Predica aceasta poate sa fie ascultata de cititorii care nu au timp sau de cei lenesi la citire pe situl fratilor din Italia : https://www.branham.it/joomla/index.php?option=com_content&task=view&id=161&Itemid=154 la titlul
CREDINTA ESTE VICTORIA NOASTRA 58-1004
Este un mare privilegiu faptul că în seara aceasta putem fi din nou aici în serviciul Domnului. Există însă şi un lucru neplăcut: faptul că oamenii nu au suficiente locuri şi sunt nevoiţi să stea în picioare. Mulţi sunt nevoiţi să stea în curte şi chiar pe stradă, deoarece localul este prea mic ca să-i poată cuprinde pe toţi.
Mulţi ne-au sunat şi ne-au rugat să facem o rugăciune pentru ei, dar noi le-am spus să vină aici. Aşa se face că oamenii au spus unii la alţii şi astfel au venit mai mulţi decât putem primi.
Am vrut să închiriem şcoala, dar nu am ajuns la niciun rezultat. Prin aceste cuvinte n-am vrut să spun că mă deranjează faptul că aţi venit aşa de mulţi, ci doar că îmi pare rău că n-am reuşit să obţinem un local mai mare.
Aceasta este ultima seară în care domnul Mercier mai împarte cărţi, casete, etc.
Mâine dimineaţă vom avea şcoala duminicală, şi imediat după aceea, dacă va fi voia Domnului, aş vrea să ţinem o predică de evanghelizare. Aş vrea să începem pe la ora 9.30m Este bine, frate Neville? Şi m-am gândit să aduc un mesaj de evanghelizare, o chemare pentru cei păcătoşi. Serile acestea au fost dedicate după cum ştiţi cu toţii, bolnavilor, săracilor şi suferinzilor.
Mâine seară vom încerca să-i chemăm pe toţi cei care au numere de rugăciune. Vom fi bucuroşi să-i luăm şi pe aceia care deşi au număr de rugăciune, nu au putut veni încă aici.
Numerele de rugăciune vor fi împărţite după şcoala duminicală de dimineaţă, probabil pe la 11.30. Aşadar, dacă aveţi pe cineva care a venit aici pentru rugăciune, aş dori să fie prezent la ora 11.30.
Noi nu dorim să tragem pe nimeni de partea noastră, aşa că dacă aveţi un local unde vă duceţi pentru închinare, puteţi merge acolo. Dorinţa noastră este să aveţi libertatea de a decide singuri ce vreţi să faceţi.
Astăzi am fost foarte ocupat şi abia acum câteva minute mi s-a apus: „Dacă vrei să te duci, poţi să începi chiar acum predica.”
Când am intrat am văzut că Tabernacolul era deja plin, aşa că m-am gândit imediat la câteva versete din care să vorbesc.
Mai întâi aş vrea să-I mulţumesc însă Domnului pentru tot ceea ce a făcut pentru noi. Noi suntem martori la multe mărturii care vin din partea celor pentru care ne-am rugat şi care au fost vindecaţi. Deşi această adunare este atât de mică, aici au avut loc lucruri mari. Vreau să spun însă, că nu numai cei ce au venit pe platformă au beneficiat de vindecare, ci şi cei din audienţă. Noi ne bucurăm mult de aceasta. Este minunat să-i vedem păşind în faţă vindecaţi.
Pentru seara aceasta m-am gândit la tema: „Credinţa este biruinţa noastră”, de aceea voi citi din 1 Ioan 5.4:
„…pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră.”
Ce cuvinte frumoase! Credinţa noastră este aceea care aduce biruinţa.
Să vorbim puţin despre biruinţă. De-a lungul istoriei omenirii, au fost multe feluri de biruinţă.
În cartea despre capitularea Parisului în cel de-al doilea război mondial, scrie că atunci când Hitler a ocupat loc la Arcul de Triumf, armatele sale au avut nevoie de câteva ore pentru a defila toate în cinstea victoriei obţinute. Se spune că cerul era negru din cauza avioanelor. Ce victorie măreaţă a repurtat Germania asupra Franţei prin cucerirea Parisului!
Apoi, o dată când am fost la Londra, am avut ocazia să văd un film despre ocuparea Berlinului de către ruşi. Am putut să văd acele tunuri puternice care băteau cu precizie fiecare centimetru de pământ, astfel încât în urma lor rămâneau foarte puţini supravieţuitori. Berlinul a fost pur şi simplu ras.
Apoi, după capitularea Berlinului, soldaţii ruşi l-au adus pe domnul Stalin, care a stat şi a privit defilarea victorioasă a trupelor sale pe străzile pline de moloz şi cenuşă.
Şi chiar dacă femeile germane au fost violate pe străzi, dacă unii au fost ucişi, iar alţii arşi, era totuşi serbarea victoriei ruseşti asupra Germaniei.
Priviţi-l şi pe Napoleon, marele împărat al francezilor. Cu vreo cinci ani în urmă, am avut ocazia să ajung până aproape de Waterloo, şi acolo am putut să citesc o carte despre viaţa sa. El ura Franţa. Era născut pe o insulă şi curând după sosirea în Paris, a devenit un cuceritor. El a fost un împărat adevărat, dar succesul i s-a urcat la cap.
Când mamele îşi adormeau copiii, nu-i mai speriau spunând: „Dormi, căci dacă nu, vine omul rău şi te duce.”, ci spuneau: „Dormi, căci altfel vine Napoleon şi te duce.” Şi micuţii îşi băgau repede capul sub plapumă gândindu-se cu frică la acel monstru numit „Napoleon”.
Dar vedeţi, victoria pe care a câştigat-o nu a fost de durată. Napoleon a fost un prohibiţionist (împotriva alcoolului) şi a murit la treizeci şi trei de ani ca alcoolic.
Victoriile de felul acesta nu durează mult pentru că nu merg bine. Tu nu vei putea scoate niciodată ceva bun din rău, ci este nevoie să respecţi regula jocului, să fii cinstit.
Voi ştiţi cu toţii că la jocurile olimpice sau la orice altă întrecere, nu contează că ai terminat primul cursa, căci dacă se constată că nu ai jucat corect, conform jocului, eşti descalificat. Tu trebuie să respecţi regulile impuse.
Tot aşa este şi în viaţa de zi cu zi: nu poţi încălca regulile vieţii, iar apoi să ai pretenţia să câştigi. Este nevoie să concurezi în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu scopul pentru care ai fost adus pe pământ. Oamenii au impresia că tot ceea ce trebuie să facă este să se ţină de unul sau de altul, sau de moda acestei lumi şi de toate momelile pe care li le oferă lumea.
Astfel, dacă într-o şcoală o fată se îmbracă cu o rochiţă scurtă, imediat poţi să vezi că toate celelalte fete se îmbracă ca ea.
Unele femei văd la televizor câte o „doamnă” îmbrăcată cu o anumită modă, ceea ce face ca imediat ambiţiile lor să se concentreze în a se îmbrăca la fel.
Se pare că doar la aceste lucruri se limitează şi ambiţiile Americii: să aibă o slujbă bună; să ţi se mărească salariul; să ai un televizor sau o maşină nouă, etc.
Aş vrea să vă spun ceva: Aceste lucruri par bune, dar în viaţa omului sunt lucruri mai mari decât acestea.
Şi creştinii ar trebui să se lipească de ambiţii mult mai înalte.
Eu cred că fiecare om se întreabă de ce suntem aici. Şi chiar s-ar cuveni să-L întrebăm pe El. De ce am fost aduşi pe pământ şi ce vrea El de la noi? Domnul vrea să îndeplinească planul pe care şi l-a făcut cu privire la noi, dar se pare că încă aşteptăm şi mergem ca lumea.
Biblia spune încă că noi putem birui lumea. Cum? Nu ţinând pasul cu moda lumii, deoarece Biblia spune că credinţa este aceea care biruieşte lumea.
Aceasta îmi aminteşte de ceva, deşi nu-mi prea place s-o spun:
Un individ a intrat pe uşă şi a întrebat:
„Poţi să-mi dai un sandvici?”
„Desigur”, am răspuns eu, „vrei să intri?” Dar în loc să-i dau un sandvici, i-am preparat ceva de mâncare, iar în timp ce mânca, m-am gândit să vorbesc puţin cu el.
„De unde vii?” l-am întrebat, la care el mi-a răspuns: „De nicăieri.”
„Atunci unde te duci?” am continuat eu. El s-a oprit din mâncat şi mi-a răspuns privindu-mă direct în ochi: „Nicăieri.” Apoi a privit în jos, a mai luat o îmbucătură şi a continuat: „Domnule, eu stau acolo unde stă pălăria mea.”
„Înţeleg”, am răspuns eu, „dar de câtă vreme faci asta?”
„Cam de 23 de ani, sau poate mai demult.”
El nu avea nici o ambiţie. Dar adevărul este că aceasta este atitudinea oamenilor. Este ceea ce numesc eu: „purtaţi de val”.
Necazul este că şi oamenii din biserică sunt cam la fel. Nişte lemne plutitoare. Un lemn plutitor se agaţă de tot felul de gunoaie. Cam aşa sunt şi unii oameni. Ei plutesc în biserică sau oriunde.
Ei sunt luaţi de curentul vieţii şi sunt purtaţi aşa cum sunt purtate lemnele plutitoare de curentul apei, agăţându-se de fiecare morman de gunoi. Dar şi barca este făcută tot din lemn, doar că ea a fost lucrată şi modelată de un maestru. Spre deosebire de lemnele plutitoare, ea nu numai că este făcută de un maestru, dar şi este condusă de el, împinsă de o putere, spre o ţintă precisă.
Vedeţi, şi noi suntem făcuţi cu toţii din acelaşi material. Depinde însă ce ambiţii aveţi. Doreşti tu să-L laşi pe marele Maestru să facă din tine ceva folositor, ceva ce ar putea fi controlat de El şi căruia i-ar putea da putere?
Dumnezeu vrea să ne modeleze şi să facă din noi ceea ce doreşte El să fim, dar cum poate face aceasta, când noi refuzăm să-L lăsăm? Noi vrem să fim proprii noştri maeştri; să urmăm propriile noastre căi.
Mulţi oameni vin la biserică, se bucură şi îşi trec numele în registru, dar pe ei nu-i interesează ce crede acea biserică, nici nu caută să verifice dacă acolo se predică sau nu Cuvântul lui Dumnezeu; nu-i interesează dacă se vesteşte Evanghelia adevărată, nici dacă se adaugă sau se scoate ceva de la Cuvânt, pentru un crez oarecare. Ei plutesc încoace şi încolo fără nicio ţintă, nefiind în stare să se ridice mai sus de nimic.
Dar în seara aceasta doresc să vă spun ceva, vouă celor care vă aflaţi în clădirea aceasta sau afară. Într-una din aceste zile va trebui să vă apropiaţi de destinaţie, de valea umbrelor, a morţii. Acesta este motivul pentru care vă sfătuiesc să vă pregătiţi pentru a vă întâlni cu Dumnezeu.
Fiecare din noi Îl vom întâlni, pentru că suntem capodopera lucrată de El.
Ca urmare nu folosiţi această viaţă învârtindu-vă încolo şi încoace după o slujbă, după o haină mai bună, după un televizor mai bun, sau după o maşină nouă! Viaţa înseamnă mai mult decât atât. Nu încercaţi să spuneţi: „Păi, dacă restul merg la biserică, mă duc şi eu!”
Înainte ca să te alături unei biserici, ar trebui să cercetezi şi să vezi ce învaţă şi ce crede acea biserică. Este doar un loc în care oamenii merg pentru o părtăşie, sau este un loc în care se predică Cuvântul Dumnezeului celui viu şi se ţine sus fiecare principiu pentru care a murit Isus Hristos? Voi ar trebui să fiţi atenţi la aceasta. Nu plutiţi doar încoace şi încolo purtaţi de orice curent! De ce aceasta? Pentru că Cuvântul spune:
„Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
Dar lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.” (Matei 7.14,13).
Noi trebuie să avem un scop, o ţintă.
Mai demult nu era ca astăzi. Când un om venea la Dumnezeu, el avea un scop pentru care o făcea. Scopul tău este doar acela de a te lăsa purtat de o adunare, sau este să priveşti spre Dumnezeu?
Când Daniel a fost dus în Babilon, cu toate că era în robie, a hotărât în inima lui să nu se întineze cu murdăriile din Babilon, indiferent de consecinţe.
O, dacă am avea şi astăzi astfel de creştini, care să spună: „Dacă sunt creştin, voi afla fiecare binecuvântare divină care îmi aparţine prin făgăduinţă şi o voi primi. Dacă Biblia învaţă că voi primi Duhul Sfânt, voi sta pe genunchi până când Îl voi primi. Nu mă voi lăsa doar purtat încoace şi încolo.”
Odată am citit despre viaţa lui Buddy Robinson, un mare bărbat plin de dragoste şi de credinţă. Se spune că el a povestit şi a stăruit pentru a primi Duhul Sfânt făgăduit de Biblie, iar într-o zi, pe când se afla pe ogorul de porumb, a îngenuncheat între rânduri şi a spus: „Dumnezeule, dacă nu-mi dai Duhul Sfânt, când vei veni pe pământ, îmi vei găsi oasele zăcând aici.”
Vedeţi, bărbatul acesta avea un scop, iar dacă tu doreşti ceva, aceasta te va determina să treci la treabă.
Când în inima ta se naşte o asemenea năzuinţă, Dumnezeu deschide ferestrele cerului şi atunci trebuie să se întâmple ceva.
Trebuie doar ca tu să treci la treabă cu Dumnezeu şi să ai în inimă un scop divin, să Îi arăţi recunoştinţă pentru că te-a salvat.
Daniel avea în inima lui un scop, de aceea, atunci când a fost încercat de Diavolul, am văzut că el a ieşit cu bine din faţa leilor înfometaţi.
Aşa este şi omul care vine la Dumnezeu şi care are în adâncul inimii lui credinţa. El va sta biruitor în faţa gurii morţii, a bolii sau a tristeţii. De ce? Pentru că credinţa e biruinţa noastră. Tu trebuie să biruieşti prin credinţă.
Avraam era un bărbat din Ur, din Babilon. El nu avea niciun scop în viaţă, decât să petreacă cu tatăl său şi cu prietenii, dar într-o zi, în timp ce se ruga, a prins mâna lui Dumnezeu. Cum a reuşit să facă aceasta? Prin credinţă. Poate că el s-a gândit astfel: „Dacă există un Dumnezeu care i-a spus lui Noe să construiască arca, şi a făcut ca Noe să fie salvat, atunci El trăieşte şi astăzi.”
Vedeţi, el a atins mâna lui Dumnezeu deşi trăia în mijlocul păgânilor. Şi când a făcut aceasta, Dumnezeu i-a descoperit că undeva există un oraş al cărui Meşter şi Ziditor este El.
Noi am văzut citind Biblia, că Avraam a fost toată viaţa un pelerin şi un străin prin această lume, deoarece singura lui năzuinţă a fost să găsească acel oraş al cărui Meşter şi Ziditor era Dumnezeu. El a prins ceva. El L-a prins pe Dumnezeu şi credinţa în El, deoarece a văzut Noul Ierusalim. Când s-a întâmplat aceasta, el şi-a luat toate lucrurile şi a început să pribegească prin lume.
El nu era purtat de valuri încoace şi încolo fără niciun scop, ci era încredinţat că undeva există un oraş al cărui Constructor şi Creator este Dumnezeu. Un oraş veşnic.
Scopul vieţii lui era acum să găsească acel loc.
Şi odată, după o bătălie, el L-a întâlnit în sfârşit pe Împăratul acelui oraş. Şi El i-a dat pâine şi vin. Cine era acel Împărat? Melhisedec.
O, tu nu poţi năzui după făgăduinţele lui Dumnezeu fără să cunoşti adevărul despre El.
Dacă sufletul tău este chinuit de păcate, de îndoieli şi de alunecări; dacă astăzi eşti sus, iar mâine jos, dar în tine există Ceva care-ţi spune că este un loc în care poţi să biruieşti toate lucrurile, de ce te laşi purtat de la o biserica la alta şi dintr-un loc în altul? Îngenunchează până când atingi cerurile.
Şi aşa cum am spus aseară, treceţi dincolo de bariera sonică şi atunci veţi avea un scop în viaţă. Atunci vei dori să faci parte din Biserica Sa; vei dori să fii botezat; vei avea un scop în viaţă în alergarea ta.
Dumnezeu este corect şi adevărat. El nu poate minţi, iar dacă a pus în inima lui Avraam Cuvântul Său, prin Vocea Sa, atunci El a pus şi pentru noi acelaşi Cuvânt, prin mărturia Duhului Sfânt, prin semne şi minuni, dovedind că Isus Hristos trăieşte şi este acelaşi ieri, azi şi în veci. Iar dacă lucrurile stau aşa, de ce să mai căutăm alte lucruri?
Dacă tu ai nevoie de ceva, de orice făgăduinţă dată de Dumnezeu în Cuvântul Său, iată că El este aici în seara aceasta ca să rezolve orice problemă. Nu este nevoie să căutaţi mai departe. El este prezent în locul acesta. Duhul Lui este aici, iar voia Sa este să vă dea ceea ce cereţi. Ce mai aşteptaţi?
Când veniţi la El, să nu spuneţi niciodată: „Mă duc să încerc şi acolo, poate că voi reuşi.” Dacă veniţi aşa, nu veţi ajunge nicăieri.
Dar dacă vii la El cu hotărâre, dacă vii epuizat şi blocat, obosit de lucrurile lumii, de păcat şi de necredinţă, de nemulţumiri şi de îndoieli; dacă vii la Dumnezeul cel viu cu o ancoră bine fixată în Stâncă, atunci Duhul Sfânt este aici, gata să te tragă în prezenţa Dumnezeului celui viu, care îţi va da credinţa ce va birui tot ce este în lume: boala, necazul şi chiar şi pe Diavolul.
Cine spune: „Voi birui moartea, frate Branham?” Da, aceasta am vrut să spun, vei birui moartea.
Lazăr era mort de câteva zile şi intrase deja în putrefacţie atunci când Isus i-a spus Martei: „Unde L-aţi pus? Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? (Ioan 11.40).
„Nu v-am spus să nu vă îndoiţi?” i-a spus şi lui Iair. Când ceilalţi spuneau că fetiţa a murit, Isus a zis: „Nu te teme, crede numai!” (Marcu 5.36b). De ce? Atunci vei vedea slava lui Dumnezeu. Atunci credinţa va birui moartea. Credinţa este biruinţa asupra morţii; credinţa este biruinţa asupra păcatului; credinţa este biruinţa asupra îngrijorărilor; credinţa este biruinţa asupra nervilor; credinţa este biruinţa asupra morţii şi a lumii.
Poate cineva spune: „Când Ioan a scris aceste lucruri, nu trecea prin necazurile prin care trec eu. El nu avea problemele pe care le am eu.” Aşa este.
Poate că el nu trebuia să se ocupe de anumiţi indivizi. Poate că nu trebuia să biruiască lucrurile cu care ne confruntăm noi astăzi, dar nu le-a exclus, ci a spus: „Credinţa este aceea care aduce biruinţa asupra lumii.” Atunci cum este? Ai credinţă?
Ce trebuie să facem noi acum când avem în faţă Cuvântul scris prin Duhul Sfânt, care ne îndeamnă să credem în învierea Domnului Isus care este urmată de o făgăduinţă divină:
„…orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11.24)? Să avem credinţă. Nu doar o credinţă trecătoare, nu doar o credinţă formală, ci adevărata credinţă.
Deci credinţa este biruitoare. Ea nu este un împăciuitor, ci o biruitoare: „credinţa este aceea care biruieşte lumea.” Ce face credinţa? Ce este ea? Ce înseamnă a cuceri? A cuceri şi a birui nu este acelaşi lucru. „A cuceri” înseamnă „a învinge, a încătuşa, a întemniţa”. „A birui” înseamnă că păcatul care te-a condus odată, acum este învins. Înseamnă că l-ai înlăturat, că l-ai pus deoparte. Tu eşti mai sus decât el.
Ce a fost mai întâi, păcătosul sau Salvatorul? Salvatorul, căci El este mai puternic decât păcatul.
Ce a fost mai întâi, Vindecătorul sau boala? Nu poate fi niciun alt Vindecător înainte şi în afară de El, care este deasupra bolii. El este Vindecătorul; El poate birui boala.
Şi credinţa este aceea care câştigă biruinţa asupra oricărui blestem al Satanei. Credinţa în ce? Nu în biserica ta; nici în crezul vostru; nici în vreun om, ci credinţa în Isus Hristos care a dat făgăduinţa. Aceasta este credinţa care aduce biruinţa. Ce este credinţa? Biruinţa.
Poate spui: „Braţul meu este încă olog.” Dar nu uita, credinţa este biruinţa. „Mă simt încă rău.” Credinţa este biruinţa. O, ea este aceea care biruieşte lumea.
Cât timp poţi să te agăţi de Dumnezeu în rugăciune, până când vezi lucrul cerut dobândit, nu există nimic care să te rănească. Tu eşti biruitor şi navighezi liber înainte.
Tu care ai fost un beţiv, un rob al alcoolismului, vei stăpâni acum peste el, peste acel duh bătrân. Ce face aceasta? Credinţa, dar nu o credinţă prefăcută, nici credinţa într-un crez, ci credinţa adevărată. Când o ai pe aceasta, el devine slujitorul tău.
Tu care nu poţi să renunţi la tutun, dacă vei ajunge să biruieşti prin credinţă, acest duh va fi biruit, îl vei domina.
În mijlocul nostru se află o femeie care a venit tot timpul la altar. Ea este o femeie bună, dar a început să fumeze şi nu putea nicicum să biruiască acel duh. Ea a venit aici, dar deşi m-am rugat tot timpul nu putea să-l biruiască. Şi primul lucru pe care l-am spus când am văzut-o a fost: „Când ieşi afară, te pândeşte un pericol.”
Ea mi-a răspuns: „Frate Branham, am plâns şi am implorat…” Vedeţi, doar emoţii şi luptă cu aerul, care nu ajută la nimic.
Eu am coborât şi m-am rugat pentru această femeie, punându-mi mâinile peste ea, după care a plecat. Peste câteva zile am întâlnit-o din nou, te dobora mirosul de tutun care venea de la ea, iar degetele îi erau maro din cauza nicotinei.
După o vreme însă, ea s-a dus la medic pentru că a început să se simtă rău. Când a examinat-o, medicul a spus că are cancer din cauza fumatului. Când s-a văzut ajunsă între viaţă şi moarte, această femeie a trecut la treabă. Vedeţi? Un om care este pe punctul să se înece se agaţă chiar şi de un pai.
Cât timp poţi merge încolo şi încoace şi să aderi la metodişti sau la baptişti; cât timp spui: „O, păi eu sunt o persoană de treabă, cu mine totul este în ordine.”, nu se poate face nimic pentru tine.
Dar când îţi vezi păcatul aşa cum îl vede Dumnezeu, în lumina Cuvântului Său, atunci ori te vei pocăi, ori vei pieri. Tu trebuie să treci la treabă.
Dacă păşeşti afară de aici şi ai probleme cu inima, iar medicul spune: „Atac de cord,” atunci vei trece la treabă.
Atunci a trecut la treabă şi femeia despre care v-am povestit. (Ea mă priveşte acum.)
Eu şi fraţii Roberson şi Woods, care sunt aici, am fost la vânătoare. Şi se părea că Duhul Sfânt ne îndemna să mergem spre locul unde era. Când am ajuns acolo, am aflat că ea avusese un vis. Duhul Sfânt o cercetase, ceea ce a făcut-o să treacă la treabă. Astfel, din clipa aceea s-a lăsat de fumat. Curând a început să câştige kilograme, iar când a fost la medic, acesta nu a mai găsit nici o urmă de cancer.
Cine a realizat aceasta? Credinţa care a biruit. De ce nu a biruit atunci când m-am rugat pentru ea? Pentru că „plutea”, era aeriană, dar când medicul i-a spus: „Ai cancer şi vei muri!”, femeia s-a trezit şi a trecut la treabă.
De ce a aşteptat atât de mult? De ce nu a trecut imediat la treabă? Încredeţi-vă în Domnul! Ce s-a întâmplat atunci când această femeie s-a încrezut în mine? A dat greş pentru că şi eu sunt doar un om. Când şi-a schimbat însă credinţa şi nu s-a mai încrezut în adunarea Branham, nici în William Branham, nici în altcineva, ci a privit doar la Isus Hristos, a primit biruinţa. Atunci ea s-a ridicat mai sus de toate temerile şi îndoielile, iar Dumnezeu a vindecat-o. Da, ea a biruit. De ce? Pentru că credinţa este biruinţa.
Eu m-am întrebat de multe ori de ce se lasă credincioşii furaţi de aceste lucruri? De multe ori sunt căutat de bărbaţi şi de femei care spun în mărturisirile lor că duc o viaţă imorală, etc. Ei nu pot să ascundă aceste lucruri pentru că Duhul Sfânt care este prezent, le dă pe faţă. El scoate totul la suprafaţă, chiar dacă ei încearcă să le ascundă. Dacă încearcă să iasă afară, Duhul Sfânt îi opreşte spunând: „O clipă, aici este cutare sau cutare lucru.” Aşa se face că atunci când vin la mine, oamenii încep să-mi spună lucrurile din lume care-i robesc. Eu am observat aceasta printre credincioşi.
Tu vrei să mergi undeva. Atunci de ce te laşi dus de curent? De ce cauţi să realizezi propriile ambiţii? Ţinta ta să fie Hristos şi încetează să mai cochetezi cu lumea!
Poate vei citi într-un ziar: „Vindecare divină? Astăzi nu mai este aşa ceva!” Aceste cuvinte vor ridica o îndoială în mintea voastră.
Cineva ţine o predică frumoasă la radio, dar spune: „Zilele minunilor au trecut.” Vedeţi, aceasta vă slăbeşte.
Daţi totul la o parte şi mergeţi cu Dumnezeu! Fiţi ceea ce trebuie să fiţi, sau lăsaţi-vă păgubaşi! Biblia lui Dumnezeu nu învaţă că zilele minunilor au trecut, aşa că staţi departe de aceste păreri. Staţi doar pe Cuvânt!
Aceasta îmi aminteşte de ceva. Să zicem că ne hotărâm să facem o călătorie de treizeci de zile într-o altă ţară. Acolo clima este atât de plăcută încât parcă n-am mai vrea să ne întoarcem acasă. Şi acolo nu mai trebuie să murim şi nici n-am mai îmbătrâni, ci am trăi veşnic. Îmi imaginez cum înainte de plecare v-aţi îngrămădi la magazinul „Zece cenţi” să vă cumpăraţi tot felul de vechituri ca să le luaţi cu voi.
Voi n-ar trebui să vă mai cumpăraţi vechituri, ci ar trebui să scăpaţi şi de acelea pe care le aveţi.
Cât vei umbla de la o biserică la alta, tu vei acumula tot mai multe vechituri. Dacă însă îţi vei da seama încotro te îndrepţi, vei căuta să scapi de ele, de mulţimea de îndoieli şi prostii, şi vei avea credinţa adevărată.
Unii mă întreabă: „Tu eşti fratele Branham care se roagă pentru bolnavi?”
„Da”, răspund eu.
„Păi, aşa ceva este împotriva credinţei mele!”
„Dacă este aşa, însemnă că tu nu ai niciun fel de credinţă”, am răspuns eu, „deoarece Biblia învaţă că trebuie să ne rugăm pentru bolnavi.”
Mulţi dintre cei care vin în rândul de rugăciune, spun: „Păi eu cred, eu am toată credinţa.” Da? Atunci ce cauţi aici?
Adevărata credinţă nu cunoaşte nicio înfrângere. Procesele cunosc înfrângerea, dar credinţa nu. Ea este singura cale de a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu pentru că „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!” (Evrei 11.6).
Atunci cum este posibil ca unii dintre voi să aibă pretenţia că sunt creştini şi totuşi să folosească cuvinte obscene şi murdare? Vă puteţi imagina că puteţi merge într-o altă ţară şi că acolo puteţi folosi tot limbajul american? Sigur că nu. Singurul lucru pe care-l puteţi face, este să învăţaţi cuvintele mai importante din limba respectivă ca să vă puteţi înţelege.
Şi eu cred că ceea ce le trebuie creştinilor de astăzi, este să înveţe limba cerească, laudele lui Dumnezeu, pe care le vom cânta Acolo în bucuria pregătită de El. Ce vor face când vor ajunge acolo, cei care nu cred în aceste lucruri? Vor fi afară complet!
Cel mai bun lucru este să aveţi credinţă şi să biruiţi acum, pentru că credinţa este aceea care aduce biruinţa.
Poate spui: „Cum voi reuşi aceasta, frate Branham?”
Păi este foarte simplu. Vă întrebaţi poate, cum se supun oamenii aici, în aceste întâlniri. De multe ori se întâmplă că nu cunosc pe nimeni dintre cei prezenţi în adunare, iar uneori sunt nevoit să vorbesc prin traducător, dar ştiţi ce fac? Mă supun, mă dăruiesc pe mine însumi Duhului Sfânt şi astfel nu mai sunt eu, ci El. Atunci nu mă mai gândesc ce voi spune, ci Îl las pe El să-Şi facă lucrarea cum vrea. Este atât de simplu.
Mulţi dintre voi se încred în medicul familiei. Eu cred că este bine acest lucru, din moment ce aveţi medic. Şi mai cred că atunci când vedeţi că ceva nu este în ordine cu voi alergaţi la medicul vostru şi-i spuneţi. Da, este bine aşa. Ce faceţi atunci? Predaţi problema voastră în mâinile lui. Dacă vă spune că trebuie să vă internaţi, mergeţi acasă, vă împachetaţi hainele şi vă supuneţi sfatului lui. Desigur. Dacă nu eşti decis să mergi la spital, el îţi va face o reţetă şi-ţi va da o mulţime de medicamente. Tu le cumperi, iar după aceea le iei după prescripţia lui, deşi nu ştii ce conţin ele. Totuşi le ieri pentru că ai încredere în medicul tău.
Dar cum este cu Dumnezeu? Tu te temi să înghiţi tabletele Evangheliei, pe care ţi le dă El: „Credinţa este aceea care biruieşte lumea.” Înghite aceasta şi vei vedea ce se întâmplă. Vedeţi, este o încredere!
Prin faptul că iei medicamentul pe care ţi l-a dat medicul, îţi arăţi încrederea în el. Prin faptul că accepţi să fii operat, îţi arăţi încrederea în el. Da, aceasta arată că ai încredere în medic.
Dar când vii la Hristos, te temi să-L iei pe Cuvânt. Atunci cum este? „Credinţa este biruinţa.” Tu poţi să-ţi predai cazul lui Isus Hristos, exact la fel cum l-ai preda medicului: „Dă-mi ce vrei Tu, Doamne. Tu eşti Medicul acestui caz.” Atunci vei birui. Atunci tu ai credinţa care biruieşte. Atunci nu va mai fi nevoie să „vânezi” o altă seară de rugăciune, deoarece ai primit deja rezolvarea problemei tale. Totul va fi rezolvat. Atunci nu vei mai umbla din biserică în biserică şi nu vei mai căuta una sau alta, căci dacă ai credinţă, ai biruinţă.
Am să vă spun de ce are nevoie America în seara aceasta – este nevoie ca noi să-L lăsăm pe Medicul Isus să vină şi să facă o operaţie pe credinţa noastră.
Medicul îţi spune: „Ai apendicită şi este nevoie s-o scoatem.” Şi ce face? O scoate pentru ca organismul vostru să meargă din nou bine.
Dar care este problema cu credinţa voastră în seara aceasta? Ne temem să-L lăsăm pe Dumnezeu să ia cuţitul Său, Cuvântul, care este mai tăietor decât o sabie cu două tăişuri, ca să ne opereze şi să ne spună că umblarea noastră este greşită?
Noi trebuie să lăsăm jos orice oblon şi să navigăm spre făgăduinţa veşnică a lui Dumnezeu. O, dacă am face aceasta! Atunci Isus ar face o operaţie pe credinţa noastră, înlăturând toată îndoiala, toată teama şi îngrijorarea, tot păcatul şi ce mai este.
Iar când credinţa noastră este operată de El, devenim fiinţe noi. Atunci suntem alţii. Noi avem nevoie de o operaţie. Vă puteţi încrede în Isus Hristos pentru această operaţie? Puteţi crede în El? Puteţi spune: „Doamne Dumnezeule, la Cuvântul Tău…”?
„La Cuvântul Tău”, aşa cum au spus apostolii în Luca 5.5: „Toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic. Dar la Cuvântul Tău, voi arunca mrejele.”
„Doamne”, spunea Petru, „eu sunt pescar. Cunosc semnele lunii şi ştiu când muşcă peştele şi când nu. Eu ştiu când umblă şi când stau liniştiţi, dar nu numai atât, am trudit toată noaptea fără niciun rost. Aici este un consiliu al pescarilor, care s-au sfătuit fără să găsească însă nimic, dar la Cuvântul Tău, voi arunca din nou mreaja.”
De ce? Pentru că şeful Chirurg a spus aşa. Iar când L-au ascultat, mrejele lor s-au umplut atât de tare încât erau să se rupă. De ce? Pentru că credinţa este biruinţa. Putea să nu fie niciun peşte în apă, pentru că dacă Dumnezeu a dat o făgăduinţă, El putea să creeze peşti şi să-i pună în apă.
Poate că nu mai este nici o şansă pentru tine. Poate că ai cancer; sau poate stai într-un scaun cu rotile. Poate eşti orb total. Eu nu ştiu care este necazul tău, dar dacă vei lua prescripţia Medicului şef, „orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11.24).
Să fiţi convinşi că această credinţă va birui orice greutate, indiferent cât de mare ar fi ea.
S-ar putea ca tu să ai sufletul împovărat de păcate grele şi de lucruri murdare. Poate că ai încercat în diferite feluri să scapi de ele dar n-ai reuşit. Dacă L-ai lăsa însă pe Isus Hristos să vină şi să opereze credinţa ta, îţi va da o credinţă care va urca deasupra oricărui lucru venit din această lume. De ce? Pentru că credinţa noastră este aceea care aduce biruinţa.
Cum poţi să te îndoieşti când Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu este prezent între noi? Marele Duh Sfânt este prezent în adunare, deoarece cuvântul Său a făgăduit:
„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28.20).
Aceasta este făgăduinţa Domnului şi noi ştim că dacă Dumnezeu spune ceva, trebuie să Îşi ţină Cuvântul. Credeţi aceasta? (Amin). Dacă a făgăduit aceste lucruri, El este obligat să le şi împlinească.
Acum aş vrea să vă gândiţi la aceasta. Dacă ai păcate, dacă ceva nu este în ordine în viaţa ta, vreau să te gândeşti asupra acestui lucru în timp ce ne plecăm pentru un moment capetele în rugăciune.
Înainte de a ne ruga, vreau să vă pun o întrebare. Aş vrea să ştiu dacă este în adunare, vreun bărbat, o femeie sau tânăr care ar vrea să spună prin simpla ridicare a mâinii: „Doamne, se pare că nu pot birui. Cred că nu trebuie să fac aceste lucruri. Nu trebuie să fac cutare şi cutare lucru…. dar aş dori să operezi chiar acum credinţa mea, după acest mesaj. Aş dori să mă cercetezi peste tot şi să operezi fiecare neputinţă a credinţei mele care m-ar putea ţine departe de obţinerea biruinţei asupra acestei lumi.”
Ridicaţi mâinile spre El. Vreţi? Domnul să te binecuvânteze. O, peste tot sunt mâini ridicate!
„Să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12.1).
Câţi dintre cei bolnavi sau săraci, vor să ridice mâna şi să spună: „Doamne, operează credinţa mea în seara aceasta, căci am nevoie de ajutorul Tău.”
Domnul să te binecuvânteze.
Credinţa este biruinţa noastră. Cum obţinem credinţa?
„Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10.17).
Nu pot să fac o chemare la altar pentru cei care sunt săraci, sufletele păcătoase, deoarece nu avem loc suficient (Oamenii sunt nevoiţi să stea în picioare şi pe lângă pereţi), dar mă voi ruga chiar acum pentru voi. Predaţi-vă Domnului acum, în timp ce ne vom ruga pentru voi.
Dumnezeule, dorim să cerem mila Ta peste aceste suflete pocăite, care cred că Tu eşti şi care Te caută disperaţi. Te rog să fii milostiv faţă de ei, Doamne, şi orice i-ar apăsa: cancerul, îndoielile, nervii, necredinţa, etc., îndepărtează-le chiar acum şi dăruieşte-le Duhul Sfânt. Umple sufletele lor cu bunătatea Ta. Botează-i în Împărăţia Ta chiar acum, căci şi-au ridicat mâinile spre Tine ca dovadă a faptului că cred. Te rugăm să faci aceasta pentru ei, deoarece şi-au schimbat gândirea şi nu mai plutesc încoace şi încolo purtaţi de orice curent. Ajută-i să intre în doc ca să fie ciopliţi de Maestrul Constructor şi făcuţi fiinţe noi în Isus Hristos. Umple-i cu Duhul Sfânt şi condu-i după voia Ta.
Acordă-le aceasta, Tată, deoarece Te rugăm umili, în Numele lui Isus, Fiul Tău.
Doamne, aici au fost ridicate foarte multe mâini. Ei şi-au dat seama că până acum au umblat din loc în loc. Mulţi dintre ei au mers multe mile ca să găsească o persoană care se roagă pentru bolnavi. Poate că mulţi sunt veniţi de departe, ceea ce apreciez foarte mult, şi cred că dacă n-ar fi crezut că sunt slujitorul Tău, nu s-ar mai fi deranjat să vină până aici.
Îţi mulţumesc că le-ai dat credinţă ca să se încreadă în puterea rugăciunii mele. Doamne Dumnezeule, eu mă rog din toată inima pentru fiecare dintre ei, şi Te rog ca Tu, marele Dumnezeu al cerului să mişti Duhul Tău cel Sfânt în vieţile lor şi să tai orice necredinţă din ei. Lasă-i să vadă că credinţa este aceea care dă biruinţa. Nici o fiinţă de pe pământ nu poate face aceasta, nici o biserică, nici o rugăciune anumită făcută de cineva, ci credinţa. Ea este aceea care aduce biruinţa.
Eu am citit pasajul din Scriptură care zice că atunci când Isus, Fiul Tău S-a dus în patria Sa, oamenii din cetate au spus:
„Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?
Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” (Matei 13. 55-56).
„Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire…”
„Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.” (v. 57-58)
De aici vedem încă o dată că credinţa este aceea care ne dă biruinţă.
Dumnezeule, rugămintea mea este ca în seara aceasta să Te arăţi Tu însuţi printre noi, astfel încât oamenii să nu privească spre omul din faţa lor, ci toată credinţa lor să fie îndreptată spre Domnul nostru, care nu e mort, ci astăzi este mai viu ca oricând. Şi El a făgăduit că va fi cu noi în toate timpurile până la sfârşitul lumii, ceea ce noi credem din toată inima.
Rugămintea noastră Dumnezeule, este ca El să se arate în seara aceasta vizibil în mijlocul nostru, astfel încât Duhul Sfânt să poată prinde fiecare inimă ca să execute pe credinţa noastră o operaţie, care să le permită să biruiască orice boală, mizeria şi suferinţa. Ajută-i să plece de aici cu credinţa în ordine, indiferent dacă se va întâmpla sau nu un lucru anume, deoarece Tu eşti acelaşi care dai credinţa ce poate spune că totul este în ordine, chiar dacă nu se vede încă nimic. Aceasta este biruinţa. Credinţa este cea care biruieşte lumea.
Îngăduie toate acestea pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Îmi vine foarte greu să chem un rând de rugăciune, deoarece ambele uşi dau spre stradă. Voi încerca s-o fac totuşi dacă doriţi.
Eu cred că dacă staţi smeriţi şi primiţi putere ca să luaţi toată credinţa pe care o aveţi şi o daţi în mâna lui Dumnezeu, spunând: „Doamne, ia puţinul pe care-l am şi lasă credinţa Ta să vină peste mine…” El vă va vindece fără să fie nevoie să vă mai chem pe platformă. Credeţi aceasta? (Amin).
Dacă aveţi numere de rugăciune, păstraţi-le deoarece ne vom folosi de ele. Vă rog să credeţi.
Acum mi-a venit un gând. Când am intrat în sală, Billy Paul mi-a spus că a împărţit numere de rugăciune pentru seara aceasta. Când am auzit cele spuse de el, i-am răspuns: „În ordine.”, la care el m-a întrebat: „Dar cum vei chema rândul de rugăciune?” Mulţimea este adunată peste tot, de aceea va fi foarte greu ca cei chemaţi să ajungă în faţă.
Ce contează dacă veniţi aici sau staţi acolo unde vă aflaţi? Tot ce vă trebuie este să credeţi. Este nevoie de credinţa voastră plus credinţa mea şi îndurarea lui Dumnezeu.
Aduceţi deci împreună credinţa voastră cu a mea, căci amândouă vor atinge îndurarea lui Dumnezeu şi astfel vom primi ceea ce cerem.
Aş vrea să vă întreb ceva: Credeţi voi că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu? (Amin). Aşadar nu poate minţi, căci este Cuvântul vorbit de Dumnezeu. Şi dacă Cuvântul Lui este adevărul, înseamnă că Dumnezeu este obligat faţă de fiecare Cuvânt pe care L-a vorbit. El este obligat să-Şi ţină Cuvântul. Dacă aţi fi bolnavi sau pe moarte cu leucemie sau altceva, şi aţi veni aicea sus ca să ne rugăm pentru voi, chiar dacă am striga cu toţii, nu s-ar întâmpla nimic dacă nu credeţi şi voi.
Dar dacă cineva se va vindeca, iar tu ai vedea aceasta cu ochii tăi, acest lucru te-ar putea ajuta ca să crezi şi tu şi astfel să beneficiezi de vindecarea Sa.
Când am fost în Durban, Africa de Sud, au adus pe platformă o persoană bolnavă. Poate că ştiţi povestea cu acea femeie mahomedană care a fost vindecată pe loc. Cred că acolo erau prezente vreo 20 de triburi de mahomedani. Acolo era şi un băiat, iar când Duhul Sfânt s-a oprit la el şi i-a spus că este un zulu, toţi au început să se mire. Vraciul stătea uimit şi a spus: „Ce lucru nou este şi acesta?” Dar Duhul Sfânt a continuat să descopere aşa încât am spus: „În coliba în care stai, se află o fotografie a Domnului meu.” Şi mama şi tatăl acelui băiat împreună cu cei care ştiau că acesta este era adevărul, s-au ridicat în picioare ca să-l confirme.
Şi eu am continuat: „Ai un frate care s-a urcat pe o capră sau pe un câine şi s-a lovit foarte rău la un picior, iar acum umblă în cârje. El este prezent în această adunare, şi pentru că credinţa lui tocmai a biruit, este vindecat.”
De ce? Pentru că un om alb care nici măcar nu ştia limba lui, a putut să-i spună cine era si ce s-a întâmplat cu el. Ce fel de putere era aceasta?
Când băiatul a auzit aceste cuvinte spuse prin translator, şi-a aruncat cârjele şi a început să sară de bucurie. Când fratele lui aflat pe platformă a văzut vindecarea celuilalt, a trecut dincolo de bariera necredinţei. Atunci am avut o viziune şi pentru el şi i-am spus să stea în picioare pentru că este vindecat şi el. Băiatul acesta avea un lanţ în jurul gâtului şi era purtat ca un câine. Eu l-am prins de lanţ şi i-am spus: „Isus Hristos te-am vindecat. Ridică-te!”
Şi deodată acel băiat care de la naştere umblase numai în patru labe ca un câine, s-a ridicat în picioare pe deplin vindecat şi nu numai atât, ci pe deplin normal, în timp ce lacrimile îi şiroiau pe obrajii negri.
Duhul Sfânt s-a revărsat peste acel loc şi 25.000 de păgâni au fost salvaţi pe loc.
Ce a urmat? În dimineaţa următoare primarul oraşului a venit şi mi-a spus: „Priveşte pe geam căci vei avea o surpriză plăcută.”
Şapte camioane mari pentru transportat vite erau jos în stradă, pline cu cârje, cărucioare, etc., care fuseseră abandonate de cei ce fuseseră vindecaţi, în timp ce toţi cei ce le folosiseră până atunci mergeau acum pe stradă pe deplin sănătoşi. Oamenii din tribul zulu, shungi, bazuta şi xhosa, mergeau de mână cântând: „Crede numai, crede numai, totul este posibil, crede numai,” în limba lor.
M-am îndepărtat de geam şi mi-am ridicat mâinile spre cer, spunând: „O, har măreţ, care ai salvat un nenorocit ca mine!”
A fost un timp măreţ pentru că ochii mei Îl vedeau pe Domnul în vedenie în acelaşi timp.
Ceva i-a împins pe acei oameni să privească spre El, căci ei nu mai auziseră aşa ceva înainte. Dar vedeţi, când au auzit, ei s-au prins de El cu o simplitate copilărească. Asta a fost tot. Ei n-au avut nevoie de nici o operaţie pentru că atunci când au auzit făgăduinţa, au crezut-o şi astfel au apucat-o. Nimeni nu a putut să mai vină la ei cu altceva, pentru că au văzut cu ochii lor împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu.
Acum, dacă Domnul Isus este încă viu şi este aici, în Jeffersonville, Indiana, SUA, dacă El este acelaşi Dumnezeu care a redat aseară vederea acelui predicatori orb; dacă e acelaşi Dumnezeu care l-a vindecat pe copilul bolnav de leucemie şi a cărui vindecare a fost confirmată de medici a doua zi, atunci şi în seara aceasta va proceda la fel.
De curând am primit un articol dintr-un ziar local din Burlington, Vermont, care povesteşte una din vindecările care a avut loc la ultima mea campanie din acel oraş.
Femeia despre care se povesteşte era foarte descurajată să obţină un număr de rugăciune. Ea stătea chiar în spatele sălii.
Când a fost strigat primul număr, Domnul a spus: „Domnule Cutare, care stă acolo în spate, îmbrăcat cu o rochie verde… Tu suferi de epilepsie şi faci cam patru crize pe zi.” Când a auzit aceste cuvinte, femeia a sărit imediat în picioare, căci ştia că despre ea este vorba. Era atât de cuprinsă încât nici nu ştia ce să facă.
Dar Domnul a continuat: „Şi nu numai atât dar eşti foarte îngrijorată pentru soţul tău care este în spitalul pentru veterani. Medicii i-au scos aproape tot stomacul, iar acum boala a cuprins şi alte părţi ale corpului ceea ce i-a determinat pe medici că spună că nu mai are nicio şansă să trăiască.” Femeia asculta uimită în timp ce lacrimile îi şiroiau pe obraji, după care şi-a ridicat mâinile spre a dovedi că acesta este adevărul.
Imediat după aceea l-am văzut venind acasă (în vedenie), aşa că am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: Nu te îngrijora, căci el va veni acasă sănătos.”
A doua zi, când trebuia să fie operat pentru a i se scoate acele umflături mari cauzate de boala Hodgkim, el a spus: „Nu mai simt nici o umflătură.” Atunci medicii l-au examinat şi într-adevăr nu au mai găsit nimic. Apoi i-au făcut toate analizele şi diferite testări, dar rezultatul a fost „sănătos”, aşa că a doua zi s-a întors acasă pe deplin sănătos.
De ce? Pentru că credinţa este biruinţa. Nu un număr de rugăciune, nu punerea mâinilor, nici altceva de felul acesta, ci credinţa este cea care biruieşte totul. Aceasta este calea.
La ultima întâlnire din Chicago, a venit pe platformă o femeie de culoare, îmi cer scuze, era o femeie albă.
Era o femeie suedeză, iar cu o seară înainte, Billy a văzut-o cum a pus în cutia cu oferte pentru Osborn – pentru lucrarea lui misionară din Africa – o mulţime de bani. Şi Billy a venit şi mi-a spus: „Cum a fost posibil ca o femeie îmbrăcată atât de sărăcăcios să pună atât de mulţi bani?”
Când Billy a început să împartă numere de rugăciune, ea s-a dus la el şi i-a spus: „Scumpule, îmi dai şi mie un număr de rugăciune?”
El a răspuns: „Nu mai am niciunul.” Apoi s-a dus la Gene şi Leo, dar nici ei nu mai aveau.
Atunci Billy i-a spus: „Soră, ne vedem mâine seară şi atunci am să-ţi dau un număr.”
„În ordine”, a răspuns ea, după care s–a dus şi s-a aşezat undeva la balcon. Eu n-am ştiut nimic despre cele întâmplate.
Când am urcat pe platformă, o femeie a reuşit să treacă dincolo de bariera necredinţei şi a ajuns în locul în care Dumnezeu poate lucra pe baza credinţei. Apoi Domnul a spus: „Femeia care stă acolo sus, în cel de-al doilea balcon şi este îmbrăcată cu o rochie cu pătrăţele se numeşte Cutare şi Cutare. Ea se roagă pentru soţul ei care este dispecer la căile ferate. El este surd de o ureche.” Când a auzit aceasta femeia era să leşine. Ea era o luterană. Apoi Domnul a continuat: „Aşa vorbeşte Domnul: el este vindecat!”
Când ea a ajuns în seara aceea acasă, l-a găsit la uşă plin de bucurie. Urechea i se desfundase în timp ce ne-am rugat pentru el. (era la serviciu).
Când o femeie de culoare a văzut aceasta, a crezut că şi sora ei care de zece ani era internată într-o instituţie de boli nervoase poate fi vindecată. Atunci Duhul Sfânt a venit şi i-a spus cine este şi ce are sora ei.
Domnul a spus: „Sora ta este maniacă. De zece ani se află în starea aceasta şi când face crize se dă cu capul de pereţi. Dar aşa vorbeşte Domnul: ea tocmai a fost vindecată.”
A doua zi dimineaţa, supraveghetorul a găsit-o la uşă rugându-se să fie lăsată acasă pentru că din punct de vedere mintal este pe deplin sănătoasă. Ea a trimis vorbă la sora ei din Chicago care auzind a strigat de bucurie: „O, Dumnezeule îndurător! Exact aceasta mi s-a spus cu o seară înainte când am fost în adunarea fratelui Branham!”
Ea i-a spus sorei din spital: „Dragă, ştiu că nu ai bani, de aceea îţi trimit un bilet de avion ca să ajungi aici, căci întâlnirile fratelui Branham se termină mâine seară.”
Aşa se face că femeia care timp de zece ani fusese ţinută în acea instituţie de boli nervoase se afla în seara următoare pe platformă, lăudându-L pe Dumnezeul cel Atotputernic pentru binele pe care i l-a făcut.
Ce era aceasta? Sora ei a trecut peste lucrurile lumii. Lucrurile lumii nu înseamnă doar să fumezi, să bei şi să joci teatru, ci înseamnă necredinţă. Ea a trecut peste toate acestea până când a simţit că credinţa ei biruieşte.
Ea şi-a zis: „Dacă Dumnezeu a putut să lucreze în cazul femeii albe, atunci poate să facă acelaşi lucru şi pentru mine, o femeie neagră.”
Şi Dumnezeu a făcut-o. El a făcut-o pentru ea şi o va face ori de câte ori credinţa cuiva poate birui îndoiala, indiferent cât de rele sunt aparenţele. O, El trăieşte!
Este printre noi cineva care a fost în acea seară la Chicago şi a auzit mărturia acele femei? Ridicaţi mâna. Sigur că da, uitaţi-vă că sunt.
Ce este aceasta? Credinţa care aduce biruinţa.
Dar acelaşi Isus este prezent şi în seara aceasta aici. Dacă credinţa noastră stă pe făgăduinţele Lui, El va face şi astăzi aceleaşi lucruri pe care le-a făcut şi în trecut.
Dacă Domnul va face aceasta pentru voi, veţi crede că El este încă viu? (Amin). Este adevărat că aşa a procedat şi când a fost pe pământ? (Amin). Este adevărat că aşa au făcut şi apostolii? (Da).
Când femeia cu scurgerea de sânge s-a atins de El, Isus s-a întors şi a întrebat: „Cine M-a atins?” Apoi, pentru că toţi negau, El a spus: „Cineva M-a atins pentru că din Mine a ieşit o putere.”
Apoi s-a întors şi a văzut-o pe femeia care îl atinsese prin credinţă. Ce i-a spus? „Credinţa ta te-a vindecat.” El nu a spus niciodată: „Eu te vindec,” ci „Credinţa ta te-a vindecat!” Ce a avut femeia? O credinţă care a biruit orice îndoială. De ce? Pentru că a spus: „Dacă mă voi atinge de hainele Lui, mă voi vindeca.”
Tată, aici este Cuvântul Tău care spune că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi că El va lucra şi astăzi la fel ca atunci.
„Încă puţin”, a spus El, „şi lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea” şi atunci „lucrurile pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, ba încă altele şi mai mari.” (Ioan 14.19,12).
Iată, noi trăim în zilele din urmă, iar Isus este aici.
Haideţi să ne rugăm şi să credem. Să credeţi aceasta în timp ce mă rog.
Doamne, aici este un grup de oameni. Tu eşti un Dumnezeu mare, iar ei au văzut în Cuvântul Tău cum ai vindecat o mulţime de oameni. În ziua când Moise şi poporul Israel au ieşit din Egipt, nu era nici o problemă nerezolvată printre ei. Tu erai marele lor Medic. Tu erai marele Chirurg, iar astăzi eşti Acelaşi. Acesta este motivul pentru care Te rog ca în seara aceasta să îngădui ca oamenii care sunt bolnavi trupeşte sau sufleteşte în locul acesta, să-şi predea cazurile în mâna Ta. Operează-i Tu, Tată, astfel încât să fie înlăturată orice îndoială sau necredinţă.
Cuvântul Tău spune că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci, de aceea Te rog să dovedeşti făgăduinţa pe care ne-ai dat-o: „voi fi cu voi şi în voi.”, astfel încât oamenii să vadă aceasta şi astfel credinţa lor în Tine să crească, să se ridice deasupra oricărei boli sau neputinţe şi să fie vindecaţi pentru că Ţi-o cerem în Numele Domnului Isus Hristos.
Puteţi să vă daţi seama în ce situaţie sunt pus? Aici sunt în jur de 250 de persoane, şi eu nu cunosc problemele pe care le au ele, dar Dumnezeu ştie. Dacă vă veţi preda problemele în braţul Său, cu aceeaşi credinţă pe care a avut-o femeia din Biblie, El vă va da ceea ce cereţi. Îl credeţi?
Dacă cineva se ridică şi spune: „Eu am găsit remediul pentru cancer,” atunci toţi oamenii din lume vor alerga la el pentru acea vindecare. Dar fraţilor, eu L-am văzut pe Isus Hristos vindecând atâtea cazuri de cancer, şi El vă cere un singur lucru: să-L credeţi. S-ar părea că acesta este cel mai greu lucru. Eu L-am văzut dând vedere orbilor, ridicându-i pe ologi; L-am văzut înviind morţii. Aş putea scrie volume întregi doar despre ceea ce L-am văzut eu însumi făcând. Şi iată că acum este atât de greu să-L credem.
Rugămintea pe care o am la voi, cei care sunteţi bolnavi, este să-L credeţi pe El.
Eu cred în emoţii. Cred că tot ceea ce nu are emoţii este mort. Dacă religia ta nu are doar o mică emoţie, poţi s-o îngropi, dar eu mai cred că fiecare lucru îşi are vremea lui.
Tu ai putea veni la mine şi să spui: „Frate Branham, aş avea nevoie de 100 de dolari.” Da, ai putea veni şi-mi vei spune respectuos: „Frate Branham, sunt într-o situaţie disperată şi am nevoie de 100 de dolari.” Tu ştii că eu am aceşti bani în buzunar şi că dacă aş vrea pot să te ajut, de aceea vii plin de respect în nădejdea că te voi ajuta. După ce obţii banii necesari, poţi să ţipi la mine şi să faci ce vrei. De ce? Pentru că ai banii necesari în mână. Vedeţi?
Dar când veniţi din cauza nevoii, sunteţi plini de respect. Nu veniţi strigând, nici poruncind să vă dau 100 de dolari, pentru că în felul acesta s-ar putea să fiţi refuzaţi. Vedeţi? Voi veniţi umili şi rugători şi abia după ce vă realizaţi scopul puteţi striga.
Să ne întoarcem şi noi spre Dumnezeu şi să-L rugăm să lase Duhul Sfânt atât în clădire, cât şi în afara ei. Nu are importanţă unde staţi – înăuntru sau afară – căci dacă-L rugaţi ceva, El poate trimite Duhul Său oriunde vă aflaţi şi vă va răspunde.
Haideţi să vedem.
Dumnezeu a spus: „Puneţi-Mă la încercare!” Aceasta este deci o cale bună prin care puteţi vedea dacă El este sau nu Dumnezeu. „Puneţi-Mă la încercare!”, spune Domnul. (Maleahi 3.10).
Dacă El este Dumnezeu, şi noi ştim că este, haideţi să-L rugăm să facă şi acum lucrurile pe care le-a făcut în trecut. În felul acesta, nu va mai fi nevoie să urcaţi aici pe platformă. Dacă El va lucra cu persoanele pe care le cunosc, nu voi accepta. Vedeţi? Dorinţa mea este ca El să lucreze asupra unor persoane pe care nu le cunosc.
Din câte ştiu, aici este o singură fiinţă bolnavă pe care o cunosc – este micuţa şi buna mea prietenă Edith Wright. Ea este bolnavă de ani de zile. Noi ne-am rugat pentru ea dar… Durerile i-au trecut atunci – aceasta a fost cu mult timp în urmă, dar Domnul n-a eliberat-o de boala ei. Eu ştiu că este rău cu Edith. Eu nu cunosc pe nimeni altcineva care să sufere de boala pe care o are ea.
Dacă voi mă cunoaşteţi, să nu vă uitaţi la mine, ci la Domnul Isus.
Acum haideţi să ne rugăm şi să credem în Domnul.
Soră Gertie, aş vrea să cânţi cât se poate de încet.
Privesc în jur şi-l văd pe fratele Banks Woods, un bun prieten de-al meu. Toţi ce care aparţin acestui Tabernacol ştiu că el este un om de încredere. Înainte a fost un „Martor al lui Iehova” formal, dar când a venit la Louisville şi a văzut felul cum lucrează Domnul s-a schimbat. El avea un băiat invalid – era un fel de paralizie infantilă la picioare. Eu nu ştiam nimic despre el şi nici nu-l cunoşteam, dar într-o seară Domnul l-a chemat pe băiat, pe David, şi l-a vindecat. Astăzi băiatul îşi aminteşte cu greu de acea boală. Vedeţi?
O, lucruri minunate! Voi trebuie doar să credeţi.
Privindu-le pe doamnele menonite (ele poartă nişte bonete pe cap), îmi amintesc de ceea ce s-a întâmplat în Fort Wayne, Indiana. Acolo era o fată menonită care a primit Duhul Sfânt în timp ce cânta „Marele Medic se apropie, Isus cel milos.”
Mi s-a adus pe platformă un copilaş invalid, ca să mă rog pentru el. Imediat după ce m-am rugat, el a fost pe deplin vindecat, a sărit din braţele mele şi a început să alerge pe platformă. Când a văzut aceasta, mama lui a leşinat, iar fata menonită, care o cunoştea bine pe mama copilului, a fost atinsă de Duhul Sfânt astfel încât şi-a ridicat mâinile spre cer şi a început să strige. Dar pianul nu s-a oprit ci a continuat să intoneze singur cântarea „Marele Medic este aproape, Isus cel milos.” Oamenii din sală au început să se împingă încoace şi încolo ca să vadă ceea ce se petrecea, în timp ce clapele pianului continuau să cânte singure. Mulţi au căzut la pământ biruiţi de prezenţa Duhului Sfânt.
El este încă viu. El este acelaşi Isus.
Acum fiecare să se roage în linişte, ca să vedem ce va spune Domnul. Fiecare să stea plin de credinţă. Priviţi spre El şi credeţi din toată inima.
Marele Medic este acum aproape.
Doamne Isuse, Te rog să descoperi Tu ce e în aceste inimi, în Numele lui Isus.
Acum, voi cei bolnavi, îndepărtaţi orice îndoială. Mulţi dintre voi n-au mai văzut niciodată aşa ceva, dar spuneţi: „Doamne, eu cred.”
Sper să nu mă consideraţi fanatic, dar mă simt ca şi când aş fi intrat în cămăruţa mea şi aş fi închis uşa, căci Cuvântul spune:
„Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”
„Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
Căci oricine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.” (Matei 6.6 şi 7.7-8).
Imaginaţi-vă că El este aici şi că vedeţi lumina, nimbul care nu este departe. Este o desluşire a gândurilor, este Hristos. El a spus: „căci am venit de la Dumnezeu şi la Dumnezeu Mă duc.” (Ioan 13.3). Şi aşa a făcut: S-a întors înapoi la ceea ce era. Când va veni înapoi, El Se va arăta într-un trup proslăvit.
Poate cineva zice: „Ce faci, frate Branham?” Mă pregătesc să mă predau.
Să ştiţi că ceea ce vedeţi nu este un spectacol. Nu, domnilor. Să nu credeţi că vă aflaţi pe un teren greşit, căci El îşi va ţine întotdeauna Cuvântul. Eu nu mă tem de aceasta.
Oricine se poate atinge de El, pentru că Biblia spune că Isus Hristos este Marele Preot care poate fi atins de slăbiciunile noastre, care are milă de noi.
Doamnă, mă priveşti atât de atentă. Tu, cea cu rochia albastră. Nu cred că te cunosc. Ai vreo cerere înaintea Domnului? Dacă sunt un străin pentru tine, ridică mâna, te rog. (Sora răspunde: „Tu nu mă cunoşti, frate Branham, dar eu te cunosc.”). În ordine. Eu nu ştiu de ce te afli aici, dar dacă Domnul Isus îmi va spune care este necazul tău, vei crede? Trebuie să crezi dacă este adevărat. Aceasta poate să dea credinţă şi celorlalţi oameni prezenţi în sală. Eu nu te cunosc, dar te-am văzut cum mă priveai. Tu nu ţi-ai luat nici o clipă ochii de la mine.
Eu nu m-am gândit dacă vă cunosc sau nu, dar ştiu că El vă cunoaşte pe toţi. Poate aveţi o cerere, o nevoie înaintea lui Dumnezeu.
Da, acum toţi pot să vadă. Cred că şi tu. Femeia cu care am vorbit mă priveşte foarte insistent şi îi este tot mai rău. Dar necazul ei este altul. Ea are o boală de piele. Dacă este adevărat, ridică mâna, soră. Această boală este pe tot trupul ei.
Ce i-a spus Petru ologului de la poarta Frumoasă? „Uită-te la noi!” De ce? Pentru că a văzut că are credinţă pentru vindecare.
Dar cum este cu doamna de lângă tine? Se pare că ea a trecut dincolo de barieră. Eu nu te cunosc, suntem doi străini unul pentru celălalt, dar dacă Duhul Sfânt îmi va descoperi necazul tău, de ce eşti aici, sau ceva din viaţa ta intimă vei crede că această Putere nevăzută vine de la Hristos?
Vreau să te întreb ceva. Chiar acum ai peste tine un simţământ plăcut şi înduioşător. Dacă este adevărat, ridică mâna. Vedeţi? Lumina este deasupra ta. Tu eşti bolnavă cu picioarele, nu-i aşa? Eu cred că această boală nu te va mai supăra niciodată.
Ce face aceasta? Aici sunt oameni pe care nu i-am văzut niciodată. Acolo este un tânăr care a început să plângă atunci când Domnul l-a atins. El are probleme cu gâtul şi cu capul. Aşa este. Ridică mâna.
Aici sunt trei oameni aşezaţi în rând. Eu nu i-am văzut niciodată până acum. Voi credeţi?
Câţi din cei aflaţi în partea aceea sunteţi bolnavi? Ridicaţi mâna. O, aproape toţi. În ordine. Continuaţi să credeţi.
Bărbatul care mă priveşte… Tu trebuie să-L găseşti pe Hristos sau vei muri. Cancerul te va ucide. Doar Dumnezeu este Vindecătorul.
Doamna în vârstă care stă aici pe scaun, suferă cu stomacul şi are şi artrită. Aşa este. Credeţi că este în ordine?
Tu priveşti spre ea. Crezi? Şi tu ai nevoie de Hristos. Crezi că eu sunt slujitorul Său? Crezi că Dumnezeu poate să îndepărteze acea excrescenţă care te supără? Eu nu o văd, dar ea este acolo. O ai în gât (la spate).
Poate dacă-ţi voi spune numele, doamnă Welsh, vei crede. Este adevărat? (Da). În ordine. Eu nu te-am văzut niciodată până acum. Tu ştii aceasta. Tu ai credinţă în Dumnezeu.
Deasupra doamnei de acolo este tot semnul morţii. Ea are tot cancer. Doamnă, crezi că Domnul vă poate face bine? Da? O umbră neagră stă deasupra ta, dar dacă crezi, ea pleacă chiar acum.
Eu nu o cunosc pe această femeie. Nu am văzut-o niciodată, şi nu-i cunosc nici pe aceşti oameni. Voi credeţi?
Privesc spre un bărbat. El suferă de hernie. Crezi că Domnul poate să te vindece de această hernie? Soţia ta este nervoasă şi are peste ea o stare de slăbiciune. Reverend Reed, acesta este numele tău, eu nu te cunosc. Tu nu eşti din statul acesta, ci vii din Ohio. Este adevărat? Dacă este aşa ridică mâna. Totul a trecut acum atât pentru tine cât şi pentru soţia ta.
Credeţi din toată inima.
Voi puteţi crede acum?
Lumina s-a oprit acum, acolo în spate, deasupra unei femei care suferă de o infecţie puternică. Tu nu eşti din oraş, ci vii din Columbus, Indiana. Numele tău este Elisabeth, şi locuieşti pe strada Ohio la nr. 1932. Acest duh te-a părăsit chiar acum. Crede numai.
Acum Duhul se îndreaptă spre un bărbat. El este tot din Columbus şi are ulceraţie la un ochi. Domnule, poţi să crezi că Isus Hristos te vindecă? Şi nepotul tău, copilul care stă în faţa ta, fiul surorii tale, are o boală la oase. Dacă crezi din toată inima te faci bine. Ai credinţă în Dumnezeu?
Câţi dintre voi cred? (Amin).
Văd încă o umbră de cancer. Dacă crezi din toată inima soră, totul se va rezolva. A trecut credinţa ta de acea linie a îndoielii? Câţi dintre voi cred că au trecut de linia îndoielii? Ridicaţi mâna.
Pe fetele acestea două care stau aici în scaune, le cunosc. Eu nu v-am cunoscut până aseară când soţia mea mi-a vorbit despre voi. Mama voastră s-a numit Fulkerson înainte de a se căsători. Voi suferiţi de o boală despre care nu se ştie nimic. Aveţi o infecţie la degete şi tot sângele vă este bolnav. Eu o cunosc şi pe mama voastră, iar bunica a fost vindecată într-o seară acum 20 de ani de TBC. Aşa este. Doamna Fulkerson.
Dumnezeule, mustră acest diavol care împiedică aceste fete drăguţe. Fă ca puterea care L-a înviat pe Isus să alunge şi răul acesta care le necăjeşte, ca să fie pe deplin eliberate. Spun aceasta prin autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne dă biruinţă. Noi am primit-o chiar acum, pentru că cea care aduce biruinţa asupra lumii este credinţa noastră.
Toţi cei care credeţi că sunteţi vindecaţi prin puterea Lui, ridicaţi-vă în picioare şi lăudaţi-L.
Îţi mulţumim, Doamne Isuse, pentru puterea Ta vindecătoare, căci ea este aceea care ne dă biruinţa asupra lumii.
Te rugăm Doamne, să acorzi vindecarea acestor suflete care şi-au ridicat mâinile.
Gertie, cântă „Îl voi lăuda pe El.”
Aţi trecut dincolo de bariera necredinţei? (Adunarea se bucură).
Lăudaţi pe Mielul junghiat pentru păcătoşi
Daţi-I slavă toţi, voi oameni.
Căci sângele Lui a spălat orice pată.
În ordine. Veniţi cu toţii acum.
Ascultaţi. Eu cred că voi nu puteţi urca încă în acel loc, dar nu voi îngădui ca Diavolul să biruiască aceste adunări. Nu este niciun motiv pentru aceasta. Evanghelia a fost predicată iar Hristos este aici pentru a o legitima. Diavolul este un mincinos. Voi fiecare sunteţi vindecaţi prin Isus Hristos. Alungaţi totul prin credinţă. Asta este. Nu mai plutiţi încoace şi încolo, ci fixaţi-vă pe Calvar şi daţi-I slavă Domnului. Spuneţi-I că-L iubiţi. Spuneţi-I că apreciaţi tot ce face. Treceţi dincolo de linia de separaţie şi atunci Dumnezeu vă va vindeca şi vă va face bine. Eu spun foarte serios aceste lucruri. Lăudaţi-L.
Îl voi lăuda (cu toţii).
Îl voi lăuda.
Lăudaţi Mielul junghiat pentru păcătoşi,
Daţi-I slavă toţi, voi oameni (lăudaţi-L!)
Căci sângele Lui a spălat orice pată.
Care pată? A îndoielii. Acum eu sunt vindecat. Eu îi aparţin Domnului. Bolile mele au plecat. Îl voi lăuda pe El. Îi voi da slavă. Voi striga biruinţa. Îi voi spune că-L iubesc. Eu cred în El şi sunt eliberat. Aleluia!
(fratele Branham cântă).
Glorie! Lăudaţi pe Domnul!
Îl iubiţi voi? (adunarea îl laudă pe Domnul).
Lăudaţi-L! Lăudaţi-L!
Slăvit Hristos! Slăvit Dumnezeu,
Eu vin chiar acum!
IeHoVaH, Dumnezeul V.T. este prezent şi azi,
Ce mari şi minunate sunt lucrările Lui.
Semnele şi minunile Lui.
O, ce minunat! O, El este glorios!
Câţi dintre cei prezenţi simt prezenţa lui Dumnezeu? (adunarea se bucură tare.) Sigur. Acum lăsaţi orice îndoială la o parte. Voi sunteţi vindecaţi prin rănile Lui. Totul s-a terminat. Lăudaţi-L şi daţi-I slavă!
Duhul Sfânt se lasă peste tot în clădire. Marea aureolă de lumină înconjoară locul. Ce minunat! Cât îl iubim!
(fratele Branham cântă).
Şi când bătălia s-a sfârşi,
Noi vom purta o comoară.
Da, noi vom purta o comoară.
În Ierusalimul cel nou.
Vom purta cununa, vom purta cununa.
Vom purta cununa luminoasă şi strălucitoare
În Ierusalimul cel nou.
Văd în adunare şi un frate menonit. El a fost în adunarea de la Indianapolis şi avea de mulţi ani epilepsie, dar Duhul Sfânt l-a chemat în faţă şi a fost vindecat pe loc, astfel încât nu s-a mai găsit nici urmă de boală.
El este un predicator menonit.
O, nu-i aşa că este minunat? Nimeni nu ştie aceasta decât aceia care au gustat bunătatea Lui. Doar aceia ştiu cât de bun este Domnul.
După părerea mea, prieteni, noi trăim într-un timp asemănător timpului bisericii primare, pentru că Domnul Isus Hristos vine în mijlocul nostru şi ne binecuvântează în mod deosebit.
Suntem bucuroşi că putem sta în prezenţa Sa. Cred că orice persoană care a venit în prezenţa Sa, a îndepărtat orice îndoială şi este liber. Nu mai pomeniţi niciun fel de boală de acum înainte, pentru că dacă până acum v-aţi încredinţat cazul unui medic, acum i l-aţi dat lui Isus Hristos. El operează asupra voastră şi ia orice îndoială astfel încât să puteţi primi vindecarea. Domnul să vă binecuvânteze.
(fratele Branham cântă).
– Amin –