IDENTIFICARE

Înainte de-a citi din Cuvânt, vreau să vă amintesc că după serviciul din după-amiaza aceasta veţi merge la bisericile voastre pentru serviciul de seară. Acesta este motivul pentru care voi încerca să vă ţin mai puţin.

Dacă aş fi din oraşul acesta, aş participa şi eu la aceste biserici. Spun aceasta din toată inima, pentru că aici sunt bărbaţi cumsecade, fraţi adevăraţi. Dacă L-aţi acceptat pe Hristos, puteţi să-i contactaţi pe aceşti fraţi pentru botezul creştin, apoi veţi fi conduşi la botezul cu Duhul Sfânt.

Dacă nu aveţi o biserică unde să mergeţi, ar trebui să vă găsiţi una, pentru că altfel riscaţi să muriţi duhovniceşte. Vă veţi îndepărta tot mai mult. Deci, dacă nu aveţi o biserică, vorbiţi cu ei, căci vor fi bucuroşi să vă ajute. Ei sunt fraţi în Hristos şi vor fi bucuroşi să vă ajute, este adevărat, fraţilor? Sunt oameni buni şi credincioşi, gata să vegheze asupra sufletului vostru.

Dacă L-aţi acceptat pe Hristos, dar ei nu v-au reţinut numele, nu aţi vrea să mergeţi să discutaţi chiar acum despre botez şi despre Duhul Sfânt?

În după-amiaza aceasta aş vrea să citim din cartea Filipenilor, capitolul 2, începând de la versetul 5:

„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.

El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi   n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce.

De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;

pentru ca în Numele Lui să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,

şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment.

Domnul nostru, ne apropiem de Tine în acel Nume pe care-L poartă tot cerul şi după care sunt chemate toate familiile de pe pământ, pentru că El ne-a spus când a fost pe aici: „Cereţi orice veţi vrea, în Numele Meu, şi vi se va da.”

Doamne, noi suntem doar nişte oameni simpli, dar credem că acesta este Adevărul; credem că vom primi ceea ce cerem, căci dacă sufletul nu ne osândeşte, dacă nu avem nici un simţământ rău sau dacă n-am făcut ceva greşit, avem siguranţa că Dumnezeu ne va asculta.

Deci, în după-amiaza aceasta, Îţi cerem îndurare pentru noi toţi. Apoi, Te rog să-i dai acestei audienţe care aşteaptă, vindecarea fiecărei persoane ce stă în prezenţa divină. Fă ca acesta să fie unul din cele mai mari servicii de vindecare pe care le-am avut vreodată. Fă să se întâmple ceva, Doamne.

Noi nu ştim ce sau cum se va face, dar ne rugăm ca Duhul Sfânt să aibă întâietatea în această după-amiază şi să pătrundă în orice inimă şi în orice gând.

Cuvântul Tău spune: „Fiecare să aibă gândul acesta care era în Hristos”, de aceea, pentru că am văzut că mintea este turnul de control al întregii fiinţe şi ea ne conduce, Te rog să faci ca în această după-amiază, gândul care era în Hristos să fie în fiecare dintre noi, căci El a crezut întotdeauna Cuvântul. Fă să aibă loc o mare revărsare a prezenţei Lui asupra noastră.

Te rog şi pentru aceşti predicatori care colaborează cu această adunare. Fă ca bisericile lor să fie binecuvântate cu o mare binecuvântare spirituală şi materială, pentru că ei încearcă să aducă poporului Evanghelia, în felul în care le-a fost predicată şi lor. Binecuvântează-i, Tată. Fă ca oamenii să-i aprecieze, ştiind că o fac pentru binele lor şi de dragul Evangheliei. Ajută-i să pună umărul şi să împingă la cauza pe care încercăm s-o aducem pe pământ: Domnul Isus.

Te rog să iei aceste cuvinte aşa cum le-am citit, căci Tu eşti propriul Tău Interpret, şi să ni le tălmăceşti în inimi, astfel ca atunci când vom pleca de aici, să spunem ca cei care veneau pe drumul Emausului: „Nu ne ardea inima în noi în timp ce ne vorbea?”

Binecuvântează-i, Dumnezeule, pe toţi aceşti nou-născuţi care au venit la Tine. Te rog să faci să fie hrăniţi cu adevăratul lapte al Evangheliei, ca să crească la statura de om mare în Hristos, aşa încât să poată fi în această epocă întunecoasă în care trăim acum, în timpul luminii de seară. Dă-le aceasta, Tată, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Vă puteţi aşeza. (se spune o vorbire în limbi şi tălmăcirea).

Amin, amin. Mesajul dat este o mângâiere pentru sfinţi şi un sfat pentru tinerii convertiţi, ca să se apropie mai mult de Dumnezeu şi să continue în credinţă. Mulţumiri să Îi fie aduse lui Dumnezeu.

Nu voi putea vorbi prea mult, pentru că avem împărţite cam cinci sute de numere de rugăciune şi trebuie să ne rugăm pentru toţi.

Mă puteţi auzi bine în spate? Aseară m-am gândit că poate nu am fost înţeles de oameni când am făcut chemarea la altar, din pricina rezonanţei din sală. Deci, sunt auzit bine? În ordine.

În după-amiaza aceasta, doresc să iau subiectul „Identificare”, deoarece trăim într-un timp când ni se cere să ne identificăm.

Dacă mergi la bancă, tu nu poţi să-ţi ridici banii dacă nu ai un act cu care să te identifici. De exemplu, eu ştiu că soţia mea nu poate ridica un CEC, totuşi, când primim CEC-ul, îl punem în bancă. Ea nu îl poate ridica din cauză că nu conduce şi ca urmare nu are număr social de asigurare, sau ceva cu care să se identifice. Vedeţi?  Trebuie să ai o identificare oficială, pentru că aşa cere timpul în care trăim.

Dacă aţi observat, când mergeţi la o biserică denominaţională, cum ar fi una metodistă, baptistă, prezbiteriană, luterană, tu trebuie să ai un act cu care să te identifici dacă vrei să iei cuvântul. Ai nevoie de o acreditare sau de un card; de un act de identitate sau de un carnet de membru, pentru ca ei să ştie de unde vii şi ce vei spune pe platformă. De ce? Pentru că trebuie să fii identificat.

Acum, tot ce se întâmplă pe plan firesc este doar un tip spre ce se întâmplă pe plan duhovnicesc.

Ştiaţi că şi noi, biserica creştină, care nu suntem o denominaţiune, ci Trupul tainic al lui Hristos, putem fi identificaţi? Isus Hristos S-a identificat.

Acum, în după-amiaza aceasta vom vorbi despre identificare urmărind exemplele Bibliei. Pentru aceasta, vom prezenta starea noastră prezentă în comparaţie cu caracterele din Biblie, care au trăit în alte timpuri.

De multe ori, noi ne uităm în oglindă ca să vedem cum arătăm. Aceasta îmi aminteşte de o mică povestire pe care am auzit-o odată şi în care era vorba de o familie ce locuia în Kentucky, de unde mă trag şi eu.

Ei bine, bunica mea a trăit până la vârsta de 110 ani şi în toată viaţa ei a văzut un singur automobil. Lor le trebuiau aproape 8 ore ca să facă 4 mile, iar pentru a putea trece de pe un mal al râului pe celălalt, aveau nevoie de buşteni. Ea n-a văzut niciodată un tren sau ceva de felul acesta. Când a murit era cât se poate de bătrână, dar îşi amintea încă de asasinarea preşedintelui Lincoln. Cred că în toată viaţa ei n-a avut mai mult de 3-4 perechi de pantofi. Eu pot să văd şi acum potecuţa pe care mergea la izvor ca să aducă apă pentru gătit într-o găleată mare de cedru, încă înainte de a se face ziuă. Îşi întindea picioarele în faţa focului din cămin şi în tălpi avea nişte crăpături mari care sângerau. Când a murit m-a îmbrăţişat, iar eu am ţinut-o în braţe, am plâns şi m-am rugat pentru ea. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit din gura ei au fost: „Dumnezeu să-ţi binecuvânteze sufletul acum şi în veci.”

Eram doar un băiat pe atunci, dar ea L-a cunoscut pe Hristos ca Mântuitor personal. Dar ce voiam să spun prin povestea aceasta? Oamenii aceştia nu-şi puteau permite prea multe bunuri. Nu-şi puteau permite nici măcar o pereche de ochelari de vedere.

Tata, de exemplu, avea o bucată dintr-o oglindă, pe care o agăţa într-un copac ca să se bărbierească.

Ei aveau un băieţel care niciodată n-a putut ajunge să se vadă în acea oglindă, dar într-o zi, el a mers la oraş cu una din mătuşile lui, care se măritase cu un bărbat venit din Indiana. Mătuşa avea o casă de modă veche, iar uşile de la dormitor erau pline de oglinzi. Micul băiat s-a dus în casa mătuşii, iar când a ajuns acolo a început să se plimbe încoace şi încolo ca orice copil. La un moment dat a urcat la etaj, iar când a ajuns la uşa dormitorului a văzut apărând în faţa sa un alt băiat. S-a oprit şi l-a privit o clipă, după care i-a făcut cu mâna. Dar şi băieţelul a făcut acelaşi semn. Atunci s-a apropiat mai mult de el, privindu-l cât se poate de atent. Părinţii îl urmăreau să vadă ce face pentru că el nu mai văzuse niciodată o oglindă. Băiatul a întins mâna, apoi i-a spus: „Ei bine, acesta sunt eu.”

Prieteni, mă întreb dacă şi noi putem spune astăzi în timp ce privim Biblia: „Aceasta sunt eu?” Cu care dintre caracterele Bibliei ne identificăm? Haideţi să luăm un text ca să vedem.

În timp ce vom privi în Cuvântul lui Dumnezeu, haideţi să încercăm să ne identificăm fiecare, deoarece El a dat o mulţime de exemple prin care putem vedea ce suntem fiecare.

Să nu uitaţi că Dumnezeu îşi ia oamenii Săi, dar nu-Şi retrage niciodată Duhul. Satan face la fel: îşi ia omul, dar nu şi duhul.

Aşadar, haideţi să vedem dacă putem să ne identificăm starea de acum cu caracterele Bibliei, deoarece Cuvântul spune că toate acele lucruri s-au întâmplat ca să ne servească nouă ca exemplu. Ele sunt exemplul nostru.

Caracterul nostru se modelează în imaginea care suntem noi, după viaţa care este în noi.

Dacă vom observa, un germene de pasăre, va produce o pasăre; un germene de grâu va produce grâu; un germene de porumb va produce porumb.

Vedeţi, viaţa care este în interior formează caracterul individului respectiv. Acelaşi lucru se întâlneşte la cancer. Acolo este o viaţă rea; viaţa unei tumori care va modela o tumoare.

Deci vedeţi, caracterul nostru este modelat de ceea ce este în interiorul nostru, iar comportamentul nostru exprimă doar ceea ce este în interior. Viaţa noastră, cum suntem; cum umblăm, vorbeşte mai tare decât cuvintele noastre, indiferent ce spunem.

De exemplu, tu poţi spune: „Eu cred în Dumnezeu”, dar dacă te-aş întreba: „Ei bine, atunci crezi tot ce spune Biblia?” mi-ai răspunde: „Păi, nu ştiu…”

Vezi, chiar buzele tale şi chiar viaţa ta vorbeşte mai tare decât o fac cuvintele.

Dacă spui: „Eu sunt creştin şi cred că tot ceea ce a spus Dumnezeu este adevărat.”, viaţa ta vorbeşte mai tare decât mărturia ta.

Voi ştiţi care este marea piedică pe care o are Biserica lui Dumnezeu. Oamenii fac afaceri necurate, joacă jocuri de noroc,  şi înaintează în ele deşi ştiu bine încotro se îndreaptă.

Individul care se afişează ca şi creştin, sau femeia care se afişează ca şi creştină, dar trăieşte altfel, este cea mai mare piatră de poticnire pe care o are lumea de afară.

Cel mai rău lucru pe care-l poate avea lumea este o persoană care spune că este creştin dar trăieşte cu totul altfel. Faptul că minte, fură, înşeală sau face alte lucruri de felul acesta, dovedeşte că mărturia lui este falsă.

Caracterul nostru este modelat de lumina care este în noi. Oamenii spun că Isus a venit să salveze ce era pierdut, şi asta a şi făcut. Trebuia să fie Cineva care să salveze pe cel pierdut, ceea ce înseamnă că trebuie să fie un altfel de caracter care are nevoie de salvare.

Acuma, noi ştim că atunci când Dumnezeu a privit jos spre creaturile Sale, spre caracterele acestui pământ, Caracterul Său iubitor, El însuşi a fost modelat în persoana lui Isus Hristos ca să fie Mântuitorul lumii.

El a făcut aceasta ca să poată plăti pedeapsa pentru noi; ca să ne poată răscumpăra. Cu siguranţă a fost împlinit Ioan 3.16, că Dumnezeu şi nu o altă persoană putea face aceasta, deoarece Isus nu  putea fi altcineva.

Nu există un alt caracter care să poată produce o persoană ca Isus Hristos, decât însuşi Dumnezeu. Nimeni din cer n-ar fi putut s-o facă.

Voi ştiţi că Ioan a văzut acea Carte pe care n-a fost nimeni vrednic s-o ia şi să-i rupă peceţile. El spune că nimeni din cer, de pe pământ sau de sub pământ, n-a fost vrednic ca să ia Cartea Răscumpărării; n-a fost găsit vrednic nici măcar s-o privească. Şi el a plâns pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic, căci aceea era Cartea Răscumpărării în care se afla scris şi numele lui.

Dar unul dintre bătrâni i-a spus: „Nu plânge; Iată că Leul din seminţia lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.” (Apocalipsa 5.5).

Atunci Ioan s-a uitat după leu, dar a văzut un miel care părea junghiat; a văzut un Miel plin de sânge. Era Mielul junghiat de la întemeierea lumii. El a venit şi a luat Cartea din mâna Celui ce şedea pe tron, rupându-i peceţile. Nimeni altcineva nu putea s-o facă, pentru că dacă semănaţi scaieţi pe ogorul vostru, nu vă veţi aştepta să recoltaţi porumb. Iar dacă luaţi o sămânţa de scaiete şi o încrucişaţi cu o altă sămânţă de buruiană, tot nu veţi avea nimic. Înţelegeţi?

De ce aceasta? Pentru că fiecare fel de caracter va produce acelaşi caracter: cel rău va produce tot rău. Aceasta înseamnă că era nevoie de Ceva care nu era rău, de Ceva care să producă un caracter cum a avut Isus Hristos.

Privind peste creaţia Sa, cu Caracterul Său iubitor, Dumnezeu a văzut că suntem pierduţi şi atunci a făcut Ceva după chipul Său, pentru slava Sa….propria Sa dragoste L-a proiectat pe Isus Hristos.

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu născut.” (Ioan 3.16). Acela era Dumnezeu manifestat; nu o altă persoană, ci El însuşi descoperit într-un trup, ca să răscumpere ce era pierdut.

Pot să-mi închipui cât de trist a fost Dumnezeu atunci când, după ce a privit peste pământul căzut, S-a căit că l-a făcut pe om.

Odată am fost cu fiica mea la grădina zoologică din Cincinatti, şi în timp ce ne plimbam prin parc, la un moment dat am auzit un zgomot mare.

Când ne-am dus să vedem ce este, am văzut o cuşcă imensă, înaltă până la tavanul acesta, iar în ea era un vultur mic, care probabil până nu demult fusese liber. Niciodată nu am simţit o milă atât de mare, ca pentru acel micuţ. Vulturul este o pasăre a văzduhului, dar acela zăcea încarcerat într-o cuşcă făcută de mâna omului. Bietul de el era plin de sânge pe cap, iar penele de pe aripi îi erau rupte toate. L-am privit cum stătea pe spate uitându-se împrejur cu ochii istoviţi, apoi s-a ridicat în picioare şi a privit spre cer, spre locul de unde venise, căci vulturul este o pasăre a cerului. Nici o altă pasăre nu-l poate urma. Dacă un şoim ar încerca să-l urmeze s-ar dezintegra. Nimic nu-l poate urma, căci el poate urca la o mare înălţime, iar ochii lui pot vedea cât se poate de bine de acolo. La ce ţi-ar folosi să ajungi acolo sus, dacă nu ştii ce faci?

Dumnezeu Şi-a asemănat proorocii cu vulturii, căci ei văd mai dinainte lucrurile care urmează să se întâmple.

Eu am observat că vulturul acela sângera. El aparţinea cerului, dar omul l-a încarcerat. „O, ce privelişte îngrozitoare!” m-am gândit.

S-a dat puţin înapoi, apoi şi-a deschis aripile mari şi  s-a izbit cu capul de acele gratii groase, căzând însă din nou în jos, cu privirea aţintită spre cerul unde fusese odată liber.

Am stat acolo şi am plâns. Aş fi vrut să pot cumpăra biata pasăre ca să-i dau drumul, căci era o privelişte îngrozitoare. Oh, dar aş putea să vă arăt o privelişte şi mai jalnică decât aceasta, şi anume pe bărbaţii şi femeile care au fost făcute după chipul lui Dumnezeu ca să poarte caracterul Lui, dar au fost prinşi şi închişi în capcanele lumii.

Vezi venind pe stradă o femeie drăguţă, cu un păr frumos, tăiat însă scurt, în timp ce faţa ei netedă este acoperită cu atâta vopsea încât cu greu poţi spune a ce arată. Parcă este infectată cu albastrul acela pe sub ochi şi arată ca o şopârlă sau ca un lup. Mai mult, umblă pe stradă cu nişte haine cu care n-ar trebui văzută nici chiar în dormitorul ei.

Apoi îi vezi pe fiii lui Dumnezeu, care ar trebui să le privească pe femei ca pe surorile lor, cum fluieră după ele încercând să le ademenească până la urmă într-un pat. Oh, e cu adevărat jalnic să vezi cum Satan a încarcerat întreaga rasă umană! Nimic n-o mai poate salva decât un caracter care vine deasupra tuturor şi în care nu se găseşte nimic rău, dar acesta poate veni doar din acel Izvor curat al Atotputernicului Dumnezeu.

Acea femeie ar putea fi o mică regină pentru un predicator obosit, care să-i sară în braţe şi să-l liniştească atunci când vine acasă obosit.

Nimic din lume nu poate fi pus în locul ei. Nimic, nici o mână, nu te poate mângâia când eşti obosit şi epuizat, ca mâna unei soţii bune şi înţelegătoare, iar bărbaţii ştiu bine aceasta.

Dacă pot fi văzute însă, umblând în felul acesta pe stradă, dovedesc că Hollywood-ul le-a prins şi le-a pus în cuşcă, măcar că multe dintre ele pretind că sunt creştine şi cântă în coruri. Faptele lor dovedesc însă că sunt încătuşate de un duh rău şi nu văd aceasta.

Se pare că merg din rău în mai rău. Ele sunt o Izabelă modernă care umblă aiurea pe stradă, când au fost născute să fie o mică regină pentru bărbatul lor.

La fel este cu bărbaţii, care au fost născuţi să fie fii de Dumnezeu, dar nu văd ce li se întâmplă în realitate. Oh, este un lucru atât de îngrozitor! Dar Dumnezeu a venit jos, iar caracterul Lui era Hristos; El era reflectarea Lui. El era Dumnezeu arătat vizibil. Observaţi? El S-a făcut vizibil.

Chiar la început, El nu era Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Cel ce primeşte închinarea, ori atunci nu era nimeni să I se închine. Tot ce exista atunci era veşnic, iar atributele erau în El. Şi acele atribute erau gânduri, iar când acele gânduri au fost exprimate prin cuvinte, Cuvântul S-a manifestat.

Ce era aceasta? Totul este Dumnezeu devenit tangibil. Voi sunteţi o parte din Dumnezeu, iar Isus a venit să-i răscumpere pe cei ce au fost scrişi în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii. Ei erau în gândurile lui Dumnezeu şi pe aceştia a venit El să-i răscumpere. Astfel, de îndată ce sunt atinşi, ei pot vedea, pentru că Viaţa este acolo, dar dacă Viaţa nu este acolo, ce se întâmplă? Nu pot vedea şi nu vor vedea niciodată.

Isus a spus: „În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.20).

Esenţa tuturor lucrurilor este că Dumnezeu a devenit vizibil, şi aşa cum soţul şi soţia devin una împreună, tot aşa Dumnezeu şi biserica Sa devin una.

Desigur, a durat câtva timp până când această femeie căzută, care a fost exemplificată prin Eva, a fost răscumpărată. Când a căzut Eva, Adam nu a fost înşelat, dar fiind înşelată, ea era în păcat. Adam a ştiut că face ceva rău, dar Eva nu a ştiut.

Poate vă rănesc, dar voi ştiţi că eu am spus întotdeauna aceasta. Eu nu sunt de acord cu femeile păstor. Ele nu ar trebui să aibă o asemenea slujbă, pentru că femeia este un vas slab.

Noi ştim că Eva a fost amăgită de cineva care a citat din Cuvânt omiţând doar puţin din El. Aceasta a cauzat toate problemele şi acesta este motivul pentru care Pavel a spus că femeia trebuie să înveţe în tăcere în biserică.

Toată această descoperire sfântă prin exemplele din Biblie, ni-L arată pe Dumnezeu venind împreună cu o soţie răscumpărată. El i-a avut pe toţi cei răscumpăraţi în gândurile Lui, încă înainte de întemeierea lumii, ei fiind atributele lui Dumnezeu manifestate. Dar pentru ca acea femeie să poată fi răscumpărată, a fost nevoie de un caracter mai bun ca al ei.

Acum vă voi spune ceva, dar nu ca să vă rănesc şi nici ca să par deosebit. Eu nu predic o doctrină, dar „a răscumpăra” înseamnă „a ridica ceva ce a fost căzut şi a-l aduce înapoi în locul în care a fost la început.” Aceasta înseamnă că nimeni nu va fi ridicat, decât cel ce a fost de la început în gândurile lui Dumnezeu. Ceilalţi sunt doar ceva care-şi arată statura. Vedeţi, totul este într-o grădină. O grădină cu flori, fiecare avându-şi roada ei.

Dar statura pe care vreţi s-o vedeţi este statura lui Hristos, care a fost proiectată de Dumnezeu pe pământ în chipul unui Om. Amin. Aceasta este statura pe care doriţi s-o vedeţi, căci ceilalţi sunt doar o completare pentru ea, înţelegeţi?

Dumnezeu Şi-a reflectat caracterul Său nobil şi iubitor într-un Om bun numit Hristos. El era singurul care putea face aceasta, deoarece era chiar Dumnezeu; era o natură fără păcat; era Cuvântul, natura fără păcat a lui Dumnezeu; era Cuvântul exprimat, Cuvântul care era la început.

Dacă sunteţi în cartea Vieţii Mielului,  sunteţi și voi exprimarea gândurilor lui Dumnezeu. El v-a văzut dorinţa, v-a văzut pe voi, încă înainte de-a exista vreun atom sau ceva.

Voi sunteţi gândul lui Dumnezeu făcut Cuvânt şi exprimat. Ce a rezultat? Ceea ce sunteţi acum. Amin.

Aceasta este Dumnezeu în voi reflectându-L pe Hristos. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Nădejdea mea este că nu spun nimic contrar la ceea ce aţi fost învăţaţi, dar doresc să vă fac să ajungeţi aici, la o reflectare, pentru că trebuie să vă identificaţi cu El. Dacă  aţi fost în gândurile lui Dumnezeu de la început, şi sunteţi reflecţia Lui aici pe pământ, atunci veţi purta mărturia Celui ceresc, aşa cum şi El a purtat mărturia cerului, iar când a fost înviat din mormânt I s-a dat un Trup. Tot aşa, când noi vom învia, vom avea un trup ca şi Trupul Său proslăvit.

Prieteni, învierea este sigură; este o garanţie, iar noi avem certitudinea că vom avea parte de ea, când Duhul Sfânt vine în fiinţa noastră şi ne identifică, ne legitimează ca persoane răscumpărate ale lui Dumnezeu. Amin.

Când primiţi Duhul Sfânt, voi sunteţi pecetluiţi până la sfârşitul călătoriei. Acesta este semnul că preţul vostru a fost plătit, pentru că sunteţi un caracter răscumpărat.

Satana nu mai are treabă cu voi. Arătaţi-i doar semnul, apoi spuneţi: „Pentru vindecarea mea a fost plătit un preţ.” Acesta este biletul vostru de călătorie.

Luaţi semnul (voi sunteţi răscumpăraţi), binecuvântarea, Duhul Sfânt, iar dacă Satana încearcă să tragă ceva peste voi, arătaţi-l, căci EL este identificarea voastră. Amin.

Voi sunteţi identificaţi în învierea lui Hristos, în moartea şi învierea Lui. Când muriţi, sunteţi identificaţi în învierea Lui, aceasta dovedind că aţi fost cu El înainte de întemeierea lumii, deoarece sunteţi răscumpăraţi, adică aduşi înapoi.

„Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.” şi: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu este atras de Tatăl Meu…” (Ioan 6.37,44).

Acum observaţi. El a fost fără păcat ca să ia locul păcătosului; a fost Antidotul; a fost fără păcat ca să-i poată răscumpăra pe păcătoşi. Dumnezeu era exprimat în El şi identificat pe Sine în El.

Poate zici: „Frate Branham, ai spus cumva că Dumnezeu S-a identificat pe Sine?” Da, aşa am spus.

Ioan 1.1 spune că „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu.”

Acum, înainte ca să fie un cuvânt, trebuia să fie un gând, deoarece cuvântul este un gând exprimat.

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 1.1,14).

Identificaţi cum? Evrei 4.12:

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri. Pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţurile şi gândurile inimii.”

Proorocii s-au identificat astfel pentru că Dumnezeu le spunea ce era greşit şi ce urma să se întâmple. Aceasta este identificarea Cuvântului acestui ceas, El fiind manifestat.

El era plinătatea Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece era plinătatea trupească a dumnezeirii; era Dumnezeu în trup uman. Numai Dumnezeu putea exprima un asemenea caracter.

Şi acea scumpă Viaţă a trebuit să fie luată de la El, pentru a-i putea salva pe aceia pe care Dumnezeu i-a văzut mai înainte de întemeierea lumii, care erau gândurile Lui despre mine şi despre tine.

Isus a venit să facă aceasta. Viaţa Lui desăvârşită a trebuit să fie jertfită ca să răscumpere acea persoană. Oh, iar dacă aţi fost în gândurile lui Dumnezeu la început, cum puteţi nega Cuvântul lui Dumnezeu? Cum este posibil să faceţi aceasta dacă sunteţi parte din El?

Isus a spus: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl Meu care locuieşte în Mine.” (Ioan 14.10).

Acum noi ştim că s-a produs o mare încurcătură în ce priveşte înţelegerea lui Dumnezeu, oamenii ajungând să înveţe despre un Dumnezeu în trei persoane dar acestea sunt de fapt trei atribute ale lui Dumnezeu, trei slujbe:

– Dumnezeu deasupra noastră ascuns într-un Stâlp de Foc;

– Dumnezeu făcut trup şi locuind printre noi: un Om pe care Îl puteam pipăi;

– iar acum, acelaşi Dumnezeu este în Biserica Sa.

Dumnezeu deasupra voastră; Dumnezeu cu voi şi acelaşi Dumnezeu în voi. Vedeţi? Acelaşi Dumnezeu în trei descoperiri diferite. Trei descoperiri dar acelaşi Dumnezeu.

Ca să nu fie nici o greşeală, natura Lui fără păcat exprima Cuvântul lui Dumnezeu. Şi singurul fel în care veţi putea fi capabili să exprimaţi Cuvântul lui Dumnezeu este să-L credeţi şi să-L vedeţi lucrând împreună cu voi. Pentru aceasta, va trebui să aveţi acea natură fără păcat care vine de la Dumnezeu.

Voi aţi fost cunoscuţi de El înainte de întemeierea lumii, dar înainte ca Cuvântul să Se poată exprima în voi, este nevoie de o natură fără păcat.

El era atât de mult o natură fără păcat, încât era Cuvântul în plinătate; Cuvântul lui Dumnezeu Se va revărsa atât de liber din El, încât chiar dacă rostea un singur cuvânt, acesta crea. Aceasta arăta cine era El, căci cine altcineva poate crea în afară de Dumnezeu? Vedeţi?

Dumnezeu este singurul Creator care există, iar El a fost într-o armonie atât de desăvârşită cu Cuvântul încât a putut crea. De ce? Pentru că El şi Cuvântul erau una.

Nici o altă natură n-ar fi putut face aceasta decât El. Nici un alt caracter, nimic din ceruri, nimeni altcineva. El era începutul acelui caracter de Salvator.

Îngerii n-au fost născuţi, ci au fost creaţi ca făpturi cereşti care să-L slăvească pe Dumnezeu, de aceea ei nu puteau fi un Mântuitor. Nici un om obişnuit născut dintr-un om obişnuit, nu putea fi Mântuitor, deoarece natura lui era firească, de aceea era nevoie de Dumnezeu însuşi să facă aceasta. Amin.

Nădăjduiesc că mă puteţi înţelege. Aceasta era expresia ca să manifeste un caracter ca acesta. Omul era un caracter căzut, iar îngerii n-au fost creaţi pentru aşa ceva.

Acum priviţi. Şi creştinii de astăzi au fost în gândurile Lui; gândurile Lui mai înainte de întemeierea lumii.

Dacă vă amintiţi, omul a fost născut în păcat, înfăşurat în nelegiuire şi a venit în lume prin minciună, de aceea în el nu este nimic bun. Dar vedeţi, dacă a fost în gândurile lui Dumnezeu, el a fost unul din atributele Lui. Mă urmăriţi ce spun?

Iar Isus a venit să îndepărteze acei nori astfel încât atributul Său să poată fi exprimat. El este Cuvântul exprimat al lui Dumnezeu. Prin nimeni altcineva nu putea fi exprimat, deoarece toate celelalte caractere erau căzute. Şi de ce a venit Isus să aducă înapoi acele caractere? Pentru că erau născuţi în păcat şi în nelegiuire.

El a venit ca Răscumpărător, iar „a răscumpăra” înseamnă „a aduce înapoi”. Amin.

Nimeni din lume nu putea să ia locul meu şi al tău. Pe tine, care eşti un creştin umplut cu Duhul Sfânt, Dumnezeu te-a văzut înainte de întemeierea lumii şi a cunoscut fiecare trăsătură pe care o ai. Vedeţi? Acesta este motivul pentru care a venit Isus aici, Răscumpărătorul, trupul omenesc: ca să vă aducă înapoi.

Ca să ne poată răscumpăra, a fost nevoie de El ca să fie Om. El Şi-a arătat atributul de Răscumpărător prin faptul că a venit aici ca să vă aducă înapoi de unde aţi venit.

Există o singură formă a Vieţii veşnice, iar cuvântul grec „Zoe” înseamnă „propria Viaţă a lui Dumnezeu”. Astfel, fiind un fiu al Său, tu devii o parte din acea Viaţă. Aceasta înseamnă că voi posedaţi Viaţa care nu a avut niciodată început şi care nu poate avea nici sfârşit. Gândiţi-vă numai. Ea nu se poate sfârşi pentru că acel Cineva veşnic nu a început niciodată….Viaţa care este în voi nu a început pentru că ea este Dumnezeu, iar voi aţi fost în gândurile Lui veşnice.

Acum, ele sunt exprimate aici într-un trup omenesc spre slava Lui. Isus a venit să facă posibil acest lucru, El fiind Fiul. Plinătatea dumnezeirii a trebuit să vină şi să devină aceasta.

Caracterul fără păcat al lui Dumnezeu a făcut aceasta ca să poată răscumpăra şi celelalte gânduri care urmau să vină la El, făcându-Şi o soţie. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Oh, aceasta este o istorie glorioasă, de aceea nu ar trebui să trecem aşa uşor peste ea.

El a creat. Dumnezeu Şi-a revărsat prin El exact cum suflă vântul printr-o clădire sau ca apa care curge ca un curent, El şi Cuvântul fiind una.

Nici un alt caracter nu putea face aceasta, deoarece El a fost singurul născut fără intervenţia cărnii. Toţi ceilalţi oameni au venit prin dorinţa firească, prin fire, dar El a fost născut fără dorinţă firească; a venit printr-o fecioară.

Dumnezeu S-a identificat pe Sine aşa cum suntem noi. El Şi-a luat o caracteristică, ceea ce era El; pentru că El este Dumnezeu. El Şi-a întins cortul aici jos şi a devenit Om. Da, El Şi-a făcut un cort, un trup în care să trăiască, iar acel trup este cunoscut ca Isus. Dumnezeu a locuit în Hristos. El a devenit Om ca să ne salveze pe noi. A luat un chip asemenea nouă, ca să poată modela  în noi caracterul Său. Şi caracterul Lui a fost atât de supus că a făcut tot ce I-a plăcut lui Dumnezeu, stând doar pe Cuvânt. Pentru aceasta ne-a modelat şi pe noi: să stăm doar pe Cuvântul lui Dumnezeu, să ne găsim locul şi să ştim unde ne aflăm. Staţi pe Cuvântul Lui!

Gândiţi-vă că noi suntem chemaţi să ne formăm propriul caracter care trebuie să fie la fel ca al Lui, iar aceasta se poate realiza doar prin Duhul Său. Astfel, prin El, noi suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu, având în inimă gândul Lui care ne modelează caracterul făcându-l asemenea cu al Lui.

Fie ca gândul lui Hristos să fie găsit şi în voi, căci El a făcut numai ceea ce I-a făcut plăcere lui Dumnezeu. El a ştiut cine este; a ştiut că este Fiul lui Dumnezeu, că urma să ocupe acel loc, iar caracterul Său a fost cum trebuia să fie. El ştia exact ce I se cerea lui Mesia, de aceea, întotdeauna a căutat să facă lucruri şi nu a făcut nimic până nu-I arăta Tatăl care era voia Sa.

Surorilor, nu vreau să vă rănesc, dar ar trebui să vă găsiţi locul în Cuvânt, dacă sunteţi creştine. Nu luaţi ceea ce spune un crez, căci aceasta este aici jos, în această carne de tun, care va fi nimicită. Găsiţi-vă locul vostru ca şi creştini, deoarece caracterul vostru trebuie modelat după caracterul lui Hristos.

Voi sunteţi „Zoe”, aşa cum şi El era „Zoe”, aşa că dacă Biblia îi spune femeii că nu are voie să-şi taie părul, cum ar putea să o facă? Dacă Cuvântul spune că bărbatul este stăpânul casei, cum poate ocupa femeia acest loc? Ce se întâmplă cu voi, fii de Dumnezeu? Vedeţi, aceasta este dovada că nu vă găsiţi locul.

Acum priviţi. Voi sunteţi chemaţi să veniţi să luaţi caracterul Lui, deoarece dacă aveţi caracterul Lui, El vă va modela gândul făcându-l asemenea gândului pe care L-a avut El. Şi gândul Lui a fost să facă întotdeauna ceea ce I-a poruncit Tatăl.

El a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Cu alte cuvinte: „Dacă nu fac exact ceea ce spune Scriptura că voi face, dovediţi aceasta.”

Dacă Dumnezeu ar sta aici, pe platformă, astăzi, şi ar întreba: „Ce se cere de la un creştin?” unde am fi cu toţii? Vedeţi? Caracterul nu se exprimă singur.

Gândul Lui era să stea pe Cuvântul lui Dumnezeu şi acelaşi gând care era în El, urma să fie în noi. Oh, iar dacă gândul Lui este în noi, ne va face plăcere să facem tot ceea ce a făcut El.

Dacă în noi este caracterul Lui, vom fi exact cum a fost El, este adevărat? Toţi proorocii au avut aceasta. Să ne gândim cum a procedat Noe în timpul lui; cum a procedat Moise, Daniel, tinerii evrei și alții.

Cuvântul modelează în noi caracterul lui Dumnezeu, dar dacă oamenii amestecă Cuvântul cu un crez omenesc nu se mai poate obţine acel caracter dumnezeiesc. Voi nu puteţi amesteca lumea cu Cuvântul, pentru că Isus a spus clar: „…Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” (Matei 6.24). Iar Mamona este lumea. Tu nu poţi fi şi cu una şi cu alta, pentru că „Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în  El.” (1 Ioan 2.15). Este adevărat? Deci, nu puteţi să le amestecaţi, aşa cum nu puteţi amesteca uleiul cu apa. Pur şi simplu nu se pot amesteca. Scuturaţi-le cât vreţi sau faceţi ce vă trece prin cap: ele nu se vor amesteca. Tot aşa, nici caracterul vostru nu se va amesteca cu lumea dacă aţi fost modelaţi după caracterul lui Dumnezeu, adică dacă aţi lăsat ca gândul care era în Hristos să fie şi în voi. Acesta este Turnul vostru de control, direcţia.

Acum haideţi să ne uităm în Oglinda lui Dumnezeu, care este Cuvântul Său, şi să ne identificăm caracterul nostru prezent cu unul din caracterele Bibliei, apoi vom încheia.

Haideţi să privim ca să vedem dacă putem fi reflectaţi în vreunul din caracterele Bibliei. În felul acesta puteţi să vă judecaţi singuri, ca să nu mai fiţi judecaţi de altcineva. Judecaţi-vă voi înşivă.

Acum priviţi. Cuvântul creează un caracter, noi ştim aceasta, de aceea vom privi în Oglinda Lui şi vom încerca să ne identificăm cu unele personaje ale Bibliei.

Dacă mă înţelegeţi, să spuneţi: „Amin”.

Dacă aţi fi trăit în zilele lui Noe şi aţi fi avut caracterul pe care-l aveţi acum, de care parte aţi fost stat? Fiţi atenţi!

Cu care grup v-aţi fi identificat, dacă aţi fi avut caracterul pe care-l aveţi acum şi aţi fi trăit în zilele lui Noe? Aţi fi fost cu proorocul şi cu Cuvântul legitimat al lui Dumnezeu; aţi fi stat cu minoritatea, sau aţi fi îmbrăţişat părerea celor mai populari din timpul acela? Aţi fi aparţinut bisericilor timpului şi aţi fi stat de partea grupului care spune: „Păi, nu avem nimic împotriva bătrânului, căci s-ar putea să aibă dreptate?” Sau aţi fi fost alături de el, dând arca cu smoală?

Gândiţi-vă acum la caracterul vostru. Ce aţi fi făcut dacă toţi ar fi fost împotrivă? Amintiţi-vă cum îl critica lumea pe prooroc şi mesajul lui. Toate bisericile îl criticau, iar oamenii de ştiinţă spuneau: „Omul acesta este nebun!”

Tot aşa au spus şi despre Isus când le-a zis că trebuie să mănânce trupul Lui şi să bea sângele Lui. „O,” îşi ziceau ei, „omul acesta este un canibal! Este un vampir!”

Vă daţi seama de partea cui vă puneţi adunând tot mai multă educaţie şi cultură? Vă puneţi de partea diavolului. Biblia spune că fiii întunericului sunt mai înţelepţi decât fiii Luminii. Uitaţi-vă la fiii lui Cain. Fiecare dintre ei a devenit om de ştiinţă, făurind lucruri măreţe. Dar urmaşii lui Set au fost oameni umili, ţărani şi păstori, este adevărat?

Au fost oameni cu renume, ca în zilele lui Noe; au zidit oraşe impunătoare şi au ridicat piramidele, căci erau oameni de ştiinţă. Acest soi de oameni criticau mesajul prorocului, chiar dacă era însoţit de legitimarea lui Dumnezeu.

Cum ar fi fost dacă am fi trăit în zilele lui Ilie şi ale Izabelei? Hollywood-ul a început cu 2500 de ani în urmă, cu toate fardurile şi moda lui, prinzându-le pe toate fiicele lui Israel, iar un bătrân s-a ridicat şi a lovit în toate acele lucruri. Dar ce spuneau preoţii? „Ei bine, nu-l luaţi înseamnă pe bătrânul acela, căci după o vreme vom termina cu el. Împăratul nostru se îmbracă la fel ca noi; are cele mai frumoase haine, şi ce importanţă are dacă mai faci asta sau cealaltă?” Vedeţi, asta spuneau păstorii poporului, dar în mijlocul lor stătea un om singuratic, care-L avea pe „Aşa vorbeşte Domnul”.

Şi eu vă întreb: cu caracterul de acum, de care parte aţi fi stat? Când mergeţi acasă, uitaţi-vă în Oglindă ca să vedeţi unde sunteţi.

De ce parte v-ar fi pus starea voastră prezentă în ziua aceea? V-aţi fi dus cu ideile moderne şi cu denominaţiunile, spunând: „O, noi suntem mulţi!”?

Desigur, ei toţi Îl slăveau pe IeHoVaH în fiecare lună nouă; strigau, beau apă din izvor şi-L lăudau pe Dumnezeul cerurilor, dar în realitate se aflau la un milion de mile depărtare de Adevăr.

Unde v-ar fi plasat experienţa voastră prezentă de creştin în timpul lui Ilie? Cu cine v-aţi fi identificat? Care parte aţi fi ales-o? Sau când Moise a scos Israelul din robie, mergând în Egipt ca un prooroc identificat cu Cuvântul lui Dumnezeu care îi făgăduise lui Avraam că aşa se va întâmpla, de care parte aţi fi stat? Moise s-a dus şi a făcut toate acele semne, întocmai cum îi poruncise Dumnezeu, este adevărat?

Acum ascultaţi cu atenţie, căci vom încheia imediat. El i-a scos afară pe acei copii şi i-a dus în pustie.

Penticostalii au părăsit denominaţiunea metodistă cu 50 de ani în urmă şi au trecut dincolo de graniţă, dar acolo  s-a ridicat un om care a spus: „Staţi puţin! Haideţi să facem o organizaţie!” Omul acela se numea Datan. El a spus: „Moise, crezi că tu eşti singurul om sfânt dintre noi? Păi, avem şi alţi oameni sfinţi care pot spune ceva despre aceasta, de aceea vom forma un grup micuţ şi vom crede aşa şi aşa.”

Cu care grup s-ar fi identificat caracterul vostru prezent? În timpul Izabelei v-aţi fi alăturat acelei femei care-şi tăia părul, îşi vopsea faţa şi era o femeie modernă, sau aţi fi stat de partea lui Ilie? V-aţi gândit cu cine v-aţi fi identificat?

Tu spui: „Eu sunt penticostal”, dar eu nu te-am întrebat ce eşti, ci am întrebat de caracterul tău.

Vom trece peste aceste lucruri mici la care priviţi şi vom intra în interiorul vostru. L-aţi auzit pe Duhul Sfânt la sfârşitul adunării de aseară? Acesta-i motivul pentru care spun ce sunt astăzi.

Oamenilor, deschideţi-vă înţelegerea spirituală; căci este mai târziu decât credeţi. O, dacă v-aţi putea vedea pe voi înşivă în acea Lumină! Uitaţi-vă unde sunteţi astăzi şi veţi vedea unde aţi fi fost atunci în urmă.

V-aţi fi pus de partea pe care a vrut s-o organizeze Datan? Sau v-aţi fi separat şi aţi fi stat de partea Cuvântului? Vedeţi?

Moise a fost legitimat tot timpul că are mesajul Domnului, Dumnezeu dovedind aceasta în toate felurile, pentru că tot ce a spus s-a împlinit. El i-a spus Israelului, în Deuteronom, să urmeze semnele şi să asculte de Moise, deoarece Dumnezeu Îşi îndeplinea făgăduinţa prin el, dar cu toate acestea, Datan, care fusese un conducător isteţ în Egipt, s-a ridicat şi a spus: „Tu încerci să pari a fi singurul care are ceva.” Dar acela nu era Moise, ci el făcea doar ceea ce-i poruncise Dumnezeu. Vedeţi, nu toţi trebuiau să fie Moise, ci ei trebuiau să urmeze ceea ce a spus El.

Nu trebuie ca toată lumea să facă semne şi minuni. Vedeţi? Acesta este necazul cu oamenii de astăzi.

O soră m-a întrebat în timp ce veneam pe drum: „Frate Branham, eu postesc, postesc şi postesc, dar cu toate acestea încă nu pot scoate draci.”

„Tu nu ai fost născută să faci aceasta, ci datoria ta este să posteşti, pentru că Duhul Sfânt face prin altcineva aceasta.”

Vedeţi? Voi nu vă ştiţi locul.

Dacă am avea timp, am învăţa despre aceste lucruri în adunări mai lungi, dar esenţialul este că aceste lucruri sunt făcute de El. Tot ce trebuie să faceţi voi, este să vă dedicaţi chemării pe care o aveţi. Aliniaţi-o întotdeauna cu Scriptura şi vedeţi dacă este corectă sau nu.

Moise era criticat tot timpul de grupul lui Datan dar Dumnezeu era cu el, iar El  i-a spus: „Depărtează-te de ei, pentru că îi va înghiţi pământul!” şi aşa a fost.

Acum vedeţi, voi trebuie să ştiţi ceasul în care trăiţi şi să vă judecaţi caracterul privind caracterele Biblie.

Priviţi zilele lui Hristos….în timpul acela, ei aveau seminarii bune, aveau predicatori educaţi, aveau cele mai bune ritualuri şi tot ce avem noi astăzi, dar când a venit Isus în scenă, L-au privit ca pe un renegat. Totuşi, Dumnezeu Şi-a identificat propriul caracter în El, dovedind că El era Mesia cel aşteptat. De altfel, Isus le-a spus: „Dacă vreţi să ştiţi cine sunt, cercetaţi Scripturile.” „Noi îl ştim pe Moise”, ziceau ei, „dar Tu…”

„Dacă l-aţi fi cunoscut pe Moise, M-aţi fi cunoscut şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.” (Ioan 5.46).

Dacă aţi fi trăit în zilele acelea şi aţi fi fost membrul unei biserici bune, de care parte v-aţi fi pus? De care parte v-ar pune caracterul vostru de astăzi? Gândiţi-vă bine. De care parte v-aţi fi pus în zilele lui Isus, dacă păstorul vostru v-ar fi spus: „O, lucrurile acelea nu au nici un sens!”?

Indiferent ce au spus oamenii, Isus a păşit în faţă şi a spus: „Scripturile spun că aceste lucruri le voi face”, şi le-a făcut. „Scripturile spun că voi fi născut de o fecioară şi că voi face aceste lucruri. Cercetaţi Cuvântul şi vedeţi dacă am greşit.” Cu toate acestea ei spuneau: „Nu-i daţi nici o atenţie  căci nu este în toate minţile.”

De ce parte v-ar pune caracterul vostru dacă aţi fi trăit în zilele acelea? Ce aţi face ştiind că toate acele mari denominaţiuni şi toţi teologii erau împotriva Lui? Împotriva cui? Împotriva Cuvântului manifestat în care era identificat Dumnezeu însuşi.

Isaia spunea despre El: „…Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii”, şi: „Fecioara va naşte un Fiu….” iar: „Domnia va fi pe umărul Lui şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” (Isaia 7.14 şi 9.6). Cine este această Persoană? Un Copil Dumnezeu. Apoi Dumnezeu devine un Bărbat. Vi-l puteţi imagina pe IeHoVaH născându-Se într-un grajd? Vi-L puteţi imagina jucându-Se ca un copil? Vă puteţi imagina că o biserică ce I Se închina a putut să Îl răstignească?

De care parte v-aţi fi identificat: aţi fi stat de partea Cuvântului tranşant care era spus de Dumnezeu însuşi sau v-aţi fi urmat crezul? Unde s-ar fi aliniat caracterul vostru de acum? Prieteni, exact poziţia pe care o aveţi acum, aţi fi avut-o şi atunci. Acesta este adevărul.

Acum priviţi. Caracterul Său a fost identificat de semnul Său mesianic, dovedind că Dumnezeu era în acel Om, Cuvântul. Înţelegeţi ce vreau să spun?  El putea deosebi gândurile şi să spună lucrurile ascunse, cum s-a întâmplat în cazul femeii samaritence… Cuvântul a găsit-o, iar când i-a văzut strălucirea, L-a primit imediat. De ce? Pentru că era unul din acele gânduri ale lui Dumnezeu manifestate.

Dar cei ce purtau minţile ecleziastice cu mare demnitate, care aparţineau bisericii şi pretindeau că posedă Lumina, perverteau Cuvântul prin tot felul de lucruri, făcându-L fără putere. Astfel lumina lor era întunecoasă.

Este ca şi cum ai încerca să acoperi strălucirea soarelui cu un fulger. Aţi putea face aceasta? Sau este o altă Lumină care ar putea s-o facă? Nu. De ce? Pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, deoarece El a zis: „Să fie lumină.” Şi aşa a fost.

Prieteni, nici un crez, nici o denominaţiune, nici un papă sau preot, nici un doctor în divinitate, nici o organizaţie, nici o naţiune, nimeni şi nimic, nu va putea acoperi Lumina manifestată a lui Dumnezeu.

Când Cuvântul este vorbit, Ea vine la viaţă şi va face exact ce I s-a spus să facă. Nici un crez nu va putea sta în apropiere, decât Lumina însăşi şi cei ce umblă în Ea.

Acesta este Isus Hristos care a înviat din morţi. El însuşi Se manifestă printre noi, iar noi umblăm în Lumina Lui.

Isus a spus că: „Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul niciodată.” (Matei 24.35).

Observaţi. Toţi învăţătorii Bibliei vedeau Cuvântul adeverit, vedeau semnul mesianic, dar cu toate acestea nu-L credeau. În schimb ceilalţi, care aveau în ei gândul lui Dumnezeu, ca de exemplu, Petru şi Natanael, au recunoscut Lumina de îndată ce au văzut-o strălucind. Nu a trebuit să fie invitaţi la altar, nici traşi sau împinşi; nu a trebuit să li se promită că dacă vor veni, li se va face ceva, că vor trăi mai bine, sau că se va vorbi cu şeful pentru o slujbă mai bună, pentru un loc mai bine plătit. Lor nu le-a păsat de aşa ceva, ci tot ce voiau, era să-şi păstreze locul în Hristos, căci Biblia spune:

„…nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este Isus Hristos, Domnul nostru ”(Romani 8.38-39).

Vedeţi? Nici prigoana, nici primejdia, nici chiar moartea, nu ne pot despărţi de El, pentru că noi am fost întotdeauna în gândurile Lui. În ordine. Să mergem mai departe.

Statura voastră prezentă s-ar identifica cumva cu fariseii acelui timp? Poate ziceţi: „Nu se identifică cu ei.” Bine, atunci ce părere aveţi de Evrei 13.8, unde ni se spune că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.”? Spuneţi acum cu cine se identifică cu adevărat caracterul vostru prezent?

„Păi, eu n-aş avea nici o legătură cu acei farisei! Nu, domnule.” Acesta este doar un nume, dar cum este cu starea voastră de acum, când Îl vedeţi lucrând în Biserica Lui de astăzi, la fel ca atunci?

Istoria se repetă. Fariseii acelui timp au stat împotriva Lui din cauza prejudecăţilor, iar astăzi este la fel. Lumea denominaţională stă împotriva Adevărului lui Dumnezeu din pricina prejudecăţilor ei.

Nu demult am stat de vorbă cu un preot catolic care mi-a spus: „Tu încerci să înveţi ce spune Biblia.”

„Desigur, pentru că o cred,” am răspuns.

„Dumnezeu este în biserica Sa,” a continuat el.

„Dumnezeu este în Cuvântul Său,” i-am răspuns.

„Toţi apostolii au fost catolici. Petru, Iacov, Ioan şi toţi ceilalţi au fost catolici.”

„Bine, atunci ce crezi despre biserica de astăzi?” l-am întrebat.

„Este mult mai bună decât a fost atunci.”

„Aceasta înseamnă că faceţi lucrurile pe care le-aţi făcut atunci,” am spus eu. Vedeţi, caracterul arată ce este cu adevărat.

Era vorba de prejudecată, căci ei vedeau de fapt Adevărul. Astfel, Nicodim, unul dintre preoţii lor, a spus:

„Rabi, noi ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2).

Vedeţi, totul era din pricina prejudecăţilor, din cauză că nu S-a alăturat grupărilor… Dacă El ar fi venit şi ar fi spus: „Voi, fariseilor, sunteţi greşiţi. Eu sunt saducheu!” sau dacă ar fi spus: „Voi, saducheilor, sunteţi greşiţi. Eu sunt un fariseu,” atunci fariseii ar fi spus  imediat: „Vedeţi? V-am spus că noi am avut dreptate.” Dar El nu a venit nici pentru o grupare, ci a stat între ele.

O, dacă L-aţi urma, să puteţi vedea minunile Lui!

Poate zici: „Dar mie-mi place să văd minunile Lui!” Da, L-ai urmat să vezi minunile Lui, dar când a ajuns în acest loc în care S-a oprit şi a început să-i înveţe pe oameni Cuvântul Său….

Şaptezeci de lucrători care fuseseră însărcinaţi de Hristos, s-au ridicat şi L-au părăsit pentru că a spus ceva ce ştiinţa lor nu putea cuprinde. Ei nu puteau înţelege cum acel Om, fiind totuşi un om, se făcea Dumnezeu şi spunea că vine din cer:

„Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.” (Ioan 3.13).

El era Dumnezeu. Sigur că era, dar ei spuneau:  „Asta-i prea de tot! Nu putem merge mai departe.”

Cu cine v-aţi identifica acum caracterul? Cu siguranţă vă veţi regăsi undeva. Ce aţi fi făcut dacă aţi fi trăit în timpul acela, când toţi acei învăţători erau împotriva Lui şi-L batjocoreau?

Deşi minunile Lui Îl identificau, cei 70 de păstori şi predicatori, s-au ridicat şi au spus: „Noi nu putem înţelege aceasta!” şi au plecat.

Voi ce aţi fi făcut, aţi fi plecat ca şi adunarea? Sau aţi fi procedat ca ucenicii care au spus: „Nu ne pasă ce zic ei! Noi ştim că El este aici.” Văzându-i că rămân, Isus i-a pus la încercare, zicând: „Voi nu vă duceţi cu ei?”

Vedeţi, ei au încercat să-L defăimeze, zicând: „Păi, omul acesta este un vampir, căci a spus că trebuie să-I mâncăm trupul şi să-I bem sângele.” Şi adunarea L-a părăsit.

Predicatorii au spus: „Noi vom mai sta puţin să vedem despre ce este vorba.” Şi Isus a continuat: „Când Îl veţi vedea pe Fiul omului identificat cu Dumnezeu, când Îl veţi vedea ridicându-Se la cer, de unde a venit…” „O, asta este prea mult pentru noi!” au zis ei şi au plecat.

Atunci El S-a întors spre ucenici şi le-a zis: „Voi nu vă duceţi?” iar Petru a răspuns: „Unde să mergem? Noi ştim că numai Tu ai cuvintele vieţii.” (Ioan 6.67-68).

Acest lucru este şi astăzi la fel, pentru că nu organizaţia sau grupul nostru are Cuvântul vieţii, ci numai Isus Hristos.

Voi cu ce vă identificaţi? Cu nişte pilde false, cu ceva inventat de oameni, sau cu realizările lui Dumnezeu?

Eu am vorbit despre aceste realizări, duminica trecută, în predica „Numărătoarea inversă”, unde am arătat ce a fost în stare să facă Dumnezeu ca să-Şi aducă Biserica într-o epocă astronomică. Puteţi vedea acum identificarea voastră?

Aş vrea să le spun câteva cuvinte şi tinerilor. Voi, tinerilor, cu cine vă identificaţi când sunteţi la şcoală? Voi puteţi despica bobul de grâu în bucăţi, aşa cum v-au învăţat profesorii, dar ştiţi ceva? Ei nu pot să vă dea Viaţa, pentru că Viaţa vine numai prin Hristos. Singurul lucru care poate să vă dea Viaţa este să-L cunoaşteţi pe El; nu să cunoaşteţi  Biserica Lui, nici doar Cuvântul Lui, ci să-L cunoaşteţi pe El.

Când această Viaţă vine înaintea unui adolescent modern cum este tânărul Elvis Presley, care şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru o flotă de Cadillac-uri, pentru un milion de dolari şi discuri de platină, o respinge, desigur. De ce? Pentru că doreşte lumea.

Femeile vor  rusalii care să le lase să îşi taie părul, să poarte pantaloni scurţi, să facă tot ce vor, apoi să aibă pretenţia că sunt penticostale.

„O, spun oamenii, eu nu aş merge cu grupul acela, pentru că sunt atât de demodaţi….” Vedeţi ce doresc ei? Aceasta este natura lor, iar unii bărbaţi care se lasă conduşi de femei, le permit acestora să facă tot ce vor.

Nu uitaţi însă că „Dumnezeu este în stare să ridice din pietrele acestea….” Trebuie să fie cineva care să răspândească Lumina, iar noi avem astăzi bărbaţi care nu se tem s-o răspândească.

Deci cu cine vă identificaţi voi? Cu care grup sunteţi? De care parte staţi?

Observaţi. Tânărul bogat din Biblie s-a identificat cu propria sa biserică. Dacă vă amintiţi, deşi a avut ocazia să-L urmeze pe Isus, el a preferat să rămână mai departe cu biserica lui, identificându-se cu ea.

El era un băiat bun; spunea că a păzit toate poruncile şi că a făcut toate acele lucruri cerute de Lege. Vedeţi, el era la fel de bun ca şi restul, dar a acceptat ideea bisericii lui şi L-a respins pe Isus, de aceea, ultima lui identificare o găsim în Iad, strigând după Lazăr să vină să-i dea puţină apă.

Sau aţi putea să vă identificaţi cu Iuda şi grupul lui? El a început să umble cu Isus. Vedeţi? A început bine, la fel ca penticostalii care au pornit cu câţiva ani în urmă, dar necazul este că după ce au ieşit din organizaţie, s-au întors înapoi, făcând o organizaţie ca cea din care tocmai ieşiseră.

Cu care grup vă identificaţi voi?

Iuda a observat că poate avea posibilitatea de-a obţine lucruri mai mari decât avea. Astfel, pentru că ducea punga, s-a gândit că poate primi nişte bani în plus vânzându-L pe Isus.

Exact aceasta a făcut şi epoca Laodicea. Biblia spune despre ea: „…zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.” (Apocalipsa 3.17).

Aceştia sunt penticostalii, ultima epocă a bisericilor: nu biserica lui Luther, nici cea a lui Wesley, ci penticostalii. Aceasta este biserica ultimei epoci.

Unde vă identificaţi acum?

Tu spui: „Eu sunt penticostal”. Vedeţi unde vă identificaţi? În biserica ce L-a scos afară. Sigur că da. De ce? Pentru că ei sunt bogaţi. Poate zici: „Bogaţi?” Mai demult obişnuiaţi să staţi acolo afară şi plăteaţi trei dolari pe săptămână pentru o cocioabă amărâtă. Nu spun ca şi acum ar trebui să faceţi aşa, dar dacă acest lucru v-ar trebui ca să predicaţi numai Cuvântul, luaţi-l sus.

Acum noi plătim 50 de milioane de dolari pentru seminarii şi lucruri mari, investind milioane și milioane în clădiri mari, apoi predicăm că Isus vine în curând.

Eu am văzut misionarii de pe câmpul Evangheliei, dar ei nu au nici măcar papuci în picioare. Amin.

Am văzut oameni care adunau daruri pentru misionari, iar un frate bătrân care avea numai o pereche de sandale, le-a dat jos şi le-a pus în cutia pentru daruri pentru acei misionari.

Oh, Doamne! Unde sunteţi identificaţi voi? Penticostalii……Eu nu voi mai sta mult pe aici, dar voi ştiţi ce vreau să spun.

O, Doamne! V-aţi vândut dreptul de întâi născut pentru popularitate. De ce? Pentru că aţi vrut să fiţi ca metodiştii, ca baptiştii şi ca prezbiterienii.

De aceea aveţi asemenea clădiri. Mai mult, aţi ridicat un seminar ca un incubator, în care vă clociţi predicatori care să vă lase să faceţi tot ce vreţi, apoi spuneţi că sunteţi penticostali. Aceasta este o minciună. Aşa este. Amintiţi-vă că Iuda L-a vândut pe Isus pentru 30 de arginţi, tocmai pentru că dorea să fie mai popular printre ceilalţi predicatori.

De ce a făcut aceasta? Pentru că se îndoia că Hristos era Cuvântul. El l-a văzut pe acel Om, a mâncat cu El, a pescuit cu El şi toate celelalte lucruri. Să fie Acela Cuvântul? Nu putea crede aşa ceva. Nu putea crede că Acela era Dumnezeu, dar era.

Ştiţi ce l-a făcut pe Iuda să procedeze aşa? Caracterul lui. A făcut cumva şi caracterul tău la fel? Să nu uitaţi că Iuda era foarte religios.

Când am fost în Africa, ei mi-au spus: „Elvis Presley? Păi, noi avem toate cântecele lui.” Pat Bone şi toţi ceilalţi….Nu ar trebui să se permită nici măcar să li se pronunţe numele, pentru că au răspândit peste tot numai murdărie şi spurcăciune. Oh, totul este numai ipocrizie.

Cine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de păcat. Dar iată-vă! Vedeţi unde am ajuns? Păcatul este atât de înşelător, se apropie atât de fin şi nu ştii când este acolo şi te-a înşelat deja. Vedeţi? Atunci eşti deja în ghearele lui.

Puteţi vedea acum care a fost identificarea finală a lui Iuda?

Frate, chiar dacă biserica la care mergi tu este mai mare decât cea de după colţ, s-ar putea ca ei să predice adevărul, iar tu, nu.

Vedeţi unde vă duce aceasta? Este duhul lui Iuda, iar voi ştiţi că ultima lui identificare l-a atârnat de un pom.

Sau vă identificaţi cu adevăraţii ucenici ai lui Hristos, care stăteau sinceri faţă de El şi faţă de Cuvântul Său împotriva tuturor criticilor din jur? Vă puteţi identifica cu Petru în ziua cincizecimii? Când toţi cei din jur spuneau: „Uitaţi-vă la grămada aceea de nebuni! Toţi sunt beţi.” Petru s-a ridicat şi a spus:

„Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel…” (Fapte 2.14-16).

Ce era aceasta? Manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu. Şi Petru a continuat:

„Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39).

Voi ştiţi că El nu i-a chemat pe toţi, dar cei ce sunt chemaţi ştiu ce au de făcut. În ordine.

Voi ştiţi că şi Dima l-a părăsit pe Pavel din cauză că iubea lucrurile lumii. El s-a gândit că ar trebui să aibă o mare şcoală biblică, şi să se unească cu ceilalţi ca să formeze câteva asociaţii mari, câteva organizaţii.

Păi, Pavel putea vindeca bolnavi şi era prooroc, deci ar fi putut aduna o mulţime de bani, chiar milioane, dar cu toate acestea avea doar o manta pe el. Voi ştiţi că i-a scris lui Timotei: „Când vei veni la mine, adu-mi mantaua căci se face frig pe aici.”

Văzând aceasta, Dima s-a dus cu lumea, părăsindu-l pe bietul său frate şi lăsându-l să lupte singur. Aţi putea să-L părăsiţi pe Isus dacă L-aţi vedea stând în frig şi în nevoi?

Vi-l amintiţi pe sfântul Martin? Cred că mulţi dintre voi îşi amintesc ce s-a scris despre sfântul Martin din Tours, Franţa.

El era văr cu Irineu, dar nu era creştin; doar mama lui era creştină. Martin a trăit la câteva sute de ani după apostoli, în vremea când credincioşii se luptau să ţină Cuvântul împreună.

Istoria spune că într-o după-amiază, în timp ce trecea pe sub o poartă, Martin a văzut un biet cerşetor ce era aproape îngheţat de frig. Nu era nimeni să-i dea o haină, dar Martin şi-a scos mantaua, a tăiat-o în două şi l-a învelit cu o jumătate din ea pe sărmanul om, după care a plecat mai departe.

Văzându-l ce face, oamenii au râs de el, zicând: „Ce soldat nebun! El încalcă regulamentul armatei deoarece şi-a rupt mantaua în două.”

Dar în noaptea aceea, în timp ce dormea, Martin a fost trezit de un zgomot. Când a privit în sus, L-a văzut pe Isus stând în faţa lui înfăşurat în acea bucată de manta. Prin aceasta, Martin a fost încredinţat că ceea ce-i făcuse acelui cerşetor, i-a făcut de fapt lui Isus Hristos.

Cum vă place: să staţi de partea Evangheliei şi să suferiţi pentru ea, sau să mergeţi cu o mulţime populară aşa cum a făcut Dima?

Sau vreţi să staţi lângă El, fie că trăiţi sau că muriţi, aşa cum a făcut Petru? El a spus: „Sunt gata să merg cu tine la închisoare sau oriunde vei merge Tu.” În ordine, dar dacă vine provocarea în biserică, dacă femeile ar vrea să-şi taie părul, sau ar vrea să facă la fel ca în Corint, de care parte vă veţi pune? Ce va face starea voastră de acum în acel timp?

Gândiţi-vă, surorilor! Când Pavel a spus:  „Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere,” (1 Timotei 2.12)  ele i-au scris şi i-au spus: „Păi, la noi în biserică Duhul Sfânt ne-a spus…” Dar el le-a zis: „Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?

Dacă crede cineva că este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.” (1 Corinteni 14.36-38), iar în Galateni 1.8 a adăugat:

„Dacă un înger din cer ar veni să propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema.”

De care parte aţi sta, dacă în biserica voastră s-ar întâmpla aşa ceva? Încercaţi să aflaţi acum.

Poate ziceţi: „Bine, frate, dar eu sunt bine văzut….”

Mie nu-mi pasă cine eşti sau cum eşti văzut, pentru că Pavel s-a aflat într-o poziţie înaltă când a renunţat la totul. Eu te întreb care este poziţia ta actuală, caracterul tău? Ce face el pentru tine? Unde te-ai identificat tu?

Pavel a avut o educaţie înaltă primită de la marele învăţat Gamaliel, dar s-a oprit ca să vadă cum creşte Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru aceasta a renunţat la toată viaţa lui.

Moise putea să devină următorul faraon, dar a ales să ducă Cuvântul lui Dumnezeu prin pustie.

Isus a venit din ceruri ca să vă dea Viaţa. Cu care grup v-aţi identifica? Vă rog să mai staţi câteva minute liniştiţi, dacă vreţi să se facă rugăciune pentru voi. Ştiu că v-am ţinut mult, dar mai sunt doar 20 de minute până la ora 5.00,  atunci vom fi gata. Deci cu care grupare v-aţi identifica?

Isus a venit ca să Se facă Lumină. Lumina bliţului face o fotografie, ca voi să puteţi fi reflectaţi în ea. Tot aşa, El vrea să fie reflectat în voi, ca să arătaţi ca El. În felul acesta, când oamenii se uită la voi, să vadă  Cuvântul lui Dumnezeu trăind prin voi.

De aceea a venit: ca să aducă acea Cameră prin sângele Său sfinţit, ca să aducă Cuvântul mai aproape de voi.

Din pricina aceasta a spus în Ioan 14.12: „Lucrurile pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” „Şi dacă cineva Mă va urma, trebuie să-şi nege crezul, să se nege pe sine, să nege lumea, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.”

V-aţi găsit cumva identificarea în vreun text din Biblie în care ei nu au stat? Voi trebuie să vă identificaţi undeva.

Acum ascultaţi. Bliţul a strălucit, aşa că ştiţi cum sunteţi, pentru că Fotografia s-a făcut. Unde staţi? Judecaţi singuri.

Dumnezeu să ne ajute să fim atât de identificaţi cu El, încât Hristos să-Şi reflecte propria Sa Viaţă în a noastră.

Ascultaţi. Aurarul lua o bucată de aur şi o bătea şi pe o parte şi pe cealaltă, până când îşi vedea chipul reflectat în ea. Abia atunci acel aur era pur, pentru că toată zgura a ieşit.

Fie ca începând din clipa aceasta, Duhul Sfânt să ia Cuvântul Său şi să-L bată în inimile noastre până când toată îndoiala, toate crezurile şi toate lucrurile contrare lui Dumnezeu, vor pleca, aşa încât noi, Biserica, să putem reflecta învierea Lui.

Acum, în timp ce vă pregătiţi pentru rugăciune, ascultaţi o mică povestioară. Probabil că mulţi dintre voi aţi auzit de Carlsbad, New Mexico. Acolo, sub pământ, se află o grotă prin care mergi cam o milă. Şi în acea grotă este atât de întuneric încât dacă îţi pui mâinile în faţă, nu le poţi vedea. Odată, a coborât acolo jos, o familie, iar băiatul mergea împreună cu ghidul. Şi cum mergeau, la un moment dat s-a stins lumina. Imediat, fetiţa a început să plângă, pentru că era speriată. Cam aşa este şi cu micuţa Mireasă acum, căci trebuie să-şi ocupe poziţia ei şi totul arată foarte întunecat.

Există numai două posibilităţi: ori veţi fi prinşi în Consiliul Bisericesc, ori luaţi poziţie şi ieşiţi afară.

Este momentul să reflectaţi adânc la caracterul vostru. Ce veţi face în timpul acela? Ce se va întâmpla când nu veţi mai putea cumpăra sau vinde, când vor avea o uniune a bisericilor?

Poate zici: „Păi, când se va întâmpla…” Nu, nu! Bliţul a făcut fotografia atunci. Tu vei fi acolo deja. Înţelegeţi? Voi ştiţi ce spune Biblia despre aceasta? Atunci mulţi vor spune: „Da, Doamne, noi venim acum…” dar va fi prea târziu, pentru că Uşa este închisă.

Dar ce se va întâmpla cu micuţa Mireasă? Pentru a vă răspunde, mă gândesc la micuţa povestioară. Voi ştiţi cum este. Micuţa a început să ţipe şi să facă istericale, pentru că era speriată de moarte de ceea ce se întâmpla, căci s-a trezit deodată în acea beznă înfricoşătoare. Băieţelul însă a strigat  cât a putut de tare şi i-a zis: „Nu te teme, surioară, căci avem aici un om care poate aprinde lumina.”

Da, avem un Om care poate aprinde Lumina, care poate face ca Cuvântul lui Dumnezeu să facă ceea ce trebuie să facă, iar acel Om este Isus Hristos.

Prieteni, lăsaţi caracterul vostru să-L reflecte pe El. Haideţi să ne rugăm. Nu te teme, surioară, căci noi avem un Om care poate aprinde Lumina.

Oriunde aţi fi, oriunde v-aţi văzut locul în după-amiaza aceasta, caracterul vostru prezent vă va face să vedeţi undeva de-a lungul liniei, iar noi am putea vorbi despre aceasta ore în şir.

Deci, care este caracterul vostru prezent?

Acum haideţi să ne rugăm împreună. Să nu uitaţi, că s-ar putea să nu ne mai întâlnim aici, ci doar Dincolo. Gândiţi-vă la starea voastră prezentă, indiferent cine sunteţi. Desigur, mă pun şi eu pe acest cântar. Ce reflectă caracterul meu în după-amiaza aceasta? Unde mă identific?

Tată ceresc, cercetează inimile noastre în clipa aceasta, căci ne trebuie o schimbare. Lasă ca gândul care era în Hristos, să vină în noi, pentru că Biblia spune: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.” (Filipeni 2.5).

Acesta este singurul care poate schimba caracterul nostru, iar prin această predică, am dorit să le arăt oamenilor în felul meu umil, ce cred că ai vrea să ştim noi. Dumnezeule, lasă ca gândul care era în Hristos să fie şi în mine, iar dacă undeva nu am punctat Cuvântul Tău cu un „Amin”, schimbă-mă, Doamne, şi ajută-mă s-o fac cu credincioşie.

Eu sunt slujitorul Tău şi doresc să fiu aşa cum vrei Tu, Doamne, de aceea, ajută-mă, Te rog, şi ajută-i pe toţi cei aflaţi aici, căci Ţi-i încredinţez Ţie.

Doamne, dacă ei au fost în gândurile Tale, înainte de întemeierea lumii, cu siguranţă predica aceasta i-a trezit acum. Nădăjduiesc că toţi au fost acolo, dar noi vom şti aceasta, doar atunci când va fi deschisă marea Carte. Atunci vom vedea şi vom înţelege.

Dacă sunt unii care s-au rătăcit şi au părăsit calea, Te rog, Dumnezeule, să-i aduci înapoi pe cărarea dreaptă a Vieţii.

Suntem în mâna Ta, deci fă cu noi tot ceea ce crezi că ni se potriveşte, căci Îţi dăruiesc această audienţă ca trofee ale acestei adunări, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Nu avem timp să mai facem chemarea la altar, dar aş vrea ca altarul să fie în voi. Unde vă identifică starea voastră prezentă?

După o predică cum a fost aceasta, Îl rog pe Duhul Sfânt să mă ajute ca să primesc ungerea, ca să mă pot ruga pentru bolnavi. Dorinţa mea este ca Dumnezeu să legitimeze toate cuvintele pe care vi le-am spus, ca să vedeţi că este Adevărul. Fiecare dintre voi să stea la locul său şi fiţi plini de respect, pentru că sunteţi în prezenţa a Ceva care Se mişcă printre noi şi vă poate scoate afară. Este un lucru foarte greu.

Isus nu a repetat într-una un lucru, dar poporul american doreşte bună dispoziţie şi distracţie, pentru că aceasta este natura noastră. Noi mai bine stăm acasă şi ne uităm la televizor pentru că este mai multă distracţie decât la biserică. Aceasta dorim şi aceasta avem deja în biserică, dar Dumnezeu nu vă distrează, ci vă aduce doar Cuvântul Său.

Vedeţi, El a vorbit cu acea femeie, iar poporul din cetate a trebuit să creadă mărturia acelei femei stricate. Şi ei au crezut, pentru că au fost în gândurile lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii.

Fie ca Dumnezeu să repete aceasta şi în această zi. Rugaţi-vă.

Probabil s-au împărţit numere de rugăciune pentru toţi. Voi, cei care staţi printre noi şi sunteţi bolnavi, suferinzi sau aveţi nevoie de ceva şi ştiţi că eu nu vă cunosc, ridicaţi mâna, oriunde v-aţi afla. Vedeţi, peste tot.

Domnul să ne ajute. Acum aş vrea să nu vă mai plimbaţi, ci să staţi liniştiţi şi să credeţi.

Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu, spune că El este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre, este adevărat?

Uneori voi aveţi credinţă şi nu ştiţi aceasta, pentru că nu poate fi văzută, ci este cât se poate de simplă şi umilă. El este Marele Preot care poate fi atins de neputinţele noastre, iar dacă-L atingeţi, va proceda la fel ca odinioară, este adevărat?

Acum fiţi atenţi. Vedeţi femeia aceasta de aici? Eu nu o cunosc, dar ea este în legătură cu Dumnezeu, pentru că în dimensiunea în care privesc acum, o văd. Ea este conştientă că se petrece ceva şi se roagă pentru copilul ei care se află şi el aici. Aşa este. Nu am mai văzut-o până acum şi nu o cunosc, dar ea este foarte îngrijorată pentru copil. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că Isus Hristos este aici? Vedeţi, ce bine ar fi dacă ne-am putea da la o parte pe noi înşine. Eu nu pot să te vindec, nici să-ţi împlinesc dorinţa, pentru că aceasta vine numai de la Dumnezeu, dar dacă El îmi va descoperi ceva, dacă-mi va arăta ce este cu copilul, vei crede că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Da?

Acum aş vrea să fiţi atenţi cu toţii.

Doamnă, vrei să te ridici? Biblia este martora mea că nu o cunosc pe femeie şi nu ştiu absolut nimic despre ea. Vă rog să staţi plini de respect.

Femeia are trei copii şi se roagă pentru toţi, deoarece sunt umbriţi de ceva. Ei nu sunt creştini, deci nu sunt salvaţi. Fiica ei are o bubă pe picior, sus de tot, este adevărat? În ce-i priveşte pe băieţi, unul are probleme cu ochii, iar celălalt cu inima şi este alcoolic. Da, acesta-i adevărul. Aceasta ai dorit de la Dumnezeu? Atunci Îl rog în Numele lui Isus să-ţi dea tot ce doreşti. Am vrea noi altceva?

Văd o altă femeie, care stă aici în spate şi suferă de artrită. Numele ei este doamna Thomason. Da, eu nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată, dar aşa te numeşti. Crezi că sunt slujitorul Lui, doamnă? Crezi că ce am spus este adevărul? Crezi că vine de la Dumnezeu? Tu ai artrită, iar cel de lângă tine este soţul tău, care are ceva probleme cu arterele; da, arterele prin care circulă sângele i se întăresc şi în plus, are probleme şi cu picioarele. Aşa este. Tu încerci să te laşi de băut. Vrei s-o faci pentru că eşti alcoolic. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Mă vei accepta ca slujitorul Lui? Atunci te eliberez de acest lucru în Numele lui Isus Hristos.

Crede, domnule, şi predă-ţi inima lui Isus Hristos, apoi discută cu păstorul despre botez, căci atunci acel rău va dispărea definitiv din viaţa ta. Crede. Crezi? Amin.

Tu ai ceva într-o parte, nu-i aşa, dragă? Dacă crezi din toată inima, Dumnezeu te va vindeca. Femeia de lângă tine are diabet. Tu crezi că Dumnezeu va lua diabetul de la tine şi te va face bine?

Tu ai probleme cu inima. Crezi că Dumnezeu te va vindeca?

Următorul are tot o boală de inimă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca şi pe tine? Aşa e. Crezi că El va face aceasta?

Cu câteva minute în urmă, în timp ce predicam, am fost privit de o doamnă solidă. Tu ai fost vindecată atunci, doamnă, căci ai avut probleme cu rinichii. Dacă este adevărat, ridică-te în picioare. Aşa. Nu a venit peste tine un simţământ ciudat când am spus că trebuie să ne identificăm? Da, tu ai avut un simţământ ciudat şi atunci te-ai uitat la mine. Atunci ai fost vindecată. Du-te acasă şi crede-L pe Dumnezeu, căci asta-i tot. Vedeţi? Cuvântul Se manifestă.

Domnule, crezi că Dumnezeu poate să te vindece de boala de inimă şi să te facă bine? Bărbatul cu părul cărunt…Crezi? Soţia ta stă aici. Crezi că prin ajutorul lui Dumnezeu pot să îţi spun ce problemă are soţia ta? Crezi că El poate să-mi spună ce are? Ea este anemică. Aşa este. Crezi că Dumnezeu vă poate face bine pe amândoi? Acceptaţi vindecarea?

Doamna de lângă ea are ceva la spate. Doamnă, crezi că Dumnezeu te va vindeca de boala de la spate şi te va face bine?

Bărbatul de lângă ea are artrită. Domnule, crezi că Dumnezeu te va vindeca de artrită? Vei accepta aceasta? Da? Bine.

Dar doamna care stă lângă tine şi mă priveşte în timp ce se roagă? Mama ei se află la spital din cauza unei infecţii. Aşa este.

Tu ai ridicat mâna, soră, tu, cea de lângă ea. Şi tu te rogi pentru tatăl tău, care are cancer. Aşa este.

Următoarea doamnă are o boală de plămâni. Crezi că Dumnezeu te va vindeca?

Vedeţi? Ungerea m-a prins atât de bine, încât am văzut deja vreo 20-30 de oameni.

Unde vă identificaţi acum? Vă identificaţi cu ce se spune: „Sunt credincios. Îl cred pe Dumnezeu; cred că acesta este El,” sau vă identificaţi cu Cuvântul care spune că Dumnezeu a dat făgăduinţa că Isus va face şi astăzi ceea ce a făcut atunci? Credeţi că trăim în zilele Sodomei, chiar înainte de distrugerea lumii?

Isus a făgăduit că acum Se va manifesta din nou la fel ca în zilele Sodomei, credeţi aceasta?

Atunci, toţi cei ce vă aflaţi pe rândul acesta şi aveţi numere de rugăciune, ridicaţi-vă şi staţi pe lângă perete. Ridicaţi-vă de pe locurile voastre şi mergeţi lângă perete.

Acum cei din partea de mijloc, care au număr de rugăciune, să se ridice în picioare pe interval. Nu vă mai mişcaţi, ci staţi liniştiţi.

Prieteni, acum  ori veţi vedea un eşec total, ori veţi vedea slava lui Dumnezeu.

Unde sunteţi identificaţi astăzi, cu credincioşii? Sau aveţi nevoie de distracţii?

Petru era un pescar care nu ştia să-şi scrie nici numele, dar era suficient ca umbra lui să treacă peste cei bolnavi şi aceştia erau vindecaţi, iar voi aţi putut vedea acelaşi semn şi astăzi. Umbra Lui a trecut peste oameni şi ei au fost vindecaţi. Câţi ştiu că acesta este adevărul?

…………………………………………………………………………

Dacă printre noi se află vreun păstor care crede în rugăciunea pentru bolnavi, nu aş vrea să creadă că eu sunt un evanghelist cu darul vindecării sau cu darul deosebirii în ceasul profetic în care trăim, iar el nu este nimic…..căci nu este aşa, ci el este un slujitor al lui Hristos cu aceeaşi autoritate pe care o am eu sau oricine altcineva.

 Autoritatea noastră este Isus Hristos, iar eu îi rog pe toţi păstorii să vină aici şi să se roage împreună cu mine, pe toţi aceia care cred în vindecarea divină. Nu are importanţă ce păstor este, la care biserică aparţine, dacă este prezbiterian, luteran, catolic, sau orice ar fi, veniţi şi staţi împreună cu noi, dacă credeţi mesajul lui Hristos şi în vindecarea divină.

Veniţi aici şi puneţi-vă mâinile peste bolnavi. Sunteţi bineveniţi ca să mă ajutaţi la punerea mâinilor peste aceşti bolnavi, ca ei să poată fi vindecaţi.

În ordine. Cred că rândul este gata ca să începem. Îi rog pe uşieri să-şi ocupe locurile astfel încât să poată da o mână de ajutor acestor oameni.

Dacă puteţi auzi cu toţii bine, spuneţi „Amin”. (Amin).

Voi lua încă vreo 5-6, apoi ei mă vor lua şi mă vor duce afară din clădire. Voi ştiţi aceasta.

Odată, o femeie s-a atins de El, iar El S-a întors şi a spus: „Din Mine a ieşit o putere.” El era o Persoană, era Dumnezeu arătat în trup, iar ceea ce am eu este doar un dar micuţ, pentru ca El să Se manifeste: un dar făgăduit pentru acest timp.

Odată, Petru a fost chemat la o femeie numită Dorca (Tabita) care murise. Vă amintiţi cu toţii întâmplarea, nu-i aşa? Spuneţi: „Amin”. Şi el S-a dus acolo, a îngenuncheat şi S-a rugat. Ascultaţi acum, voi, cei din rândul de rugăciune. După ce S-a rugat, S-a dus şi Şi-a pus mâinile peste Dorca, şi ea a revenit la viaţă. Este adevărat?

Acum haideţi să facem o rugăciune de credinţă, fiecare din noi, iar când oamenii vor veni să ne punem mâinile peste ei, să credeţi că se va întâmpla exact ceea ce cerem.

Eu voi crede din toată inima mea.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, imediat va începe un mare marş pe aici: sute de oameni vor trece pe sub mâinile acestor păstori.

Fă-i Doamne să realizeze că ei trec pe sub cruce; că trec pe sub sângele care a fost vărsat, ca ceea ce fac să fie real. El a fost atârnat pe cruce şi a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede: dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18).

Fie ca oamenii să accepte aceasta, pentru că Tu ai făgăduit că vei salva pe oricine va vrea. Tu nu poţi salva lumea, pentru că nu toţi Te cred.

Biblia spune că ai mers într-o cetate în care nu ai putut face multe minuni din pricina necredinţei oamenilor de acolo.

Nici aici Tu nu vei putea să-i ajuţi pe cei care nu vor fi identificaţi ca şi credincioşi în Cuvântul lui Dumnezeu, de bună voie şi din adâncul inimii lor. Fie ca această identificare să vină acum şi în timp ce vor trece pe sub mâinile acestor lucrători, Duhul Sfânt să pună în inima lor încredinţarea că au împlinit cerinţa lui Dumnezeu. Fă ca atunci vând vor pleca de aici, s-o facă bucurându-se, vindecaţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu, pentru că noi împlinim ceea ce ne-ai cerut, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Roy, vino aici, te rog, şi începe „Crede numai”. Ceilalţi staţi cu capetele plecate şi rugaţi-vă.

Aici sunt mame, taţi şi copii; sunt bebeluşi bolnavi, oameni pe moarte din cauza cancerului.

Dacă aţi fi fost în locul lor, aţi fi dorit vindecarea sincer, şi aşa o dorim şi noi: sincer.

Haideţi să ne plecăm capetele, în timp ce eu voi coborî între fraţii mei ca să mă rog pentru bolnavi. ………..………………………

…Acesta a fost cel mai minunat timp de părtăşie. În această după-amiază am observat ceva deosebit. 90% din persoanele care au fost vindecate astăzi, au fost vindecate înainte de-a ajunge în locul în care mă aflam eu. Ei au strigat şi L-au lăudat pe Domnul.

Acum ne vom ruga pentru aceste batiste. Doamne Isuse, noi ştim că în Biblie se spune că au luat de pe trupul lui Pavel batiste, şorturi,  şi cei la care au fost duse au fost vindecaţi pe loc, dar aceasta s-a întâmplat nu pentru că el era Pavel, ci pentru că era slujitorul Tău, era ambasadorul Tău.

Doamne, mă gândesc că Tu ai fost Acela care Te-ai uitat jos la Marea Roşie, iar ea s-a speriat şi s-a dat la o parte, pentru ca Israelul să treacă spre făgăduinţă. Fă ca şi astăzi să fie la fel. Fă ca aceste batiste care vor fi puse peste bolnavi, să îi vindece pentru Împărăţia lui Dumnezeu, căci Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Doresc să vă mai spun ceva, pentru că vă apreciez cu adevărat. Îi apreciez pe aceşti predicatori care şi-au dedicat timpul ca să dea o mână de ajutor. În timp ce avea loc deosebirea şi celelalte lucruri, eu nu ştiam pentru ce vă rugaţi, dar Domnul Isus mi-a arătat.

………………………………………………………………..

Să nu te îngrijorezi, căci mama ta se va face bine.

Tu, care stai acolo, ai ceva la sinus şi o boală femeiască, dar nu te îngrijora, căci totul se va termina. Vedeţi, El ştie totul despre noi.

Acum, veniţi în rândul de rugăciune şi veţi vedea că acelaşi Dumnezeu care m-a uns înainte de serviciu este aici şi face la fel, pentru că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. Credeţi în El? O, nu-i aşa că este minunat? Nu este minunat?

Câţi din voi ştiu cântarea „Binecuvântată fie legătura care leagă inimile noastre în dragostea creştină”? Ai putea să ne dai tonul soră? Nu ştiu de ce, dar aş vrea s-o cântăm. Haideţi să o cântam în timp ce stăm plini de respect înaintea Lui. Să cântam împreună.

Binecuvântată fie legătura care leagă

Inimile noastre în dragostea creştină.

Părtăşia gândurilor înrudite

Este ca şi aceea de deasupra.

Când ne vom despărţi

Simţim o durere lăuntrică,

Dar vom avea o părtăşie în inimă

Şi nădejdea că ne vom întâlni din nou.

Cu toţii acum:

Până când ne vom întâlni,

O, până ce ne vom întâlni la picioarele Lui,

Dumnezeu să fie cu voi,

Până ne vom întâlni din nou.

Rugaţi-vă cu mine şi pentru mine. Amin.

– Amin –