Tatăl nostru ceresc, ne-am adunat împreună pentru că-L credem pe Domnul Isus. Printre noi se află şi bolnavi şi suferinzi, de aceea am dedicat serviciul din seara aceasta vindecării bolnavilor şi trupurilor zdrobite.
Doamne, pianistul a cântat acel cântec frumos: „Atunci a venit Isus”, iar noi Te rugam să vii în scenă pentru noi, în seara aceasta, şi să-i vindeci pe toţi cei suferinzi, astfel încât să nu mai fie nici o persoană slăbită printre noi.
Ajută-ne să privim spre Cuvântul Tău şi să găsim credinţa necesară, pentru ceea ce ne stă în faţa, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.
Ştiu că mulţi lucrează şi trebuie să ajungă acasă devreme, de aceea nu voi vorbi prea mult, căci după aceea vom avea un rând de rugăciune. Acest lucru îmi dă ocazia de a cuprinde şi urgenţele care sunt în încăpere, pe cei pe care i-am văzut înainte de a veni aici. Unii dintre ei sunt în stare foarte gravă. Eu am făcut chemările şi rugăciunile pentru bolnavi, iar Domnul Isus nu a întârziat niciodată să-Şi arate mâna îndurătoare şi să-i vindece pe cei bolnavi şi suferinzi dovedind astfel cât de minunat este El.
Noi nu intrăm prea des în astfel de servicii de vindecare, pentru că de obicei Duhul Sfânt vine imediat ce apare vreun caz grav, şi prin duhul deosebirii spune ceva despre el.
M-am gândit că dat fiind faptul că ne-am adunat pentru a doua oară astăzi, să dedicăm acest serviciu rugăciunii pentru bolnavi, deoarece cred în vindecarea divină şi cred că ea este o poruncă biblică. Noi nu putem predica Evanghelia fără să includem şi vindecarea divină.
S-ar putea ca duminica viitoare să fiu din noi aici. Dacă Billy nu vă va anunţa nimic înseamnă că aşa va fi. Atunci este Ziua Muncii, aşa că vă veţi putea odihni.
Vă mai amintiţi de băiatul care a fost adus aici în timpul prezentării Peceţilor. Medicii spuseseră că are febră reumatică şi că trebuie să stea culcat doar pe spate şi să bea cu ajutorul unui pai. Atunci părinţii l-au adus aici şi s-a făcut rugăciune pentru el, iar Domnul Isus l-a vindecat complet, aşa că a putut merge din nou la şcoală. Profesorii au chemat un specialist să îl consulte, iar acesta a rămas uluit de ceea ce a văzut, căci băitul era perfect sănătos. De ce aceasta? Pentru că atunci când a fost chemat, Isus a venit şi a rupt puterea celui rău, eliberându-l pe băiat.
Este ciudat că eu am vrut să rog pe cineva să cânte cântecul acesta: „Atunci a venit Isus!” şi iată că, fără să spun, s-a cântat chiar cântecul acesta.
Eu apreciez foarte mult efortul vostru, pentru că mulţi dintre voi trebuie să conducă toata noaptea, ca să ajungeţi pe dimineaţă la serviciu.
Uneori, Satana vine la mine cu tot felul de şoapte, cum ar fi: „Nimănui nu-i pasă de tine şi nu ai nici un prieten în lumea aceasta.” Să nu uitaţi însă că nici eu nu sunt scutit de ispite. Vedeţi? Şi eu trebuie să le biruiesc.
Eu am aici un prieten şi el avea un alt prieten care nu credea în vindecarea divina, ci spunea: „În toate predicile acelea despre vindecarea divină nu este nimic.”
Şi tânărul acesta locuieşte in Kentucky, aproape de casa unei femei bătrâne care era pe moarte din cauza cancerului. Sora ei a venit la adunare într-o seară şi a adus o batistă pe care voia să mă rog, iar Duhul Sfânt a chemat-o şi măcar că nu mai fusesem niciodată acolo, deci n-o cunoşteam, i-a spus că are în poşetă o batistă pentru ungere, pentru că a lăsat-o acasă pe sora ei grav bolnavă de cancer la stomac. El i-a mai spus că medicii au abandonat-o, după care am spus: „Du-te, pune batista pe faţa acelei femei, căci Aşa vorbeşte Domnul: ea va trăi.”
În seara aceea, vecinii au crezut că la femeia aceea a venit Armata Salvării, căci fratele Ben s-a dus şi a pus batista peste ea. De atunci, femeia a fost atât de bine încât nu şi-a făcut doar treburile ei, ci a început să-i ajute şi pe vecini.
Şi discutând cu câţiva sceptici, tânărul de care vă spun i-a întrebat:
„Atunci cum explicaţi vindecarea acestei femei? Spuneţi! Voi ştiţi că era bolnavă de cancer şi că a fost dusă la spital la Luisville, unde medicii au deschis-o, dar au închis-o la loc pentru că nu puteau face nimic pentru ea. Totuşi, ea este perfect sănătoasă. Explicaţi-mi cum vine aceasta.”
Vedeţi? Acest caz este identic cu cel din Biblie, unde scrie că „ei n-au putut spune nimic, pentru că omul acela stătea chiar în mijlocul lor.”
Aceasta îl face pe Satan de ruşine, nu-i aşa? Omul cu care se întâmplase minunea era acolo.
Înviază Dumnezeu morţii? Iată că aici stă unul care a fost înviat din morţi.
Vindecă El bolnavii? O, Doamne, pretutindeni în sală s-ar putea ridica mâini care să dovedească că Dumnezeu vindecă. Iar noi ştim că El este marele „Eu sunt”, nu Eu am fost, nici Eu voi fi, ci „Eu sunt”. Aşa este. Ceea ce înseamnă că este un prezent continuu. El este pretutindeni în fiecare clipă. Acelaşi ieri, azi şi in veci.
Acum aş vrea să intrăm în Biblia binecuvântată, de unde aş vrea să citesc un text care mă mişcă întotdeauna. Apoi aş dori să chem un rând de rugăciune şi să ne rugăm pentru toţi cei ce doresc aceasta.
Să deschidem deci la Marcu 11, de unde voi citi începând cu versetul 22. Multora dintre voi, acest text le este foarte familiar. Frate Russell, acesta este textul la care mă gândeam atunci când El mi-a vorbit despre acele veveriţe şi a spus: „Dacă vei zice…” nu „Dacă Eu voi zice…”
Acum haideţi să citim textul:
„Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!”
Adevărat vă spun, că dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi nu se va îndoi în inima lui, şi va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi primit, şi-l veţi avea.
Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.
Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.”
Deci credinţa se bazează pe iertare.
După cum am spus şi azi dimineaţă, noi încercăm să aducem biserica într-un punct unde să putem vedea lucrări apostolice, lucrări după care tânjim cu toţii să le avem în mijlocul nostru. Ele sunt la uşă, dar noi vrem să vedem mai mult. Noi vrem să vedem o adevărată cascadă de asemenea lucrări care curg peste alţii, căci, amintiţi-vă: Isus nu Şi-a folosit niciodată puterea pentru Sine, ci a folosit-o doar pentru ceilalţi. Pentru aceasta a fost trimis.
Voi vă gândiţi adesea: „De ce un om plin de putere, cum a fost El, a trebuit să fie bolnav?” Da, domnilor.
Odată am citit într-o carte, că după ce l-a înviat pe fiul unei văduve din Nain (cred că este vorba de cartea „Prinţul din casa lui David”), El s-a aşezat pe o piatră şi a gemut din pricina durerii de cap. Vedeţi?
El a purtat suferinţele şi durerile noastre. Dacă scrie că le-a purtat înseamnă că le-a împachetat şi le-a luat cu El; înseamnă că şi El a trecut prin toate problemele prin care trecem noi ; înseamnă că a avut boli, că a fost ispitit, că a avut necazuri şi frământări la fel ca noi. De ce aceasta? Pentru că El trebuia să fie Mijlocitorul nostru şi ca urmare, trebuia să fie părtaş tuturor problemelor cu care ne confruntăm noi.
Eu cred că fiecare cuvânt şi fiecare iotă din Scriptură, este adevărată. Astăzi sunt o mulţime de critici care nu vor să creadă aceasta, dar acesta este adevărul.
Odată, un critic a spus că atunci când Isus i-a trimis pe ucenici după acel măgar, ar fi aranjat mai dinainte să fie legat acolo. Vedeţi, ei nu pot să-L înţeleagă pe Dumnezeu.
Ieri, Domnul mi-a spus că voi da mâna cu fratele Dauch, dar ceea ce a fost foarte ciudat este că el nu a venit la adunare. Totuşi când am coborât din maşină, el tocmai trecea strada, aşa că a venit la mine şi am dat mâna. Prima dată, nu m-a cunoscut pentru că nu avea ochelarii la el, dar când mi-a auzit vocea a început să plângă şi a venit la mine.
Ce era aceea? Împlinirea a ceea ce spusese Domnul atunci când el se afla sub clopotul de oxigen, între viaţă şi moarte.
Atunci eu i-am spus: „Frate tu vei sta din nou în biserică”, căci aceasta era dorinţa din inima lui.
Când am ţinut adunarea din Chicago, ar fi dorit să fie şi el acolo, dar nu s-a putut. Totuşi, eu i-am trimis o felicitare şi i-am spus că ne vom ruga pentru el, ca să se facă cât mai repede bine. Un frate iubit, care l-a vizitat, a spus că-şi dorea tare mult să vină acasă, iar în seara aceasta iată-l stând în mijlocul nostru. Vedeţi? Aşa ceva nu se putea aranja dinainte sau, dacă vreţi, Cel ce a „aranjat” acest lucru este Dumnezeu, care face toate lucrurile să lucreze desăvârşit.
Odată, un alt critic, mi-a spus: „Păi, nu-i de mirare că Isus a putut sătura cinci mii de oameni cu cele cinci pâini, pentru că în zilele acelea pâinile erau mari. El a tăiat doar acele pâini în bucăţi.”
„Aş vrea să nu uiţi că băieţelul de la care le-a luat, le avea pentru dejunul lui.” i-am spus eu.
Vă daţi seama? Un băieţel avea cinci pâini cu care s-au putut hrăni cinci mii de oameni mari , iar după ce s-au săturat, s-au ridicat şi douăsprezece coşuri cu firimituri. Dar ce să-i faci! Aceştia sunt criticii. Însă necredinţa lor nu schimbă deloc Cuvântul lui Dumnezeu, ci El merge mai departe.
Acum vreau să vorbesc despre credinţă, despre un fel diferit de credinţă, şi anume: despre credinţa desăvârşită, căci aceasta este un lucru foarte mare.
Credinţa despre care ni se vorbeşte în Biblie vine în urma auzirii, iar tu nu poţi mântuit fără credinţă. Dar ce este credinţa? Credinţa este încredinţarea că vei avea ceva atunci când nu se vede nimic.
Prin ceea ce vă spun încerc să aduc credinţa în inima voastră ca să fiţi gata pentru rândul de rugăciune care va fi chemat peste câteva minute.
Biblia spune că „cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este…” (Evrei 11.6b).
Aceasta înseamnă că este imposibil să-L împaci pe Dumnezeu fără credinţă. Dacă spui că Îl crezi şi nu L-ai văzut niciodată, înseamnă că ai credinţă în Dumnezeu, căci dacă L-ai vedea, aceea n-ar mai fi credinţă.
Înţelegeţi? Tot ce este perceput prin simţuri, nu mai este credinţă, ci este un fapt dovedit ştiinţific.
Dar voi trebuie să-L acceptaţi pe Dumnezeu, prin credinţă. Deci, cine vine la El trebuie să Îl creadă, iar credinţa vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu.
Mai întâi, trebuie să credeţi că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu, apoi trebuie să veniţi la El, prin Cuvânt. Luaţi numai Cuvântul şi vedeţi ce spune, căci tot ce este contrar Cuvântului e greşit.
Avraam a trebuit să creadă doar ceea ce i-a spus Glasul care i-a vorbit, iar când era de 100 de ani era mai puternic, pentru că a crezut ceea ce îi fusese făgăduit cu 25 de ani în urmă. Vedeţi? El a crezut.
Biblia spune că „el nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţa, ci întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.” (Romani 4.20-21).
Aceasta trebuie să fie calea fiecăruia dintre noi. Voi trebuie să veniţi la El cu o credinţă neclintită, fiind pe deplin încredinţaţi că El Îşi va ţine făgăduinţa.
Problema este că voi trebuie să ajungeţi la starea în care să aveţi o credinţă neclintită de aceea, vreau să vă vorbesc puţin despre ea.
În Evrei 11.1 ni se spune că „credinţa este o încredere neclintită, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”
Acesta este punctul în care foarte mulţi pierd vindecarea sau ceea ce au cerut. Vedeţi? Ei nu cred. De ce? Pentru că credinţa nu este ceva imaginar ci este o încredere neclintită.
Acum ascultaţi cu atenţie.
Credinţa nu este ceva imaginar, ci este la fel de reală ca orice alt simţ al trupului vostru. Ea este tot atât de reală ca şi ochii cu care văd, de exemplu, o foaie de hârtie sau o lumină. Da, ea este la fel de reală ca şi celelalte simţuri doar că, spre deosebire de ele, nu poate fi arătată. Ea vă aparţine numai vouă. Amin. Este a voastră; este ceea ce posedaţi voi; este ceva adevărat, nu o imaginaţie. Ea este la fel de reală ca orice alt lucru; este la fel de reală ca şi cum ştiţi că conduceţi o maşină; este la fel de reală ca şi cum ştiţi că sunteţi în biserică; este la fel de reală ca vocea mea pe care o auziţi. Credinţa este o încredinţare, nu o imaginaţie, nu o emoţie sau ceva de felul acesta, ci este ceva ce aveţi. Şi ea vine la voi prin auzirea Cuvântului şi numai prin auzirea Lui, pentru că este scris: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10.17).
Aceasta înseamnă că credinţa voastră nu este într-un om, într-un grup de oameni, sau într-o organizaţie, ci este în Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Cuvântul. Vedeţi? Credinţa voastră este în Dumnezeu, iar El a spus în Cuvântul Său: „Dimpotrivă! Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi…” (Romani 3.4).
De aceea, voi aţi văzut că dacă cineva face ceva după un cuvânt sau o făgăduinţa a lui Dumnezeu, se ridică imediat unii care spun: „Păi, şi eu pot face aceea!”. Aceasta este o imaginaţie a lor, iar dacă încearcă s-o facă se trezesc afară şi nenorociţi.
Credinţa este o încredinţare, iar voi trebuie să posedaţi Ceva care să vă ducă la ea.
Credinţa este ca şi cum mi-aţi cere un stejar iar eu v-aş da o ghindă. Potenţial, voi aveţi stejarul, doar că încă nu se vede. Dar când ghinda pusă în pământ, încolţeşte, veţi avea un stejar. Vedeţi? Dacă voi aveţi descoperirea cu privire la acest lucru, veţi primi o credinţă desăvârşită, o credinţă care nu poate cădea.
Acesta-i motivul pentru care aceste vedenii sunt atât de importante pentru mine: ele s-au dovedit a fi adevărate de fiecare dată. Vedeţi? Mai mult, eu ştiu că El a făgăduit aceste lucruri pentru timpul acesta. De aceea, voi ştiţi pe ce staţi atunci când vorbeşte El. Aceasta îmi dă credinţă, pentru că El nu poate face nimic contrar Cuvântului scris căci, dacă ar fi contrar, eu n-aş fi putut avea credinţă în El. Dar El a adus totul înapoi la Cuvânt, iar credinţa adevărată vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu. Voi trebuie să auziţi Cuvântul. Da, tot ce vă trebuie este să auziţi Cuvântul.
În Evrei 11, noi am putut vedea ce au făcut cei care au avut credinţă. Vedeţi, de multe ori oamenii au credinţă astăzi, iar mâine nu mai cred, dar când Dumnezeu va ancorat o dată pentru totdeauna, iar voi Îl vedeţi, nu mai există nimic care v-ar putea clinti de acolo.
Dacă însă bâjbâiţi, vă poticniţi, vă avântaţi încercând asta sau cealaltă, mergeţi când aici, când dincolo, să ştiţi că aceasta dovedeşte că nu aveţi credinţă.
Fraţilor, eu vreau să înţelegeţi un lucru, şi anume, că biserica trebuie să se ridice în puterea lui Dumnezeu. Cum? Noi am ajuns foarte aproape de sfârşit, de aceea cred că biserica a ajuns la o statură la care poate fi învăţată şi lucruri mai adânci pentru ca toată credinţa prefăcută sau formală, să fie ştearsă, iar noi să intrăm în ceva adevărat.
Este nevoie să ştiţi ceva. Dacă-mi spuneţi:
- Frate Branham, aceea nu-i lumina, vă răspund:
- Totuşi, eu ştiu că aceea este lumina.
- Dar de unde ştiţi că este lumina?
- Pentru că o văd.
- Dar de unde ştii că nu eşti greşit?
- Ochii mei m-au încredinţat întotdeauna că aceea este lumina.
Vedeţi? Acesta-i motivul pentru care eu cred aceste vedenii: pentru că au spus întotdeauna numai adevărul, dovedind că vin din Cuvânt. Deci, dacă El spune ceva, aşa este. Voi auziţi adesea spunându-se: „Aşa vorbeşte Domnul”, ceea ce este total în spatele gândirii omeneşti; este de undeva de sus, de pe tărâmul gândirii lui Dumnezeu, iar voi staţi aici, exact ca şi mlădiţele care vin din butuc.
Vedeţi, Dumnezeu îi foloseşte pe oameni şi numai pe ei. El nu se foloseşte de maşinării; El nu se foloseşte de grupuri de oameni şi nici de organizaţii, ci întotdeauna se foloseşte de indivizi.
Acum, credinţa este o încredinţare şi noi ştim că toate lucrurile au fost făcute prin Cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa nu este o imaginaţie, ci este o încredinţare, o încredere desăvârşită.
Uneori oamenii spun: „O, păi eu am toată credinţa!” Da? Atunci ce mai căutaţi aici? Vedeţi? Chiar ceea ce faceţi dovedeşte că nu aveţi ceea ce pretindeţi. Dacă aveţi credinţă ce mai căutaţi în rândul de rugăciune? Dacă aţi avea credinţă desăvârşită, aţi privi drept spre Dumnezeu, aţi crede şi aţi fi vindecaţi. Atunci nu aţi mai avea nevoie să veniţi în rândul de rugăciune; nu aţi mai avea nevoie de toate aceste lucruri, pentru că credinţa voastră le-a făcut pe toate. Vedeţi?
Ce rost ar mai avea să spun: „Voi îmbrăca o cămaşă!” când sunt deja cu cămaşa pe mine?
Voi întrebaţi: „Dar de unde ştii că ai cămaşa pe tine?”
„Pentru că o văd şi o simt; deci ştiu că este acolo.”
Totul este atât de real, dovedind că credinţa desăvârşită deţine controlul. Atunci voi nu mai aveţi nevoie de nimic altceva, pentru că ştiţi că totul este rezolvat deja.
„Dar cum poţi şti aceasta?”
„Îţi spune credinţa.”
Asta-i tot. Înţelegeţi ce vreau să spun? Aceasta este credinţa desăvârşită.
„Bine”, ziceţi voi, „dar Biblia spune să îi chemăm pe bătrânii bisericii, să ne ungă cu untdelemn şi să ne facă ungerea, căci atunci vom fi vindecaţi.”
Aceasta o faceţi de la voi, iar când treceţi prin aceasta spuneţi: „Păi, nu se vede nimic!” Aceasta mă face să vă spun că voi nu aţi avut credinţă, pentru că adevărata credinţa va acţiona chiar acolo, pe loc.
Uitaţi-vă la femeia cu scurgerea de sânge. Ea a spus: „Dacă aş putea să mă ating doar de poala hainei Lui, mă voi vindeca.” Şi îndată ce a făcut-o, a simţit că acea scurgere de sânge a încetat. Vedeţi, aceasta e dovada că ea a crezut cu adevărat.
Când L-a atins, Isus s-a întors şi a întrebat: „Cine s-a atins de Mine?” Acea credinţa desăvârşită. Vedeţi? Şi aceeaşi credinţă desăvârşită Îl atinge şi astăzi pe Isus Hristos. Femeia aceea a primit ceea ce dorea, pentru că a avut credinţă desăvârşită.
Noi am văzut că la început ucenicii nu au avut o credinţă desăvârşită. Ei nu au avut-o pentru că-L aveau pe Isus în mijlocul lor, însă după ce timpul a trecut, Isus nu a mai fost cu ei.
Dar voi nu puteţi avea credinţa desăvârşită, dacă nu aveţi Duhul Sfânt, căci El este Cel care v-o aduce.
Poate ziceţi: „Vrei să spui că ucenicii nu au avut o credinţă desăvârşită?”
Nu au avut-o, iar dovada este că atunci li s-a adus acel copil epileptic, nu au putut scoate demonul din el măcar că au încercat. Atunci tatăl băiatului s-a dus la Isus şi I-a zis: „M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.” (Marcu 9.18b). Şi Biblia spune mai departe, că ucenicii L-au întrebat pe Domnul Isus, după aceea: „Noi de ce nu am putut să scoatem duhul acela?” (v.28b). Şi Isus le-a răspuns: „Pentru că nu aveţi credinţă.” Aşa este.
Acum, amintiţi-vă că ei aveau putere, deoarece Isus le dăduse putere să vindece bolnavii, să învieze morţii, să scoată dracii, etc. (Matei 10.8). Deci, ei aveau putere, dar nu aveau credinţa ca să se poată folosi de această putere.
Aici este Tabernacolul Branham, astăzi.
Şi aici se află Mireasa: Duhul Sfânt este aici cu Putere, dar voi nu aveţi credinţa ca s-o mişcaţi. Înţelegeţi ce vreau să spun?
Este nevoie de credinţă pentru a mişca puterea.
Dacă introduc un cartuş în armă, apoi o armez, trebuie să apăs pe trăgaci dacă vreau să se întâmple ceva. Puterea este în pulbere, dar este nevoie ca focul să ajungă la ea ca s-o aprindă. Vedeţi? Puterea este în acel cartuş, dar este nevoie de ceva ca să îl pună în mişcare.
Aceeaşi este problema şi cu puterea Duhului Sfânt. Este nevoie de credinţa desăvârşită ca să pună în acţiune puterea care a venit peste noi. Credinţa este aceea care mişcă puterea, încât să vedem întâmplându-se lucruri măreţe.
Atunci tu poţi intra cu inima plină de bucurie în camera bolnavilor, deoarece ştii exact ce se va întâmpla şi ce trebuie să spui, pentru că El ţi-a descoperit voia Sa. Aceasta te face să păşeşti înăuntru şi să spui: „Aşa vorbeşte Domnul: ridică-te, în Numele lui Isus Hristos!”
Aceasta este credinţa desăvârşită! Dacă acolo vor fi zece milioane de oameni care vor spune că nu se va întâmpla nimic, tu ştii că se va întâmpla, fără nici o urmă de îndoială. Oricine, orice ar spune, tu stai neclintit pe credinţă.
Vi-l puteţi imagina pe Iosua, adunând bătrânii şi spunându-le: „Fraţilor, noi suntem slujitorii lui Dumnezeu, de aceea aş vrea să-L rog pe Domnul să mai lase, dacă vrea, soarele puţin pe cer.”?
Dar nu, el nu a făcut aşa. Iosua avea nevoie de aceea, fără rugăminţi, fără nimic. El a poruncit pur şi simplu: „Soare, stai pe loc, căci am nevoie de tine în slujba Domnului! El m-a trimis aici să împlinesc o lucrare, iar eu vreau s-o fac cât se poate de bine! Dacă tu vei apune, vrăjmaşii vor avea timp să se reorganizeze şi atunci îmi vor pricinui multe necazuri. Deci, stai pe loc, şi la fel tu, lună!” Amin. Şi Biblia spune că soarele şi luna s-au oprit pe loc aproape 24 de ore.
Acum, dacă pământul se învârte iar soarele stă pe loc, ce se întâmplă? Dacă negi că s-ar fi întâmplat acel lucru, dacă spui că Cuvântul lui Dumnezeu nu este adevărat, eşti un necredincios. Ştiinţa spune că dacă pământul s-ar opri, totul s-ar distruge.
Atunci cum este? Spun aceasta, pentru că pământul s-a oprit. Nu ştiu cum a fost posibil acest lucru, dar s-a întâmplat.
Eu nu ştiu cum procedează Duhul Sfânt, dar Îl simt peste mine; nu pot să vă spun care sunt medicamentele Lui, dar vă pot spune binecuvântările Lui. Asta-i tot ce ştiu.
Ucenicii aveau putere, dar cu toate acestea nu l-au putut vindeca pe băiatul acela. Isus le dăduse putere să vindece tot felul de boli, să scoată draci, să cureţe lepra, să învieze morţii. Vedeţi? El le-a dat putere, dar nu aveau credinţă ca să se folosească de ea. Din cauza aceasta, L-au întrebat pe Isus: „Noi de ce nu am putut să-l scoatem?”
Ei aveau Cuvântul; şi Cuvântul era făcut trup; şi Cuvântul le-a spus: „Vă dau putere!” Amin. „Vă dau putere!” Astfel, ei au avut putere, dar nu au avut credinţă să folosească puterea pe care le-a dat-o Cuvântul. Înţelegeţi ce vreau să spun?
Dar Isus avea putere. El era Cuvântul şi credea că ceea ce spune se va împlini întocmai, de aceea a spus:
„O, neam necredincios! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine!” (Marcu 9.19).
Lângă putere El avea şi credinţa. Cum adică? El a spus: „Fiul nu poate face nimic de la Sine…” (Ioan 5.19). De ce a vorbit aşa? El ştia cine este; ştia că este Cuvântul şi avea credinţă în Dumnezeu, care îl făcuse să fie Cuvântul. El era Cuvântul şi ştia că Dumnezeu este în El, iar aceasta I-a dat credinţă. De ce? Pentru că a înţeles care era poziţia Lui. El ştia ce era pentru că Scriptura vorbea despre aceasta. Fiecare text era astfel legat încât să dovedească că El era exact ceea ce spunea Scriptura că va fi, iar El ştia aceasta. De aceea S-a bizuit pe ceea ce L-a făcut Dumnezeu.
Şi dacă El a făcut aceasta, noi, care spunem că suntem credincioşi, nu am putea face la fel? Cuvântul spune că „aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…”
El avea credinţă în ceea ce era, iar dacă voi sunteţi credincioşi, dacă aveţi credinţă în ceea ce sunteţi, dacă aveţi credinţă în Dumnezeu, atunci Biblia spune:
„…dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.„ (1 Ioan 3.21).
Observaţi? „Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu”. Dar câtă vreme faceţi lucruri care nu sunt bune, nu puteţi avea îndrăzneală la Dumnezeu. De ce? Pentru că ştiţi imediat că sunteţi greşiţi. Da, imediat ştiţi că sunteţi păcătoşi prin faptul că ştiţi că sunteţi greşiţi.
Dar când inima nu vă osândeşte şi ştiţi că sunteţi credincioşi şi că nu există nimic între voi şi Dumnezeu, puteţi cere ce veţi vrea şi veţi şti că primiţi pentru că şi vouă v-a fost dat Cuvântul la fel ca şi ucenicilor.
Prin urmare, singurul lucru pe care trebuie să-l mai faceţi este să aveţi credinţă în ceea ce sunteţi; să aveţi credinţă în ceea ce spune Cuvântul că sunteţi.
Şi Isus a avut credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu, care spunea cine este: „Cercetaţi Scripturile…căci ele mărturisesc despre Mine”. (Ioan 5.39). Nu a vorbit despre El, David şi toţi prorocii din vechime?
Şi ce spunea El? „Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer…” (Ioan 6.51a) „Eu sunt Pomul vieţii din grădina Eden. Eu sunt toate aceste lucruri. Eu sunt Cel ce sunt!” Amin.
Printr-o credinţă desăvârşită, El ştia că era Mesia, Unsul, şi că Duhul lui Dumnezeu era peste El fără măsură.
„Eu nu fac nimic de la Mine, ci totul este prin credinţa în Dumnezeu.” Iar Dumnezeu era în El, Cuvântul manifestat.
O, iar când Cuvântul lui Dumnezeu vine în voi, El se manifestă prin voi pentru că sunteţi nişte credincioşi. Vedeţi? Şi a fi credincios înseamnă că credinţa lui Dumnezeu se mişca prin voi.
Vă place? Mie îmi place mult să învăţ despre cum trebuie să fie adevărata credinţă.
El ştia fără nici o umbră de îndoială că era Fiul lui Dumnezeu. De unde ştia aceasta? Pentru că Cuvântul lui Dumnezeu Îl identificase cine este. Din cauza aceasta El a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, căci ele sunt Cuvântul manifestat, care a fost făgăduit.” –(Ioan 10.37-38 – parafrazare) -.
O, dacă aţi putea vedea aceasta!
Vedeţi voi, Cuvântul singur s-a identificat cine este. Astfel El a spus: „Cine mă poate acuza că am păcat?” Cu alte cuvinte. „ Cine poate să-Mi arate că viaţa Mea şi lucrările Mele nu împlinesc exact ceea ce ar trebui să facă Mesia?”
Nimeni nu putea spune nimic, pentru că era exact aşa. El avea credinţă să creadă că orice va spune, se va împlini întocmai. Dar nu numai atât, ci a mai spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi”, după care a adăugat: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că voi fi cu voi, chiar în voi”, de aceea, „…să nu vă îngrijoraţi gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela; fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.” (Matei 10.19-20).
şi: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.” (Ioan 14.10).
Înţelegeţi ce vreau să spun?
Un creştin adevărat, ar trebui să se identifice cu cuvintele spuse de Isus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede…” Şi eu vă întreb: Cum este posibil să pretinzi că eşti credincios şi să negi aceste cuvinte? Vedeţi? Nu se poate.
Adevărul este că tu nu eşti credincios de aceea nu poţi fi urmat de aceste semne. Da, tu crezi numai ce vrei, iar restul pui la o parte, dar trebuie să iei tot Cuvântul şi să-L crezi în întregime, căci numai când Îl crezi sincer (când nu ai o credinţă formală, ci-L crezi cu adevărat), vei fi urmat de semnele date celor credincioşi.
O, aţi putea compara un creştin de astăzi cu unul de atunci? Nu, pentru că ucenicii umblau în puterea Duhului şi acţionau în puterea Duhului Sfânt, ca nişte întemniţaţi, aşa cum am predicat aseară. Un întemniţat al Cuvântului şi al voii lui Dumnezeu, nu ar face nici o mişcare până nu este trimis de Dumnezeu.
Nu aţi vrea să vedeţi o biserică ridicându-se astfel? Va fi o astfel de biserică. Da, ea trebuie să vină, şi eu cred că este pe drum chiar acum, pentru că acelaşi Cuvânt care s-a identificat atunci, ne identifică şi pe noi. Vedeţi?
„Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.” (Ioan 2.3-4).
Poate zici: „Păi, eu nu le cred pe toate…” Atunci eşti un necredincios. Dacă Biblia spune aşa, înseamnă că aşa trebuie să fie, iar acest lucru este stabilit pentru veşnicie, căci ceea ce spune Biblia este adevărul.
Priviţi ce spune El în Ioan 15.14:
„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” – Dar vedeţi? Trebuie să aveţi credinţă în El.
Deci Isus avea credinţă pentru că ştia cine este. Credinţa a putut produce numai atunci când a ştiut cine era. Prin urmare, „dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele”, înseamnă că ştiţi cine sunteţi. Amin. Şi atunci, „cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.”
Nu ar fi minunat dacă cineva ar veni în rândul de rugăciune şi ar spune: „Sunt creştin şi nu am nici o apăsare, pentru că inima mea nu mă osândeşte cu nimic, iar Ceva îmi spune că toate suferinţele mele vor înceta începând din seara aceasta.”? Atunci veţi merge cu ceva de aici.
Poate aţi simţit emoţii şi aţi făcut o mulţime de lucruri, dar nu aceasta contează, pentru că singura care lucrează este credinţa desăvârşită care se manifestă în voi ca o încredinţare neclintită. Când ea este acolo nu mai există nimic care să vă poată clinti.
Poate că doctorul îţi spune că vei muri până luni pentru că ai cancer, dar dacă în inima ta vine acea credinţă desăvârşită, care îţi dă o încredere neclintită, vei putea să-i râzi medicului în faţă.
Atunci vei fi ca bătrânul Ilie, când a coborât în faţa prorocilor lui Baal şi le-a spus: „Strigaţi tare…poate doarme…!” deoarece el ştia ce urma să facă Dumnezeu pentru că-i fusese descoperit.
El a mai spus: „Dumnezeul care va răspunde cu foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Şi tot poporul a răspuns: „Bine!”
Ceilalţi s-au tăiat şi au făcut tot felul de lucruri, zicând: „Baale, auzi-ne!” dar Ilie a stat liniştit. Mai mult, i-a luat în batjocură spunând: „Strigaţi tare, poate se gândeşte la ceva; sau are treabă, sau poate e în călătorie, sau poate doarme, şi se va trezi.” De ce aceasta? Pentru că ştia ce urma să se întâmple.
Apoi, când totul a intrat pe făgaş, a păşit în faţă şi a spus: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! (el nu a spus „Iacov”, adică „înşelător”, ci l-a numit „Israel”, adică „Cel ce luptă cu Dumnezeu”)
Deci: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Tu mi-ai arătat tot ce se petrece aici, iar eu am făcut întocmai cum mi-ai poruncit, de aceea, fă să se ştie!” (1 Împăraţi 18.27-36).
Şi când a spus aceste cuvinte, a căzut foc din cer. Ilie era pe deplin încredinţat că focul va cădea când va spune acele cuvinte. De ce? Pentru că aşa a spus Cuvântul.
Fraţilor, Biblia este acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu, iar când tu poţi primi încredinţarea (credinţa adevărată), când ştii cu siguranţă că făgăduinţa aceasta făcută de Dumnezeu, îţi aparţine, vei vedea roadele.
Oamenii mă întreabă adesea: „Frate Branham, cum te simţi când stai pe platformă şi vezi cum vin oameni din toate limbile ca să te rogi pentru ei? Nu te temi că ai putea greşi ceva?”
Nu, domnilor, eu nu mă tem pentru că fac exact ce mi-a spus El. Nu m-am temut niciodată, pentru că am crezut tot ce mi-a spus şi ştiu că cuvintele Lui sunt Adevărul. Dacă în seara asta, El ar veni şi mi-ar spune să mă duc la mormântul prezidenţial şi să-l ridic pe George Washington, aş invita întreaga lume să fie martoră. Da, eu le-aş spune tuturor: „Veniţi să vedeţi împlinirea cuvintelor Lui!”
I-aş chema pe critici şi le-aş spune: „Astăzi veţi vedea slava lui Dumnezeu. Luaţi-vă un scaun şi aşezaţi-vă pe el, căci mortul va ieşi din pământ de îndată ce-l voi chema.”
În ziua aceea, când un băieţel din Finlanda, zăcea mort de mai bine de o jumătate de oră, zdrobit tot, cu hemoragie pe nas şi pe urechi, cu picioarele rupte bucăţi şi desculţ, pentru că pantofii îi săriseră până departe, eu am privit spre el şi am spus:
„Acesta este băieţelul despre care mi-a vorbit Domnul”, după care i-am zis fratelui Moore: „Hai să vedem ce este scris pe ultima pagină din Biblia mea”. Atunci, fratele Moore şi fratele Lindsay, au citit următoarele:
„Se va întâmpla, zice Domnul, într-o ţară străină, într-o zonă cu mulţi brazi şi înconjurată de stânci. Băieţelul va avea o tunsoare rotundă, ca o oală, va purta pantaloni încheiaţi sus şi va avea ciorapi lungi pe picioare. Va avea ochi căprui dar îi vor fi daţi peste cap, deoarece va fi ucis într-un accident de maşină. Tu să-ţi pui însă mâinile peste el, căci va reveni la viaţă.”
Aceste cuvinte erau scrise în Biblie, şi iată că băieţelul zăcea acolo aşteptând Cuvântul. Eu am spus: „Dacă băieţelul acesta nu se va ridica, înseamnă că eu sunt un proroc mincinos, şi ca urmare, puteţi să mă daţi afară din Finlanda. Dar dacă el se va ridica, să cădeţi la pământ şi să vă pocăiţi!”, după care am adăugat: „Moarte, tu nu poţi să-l mai ţii!”
Am rechemat duhul lui, conform Cuvântului lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos, şi el s-a ridicat. Aşa este. Vedeţi?
De ce? Pentru că credinţa a luat conducerea, şi pentru că Dumnezeu a spus aşa.
În aceste zile Dumnezeu vorbeşte prin vedenii, dar dacă acea vedenie este contrară Cuvântului, e greşită.
Fraţilor, Cuvântul este mai mult decât o vedenie, aşa că, dacă o vedenie este contrară Cuvântului, daţi-i pace pentru că nu este de la Dumnezeu, căci El nu-Şi poate contrazice propriul Cuvânt.
Prin urmare, dacă Cuvântul ţi-a spus ceva, poţi să ai deplină încredere că acel lucru se va împlini întocmai.
Dacă Biblia spune: „îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi”, ei bine, frate, credinţa desăvârşită va lua conducerea când vei trece prin acest rând de rugăciune şi, când vei pleca de aici, o vei face strigând şi spunând:
„Totul s-a terminat! Totul s-a terminat!”
Dacă ai o dorinţă în inima ta şi crezi că atunci când a fost făcută rugăciunea pentru ea ai primit răspuns, nu mai este nimic de discutat cu privire la aceea. Acel lucru se va întâmpla negreşit, ca în cazul femeii cu scurgerea de sânge.
Acum priviţi. Isus avea credinţa desăvârşită. El a venit pentru că era Cuvântul. Dar imediat ce primeşti Cuvântul, şi tu devii Cuvântul, iar atunci se întâmplă ceea ce a spus Isus în Ioan 15.7: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.”
Vedeţi? Mai mult: „dacă veţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi nu vă veţi îndoi în inima voastră, ci veţi crede că ce ziceţi se va face, veţi avea lucrul cerut.
De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11.23-24).
Nici spaţiul şi nici timpul, nu vor putea schimba aceasta pentru că voi ştiţi că acel lucru este făcut, este încheiat.
Acum priviţi. Aici, în Ioan 15.7, El ne-a spus şi nouă: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” Aceasta se întâmpla atunci când vă recunoaşteţi poziţia, ca credincioşi, în Scriptură. Vedeţi?
Dar mai întâi, este nevoie să vă recunoaşteţi poziţia aşa cum Şi-a recunoscut-o şi El pe a Sa.
Când S-a arătat lui Cleopa şi prietenului său, după înviere, Isus le-a zis:
„O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?” (Luca 24.25-26).
Ascultându-L, cei doi se gândeau: „Omul acesta vorbeşte puţin diferit faţă de ceilalţi.” dar când au intrat în casă, şi-au dat seama că era chiar El.
Vedeţi, ochii lor erau întorşi de la El, dar când a procedat ca atunci când era încă cu ei, L-au recunoscut.
Acum, voi trebuie să credeţi că veţi primi ceea ce aţi cerut. Dacă credeţi, recunoaşteţi-vă poziţia de credincioşi; recunoaşteţi că toate aceste lucruri sunt pentru voi, iar dacă în viaţa voastră există ceva care vă osândeşte, puneţi mai întâi lucrurile în ordine, căci altfel, se pot ruga pentru voi o duzină de oameni credincioşi, pot să-şi pună mâinile peste voi şi să săriţi cu toţii în sus şi-n jos, sau pot turna goloane de ulei peste voi, căci nu se va întâmpla nimic. Aşa este.
Odată, am întâlnit într-un rând de rugăciune pe cineva căruia i-am spus că s-a mai rugat cineva pentru el, un om cu părul închis la culoare şi cu maxilare puternice. Acel bărbat era Oral Roberts. I-am spus şi numele oraşului în care s-a ţinut adunarea.
„Da, aşa este”, a răspuns persoana respectivă.
„Pentru tine s-a rugat acel bărbat, dar iată cauza pentru care nu ai primit ceea ce ai cerut: tu ai săvârşit un păcat pe care trebuie să te duci să-l mărturiseşti soţului tău. Dacă-l vei mărturisi, vei fi vindecată.”
Vedeţi? Rugăciunea nu vă ajută la nimic, până nu îndrepţi acel lucru rău, căci dacă inima voastră va condamnă cu ceva, Dumnezeu nu va putea intra acolo. Înţelegeţi?
Dumnezeu nu poate locui în inima voastră până nu îndreptaţi lucrurile, iar după ce totul este în ordine trebuie să aveţi credinţă. Din momentul acela, nu vă mai temeţi.
În cartea lui Iov citim că acest bărbat se temea. Şi lucrul de care s-a temut, acela i s-a întâmplat. Ce a adus acel lucru pentru el? Teama. Da, acel lucru i s-a întâmplat pentru că se temea de el. Dacă ar fi crezut, credinţa ar fi ţinut răul departe de el, dar teama l-a apropiat. S-a temut că se va întâmpla şi aşa a fost. Înţelegeţi? Dacă ar fi stat liniştit, încredinţat că nu se va întâmpla, nu i s-ar fi întâmplat nimic. Puteţi vedea ce vreau să spun?
Poate că atunci când veniţi în rândul de rugăciune, vă temeţi şi ziceţi: „Dar dacă nu am destulă credinţă?”
Dacă gândiţi aşa, nu se va întâmpla nimic pentru că voi trebuie să fiţi încredinţaţi că veţi primi ceea ce cereţi.
Iov s-a temut că toate acele lucruri vor veni peste el şi aşa a fost. Dacă vă temeţi că boala nu vă va părăsi, să ştiţi că nu va pleca. Dar dacă aveţi credinţă, veţi fi vindecaţi.
Întrebaţi-l pe un medic dacă nu este adevărat ce vă spun. Primul lucru pe care îl face când începe să trateze un bolnav, este să-i inspire încredere în medicamentul pe care i-l administrează. Dacă nu aveţi încredere în acel medicament, daţi-i pace. Sigur.
Atunci ce vă trebuie? Credinţa care aduce vindecarea. Ea acţionează tot timpul.
Voi ştiţi că şi Petru s-a temut. Cuvântul i-a spus că poate umbla pe apă, dar el s-a temut. După ce a pornit, când a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” (Matei 14.28), s-a gândit că cel care-l chemase să vină, era vreo stafie şi s-a îndoit. Vedeţi?
Mai întâi şi-a zis: „Este Domnul! Voi umbla pe ape până la El”, dar când a văzut valurile, s-a speriat.
Ştiţi ce s-a gândit?
Mai întâi şi-a zis: „Voi merge, pentru că Cuvântul mi-a poruncit s-o fac!” dar ştiţi care a fost următorul lucru pe care l-a făcut? S-a uitat la simptome: cât de mari erau valurile, cât de puternic sufla vântul şi s-a speriat. Ce a urmat? S-a dus în jos.
Vedeţi? De ce s-a temut, nu a scăpat; chiar aceea i s-a întâmplat. Desigur. Când a crezut că poate merge, a mers; dar când s-a temut, încredinţarea l-a părăsit, şi a început să se scufunde. Puteţi înţelege?
El avea încă credinţă, dar încredinţarea l-a părăsit. Încredinţarea l-ar fi dus pe vârful valurilor, direct la Domnul, dar pentru că nu avea o credinţă desăvârşită, nu a reuşit.
El credea că posedă acea credinţă, şi adevărul este că a avut-o când a coborât din corabie pe valuri, de aceea nu s-a gândit cât de puternic lovesc acele valuri. Nici măcar nu s-a gândit la aşa ceva.
Vedeţi? Dar atunci când începi să te gândeşti: „Stai puţin, am fost bolnav atât de mult timp încât…” Opreşte-te! Dacă gândeşti în felul acesta, poţi să te urci înapoi pe corabie. Încetează să mai gândeşti aşa!
Avraam nu a luat în seamă nici trupul lui aproape mort, nici pântecele sterp al Sarei. El nu s-a gândit la aşa ceva; nici măcar nu le-a luat în calcul, ci a privit doar la ce a spus Dumnezeu şi s-a dus mai departe.
Cât timp Petru a procedat aşa a putut merge pe ape, dar Isus a trăit într-o lume despre care nimeni nu ştia nimic, într-o lume a credinţei desăvârşite în Dumnezeul cel desăvârşit.
Dacă noi trăim în credinţa desăvârşită a unui creştin, ceea ce şi suntem, părem total diferiţi de lumea aceasta. Oamenii nu ne pot înţelege, pentru că noi umblăm prin Duhul, de aceea facem numai ce ne spune El, iar când ne interzice să facem un anumit lucru, nu-l facem. Din cauza aceasta, oamenii spun că suntem fanatici.
Acest lucru este valabil pentru toţi credincioşii: pentru lume ei sunt nişte fanatici. Oamenii nu-i pot înţelege, pentru că trăiesc într-o altă lume.
Isus a trăit într-o Lume pe care nimeni nu a putut-o atinge. Nici chiar ucenicii nu L-au putut înţelege; nu-I puteau înţelege nici vorbirea, de aceea I-au spus: „Tu ne vorbeşti în pilde, dar noi nu înţelegem ce vrei să spui.” Vedeţi? Ei nu erau în Lumea în care trăia El, de aceea nu-L puteau înţelege.
Deci, când un om umblă prin credinţă, vreau să spun printr-o încredinţare neclintită, el este izolat de lume şi devine o făptură nouă în Hristos. Când se întâmplă aceasta, voi intraţi în Mireasă. Înţelegeţi? Înseamnă că fiecare dintre noi trebuie să ajungem în acea stare. Nu doar păstorul, diaconii sau administratorii, ci fiecare individ în parte trebuie să păşească singur într-o Lume nouă, cu Dumnezeu. Voi sunteţi născuţi în Împărăţia aceea, şi acolo nu este nimeni altcineva, decât tu şi Dumnezeu: El îţi dă porunci, iar tu le îndeplineşti întocmai. Indiferent ce spune El, în inima ta nu este nici o umbră de îndoială şi mergi numai înainte. Dacă Domnul îţi spune ceva, nimeni din lume nu te poate face să renunţi, ci vei merge mai departe. Aceasta dovedeşte că aţi intrat în credinţa desăvârşită, care nu poate cădea.
Datorită faptului că avea o credinţă desăvârşită, ceilalţi oameni îl credeau un mistic (mistic = persoană ce are o credinţă eronată în existenţa unor forţe naturale şi care crede în posibilitatea omului de a comunica cu ele pe căi tainice, neraţionale).
De fapt, aşa sunt priviţi şi cei care au acest fel de credinţă, astăzi.
Domnul ne-a învăţat să ne împotrivim diavolului, căci atunci el va pleca de la noi. Cuvântul „împotrivire”, înseamnă „a-l respinge” , cu alte cuvinte, noi trebuie să ne îndepărtăm de el.
Dacă Dumnezeu spune un lucru, indiferent cu ce argumente vine Diavolul, să nu-l ascultaţi! Urechile voastre să fie surde la orice şoaptă, în afară de ceea ce spune Duhul. Înţelegeţi?
Singurul lucru la care trebuie să luaţi aminte, este ce spune Duhul, căci este scris:
„Cine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul.”
Voi ştiţi că în Biblie se spune în mod constant acest lucru:
„Cine are urechi, să asculte…” (Apocalipsa 2.7a; 11; 17), etc. sau: „Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei…” (Apocalipsa 13.18). Desigur, căci noi vorbim prin credinţă.
Voi trebuie să aveţi acea credinţă desăvârşită, care spune: „Da”. Atunci când Dumnezeu spune „Da”, nu mai este nici un loc pentru „NU!” Când El spune „Da”, este „Da”! ceea ce înseamnă că nu mai există nimic de adăugat sau de scos.
Cu credinţa Sa desăvârşită, Isus era un tip foarte ciudat, iar Diavolul nu a stat prea mult prin preajma Lui.
Noi am văzut aceasta în tema de azi-dimineaţă. Când a venit cu acea mare concepţie intelectuală, el a eşuat în faţa lui Isus pentru că a atins un „Cablu” prin care treceau 10.000 de volţi, acea putere aruncându-l înapoi. Da, domnilor. Pentru că Isus i-a spus: „Este scris că omul nu va trăi numai cu pâine…” (Matei 4.4), aceasta scuturându-l foarte tare pe Satana.
Apoi, Diavolul a venit puţin mai finuţ, spunând: „Tu eşti un om mare, aşa că ai putea deveni cineva”, dar Domnul Isus i-a răspuns: „Înapoia Mea, Satană!”
O, Doamne! De ce s-a atins el? „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!”
Vedeţi, El s-a prezentat în faţa Satanei ca fiind Domnul Dumnezeu. Dacă Satana nu ar fi ştiut că El era Domnul Dumnezeu, ar fi spus cu siguranţă: „Stai puţin, căci Tu nu eşti Acela!” dar el ştia foarte bine cine era Isus; ştia pe ce teren se află.
Isus i-a spus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău”, şi Acela era El. Satana ştia foarte bine aceasta pentru că Isus dovedise deja că El este Domnul Dumnezeu.
Observaţi. Credinţa desăvârşită este stăpâna tuturor situaţiilor; ea domină în orice situaţie indiferent care ar fi aceea.
Când crezi, tu eşti pe deplin încredinţat în tot ce faci, oricare ar fi circumstanţele.
Vedeţi, dacă ai sta în faţa unei încăperi pline de bolnavi, iar Domnul ţi-ar descoperi ce se va întâmpla cu fiecare în parte, tu spune ce a spus El şi du-te mai departe. Nu pune alte întrebări pentru că totul este deja rezolvat. Trebuie doar să mergi mai departe pentru că credinţa domină în toate împrejurările.
Poate cineva zice: „ Păi, dacă faci asta, cutare va zice…” Nu are importanţă aceasta. Credinţa crede că Dumnezeu va lucra. Nu ştiu cum, dar ea va lucra.
Să nu uitaţi însă că credinţa este în strânsă legătură cu dragostea, pentru că tu nu poţi avea credinţă dacă nu ai dragoste. De ce aceasta? Pentru că voi credeţi într-un Dumnezeu a cărui esenţă este dragostea. Aceasta înseamnă că dragostea şi credinţa lucrează împreună. Este la fel ca într-o familie tânără.
Priviţi un tânăr şi o tânără. Ei se îndrăgostesc unul de celălalt, apoi, cu cât trece timpul se cunosc tot mai bine, iar inimile lor bat tot mai mult ca una. Vedeţi? Ei încă nu sunt soţ şi soţie dar dragostea îi ţine împreună şi au încredere unul în celălalt. Dar, dacă nu au încredere, ar fi mai bine să nu se căsătorească.
Voi trebuie să aveţi credinţă, înţelegeţi?
Dacă i-aţi despărţi pe cei doi tineri, dacă l-aţi duce pe unul în nordul îndepărtat, iar pe celălalt în sud, dragostea ar face ca inimile lor să bată una pentru cealaltă indiferent unde se află. Ei vor fi fideli unul celuilalt pentru că se iubesc.
Tot aşa, dacă tu-L iubeşti cu adevărat pe Domnul, nu doar ca să „fentezi” iadul, deci dacă Îl iubeşti cu adevărat, atunci vei avea încredere în Dumnezeu.
Aceasta îmi aminteşte de o femeie creştină din Louisville. Ea s-a îndrăgostit de un bărbat creştin şi s-au căsătorit. Ei se iubeau şi aveau încredere unul în celălalt. Bărbatul avusese probleme cu băutura, înainte, aşa că ea i-a spus într-o zi:
„Dragul meu, îmi dau seama că de multe ori eşti ispitit şi ţi-e greu, dar vreau să ştii că dacă vreodată s-ar întâmpla să cazi, să nu pleci de acasă. Să vii acasă aşa cum eşti pentru că eu voi fi întotdeauna aici, pentru tine, şi mă voi ruga până vei birui. Nu vreau să te pierd pentru că m-am măritat cu tine şi te iubesc orice s-ar întâmpla.”
Câteva zile mai târziu, el a prânzit cu colegii, iar la un moment dat le-a spus:
„Cum e posibil să greşeşti faţă de un om care te iubeşte atât de mult?”
Vedeţi? Cum ai putea înşela o astfel de încredere? Nu se poate.
Când eram păcătoşi, fără Dumnezeu în lume, afundaţi în noroi şi mizerabili, El a venit la noi. Da, Dumnezeu ne-a căutat pe noi, nu noi L-am căutat pe El, căci este scris: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl Meu…” (Ioan 6.44).
El a coborât în noroiul în care ne aflam, ne-a căutat şi ne-a scos afară. Cred că o asemenea faptă ar trebui să nască în inima noastră o dragoste desăvârşită pentru El.
Priviţi numai ce aţi fost odinioară şi ce sunteţi acuma. Cine a realizat aceasta? Cineva care v-a iubit. Atunci cum aţi putea să vă îndoiţi de ceea ce a făgăduit El? O dragoste desăvârşită va crea o încredere desăvârşită în Cuvântul Său.
El m-a găsit când nu eram decât un nimic şi încă sunt un nimic, dar mă aflu în mâna Lui. Vedeţi? El m-a apucat pentru că m-a iubit atunci când nu mă iubea nimeni. Da, El ne-a iubit atunci când nu ne iubea nimeni şi ne-a schimbat.
Odată, o soră de culoare, mărturisea:
„Nu sunt ceea ce trebuie să fiu şi nu sunt ceea ce vreau să fiu, dar ştiu că nu mai sunt ceea ce am fost.”
Vedeţi? Ea ştia că în viaţa ei s-a întâmplat ceva prin faptul că a fost scoasă de acolo, şi aşa este.
Când eram un străin faţă de Dumnezeu, El s-a oprit în dreptul meu şi m-a ridicat. Aceasta îmi dă încredere în felul în care El vrea să mă folosească pentru că ştiu că are un scop pentru care procedează aşa. El a văzut ceva în mine; a văzut ceva în voi şi a avut un motiv ca să vă salveze.
Uitaţi-vă la oamenii care nu sunt salvaţi astăzi, priviţi câte milioane trec pe alăturea. El ar fi putut trece şi pe lângă voi dar nu a făcut-o, ci v-a ales. Amin. Aceasta înseamnă că nu vă poate lua nimeni locul. Amin. Voi faceţi parte din planul lui Dumnezeu pentru că vă iubeşte.
Nu aţi vrea să-I întoarceţi dragostea înapoi? Dacă da, înseamnă că între voi este o legătură de dragoste şi oricare ar fi situaţia sau împrejurările, ele vor fi dominate de această dragoste desăvârşită care naşte credinţa. Vedeţi? Voi ştiţi că Dumnezeu vă iubeşte pe voi şi că voi Îl iubiţi pe El, iar aceasta aduce credinţa. În ordine. Şi când se întâmplă aceasta vine la suprafaţă ceea ce a făgăduit Dumnezeu.
Acum priviţi. Credinţa desăvârşită este la fel de curată ca şi dragostea. Vedeţi? Dacă iubiţi pe cineva, nu este nevoie ca altcineva să vină şi să vă spună să-l iubiţi, pentru că îl iubiţi pur şi simplu.
Dar ce mi-aţi răspunde dacă v-aş cere să dovediţi dragostea voastră? Desigur, aţi spune: „Eu îmi dovedesc dragostea prin felul în care mă port.” Vedeţi?
Viaţa voastră dovedeşte ce sunteţi cu adevărat. Acelaşi lucru se întâmplă şi pe tărâmul creştinismului.
Dacă aveţi o dragoste sinceră, neprefăcută, o dovediţi prin felul în care vă purtaţi. Atunci nu vă mai plângeţi, pentru că ştiţi că totul este rezolvat şi mergeţi mai departe. Indiferent cum par lucrurile, sau ce spune cineva, voi ştiţi că s-a întâmplat, voi ştiţi că totul este încheiat deja.
Deci vedeţi? Dragostea şi credinţa trebuie să meargă împreună. Ele se înrudesc, sunt nedespărţite pentru că dragostea produce credinţă.
Când suntem ispitiţi de Satana, trebuie să ne împotrivim printr-o credinţă desăvârşită, prin Cuvântul Său desăvârşit, aşa cum a făcut şi Isus. Cuvântul lui Dumnezeu este desăvârşit, iar noi trebuie să avem o credinţă desăvârşită în El ca să ne putem împotrivi Satanei.
Acum mă voi grăbi cât pot.
Prin credinţa în Cuvântul Său, noi putem birui totul: iadul, moartea şi mormântul. Da, noi ştim că acea credinţă desăvârşită în Cuvântul lui Dumnezeu va birui totul. Moartea nu poate sta în prezenţa Lui; şi nici boala nu poate sta pentru că, în continuu, din El curg râuri de Putere.
Când a fost la pământ, era suficient ca oamenii cuprinşi de umbre să se atingă de El şi erau vindecaţi pe loc. După ce femeia cu scurgere de sânge a făcut acest lucru, toată mulţimea a dorit să-L atingă pentru că au văzut cu toţii că din El ieşea, în mod constant, o putere care vindeca.
Priviţi! El umbla prin lume printr-o credinţă desăvârşită, pentru că era Cuvântul. Şi ce a spus Cuvântul?
„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele…” Ce se va întâmpla?
Atunci veţi umbla la fel ca El, ceea ce înseamnă că şi din voi vor curge râuri de Putere, care vor curge peste oameni.
Înţelegeţi ce vreau să spun? Voi nu veţi încerca să faceţi aceasta, nici nu vă veţi imagina, ci se va întâmpla aievea.
Ce a vrut să zică Isus când a spus: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica”? El a rostit aceste cuvinte, gândindu-se la ceea ce a spus psalmistul:
„…căci nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.” (Ioan 2.19 şi Psalm 16.10b).
Vedeţi? Un proroc la care venea Cuvântul spusese acele cuvinte, iar El ştia că era Persoana despre care se vorbise.
Acum, Isus a spus că: „rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav” şi că „dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” (Iacov 5.15, Marcu 16.18). Prin urmare, voi trebuie să aveţi aceeaşi încredinţare neclintită, că dacă cineva îşi pune mâinile peste bolnavi, aşa va fi, pentru că aşa a spus El.
Isus nu s-a temut să spună: „Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica”, pentru că ştia că El este Mesia, adică Acela despre care vorbise psalmistul când zisese: „Nu vei lăsa ca iubitul Tău să vadă putrezirea.” Isus ştia bine că El era Acela. Ştia că despre El se spusese că nu va vedea putrezirea; şi că sufletul Lui nu va rămâne în iad.
El ştia bine, era încredinţat că a biruit moartea, iadul şi mormântul, de aceea a zis: „Stricaţi acest templu, dacă vreţi, căci în trei zile se va ridica din nou.” Şi aşa a fost.
O, Doamne! Şi El a spus: „Eu am putere s-o dau (viaţa) şi am putere s-o iau iarăşi”! (Ioan 10.18). Vedeţi? El ştia cine este.
Voi sunteţi creştini şi, ca urmare, aveţi dreptul la oricare din binecuvântările pentru care Şi-a dat Isus viaţa. Toate vă aparţin, pentru că El a plătit pentru tot, de aceea, voi trebuie doar să credeţi; nu să vă imaginaţi, ci să credeţi, căci atunci ştiţi că acel lucru este al vostru şi puteţi să-l aveţi. O, aceasta este biruinţa credinciosului.
El a ştiut mai dinainte tot ce se va întâmpla, de aceea, tot ce a spus s-a împlinit întocmai.
Acum, priviţi. Dumnezeu Şi-a onorat întotdeauna Cuvântul, împlinind tot ce a spus. Gândiţi-vă! Orice a spus Isus, Dumnezeu a adus la împlinire, ceea ce înseamnă că El ştia că cuvintele Sale sunt cuvintele lui Dumnezeu. Şi aceleaşi cuvinte sunt valabile şi pentru noi, aşa că: „dacă ziceţi acelui munte…” Înţelegeţi?
Isus ştia că în toate face numai voia lui Dumnezeu şi că în viaţa Sa nu era nimic rău, căci Dumnezeu spusese despre El: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care-Mi găsesc plăcerea; de El să ascultaţi.” (Matei 17.5).
Acum, când acelaşi Dumnezeu vine la voi şi îşi găseşte plăcerea să locuiască în voi şi să onoreze cuvântul vostru, care ar trebui să fie hotărârea voastră?
Care a fost hotărârea lui Iosua?
„Soare, stai pe loc!” şi soarele a stat. Amin.
Care a fost hotărârea lui Moise? A îndreptat toiagul spre mare şi a poruncit apelor să se despartă, ca să poată trece poporul prin mijlocul lor. Şi ele s-au despărţit.
Vedeţi? „Dacă veţi spune muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi nu vă veţi îndoi, ci veţi crede, veţi avea lucrul cerut.”
Aceasta vă aduce înapoi, în Cuvânt.
Poate că unii lasă aceste cuvinte să treacă pe alăturea, dar credinţa adevărată le primeşte chiar acum. Şi vă spun: eu am văzut aceasta, prieteni.
Aici, în faţa mea stă Biblia, şi vă pot spune fără nici o reţinere că ştiu că ceea ce spune ea este adevărat, pentru că am văzut cu ochii mei împlinindu-se. Eu sunt un martor al acestui Cuvânt şi pot să vă spun că El este Adevărul.
Eu L-am văzut pe Creator aducând la existenţă fiinţe vii. Da, L-am văzut făcând aceasta sub privirea mea. El a adus la existenţă o veveriţă, apoi încă una, pentru că aşa a spus. Acesta este adevărul.
O, unde am putea să fim noi? El a spus doar: „ Vorbeşte şi nu te îndoi, căci atunci vei avea tot ce ceri!” Atunci, eu L-am crezut pe Cuvânt, iar El a făcut întocmai cum a spus. Vedeţi? Aceasta este credinţa desăvârşită. Desigur.
Acesta a fost un lucru mai mare decât oprirea soarelui pe cer, pentru că atunci El a oprit planetele din mişcarea lor, dar aici a adus la existenţă ceva ce nu era; a creat nişte veveriţe.
Fraţilor, eu sunt foarte bucuros pentru că ştiu că Dumnezeu poate lua această ţărână şi din nimic să mă aducă din nou la viaţă, după ce am fost pus în mormânt. O, Doamne!
Credinţa mea priveşte sus la, Tine,
O, Miel al Calvarului!
Spune! Nu te îndoi, ci crede, căci atunci vei avea ceea ce ai cerut. Amin. Crede şi vei primi.
Isus a luat Puterea Sa şi a împărţit-o peste ceilalţi. El nu a ţinut-o pentru Sine, ci a împărţit-o şi celorlalţi, iar astăzi poate face la fel. De altfel, El a promis că cei ce vor crede în El vor primi aceeaşi credinţă desăvârşită. Credeţi aceasta? El a făgăduit aceasta în Ioan 14.12, unde scrie:
„Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea…”
În Marcu 16.17-18: „Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede Ş în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”
Şi în Marcu 11.23: „De aceea, adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!” şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.”
El ni s-a arătat şi nouă în acelaşi fel în care S-a arătat celor din Vechiul Testament şi celor de la începutul Noului Testament, prin acelaşi Cuvânt, acelaşi Hristos. Iar eu vă pot spune că Hristos este Duhul Sfânt, pentru că cuvântul „Hristos” înseamnă „Cel uns”. O persoană care este unsă cu Duhul, este un hristos, un uns.
Câţi din voi ştiu aceasta? Cu ce va fi uns? Cu Duhul Sfânt.
În această legătură, în Fapte 2.22 citim:
„…Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu (Duhul) prin El în mijlocul vostru…” Înţelegeţi?
Acum, noi suntem unşii Lui cu acelaşi Duh. Da, noi suntem unşii Săi din zilele din urmă şi strălucim prin învierea lui Isus Hristos, arătând că El nu este un mit şi că nu este mort, ci e viu în mijlocul poporului Său, revărsându-Se pe Sine în mireasa Sa, în forma Duhului Sfânt. Prin aceasta, noi devenim una cu El, pentru Cina nunţii, iar El se manifestă prin aceleaşi semne făgăduite de acelaşi Dumnezeu, în acelaşi Cuvânt.
Deci, nu ne mai rămâne de făcut nimic altceva decât să credem, iar pentru aceasta ne trebuie acea încredinţare neclintită, care dă naştere la credinţa desăvârşită.
Oh, dar cât suntem de amorţiţi!
Haideţi să ne gândim puţin.
A făcut El totul pentru noi? Ne-a spus El mai dinainte toate lucrurile şi ele s-au împlinit întocmai? Nu am văzut noi Stâlpul de Foc făcând în mijlocul nostru exact ceea ce a făgăduit? Nu L-am văzut noi? Nu L-au fotografiat ei şi nu a recunoscut ştiinţa că este adevărul şi nu I-au publicat fotografia prin toate ziarele şi revistele? Nu a procedat şi în Noul Testament ca şi în Vechiul? Nu este deci Acelaşi? Nu a venit acelaşi Duh Sfânt cu deosebirea duhurilor, dovedind că Cuvântul lui Dumnezeu este mai ascuţit decât o sabie cu două tăişuri? Nu a dovedit că El este acelaşi Dumnezeu?
Ba da! Şi El este aici, făcând aceste lucruri măreţe, ca să nască în inimile voastre o credinţă desăvârşită. Eu Îl simt. Ştiu că e aici. Ştiu că Duhul Lui este în mijlocul nostru şi că El cunoaşte toate lucrurile. Amin. Desigur. Şi ştiu că El vrea să facă ceva; că vrea să-i aducă pe oameni la credinţa desăvârşită.
Vom păşi în veşnicie doar opt suflete, cum s-a întâmplat şi în zilele lui Noe? Vom ieşi din Sodoma doar trei, ca în zilele lui Lot? Sau vom veni la El doar şase suflete, cum s-a întâmplat în zilele lui Ioan Botezătorul?
Haideţi să credem că lucrările Sale sunt desăvârşite, căci ele se manifestă zilnic în faţa noastră, dovedind că El este Cuvântul.
În Evrei 4.12 scrie că: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţurile inimii şi gândurile ei.” Gândiţi-vă numai!
Cuvântul lui Dumnezeu este acela cere judecă gândurile inimii, Cuvântul făcut trup. Aleluia. Cuvântul care lucrează într-un trup de carne, făcând semne palpabile, semne biblice, pentru a naşte în voi o credinţă desăvârşită, care să vă pregătească pentru o răpire desăvârşită.
Diavolul a pus totul în lume încercând să vă facă să nu credeţi. Astfel, el va încerca să vă arunce tot ce se poate în faţă, dar voi, îndepărtaţi-l, căci Biblia spune:
„Ridicaţi-vă şi scuturaţi-vă!”
Duhul Lui este aici şi El vă cunoaşte, de aceea aveţi un singur lucru de făcut: să-L credeţi şi să-L acceptaţi.
Credeţi voi? El ştie ce este în voi, ştie cine sunteţi şi ce doriţi. Dar ştie şi de ce aveţi nevoie.
Jim, crezi că El ştie care este problema copilaşului tău? Tu i-ai luat temperatura chiar înainte ca să pleci, dar crezi că El poate să-l vindece? Eu am văzut ce s-a întâmplat chiar înainte ca să pleci. Acesta e adevărul.
Doamnă Little, crezi că Dumnezeu îţi va da biruinţă asupra diabetului de care suferi?
Lângă tine stă o femeie pe care nu o cunosc, dar Duhul este peste ea. O frământă ceva…, un copil care trebuie să fie operat la ochi. Ea este din Chicago.
Ce este aceasta? „Cuvântul este mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri…”
Crezi aceasta? Sigur că da.
În rândul următor este o doamnă care tocmai a fost operată la ochi şi nu se simte prea bine. Crezi? Tu te vei face bine.
În ordine. Ea se gândeşte la aceasta.
Cred că în seara aceasta nu s-au dat numere de rugăciune, de aceea aş vrea să ştiu câţi doresc rugăciune pentru ei?
„Cuvântul este lucrător şi mai tăietor decât o sabie…” Poate o sabie să facă aceasta? Nu, domnule. Dar Cuvântul lui Dumnezeu, poate. Credeţi aceasta?
Unde este sora aceea din Tennessee, sora Ungren sau Downing? Aş vrea să ne cânte „Medicul mare este acum aproape”.
Nu o voi uita niciodată pe sora aceea din Fort Wayne, când, în timp ce se cânta cântarea „Medicul mare este acum aproape”, a fost vindecat acel băieţel. Apoi, ea s-a ridicat în picioare, cu mâinile sus, iar părul i-a căzut despletit pe spate, în timp ce pianul a început să intoneze singur acelaşi cântec. Puterea supranaturală a Duhului mişca clapele pianului ca să cânte „Medicul mare este acum aproape.”
Credeţi? Dacă nu credeţi, staţi jos şi nu mai veniţi până aici, deoarece Biblia spune că aceste semne îi vor însoţi doar pe cei ce vor crede. Şi ea continuă: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.” Acesta este adevărul.
Dar vedeţi? Vindecarea este condiţionată de un singur lucru: „dacă credeţi”.
Eu cred, pentru că Dumnezeu a dovedit că Cuvântul Său este adevărul, dar trebuie să credeţi şi voi când veţi trece pe lângă El. Credeţi? Când îmi voi pune mâinile peste voi, să ştiţi că fac exact ce spune Biblia.
Frate Neville, avem ulei pentru ungere? Adu-l şi vino aici, de partea aceasta.
Haideţi să facem totul conform Scripturii. Vino şi unge fiecare persoană care trece pe aici, apoi ne vom ruga pentru ei.
Ca să fiu sigur că vom avea o rugăciune de credinţă, din partea fiecăruia, aş vrea să vă puneţi mâinile unul peste celălalt şi să vă rugaţi, cei care sunteţi credincioşi.
Acum voi vedea cât de matură este biserica mea în credinţă. Vreau să văd câţi sunteţi pregătiţi să luaţi Sabia şi să păşiţi în faţă, spunând: „Satană, te provoc, pentru că nu mai poţi să îmi aduci necredinţă!”
De ce fac aceste lucruri? Pentru ca oamenii să creadă. Eu v-am predicat Cuvântul, iar prin aceasta puteţi vedea că este Adevărul; puteţi vedea că Cuvântul s-a făcut trup în voi; că S-a făcut viaţă în voi şi în mine.
În ordine. Să ne plecăm capetele.
Doamne Isuse, Tu eşti Marele medic, care stai aproape de noi. Eu am predicat Cuvântul Tău, iar El a declarat că Tu eşti aici şi că eşti acelaşi ieri, azi şi în veci, şi că Tu nu poţi greşi. Tu nu ne-ai înşelat niciodată, Doamne, iar acum Te rog să laşi ca binecuvântările Tale să cadă peste toţi aceia care şi-au pus mâinile unul peste celălalt.
Ei cred, de aceea, noi îi ungem cu ulei şi Te rugăm să le dai credinţă pentru vindecare, căci chiar Dumnezeul cerului este prezent aici. Îngăduie ca fiecare să fie scuturat şi să primească tot ce le dai, Doamne. Deschide-le ochii ca să nu mai fie orbi şi să nu se mai clatine, ci să poată vedea cu adevărat prezenţa lui Isus Hristos cel înviat.
Îndură-Te şi ascultă-ne, în Numele lui Isus. Amin.
În Numele lui Isus Hristos, vă cer să veniţi în acest rând numai dacă aveţi credinţa desăvârşită, căci altfel, veniţi degeaba.
Să nu veniţi dacă nu credeţi cu adevărat.
De când vă predic, v-am spus vreodată un singur lucru care să nu se fi împlinit întocmai? Domnul a făcut aceasta, dar nu pentru mine, căci eu cred, ci pentru voi, ca să puteţi crede că ceea ce vă spun este adevărul.
Credeţi că totul va fi în ordine şi că veţi fi sănătoşi. Când ajungeţi aici, aruncaţi necredinţa în „buzunarul” acesta duhovnicesc. Voi nu o veţi vedea, dar este acolo. Când acel ulei vă va atinge, aruncaţi necredinţa acolo. Păşiţi înainte cu o credinţă desăvârşită şi veţi fi bine. Vedeţi? Atunci, Domnul să vă binecuvânteze.
În ordine. Cum se numeşte fratele? Capps.
Vino aici, frate Capps şi cântă împreună cu adunarea, în timp ce ne rugăm. Fiecare să cânte: „Marele Medic este acum aproape.” S-o faceţi mai mult cu inima. Da, căci El a dovedit că este aici. Amin.
În ordine. Lăsaţi ca cei care au credinţă să vină aici.
În Numele lui Isus Hristos, îmi pun mâinile peste ea ca să fie vindecată.
În Numele lui Isus Hristos, condamn această boală.
(fratele Branham continuă să se roage pentru cei care trec prin faţa lui).
Aceştia sunt toţi?
Acum haideţi să ne plecăm capetele.
Marele Medic acum este aproape,
Isus cel milos.
El vorbeşte inimii ofilite s-o înveselească
O, auzi glasul lui Isus!
Dulci note în cântări de serafimi
Dulce Nume pe limba muritoare,
Cea mai dulce colindă cântată vreodată,
Isus, binecuvântat Isus.
Ştiţi voi ce v-am făcut? Voi m-aţi numit păstorul vostru şi bine ziceţi, căci sunt. Dar dacă eu, păstorul vostru, am fost legitimat de Isus Hristos că fac lucrările Lui, atunci credeţi Cuvântul meu. Prin punerea mâinilor peste voi, eu am condamnat boala şi suferinţele care vă apăsau. Credeţi căci, astfel, veţi avea împlinirea cererilor voastre, pentru că toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred.
Sincer, eu cred că am primit ceea ce am cerut şi accept vindecarea fiecăruia dintre voi, fiind convins că ea s-a înfăptuit.
Mi-am pus mâinile peste batistele de aici, şi cred că ele vor produce exact ceea ce au cerut cei care le-au trimis.
Acest lucru intră în Tragerea a treia.
Aş vrea să vă pun o întrebare, celor care aţi trecut prin rândul de rugăciune: puteţi să credeţi şi să simţiţi că s-a întâmplat ceva când mi-am pus mâinile peste voi?
Dacă da, ridicaţi mâna. Iată! Aceasta am aşteptat. Acum începe doar să înflorească.
Eu am făcut aceasta cu un scop, şi anume: pentru că încerc să aduc credinţa voastră la un nivel la care nu a mai fost niciodată până acuma. Dorinţa mea este ca voi să nu aveţi o credinţă, ci credinţa desăvârşită; căci priviţi spre un Dumnezeu desăvârşit, care are o dragoste desăvârşită, un Cuvânt desăvârşit, ce e mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri şi judecă simţirile inimii, şi care a dat o făgăduinţă desăvârşită.
Şi ştiţi ce-i mai trebuie bisericii ca să ajungă la credinţa de răpire? Exact aceste lucruri: dragostea şi credinţa desăvârşită, şi cred că prin harul lui Dumnezeu vom ajunge la ele. Amin.
Fie ca Dumnezeul nostru să-l păstreze pe păstorul bisericii, sănătos şi în putere, ca să-şi poată îndeplini slujba la care a fost chemat de El, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Eu Îl iubesc, voi nu? Gândiţi-vă că în trupurile voastre a început să lucreze deja vindecarea, pentru că El a făgăduit că aşa se va întâmpla.
Aţi pătruns ceea ce v-am spus în seara aceasta? Aţi înţeles tâlcul cuvintelor Sale? Vedeţi? „Dacă îi zici acestui munte…” nu te îndoi, ci crede că ce ai spus este aşa. Nu te îndoi!
Priviţi! În mai puţin de cinci minute, fiecare mână s-a ridicat, dovedind că în ei a început deja o lucrare. O, Doamne!
El este aici. Cine? Marele Medic.
Haideţi să ne ridicăm mâinile spre Dumnezeu şi să cântăm din nou.
Marele Medic acum se apropie,
Isus cel milos.
El vorbeşte inimii ofilite,
Ca s-o înveselească,
O, auziţi glasul lui Isus!
Dulci note în cântări de serafimi,
Dulce Nume pe limbă muritoare,
Cea mai dulce colindă cântată vreodată,
Isus, binecuvântat Isus.
Haideţi să mai stăm puţin în picioare, şi să-L slăvim în inima noastră. Gândiţi-vă că El e aici. Cine? Cine S-a identificat ca fiind Cuvântul?
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, acelaşi ieri, azi şi în veci.” şi „Cuvântul este mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: judecă simţurile şi gândurile inimii (cauza pentru care sunteţi aici).”
Isus Hristos dovedit ca fiind Mesia. Cum este El astăzi? Acelaşi, pentru că El este acelaşi ieri, azi şi în veci.
El m-a provocat să cer, iar eu i-am primit provocarea şi am cerut. Ascultând Cuvântul Său, eu am cerut, iar veveriţele au apărut. Dumnezeul cel viu ştie că vă spun adevărul. Şi dacă a putut face aceasta, nu poate vindeca şi bolnavii? Ba da. El mi-a ridicat credinţa până acolo, sus.
Sunt oameni care nu pot urca atât de sus, dar dacă ei nu pot, El poate folosi credinţa mea. El poate să mă ridice până acolo, iar eu voi urca pentru voi; voi vorbi pentru voi pentru că sunt fratele vostru, şi-mi dau toată silinţa să vă ţin curaţi înaintea lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care stau în faţa tronului alb, arăt spre Jertfa de sânge de acolo şi vă spun în Numele Lui, că totul este deja înfăptuit. Trebuie doar să intraţi în posesia acelui lucru. Amin.
O, acest Nume care înviază morţii, vindecă bolnavii, curăţă lepra, scoate dracii, etc., nu este altul decât Numele lui Isus Hristos. Vedeţi? Nu este nici un alt nume dat sub cer, afară de Numele Lui. Eu trăiesc în El, sunt botezat în El, cred în El, mă închin în El, fac totul în El.
O, lăsaţi-mă să devin o parte din El!
Doamne, lasă-mă să mă pierd pe mine şi să mă găsesc în Tine, în acel Nume minunat, Isus Hristos, Mesia, care mi-a făcut cale liberă prin noroiul necredinţei, pentru ca să reflecte frumuseţea Lui, ieri, azi şi în veci.
Dumnezeu să vă binecuvânteze, acum, când sunteţi gata de plecare, ca să vă puteţi întoarce duminica viitoare, ca să puneţi mărturie că aţi fost vindecaţi.
Priviţi şi vedeţi ce s-a întâmplat. Totul s-a sfârşit.
Voi întrebaţi: „De unde ştii aceasta?”
Pentru că El mi-a poruncit să spun aşa, iar eu o fac. Asta-i tot.
El spune că s-a sfârşit, iar eu Îl cred.
Numai un moment. (este o vorbire în limbi cu tălmăcire).
Binecuvântat să fie Numele Domnului.
Haideţi să ridicăm mâinile şi să-L lăudăm.
Îţi mulţumim, Doamne.
Aţi observat felul în care a vorbit şi felul în care a fost dată tălmăcirea? Uitaţi ce mult a vorbit şi câte cuvinte a spus. Totul este exact.
Domnul să vă binecuvânteze pe toţi, până ne vom revedea.
– Amin –