Să deschidem Biblia la Efeseni 1.3-6:
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovnicești, în locurile cerești, în Hristos.
În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără vină înaintea Lui, în dragoste, după ce, în dragostea Lui,
ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale,
spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.”
Aș vrea să subliniez câteva lucruri de aici. Versetul 4, spune: „El ne-a ales…” Este foarte important și trebuie să nu uităm niciodată că El ne-a ales pe noi. Este o mare consolare pentru noi, când aceasta devine realitate și o mare descoperire, că El ne-a ales. Când ne-a ales? Unde ne-a ales? El ne-a ales în Hristos! Când ne-a ales în Hristos? Înainte de întemeierea lumii. De ce ne-a ales pe noi în Hristos înainte de întemeierea lumii? „Ca să fim sfinți și fără vină înaintea Lui, în dragoste.” (traducere după Biblia King James).
Această alegere este făcută înainte ca noi să facem bine sau rău, înainte ca să avem șansa să ne comportăm pe pământ într-un anumit fel. „Dumnezeu ne-a ales în El, înainte de întemeierea lumii, în dragoste.” Deci, Dumnezeu a avut deja un Plan de Răscumpărare, astfel încât să ne poată alege, în Hristos, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără vină înaintea Lui, în dragoste. Aceasta nu înseamnă că noi vom fi sfinți și fără vină din cauza comportamentului nostru. Dumnezeu știa că va avea loc căderea și în ce stare vom ajunge; El a prevăzut căderea și a știut că stricăciunea se va instala în trupurile noastre și în lume; și pentru că a știut toate acestea, a trebuit să aibă un Plan. De aceea ne-a ales în Hristos, pentru că Hristos urma să fie ispășirea, Hristos urma să fie Mielul care va îndepărta păcatul lumii; Sângele Lui va fi Ispășirea și acoperirea păcatelor noastre, așa că, Dumnezeu ne-a ales deja în El, înainte de întemeierea lumii. De ce? Ca să fim sfinți și fără vină înaintea Lui, în dragoste.
Versetul 4: „…după ce ne-a (ales), predestinat pentru înfierea de copii...”
O, iubesc aceasta! Când fratele Branham a învățat „Înfierea”, nu a învățat-o ca „naștere”, ci ca, „punere, așezare, maturitate.” Astfel, noi ne naștem din nou prin Duhul lui Dumnezeu, dar creștem în El în toate lucrurile, apoi vom fi plasați, așezați printr-o ceremonie de înfiere. Prin procesul de înfiere, vom fi așezați ca fii și fiice maturi, în poziție, în Trupul Lui, pentru a-Și îndeplini scopul.
Prieteni, gândiți-vă că noi am putea spune: „Oh, El m-a ales, dar nu știu unde sunt și nu voi reuși niciodată pentru că eșuez mereu…” Dar El ne-a ales, El ne-a predestinat pentru înfierea copiilor; El te-a predestinat deja să ajungi la maturitate; El te-a predestinat să faci parte din copiii înfiați. Nu doar născuți, ci și înfiați. De aceea, tu vei reuși să ajungi s-o faci; tu vei crește în statura unui om desăvârșit; vei crește până la măsura staturii lui Hristos; te vei maturiza. Te vei lovi la nas, îți vei lovi degetul de la picior, te vei face de rușine, dar vei ajunge la înfiere.
Se va întâmpla să te lovești la nas și să-ți lovești degetul de la picior, dar toate aceste lucruri fac parte din procesul tău de creștere. A te face de rușine, a face greșeli, a fi umilit, dar a face lucrurile corect, fac parte din procesul care funcționează împreună pentru a te aduce în înfiere. Este nevoie de o maturizare ca să intrăm în această poziție.
Noi am fost predestinați pentru înfierea copiilor, prin Isus Hristos, pentru Sine, după buna plăcere a voii Sale. Nu pentru că vrem noi, ci pentru că aceasta vrea El.
„…spre lauda slavei harului Său…”
Aceasta este una din părțile mele preferate.
„…spre lauda slavei harului Său în care ne-a făcut acceptați în Cel Preaiubit.” „El ne-a făcut acceptați în Cel Preaiubit.”
Eu sunt acceptat în Cel Preaiubit. De ce? Pentru că El m-a făcut așa în Planul Său predestinat. Aici voi pune întrebarea aceasta: De ce m-a ales Dumnezeu pe mine? Și-a pus cineva vreodată întrebarea aceasta? Și mai este o întrebare asemănătoare cu aceasta: De ce m-ar folosi Dumnezeu pe mine? Cum poate să mă folosească Dumnezeu? Sau, De ce m-ar folosi Dumnezeu? Deci, De ce m-a ales Dumnezeu? Cum poate să mă folosească Dumnezeu? De ce m-ar folosi Dumnezeu? Când oamenii pun această întrebare, o fac din mai multe motive.
Noi știm că nu toți suntem conectați la fel, că nu avem toți aceeași personalitate, nu suntem toți aceeași persoană, nu avem toți aceleași complexe și nu trăim în aceleași medii. Unii oameni au o credință curajoasă, au capacitatea de a-L lua pe Dumnezeu pe Cuvânt și de a merge mai departe; ei nu pun la îndoială aceste lucruri, ci doar cred și merg înainte. Dar sunt foarte mulți oameni care au suferit de-a lungul vieții lor și au anumite temperamente și personalități, care au despre sine o părere modestă; poate au fost neglijați sau disprețuiți, trântiți și condamnați toată viața lor.
Dacă ai un părinte care nu te-a susținut niciodată, ci te-a dezamăgit în mod constant, te-a ridiculizat și te-a criticat, îți este foarte greu să vezi vreo valoare în tine. Aceasta este ceva ce unii dintre noi trebuie să suportăm, dar trebuie să depășim; așa că există multe feluri de personalități, iar unii oameni se luptă cu întrebarea aceasta, pe când alții, nu se luptă. Dacă nu te lupți, slavă lui Dumnezeu!
Deci, când am scris această întrebare, am scris încă una, și aceasta este cea care m-a binecuvântat cu adevărat: De ce m-ar alege Dumnezeu pe mine? Aceasta rezolvă problema pentru că, dacă mă întrebi, de ce m-ar alege Dumnezeu pe mine?, îți voi răspunde: „Dacă răspunzi la întrebarea mea, voi răspunde și eu la întrebarea ta.” Nu aceasta a făcut Isus? Deci, dacă mă întrebi: „De ce m-ar alege Dumnezeu pe mine?” îți voi spune: „Răspunde tu mai întâi, apoi voi răspunde și eu.”
„De ce nu m-ar alege Dumnezeu?” Încerc să mă gândesc la un motiv pentru care nu te-ar alege Dumnezeu. „Ei bine, am făcut atâtea greșeli.” Arată-mi pe cineva din Biblie care a fost ales de Dumnezeu și nu a făcut greșeli. „Ei bine, înainte am trăit în imoralitate.” Îți amintești de femeia de la fântână? „Am făcut aceasta…am făcut aceea…” Arată-mi un exemplu în care Dumnezeu nu a ales pe cineva pentru că a avut greșeli în trecut, pentru că a trăit în ignoranță, pentru că a crezut o doctrină falsă…Arată-mi oriunde în Biblie că greșelile au făcut ca cineva să nu fie ales pentru a fi folosit de Dumnezeu. Deci, dacă nu poți răspunde la a doua întrebare, voi răspunde eu la prima întrebare. Spune-mi un lucru pe care Dumnezeu să nu-l poată face, spune-mi un lucru care nu poate fi biruit de Sângele Lui…
Să mergem la Deuteronom 7. Vreau să ne uităm puțin la aceasta. Deuteronom 7.6-9:
„Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău. Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor deosebit pentru El, mai presus de toți oamenii care sunt pe fața pământului.
Domnul nu Și-a pus dragostea asupra voastră și nu v-a ales pentru că erați mai mulți la număr decât orice popor, pentru că voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele.
Ci, pentru că Domnul v-a iubit și pentru că vrea să țină jurământul pe care l-a făcut părinților voștri; pentru că Domnul v-a scos cu mână puternică și v-a răscumpărat din casa robiei, din mâna lui Faraon, împăratul Egiptului.
Să știi dar că Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui.”
Dumnezeu nu a iubit poporul Israel pentru că au fost cei mai mulți, pentru că El spune: „…voi sunteți cel mai mic dintre toate popoarele.” Cu alte cuvinte, El spune că nu aveau nimic care să-L atragă pe Dumnezeu. Când vine vorba despre aspectul fizic, „Nu erai o națiune, nu aveai oameni grozavi, nu aveai resurse mari, nu aveai nimic.”
Când Dumnezeu a venit să-Și pună dragostea peste ei și să-i salveze din robie, ei nu aveau nimic. Vă dați seama că ei erau sclavi și nu aveau proprietăți, nu aveau averi, nu aveau nimic. Nu aveau un sistem de guvernare, nu aveau nimic care să atragă atenția lui Dumnezeu asupra lor, dar singurul lucru pe care-l aveau, este că ei erau deja beneficiarii dragostei lui Dumnezeu, pentru că El Și-a pus dragostea Sa peste ei prin propria Lui alegere, prin propria Sa voință. Și aceasta nu pentru că erau cei mai mulți, nu pentru că erau cei mai mari, ci Dumnezeu i-a ales pentru că i-a iubit. Ce L-a determinat pe Dumnezeu să-i iubească? Aceasta este Taina iubirii lui Dumnezeu: prin predestinare.
Dumnezeu spune: „Te-am iubit! Mi-am pus dragostea Mea peste tine, și aceasta pentru că te-am iubit, și aveam de gând să Mă țin de Cuvânt.”
Ieremia 1.4-5:
„Cuvântul Domului mi-a vorbit astfel:
„Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, și te făcusem proroc al Neamurilor.”
Ieremia nu a trebuit să facă nimic pentru a se naște, nu a trebuit să învețe nimic, nu a trebuit să realizeze nimic pentru a avea o poziție sau orice ar fi putut face pentru Domnul, deoarece Dumnezeu a spus: „Mai înainte de a te forma în pântecele mamei tale, Eu te-am cunoscut.” Dumnezeu îl cunoștea pe Ieremia mai înainte ca el să fie „țesut” în pântecul mamei sale, și l-a rânduit deja să slujească scopului Său, l-a rânduit deja să fie un profet al Neamurilor.
Ce a avut de făcut Ieremia? El nu a trebuit să facă nimic. El nu s-a „țesut” singur, nu s-a format singur, nu și-a dat singur respirația vieții, nu s-a făcut singur profet, ci tot ce a făcut Ieremia…Vedeți? De fapt, el nu a făcut nimic. Aceasta spune Dumnezeu aici.
„Eu te-am pus deoparte”, înseamnă, „Eu te-am sfințit pentru Mine. Eu te-am sfințit pentru Mine și te-am rânduit să fii un profet al Neamurilor.” Ieremia nu a făcut nimic pentru a câștiga această poziție, și nu a putut să facă nimic pentru a pierde această poziție.
Să mergem la Ioan 15.16:
„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”
Ce mângâiere! El le vorbea aici ucenicilor, și le spune: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă.” Dumnezeu i-a rânduit deja să fie roditori în lucrare. Aceasta nu a fost că ei vor deveni slujitori cu adevărat buni și pricepuți în timp, și că vor învăța cum să se ocupe de Cuvânt. Înțelegeți? Aceasta este mintea nebună a unui om ca să creadă că acești ucenici au primit ceva educație și în cele din urmă s-au descurcat mai bine și au învățat să predice, și Petru a ajuns să fie un bun predicator și a avut o slujbă rodnică după ani de experiență. Oh, Dumnezeule! Aceasta este gândirea nebună a ființei umane.
Aici, Dumnezeu spune: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi, și v-am rânduit să aduceți roadă. Să fiți roditori în slujba pe care v-am dat-o. Și veți aduce roadă pentru că Eu v-am rânduit să faceți aceasta, nu pentru că v-ați priceput voi să faceți aceasta.”
Acesta este unul din necazurile în care ajungem pe măsură ce ne maturizăm și creștem în Hristos. Noi începem să credem că cumva, am dobândit pe parcurs abilități și devenim mai înțelepți, dar adevărul este că Dumnezeu ne pregătește. Noi suntem conștienți că Dumnezeu ne învață lucruri pe parcurs, și noi nu ajungem la ele prin mijloacele noastre, prin efortul sau prin studiul nostru, ci El a rânduit totul. El ne-a rânduit să creștem în slujire; El ne-a rânduit să creștem în înțelegere; El ne-a rânduit în orice poziție. El ne-a plasat, ne-a ordinat să devenim rodnici, așa că El este Cel care va avea grijă să devenim roditori și să învățăm toate lucrurile. Noi vom trece prin tot ceea ce vom trece și El ne va descoperi lucrurile pe care trebuie să ni le descopere, astfel încât să aducem roade pentru El, pentru că El a rânduit deja aceasta.
Uneori noi rămânem blocați într-o perspectivă pământească și ne întrebăm, „De ce m-ar alege Dumnezeu pe mine?” Când cineva pune această întrebare, se referă întotdeauna la micimea lui, la neputințele și eșecurile lui. Deci, întotdeauna se referă la aceste lucruri pământești, dar toate acestea nu au nimic de-a face cu veșnicia, nici cu Cerul.
Știți, de fapt, perspectiva pământească în sine, nu este rea, pentru că există o oarecare smerenie care vine împreună cu aceasta, iar fratele Branham spune că noi ar trebui să fim conștienți întotdeauna de micimea noastră. Noi ar trebui să recunoaștem întotdeauna că fără Dumnezeu nu suntem nimic, că în noi nu există cu adevărat nimic bun. Vorbesc din punct de vedere al cărnii; în existența mea pământească nu există nimic care să-L facă pe Dumnezeu să vrea să mă aleagă. Când Dumnezeu a venit la mine, nu a găsit nimic și nu aveam nici un simț natural care să-I atragă atenția lui Dumnezeu. Nu a fost că El avea nevoie de ceva calități pe care le aveam sau ceva pricepere sau vreo abilitate care-I lipsea în trupul Său și El căuta pe cineva care să îndeplinească aceste criterii, și să spună: „Oh, în sfârșit, am găsit pe cineva care are acest lucru de care am nevoie.”
Oh, Dumnezeule, tot ce aveam și El voia să folosească, a fost deja sădit acolo prin predestinare. El a avut grijă de bunicul și de bunica mea și i-a unit împreună pentru a obține „clopoțelul” cu un anume amestec, pentru a avea un anumit sunet. Așa că, tot ce voia să folosească, a pus deja acolo, și nu există nimic din ceea ce ar trebui să fac eu, pentru a-I atrage atenția. Eu am avut un singur lucru: o Sămânță de Viață veșnică. Dar nu eu am fost responsabil pentru punerea ei acolo, ci El a plasat-o în sufletul meu înainte de întemeierea lumii.
Așadar, există o perspectivă pământească, dar cred că nu este rău sau că greșim că suntem uimiți și binecuvântați că Dumnezeu ne-a ales atunci când nu eram vrednici de alegerea Lui. Există ceva bun în aceasta dar atunci când rămânem doar la recunoașterea harului lui Dumnezeu în viața noastră și ne blocăm simțind că nu putem face ceva pentru Împărăția lui Dumnezeu, că nu putem fi folosiți, dintr-o dată, această perspectivă pământească, care ar trebui să ne țină smeriți și să ne ajute să-L venerăm pe Dumnezeu și să-I fim recunoscători, devine ceva negativ, devine o barieră în calea îndeplinirii scopului pentru care ne-a pus Dumnezeu aici. De aceea, trebuie să trecem dincolo de aceasta, să înțelegem micimea noastră, dar de asemenea, trebuie să înțelegem predestinarea noastră, trebuie să înțelegem că Dumnezeu care ne-a ales, are un Plan pentru viața noastră, că El poate face ceva supranatural, și că poate face orice dincolo de ceea ce am putea gândi vreodată, cu condiția să-L lăsăm s-o facă.
Trebuie să existe o credință care să prindă, care trece dincolo de trup și recunoaște supranaturalul. Cred că este uimitor că în Matei 16, când Domnul întreabă: „Cine spun oamenii că sunt Eu?”, Petru a răspuns: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu.” Și El i-a spus că:
„…nu carnea și sângele ți-a descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” Apoi i-a zis:
„Tu ești Petru, și pe această piatră Îmi voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui.
Îți voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri; și orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri.”
Te întrebi: „Cu cine vorbea El?” El vorbea cu un pescar. El nu vorbea cu elita superioară a societății, ci vorbea cu un om simplu.
În Fapte 3, și fratele Branham a mers tot timpul la aceasta, când Petru și Ioan au mers la Templu pe la Poarta numită „Frumoasă”, și au întâlnit acel olog, i-au oferit harul, și prin harul lui Dumnezeu, el a fost vindecat, așa că alerga și sărea prin templu producând agitație. Ei au fost arestați, au fost interogați, i-au dus înaintea Sinedriului, iar Petru și Ioan…
Ascultați, Petru și Ioan erau pescari. Cu puțin timp în urmă, ei se ascundeau de frica iudeilor, dar acum, sub puterea Duhului Sfânt, au devenit martori și au alergat pe stradă, s-au dus la Templu pentru a se închina, unde au făcut o minune remarcabilă, așa că au fost duși înaintea Sinedriului.
Dacă nu ne gândim la Petru ca la un mare apostol, și la Ioan ca marele apostol al iubirii, și-i privim doar ca oameni obișnuiți care stăteau înaintea Sinedriului, ei se aflau într-o situație foarte dificilă. Este ca și cum Te ridică cineva chiar acum și te duce în fața Congresului pentru a răspunde în fața lor, iar tu începi să spui: „Eu, eu, eu, hm, eu…” Dar Petru și Ioan au avut ceva de spus, iar noi știm că atunci,
„Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întru cât știau că erau oameni necărturari și de rând…”
Cuvântul, „necărturar” înseamnă „analfabet, fără nici o educație”, iar cuvântul „ignorant”, înseamnă „neștiutor, incult, prost”, de aceea, ei erau opusul la toți cei ce se aflau în Sinedriu; ei erau exact opusul celor care se aflau acolo. Cei din Sinedriu erau nobili, educați, erau demni, dar Petru și Ioan erau needucați, inculți, de aceea, exista un contrast foarte mare între ei.
„Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întru cât știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus.”
De ce au înțeles că fuseseră cu Isus? De ce s-au mirat? Pentru că era ceva extraordinar. „Oamenii aceștia nu ar trebui să vorbească așa, nu ar trebui să aibă o asemenea îndrăzneală, nu ar trebui să aibă această înțelepciune, nu ar trebui să ne poată răspunde.” De unde a venit Aceasta? Din Planul predestinat al lui Dumnezeu, pentru că El i-a rânduit să aducă roade. Nu a fost priceperea lor, ci a fost puterea lui Dumnezeu în viața lor.
Dacă Petru ar fi continuat cu ideea că, „Sunt doar un pescar ignorant, nu pot face nimic. Sunt un pescar neștiutor, Dumnezeu nu mă poate folosi. Sunt un nimeni în viața aceasta, cum aș putea predica Evanghelia când sunt doar un pescar ignorant?…” Vedeți? Dar acea mentalitate a trebuit să fie ruptă prin descoperirea orei. El trebuia să rămână smerit tot timpul și să fie dependent de Dumnezeu; trebuia să fie recunoscător tot timpul pentru harul lui Dumnezeu, dar la un moment dat, el a trebuit să se ridice și să spună: „Nu mă pot abține, dar aceasta este ceea ce m-a chemat Dumnezeu să fac. Și dacă El m-a chemat să fac aceasta, El trebuie să mă împuternicească s-o fac, pentru că nu sunt eu, ci El face aceasta prin mine.” Pentru aceasta este nevoie de credință.
Să mergem la Judecători 6.11-16, unde avem povestea lui Ghedeon:
„Apoi a venit Îngerul Domnului, și S-a așezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, din familia lui Abiezer. Ghedeon, fiul său, bătea grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian.
Îngerul Domnului i S-a arătat, și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”
Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Și unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinții noștri când spun: „Nu ne-a scos Domnul din Egipt?” Acum Domnul ne părăsește, și ne dă în mâinile lui Madian.”
Domnul S-a uitat la el, și a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, și izbăvește pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu?”
Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, și eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.”
Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine,, și vei bate pe Madian ca pe un singur om.”
Îngerul Domnului îl numește pe Ghedeon „viteaz”, un om puternic, înainte ca Ghedeon să-și dea seama că era viteaz. Când i-a vorbit, Îngerul Domnului i-a spus poziția lui prin predestinare, nu a vorbit despre poziția lui din ziua aceea. În ziua aceea, acel bărbat puternic și viteaz bătea grâul în teasc ca să-l ascundă de Madianiți, ca nu vină și să i-l ia. Deci, nu era curajos, nu era îndrăzneț, nu era un războinic, ci bătea grâul în teasc pentru a-l ascunde și să aibă puțină mâncare.
Îngerul Domnului i-a vorbit din perspectiva cerească, dar Ghedeon I-a răspuns din perspectivă pământească. El i-a zis: „Om puternic și viteaz, Domnul este cu tine!” Iar Ghedeon I-a răspuns: „Dacă Domnul este cu noi, unde sunt toate minunile Lui? De ce ne-a părăsit? Ce se întâmplă?”
Vreau să spun că el se afla într-un loc rău, nimic nu mergea bine, aveau necazuri, erau sub judecățile lui Dumnezeu, așa că nu putea crede ceea ce i se spunea. Starea lui era rea, așa că a spus: „Ce vrei să spui? Că Domnul este cu noi? Dacă Domnul este cu noi, unde sunt toate minunile Lui? De ce ni se întâmplă toate acestea?” Dar Îngerul i-a zis: „Du-te cu puterea pe care o ai și salvează pe Israel din mâna Madianiților.” Și Ghedeon a zis: „Stai puțin. O clipă. Cum să-l salvez pe Israel? Eu sunt dintr-o familie săracă din Manase, și sunt cel mai mic din casa tatălui meu.” Acesta este felul în care se vedea el însuși, dar el avea nevoie să primească puțin din acea viziune cerească și să se întoarcă la ce i-a spus Îngerul, pentru că Îngerul i-a spus: „Domnul este cu tine, viteazule! Ești un om puternic.” Acesta era Cuvântul lui Dumnezeu predestinat pentru viața lui.
De aceea am avut noi în această zi un Înger care ne-a spus: „Ești Mireasa virtuoasă, fără pată a lui Isus Hristos!”
O, Doamne, nu cred că ar trebui să ne pierdem vreodată micimea. Nu cred că ar trebui să uităm vreodată că suntem doar carne; nu cred că ar trebui să uităm vreodată că fără Dumnezeu, suntem un nimic, dar nici nu cred că ar trebui să uităm vreodată ce a spus Îngerul, perspectiva și viziunea lui Dumnezeu. Cum putem numi necurat ceea ce a curățit Dumnezeu? Cum putem numi neînzestrat sau dotat, ceea ce a înzestrat Dumnezeu? Cum putem spune că ceea ce Dumnezeu a împuternicit, nu are putere? Viața noastră este un paradox.
Când Dumnezeu l-a chemat pe apostolul Pavel, el era Saul în acel moment. Saul era învăluit în propria lui aroganță, în propria lui mândrie, în propria lui înțelepciune, abilitate și educație, în toate lucrurile pe care le poate oferi pământul. El credea că are o poziție, credea că este inteligent și priceput; credea că este bine pregătit, și bine echipat; avea totul pentru sine, dar a avut o întâlnire cu un Isus Hristos viu, în Stâlpul de Foc, iar în acea întâlnire și-a dat seama că nu are nimic, că nu știe nimic, că nu avea nici o putere, că nu avea nimic. El a fost trântit la pământ și smerit. Dumnezeu nu l-a trântit la pământ ca să-l țină acolo, ci l-a smerit ca să-și dea seama că este un nimic și să socotească totul un nimic. Dumnezeu i-a spus profetului: „El este un vas ales de Mine.”
Dumnezeu l-a trântit jos ca să-l poată ridica. Uneori, noi trebuie să ne confruntăm cu păcatul, trebuie să ne confruntăm cu ceea ce suntem cu adevărat; uneori trebuie să ne înfruntăm eșecurile, să ne înfruntăm păcatul ascuns din viața noastră; trebuie să ne confruntăm cu cât suntem de nenorociți, de nefericiți și cât de mult am greșit; dar nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a ne pocăi, pentru a recunoaște că nu suntem nimic fără Dumnezeu, pentru ca El să ne ridice și să ne pună în poziția rânduită de El pentru noi.
Noi nu putem să zăcem tot timpul în păcatele trecute, nu putem fi înhibați pentru totdeauna, pentru că am eșuat în trecut. Toți am eșuat în trecut, toți am făcut greșeli în trecut ca să știm ce suntem în carne, pentru că este important pentru noi să știm și să ne amintim ce suntem singuri, fără Dumnezeu. Dar nu putem rămâne acolo, la un moment dat trebuie să recunoaștem că „El m-a ales.” Nu eu Îl aleg pe El, ci El m-a ales. El m-a ordinat, nu eu am făcut-o; El m-a împuternicit, nu m-am împuternicit eu, și are de făcut ceva pentru mine. Și dacă El m-a chemat să fac aceasta, o pot face.
În 1Corinteni 15.9-10, apostolul Pavel spune, și aceasta este atitudinea pe care vreau s-o am:
„Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt…”
Oh, dacă vreți să luați ceva în seara aceasta, sper că luați aceasta.
Voi puteți spune: „Eu nu sunt vrednic să fiu Mireasa lui Isus Hristos; eu nu sunt vrednic să fiu Sămânța aleasă a lui Dumnezeu; nu sunt vrednic să fiu Mireasa virtuoasă, fără pată, fără vină; nu sunt vrednic de acea poziție; nu sunt demn de acel Nume; în mine nu există nimic să mă facă vrednic. Nu sunt vrednic să văd partea din spate a minții lui Dumnezeu dezvăluită; nu sunt vrednic să am descoperirea Tainelor; nu sunt vrednic de nimic din toate acestea, pentru că am greșit, am gândit greșit, am acționat greșit și am făcut-o intenționat. Eu nu sunt vrednic de nimic din toate acestea, pentru că am păcătuit cu voia, am păcătuit cu premeditare și am făcut tot ce putea fi greșit, de aceea nu sunt demn de această poziție.”
Eu vă spun ceva: „Prin harul lui Dumnezeu, eu sunt ceea ce sunt, și nu pot schimba ceea ce sunt!”
Aceasta i-a dat lui Pavel puterea de a face semne și minuni, de a merge în lucrare și de a înfrunta toate felurile de opoziții. Nu pentru că și-a amintit constant micimea lui, ci pentru că își amintea tot timpul de poziția în care l-a pus Dumnezeu, poziția sa predestinată; felul în care l-a chemat Dumnezeu, cum l-a numit Dumnezeu, ce a gândit Dumnezeu despre el și ce făcea el prin puterea lui Dumnezeu.
La un moment dat, noi trebuie să trecem dincolo de bariera propriei noastre gândiri, să trecem în gândirea lui Dumnezeu. Isus a spus: „Cu Mine, toate lucrurile sunt posibile. Eu Sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Fără Mine nu puteți face nimic.” Dar cu El, toate lucrurile sunt posibile.
Prieteni, puteți predica, puteți învăța, puteți mărturisi, puteți să vă puneți mâinile peste bolnavi, puteți avea orice dar care există în Trup; puteți avea o slujbă, puteți face orice vă conduce Dumnezeu să faceți, așa cum vă împuternicește El să faceți, pentru că El a rânduit ca voi să faceți ceva pentru Împărăția Lui Dumnezeu; să fiți un martor, să slujiți în poziția voastră și în locul în care v-a pus, oriunde v-ați afla; Dumnezeu v-a chemat la aceasta și v-a hotărât deja s-o faceți. Noi nu trebuie să trăim în îndoială, ci trebuie să trăim în credință.
Noi cunoaștem povestea lui Esau și a lui Iacov, și vorbim tot timpul despre acest subiect, dar vreau să mă opresc puțin aici. În Romani 9.7-13, citim:
„și, măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu toi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânță, care-ți va purta numele.”
Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca sămânță.
Căci cuvântul acesta este o făgăduință: „la anul, pe vremea aceasta Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.”
Ba mai mult; tot așa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.
Căci măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, și nu făcuseră nici bine nici rău, – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, –
s-a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic”,
după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
Ce a putut să facă Iacov pentru a câștiga dragostea lui Dumnezeu? El a avut-o deja înainte de a se naște. Înainte de a se naște, înainte de a putea face bine sau rău, Dumnezeu a spus: „Pe Iacov l-am iubit și pe Esau l-am urât.”
Fratele Branham ne-a spus, și cred că este foarte interesant ce a spus: „Esau a fost de două ori mai mult decât a fost acel Iacov…” Îmi place aceasta. Mă bucur atât de mult că Dumnezeu a trimis un profet!
„Esau a fost de două ori mai mult decât a fost acel Iacov, când era vorba de a fi bărbat. El avea grijă de bătrânul său tată orb, și orice altceva. Iacov era micuțul timid care umbla în jurul șorțului mamei sale, micuțul băiețel sisi. Dar Dumnezeu a spus: „Pe Iacov l-am iubit, și pe Esau l-am urât”, înainte ca cei doi băieți să se nască. Așa spune Romani 9, așa că este adevărul. Dumnezeu știe ce este în om.”
În mesajul, Epoca Bisericii Smirna, din cartea „Epocile Bisericii”, fratele Branham spune:
„Înainte de a încheia acest subiect, știu că în mințile voastre există o întrebare. Voi vreți să știți dacă cred în doctrina preexistenței. Eu nu cred învățătura mormonă despre preexistența sufletelor, așa cum nu cred în reîncarnare sau transmigrarea sufletelor. Fiți atenți aici și veți vedea. Nu persoana este aceea care vine predestinată veșnic de la Dumnezeu. Acesta este Cuvântul sau Sămânța…”
Acum ajungem la miezul problemei. Dumnezeu nu privește atât de mult la carnea ta; El știa că în carne, vei cădea. Știa ce culoare vor avea ochii tăi; știa ce culoare va avea părul tău, dar nu era aceasta. Tu nu ai fost predestinat în trup, deoarece El știa că trupul va veni prin corupție. Deci, nu a fost aceasta. Ceea ce a fost predestinat, a fost Sămânța care a venit în acest trup, iar trupul exprimă Viața Seminței. Noi am fost predestinați de Dumnezeu, știm aceasta; Dumnezeu a hotărât unde vei veni: familia, linia genealogică și toate acestea, dar nu este trupul, carnea, pentru că El nu privește la carne, ci El Se îngrijește de omul din interior. De aceea poți fi Mireasa virtuoasă, fără pată, fără păcat a lui Isus Hristos, pentru că Sămânța din suflet nu a păcătuit niciodată, de la început.
Tu, adevăratul „Tu”, care a fost intenționat să fii de la început, înainte de căderea în corupție, înainte de a trebui să treci printr-un cort care s-a născut în corupție, înainte de toate acestea, tu ar fi trebuit să mergi pe drumul cel bun, într-un cort de carne dar fără păcat; atunci nu ai fi păcătuit niciodată, nu ai fi avut nici o problemă și nu ai fi eșuat niciodată.
Deci, ce este predestinarea? Și despre ce vorbește predestinarea? Aceasta vorbește despre Sămânța Genă din interior, și aceasta face diferența în viețile noastre, și la aceasta privește El.
„Acesta este Cuvântul sau Sămânța. El este Aceasta! Departe în urmă, prea departe în urmă pentru ca mintea umană să poată pătrunde, Dumnezeul cel veșnic cu gânduri veșnice, a gândit și a hotărât: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” Deși nici unul nu se născuse și nici unul nu făcuse bine sau rău. Vedeți? Acesta a fost gândul. Apoi acel gând a fost exprimat și Dumnezeu l-a răscumpărat pe Iacov, pentru că numai Iacov era Sămânță. Singur Iacov a avut Sămânța, de aceea, el a avut respect pentru dreptul de întâi născut și pentru legământul lui Dumnezeu.
Dacă tu ești adevărata Sămânță, vei auzi acel Cuvânt, Duhul te va boteza în Trupul lui Hristos, umplându-te și împuternicindu-te, iar tu vei primi Cuvântul pentru ziua și epoca ta. Vedeți cât de clară devine dovada adevărată când îți este descoperit Cuvântul?”
Ce spune el? De ce a dorit Iacov dreptul de întâi născut? Pentru că avea o Sămânță a lui Dumnezeu în interior. Nu pentru că Iacov a calculat și a înțeles, sau a făcut un studiu biblic, nu, ci a fost altceva care l-a determinat să dorească să obțină dreptul de întâi născut. Și chiar dacă l-a obținut prin înșelăciune, și prin mijloace greșite…
Vreau să spun că, uneori te gândești: „Cum a putut Dumnezeu să-l onoreze pe Iacov, când el l-a mințit pe tatăl său, și a folosit înșelăciunea ca să obțină binecuvântarea, a înșelat pentru a obține dreptul de întâi născut?” El l-a obținut fiind chiar foarte generos cu fratele său ; când fratele său era atât de flămând încât era să leșine de foame, și ar fi murit; el a fost atât de flămând, încât i-a spus lui Iacov: „Dă-mi ceva de mâncare!” Credeți că un creștin adevărat, o adevărată Sămânță a lui Dumnezeu, i-ar da fratelui său doar un blid de linte? Cât l-a costat acel blid de linte? Dar Iacov a văzut oportunitatea, și a spus: „Eu trebuie să am nașterea corectă”, pentru că dreptul de întâi născut era descendența lui Hristos, dreptul de întâi născut, promisiunea dreptului de întâi născut, a fost efectul Cuvântului din acea zi, și Iacov privea la ceva mai mult decât dreptul de întâi născut, de aceea, Ceva din el în conducea și trebuia să-l aibă.
Așa cum există și în noi Ceva care ne conduce la acest Cuvânt. Acest Cuvânt este totul, este dincolo de înțelegerea mea, și nu din cauza studiului, ci Ceva din mine mă conduce la Hristos. Și te gândești: Cum a putut să-l binecuvânteze Dumnezeu pe Iacov, când el a făcut așa ceva? Apoi, când s-a dus să primească binecuvântarea pe care era rânduit să o primească, a obținut-o mințind pe tatăl său.
Dacă Iacov ar fi fost în biserica noastră, probabil ar fi ajuns sub disciplina bisericii. Corect? Vreau să spun că, probabil nu ar fi fost prietenul vostru după ce ați fi aflat ce a făcut fratelui și tatălui său, cum și-a putut rata propria familie în felul acesta.
Dar noi știm că Iacov a trebuit să aibă o convertire pentru a-L întâlni pe Înger. El a trebuit să fie schimbat, noi înțelegem toate acestea, dar profetul lui Dumnezeu ne-a dus puțin mai adânc și ne-a spus că exista Ceva în interior care îl conducea, era Sămânța lui Dumnezeu. Nu pentru că era un bărbat bun, nu pentru că era mai drăguț sau pentru că era cel mai plăcut, în fundal, el avea toate acestea, dar a avut loc o întâlnire cu un Înger care l-a schimbat, și din clipa aceea el a mers diferit.
Noi toți, cu tot trecutul nostru, cu toate greșelile noastre, a trebuit să venim ca să-L întâlnim pe Îngerul Domnului; noi înșine a trebuit să venim în contact cu Hristos Însuși, și de atunci a trebuit să ne schimbăm umblarea.
De atunci, din acea zi, noi nu l-am mai văzut pe Iacov acționând la fel, dar ceea ce făcuse în trecut, nu a schimbat faptul că, chiar de la început, el a fost ales și iubit de Dumnezeu.
Esau a fost urât și Iacov a fost iubit. Esau a fost urât atunci când nici unul dintre ei nu făcuseră vreo faptă bună sau rea.
Oh, noi trebuie să trecem dincolo de gândirea umană și să spunem: Oh, Dumnezeule, sunt așa de bucuros că m-ai ales, pentru că eu nu aveam nici o șansă, nici o oportunitate. Dar dacă m-ai ales și m-ai chemat, atunci voi face ceea ce m-ai chemat să fac. Voi fi un martor, chiar dacă nu cred că sunt unul bun; voi depune mărturie, chiar dacă nu știu cum; voi străluci Lumina, chiar dacă am fost foarte întinat în trecut, murdar și corupt. O voi face. De ce? Pentru că Tu m-ai chemat s-o fac.
În Ioan 4.4, Biblia spune: „Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria…”
Noi știm aceasta atât de bine. De ce a trebuit să treacă Isus prin Samaria? Ce L-a atras în zona Samariei? Avea niște oameni acolo care erau dulci și prietenoși, care trăiau o viață creștină bună și așteptau venirea lui Mesia? Nu! Acolo jos era o prostituată care trăia o viață murdară. Ea avusese cinci soți și acum locuia cu un alt bărbat care nu era propriul ei soț, ci era soțul alteia, dar indiferent de imoralitatea ei, El a trebuit să meargă s-o răscumpere, pe acea samariteană.
Ascultați, voi erați în Samaria, și eu eram în Samaria. Poate nu eram imorali în ce privește curvia sau adulterul, dar eram cufundați în altceva, iar El trebuia să treacă prin Samaria, nu pentru o persoană drăguță, nu pentru o față dulce, nu pentru un cetățean onest, ci pentru că a trebuit să găsească o Sămânță predestinată.
În mesajul Hristos identificat în toate epocile, fratele Branham spune:
„În Est, femeile rele și femeile bune nu se pot asocia. Aici este diferit, dar acolo nu pot. Ea este însemnată. Este însemnată. Aceasta este tot. Dacă ea are vreodată soțul greșit, nu mai este asociată cu celelalte. Aici, totul este încurcat, dar aflăm că acolo nu era. Deci, ea nu a putut veni de dimineață, odată cu fecioarele, ci a trebuit să vină pe la amiază să-și ia apă. Astfel, ea a început să coboare în jos cu vasul, dar în acea femeie mică, era o Sămânță predestinată. Ea a lăsat jos acel vas, când a auzit un bărbat care spunea: „Dă-Mi să beau!”
El a știut exact când să ajungă la fântână; nu când au venit acele fecioare curate, nu când au apărut ele. Știți, El nu a căutat doar o prostituată; nu este ca și cum ar fi spus: „Trebuie să găsesc o prostituată.” Nu, El căuta Sămânța predestinată, indiferent de starea ei, de condiția ei. Chiar dacă era un colector de taxe corupt care fura, o prostituată sau un fanatic religios, un pescar; cineva care a trăit bine sau cineva care a trăit rău, nu a contat trecutul și nu conta starea prezentă, pentru că El nu-i căuta pentru nici unul din aceste motive, ci îi căuta pentru că în interiorul lor era o Sămânță care trebuia să prindă viață în acea zi, și pentru că El a rânduit ca acea Sămânță să aducă roade.
El nu a venit la tine din alt motiv, El nu ți-a ieșit niciodată în cale și nu ți S-a descoperit din nici un alt motiv, ci a făcut-o pentru că ai fost o Sămânță predestinată. Și nu te-a chemat ca să poți spune: „Eu am fost o Sămânță predestinată”, ci pentru că El te-a rânduit să faci fapte bune, să-L slujești pe El.
Să simți că nu ești bun, că ești nevrednic și nu poți face niciodată ceva bun, acesta este adevărul, dar haideți să obținem o perspectivă cerească și să auzim ce a spus Îngerul. Da, noi ne dăm seama ce suntem fără Hristos, absolut, dar de asemenea, ne dăm seama ce suntem în Hristos. Noi suntem slabi în afara lui Hristos, dar în Hristos suntem invincibili; noi suntem neputincioși în afara lui Hristos, dar sunt aici pentru a ajuta lumea dinăuntru. Despre Hristos nu avem răspunsuri în afara lui Hristos, dar în interiorul lui Hristos, avem toate răspunsurile. Viața noastră este un paradox și totul depinde doar de perspectiva din care alegem să privim: dacă vom trăi din interiorul omului sau din exteriorul omului.
Este timpul să trecem dincolo de omul exterior și să trăim prin omul dinăuntru, înțelegând că omul dinafară nu este nimic. „Doar prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” Laudă lui Dumnezeu!
Fratele Branham a avut multe interviuri private, dar din câte am înțeles, numai unul a fost înregistrat. Din sutele, poate miile de interviuri private, eu cred că Dumnezeu a permis ca numai unul să ajungă la noi, acesta fiind foarte important pentru noi. Nu este că celelalte nu au fost importante sau că el nu a răspuns la întrebări importante și nu i-a ajutat pe oameni, dar trebuie să existe un motiv pentru care Dumnezeu a permis ca acest interviu privat să fie înregistrat, trebuie să fie ceva de care noi avem nevoie astăzi.
Este vorba despre interviul privat cu sora Bruce, cu sora Georgia Bruce. Nu-l voi citi tot, ci doar câteva citate din el, pentru că m-a ajutat foarte mult. Sora Bruce seamănă foarte mult cu cei mai mulți dintre noi; ea era marcată de eșecul ei, de greșelile ei, și a venit la fratele Branham pentru că era bolnavă și avea nevoie de vindecare. Dar nu aceasta era preocuparea ei principală. Ea a venit pentru că dorea ca fratele Branham să se roage pentru ea, și i-a spus:
„Frate Branham, mai mult decât orice, doresc experiența pecetluirii cu Duhul Sfânt. Și dacă Dumnezeu dorește, să descopere aceasta inimii mele.”
Ea dorea să știe dacă este în ordine cu Dumnezeu, și a spus: „Mai mult ca orice, doresc experiența că am fost pecetluită în Duhul Sfânt.” Deci, ea voia ca Dumnezeu să i-o descopere prin fratele Branham. Voia să știe că este în ordine. Ea era bolnavă, avea o boală cardiacă, și știa că va muri dacă Dumnezeu nu o vindecă, așa că aceasta a fost una din principalele ei întrebări. Și fratele Branham i-a spus:
„Eu cred din toată inima că tu ești o creștină adevărată născută din nou, soră Bruce.”
Îmi place aceasta. El o mângâie imediat, apoi începe să-i explice de ce este ea nesigură. Nu-i spune că nu este creștină, nu-i spune că are puțină credință, ci a început să-i explice, ca să înțeleagă, de ce are probleme. Mai întâi, i-a spus:
„Eu cred din toată inima că tu ești o creștină adevărată născută din nou, soră Bruce. Cum a putut să plece acel Duh?”
Priviți explicația:
„Când te îmbolnăvești, devii obosită, și tu ești o persoană nervoasă.” Sora Bruce, spune „Da”.
Sunt atât de recunoscător că fratele Branham poate să se ocupe de oameni acolo unde sunt și nu le cere tuturor la fel. Unii oameni se luptă cu problema nevredniciei și Dumnezeu nu-i poate folosi niciodată; unii dintre noi ne facem griji și devenim nervoși, iar alții nu-și fac probleme. Dar aici este o soră care, atunci când se îmbolnăvește devine obosită și nervoasă, iar ea spune: „Da.” Iar fratele Branham spune:
„Tu ai în minte lucruri mărunte care continuă să se dezvolte în ambele sensuri…” (El vorbește despre pozitiv și negativ). „Tu vei avea pe inima ta pe cineva pentru care vrei să te rogi, și te ridici și te rogi pentru el. Tu nu te poți odihni până când nu obții acea persoană pentru care te-ai rugat. Aceasta ești tu. Apoi, ia-o pe partea cealaltă: Satan poate să-ți prezinte ceva și nu este așa. Observi…tu ești un caracter. Dumnezeu lucrează și Satan lucrează, apoi, când Satan începe să te facă să crezi că nu ești…Vezi? Tu persiști în aceasta: „Poate că…” Vezi?”
Ce spune fratele Branham? „Aceasta este din cauză că ești o persoană nervoasă. Dumnezeu folosește aceasta dar și Satan încearcă să profite de aceasta. Tu ai ceva în minte și nu poți scăpa de aceasta. Dacă Dumnezeu pune pe cineva pe inima ta, să te rogi pentru el, pur și simplu nu te poți odihni până nu te ridici să te rogi pentru acea persoană, dar după aceea diavolul încearcă să te facă să crezi că tu nu ești…poate nu te-ai născut din nou, poate nu ești corectă cu Dumnezeu…”
Ascultați ce spune în continuare:
„…Apoi, când Satan încearcă să te facă să crezi că tu nu ești…vezi, tu persiști în aceasta: „Poate că…”
Vedeți? Ea continua să se gândească la aceasta și să adauge motive că nu are nimic. Vi s-a întâmplat aceasta? Să citim mai departe:
„Vezi? Nu privi la tine, soră Bruce…”
Tu privești la poza greșită, privești la partea coruptibilă, te uiți la ceea ce este născut în păcat, te uiți la un hibrid, la hibridul care este rezultatul căderii, te uiți la cel cu care ne luptăm, te uiți la cel mai mare dușman al tău. Nu te uita la tine, ci privește la Hristos și la ceea ce a făcut El pentru tine.
Așadar, fratele Branham a început să vorbească despre rugăciune și începe să-i zidească credința, apoi merge puțin mai adânc și începe să-i explice că el nu este vrednic să se roage pentru ea, dar Dumnezeu l-a făcut vrednic. I-a spus că, fiind un păcătos, el nu este vrednic, dar Sângele lui Hristos l-a făcut vrednic.
„Sub Sângele lui Hristos, nu mai sunt un păcătos…”
Deci, el vorbește despre rugăciune și spune:
„…eu nu sunt El, dar vin să-L reprezint pe El. Amintește-ți de mine ca fiind un păcătos, dar înaintea lui Dumnezeu, eu nu sunt păcătos, și nici tu. Noi avem o Jertfă de Sânge expusă acolo și Dumnezeu nici măcar nu ne vede. El aude glasurile noastre, dar vede Sângele lui Hristos. Aceasta este. Vezi? El vede Sângele propriului Său Fiu. Este glasul nostru, Sângele lui Hristos și atunci, Hristos este Cel care Îi vorbește lui Dumnezeu, prin noi. Așadar, noi nu mai suntem păcătoși, noi suntem creștini…” Și adaugă: „…Eu cred că tu ești o femeie creștină adevărată.”
Ascultați cât de puternică este această bătălie. După ce el a spus aceste cuvine, ea spune:
„…Eu fac atâtea greșeli și cad de atâtea ori…”
Vedeți lupta din mintea ei? Și fratele Branham a continuat:
„…De aceea a trebuit să moară Hristos, ca să nu-ți fie socotite greșelile. Vezi? El a luat greșelile tale, iar dorința inimii tale, este să-L slujești pe El.” Și ea a spus „Da”. „În ordine. De aceea a murit El, ca să-L poți sluji. Vezi? El nu-ți socotește greșelile. Vezi? El este Ispășirea ta! El este Jertfa ta pentru păcat. Păcatele tale nu sunt cunoscute, nu ești o păcătoasă înaintea lui Dumnezeu. Hristos a luat păcatele tale și a devenit tu, pentru că dorința ta este să-L slujești pe El.”
De ce a murit Hristos? Ca să-L poți sluji. Cu toate greșelile mele, cu toate slăbiciunile mele, El a murit pentru a acoperi toate acestea, pentru ca eu să-L pot sluji pe El.
Ascultați ce spune sora Bruce în continuare:
„Dar eu nu am avut niciodată o experiență pe care să mă bazez, că am fost umplută cu Duhul Sfânt…”
Nu este că ea nu a avut o experiență, nu înseamnă că ea nu avea Duhul Sfânt, ci așa cum a spus ea, nu a avut o experiență pe care să se poată baza, nu avea nimic pe care să poată pune mâna, nu avea nimic tangibil la care să se poată întoarce, iar fratele Branham i-a spus:
„În ordine. Normal, o ființă umană este născută în păcat, zămislită în fărădelege și vine în lume spunând minciuni. Aceasta este natura ființei umane.” (sora Bruce spune „Da”). Aceasta a fost natura ta, dar s-a schimbat. Ce a schimbat-o?” (Ea spune „Isus”). „Așa este, soră. Observi? Aceasta este!”
Care este răspunsul? Acesta este răspunsul. Tu ai venit în această lume într-un fel, dar cu fiecare dintre noi s-a întâmplat ceva, cu aceia care ne-am născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu. Ceva a schimbat acea natură care era răzvrătită; inima noastră nu a vrut să meargă pe propriul drum, pentru că ceva ne-a schimbat. Ce ne-a schimbat? Hristos! Acolo suntem toți.
Sora Bruce a fost încurcată în mintea ei și se lupta, dar nu pentru că nu a trăit o viață creștină, pentru că fratele Branham i-a spus:
„Din câte știu eu, nu este nimic în viața ta. Dacă este, Dumnezeu mi-a ascuns aceasta, dar eu, în calitate de păstor al tău, ți-am urmărit viața, soră, și tu ești o creștină adevărată.”
Ea a trăit ani de zile ca o creștină, dar avea acea slăbiciune în trupul ei și atunci când se îmbolnăvea, devenea obosită și nervoasă, iar diavolul începea să-i pună în minte tot felul de gânduri, apoi să adauge altele, așa că ea a început să creadă că poate nu este în ordine. Dar fratele Branham a confirmat și a spus: „Tu ești o creștină adevărată născută din nou.” Cu toate acestea, ea a continuat să argumenteze cu profetul.
Gândiți-vă că ați merge la un interviu privat cu fratele Branham, și ați spune: „Pur și simplu eu nu am…eu nu știu…vreau să experimentez dacă am fost umplut cu Duhul Sfânt…”
Fratele Branham spune: „Tu ești o creștină adevărată, soră Bruce. Cred că ești o creștină născută din nou.” Toți ați spune „Amin” și ați pleca, dar sora Bruce nu a plecat, ci a spus:
„Dar, aceasta…dar, aceea…eu fac atâtea greșeli…”
„De aceea a murit Hristos!”
„Dar eu nu am nici o experiență certă pe care să pun mâna.”
„Ascultă, dar tu ai fost schimbată. Inima ta a fost schimbată de Hristos. Aceasta este tot. Doar du-te înainte, ai încredere în Dumnezeu, slujește-L pe Dumnezeu și crede ce a făcut Dumnezeu pentru noi.”
Vedeți? Diavolul încearcă să ne țină tot timpul jos, blocați tot timpul pe prima treaptă: „Eu nu știu aceasta…eu nu știu aceea.” Ascultați, dacă nu a avut loc o schimbare în viața voastră, dacă nu L-ați întâlnit niciodată pe Dumnezeu, căutați-L până când se întâmplă ceva real în viața voastră, și știți că în voi s-a schimbat ceva, că ce era vechi s-a dus și în viața voastră a venit ceva nou, apoi continuați să-L slujiți pe Dumnezeu din acea zi. Dar nu vă mai întoarceți înapoi ca să remediați, și să remediați, și să remediați, pentru că atunci, voi rămâneți blocați acolo.
Dumnezeu vrea să trecem la înfiere, să ne mișcăm de acolo și să mergem tot drumul până la maturitate, pentru a ne ocupa poziția, pentru a-L sluji pe Dumnezeu, pentru a fi un martor al Lui pe acest pământ. Noi trebuie să avem experiență, dar experiența este o viață schimbată.
Noi trebuie să ne mișcăm înainte de acolo, pentru că avem lucruri de făcut, există lucruri pe care trebuie să le îndeplinim, există lucrări pe care El vrea să le facă în viața noastră, pentru că suntem rânduiți să facem ceva pentru Împărăția lui Dumnezeu, și trebuie să avem credință că, dacă Dumnezeu m-a rânduit să fac un lucru, înseamnă că pot să-l fac. Nu eu pot să-l fac, ci Hristos care locuiește în mine.
Să mergem la 1Corinteni 1.26-31:
„De pildă, fraților, uitați-vă la voi, care ați fost chemați; printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales.
Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari.
Și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;
pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
Și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare,
pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă, să se laude în Domnul!”
Dacă ne lăudăm cu ceva, să ne lăudăm în Domnul, pentru că nu este ceva ce am făcut eu, ci este ceea ce a rânduit El; nu este ceea ce fac eu, ci este ceea ce face Hristos în mine. El nu a ales mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici sau de neam ales.
Gândiți-vă la profetul pe care El l-a ales în acest timp al sfârșitului. El a ales un bărbat cu o educație de șapte clase, al cărui tată era un contrabandist, ai cărui părinți erau păcătoși. Este ceea ce a ales El? Da! El a ales un om needucat, nerafinat, nesofisticat. Când a fost chemat de Dumnezeu în slujbă, lucra la Compania de Energie Electrică, fiind administrator de Linie, și lucra și ca paznic de vânătoare.
Când Dumnezeu a ales un om ca să-i dea Cheile Împărăției, acela era un pescar. El a ales și un colector de taxe. Oh, Doamne! De ce nu s-ar putea folosi El de tine și de mine? De ce nu te-ar folosi El pe tine și pe mine?
Dacă El a folosit o prostituată și cel mai sărac om din Manase, cel mai mic din familia lui, dacă El a luat pe micuțul băiat păstor, ce ne face să credem că nu poate să ne folosească și pe noi? Ce ne face să credem că suntem atât de jos, că suntem atât de slabi, atât de șovăielnici și de învinși… Oh, Doamne! El ia lucrurile slabe pentru a face de rușine lucrurile tari; El ia lucrurile neînțelepte, pentru a le face de rușine pe cele înțelepte. Dacă credem că suntem un nimic, atunci suntem potriviți să fim folosiți de Dumnezeu pentru a face de rușine lumea.
Când Dumnezeu m-a chemat să predic, eram mecanic de compresoare de aer. Mulți oameni nici nu știu ce este un mecanic de compresoare de aer, dar eu vin în fiecare zi de la serviciu murdar de vaselină din cap până la picioare. Iau cutia cu scule și repar chestii în fiecare zi. Am terminat liceul pentru că am fost la școala profesională Eram atât de plictisit de școală dar am mers la Colegiul de electronică și doar am trecut prin școală. Apoi am abandonat facultatea în al doilea semestru. Ei mă întreabă: „Ai studii universitare?” „Da”, răspund eu, „am trecut prin primul semestru; am ceva studii universitare.” Dar nu aceasta caută Dumnezeu, ci El caută doar un vas pe care să-l poată folosi, în ciuda tuturor tragediilor prin care a trecut, a tuturor eșecurilor și a tuturor slăbiciunilor, și să facă prin el lucruri care-i vor face de rușine pe toți cei din jurul nostru.
Nimeni nu ar putea predica așa cum predica fratele Branham, care avea o educație de șapte clase. Și dacă Dumnezeu a putut face aceasta prin acel om, ce poate face prin tine și prin mine? Dacă Dumnezeu a putut să-l ducă pe acel om în jurul lumii în campanii de vindecare; dacă a putut predica la mii de mile depărtare; dacă a putut avea o jumătate de milion de oameni la o întâlnire; dacă el a putut avea treizeci de mii de convertiți într-o singură adunare; dacă a folosit un om ieșit din Kentucky fiind disprețuit și respins, fără nici o educație și fără nici un sprijin, de ce nu ar putea să mă folosească Dumnezeu și pe mine să-L mărturisesc aproapelui meu? De ce nu ar putea Dumnezeu să-Și strălucească Lumina Lui prin mine, acolo unde lucrez? De ce nu poate Dumnezeu să mă folosească pentru a-mi binecuvânta frații și surorile? De ce nu pot sluji într-un loc, în Trup? Ce este diferit? Nu există nici o diferență. Trebuie doar să trecem de propria noastră gândire și să-I permitem lui Dumnezeu să fie Dumnezeu; să-I permitem lui Dumnezeu să aibă un scop în viața noastră.
Și vă spun: dacă sunteți o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, înainte de a vă forma în pântecul mamei voastre, El v-a cunoscut și v-a rânduit să fiți ceva în această lume; să-I fim un martor, să-I fim Mireasă.
Eu spun: Doamne, ajută-mă să trec dincolo de propria mea viziune limitată și să văd așa cum vezi Tu. Eu vreau să fiu ca Ghedeon; deși sunt cel mai mic, cel mai neînsemnat, Tu poți să faci prin mine ceva ce eu nu pot face niciodată de la mine însumi. Dumnezeu să ne ajute! Să ne rugăm împreună.
Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim Doamne, Isuse, pentru această zi pe care ne-ai dat-o. Îți mulțumim pentru tot ce ai făcut pentru noi. Doamne, Tu ne-ai rânduit pe fiecare dintre noi să facem ceva, să fim un martor și o lumină pentru a servi unui scop.
Doamne, diavolul ar vrea să ne împiedice, ar vrea să ne facă să greșim sau să ne simțim incapabili, neputincioși și nevrednici, dar Tu ai rezolvat problema vredniciei când ai atârnat pe Calvar, de aceea noi nu suntem vrednici prin meritul nostru, ci prin alegerea Ta, iar pentru cei pe care i-ai ales, ai vărsat Sângele Tău scump pentru a ne curăța, pentru a ne spăla și pentru a ne elibera din robia păcatului. Doamne, Tu ne-ai făcut liberi, liberi să slujim, liberi să lucrăm și să înaintăm în această măreață Evanghelie.
Doamne, mă rog pentru cei care se luptă cu aceste întrebări, pentru acei care se luptă să creadă că sunt prețioși în ochii Tăi, că sunt acceptați în Cel Preaiubit, că au un scop în această viață și că Tu le-ai dat ceva de făcut. Doamne, Te rog să rupi acel jug, să rupi acea barieră ca să putem să ne vedem pe noi înșine așa cum ne vezi Tu, și să putem merge mai departe cu ajutorul Tău, prin harul Tău, pentru că noi nu suntem vrednici. Așa cum a spus apostolul Pavel, Doamne: „Eu nu sunt vrednic să fiu un apostol al Tău, dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt.”
Doamne, te rog să mergi chiar acum la fiecare inimă, și să ne trezești la realitatea chemării Tale în viețile noastre. Noi putem spune: „Nu sunt vrednic să fiu Mireasa Ta; nu sunt vrednic să Îți strălucesc Lumina; nu sunt vrednic să-Ți duc Adevărul, dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt.”
Dumnezeule, ajută-ne să umblăm în această lume realizând acest lucru; ajută-ne să mergem înainte spre plinătatea înfierii și să manifestăm plinătatea mântuirii.
Te iubim, Tată, și Îți mulțumim pentru această zi. Îți suntem recunoscători pentru mântuirea noastră, Îți mulțumim pentru acest Mesaj, pentru Adevărul care ne eliberează. Te rugăm să ne ajuți să mergem înainte mulțumitori că suntem eliberați de condamnare, fără gânduri care ne-ar lega și ne-ar reține. Tu ne-ai eliberat, Doamne, și Îți mulțumim, Te lăudăm, ne încredințăm Ție, și Te rugăm să ne folosești, Doamne. Folosește-ne ca niciodată înainte, dă-ne îndrăzneala pe care au avut-o Petru și Ioan în fața oricărei opoziții, pentru că știm că ne-ai chemat, ne-ai echipat și ne-ai trimis ca lumini în această lume. Ajută-ne să mergem înainte purtând această lumină. Doamne, Te rugăm să ne ajuți în Numele lui Isus Hristos. Amin.