viaţa şi ar trimite-o prematur în mormânt. Noi credem că vei face aceasta, pentru că eşti aici tocmai ca să dovedeşti că făgăduinţa dată de Cuvântul Tău este adevărată, şi că Isus cel înviat este acelaşi şi astăzi.
Tu o cunoşti pe această femeie. O cunoşti chiar mai înainte de a se fi născut pe acest pământ, aşa că poţi să descoperi tot ce a făcut în viaţa ei; poţi să aduci la lumină tot ce este rău. Pe baza autorităţii Cuvântului Tău, eu vin în clipa aceasta şi-l provoc pe Duşmanul care s-a cuibărit în trupul ei.
O, tu, Duşmanule numit Diavol, eu vin împotriva ta, prin acest dar pe care l-am primit de la Dumnezeul cel viu prin îngerul Său, şi te somez în Numele Domnului Isus Hristos, să ieşi afară din această femeie şi să n-o mai chinuieşti niciodată! Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te în pace şi crede din toată inima că Dumnezeu te va face bine. Să-mi scrii mărturia ta şi să-mi spui tot ce ţi s-a întâmplat de când ai venit pe platformă pentru rugăciune.
(„O voi face”, răspunde sora).
Acum aş vrea să vă rog ceva. Voi, care vă aflaţi în apropierea cuiva care este bolnav, aţi vrea să vă puneţi mâinile peste el şi să vă rugaţi? Aşezaţi-vă mâinile unul peste celălalt. În ordine. Credeţi că Dumnezeu vă va asculta rugăciunea, deoarece vă iubeşte şi este aici ca să vă facă bine.
Părinte ceresc, eu aduc la Tine această audienţă chiar acum, ştiind că eşti aici şi că niciodată n-ai dat greş. Da, Tu eşti Dumnezeu şi nu poţi greşi niciodată.
În seara aceasta, Tu ai arătat vedenii pentru 8-10 persoane din audienţă, spunându-le prin ele care sunt bolile şi problemele lor. Tu îi cunoşti pe toţi şi poţi să Te descoperi umilului Tău slujitor, ca să-i arăţi tot ce este necesar. Tată ceresc, Te rog să priveşti chiar în clipa aceasta spre ei şi să-i vindeci, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus.
Eu îl provoc pe acest Duşman, pe Diavolul care-i robeşte prin necredinţă, să-i părăsească pe aceşti oameni, în Numele Domnului Isus Hristos.
Acum, în timp ce staţi cu capetele plecate, credeţi din toată inima că Isus Hristos este aici ca să vă vindece, căci atunci veţi primi ceea ce cereţi.
Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Aceasta este minunat.
Eu cred că întreaga audienţă a ridicat mâna în semn că crede şi că acceptă vindecarea.
Domnul să vă binecuvânteze.
Ne vom pleca din nou capetele, iar fratele Junior Jackson ne va conduce în rugăciune.
– Amin –