Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne plecăm capetele și să ne rugăm. Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru mila și harul Tău, și pentru viețile noastre. Îți mulțumim pentru că putem să ne ridicăm mâinile și glasurile și să-Ți cântăm laude. Doamne, Tu ne-ai dat privilegiul să ne adunăm aici, așa că, dă-ne bucurie și de data aceasta, să-Ți cântăm laude, în timp ce ne întoarcem să ascultăm Cuvântul Tău. Te rog să ne vorbești, Doamne, să frângi Pâinea Vieții și să ne dai porția pentru astăzi. Fă să ne bucurăm de părtășia noastră cu Tine și de masa festivă în jurul mesei Tale. Te rog să ne întărești și să ne îmbraci, astfel încât să-Ți fim pe plac și să slujim pe deplin scopului pentru care ne-ai pus aici. Binecuvântează Cuvântul din seara aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
În timp ce stați în picioare, deschideți împreună cu mine la Evanghelia după Ioan capitolul 1. Aș vrea să continui cu subiectul de duminică, Cele șapte peceți au deschis întreaga Biblie. Aceasta va fi partea a doua. Sunt foarte multe lucruri care se deschid și se deschid, așa că nu știu dacă vom termina astăzi. Vom continua să ne mișcăm în continuare.
Ioan 1.1-5:
„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
În El era viața, şi viața era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.”
Să trecem la versetul 10:
„El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.”
„Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (vers.14)
Fie ca Domnul să adauge binecuvântarea Sa la Cuvânt. Puteți să vă așezați. Am putea aduce power point-ul? Noi am trecut duminică prin Evanghelia după Ioan.
„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” Pe măsură ce continuăm, aceste Scripturi păstrează sensul mai mult și mai mult. Când privim aceasta, Dumnezeu continuă să descopere acest lucru. Noi știm că El a fost la început cu Dumnezeu, iar versetul 10 spune: „El a fost în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.” El a venit ca o Lumină, dar lumea nu a înțeles Cine a venit, din cauză că El a venit ca Cuvânt. Apoi, acel Cuvânt S-a făcut trup și a locuit printre noi. Astfel, în seara aceasta aș vrea să mă uit puțin la lucrul acesta.
În mesajul Suflete care sunt acum în închisoare, profetul spune. Aceasta este o scurtă recapitulare de duminică.
„…Ioan s-a uitat în jur și a plâns, pentru că nu era niciun om vrednic să privească la Carte și, în special, să deschidă Pecețile ca să descopere care era Taina ascunsă.
Tainele erau în cele șapte Peceți, iar când au fost deschise aceste șapte Peceți, aceasta a deschis întreaga Biblie. Cele șapte Peceți. Ea a fost pecetluită cu șapte Taine și în aceste șapte Taine a fost ascunsă toată taina Ei.”
Acesta lucru este interesant, și de aici am primit textul nostru pentru duminică și pentru seria de predici pe care o avem. Când s-au deschis cele șapte Peceți, S-a deschis întreaga Biblie. Partea interesată este că deschiderea celor șapte Peceți, când ne uităm la detaliile deschiderii celor șapte Peceți, când am avut interpretarea simbolurilor, am aflat ce însemna călărețul alb, ce era călărețul roșu, călărețul negru și călărețul gălbui; sufletele de sub altar și toate lucrurile acelea. Dar el spune: „Când s-au deschis cele șapte Peceți, s-a deschis toată Biblia,” ceea ce înseamnă că El nu a descoperit numai interpretarea simbolurilor, ci mai era ceva care se afla sub tot ceea ce a descoperit. El ne-a descoperit că Hristos a fost întreaga Biblie, că El a fost totul. Amin. Noi am văzut aceasta duminică și o vom privi din nou.
În Apocalipsa 10.7 citim: „Dar în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când va începe să sună, Taina lui Dumnezeu ar trebui să fie terminată, așa cum a vestit El prin slujitorii Săi, profeții.” Aceasta este slujba fratelui Branham, pentru că el este îngerul al șaptelea și a fost aici pentru a încheia Taina lui Dumnezeu și pentru a descoperi Taina lui Dumnezeu. Așa cum știm, în iulie 1963, el a predicat mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, în care a spus:
„De acolo aș vrea să iau un text, bazându-mă pe toată Biblia…” Amintiți-vă că atunci când au fost deschise cele șapte Peceți, acestea au deschis întreaga Biblie, iar acum, fratele Branham vrea să ia textul și să-l bazeze pe toată Biblia. Deci, Pecețile au deschis întreaga Biblie, așa că acum voia să ia un text bazat pe toată Biblia.
„…aș vrea să iau un text, bazându-mă pe toată Biblia, și să-l intitulăm: „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, Hristos fiind Taina lui Dumnezeu descoperită!” Așadar, în zilele noastre, în zilele glasului îngerului al șaptelea, Taina lui Dumnezeu ar trebui să fie terminată; el a venit și a predicat mesajul „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită”, în care s-a bazat pe întreaga Biblie, spunându-ne că deschiderea Peceților a deschis sau a deblocat toată Biblia. De aceea, după deschiderea Peceților, fratele Branham a spus: „Biblia mea a devenit o Carte nouă.” Este o Carte nouă pentru că dedesubt era ceva despre care se spunea că era o Taină, o Taină care a trecut prin toată Biblia și la care vrem să ajungem.
În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:
„El a arătat-o sau a descoperit-o în fiecare simbol din Biblie. De aceea, toată Biblia este descoperirea Tainei lui Dumnezeu în Hristos. Toată Biblia este o expresie a scopului pe care l-a avut Dumnezeu, a singurului scop pe care a vrut să-L realizeze în toată Biblia. Toate faptele credincioșilor din Biblie au fost simboluri, exprimând care este marele scop al lui Dumnezeu, și acum, în această ultimă zi, El a descoperit-o și a arătat-o. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi veți vedea chiar aici, în această dimineață, ce a avut Domnul tot timpul în gândire și a exprimat.”
Tot ceea ce am spus până acum este recapitulare, nu este nimic nou, este o recapitulare de duminică, dar când spune fratele Branham că întreaga Biblie este descoperirea Tainei lui Dumnezeu în Hristos, că întreaga Biblie exprimă un singur scop, dintr-o dată gândirea noastră se schimbă complet. De ce? Pentru că noi am citit Biblia, dar nu am văzut Biblia; noi am citit Biblia, am citit povești și istorii, nu vorbesc despre noi în Mesaj, dar la nivel confesional, de generații am citit Biblia, am citit Vechiul Testament, am citit cartea lui Isaia sau Ezechiel, sau Geneza, sau povestea ieșirii din Egipt, povestea lui Moise, povestea lui Noe, dar toate aceste povești erau fără înțeles. Erau în Biblie și credeam că toate au fost adevărate, dar după ce a predicat Pecețile, fratele Branham a spus că acestea nu sunt povești individuale sau o colecție de povești istorice, ci prezintă un scop, o descoperire, un lucru pe care Dumnezeu a vrut să-l atingă. Aceasta ne-a schimbat complet, ne-a schimbat complet gândirea despre Biblie și înțelegerea Scripturilor. Acum înțelegem afirmația făcută de fratele Branham: „Dacă citești Biblia și nu-L vezi pe Hristos în fiecare verset, întoarce-te și citește-o din nou pentru că ai scăpat ceva.”
Acum vedem că toată Biblia este despre Hristos, iar Hristos este Taina lui Dumnezeu. Așadar, întreaga Biblie este Dumnezeul invizibil făcându-Se cunoscut prin Biblie. Înseamnă că Dumnezeu a devenit cunoscut în Noe, Dumnezeu a devenit cunoscut în Avraam. Acesta a fost gândul pe care Dumnezeu L-a avut înainte de întemeierea lumii despre cum avea să se exprime. Acel gând a devenit Cuvânt, și acel Cuvânt a intrat într-o manifestare, iar pe măsură ce Cuvântul Se manifesta, nu a fost o poveste despre Avraam, ci despre Dumnezeu; era Hristos, Cuvântul manifestat descoperit, Cuvântul descoperit care Îl dezvăluie pe Dumnezeu. Astfel, a început să prefacă Biblia, din șaizeci și șase de Cărți, la o singură Carte; din Vechiul și Noul Testament, la o singură poveste, la un singur scop pe care a vrut să-l atingă. Și care a fost scopul pe care a vrut Dumnezeu să-l atingă? Să fie cunoscut, să Se manifeste, să fie mărturisit.
În mesajul Este răsăritul Soarelui, din 18 aprilie 1965, ni se spune:
„El este Cel care a deschis Pecețile acelea. El este acele Peceți, pentru că întregul Cuvânt al lui Dumnezeu este Hristos, iar Hristos este Pecețile care s-au deschis. Ce este atunci deschiderea Peceților? Descoperirea lui Hristos.”
Dacă vă amintiți, noi am vorbit despre aceasta și am arătat imaginea Norului care s-a arătat în Arizona în anul 1963, deoarece fratele Branham ne-a spus că înainte de a arăta ceva pe pământ, Dumnezeu o arată mai întâi în cerurile de sus. Și ce a arătat El? El a arătat semnul, iar semnul arăta ce avea de gând să facă. Dar care a fost semnul? Semnul a fost Conducerea coborând jos, era Hristos, era Capul, era înțelegerea deplină sau descoperirea deplină. Cunoașterea deplină a lui Dumnezeu Se cobora pentru a Se uni cu un Trup; era descoperirea lui Isus Hristos. Deci, aceasta este ceea ce urma.
„Ce este atunci deschiderea Peceților? Descoperirea lui Hristos.”
Încă recapitulăm. În mesajul Aici este un Om care poate aprinde lumina, din 29 decembrie 1963, citim:
„Cuvântul lui Dumnezeu vine numai prin Biblie. Biblia lui Dumnezeu este forma tipărită a Fiului lui Dumnezeu, deoarece Biblia a spus că aceasta este Descoperirea lui Isus Hristos, este Dumnezeu care Se descoperă prin Hristos, iar Hristos este Cuvântul.”
Noi putem să ne uităm înapoi la Biblie, putem să ne uităm înapoi la Vechiul Testament, dar nu putem să ne închipuim ce au înțeles evreii când au scris Biblia acum două mii de ani sau când au citit-o acum două mii de ani. Ei mergeau la sinagogă și li se spunea povestea vieții lui Iosif. Iosif a fost pentru ei un erou din vremurile trecute, unul dintre patriarhi, care i-a salvat, care a salvat națiunea Israel. Dar povestea nu era despre Iosif, ci era despre Hristos. Era vorba despre Hristos care a fost respins de frații Săi și lepădat. Adică, a mers la închisoare și a suferit respingerea și nelegiuirea fraților săi, apoi a ieșit și a fost înălțat la dreapta puterii ca să-i poată salva pe toți frații săi. Despre aceasta este povestea aceea, așa că atunci când a venit Isus Hristos, împlinirea poveștii lui Iosif, ei au făcut exact ceea ce au citit de mii de ani, L-au respins pe Fratele lor și L-au lepădat, ca să Se poată ridica la dreapta Puterii și să-i salveze. Ei nici măcar nu știu despre ce vorbește Biblia lor deși cunosc Biblia de când sunt copii. Așa cum am spus, noi am citit Biblia, dar nu am văzut Biblia; am citit povestea lui Iosif, dar nu am văzut povestea lui Iosif, deoarece povestea lui Iosif prefigura slujba lui Isus Hristos. Sper că vom reveni la aceasta. Amin.
În mesajul Cine este acest Melhisedec”, din 21 februarie 1965, citim:
„Acum observați atributul Lui. Mai întâi a fost atributul, Dumnezeu; gândul, atributul în Sine, totul Într-unul, fără să fie exprimat. Apoi, când L-a exprimat, în al doilea rând, El a devenit Cuvântul, și „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.”
În sfântul Ioan 1.1, notați, acesta este „La început.” Dar înainte, Veșnicul! Observați, „La început era Cuvântul.” Când a început timpul, era Cuvântul, dar înainte de a fi Cuvântul, era un atribut, un gând. Apoi, a fost exprimat: „La început era” expresia, „Cuvântul”.
Așadar, el ne arată, prin descoperirea lui Dumnezeu, că mai întâi a fost atributul, gândul; apoi, când gândul a fost exprimat, a devenit Cuvânt; apoi, Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.
Tot în mesajul Cine este acest Melhisedec, profetul spune:
„Acum, în această etapă, Dumnezeu… această etapă a creației Sale, S-a format mai târziu în trup, Isus. Din ce? De la marele început, Duhul, apoi a venit jos să fie Cuvântul, aducându-Se la suprafață pe Sine Însuși. Cuvântul nu S-a făcut încă pe Sine, era numai vorbit, „en morphe”, iar mai târziu, El devine trup, Isus, muritor, ca să guste moartea pentru noi toți păcătoșii.”
Vreau să folosesc tabla albă. În Evrei 1.1 citim:
„După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi lumile.
El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Ființei Lui şi care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor şi a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte.”
Voi încerca să desenez aceasta, așa cum am făcut-o zilele trecute. Noi am vorbit despre acest gând. Amintiți-vă că fratele Branham a spus că Dumnezeu a locuit Singur cu gândurile Sale. El a spus că atunci El nici măcar nu era încă Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Obiectul închinării, dar atunci nu exista nimic. Niciun gând nu a fost exprimat, adică nu exista nimic care să-L venereze. Apoi a fost o exprimare și apoi o manifestare.
Duminică am folosit exemplul că la crearea pământului sau la recrearea din Geneza 1.2, Dumnezeu S-a gândit să fie lumină. Acesta a fost gândul Lui, dar când a vorbit: „Să fie lumină!”, aceasta a fost o expresie, o exprimare a gândului, iar când a apărut lumina, aceasta a fost manifestarea gândului, a fost manifestarea Cuvântului care era manifestarea gândului. Deci, există o linie de legătură de la gândul lui Dumnezeu până la manifestare. Dacă Dumnezeu ar fi spus: „Să fie lumină!”, și s-ar fi manifestat altceva, nu era gândul Lui, nu era Cuvântul, ci ar fi fost o încurcătură între ele. Dar noi știm că…, voi desena aici ceea ce folosim simbolic pentru a arăta gândul.
Apoi, fratele Branham a spus că acel gând al lui Dumnezeu, a ieșit de la Tatăl și a devenit Fiul, Logosul, și L-a numit Stâlpul de Foc sau Lumina. Deci, a existat o expresie, ceva de la Dumnezeu a intrat într-o exprimare. Voi desena un Stâlp de Foc. Nu știu dacă este un Stâlp de Foc, dar el a spus că a ieșit o Lumină și că aceea a fost Logosul, Fiul. Ce a fost aceasta? Ceva ce a venit de la Tatăl, gândurile lui Dumnezeu care acum intrau într-o expresie. Și profetul l-a numit semn, acela a fost gândul deplin al lui Dumnezeu, acela a fost Cuvântul. „Logos” înseamnă Cuvântul cu gândul. Apoi, acel gând a fost format într-un om. Corect? Acel Cuvânt deplin și acel gând deplin al lui Dumnezeu a fost format într-un Om, Omul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a fost exprimarea deplină a gândului deplin al lui Dumnezeu, care S-a exprimat ca un Cuvânt, iar acel Cuvânt a intrat în manifestare. Astfel, El a fost reflectarea desăvârșită a gândului lui Dumnezeu, al Dumnezeului invizibil.
Când voiai să-L vezi pe Dumnezeu, trebuia să te uiți la acea exprimare, pentru că acea exprimare Îl reflecta perfect pe Dumnezeu, făcându-L Dumnezeu în trup. El a fost Dumnezeu în trup, pentru că a fost gândul perfect exprimat; nu a fost perversiune, nu a fost corupție, ci a fost exprimarea perfectă a Cuvântului perfect, a fost manifestarea perfectă a Cuvântului perfect din gândul perfect, făcându-L egal cu Dumnezeu. Dar El era Fiul; acel Fiu nu a fost Tatăl. Tatăl a fost gândul care a ieșit din Tatăl. El a fost Fiul și Fiul nu putea fi Tatăl. Corect?
Noi știm că aceasta nu este o unitate penticostală. Fratele Branham nu ne-a învățat unitatea și dumnezeirea penticostală. Tatăl a fost gândul care a dat naștere la tot, iar exprimarea care a ieșit din El a fost un Fiu, și acel Fiu a fost reflectarea Tatălui, Viața Tatălui în manifestare. Și când a venit în manifestare, El L-a reflectat perfect pe Tatăl; El a fost imaginea perfectă a Dumnezeului nevăzut, făcându-L manifestarea lui Dumnezeu.
Dacă tu și eu facem parte din acel gând al lui Dumnezeu de la început, când Dumnezeu S-a gândit să Se manifeste, a gândit deja întreaga Biblie. Înainte de a scrie, înainte de a-l pune pe profet să scrie un Cuvânt, El a avut în gând întreaga Biblie. Astfel, dacă te găsești ca o exprimare a acelei Biblii, ai un loc în Ea, și atunci ai avut un loc în Dumnezeu, ai existat în gândirea Lui. Dacă astăzi ești aici și crezi aceasta, ești o parte din Dumnezeu, ai fost în gândirea Lui și ești aici pentru a manifesta și exprima un gând pe care Dumnezeu l-a avut despre tine înainte de întemeierea lumii. Înseamnă că ai fost în gândul Lui, și când ai ieșit afară, când toate gândurile au venit la exprimare, ai fost și tu aici, în Logos, iar dacă acest lucru este adevărat, atunci când a fost manifestat în trup, tu ai fost aici.
De aceea, fratele Branham a spus că noi nu trebuie să murim pentru păcatele noastre, deoarece El ne-a făcut să murim deja înaintea păcatelor noastre, când eram cu El la Calvar. De ce? Pentru că toate acele gânduri s-au mutat într-o exprimare, iar acea exprimare s-a mutat într-o manifestare, în trup. Așadar, dacă ai fost acolo, te-ai mutat în Logos. Tu nu știi că ai fost acolo, nu ai fost așa cum stai astăzi aici; era acea parte din Dumnezeu, ceea ce a vrut să exprime în tine, a fost mutat în Logos. Tu ai fost acolo, mutat în trupul lui Isus Hristos, și când a fost format în trup, ai fost acolo. Deci, ce îl face pe credincios? Ce îl face pe credincios? Tu nu poți spune: „Eu sunt Dumnezeu, așa cum Isus și Dumnezeu au fost același”, pentru că este o porțiune diferită, este o mărime diferită. El a fost plinătatea, tu ești o părticică. Corect? Dar sunt fericit să fiu o părticică; un gând al lui Dumnezeu care făcea parte din Logos, este veșnic, care S-a mișcat într-o manifestare a cărnii, este veșnic, este o parte a lui Dumnezeu, este o exprimare a lui Dumnezeu, este o parte a lui Hristos.
Vedeți, acestea sunt câteva dintre lucrurile care s-au deschis sub Peceți, când Biblia noastră a devenit o Carte nouă și ne-am dat seama că toată Biblia era Hristos. Era Hristos în Moise, era Hristos în Noe, era Hristos în Avraam. Ce reflectau ei? Ei reflectau gândul, Dumnezeu Se exprima în trup, ei fiind parte din Hristos, așa că atunci când a murit Hristos pe Calvar, El a murit pentru ei. Dar El a murit și pentru mine, pentru că sunt unul dintre acele gânduri care trebuie exprimate. În ordine.
Când acest Logos sau Cuvânt sau gând a fost aici jos, dacă am putea să scriem o cronologie, aici avem Vechiul Testament până la cruce, și fiecare personaj din Vechiul Testament: Noe, Avraam, Moise, Iosua, Iosif și toți ceilalți, care exprimau o parte din acel gând. O parte din acesta era exprimată, ceea ce era aici (gândul), era acum un gând exprimat, venit într-o manifestare aici. Dar toate acestea urmau să fie lovite în Omul de pe Calvar.
Toată plinătatea Cuvântului urma să ajungă într-o exprimare, iar acea exprimare era tot Cuvântul care a fost conservat; Vechiul și Noul Testament au fost acolo la Calvar. Deci, aici în Evrei 1.3 ni se spune: „El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Ființei Lui...” De aceea, când Isus a spus că Dumnezeu este Tatăl Său, ei au știut că El spunea că este Fiul lui Dumnezeu și au luat pietre ca să-L ucidă, deoarece spunând că El este Fiul lui Dumnezeu, Se făcea pe Sine egal cu Dumnezeu. În ordine.
Dacă ești un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, de unde ai venit? Tu nu te-ai hotărât doar așa, să fii un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, ci trebuia să ai originea în Tatăl, ca gând, iar când acel gând s-a mutat în Logos, ai fost acolo, apoi ai fost aici în trup, în Isus Hristos, iar acum partea care a fost alocată pentru acest timp este în tine, exprimând că ești un fiu sau o fiică manifestată a lui Dumnezeu, ceea ce te face parte din Dumnezeu. Cred că dacă lumea ar înțelege cu adevărat ceea ce spunem noi, ar lua pietre că ne ucidă. Dacă ar înțelege cu adevărat ce credem noi și ce spunem cu adevărat, că noi credem literalmente că în interiorul nostru, în sufletul nostru este Ceva care a fost în Dumnezeu înainte de întemeierea lumii și a făcut parte din Tatăl; și că El a vrut să-l exprime și urma să-l exprime în această zi ca un fiu, ne-ar ucide cu pietre. Amin.
În Coloseni 1.13-17, ni se spune:
„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui,
în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea.
Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute…”
Ascultați! Dacă aș fi citit această Scriptură când eram doar un băiețel, mi L-aș fi imaginat pe Isus din Nazaret stând acolo și făcând totul în cer și tot ce este pe pământ. Înțelegeți ce spun? Ca băiețel într-o denominațiune, singura înțelegere pe care am avut-o despre Hristos, Cuvânt sau Logos, a fost Isus din Nazaret pentru că aceasta a fost exprimarea, că totul era în Isus din Nazaret. Dar înainte de-a fi făcut acel trup de carne, El a fost Logosul, El a fost Cuvântul, și Dumnezeu a făcut totul prin Cuvânt. El a făcut totul prin Cuvântul Său. Deci, El a făcut totul prin Fiul; în acel Fiu S-a mutat în trup de carne, și când S-a mutat în trup de carne, a primit Numele Isus; a fost Isus Hristos. Dar El a fost întotdeauna Hristos.
Să citim mai departe: „…cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.”
Deci mai întâi a fost Cuvântul și totul a venit din Cuvânt. Amin. De aceea, pentru noi Cuvântul este totul, restaurarea înapoi la Cuvânt este totul. Dar Cuvântul nu ne-a fost restaurat pentru o învățătură corectă, deși aduce învățătura corectă; restaurarea Cuvântului ne aduce înapoi la origine. Amin. El este Cuvântul și toate lucrurile au fost făcute prin Cuvânt. Deci, din ce a căzut Adam? Din Cuvânt. La ce este restabilită Ea? Înapoi la Cuvânt. Astfel, vreau să mă uit la versetul 15:
„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea.” Aș vrea să citesc și din Emphatic Diaglott: „El este o asemănare a Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația.” După traducerea King James, „El este primul născut din toată creația.” Deci, El este primul născut, întâiul născut din toată creația, pentru că primul lucru care a ieșit din Tatăl, a fost Fiul, a fost Logosul, și din El a ieșit tot ce a fost făcut în cer și pe pământ. În ordine. Să mergem mai departe.
În mesajul Hristos este descoperit în propriul Său Cuvânt, din 22 august 1965, citim:
„Dacă cineva interpretează greșit această Biblie spunând că Isus Hristos nu este Dumnezeu Însuși şi face din El o a doua persoană sau un Dumnezeu din trei, aduce în încurcătură fiecare Cuvânt din întreaga Biblie, deoarece încalcă prima poruncă…” Aceasta este! El predică împotriva doctrinei trinității și ne învață înțelegerea corectă. „…încalcă prima poruncă: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!” Aceasta ar face din creștinătate o grămadă de închinători păgâni, care se închină la trei dumnezei diferiți. Puteți vedea ce fel de Biblie ați avea? Atunci am fi ceea ce spun evreii despre noi, când întreabă: „Care din acești dumnezei este de fapt dumnezeul vostru?”
Deci, nu puteți, nu trebuie să interpretați greșit Biblia, pentru că interpretarea Bibliei este Isus Însuși, când Se manifestă în epoca în care este manifestată partea respectivă a Trupului Său.”
Dacă-L vrei pe Hristos, află unde este Cuvântul Lui manifestat și unde este Cuvântul manifestat, Îl vei găsi pe Hristos.
„…interpretarea Bibliei este Isus Însuși, când Se manifestă în epoca în care este manifestată partea respectivă a Trupului Său.”
Să mergem la 1 Ioan 1.7:
„Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.”
Aceasta este o afirmație condiționată. „Dacă umblăm în Lumină, după cum El Însuși este în Lumină.” Noi știm că El este Lumina și că Lumina este Viața oamenilor, așa că „Dacă umblăm în Lumină, după cum El Însuși este în Lumină…” Dar noi trebuie să aflăm unde este manifestată acea parte a Cuvântului, care este Hristos, pentru această epocă, această parte care este Lumină. „Și dacă umblăm în acea Lumină, Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.”
Vreau să mă întorc puțin înapoi și să fac un comentariu. „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.”
Sângele lui Isus Hristos este Prețul mântuirii și șterge orice păcat. Acesta a fost prețul plătit pentru Avraam, pentru Noe, pentru Moise, pentru Iosif, pentru Iosua și a șters tot păcatul. Deci, cum, când nici nu știau cum să mărturisească Sângele și să creadă în Calvar, au primit beneficiile Calvarului? Da, pentru că au umblat în Lumină, după cum El Însuși este în Lumină. Avraam a umblat în Cuvântul pentru ziua lui; Noe a umblat în Cuvântul pentru ziua lui, care a fost Lumina; Moise a umblat în Cuvântul pentru ziua lui, care a fost Lumina. Aceasta era o parte a Cuvântului, o parte a Cuvântului, o parte a Cuvântului. Aceeași parte a Cuvântul care a fost exprimată în ziua lui Moise, a fost în Isus Hristos; aceeași parte a Cuvântului care a fost exprimată în zilele lui Noe, a fost în Isus Hristos, așa că partea pe care au crezut-o și au primit-o ei, a fost Hristos pentru ziua lor. Astfel, când Hristos a fost exprimat în plinătate, Cuvântul pe care L-au crezut ei, a fost același Cuvânt care a sângerat pentru ei, care a murit pentru ei. El a fost Cuvântul sângerând, așa că în ce au crezut ei? Ei au crezut în Cuvânt, iar acel Cuvânt a făcut ispășire pentru ei la Calvar. Astfel, trebuie să umblăm în Lumină, așa cum El este în Lumină.
În mesajul Hristos descoperit în propriul Său Cuvânt, citim:
„În fiecare epocă, Dumnezeu este descoperit prin Cuvântul Său promis pentru acea epocă…
…În ordine. Întreaga Biblie este descoperirea completă a lui Isus Hristos, făcându-Se cunoscut la fiecare epocă.”
Aceasta este întreaga Biblie. Ce este Vechiul Testament? Isus Hristos făcându-Se cunoscut la fiecare epocă. Ce sunt Împărații? Isus Hristos făcându-Se cunoscut la acea epocă. Ce este întreaga Biblie? Isus Hristos care este, ce? Manifestarea descoperirii lui Dumnezeu.
În mesajul De ce trebuiau să fie păstori?, din 21 decembrie 1964, citim:
„…și Hristos este Cuvântul, Cuvântul uns manifestat.”
Acest lucru este important pentru că deschiderea Peceților a deschis întreaga Biblie. Ce este Biblia? Biblia este Hristos. În ordine.
Să citim din nou din mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:
„Acum putem observa aceasta prin simboluri. Am putea să-l luăm chiar pe David, așa cum am vorbit cu puțin timp în urmă, care a plecat de pe tronul lui, fiind respins de propriul său popor, și urca pe același munte, Muntele Măslinilor, în timp ce mergea spre închisoarea lui. Se ducea spre închisoarea lui pentru că era respins de frații săi și de poporul său, și a urcat muntele plângând. Acela era Duhul lui Hristos în el, să fie respins ca El. În timp ce privea spre Ierusalim, a plâns și a zis: „Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut…” Un împărat respins. Opt sute de ani mai târziu, Fiul lui David la Ierusalim, acolo sus pe munte, respins, a plâns pentru Ierusalim și a zis: „Acum, a venit ceasul tău.” Este corect. Vedeți?
Toate lucrurile acelea L-au simbolizat pe El, doar în simbol, dar taina era încă ascunsă. Oamenii aceia nu știau ce fac. Ei știau numai că erau conduși de Duhul să facă ceva. Reținând-o pentru ultima zi, pentru marea descoperire, dar exprimând-o; S-a exprimat în Moise, în David, în Iosif, în Ilie, și în jos. Noi am putea să-i luăm pe fiecare din profeții aceia, să scoatem viețile lor la suprafață, și să arătăm că L-au exprimat pe Isus Cristos perfect, exact, dar El nu Și-a dat niciodată secretul pe deplin, ci a așteptat să-L facă cunoscut în zilele din urmă, așa cum a promis, așteptând ca acesta să fie înțeles pe deplin…”
El a dat totul porție, cu porție, cu porție, dar aștepta să împacheteze toate acele porții împreună, pentru a lăsa Cuvântul să fie înțelespe deplin, apoi a scos vălul de pe toată lucrarea și ne-a lăsat să ne întoarcem și să vedem că acolo era Hristos, acolo era Hristos, acolo era Hristos și totul se potrivea perfect.
„…așteptând să-L facă cunoscut în zilele din urmă așa cum a promis, așteptând ca acesta să fie înțeles pe deplin, înțelegeți, înainte ca să-l exprime, dacă a spus tot.
Deoarece, Biblia este scrisă în taine. Isus doar a mulțumit Tatălui pentru aceasta, pentru că a fost scrisă în taine.”
În mesajul Dezvăluirea lui Dumnezeu, din 14 iunie 1964, citim:
„Oh, frate, soră, ați prins aceasta? Priviți! Nu vedeți? A fost acoperit prin aceste epoci, după cum a spus Dumnezeu, și va fi deschis în zilele din urmă; cele șapte Peceți vor fi rupte, și lucrul deplin, ceea ce s-a întâmplat tot timpul, va veni în vizorul oamenilor. În ceasul Mesajului îngerului al șaptelea, toate tainele lui Dumnezeu ar fi trebuit să fie făcute cunoscute prin acest Ilie, în acest ceas din urmă; cum Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este scos afară din biserica Lui; cum El este descoperit ca Fiu al omului din nou; cum Biserica trebuie să fie pusă în ordine, și orice lucru pentru ultima zi; niciun crez, nicio denominațiune, doar Cuvântul absolut care trăiește în individ. „Eu voi lua unul și-l voi lăsa pe altul. Îl voi lua pe acesta și-l voi lăsa pe acela.” Vedeți? Nu sunt rânduri, nici denominațiuni, nici legături, nimic; este inima cu Dumnezeu în ea și numai El. Vedeți?
Observați, învelit în trup uman. Moise cu acel Cuvânt, vorbea ceea ce urma să fie pus mai târziu în spatele pieilor de vițel de mare. Astfel, Hristos este Moise al nostru. Hristos este Moise al nostru. El era Dumnezeu ascuns în trup uman, ascuns în umanitate, în trup. Așa este. Și El este același ieri, astăzi și în veci.”
Ați prins aceasta? Dumnezeu a fost ascuns în trup uman și el este Același ieri, azi și în veci. Nu uitați că El a fost ascuns „în spatele pieilor de vițel de mare. El era Dumnezeu ascuns în trup uman, ascuns în umanitate, în trup. Așa este. Și El este același ieri, astăzi și în veci. Cuvântul Său promis pentru această epocă. El încă este Hristos, Cuvântul promis pentru această epocă, învelit în trup uman. Cuvântul este Dumnezeu.”
Acum, fratele Branham stătea acolo la fel ca Ioan Botezătorul în ziua când a fost premergătorul primei veniri a lui Isus Hristos. El stătea acolo și ei l-au întrebat: „Ești El?”, dar el a răspuns: „Nu. Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie…” Ce a spus el? „Eu sunt manifestarea Cuvântului”, iar când a spus: „Eu sunt manifestarea Cuvântului”, el a fost o exprimare a lui Hristos care arăta spre exprimarea lui Hristos. Și iată-l pe fratele Branham, împlinind Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7. El împlinea toate aceste Scripturi, și ce a făcut? A stat aici și a împlinit Maleahi 4, Apocalipsa 10.7. El a fost toate aceste Scripturi. Ce a fost el? El a fost Hristos învelit în trup. Și profetul a spus:
„…El este încă Hristos, Cuvântul promis pentru această epocă, învelit în trup uman. Cuvântul este Dumnezeu.
Ungerea este o persoană. Cuvântul „Hristos” înseamnă „uns”, vedeți, „Cel uns.” Apoi Moise era Hristos din zilele lui, el era cel uns.”
Deci, cine a fost Moise? Hristos. Este adevărat? Cine a fost Noe? Hristos. Cine a fost fratele Branham? Hristos. Să nu faceți o greșeală, pentru că nu spunem că a fost expresia deplină a lui Isus Hristos, ci a fost o parte. Moise nu a fost expresia deplină a lui Hristos, ci a fost o parte a lui Hristos Isus. Hristos a fost expresia deplină a lui Hristos, Cuvântul. Corect? Deci, a fost tot Hristos, dar Hristos într-o porțiune, o parte a lui Hristos care Se manifesta în ziua aceea, o parte din Hristos care Se manifestă în ziua aceasta, până când Se va ajunge la Isus Hristos Însuși. Toate părțile s-au manifestat în zilele lor, dar Hristos este descoperirea lui Dumnezeu, El este cuvântul uns pentru acea epocă.
„Apoi Moise era Hristos din zilele lui, el era cel uns. Ieremia era Hristos în zilele lui, cu o porțiune din Cuvânt pentru ziua aceea.
Dar când a venit Isus, El a venit ca Răscumpărătorul Uns; aceasta a fost și Moise și tot ce era în Moise și tot Cuvântul și toată Dumnezeirea era trupește în El. Acesta este motivul pentru care toată perdeaua din templu s-a rupt și scaunul îndurării a venit în vedere completă, El era Cel uns.
Observați acum, perdeaua din ființa umană, Cuvântul promis pentru această epocă trebuie de asemenea să fie acoperit. Observați. Membrii bisericii iubitori de păcat nu pot vedea Aceasta din cauza mahramei umane.”
Deci, descoperirea de la sfârșitul timpului, descoperirea de la sfârșitul epocilor bisericii trebuie să fie și ea acoperită și este acoperită în trup uman. Noi am văzut aceasta în profetul lui Dumnezeu, dar nu s-a oprit la profetul lui Dumnezeu.
Tot în mesajul Dezvăluirea lui Dumnezeu, profetul spune:
„Observați…” Observați titlul, „Dezvăluirea lui Dumnezeu”. „Observați. Apoi, noi devenim o parte din El, deoarece sunteți perdeaua care-L acoperă. Voi sunteți parte din El cât timp Hristos este în voi, așa cum Hristos era al lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu era în El, făcându-L Dumnezeu. Și așa cum Hristos este în voi, nădejdea Slavei, voi deveniți parte a lui Hristos. „Cel ce crede în Mine, va face și el lucrările care le fac Eu.” Vedeți? Voi deveniți o parte din Hristos atât timp cât Hristos este ascuns în voi. El este acoperit pentru necredincios, dar știți că El este în voi. Voi sunteți Templul lui Hristos, care este în spatele perdelei, a pielii… În spate, din cauza acestei perdele, Dumnezeu Se ascunde din nou în trup uman (Cuvântul) față de necredincios.”
Aceasta este ziua în care trăim acum, aceasta este manifestarea în Mireasa Lui. Hristos este în Mireasa Lui, Cuvântul este în Mireasa Lui, în spatele perdelei, a cărnii, iar perdeaua Îl ascunde de necredincios. Dar tu, credinciosul, știi că El este acolo, știi că tu ești în spatele perdelei cu El. Ce este aceasta? Tu ești Templul lui Hristos. Amin. De aceea, descoperirea celor șapte Peceți a luat vălul de pe aceasta și începem să înțelegem Cine este Hristos și cum Se manifestă Hristos. Nu o punem undeva departe, pentru că Hristos este aici astăzi. Amin. Hristos este aici în mișcare, Hristos este aici manifestând Cuvântul, Se manifestă în această zi, dar este o altă perdea, este ascuns în spatele perdelei a pielii, ascunzându-L de necredincios. Amin. Dar știi că El este acolo, tu ești Templu în Hristos, care face ca deschiderea Peceților să descopere Taina, o face mai mult decât în detalii și interpretări, o face o realitate vie în zilele noastre, o face un Hristos viu care Se manifestă într-o altă formă.
„Voi sunteți Templul lui Hristos, care este în spatele perdelei, a pielii… În spate, din cauza acestei perdele, Dumnezeu Se ascunde din nou în trup uman (Cuvântul) față de necredincios.
În mesajul Paradox din 06 februarie 1964, profetul spune:
„…Dumnezeul binevoitor, din Stâlpul de Foc, a venit jos să Se facă Om și apoi Duhul Sfânt chiar în noi. Nu puteți vedea că tot timpul a coborât același Dumnezeu?”
Vreau să citim încă o dată afirmația cu care a început acest citat: „…Dumnezeul binevoitor…” Cine este Dumnezeu binevoitor? „…din Stâlpul de Foc, a venit jos să Se facă Om (în Isus Hristos) și apoi Duhul Sfânt chiar în noi. Nu puteți vedea că tot timpul a coborât același Dumnezeu?”
Cine este? Dumnezeu Se manifestă în trup; este Dumnezeu care coboară. „Este Dumnezeu deasupra noastră; Dumnezeu cu noi; Dumnezeu în noi. Vedeți? Gândurile lui Dumnezeu; Cuvântul lui Dumnezeu; și manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu.”
Profetul merge din nou în cele trei etape: Gândul lui Dumnezeu; Cuvântul lui Dumnezeu și manifestarea Cuvântului. Aceasta este ceea ce am fost chemați să fim în această zi.
În mesajul Cine este acest Melhisedec din 21 februarie 1965, profetul spune:
„Acum, la început Dumnezeu a locuit singur, cu atributele Sale, despre care am vorbit în această dimineață. Acestea sunt gândurile Sale. Nu exista nimic, doar Dumnezeu singur, dar El avea gânduri. Întocmai ca un mare arhitect, stabilește în mintea lui și desenează ceea ce gândește (acea este) ceea ce urmează să zidească. Creează, acum, el nu poate crea. El poate să ia ceva care a fost creat și să îl facă într-o formă diferită; deoarece Dumnezeu este singurul, Singurul care poate crea. Dar el ia în minte ceea ce urmează să facă, și acelea sunt gândurile lui, acelea sunt dorințele lui. Acum, acela este un gând, apoi îl rostește, iar atunci este un cuvânt.
Un gând, când este exprimat, este un cuvânt. Un gând exprimat este un cuvânt, dar mai întâi trebuie să fie un gând. Astfel, sunt atributele lui Dumnezeu, apoi devine un gând, apoi un cuvânt.
Observați. Cei care au în seara aceasta Viață veșnică, au fost cu El și în El, în gândirile Lui, înainte de-a exista vreodată vreun Înger, o stea, un Heruvim sau altceva. Acesta este veșnic. Și dacă aveți Viață veșnică, ați fost întotdeauna.”
Eu spun că, prin credință, citatul acesta se aplică pentru mine și se aplică și pentru tine. Să mergem mai departe.
În mesajul Cine spuneți voi că este Acesta?, din 27 decembrie 1964, profetul spune:
„Observați cât de puțini L-au recunoscut ca fiind Cuvântul uns al acelei zile. Vedeți, fiind infinit și cunoscând toate lucrurile de la început, Dumnezeu… singurul lucru pe care-l fac aceste lucruri este să expună atributele Lui. Un atribut, voi aveți un atribut, iar acela este gândul vostru. Vă gândiți la ceva, apoi îl pronunțați și apoi îl luați.”
Așa este Dumnezeu, așa Se manifestă Dumnezeu. El a crezut, apoi a vorbit și apoi a manifestat, a arătat că este Dumnezeu.
„Acesta este Dumnezeu. La început, El… Dacă ați fost sau veți fi cândva în cer, ați fost în cer de la început.” Îmi place afirmația aceasta. „Dacă ați fost sau veți fi cândva în cer, ați fost în cer de la început.” Așadar, nu există niciun motiv ca credinciosul să spună: „Sper că voi ajunge în cer.” Prieteni, nu există cuvântul „speranță”! Dacă ați început acolo, vă întoarceți acolo. Amin. A trebuit să începeți acolo, ca să aveți garanția că vă veți întoarce acolo. Atunci de ce ați coborât? Dacă ați început acolo, este acest gând. De ce? Este gândul lui Dumnezeu în voi. Deci, tu ești aici ca să fii un gând manifestat, un gând exprimat al lui Dumnezeu, ca să-L manifești. Orice a crezut Dumnezeu că vrea să înfățișeze în această zi pe pământ, în vasul tău, a fost în gândirea Lui înainte de întemeierea lumii și tu ești aici să faci aceasta. Ești aici să exprimi orice a vrut El să exprime, iar când faci aceasta, este Hristos. Acesta este Hristos exprimat în cartierul vostru, este Hristos exprimat la locul vostru de muncă, este Hristos exprimat în familia voastră, este Hristos exprimat în acest gând al lui Dumnezeu, coborând în manifestare și manifestându-Se printr-un vas; este o manifestare a lui Hristos. De aceea venim aici.
„Dacă ați fost sau veți fi cândva în cer, ați fost în cer de la început, sunteți o parte din Dumnezeu, ați fost gândul Lui și El v-a cunoscut numele. El a știut cine sunteți înainte de-a exista vreodată o moleculă, înainte de-a fi o lumină, înainte de-a exista ceva. El v-a cunoscut pe voi și numele vostru și l-a pus în Cartea Vieții Mielului înainte de-a forma lumea vreodată. Vedeți, voi ați fost gândul Lui, apoi ați devenit un Cuvânt, iar cuvântul este un gând exprimat. Apoi sunteți manifestați.
Așa a fost El. la început, El a fost singur. Dumnezeu a locuit singur cu gândurile Lui, dar nu va mai fi așa niciodată, deoarece gândurile Lui sunt manifestate.”
A fost un timp în care Dumnezeu a fost singur cu gândurile Sale, dar nu în ziua în care trăim. El nu va mai face aceasta niciodată, pentru că acele gânduri sunt manifestate deja.
„Noi suntem chiar aici. Astăzi, Dumnezeu are părtășie cu gândurile Sale care sunt manifestate.”
Atunci când ascultați Mesajul, vă gândiți: „Ei bine, ascult un mesaj.” Nu, Dumnezeu este manifestat, Dumnezeu este în părtășie cu gândurile Sale. Când ai părtășie în jurul Cuvântului manifestat în această zi, tu ai părtășie cu Dumnezeu. Dumnezeu nu va mai locui niciodată singur cu gândurile Lui; El va locui cu gândurile Sale, dar după ce au fost exprimare și manifestate.
În mesajul Unirea invizibilă a Miresei lui Hristos, din 25 noiembrie 1965, citim:
„Acolo este numele vostru, în Cartea Vieții. Cartea Vieții este Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Cuvântul este Dumnezeu și Dumnezeu este singurul lucru care este Viață. Deci, numele vostru a fost reprezentat în Biblie înainte ca Biblia să devină Cuvânt. Și dacă sunteți aici și faceți aceasta, nu va dovedi aceasta acel Cuvânt?”
Auziți? „Deci, numele vostru a fost reprezentat în Biblie înainte ca Biblia să devină Cuvânt.” Pentru că Ea este o expresie a gândurilor lui Dumnezeu. Biblia a fost scrisă în mintea lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii și tu ai fost acolo. Cartea Vieții a fost scrisă și toate numele au fost puse în Ea. Ce este Aceasta? Cartea Vieții. Cartea Vieții este Cuvântul lui Dumnezeu (Amin), sunt toate gândurile lui Dumnezeu care urmau să devină Cuvânt, care aveau să devină Cuvânt manifestat. Aceasta era Cartea Vieții, iar tu erai acolo, erai în siguranță, făceai parte din Aceasta, iar El S-a mișcat în jos pentru a exprima că aceasta este bunăvoința lui Dumnezeu.
Mai întâi avem Gândul, apoi, Exprimarea și manifestarea. Dumnezeu a vrut să-Și manifeste gândurile, a vrut să vină până aici (în manifestare).
Dacă ești manifestarea, dacă faci parte din această manifestare,…Voi desena aici o mică fărâmă de manifestare a lui Dumnezeu. Dacă ești o mică fărâmă de manifestare, înseamnă că ai fost o părticică de gând, aici în gândul lui Dumnezeu, ești o bucățică de exprimare și aceasta este tot ce dorește Dumnezeu, să coboare și să aibă părtășie cu gândurile Sale, cu atributele Sale. Iată partea care se complică, deoarece când suntem aici, trăim în această viață, într-un trup căzut, într-o lume căzută și venim în contact cu tot felul de dificultăți, încercări și necazuri, care vor încerca să ne facă să dăm înapoi. Satan folosește toate aceste lucruri ca să încerce să ne abată de la scopul nostru, să avem întrebări, îndoieli și toate acestea, dar deschiderea Peceților, Mesajul orei a venit să înlăture toată confuzia și să ne ducă înapoi la gând, astfel încât, atunci când călătorim în această viață și întâlnim un obstacol să nu ne întrebăm: „Oare voi ajunge în Rai? Sper să ajung acolo.”
Noi am avut un profet care ne-a spus că am început în Rai și ne vom întoarce în Rai, iar lucrul acesta nu ne va devia. Amin. Tu ai făcut parte din Cuvântul care a fost scris în Biblie, ai fost în Biblie înainte ca Biblia să meargă mai departe. Ai putea spune: „Eu mă pot găsi în Biblie.” Frate Ted, unde te găsești în Biblie? „El va avea o Mireasă fără pată sau zbârcitură. Acolo sunt, în Apocalipsa unde spune: „Mireasa Sa s-a pregătit.” Aceasta fac eu acum, îmbrac haina Cuvântului, mă pregătesc. Eu sunt în acel Cuvânt, acel Cuvânt sunt eu. Eu exprim acel Cuvânt.
Apocalipsa 22 spune: „Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Eu spun: „Vino!” Înainte, ascultați, înainte de a fi scris aici, eu am făcut parte din El, când era în mintea lui Dumnezeu. Amin. Și când Dumnezeu a scris-o, când El a pus aceasta în Scriptură, tu și eu făceam parte din acea gândire. Când a fost scrisă Scriptura, Duhul și Mireasa spuneau: „Vino!” Așadar, dacă eram în gândul lui Dumnezeu înainte de a fi scris acum două mii de ani, de două mii de ani a fost declarat și acum este manifestat, cine poate sta împotriva ta? Ce te poate devia? Ce te poate opri? Ce boală te va scoate din scenă? Ce se va întâmpla cu un gând exprimat al lui Dumnezeu până când acesta își va îndeplini scopul?
Voi puteți vedea cum deschiderea Peceților a adus înapoi întreaga Taină a Cuvântului. Descoperirea lui Hristos îndepărtează atâta frică, atâta îndoială și atâta manipulare de la diavolul prin lucrurile care ni s-au întâmplat. Dacă am putea primi ceea ce ne-a spus profetul lui Dumnezeu și să-L credem, putem crede aceasta astăzi. Dar este greu să crezi ori de câte ori se prăbușește lumea ta mâine. Dar mâine când se prăbușește lumea ta, trebuie să-ți amintești: „Dumnezeu m-a pus aici ca să-Și exprime gândurile, și nu mi se va întâmpla nimic care să oprească exprimarea acestui gând. Deci, această tragedie în care mă aflu, a venit numai pentru ca Dumnezeu să-Și poată exprima gândurile, să văd că în descoperire există o putere biruitoare.
Noi am putea să predicăm și să predicăm și să predicăm, încercând să vă facem să aveți credință ca să ajungeți la făgăduință, să credeți că Dumnezeu vă va vindeca. „Este o promisiune din Biblie, încearcă să ai credință, încearcă s-o iei, încearcă să crezi!” Dar când Dumnezeu a trimis Mesajul și a descoperit Taina, a spus: „Tu ai fost în El înainte de întemeierea lumii și ești aici numai ca să-L exprimi.” Eu vă spun: „Când prinzi descoperirea despre aceasta, nu trebuie să încerci să ai credință; tu înțelegi, „Dumnezeu este Vindecătorul și mă va vindeca pentru că sunt aici pentru El. Eu mai încerc să încurajez și să-i fac pe oameni să aibă credință.” Mesajul a venit să descopere Taina. Astfel, te-ai putea găsi în Taină, apoi dintr-o dată descoperirea este credință și spune: „El mă va vindeca. Sigur că mă va vindeca. Sunt aici pentru El, eu Îl exprim pe El, în viața mea există ceva ce vrea să exprime; vrea să exprime o parte din natura Lui, o parte din Cuvântul Său.” Sigur că da.
Mai departe, în mesajul Cine este acest Melhisedec, din 21 februarie 1965, profetul spune:
„Acum, noi Îl găsim la început, atributele Lui. Acum, voi ați fost cu El atunci. Atunci este când vine Cartea Vieții la vedere.”
În mesajul Casa viitoare a Mirelui ceresc și a Miresei pământești”, din 02 august 1964, citim:
„Vedeți, la început, când Dumnezeu S-a gândit la tine și la alții, El S-a gândit la El Însuși să fie tangibil.”
Gândiți-vă la aceasta! La început, când Dumnezeu S-a gândit la tine și la alții, El S-a gândit la El Însuși să fie tangibil. Acestea au fost gândurile Lui
În mesajul Dezvăluirea lui Dumnezeu, profetul spune:
„Ca atributul, vedeți, acesta este în Dumnezeu. un atribut este gândul tău. La început, Dumnezeul cel veșnic nici măcar nu era un Dumnezeu. El era Cel veșnic; nici măcar nu era Dumnezeu; Dumnezeu este un obiect de închinare sau ceva. Vedeți? El nici măcar nu era aceasta, ci era Elohim, Cel veșnic. Dar în El erau gânduri, El a vrut să devină material. Și ce a făcut? A rostit un Cuvânt și Cuvântul S-a materializat. Aceasta este toată imaginea, de la Geneza până la Apocalipsa. Nu este nimic rău. Elohim Se materializează, astfel încât să poată fi atins, pipăit. Apoi, în Mileniu este Elohim care stă pe Tron, vedeți, acesta este adevărul, cu toți supușii în jurul Lui, pe care i-a predestinat înainte de întemeierea lumii.”
Acum ce este Biblia ta? Este șaizeci și șase de cărți? Este o poveste despre Iosif? O poveste despre Moise? Este o poveste despre istoria evreilor? Este o poveste despre acestea? Nu, este Dumnezeu, Elohim materializat. El S-a materializat în Moise, El a fost materializat, S-a materializat toată calea până la capăt, ca să poată fi atins și pipăit. Dumnezeu a vrut să aibă părtășie cu atributele Lui.
În mesajul Noi am văzut Steaua Lui și am venit să ne închinăm înaintea Lui, profetul spune:
„Ai nega ce a spus Isus Însuși, ce spune Biblia Însăși (care este Cuvântul, Cuvântul uns)? Și dacă Cuvântul rămâne în tine, ești uns cu Cuvântul. „Dacă rămâneți în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15.7). Acesta este Hristos în voi, ungere Cuvântului pentru această epocă, indiferent de epoca în care au trăit. Dumnezeu a împărțit Cuvântul Său pentru fiecare epocă.”
Pentru aceasta suntem aici. Când Pecețile au deschis întreaga Biblie, L-au descoperit pe Hristos. Când a fost descoperit Hristos, am fost descoperiți tu și eu. A fost mai mult legarea tuturor capetelor libere, deși aceasta a fost importantă, totul trebuia să vină împreună. Deschiderea Peceților a trebuit să vină să dezvăluie venirea lui Hristos, deoarece Isus a fost singurul care a putut să deschidă acele Peceți. Și când a descoperit Taina, Biblia fratelui Branham a devenit o Carte nouă, pentru că atunci când a fost descoperit Hristos, tu și eu am fost descoperiți împreună cu El. Astfel, acum nu mai este vorba despre biserici, despre denominațiuni, despre aceasta și despre aceea, ci totul este despre El, despre întruparea Lui pe pământ să-Și încheie Planul de mântuire, astfel încât să poată fi recunoscut, să poată fi exprimat și să Se întoarcă înapoi de unde am venit.
Vreau să mai citesc două Scripturi. Galateni 4.19:
„Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Hristos chip în voi!” Și Coloseni 1.26-27:
„Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,
cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei.”
A fost o mare Taină, prin toată Biblia a existat o Taină mare și Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. Dar Hristos este Cuvântul manifestat în epoca și în ceasul Său, însă există atribute care se manifestă în această zi, iar aceasta face parte din acea mare Taină, și te face pe tine și pe mine parte a acestei Taine.
Prieteni, dacă putem să prindem această descoperire, ne va liniști, va îndepărta toate zgomotele, îndoiala, confuzia, suișurile și coborâșurile se vor rezolva și vom spune: „Știi ce, atunci când a fost descoperit Hristos, am fost descoperit cu El. Când a trecut de la gând la Logos, eram acolo și când Logosul a fost exprimat, am fost acolo. De aceea, fratele Branham a spus: „Când a venit Moise din Egipt, am fost acolo; când Noe a intrat în Arcă eram acolo. Am fost acolo…”, și fratele Branham a început să enumere. „Am fost acolo.” De ce? Pentru că fac parte din același lucru, din acea exprimare. Fac parte din același lucru, provin din același loc, Cuvântul exprimat, Cuvântul. Și oriunde este exprimat Cuvântul, sunt parte din acea exprimare. De aceea, Moise, Noe și toți ceilalți sunt parte din tine și din mine; de aceea, toți aceștia nu pot fi încă desăvârșiți fără noi, pentru că noi toți facem parte din Cuvântul care-L exprimă pe Dumnezeu. Acum este ziua noastră, este partea noastră, și când a fost descoperit Hristos, tu și eu am fost descoperiți cu el.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Astăzi mi-am propus să fiu mai scurt, dar vom merge mai departe și vreau să iau mai mult timp duminică. Există o parte următoare și nu am vrut să intru încă în ea, în seara aceasta. Aceste două adunări au fost fundația pentru unde vreau să ajung, acolo unde este inima mea, așa că rugați-vă pentru duminică.
Ascultați, prieteni, când vorbim despre Hristos, este mai mult decât ceea ce obișnuiam să credem. Când ne dăm seama cât de mare este Taina care a fost în toată Biblia, este Dumnezeu care Se întrupează, este Dumnezeu binevoitor, este Dumnezeu devenind tangibil prin toate atributele Sale, prin toate acele exprimări. Este mult mai mult decât am putut să ne imaginăm vreodată, și încă cred că astăzi nici n-am început să ne imaginăm ce înseamnă cu adevărat. Dar dacă am putea crede ceea ce a spus profetul, am accepta și am lăsa ca aceasta să ne liniștească inima și am spune: „Eu am fost cu El acolo, am fost cu El acolo, am fost cu El acolo, și El nu mă va pierde pentru că nu poate să mă piardă.” Este Ceva care nu este carnea mea. Carnea mea este stricată.
Voi știți că aceasta este una din problemele cu care ne confruntăm când începem să vorbim despre Mireasă, că Ea este exprimarea lui Hristos. Atunci, oamenii încep să se uite la trup și spun: „Tu faci o greșeală”, „Tu faci ceva greșit.” Nu aceasta este partea despre care vorbesc, eu vorbesc despre Ceva din suflet, despre acea Sămânță-genă a lui Dumnezeu care exprimă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Deci, când mă vedeți, dacă vedeți că fac o greșeală, dacă mă vedeți făcând ceva contrar Cuvântului, vreau să vă spun chiar acum: „Acesta nu este Dumnezeu, sunt eu.” Este vechea mea carne hibridă, este vechea mea natură hibridă. Nu este Dumnezeu, sunt eu. Dar când vedeți o exprimare a lui Hristos venind prin mine, și se potrivește cu Cuvântul, se predă Cuvântului și Îl exprimă, vreau să știți că nu sunt eu, este El.
Vedeți, ne este greu să despărțim omul exterior de omul interior, partea hibridă de Sămânța-genă a lui Dumnezeu. Dacă am putea, am face aceasta, pentru că ne dăm seama că o mare parte a luptei noastre este cu omul exterior. Dar omul exterior se va prăbuși într-o zi, va fi mort sau va fi schimbat, deci nu aceasta este partea pentru care suntem îngrijorați, ci de partea din interior care a venit de la Dumnezeu. Dumnezeu va remodela exteriorul, pentru ca El să poată trăi într-o exprimare deplină în interior.
Dar acolo vine confuzia: „Știi, cum pot fi manifestarea lui Hristos, când am vorbit urât cu soția mea, ieri?” Aceasta nu este manifestarea lui Hristos, acesta ești tu în forma ta hibridă. Dar când te predai și te smerești, când Duhul Sfânt te duce înapoi, te recunoști și îndrepți lucrurile, nu ești tu, este Dumnezeu în tine. Când te predai acestui Cuvânt, când îl auzi pe profet clarificând Scripturile și spui: „Așa este”, atunci când el îți corectează învățătura, îți lași părerile și spui: „Acesta nu este nimic altceva decât Adevărul”, acela nu ești tu, este El.
Dacă recunoaștem o mare parte din manipularea pe care o încearcă vrăjmașul, tacticile pe care le încearcă împotriva noastră vor începe să dispară și vom spune: „Ascultă, știu că am greșit, dar aceasta nu este greșeala lui Dumnezeu, este greșeala mea. Știu că astăzi nu am reușit să-L arăt pe Hristos, dar nu a fost vina Lui, ci este vina mea.” În mine este Ceva care se va întoarce și va spune: „Îmi pare rău, Doamne. Mă predau Ție și mă plec la picioarele Tale. Ia-mă și fă voia Ta cu mine, manifestă-Te prin mine și lasă acest Cuvânt să trăiască în mine.” Acesta este El, aceasta este Sămânța care se ridică spunând: „Acesta trebuie să fie El, nu eu.”
Nu noi ne-am salvat, noi nu suntem oameni minunați, nu suntem speciali, nu suntem nimic din toate acestea, dar adevăratul tu, Sămânța-genă a lui Dumnezeu din interior, ceea ce a rânduit El să fii tot timpul, este frumos, perfect și special.
Gândiți-vă că fratele Branham i-a spus fiicei sale: „Dacă vrei să știi cât ești de importantă, bagă-ți degetul într-o găleată cu apă și găsește gaura care a rămas în urmă.” Așadar, atât de importanți sunteți. Apoi, fratele Branham s-a întors și a spus: „Tu nu poți fi pierdut așa cum nu poate fi pierdut Dumnezeu.” și: „Dumnezeu nu este complet fără tine.” Apoi a spus: „Noi suntem nimic. El poate fără mine, dar eu nu pot fără El.”
Tu, care te-ai născut din părinți pământeni, acesta este doar material din pământ, cu duhul pământesc și nu este nimic special, nimic important și nu Îi face lui Dumnezeu nicio favoare, dar acea parte din El Însuși pe care a pus-o să trăiască în interiorul tău, El nu o va pierde niciodată și nu Se poate descurca fără Ea. Este important pentru noi s-o ținem separată de mintea noastră, altfel, începem să privim omul exterior ca perfect, iar aceasta provoacă o grămadă de confuzie. Dar aceea este Viața. De aceea, Pavel a spus: „Eu mor în fiecare zi.” De aceea a spus: „Îmi țin trupul sub stăpânire”, ceea ce înseamnă „îl biruiesc”, „Îmi țin trupul sub stăpânire, ca nu cumva, după ce le-am predicat altora, să fiu eu însumi lepădat.”
De aceea, trebuie să recunosc că vrăjmașul meu este trupul meu. Dar adevăratul „eu” este un atribut al Atotputernicului Dumnezeu. Eu sunt un fiu al lui Dumnezeu și nu mai pot fi pierdut, așa cum El nu poate fi pierdut. Dar eu sunt lipsit de valoare și nimic, în același timp. Dacă am putea avea acea atitudine în această abordare, ne va ajuta în timpul necazului și ne va împiedeca să avem încredere în trupul nostru și să devenim mândri și aroganți. Ne va ține umili și încrezători, ne va menține curajoși și în starea de spirit potrivită. Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.
Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru această zi minunată pe care ne-ai dat-o. Îți mulțumim pentru acest Cuvânt și pentru această descoperire pe care ne-ai dat-o din nou, pe măsură ce ne-am depășit. Doamne, repetă lucrurile care ni s-au spus și lasă-le să se înregistreze în sufletul nostru, lasă-le să meargă în adâncul sufletului, Doamne, și să existe o înțelegere care să vină în noi, ca să înțelegem care este Planul Tău. Datorită descoperirii orei, nu va fi confuzie și nicio îndoială, ci vom înțelege ce faci în viețile noastre și ce faci în această epocă.
Doamne, Te rugăm să ne ajuți să ne predăm, să ne dăruim cu totul Ție, ca să poți lua aceste vase și să Te manifești prin ele. Dumnezeule, credem că aceasta este manifestarea lui Hristos în această zi, manifestarea gândului Tău, iar voința Ta, inima Ta va fi arătată în aceste trupuri de carne. Dumnezeule, avem nevoie de Tine, pentru că nu putem s-o facem noi înșine, ci avem nevoie de Duhul Tău care să ungă Cuvântul Tău, ca să ne îndrume. Fie ca noi să împlinim Cuvântul pe care L-ai rânduit să Se manifeste în această zi. Te iubim și Te chemăm să fii cu fiecare dintre noi și să ne conduci acasă. Folosește-ne și unge-ne pentru scopul Tău, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni. Amin.
-Amin-