Vreau să vă anunț că rugăciunile voastre au primit răspuns. Întâlniri ca cele pe care le-am avut când am început în slujire, în urmă cu mulți ani… Niciodată nu am putut nici măcar să așezăm oamenii și să obținem terenuri pentru campanii, deși ar fi fost acolo sus la ora trei pentru a umple locul și ar fi trebuit să închidă porțile și nu i-ar mai fi lăsat să intre. Noi nu eram acolo până la ora șapte, vedeți? Erau mii care veneau de pretutindeni, dar…
La ultima întâlnire au luat ultimele cinci seri și doar am construit în jurul Cuvântului și am început să realizez ce putere are Cuvântul, vedeți, pentru că Cuvântul este Dumnezeu.
„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.”
Acum, în Evrei 4, El a spus: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simțirile şi gândurile inimii.” Iată ce este Cuvântul lui Dumnezeu.
Deci, dacă există un dar în care ne putem relaxa; şi Cuvântul Însuși, care este Hristos, care este Cuvântul, intră în noi şi deosebește gândurile minții, așa cum ați văzut. Ce minunat! Apoi, să vezi ce a făcut El şi felul în care ne-a binecuvântat!
Simt că zidind aceasta în jurul acelui Cuvânt timp de patru seri, i-a lăsat pe oameni să stea liniștiți și să se relaxeze, Duhul Sfânt chemându-i pe oameni și făcând lucruri în audiență.
Apoi, duminica trecută după-amiaza, în ultima seară, am văzut unul dintre cele mai mari rânduri de vindecare din câte am văzut vreodată în America. L-am trimis pe Billy jos cu o sută de numere de rugăciune, pe Gene cu o sută, pe Leo cu o sută şi pe Roy cu o sută, și le-au dat pe toate, în jur de cinci sute de numere. După ce au văzut Cuvântul luând stăpânire şi ce făcea El stând exact pe acel Cuvânt, i-a adus pe platformă. Şi am văzut bărbați şi femei aruncându-și cârjele şi așa mai departe şi vindecându-se chiar înainte de-a ajunge pe platformă.
Vedeți, Cuvântul lui Dumnezeu a mers deja afară și S-a așezat în inimile lor, în acele patru sau cinic Mesaje, până când L-au crezut cu toată inima lor. Arunci, singurul lucru care au trebuit să-l facă, a fost să aibă un fel de contact mic, vedeți, un lucru sau altul, şi a fost o realitate. Şi de îndată ce au atins acea platformă, au fost vindecați chiar acolo pe platou… înainte de a traversa platforma.
Cred că frații de aici, îl cunoașteți toți pe fratele Ed Hooper, nu-i așa? Ești de jos din Arkansas? El a fost cu mine în primele părți ale slujirii timpurii și a spus: „Aceasta pare a fi ca în vremurile vechi, așa cum era cu ani în urmă.”
Acolo au fost oameni care aveau tumori și s-au întors sănătoși. Orbi, surzi, muți și alții, au fost făcuți bine de Domnul. Nici măcar nu trebuia să ating oamenii, pentru că Cuvântul mergea înainte și făcea lucrul acesta.
Apoi, Domnul mi-a dat un Mesaj pe care aş vrea să-l vorbesc aici în biserică, atunci când mă întorc, dacă voi putea.
Sunt îngrozitor de ocupat. Mâine trebuie să plec din nou, așteptând să vină această fată. Chiar înainte de a-mi duce valiza în casă, a venit cineva, iar de atunci aproape că nu am stat deloc. Nici măcar nu am vorbit cu familia mea de când sunt aici. Vedeți? Este într-adevăr o tensiune… Și trebuie să vă solicit pe toți să vă rugați pentru mine, ca Domnul să mă ajute să rezist.
… Îl văd aici pe fratele nostru, foarte, foarte bolnav, întins pe această targă. În scurt timp, va veni cineva după noi și vom merge în Louisville. Vreau să vă amintiți să vă rugați și pentru o domnișoară drăguță, care nu are mai mult de optsprezece ani. Ea este o geamănă și este o fată creștină de școală. Celelalte fete vorbeau despre ele, despre aceste două fete, și le spuneau ce parte din viață pierd și că ar trebui să trăiască la fel ca celelalte fete.
Cealaltă fată a avut un complex și s-a simțit foarte rău din cauza aceasta, așa că a continuat să se îndepărteze și a alunecat înapoi. În cele din urmă, ea a avut o cădere mentală… și este într-un spital de nebuni. Mama și tatăl ei vin din Crandall, Indiana, ca să meargă la această instituție pentru a încerca s-o trimită mâine la Madison.
Acum, fata nu are nicio problemă fizică; fizic nu are nimic, este perfect sănătoasă, dar este greu de explicat. De fapt, nu poate fi explicat. Ei bine, duhul ei s-a rătăcit. Vedeți? Acum, tu trebuie să-i prinzi duhul și să-l aduci înapoi.
Acum câteva săptămâni, noi am terminat de vorbit aici, despre cum funcționează sistemul uman; cum există cinci simțuri sau cinci căi de acces în trup, cum le-am numi noi. Apoi sunt cinci căi de acces: conștiința, imaginația și așa mai departe, prin care intrăm în suflet. Apoi, când intri în duhul, acolo este o singură cale de acces, iar aceea este voința personală liberă, cu care a fost creat omul.
Tu poți să-L primești sau poți să-L lași să plece; poți să-L accepți pe Hristos ca Salvator sau poți să-L lași să plece. Deci, tu încă ești lângă acel Pom al Vieții și al morții. Fiecare ființă umană este pusă înaintea acelui Pom sau Dumnezeu ar fi nedrept să-l pună pe unul acolo, iar celuilalt să nu-i dea o șansă egală să aleagă binele sau răul. Fiecare dintre noi are această șansă. De asemenea, în duhul… noi putem fi vindecați sau nu putem fi vindecați. Acum, aceasta nu este pentru că nu există… sau că nu am fost vindecați pentru că aceasta a fost voia lui Dumnezeu. Noi o avem, pentru că Legământul este necondiționat și El a cumpărat deja vindecarea noastră. Prin urmare, vindecarea este pentru noi, este a noastră. Acum, problema este dacă vom lua această cale, să credem; sau cealaltă cale, de a nu crede. Dar există o singură cale prin care putem intra în prezența lui Dumnezeu.
Acum, mama acestei copile frumoase este o prietenă. Oh, era una dintre prietenele mele. Ea era o domnișoară drăguță și provenea dintr-o familie foarte strictă de nazarineni; o fetiță dulce. Ea are un soț iubitor; eu îl cunosc foarte bine pe băiatul care a luat-o în căsătorie. Ei au crescut aceste copile să-L slujească pe Domnul și le-au trimis la școală. Ele au fost întemeiate cu adevărat în Hristos, ca să nu facă lucrurile care sunt greșite, dar iată că s-a întâmplat această prăbușire.
Cu câteva clipe în urmă, am privit în spate, la un băiețel care a avut exact același lucru. Noi ne-am dus într-o seară la fratele Wright, iar Orville era într-o prăbușire totală. Știți, el a încercat să mă scoată afară din casă, deși eu și Orville suntem prieteni buni, ca și cum aș fi tatăl lui. Eu i-am căsătorit pe tatăl și pe mama lui împreună, dar el a sărit în sus și a strigat: „Ieși afară de aici! Pleacă de aici! Pleacă de aici!” Vedeți?
Acum, ceea ce a trebuit să facem noi acolo a fost să ieșim în linia duhului și să prindem duhul acelui băiat. În inima lui mică a venit multă supărare; este tânăr și a văzut multe. Dar l-am adus imediat înapoi în locul unde trebuie să fie. Vedeți? În câteva zile, el a fost în ordine.
Acum, același lucru trebuie făcut cu privire la aceasta. Eu am mai văzut aceasta și știu că este adevărat… Vă cer la toți doar să vă rugați ca Dumnezeu să mă ajute s-o găsesc pe această fetiță care nu știe unde se află și s-o aduc înapoi la locul ei, iar această cale de acces vine prin credință. Vedeți, ea nu poate să creadă pentru ea însăși, nu știe unde se află sau altceva, de aceea este nevoie de credința noastră.
Puterea învierii lui Hristos prin care El ne dă șansa… Acolo este unde Cuvântul lui Dumnezeu îl străpunge pe credincios, și trebuie să meargă dincolo de predicarea Cuvântului care merge înainte. Acesta este motivul pentru care am vrut să vorbesc puțin în această dimineață înainte de a mă ruga pentru bolnavi…
Vă amintiți viziunea pe care mi-a dat-o Domnul, nu demult, despre Partea cealaltă? Vă amintiți dimineața când am mărturisit despre viziunea pe care am avut-o despre Partea cealaltă? Ei bine, aceasta a fost adevărată…
„Vocea” Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline a publicat acel articol și au pus fotografia aici în spatele paginii, iar în partea de jos, au intercalat o părticică mică în care vorbesc despre slujbă. Acesta este un ziar internațional tipărit în mai multe limbi diferite. Ei au dedicat pagina din față și prima pagină pentru această viziune. Vedeți?
Eu le-am adus aici sus și aș vrea ca voi să le luați și să le citiți. Eu n-am știut câți frați vor fi aici în această dimineață… de aceea, dacă se întâmplă ca cineva să nu primească, mergeți la birou pentru că au acolo. Ei ne-au lăsat să luăm o mulțime despre „Continuă să presezi înainte!” Vedeți? Aceasta este tot ce este în inima mea. Tot ce pot să aud este: „Continuă să presezi înainte! Chiar dincolo de Râu este o Țară mai bună!” Haideți să continuăm să presăm până când vom întâlni acea Țară!
Acum, cred că au aici o dedicare a micuțului fratelui și surorii Stricker, așa că… Cât de mulți sunt acum, soră Stricker? Șase micuți. Aceasta este o familie drăguță.
Ei au fost misionarii noștri în Africa și s-au întors de curând înapoi. Toți copiii lor sunt frumoși. Văd că acesta este și acesta, în timp ce-i aduc în această dimineață aici pentru un serviciu de dedicare.
Unde-i Teddy? Teddy, vrei să vii puțin la pian, fiule? Să cântăm cântarea noastră, cântarea pe care o cântăm: „Aduceți-i înăuntru.” Este adevărat?
„Aduceți-i înăuntru din câmpurile păcatului.”
Motivul pentru care cântăm aceasta este pentru că tot ce putem face noi, părinții, este să-i aducem pentru dedicare. Noi ne dedicăm Domnului și-i aducem înăuntru încă în timp ce sunt copilași, ca să nu se rătăcească în acel câmp al păcatului.
„Aduceți-i înăuntru…” O știi, Teddy? Să cântăm doar o strofă din ea.
Aduceți-i înăuntru, aduceți-i înăuntru,
Aduceți-i înăuntru din câmpurile păcatului;
Aduceți-i… (Dacă mai este cineva, păi, doar aduceți-l
aici).
Aduceți-i pe cei mici la Isus.
Aduceți-i înăuntru, aduceți-i înăuntru,
Aduceți-i înăuntru din câmpurile păcatului;
Aduceți-i înăuntru, aduceți-i înăuntru,
Aduceți-i pe cei rătăciți la Isus.
Frate și soră Stricker, îmi dau seama că voi știți ce înseamnă cântarea „Aduceți-i înăuntru”; în inima voastră este această dorință arzătoare să încercați să-i aduceți pe cei pierduți înăuntru. Dacă copilașul vostru ar fi murit înainte de-a fi dedicat sau orice altceva, este mântuit oricum pentru că Sângele lui Isus Hristos a făcut aceasta la Calvar. Dar în amintirea măreței Lui călătorii pământești, când El Și-a pus mâinile peste cei mici și a spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine”, voi vă aduceți copila în dimineața aceasta la El, având încredere că noi vom fi în stare să ne rugăm rugăciunea credinței pentru micuță, pentru închinarea vieții ei lui Dumnezeu.
Care este numele ei? Marilyn Madge, Marilyn Madge Stricker. Ce vârstă are? Treisprezece luni. S-a născut în Africa, așa-i? Ei bine, fie ca dacă există un mâine, această micuță să fie o misionară în câmpurile unde a fost născută. Este o copilă frumoasă. Vrei să vii, frate Neville?
Oh, Doamne! Întotdeauna îmi plac acești copilași! Nu este aceasta o micuță copilă drăgălașă? Ce mai faci? Ce mai faci? Să ne plecăm capetele. Vreau să-ți pui tu mâinile peste ea.
Tatăl nostru ceresc, o aducem pe micuța Marilyn Madge Stricker la Tine, această micuță copilă drăgălașă care s-a născut pe câmpurile misiunii, când bătălia mergea greu. Te rog s-o binecuvântezi pe această copilă. În Biblie, ei au adus copilașii la Tine, iar Tu Ți-ai pus mâinile peste ei, i-ai binecuvântat și ai spus: „Lăsați copilașii să vină la Mine şi nu-i opriți; căci Împărăția cerului este a celor ca ei.”
Mama și tatăl ei o pun astăzi în brațele noastre, iar noi o punem prin credință în brațele Tale. Binecuvântează-i viața și dă-i, Doamne, o viață lungă. Fie ca ea să fie un copil al lui Dumnezeu și să te slujească toată viața ei, să fie o slujitoare a lui Hristos, cu fiecare fibră a ființei ei. Dă-ne aceasta, Doamne. Binecuvântează-i pe tatăl şi pe mama ei, pe frățiorii şi surorile ei. Fie ca ei să crească și să fie o familie glorioasă în slujba lui Dumnezeu. Tată, noi Ți-o predăm pe micuța Marilyin Madge, în Numele lui Isus Hristos, pentru o viață de slujire. Binecuvânteaz-o pe ea, pe tatăl ei, pe mama şi pe cei dragi ai ei și îngăduie să trăiască o viață lungă și fericită în slujba Ta, în Numele lui Isus. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Stricker. Este o domnișoară drăguță.
Mulțumesc, Teddy băiete. Eu iubesc copilașii, voi nu?
Câți n-ați auzit niciodată vedenia pe care mi-a dat-o Domnul? Să văd mâinile celor care n-au auzit-o niciodată. Frate Neville, cred că ai cărticica la tine și poate vei citi pentru ei pentru câteva momente, dacă vrei.
Fratele Neviile citește:
„Dimineața trecută eram întins în patul meu. Abia mă trezisem din somn, așa că mi-am pus mâinile sub cap şi mă relaxam cu capul pe perină. Apoi, am început să mă întreb cum va fi oare de cealaltă parte. Mi-am dat seama că mi-am trăit mai mult de jumătate din viață dacă trăiesc să ajung la fel de bătrân ca ai mei, și voiam să fac mai mult pentru Domnul înainte de a pleca din această viață.
Am auzit un Glas care spunea: „Ești abia la început! Presează bătălia! Continuă să presezi!” În timp ce stăteam acolo, m-am gândit că probabil doar mi-am imaginat că am auzit un Glas, dar Glasul acela a spus din nou: „Presează bătălia! Continuă să mergi! Continuă să mergi!” Încă îndoielnic, m-am gândit că probabil eu însumi rostisem acele cuvinte, așa că mi-am strâns buzele între dinți, mi-am pus mâna la gură și am ascultat.
Dar Glasul a vorbit din nou: „Doar continuă să presezi! Dacă ai ști doar ce este la capătul drumului!” Mi s-a părut că aud melodia și cuvintele unei cunoscute cântări vechi:
„Mi-e dor de casă, sunt trist și vreau să-L văd pe Isus;
Mi-ar plăcea să aud sunând acele clopote din Port.
Mi-ar lumina calea și ar alunga toate temerile.
Doamne, lasă-mă să privesc dincolo de Cortina timpului!”
Atunci Glasul m-a întrebat: „Ai vrea să privești dincolo de Perdea?”
„M-ar ajuta atât de mult”, am răspuns eu.
Nu pot spune ce s-a întâmplat, dacă am fost în trup sau afară din trup, sau dacă a fost o transmutare, dar a fost diferită de orice vedenie pe care am avut-o vreodată. Puteam să văd locul unde am fost dus și puteam să mă văd întins pe spate în patul meu. Am spus: „Acesta este un lucru ciudat.”
Acolo erau mulțimi mari de oameni, care alergau spre mine strigând: „Oh, scumpul nostru frate!” Mai întâi au venit femei tinere care păreau în jur de douăzeci de ani, și în timp ce mă îmbrățișau, spuneau: „Fratele nostru scump!” Bărbați tineri, în splendoarea tinereții bărbătești, cu ochii strălucind ca stelele în noaptea întunecată, cu dinții albi ca perlele, m-au îmbrățișat spunând: „Fratele nostru scump!”
Apoi am observat că și eu am devenit din nou tânăr. M-am uitat la mine acolo, apoi m-am întors și m-am uitat înapoi, la bătrânul meu trup întins pe pat cu mâinile sub cap, și am spus: „Nu înțeleg aceasta!”
Când am început să înțeleg unde mă aflam, am început să-mi dau seama că Acolo nu exista nici ieri și nici mâine. Acolo nimeni nu părea să obosească. În timp ce mulțimea aceea de femei, cele mai frumoase femei tinere pe care le-am văzut vreodată, mă cuprindeau cu brațele, am descoperit că exista doar o mare dragoste care m-a copleșit, dar nu exista nicio atracție fizică, ca în comportamentul uman. Am observat că toate acele femei tinere își purtau părul pe spate până la talie, iar rochiile lor coborau până jos la tălpi.
După aceasta, m-a îmbrățișat Hope, prima mea soție și mi-a spus: „Fratele meu scump.” Apoi, m-a îmbrățișat o altă femeie tânără, iar Hope s-a întors și a îmbrățișat-o și ea pe tânără.
Eu am spus: „Nu înțeleg, aceasta este ceva total diferit de dragostea noastră umană. Nu vreau să mă întorc în trupul acela bătrân din pat.”
Atunci un Glas mi-a spus: „Aceasta este ceea ce ai predicat că este Duhul Sfânt. Aceasta este dragostea desăvârșită. Nimic nu poate intra aici fără ea.”
Apoi am fost luat sus și așezat pe un loc înalt. Peste tot în jurul meu erau o mulțime de bărbați și femei în floarea vârstei care strigau cu bucurie: „Oh, fratele nostru scump, suntem atât de bucuroși să te vedem aici!”
M-am gândit: „Nu visez, pentru că pot să-i văd pe oamenii aceștia și pot să-mi văd trupul întins acolo pe pat.”
Atunci Glasul mi-a spus: „Tu știi că în Biblie este scris să profeții au fost adunați cu poporul lor.”
„Da, îmi amintesc aceasta din Scripturi, dar există atât de mulți Branham?”
„Aceștia nu sunt ai lui Branham”, mi-a răspuns Glasul. „Aceștia sunt convertiții tăi, cei pe care i-ai condus la Domnul. Unele dintre aceste femei pe care le vezi atât de tinere și frumoase, aveau peste nouăzeci de ani când le-ai condus la Domnul. Nu-i de mirare că spun: „Fratele meu scump!”
Atunci toată mulțimea a strigat: „Dacă nu mergeai înainte cu Evanghelia, noi nu am fi aici!”
„Oh, unde este Isus? Vreau să-L văd”, am spus eu. Și oamenii au răspuns:
„El este doar puțin mai sus, iar într-o zi va veni la tine. Tu ai fost trimis ca lider, iar când vine Dumnezeu, El te va judeca conform învățăturii tale.”
„Și Pavel și Petru trebuie să stea la această judecată?”
Răspunsul a fost: „Da.”
„Eu am predicat ceea ce au predicat ei. Nu m-am abătut de la aceasta nici într-o parte, nici într-alta. Ei au botezat în Numele lui Isus, iar eu am făcut la fel; ei au învățat botezul în Duhul Sfânt, iar eu am făcut tot așa. Orice au învățat ei, am învățat și eu.”
„Știm aceasta”, au strigat oamenii, „și știm că ne vom întoarce cu tine pe pământ cândva. Isus va veni și te va judeca conform Cuvântului pe care ni L-ai predicat. Atunci ne vei prezenta Lui și ne vom întoarce împreună pe pământ ca să trăim pentru totdeauna.”
„Acum trebuie să mă întorc înapoi pe pământ?”
„Da”, au răspuns ei, „dar continuă să presezi înainte!”
Pe măsură ce am început să mă mut din locul acela frumos și plin de bucurie, cât puteam vedea cu ochii, oamenii veneau spre mine să mă îmbrățișeze strigând: „Fratele nostru scump!”
Dintr-o dată m-am întors din nou în pat. Am spus: „Oh, Dumnezeule, ajută-mă! Nu mă lăsa niciodată să fac compromis cu Cuvântul Tău și ajută-mă să stau drept pe Cuvânt. Nu-mi pasă ce face altcineva, Doamne, ajută-mă să presez înainte spre acel loc frumos și plin de bucurie!”
Sunt mai convins ca oricând în viața mea că este nevoie de dragoste desăvârșită pentru a intra în Locul acela. Acolo nu exista gelozie, nici oboseală, nici boală, nici bătrânețe, nici moarte, ci doar frumusețe supremă şi bucurie.
Orice faceți, lăsați orice altceva deoparte, până obțineți dragostea desăvârșită! Ajungeți în punctul în care puteți iubi pe toată lumea, chiar și pe fiecare dușman. Nu contează dacă avionul se balansează, fulgerul strălucește sau armele vrăjmașului sunt îndreptate împotriva voastră, aceste lucruri nu contează; obțineți dragostea desăvârșită!
Dacă nu ești mântuit, acceptă-L pe Isus Hristos ca Mântuitorul tău, chiar acum! Dacă nu ai fost botezat în apă, botează-te acum! Dacă nu ai primit botezul în Duhul Sfânt, primește-L acum! Presați înainte spre acea dragoste desăvârșită care vă va duce în acel Loc frumos şi plin de bucurie dincolo de Cortina timpului!”
M-am gândit că poate unii dintre voi vor ajunge s-o citească. Dacă nu aveți cărticica, păi, o puteți avea! Apoi, chiar în partea de jos a paginii, au pus o mică notă despre slujbă. Nu știu dacă ați observat-o sau nu, este chiar în partea de jos, după ce citiți partea aceasta. Deci, este o mică notă în partea de jos… Acum, aceasta merge aproape în fiecare limbă de sub ceruri, (vedeți?) ca să fie citită în jurul lumii.
Acum, ce veți spune? „Frate Branham, de ce spui aceasta înainte de a te ruga pentru bolnavi?” Este din cauza aceasta: ca să știm că eforturile noastre nu sunt în zadar. Vedeți, noi trebuie să ne apropiem de Dumnezeu prin acel canal al dragostei și credinței. Credința ne duce la canal, iar dragostea este cea care ne duce înăuntru. Scuzați-mă…
…Acum, credeți aceasta? Dumnezeu… până când credința voastră ajunge la un punct… Ce ați crede dacă toate eforturile pe care… le-a depus acest tabernacol și aceste grupuri de oameni de aici, pentru Împărăția lui Dumnezeu?
Aici sunt mulți care și-au lăsat copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu; sunt mulți care au plecat fără haine, pentru Împărăția lui Dumnezeu; sunt mulți care au călătorit prin furtuni și au mers fără încălțăminte în picioare, ca să ajungă aici la tabernacol, pentru Împărăția lui Dumnezeu!
Vă puteți imagina un artist care pictează un tablou minunat, frumos până la sublim, și apoi îl rupe? Ar fi ceva în neregulă cu artistul acela. Vă puteți imagina un compozitor care scrie un cântec până devine sublim şi apoi să-l distrugă? Ar fi ceva în neregulă cu compozitorul acela, vedeți? Nu este nimic în neregulă cu Dumnezeu. Dumnezeu nu face un lucru ca acesta, doar ca să-l sfâșie şi să-l arunce. Este pentru Împărăția Lui; este pentru Slava Lui.
Fiecare dintre noi joacă un rol în acest tablou şi în acest
cântec. Noi suntem părți ale Împărăției lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că putem să ne jucăm rolurile, cât timp realizăm unde ne aflăm pozițional, că aparținem în acel loc; apoi să stăm chiar acolo, în acel loc. Și noi știm că acel loc este în dragoste, pentru că aceasta formează tabloul.
Acum, este greu când vezi viziuni ca aceasta și lucruri, ca să înțelegi ce este pe Partea cealaltă. Eu mi-am dorit să știu aceasta. Omul a făcut acea mică notă jos, ca să spună cum au văzut profeții din vechime aceste vedenii și așa mai departe, și cum astăzi, dincolo de ceea ce… Noi nu putem înțelege aceasta, dar Domnul ne-a permis să presăm pentru a vedea ce este aceasta.
Prieteni, eu nu dormeam, și doar între mine, voi și această biserică, vă spun că nu am fost într-o vedenie. Eu știu ce este o vedenie. Doar săptămâna trecută au fost cam până la treizeci într-o seară. Vă puteți imagina greutatea care este peste tine; te face agitat, desigur.
Cum ar fi dacă ai merge la o astfel de adunare și fie că întâlnirea a mers bine sau nu, responsabilitatea a fost doar a ta? Tu trebuie să-i răspunzi fiecărui slujitor, la fiecare întrebare, la orice. Fie că întâlnirea merge bine sau nu, responsabilitatea este numai peste tine singur. Priviți ce v-ar face aceasta.
Unii dintre asociații mei, vând pur și simplu cărți și așa mai departe și devin agitați pentru că trebuie să meargă acasă să se întindă, iar seara nu mai vin la biserică. Oh, vai! Este pur și simplu groaznic! La fel ca nora mea, drăgălașa fetiță creștină, Loyce… doar mergând la întâlniri… timp de șapte sau opt săptămâni în mod constant, fără nici o responsabilitate, a trebuit să zacă la pat o zi sau două.
Billy doar pentru că dă câteva numere de rugăciune, cade frânt. Dar vedeți, toată greutatea este asupra mea, iar eu trebuie să mă bazez pe voi să vă rugați pentru mine. Pe lângă aceasta, ei pretind că douăzeci de minute de predicare sub inspirație, pentru trupul tău este echivalentă cu opt ore de muncă grea. Eu predic două, trei ore pe seară, iar uneori o fac de trei ori pe zi.
Și atunci cum rămâne cu o viziune? O viziune L-a făcut pe Domnul nostru Isus să devină foarte slab. Așa este. Biblia spune că o femeie s-a atins de haina Lui, iar aceasta L-a slăbit. Ei bine, dacă o viziune L-a slăbit pe El, pe Fiul lui Dumnezeu, cum este cu mine, un păcătos salvat prin har? Ce ar face treizeci de viziuni într-o singură seară?
Vedeți? Dacă ne-am opri și ne-am gândi, este dincolo de orice om. Trupul uman nu poate suporta aceasta. Aș fi undeva, într-un ospiciu de nebuni, dându-mă cu capul de pereți. Vedeți? Este o asemenea slăbiciune, pe care nu o poți… este o slăbiciune interioară care te-ar ucide.
Atunci, de ce ați presa? Aș putea spune că îi văd acolo pe fratele și sora Cox, Rodney și soția lui, noii convertiți. Acolo undeva, există o Țară și dacă vreodată… dacă ați putea doar să vă gândiți în mintea voastră și să obțineți o vedere despre Ea, acesta ar fi cel mai glorios lucru. Merită fiecare efort pe care-l facem. Vedeți?
Acum, înainte de-a ne ruga pentru bolnavi, aș putea spune aceasta. Ce se întâmplă cu un bebeluș înainte de a se naște… Să luăm aceasta. Bebelușul acesta a trăit timp de nouă luni în pântecele mamei sale, iar dacă ar putea gândi, ar spune: „Știi ce? Ei îmi spun să mă pregătesc să mă nasc. Ei bine, ce voi face acolo afară? Eu nu știu nimic altceva decât locul acesta în care locuiesc și îmi trag puterea din interior. Cum voi trăi acolo afară? Ei îmi spun că acolo afară este un soare care strălucește și că oamenii de acolo se plimbă, dar eu nu știu nimic în afară de acest loc de aici. Aceasta este tot ce cunosc… pântecul mamei mele. Am fost adus aici înăuntru și tot ce știu este chiar în acest pântec. Dar ei îmi spun că aceasta este doar o cameră temporală.”
Ei bine, acel bebeluș ar fi speriat de moarte să se nască. Este adevărat? Ar fi speriat de moarte, pentru că vine într-un loc despre care nu știe nimic; acolo unde a locuit este superior, de milioane de ori superior. El nu ar ști despre ce este vorba și ar spune: „Cum… Ce mă voi face?” Ar fi speriat de moarte, să se nască. Dar noi, cei care trăim aici, ei bine, noi care am fost odată acolo, sub nicio formă n-am vrea să ne mai întoarcem acolo. Noi n-am vrea să ne întoarcem din nou în pântecele mamei. Nu, nu am vrea să facem aceasta.
Așa stau lucrurile când murim, prietene. O, Dumnezeule! Voi sunteți născuți într-un loc. Nu ați fost niciodată Acolo și nu puteți înțelege cât este de minunat. „Cum va fi Acolo?”…
Singurul lucru care mă face să realizez, sau vă face să realizați, este acea mică atingere de Viață, cum vine duhul în bebeluș în pântecele mamei. Vedeți, este singura modalitate prin care putem înțelege ce este acea Țară măreață de acolo, unde nu există nicio boală, nici tristețe, nici durere, nici moarte, nici bătrânețe, nimic din toate acestea. Oh, vai! Păi, când ajungi odată Acolo, nu ai vrea să te mai întorci niciodată într-un loc ca acesta, așa cum un bebeluș nu ar mai vrea să se întoarcă în pântecele mamei sale. Vedeți? Este mult mai minunat Acolo, pe partea cealaltă.
Noi nu putem înțelege aceasta, cu siguranță nu putem… Păi, așa cum pentru acel bebeluș este dincolo de orice înțelegere, așa este și pentru noi dincolo de orice înțelegere ceea ce ar fi Acolo (vedeți), pentru că suntem în pântecele pământului, gata să fim născuți cândva, într-o Împărăție nouă, într-o Lume nouă.
Aceasta simt eu cu privire la acele viziuni și lucruri de felul acela, sau cu ceea ce mi s-a întâmplat în ziua aceea când am trecut Dincolo și am văzut ce era Acolo, după care m-am întors aici. Vă puteți imagina că sunteți un bebeluș și… ați avut o cunoștință despre cât de glorios a fost să vă plimbați în jur, să vedeți pomi înfloriți, păsărele cântând, soarele strălucind și o viață ca aceasta, după care trebuie să fiți închiși într-un pântece? Păi, n-ați vrea să vă mai întoarceți niciodată înapoi!
Ei bine, noi, gândirea noastră este amnezică, totuși încercăm să ne gândim la ceea ce este Acolo, când Scriptura spune: „Ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1Corinteni 2.9). Vedeți?
Deci, noi știm că pe Partea cealaltă este glorios. Într-o zi, moartea, ceea ce numim noi moarte, ne va da nașterea din nou, apoi vom intra în Lumea cealaltă, pe Partea cealaltă.
Frate George, Acolo nu vei fi bătrân, nici infirm. Fratele și sora Spencer și câțiva dintre noi care suntem mai în vârstă și așa mai departe, Acolo vom fi tineri pentru totdeauna. Acest bătrân… Voi da jos această haină de carne, mă voi ridica, voi lua premiul veșnic și în timp ce voi trece prin văzduh, voi striga: „Bun rămas, bun rămas, dulce ceas de rugăciune.” Totul s-a terminat.
Nu vor mai fi nopți lungi de rugăciune… doar intrăm în acea vârstă tânără, plini de bucuria de-a fi Acolo, nu doar pentru un an, pentru cincizeci sau un milion de ani, ci suntem acolo de o sută de miliarde de ani și nu vom fi nici măcar la început. Acesta este adevărul. Deci, de ce să nu fim fericiți în dimineața aceasta? De ce să nu ne bucurăm? De ce să nu profităm de fiecare lucru minunat pe care ni l-a dat Dumnezeu?
Vindecare divină este aici. De ce a fost rănit Isus? Ca să rupi tabloul, să te ridici și să spui că nu există așa ceva? El Și-a rănit trupul acolo jos și I se vedeau coastele, căci „Prin rănile Lui am fost vindecați.” Să nu rupem tabloul în dimineața aceasta, ci să-L îmbrățișăm și să-L acceptăm.
Acum, frate și toți aceia pentru care se va face rugăciune, doar stați în jurul altarului. Cu câteva clipe în urmă, în timp ce Mesajul mergea înainte, ni s-a spus prin tălmăcire și limbi să ne punem mâinile peste bolnavi, să vedem lucrările puternice ale lui Dumnezeu.
Acum frate, fratele care stă culcat pe targă, nu trebuie să te ridici în picioare; vom veni noi la tine. Dar dacă mai sunt și alții aici ca să se facă rugăciune pentru ei, aș vrea să stea în jurul altarului, în timp ce eu și fratele ne rugăm și ne punem mâinile peste ei. Veniți chiar acum și amintiți-vă, îmbrățișați acea imagine: „Prin rănile Lui am fost vindecați.” „Eu nu înțeleg, Doamne.” Sigur că nu, pentru că încă ești în pântecul pământului. Dar El a făcut acele pregătiri și nu ar lua…
De ce a fost El rănit? Doar ca să rupeți imaginea, ca să rupeți cântecul și să-l aruncați? Nu, domnule. El a fost lovit, a fost rănit și a sângerat ca să fim noi vindecați. Și „prin rănile Lui, fiecare dintre noi suntem vindecați.”
Acum, așa cum veniți, adunați-vă în jurul altarului pentru rugăciune. O mare parte din acest super evanghelism american spune: „Trebuie să faci aceasta și trebuie să faci aceea.” Prietene, există un lucru și vreau să fiu sincer cu tine. Dumnezeu vindecă pe baza slujirii Lui. Vedeți? Este pe baza slujirii Lui. Noi trebuie să ne acceptăm vindecarea pe baza: Îl vom sluji după ce suntem vindecați.
Biblia spune: „Mărturisiți-vă greșelile unii altora și rugați-vă unii pentru alții ca să puteți fi vindecați.” Vedeți? Este pe baza că Îi veți sluji lui Dumnezeu. Mulți dintre cei care sunteți aici, sunteți pe moarte și dacă nu se întâmplă ceva, veți muri, de aceea, vreau ca voi, în inima voastră…
Acum, noi am putea să vă ungem cu untdelemn; eu și păstorul vostru am putea să ne rugăm pentru voi o rugăciune de credință și să facem tot ce putem, dar nu vă va folosi la nimic până când nu intrați voi înșivă în părtășie cu Hristos. Vedeți? Voi trebuie să veniți în acea părtășie: „Eu, Doamne.”
Văd o doamnă tânără care urcă chiar acum. Ea vine aici la Tabernacol, nu de mult timp, și avea ceva ca o tumoră sau boala lui Hodgkin, și este credincioasă metodistă, este adevărat, soră? Avea o umflătură mare în coastă, iar acum stă acolo, vindecată.
O văd stând aici și pe sora Weaver. Ea a fost unul dintre cele mai grave cazuri de cancer pe care le-am văzut în toată viața mea. Primul lucru care am întrebat-o a fost dacă ar vrea să fie botezată în Numele lui Isus Hristos și să-și mărturisească păcatele. Când am dus-o în apa de aici, a trebuit s-o țin; era atât de slabă, iar brațele ei erau subțiri ca niște bețe. A fost botezată în Numele lui Isus Hristos, iar aceasta s-a întâmplat cu cel puțin zece ani în urmă, așa-i, soră? „Acum șaisprezece ani.” Șaisprezece ani de viață cruțată, pentru că a fost dispusă să vină în ascultare, când cei mai buni doctori de aici…
Păi, chiar doctorul ei mi-a spus… Când i-am spus: „Ea s-a vindecat”, el mi-a răspuns:
„Oh, oh! Ea va muri de cancer în câteva săptămâni. Nu-ți face griji cu privire la aceasta. Ea va fi dusă; în câteva săptămâni va fi dusă.” El i-a mai dat cam o zi de trăit, și iat-o că astăzi stă aici la altar, după șaisprezece ani. Ce aș mai putea spune iar și iar și iar…
Acum, Dumnezeu nu face aceasta numai pentru unul dintre copiii Săi, iar pentru alți copii nu o face. El o face pentru toți copiii Săi. „Oricine vrea, să vină…” Sunteți invitați la El, iar „rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav.” Biblia spune aceasta.
Ceea ce vreau să faceți acum, este să vă mărturisiți greșelile lui Dumnezeu apoi să-I spuneți: „Doamne, vindecă-mă!” Dacă nu ați fost niciodată convertiți, dați-vă inimile lui Hristos; iar dacă nu ați fost botezați niciodată în apă, în Numele lui Isus Hristos, acolo este pregătit un bazin.
Doamna aceasta micuță de peste drum… necredinciosul de acolo a fost convertit prin ea. Când zăcea acolo, ei au trimis-o acasă de la Silvecrest, pe moarte cu TBC. Când am mers acolo, Domnul mi-a dat o vedenie și am spus: „Ea va fi vindecată.” În dimineața următoare, domnul Andrews m-a întâlnit acolo și a strigat la mine: „Cum poți să-i dai o asemenea speranță falsă la femeia aceea?”
„Domnule Andrews, nu este o speranță falsă”, i-am răspuns eu. „Femeia este o creștină, iar când va fi în stare, va veni să fie botezată.”
„Ea este pe moarte! Eu… cum a putut fi trimisă acasă de la Silvercrest?”
„Domnule, tu te uiți la ceea ce a spus doctorul, dar eu privesc la ceea ce a spus Dumnezeu.” Vedeți?
Depinde la ce priviți. Dacă vă uitați la ceea ce spune doctorul, veți muri cu siguranță. Dar voi trebuie să vă uitați la ceea ce a spus Dumnezeu. Al cui cuvânt îl veți lua?
Cum ar fi fost dacă Avraam, care avea o sută de ani, ar fi cerut părerea doctorului cu privire la faptul că urma să aibă un copil cu soția lui de nouăzeci de ani? Ce ar fi făcut atunci? Vedeți? Păi, doctorul ar fi spus: „Omul este nebun!” Dar Dumnezeu i-a socotit ca neprihănire faptul că L-a crezut pe El, vedeți?
Acum, tu… Femeia a trăit. Ea a neglijat să fie botezată în Numele lui Isus Hristos, deoarece cred că era metodistă sau prezbiteriană, și a început să se îmbolnăvească din ce în ce mai rău. Apoi, a venit și a luat-o pe Grace Weber, care locuia chiar… sau fiica ei locuiește acolo. Ea a venit călare aici și a fost botezată în Numele lui Isus Hristos cu febră, cu noduli care i-au erupt pe umeri și cu febră 104F. Ea a fost botezată chiar aici în Numele lui Isus Hristos și acum locuiește vizavi de noi. Poate este aici. Eu am privit în jur să văd dacă o zăresc, cu câteva minute în urmă.
Ascultare. Vedeți? Nu este doar a merge în jur… Eu sunt diferit de unii dintre frații noștri, care spun doar să-ți pui mâinile peste acesta, acela sau celălalt, spunând că un fel de credință super o va face. Nu este așa! Tu trebuie să ai credința autentică, solidă, Biblică a Duhului Sfânt. Dacă nu, nu va dura, nu este durabilă.
Acesta este motivul pentru care pot să-I mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat până acum. Vindecările care au avut loc au fost autentice, pentru că sunt construite cu adevărat pe „Așa vorbește Domnul”. Vedeți? Prin urmare, vor sta în picioare.
Acum, ca micuța școală duminicală… Am așteptat doar un moment și am vorbit cu voi până când ei au ajuns la locurile lor, în poziție, așa că acum putem sta liniștiți. Avem doar câteva minute să începem să ne rugăm…
Vreau ca fiecare dintre voi să vă mărturisiți greșelile lui Dumnezeu și promiteți-I că-L veți sluji și veți face tot ce puteți. Păstorul vostru și cu mine ne vom ruga și vom veni să ne punem mâinile peste voi, iar dacă credeți, sigur veți fi vindecați.
Cum au putut oamenii aceia cu cârje, surzi, muți și orbi, de duminica trecută după-amiaza, doar să urce sus pe platformă și să arunce cârjele; să urce sus pe platformă și să le fie ochii deschiși? De sute de ori, sute dintre ei…
Ei bine, eram atât de slăbit încât aproape că m-au dus pe sus, doar stând în picioare și ei trecând pe acolo. Un rând care ar ajunge aproape până la liceul din Jeffersonville. Au venit aliniați în rând. Nu știu dacă a fost vreunul care să fi trecut și să nu fi fost vindecat. Vedeți? Ei au venit bazându-se pe adevărata credință creștină și crezând. Vedeți? Trebuie să se întâmple.
Acum, plecați toți capetele și ajutați-mă să mă rog pentru ei. Doamne Isuse, în dimineața aceasta, Îți aducem această audiență care stă aici așteptând: copii bolnavi, suferinzi și chinuiți. Doamne, mulți dintre ei sunt dincolo de orice speranță de a fi vindecați de doctori, în special omul acesta care zace aici pe targă. Va primi harul Tău sau în câteva zile se va duce din lume. Fără îndoială, pe unii dintre cei care stau aici lângă altar, pot să-i aștepte infarcturi, boli și suferințe care i-ar sfâșia.
Tată, există un singur lucru care-i poate salva, iar acela este să meargă dincolo de cele cinci simțuri ale acestui trup de aici, unde doctorii au încercat cu credincioșie, fără îndoială, să le salveze viața: boli, cancer, TBC, boli de inimă. Dar, cu toate pansamentele, tuburile, materialele și medicamentele care luptă împotriva microbilor, vrăjmașul năvălește înăuntru ca să le ia viețile.
Eu le-am experimentat, Doamne, și cred părerea Ta pentru ei. Eu l-am auzit în dimineața aceasta pe omul acela care a vorbit în limbi și a dat acea tălmăcire despre ce se va întâmpla astăzi. Doamne, unii dintre ei o vor primi cu siguranță. Acesta este adevărul, eu o cred.
Acum, așa cum este scris în Biblie, că David, micuțul păstor, păzea oile tatălui său, afară, în spatele deșertului, iar într-o zi, a intrat un leu și a luat unul din mieii tatălui său și a fugit cu el. Dar acel micuț păstor, cu credință… ce a avut el ca să meargă împotriva acelui leu? Nu a avut o pușcă sau o armă modernă, ci a avut o praștie mică și cu ea s-a dus după acel leu, l-a ucis și a adus oaia aceea înapoi. Apoi a venit un urs și a luat una, iar el s-a dus după acel urs care ar fi putut să-l strivească. Dar el nu s-a gândit la mărimea ursului, nici la puterea leului, la rapiditatea lui sau la incapacitatea lui cu praștia.
Apoi, când a stat înaintea împăratului Saul, a spus: „Robul tău păștea oile tatălui său și un leu a intrat, a luat una și a fugit. Dar eu m-am dus după el și am adus oaia înapoi.” Apoi a spus: „Același Dumnezeu care m-a izbăvit din gheara acelui urs sau din fălcile acelui leu, poate să-l ia și pe acest filistean netăiat împrejur și să-l dea în mâna mea.”
După cum știm, povestea spune că el a ucis un om care era de multe, multe ori mai mare decât el și un războinic. Cum l-a uimit pe Saul, marele împărat, marele om puternic, faptul că acel băiețel putea să aibă atâta încredere într-o praștie. Nu, nu într-o praștie, ci în Dumnezeu.
Doamne, stând în jurul acestui altar, zăcând aici pe aceasta targă, sunt oile lui Dumnezeu, mielușeii. Ei au fost prinși de un leu numit cancer, de un urs numit TBC și de alte boli care i-au prins, i-au smuls afară și i-au rupt în bucăți. Doamne, eu vin după ei cu o praștie mică numită rugăciunea credinței. Nu este foarte mult, dar eu știu ce a făcut, știu că ești tot același Dumnezeu, și în dimineața aceasta, eu vin după ei ca să-i aduc înapoi, Doamne, la pășuni verzi umbroase de sănătate, jos lângă apele liniștite ale păcii și departe de zbuciumul lor, ca să creadă în Tine.
Eu mă duc după ele, cu armura pe care mi-ai dat-o ca să merg: „Rugăciunea făcută cu credință va mântui pe cel bolnav și Domnul îi va ridica. Iar dacă au făcut vreun păcat, le va fi iertat.”
Tată, acum mergem să întâlnim dușmanul, să întâlnim leul, să-l întâlnim pe diavolul în orice formă este, fie că se numește cancer, TBC, boala lui Hodgkin, boli de inimă sau orice altă boală. Noi venim să-l legăm și să aducem acest miel înapoi, în casa lui Dumnezeu. În Numele lui Isus Hristos, mergem să folosim această praștie pe care ne-ai dat-o Tu. Fii cu noi, Tată, căci ne apropiem de Tine cu evlavie, în Numele lui Isus.
Vreau să stați cu capetele plecate; noi mergem să-i ungem cu untdelemn și să ne punem mâinile peste bolnavi, iar rugăciunea făcută cu credință îi va mântui pe cei bolnavi. Fiecare creștin de aici și-a pus credința la acest rând de rugăciune.
(Fratele Branham începe să se roage pentru bolnavi în timp ce pianistul intonează „Crede numai.”).
„Rugăciunea credinței îi va salva pe cei bolnavi.”... Dă-o înapoi… În Numele lui Isus Hristos… Dă-o înapoi, în Numele lui Isus Hristos!… Înapoi, în Numele lui Isus Hristos!… În Numele lui Isus Hristos!
Crede numai – Cu capetele plecate.
Crede numai, crede numai,
Toate lucrurile sunt posibile, crede numai.
Doamne, eu cred, Doamne, eu cred,
Toate lucrurile sunt posibile, Doamne, eu cred… Să ridicăm mâinile.
Doamne, eu cred, Doamne, eu cred,
Căci toate lucrurile sunt posibile,
Doamne, eu cred.
Tată ceresc, cei care au putut și-au ridicat mâinile, că L-au acceptat. Acest frate care zăcea pe targă, s-a ridicat ca să arate că a acceptat vindecarea lui. Noi credem, Doamne, că ei se întorc acum în pace înapoi, la umbra pășunilor verzi, de-a lungul apelor liniștite, ca să fie din nou bine, prin Numele lui Isus. Îți mulțumim pentru aceasta. Amin.
În ordine, frate Neville…
-Amin-