Crede numai, crede numai,
Totul e posibil, crede numai.
Crede numai, crede numai,
Totul e posibil, crede numai.
Să rămânem câteva minute în picioare pentru rugăciune.
Tată, în seara aceasta Îţi mulţumim din adâncul inimii pentru această minunată adunare în Isus Hristos, din Chicago. Te rugăm să ne binecuvântezi eforturile de a încerca să Te prezentăm acestor oameni. În ciuda timpului rece şi al viscolului de afară, ei au străbătut distanţe mari, ca să fie în seara aceasta aici şi să primească vindecarea Ta. Tată, inimile noastre au fost mişcate de scrisorile şi de plânsul lor plin de durere, şi sunt sigur că Tu i-ai văzut când le-au scris, le-ai văzut când au sosit şi vezi simţămintele pe care mi le provoacă, răspunsul pe care li-l dăm şi tot ce încercăm să facem ca să-i ajutăm. Te rog să binecuvântezi eforturile noastre din seara aceasta, Tată, şi fie ca Duhul Tău cel Sfânt să vină aici şi să ne ajute în tot ceea ce vrem să facem, pentru că Îţi cerem ajutorul în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Puteţi să vă aşezaţi şi fie ca Domnul să vă binecuvânteze.
Sunt foarte fericit pentru că pot să fiu în seara aceasta aici. Văd că avem şi câteva batiste. Daţi-i-le lui Billy Paul, pentru că el mi le dă întotdeauna mie. Înainte de a începe serviciul din seara aceasta, vreau să vă spun că am observat că atunci când spun rugăciunea de încheiere, mulţi aduc batiste aici, pentru că doresc să-mi întind mâinile peste ele, dar eu aş vrea să mă rog pentru fiecare dintre ele înainte de a vi le înapoia. Noi suntem aici ca să ne ajutăm unii pe alţii şi să-L lăudăm cu toată inima pe Stăpânul nostru, Domnul Isus. Aş vrea să putem sta mai mult în Chicago, însă nu prea avem timp, deoarece trebuie să ne întoarcem înapoi la Tabernacol. Astăzi am vorbit cu fratele Iosif despre faptul că am obţinut destul de greu acest auditoriu, pentru că a fost rezervat de altcineva, şi a spus că după ce voi pleca, va încerca să facă aranjamentele pentru o nouă adunare.
Noi trebuie să mergem la Hot Springs Little Rock, iar de acolo la Shreveport, Lubbock, Texas, Phoenix, Los Angeles, Tacoma, Washington. Vor urma: Calgary, Edmonton, Grande Prairie, Dawson Crek, şi dacă vom avea timp, vom merge probabil şi peste ocean. Cred că ştiţi cu toţii că în luna aprilie sau mai, eu şi soţia mea aşteptăm un copil, de aceea aş dori să fiu acasă în perioada aceea.
Dacă va fi cu voia Domnului, după naşterea copilului mă voi duce peste ocean. Nu ştiu dacă mă înţelegeţi, dar nu mă pot abţine. În fiecare zi, încerc să spun: „Uite, Billy Branham, trebuie să rămâi acasă!” Înţelegeţi? Însă Ceva din interiorul meu spune: „NU!” şi nu mă pot abţine.
Vreau să vă arăt ceva, prieteni, iar pentru aceasta aş vrea să-l iau ca exemplu pe Chicago, care este unul din cele mai frumoase oraşe din Statele Unite. Oriunde mă duc, oamenii mă iubesc şi mă primesc cu drag, iar atunci îmi doresc să rămân pentru totdeauna cu voi, dar nu este posibil. Nu mai sunt tânăr şi sunt încă atâtea de făcut; şi deşi nu pot face totul, trebuie să-mi fac partea mea. Mă înţelegeţi?
Am să vă spun ceva, iar dacă greşesc, Domnul să mă ierte pentru că o fac din toată inima: ca naţiune, America nu este pregătită pentru o naştere. Ziua aceea a trecut pentru ea. Înţelegeţi?
Azi dimineaţă, fratele Iosif mi-a zis: „Frate Branham, când te vei întoarce, noi…” Înţelegeţi?…
Nu spun aceasta pentru că el este fratele meu suedez şi este pe platformă. Nu, domnilor. O fac pentru că îl iubesc sincer. Mulţi dintre voi ştiu prin câte am trecut pentru a menţine unitatea dintre noi, şi aceasta, nu din cauza lui sau a mea, ci din cauza oamenilor de afară. Cu toate acestea, Iosif Boze este fratele meu în Hristos, şi trebuie să facă ceva mult mai grav decât a făcut vreodată, ca să-mi schimb părerea despre el. Da, îl iubesc sincer şi îl apreciez.
El mă vizitează, a condus până aici şi zboară împreună cu mine pe unde mă duc. El zice: „Avem nevoie de tine la Chicago, pentru că oamenii de acolo te iubesc. Când vei veni pentru o adunare?” Mă înţelegeţi? Şi eu nu îl pot refuza.
Pot spune doar: „Bine, frate Iosif, voi fi acolo!” pentru că altfel va insista până îi voi accepta invitaţia.
Azi dimineaţă am discutat puţin împreună, iar el mi-a zis: „Îţi dai seama, frate Branham. Gândeşte-te că aseară au fost salvate douăzeci de persoane, şi aceasta nu prin evanghelizare. Douăzeci de oameni au venit la Hristos.”…
Eu n-am zis nimic, iar el a continuat: „Frate Branham, …aici stau douăzeci de suflete convertite după ce au văzut binecuvântările Domnului.”
„Da, frate Iosif”, am răspuns eu. „Ştii că apreciez aceasta, dar vezi tu, dacă serviciul divin de aseară ar fi avut loc în Africa de Sud, în India sau în America de Sud, ştii câte suflete ar fi venit la Hristos? În jur de cinci mii, sau poate chiar douăzeci sau treizeci de mii. Înţelegi? Nu este acelaşi lucru.”
Mulţi oameni din acele locuri nu au auzit niciodată de Isus Hristos. Totuşi, majoritatea fraţilor care merg în diferite campanii, se duc şi predică la oameni care au deja o anumită învăţătură despre Hristos, ca de exemplu, la catolici, la luterani, etc., dar eu nu predic niciodată acolo unde s-a mai auzit de Hristos. Înţelegeţi? Ei trebuie să-L cunoască pe Domnul, Supranaturalul…
Darul nu face nici o diferenţă între oameni. El îi cercetează chiar dacă nu au auzit niciodată de Hristos şi nu ştiu nimic despre Biblie. Domnul este Cel care-i cercetează, Supranaturalul, iar ei spun: „O, despre ce vorbeşte? Cum poate şti cine am fost, ce am făcut, ce este în neregulă cu mine, de unde vin, cine sunt persoanele care mă înconjoară şi toate celelalte lucruri? De unde vine aceasta?” Înţelegeţi? Apoi văd.
Fraţii care predică Evanghelia, calea de la început, pot aduce o trezire prin predica lor… Dar aş dori să vă spun ceva. Voi ştiţi că propovăduirea care s-a făcut în ultimii zece ani în America, ar fi suficientă să convertească întreaga lume. Uitaţi-vă la evangheliştii care au traversat naţiunea. Priviţi-i pe Billy Graham, Jack Shuler, Jackie Birch, Oral Roberts şi alţi mari evanghelişti care au mers încoace şi încolo prin toată naţiunea. Oamenii merg, îi ascultă, se bucură timp de câteva seri, dar după aceea totul este gata, se termină. Înţelegeţi?
Dar supranaturalul Domnului este minunat. Când mă cheamă undeva, iar El Se prezintă şi „creşte”, alege câte unul de aici şi altul de dincolo; creştinii vin… Dar peste naţiunea noastră iubită este ceva. Cred că civilizaţia noastră a ajuns într-un punct mort, pentru că Domnul a căutat încoace şi încolo şi Şi-a adunat creştinii. Eu cred în treziri, dar ele au loc printre păgâni şi necredincioşi. Ei văd, cred şi primesc, dar cei de aici nu ştiu nimic despre aceasta, pentru că teologia lor nu-i învaţă aşa ceva. Oamenii învaţă una şi alta, iar cineva spune: „Lasă-mă să văd mai întâi!” Vedeţi, aceasta face un sceptic. Şi totul va apărea în ziar.
Eu nu sunt împotriva voastră, pentru că sunteţi fraţii şi surorile mele, dar oamenii cumpără ziare care scriu despre fenomene ciudate şi mistice, apoi trec pe lângă Supranatural spunând: „De ce a spus doctorul Jones că totul este psihologie?” Vedeţi?
„Păstorul nostru a spus că este diavolul, de aceea nu voi avea nici o legătură cu aşa ceva.” Alţii nici nu au privit aşa departe, ci au spus: „Este un şarlatan!” Vedeţi? Şi continuă aşa. Aceasta este atitudinea lor.
Dar ziarele din străinătate publică Supranaturalul şi întreaga naţiune află despre ce este vorba. Înţelegeţi? Aceasta este diferenţa: ei nu vin să asculte ca voi.
Eu vă numesc „cei aleşi”, pentru că sunteţi drăguţi şi amabili şi m-aţi ajutat.
Am călătorit în India şi acolo, mii şi mii de păgâni au primit Evanghelia, L-au primit pe Isus Hristos. Ştiaţi că voi aţi finanţat o mare parte din acea adunare, voi cei care sunteţi în seara aceasta aici? Voi aţi făcut-o… Şi când va veni momentul, mă voi întoarce acolo pentru a-i ajuta pe acei oameni săraci, care mor de foame şi trăiesc în condiţii mizere pe străzi.
Şi încă ceva: Când văd îndurarea lui Dumnezeu, ei se ridică din scaunele cu rotile, îşi aruncă cârjele şi încep să meargă. Şi când priveşti locul în care au aruncat totul…frate, sunt adunate mormane mari de cârje, scaune cu rotile, proteze, tărgi, etc., pentru că nu mai au nevoie de ele. Ei au fost atinşi de Ceva, aşa că au crezut şi merg mai departe. Vedeţi?
Prieteni creştini, acesta este motivul pentru care plec: vreau să-mi văd prietenii… nu să iau bani. Poate că dacă aş fi foarte disperat, aş merge la vreun bărbat de aici din audienţă şi el m-ar trimite imediat în India. Dar nu acesta este felul în care vreau să plec, înţelegeţi? Dorinţa mea este să primesc puţin de la unul, 20 cenţi de la altul, 50 de cenţi de la altul, aşa încât să contribuie întreaga adunare, iar restul banilor îi primesc din altă parte. Acum înţelegeţi ce vreau să spun?
Eu vă iubesc şi nu pot să am secrete faţă de voi. Tocmai de aceea, le spun oamenilor de fiecare penny pe care-l primesc şi unde se duc aceşti bani: Acolo sunt înregistrările de la unchiul Sam, acolo este banca mea, familia mea, casa mea, hainele pe care le am şi pe care le primesc de la oameni. Şi cât timp oamenii mi le dau, nici n-am nevoie de bani. Aş prefera rugăciuni în locul banilor, pentru că mai importanţi decât toţi banii din lumea aceasta sunt prietenii mei. Înţelegeţi? Prietenii lui Hristos sunt şi prietenii mei, aşa că, eu sunt prietenul prietenilor lui Hristos. Aşa mă descurc eu în viaţă şi n-aş schimba aceasta nici pentru zece milioane de dolari. În fiecare săptămână trimit pretutindeni, în toată lumea, mii de scrisori, de aceea trebuie să cumpăr plicuri şi timbre care costă sute de dolari, pentru că atunci când nu sunt undeva, într-o adunare, asta fac.
Apoi, banca îmi spune: „Reverend Branham eşti falit, mai bine renunţă.” Aceasta este… şi atunci merg mai departe prin credinţă.
Cel mai minunat lucru din viaţă este să trăiesc prin credinţa în Domnul nostru Isus Hristos, ştiind că El mă iubeşte şi mă binecuvântează. Să iau bani? Dacă aş fi luat doar o sută de dolari din banii care mi s-au oferit, dar nu aş face niciodată aşa ceva. Dacă aş fi primit banii care mi s-au oferit, aş fi multimilionar. Dar banii îţi aduc numai probleme, de aceea zi de zi, mă încredinţez pe braţul Domnului, pentru că El se va îngriji de ceea ce voi avea nevoie mâine şi îmi va da. Aşa este.
Vedeţi, dacă sunteţi bogaţi vă încredeţi în bogăţiile voastre; dacă sunteţi educaţi vă încredeţi în educaţie; dacă cunoaşteţi multă teologie vă încredeţi în ea, dar eu nu am nici educaţie, nici teologie, nici bani sau personalităţi care să stea de partea mea; nu am nimic din toate acestea. Îl iubesc pe Domnul şi am încredere în El. Aceasta este tot ce am, înţelegeţi? Aceasta este alegerea mea şi aşa vreau să trăiesc.
Domnul să vă binecuvânteze. Voi, cei din Chicago sunteţi nişte oameni foarte drăguţi, ceea ce mă face să mă gândesc că poate vom mai avea câteva adunări aici. Meritaţi aceasta. În primele nopţi, în loc să predic am să vă arăt câteva lucruri din Cuvânt, apoi vom stărui în rugăciune cât timp voi mai putea sta în picioare. Spun aceasta, pentru că am primit multe scrisori în care oamenii îmi spun: „Nu am putea sta mai mult timp, frate Branham?”
Eu nu ştiu pentru cine mă voi ruga în seara aceasta, şi nici câţi vor fi vindecaţi. În afară de câţiva prieteni veniţi din biserica mea din Jeffersonville, nu cunosc pe nimeni din audienţă. De unde să ştiu eu, unde se va opri Îngerul Domnului în seara aceasta, ca să-mi arate o vedenie despre cineva pe care nu-l cunosc? Billy vă va da numere de rugăciune, dacă nu cumva a şi făcut-o. Da? Cred că v-a dat aproximativ o sută de numere. Tot ce poate face el este să le amestece şi să le împartă la oameni, dar nu ştie care numere vor fi strigate. Nici eu nu ştiu aceasta. De fapt, nu ştiu dacă le voi striga sau nu. Înţelegeţi? Şi nu este nici o diferenţă dacă aveţi sau nu număr. Singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi este să-L credeţi de Domnul Isus Hristos şi El vă va vindeca. Dacă aţi observat, sunt vindecaţi mai mulţi în audienţă, decât pe platformă, dar aceasta îmi ia din puteri. Alaltăieri am înţeles că cineva care mă cunoaşte a spus că faptul că devin slab şi că aceste lucruri mă slăbesc, este un fals. Domnul să-l ierte pe omul acela, pentru că nu ştie despre ce vorbeşte. Chiar nu ştie.
Îi mulţumesc Domnului, pentru că din punct de vedere fizic sunt într-o formă foarte bună şi mă simt puternic. Sunt vânător şi trăiesc prin munţi şi păduri, din îndurarea Domnului. Am călărit cai şi am făcut şi alte lucruri în viaţă, dar deşi mi-a fost greu, din punct de vedere fizic sunt sănătos şi aş putea să stau toată noaptea aici să predic. Dar după ce am o vedenie, puteţi să vă pregătiţi să mă daţi jos de pe platformă. Înţelegeţi? Aceasta mă slăbeşte. De ce? Nu ştiu. Ce ştiu este că Scriptura vorbeşte despre aceste lucruri şi aşa este.
Fie ca bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze. Pentru predica din seara aceasta voi citi din două locuri din Scriptură, apoi ne vom ruga şi nu vă voi ţine mult. Ambele versete au legătură cu Numele de răscumpărare ale lui IaHVeH. Unul dintre ele este în Geneza 22.7+8:
Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său, Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?”, i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?”
„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.”
Iar în versetul 14 citim:
„Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.
Al doilea text este din Psalmul 9.9, unde scrie:
„Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.”
De aici aş vrea să clădim predica noastră, pe care am intitulat-o „Cele şapte nume compuse ale lui IaHVeH.” Cu alte cuvinte, este vorba de ceea ce este IaHVeH şi de cele şapte Nume de răscumpărare ale Sale. Domnul… poziţia Lui faţă de oameni, din Eden încoace, este ascunsă în aceste şapte Nume răscumpărătoare.
– Astfel, primul Său Nume este „IeHoVaH-Jireh” şi înseamnă „Domnul însuşi Se va îngriji de jertfa Sa.”
– Al doilea Nume este „IeHoVaH-Rapha” adică, „Domnul Vindecătorul”;
– IeHoVaH Manasseh adică „Domnul Steagul nostru”;
– IeHoVaH Shalom, adică „Domnul Pacea noastră”;
– IeHoVaH Rohi, adică „Domnul Păstorul, Dreptatea noastră”,
– IeHoVaH Sham – „Domnul este prezent.”
– IeHoVaH Shammah, S-H-A-M-M-A-H este Cel despre care voi vorbi acum, Cel din Psalmul 9. IeHoVaH-Jireh este Primul, iar IeHoVaH Shammah este Ultimul. IeHoVaH-Jireh înseamnă „Domnul Se va îngriji de Jertfa Sa, IeHoVaH-Shammah înseamnă „Domnul este prezent.”
Domnul să-Şi adauge binecuvântările la ceea ce voi vorbi.
IeHoVaH-Jireh este Numele sub care L-a cunoscut Avraam pe Domnul. Este primul Nume sub care i se arată lui Avraam şi Îl găsim în Geneza 22.
Domnul i-a promis lui Avraam că-i va da un fiu, un moştenitor şi că sămânţa lui va moşteni pământul. Noi ştim că prin Isaac, fiul lui Avraam, a venit Isus, prin care au fost iertate toate neamurile; albii, negrii, galbenii, toţi au fost răscumpăraţi, arătând că aceasta este ultima epocă pentru că după ea nu va mai urma nici o altă epocă. Aceasta este ultima epocă în care Dumnezeu va mai avea de-a face cu oamenii muritori.
Astfel, dacă a fost o trezire, o mare mişcare, înainte de distrugerea prin potop, înainte de venirea lui Isus Hristos, ce să mai spunem despre împlinirea totală a acestor lucruri, ce se va întâmpla atunci?
Priviţi la zilele apostolilor şi la trezirea pe care au avut-o ei. Priviţi cum oamenii din toate naţiunile au fost martori la lucrările miraculoase care s-au făcut prin ei.
Priviţi la zilele lui Noe!
Acum, noi trăim la sfârşitul timpului, chiar în pragul venirii Domnului Isus.
Vreau să vă spun că avem nişte veşti bune. Leo, ai adus filmul? Am primit un film care m-a impresionat profund şi care va fi rulat aici duminică după-amiază, este adevărat?
Fratele Leo spune: „Încă nu ne-am decis, frate Branham.”
Ne vor spune ei când putem să-l vizionăm. Aş vrea să-l vedeţi cu toţii.
L-am primit de la fratele Arganbright, un reprezentat al oamenilor de afaceri creştini. Mi l-a dat pentru că mi-a plăcut foarte mult, dar nu am proiector. Aş vrea să-l văd încă o dată pentru că este în legătură cu evreii şi cu întoarcerea lor în Palestina. Doi cercetători vorbesc în avion şi sunt sigur că vă va plăcea să-i ascultaţi.
După cum veţi vedea, fiecare profeţie, fiecare lucru scris în Scriptură s-a împlinit, aşa că toate sunt în aşteptarea venirii Domnului.
Aşa cum am spus şi aseară, eu cred că venirea Domnului Isus, a doua Sa venire, este deja trecută, adică ar fi trebuit să aibă deja loc. Este la fel ca în zilele lui Noe, când Domnul a tot aşteptat pentru că voia Lui era ca nimeni să nu piară. El aşteaptă şi astăzi ca biserica să ajungă la starea în care să se împlinească făgăduinţa venirii Lui.
Ce crezi despre aceasta, prietene? Ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Cred că fiecare dintre noi ar trebui să realizăm că această zi poate fi ultima zi în care mai suntem muritori. S-ar putea ca mâine să fim deja nemuritori. Înţelegeţi? Aceasta poate fi ultima zi din viaţa noastră, poate fi ultima adunare pe care o mai avem împreună şi ultima lucrare pe care o mai facem pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Atunci cum ar trebui ţinută adunarea din seara aceasta? Cu cel mai adânc respect. Ar trebui să ne plecăm cu toată inima în faţa Domnului Isus, pentru ca El să ne ajute să facem ceva care să-l determine pe necredincios să-L primească pe Domnul Isus Hristos.
Ar fi o dovadă de egoism dacă un om n-ar avea în inimă dorinţa de a-şi salva fratele; ar însemna că este ceva în neregulă cu inima lui.
Nu contează dacă fratele te urăşte, dacă este împotriva ta, dacă va încerca orice ca să te doboare, inima ta trebuie să-l iubească, să bată pentru el. Înăuntrul tău este ceva care spune: „Frate, deşi eşti greşit prin ceea ce faci, eu vreau să fii mântuit!” Astfel, tu încerci pe toate căile şi cu toate „armele” pe care le deţii, să-l faci pe fratele tău să creadă din toată inima şi să vină în Împărăţia lui Dumnezeu.
Acesta este felul de adunare pe care vreau s-o am tot timpul. Eu am predicat pentru mii şi mii de oameni, dar am predicat şi pentru patru sau cinci oameni, şi sunt la fel de sincer şi în faţa miilor de oameni şi în faţa celor patru sau cinci, pentru că un suflet valorează în faţa lui Dumnezeu cât zece mii de lumi.
Înainte ca să poată veni răscumpărarea, a trebuit să vină Domnul Isus şi înainte ca să vină Domnul Isus, era Dumnezeu printre noi. Aceasta face ca Biblia să fie desăvârşită pentru mine.
Dumnezeu a lucrat timp de patru mii de ani pe pământ, chiar şi înainte de venirea Domnului Isus şi tot ce a făcut El arăta spre lucrarea de la Calvar. Gândiţi-vă la faptul că tot Vechiul Testament a arătat exact lucrarea de la Calvar.. Planul răscumpărării, toate numele, toate simbolurile, toate formele de laudă, toate formele de adunare, tot ce era într-o adunare, totul vorbea despre Hristos. Oriunde ai fi mers şi orice ai fi făcut, Domnul Isus locuia în profeţii Săi vorbind despre timpul venirii Domnului Isus Cel desăvârşit care avea să-l desăvârşească pe credincios. Gândiţi-vă la aceasta, prieteni.
Puteţi fi atenţi pentru un moment? Doresc ca Domnul să ne deschidă ochii în seara aceasta. Dacă aş şti că voi trăi mai mult timp, mi-aş dori să stau sub ungerea Domnului şi să nu plec niciodată de lângă El, până la venirea Sa. Înţelegeţi?
Eu am văzut cum este aceasta… pentru că am fost binecuvântat cu multe lucruri… Ce Lume diferită este acolo! Ce inspiraţie diferită! Când eşti Acolo, vezi lucrurile care nu sunt în ordine, iar inima ta se schimbă. Când eşti lângă Domnul, poţi muta munţii pur şi simplu, iar când te întorci de pe tărâmul acela supranatural la viaţa ta de muritor, sufletul tău este uns cu ceva. Ungerea aceea te ridică deasupra tuturor lucrurilor, pentru că acolo eşti într-o dimensiune despre care lumea nu ştie nimic. Nici nu este nevoie s-o explici, iar noi suntem pur şi simplu uimiţi de lucrarea Domnului.
Îmi imaginez cum ar fi dacă vi s-ar deschide ochii şi aţi privi în jurul adunării să-i vedeţi pe îngerii Domnului care stau aici, privesc adunarea în tot acest timp şi zboară încoace şi încolo; să vedeţi heruvimii veniţi chiar de la tronul Domnului, care stau aici, aproape; poate chiar acum sunt pe platformă. Da, aceste fiinţe cereşti sunt chiar aici.
Poate ziceţi: „Oh, întreci măsura, predicatorule!”
Nu, nu este aşa! Priviţi-i când vor trece la treabă peste câteva minute şi atunci veţi decide dacă sunt aici sau nu. Vedeţi? Aceasta este metoda prin care puteţi să verificaţi dacă sunt aici.
Voi spuneţi: „Dacă ar fi aici, i-am putea vedea!” Oh, nu! Nu i-aţi putea vedea! Când era în Dotan, Elisei L-a rugat pe Domnul să-i deschidă ochii lui Ghehazi…, iar când El i-a deschis, a văzut cetatea înconjurată de Îngerii Domnului. Muntele era în flăcări, iar îngerii de foc erau în care de foc. Vedeţi? Ei erau acolo, iar Elisei i-a luat pe acei sirieni orbi şi i-a dus la împăratul lui Israel. Ce fel de orbire era peste ei? Nu era o orbire fizică, naturală, ci erau orbi duhovniceşte.
Astfel, Elisei a mers şi i-a întrebat:
„Îl căutaţi pe Elisei?”
„Da, pe el îl căutăm”, au răspuns ei.
„Veniţi”, a zis Elisei, „şi vă voi arăta unde este.”
Elisei i-a atras într-o capcană, iar ei nu au ştiut că însuşi Elisei era cel care îi conducea pentru că erau orbiţi. (2Împăraţi 6.18-19).
Credeţi că în seara aceasta am putea fi orbiţi spiritual şi astfel să nu vedem lucrurile din jurul nostru? Priviţi-i pe cei doi ucenici care mergeau spre Emaus. Inimile lor erau pline de iubire pentru Domnul Isus. Cu siguranţă Îl iubeau. Ei mergeau pe drum vorbind despre El şi ziceau:
„Oh, dacă am putea să-L mai vedem o singură dată! Dar iată că este mort. Am crezut în El, dar iată că este duminică dimineaţa, iar ceea ce ne spun ei nu sunt poveşti!”
Şi cum mergeau pe drum şi vorbeau despre El, le-a apărut în cale chiar Domnul Isus şi i-a întrebat:
„De ce sunteţi tulburaţi?”
„Nu eşti de pe aici?” I-au răspuns ei. Vedeţi cât erau de orbi? „Eşti străin de locurile acestea?” Ei au umblat cu El, au dormit alături de El timp de trei ani şi şase luni, iar acum mergeau alături de El pe drum şi nu-L cunoşteau, nu ştiau că este El. Vă daţi seama? Mergeau alături de El şi L-au întrebat: „Eşti străin de locurile acestea? Noi am sperat că Isus din Nazaret va veni şi va izbăvi pe Israel…”
Şi Isus le-a spus: „Oh, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima! Nu ştiţi ce a spus profetul?” şi i-a întors la Scriptură.
După ce L-au auzit predicând timp de trei ani şi şase luni, ar fi trebuit să-I recunoască învăţătura, dar ei nu L-au recunoscut.
Apoi, când cei doi s-au oprit la un mic hotel ca să înnopteze, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe, iar ei L-au întrebat:
„Nu vrei să intri cu noi?”
„Ba da”, a răspuns El şi a intrat.
Chelnerul a venit, le-a dat meniul, iar ei au comandat ce voiau să cineze, dar când le-a fost pus totul pe masă, Isus a spus: „Cred că s-a ajuns prea departe”, aşa că a luat pâinea, a binecuvântat-o şi a frânt-o, apoi le-a deschis ochii. Atunci ei s-au uitat la El şi au zis: „A fost El tot timpul!”, dar El a dispărut din faţa lor.
Înţelegeţi ce vreau să spun? Oh, aş vrea ca aceasta să pătrundă în adâncul inimii voastre, acolo unde veţi înţelege!
Voi Îl vedeţi în fiecare seară mişcându-Se printre noi şi lucrând pentru că este aici. Cu siguranţă este aici pentru că dovezile o demonstrează. Scriptura spune că El va face aceste lucruri şi El chiar le face astăzi şi le-a făcut de-a lungul anilor; a rămas alături de noi şi a făcut multe lucruri care ne-au uimit.
Ai văzut vreodată Ceva care te-a scos dintr-un accident în care puteai fi omorât? Poate ai zis: „Uau, cum s-a întâmplat aceasta?” Acolo a fost mâna Domnului. Vedeţi? El este pretutindeni.
Cu câtva timp în urmă o femeie mi-a zis: „Am fost vindecată. Am avut tuberculoză şi am fost vindecată.” Ea a crescut într-o biserică ce nu credea în botez, aşa că a adăugat: „Cred că şi botezul prin stropire este corect, deci cred că sunt în ordine.”
„Aceasta este părerea ta, dar eu cred ăn botezul prin scufundare,” i-am răspuns eu.
„Frate Bill, eu cred că odată ce ai fost botezat prin stropire nu mai este nevoie să fii botezat şi prin scufundare.”
Eu nu am avut nimic împotrivă dacă ea se simţea bine aşa, dar am putut să-i spun numai ceea ce scrie în Scriptură. Dacă ea crede că botezul prin stropire este corect, aceasta este decizia ei.
După o vreme, ea s-a îmbolnăvit din nou: pe umăr i-a apărut o umflătură mare şi a făcut febră 400C. Imediat şi-a luat halatul, a venit la mine în timp ce predicam şi mi-a zis:
„Frate Branham, te rog să mă botezi acum.” Şi eu am botezat-o pe loc.
O lună mai târziu, ea trebuia să treacă peste râu, iar o bătrână care cerşea pe stradă a întins mâna spre ea şi i-a zis:
„Domniţă, îmi dai zece cenţi ca să-mi iau ceva de mâncare?” Sărmana stătea acolo tremurând şi flămândă.
Femeia a căutat în buzunar şi a văzut că avea numai zece cenţi, atât cât costa biletul de autobuz ca să treacă râul. Femeia nu ştia cum se va întoarce acasă dacă-i va da banii la cerşetoare pentru că nu mai avea altă variantă decât să meargă pe jos. Autobuzul costa exact zece cenţi, iar ea era însoţită şi de cele două fetiţe ale ei. Astfel, s-a decis să plece, dar în timp ce mergea pe pod, Duhul Sfânt i-a zis: „De ce nu i-ai dat banii? Eu am dat totul pentru tine!” Înţelegeţi?
Atunci femeia a spus: „Da, Doamne.”, apoi s-a întors la bătrână şi i-a zis: „Iartă-mă, doamnă! Eu sunt creştină şi Domnul mi-a spus să mă întorc.” Astfel, i-a dat banii şi a plecat spunând: „Ştiu. Pot să trec podul pe jos pentru că este numai o milă de mers. Este în ordine.”
În timp ce mergeau spre staţia de autobuz, care era în faţa lor, una dintre fetiţe a spus: „Priveşte, mamă! Acolo jos pe stradă sunt zece cenţi!” Vedeţi? Acesta este Dumnezeu. Credeţi aceasta? Vedeţi?
Când S-a arătat lui Avraam, El i-a spus: „Avraame, îţi voi da un fiu, pe Isaac. Te voi binecuvânta prin băiatul acesta şi voi binecuvânta toate naţiunile.”
Apoi, după ce copilul s-a născut şi a crescut, Domnul i-a zis lui Avraam: „Ţi-am promis acest copil şi ai aşteptat douăzeci şi cinci de ani naşterea lui, dar acum îţi voi spune ce vreau să faci cu Isaac. Vreau să-l duci sus pe munte şi să-l ucizi. Du-te în munţi, într-un loc pe care ţi-l voi arăta Eu, iar acolo îl vei ucide!”
Avraam nu a pus la îndoială Cuvântul Domnului. El ştia că Domnul i-a promis că prin acest băiat va binecuvânta toate neamurile, iar dacă El a promis aceasta, fie că băiatul va fi viu sau mort, El o va face. Aceasta este tot. Avraam trebuia să treacă pe acolo pentru ca Domnul să-Şi ţină promisiunea.
În dimineaţa următoare, Avraam s-a sculat, a luat cu el băiatul, două slugi şi un măgar şi au plecat într-o călătorie de trei zile. Gândiţi-vă cât de departe au mers în sălbăticie! Apoi a privit şi a văzut un munte, iar când au ajuns acolo, le-a spus slugilor: Aveţi grijă de măgar, pentru că eu şi băiatul mergem sus pe munte să ne închinăm, apoi ne vom întoarce.” Avraam mergea acolo ca să-l omoare. Cum avea s-o facă? Nu ştia cum o va face, dar ştia că Domnul promisese ceva. Vedeţi? Uneori, Dumnezeu îngăduie ca slujitorul Său să ajungă într-un punct critic, dar apoi intervine.
Nu vă place să vedeţi acel moment critic? A fost la fel ca în cazul tinerilor evrei care au fost aruncaţi în cuptorul fierbinte: în ultimul moment a apărut cineva care arăta ca Fiul lui Dumnezeu. Este adevărat?
Femeia cu scurgerea de sânge îşi cheltuise toţi banii, tot ce avea, iar doctorii nu o mai puteau ajuta. Probabil şi-a ipotecat casa, sau poate a vândut-o, şi-a vândut caii şi tot ce avea. A dat toţi banii la medici, iar ei au încercat din greu s-o ajute, dar nu au putut face nimic pentru ea. Dar chiar în momentul acela critic a venit Isus. Vedeţi?
Acolo era şi Iair. El avea credinţă în inima lui şi a trimis după doctor, iar acesta a făcut tot ce a putut. Dar micuţa a murit şi au aşezat-o în pat. Era cel mai întunecat moment din viaţa lui, dar chiar atunci a venit Isus, în momentul cel mai critic.
Maria şi Marta credeau în Isus, dar El a plecat şi le-a lăsat într-un moment critic pentru că Lazăr era bolnav. Băiatul s-a îmbolnăvit, dar El a plecat. A fost un moment cumplit. Ele au trimis după El, dar Isus nu a venit şi Şi-a continuat călătoria. Ele au trimis din nou după El, dar nu a venit nici atunci, iar lucrurile s-au agravat. Apoi, toate speranţele s-au năruit pentru că Lazăr a murit, iar când era deja în mormânt de patru zile şi începuse să se descompună, în momentul cel mai întunecat, când nu mai era nici o nădejde, a venit Isus. Înţelegeţi?
Iată-i şi pe ucenicii care mergeau spre Emaus! Toată nădejdea lor se năruise. Stăpânul loc murise, iar ei mergeau pe drum descurajaţi; se întorceau acasă, la plasele lor de pescuit sau unde s-or fi dus, dar chiar atunci a apărut Isus. Vedeţi? El a apărut pur şi simplu, pentru că acesta este felul de lucrare al Domnului.
Să ne întoarcem la Avraam. Poate că au urcat patruzeci şi cinci de minute sau o oră până când au ajuns sus pe munte. Acolo, Isus a trebuit să vină foarte repede pentru că Avraam avea cuţitul la el. Isaac ducea lemnele în spate, iar Avraam urca alături de fiul său pentru că Domnul îi spusese să-l ucidă. Dar tot El spusese că va binecuvânta toate naţiunile pământului în acest fiu; promisese aceasta.
Vedeţi? Avraam a trebuit să aştepte douăzeci şi cinci de ani pentru a primi fiul făgăduit, iar acum trebuia să-l omoare. Vedeţi, aici este o promisiune dublă, de aceea Dumnezeu a trebuit să-l supună pe Avraam la această încercare grea. Nu vom înţelege cât a fost de grea încercarea lui, până când îl vom întâlni în glorie.
Când au ajuns pe vârful muntelui, a ridicat altarul de pietre, iar Isaac l-a întrebat:
„Tată, aici sunt lemnele şi focul, dar unde este jertfa?” Vedeţi?
„Şi Avraam i-a răspuns: „Fiule, Domnul Se va îngriji de jertfa Sa.” Înţelegeţi? Cu alte cuvinte, el i-a spus: „Domnul ne va da jertfa.” Apoi, a legat mâinile micuţului Isaac, l-a aşezat pe altar şi a scos cuţitul. Pot să mi-l imaginez pe acest bătrân tată care-şi iubea unicul copil din tot sufletul. Avea peste o sută de ani, dar şi-a întins micuţul pe altar pentru a-i putea înfige cuţitul în inimă, o inimă care provenea din el, un semn că Domnul era în Avraam. Aţi observat aceasta?
Priviţi-l pe David când a fost înlăturat de pe tron chiar de poporul său. El a urcat Muntele Măslinilor plângând cu amar şi privind spre cetate, pentru că fusese respins. Cel pe care-l iubea cel mai mult, Absalom, l-a alungat de pe tron. Omul lui de încredere arunca cu pietre în el, iar Biblia spune că urca muntele, privea Ierusalimul şi plângea pentru că a fost respins.
Opt sute de ani mai târziu, Fiul lui David, Isus Hristos, era respins în Ierusalim, chiar de cei pe care îi iubea, şi plângea cu amar pentru cetate. Hristos era în David.
Ne-ar lua ore întregi ca să prezentăm toate lucrurile din Vechiul Testament care arătau spre Isus Hristos; totul arăta spre El. În El se afla plinătatea răscumpărării şi fiecare Nume răscumpărător al lui IaHVeH. Toată salvarea se află în El, toată eliberarea se află în El, toată pacea şi mulţumirea.
Niciodată nu poţi fi mulţumit doar cu ceea ce oferă lumea; niciodată nu poţi fi mulţumit doar pentru că aparţii unei biserici, ci vei fi fericit numai atunci când îţi vei găsi fericirea în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Este singura cale prin care poţi fi fericit. El a venit să aducă desăvârşirea.
Să-l mai privim puţin pe Avraam. Când se pregătea să înfigă cuţitul în inima lui Isaac, Îngerul Domnului i-a vorbit din cer şi i-a zis: „Opreşte-te, Avraame!”, iar când a privit în jur, a văzut un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. De unde a venit berbecul acela? În primul rând, el se afla în sălbăticie, la o distanţă de trei zile de civilizaţie, la aproximativ o sută de mile depărtare. Apoi, pe acel munte nu existau pâraie de unde să bea apă sau să aibă de mâncare. Era imposibil ca un berbec să se afle acolo pentru că era prea departe de civilizaţie. Totuşi, iată-l acolo sus pe munte, iar Avraam l-a luat, l-a dezlegat pe fiul său, a legat în locul lui berbecul şi l-a oferit ca jertfă. Aceasta nu era o vedenie pentru că din berbec a curs sânge.
Ce era aceasta? Într-un fel, Domnul L-a adus acolo pe Isus la existenţă. El a luat viaţa berbecului care a murit chiar în acelaşi timp: IeHoVaH-Jireh, „Domnul Se va îngriji de jertfa Sa.” Vedeţi? nu contează când Îşi va împlini Domnul Cuvântul, contează că El este acolo ca să-L împlinească: IeHoVaH-Jireh!
Domnul este Adăpostul şi Tăria noastră, un Ajutor prezent în timp de necaz, prin Numele răscumpărătoare. S-H-A-M-M-A-H, Shammah, adică „Domnul este prezent”. IeHoVaH-Jireh, Domnul va purta de grijă; IaHVeH Îngrijitorul este prezent. Înţelegeţi ce vreau să spun? Dacă El este Jertfa adusă de Dumnezeu, atunci El trebuie să fie Domnul Dumnezeu prezent în vremuri de strâmtorare. Mă înţelegeţi?
Dacă El este în seara aceasta aici ca să-i salveze pe toţi din păcat, trebuie să Îşi legitimeze şi celelalte Nume, fiindcă El este IeHoVaH-Jireh şi IeHoVaH-Rapha. El este Jertfa care ne-a fost promisă de IeHoVaH, Vindecătorul nostru, Steagul nostru, Pacea noastră, Păstorul nostru, Dreptatea noastră, şi este prezent aici. El trebuie să fie toate acestea chiar acum.
În ultimul Nume răscumpărător sub care I s-a arătat lui Avraam, El a spus: „Eu sunt IeHoVaH-Rapha”, Jertfa care trebuie dată pentru a aduce o Cale.” Aşadar, indiferent de ce va fi nevoie, Domnul Se va îngriji.
„Eu sunt Domnul care te vindec”, „Eu sunt Dreptatea ta”, „Eu sunt pacea ta”, „Eu sunt Scutul tău”, „Eu sunt Steagul tău” şi „Eu sunt prezent ca să împlinesc totul.” Amin.
Înţelegeţi ce vreau să spun? El este prezent întotdeauna ca să împlinească totul. „Eu, Domnul, am vorbit; Eu, Domnul, am sădit, Eu voi uda zi şi noapte, doar dacă nu cumva câteva ar trebui smulse din Mâna Mea.”
Vreau să vă spun o povestioară scurtă. Dacă voi sta mai mult timp, voi predica şi poate că ora de rugăciune nu va fi ceea ce trebuie să fie. Fiţi atenţi!
Scriptura a însemnat mult pentru mine, dar vreau să vă vorbesc despre un anumit moment. Era în anul în care m-am recăsătorit, după ce mi-am pierdut prima soţie şi am stat singur timp de cinci ani. Atunci m-am căsătorit cu această femeie frumoasă care acum este soţia mea.
Eram săraci şi m-am căsătorit cu ea atunci când am avut suficienţi bani, adică douăzeci de dolari, ca să pot merge în concediu sus în munţi, într-o călătorie de vânătoare. Aceea a fost vacanţa şi luna noastră de miere, deoarece ea s-a căsătorit cu un bărbat căruia îi place vânătoarea. Mie îmi plac munţii; îmi place aerul liber.
Tocmai mi-am amintit că o doamnă mi-a trimis nişte momeală pentru peşti făcută de soţul ei. Dacă eşti aici, vreau să-ţi mulţumesc pentru ea, soră. Cu ajutorul Domnului, o voi folosi cu siguranţă.
Mie îmi place să ies în aer liber pentru că îmi place singurătatea; când sunt acolo o absorb ca s-o pot emana când mă întorc.
Noi am mers în Munţii Adirondack şi trebuia să merg la vânătoare împreună cu paznicul de vânătoare de acolo. Mie îmi place să vânez urşi pentru că este nevoie de multă îndemânare pentru aceasta. Eu cred că bunicul meu a fost cel mai bun vânător care a trăit în ţinuturile din Sud. El a pus capcane şi a vânat toată viaţa sa, era isteţ şi un bun profesor de vânătoare, fiind pe jumătate indian. Acesta este motivul pentru care iubea munţii şi nu putea sta departe de ei. Cred că am moştenit aceasta de la el pentru că şi eu iubesc munţii şi mă simt ca acasă acolo.
Când am ajuns în Munţii Adirondack, am aflat că paznicul era plecat şi urma să lipsească vreo două sau trei zile. Au fost şi mai multe furtuni care au împrăştiat animalele de la poalele muntelui, aşa că am urcat sus pe munte, iar acolo am construit un adăpost mic pentru soţia mea. Eram la aproximativ douăzeci şi cinci de mile depărtare de Muntele Huricane, unde cu un an sau doi în urmă vânasem trei urşi într-un singur an.
Ea avea douăzeci şi doi de ani, iar eu aveam treizeci. Cred că Billy Paul era în primul an de şcoală, deci avea vreo şase ani; şi pentru că era foarte mic, soţia mea avea grijă de el. Pentru că paznicul lipsea şi se părea că va veni o furtună, i-am zis soţiei mele:
„Draga mea, până vine paznicul şi mergem la vânătoare, mă duc să adun câteva lemne de foc, pentru că au rămas uscături din vremea când au fost tăiaţi câţiva copaci. Apoi, voi merge să vânez o căprioară, ca să avem carne proaspătă.”
„Te rog să nu stai mult,” a răspuns ea, „pentru că între timp, eu voi pregăti cina.”
„Bine”, am spus eu şi am plecat.
În noaptea aceea a fost foarte frig, aşa că am fost nevoiţi să-l punem pe Billy între noi, pentru că altfel ar fi îngheţat de frig. Soţia mea nu mai fusese niciodată în pădure şi nu ştia multe despre condiţiile de acolo, aşa că sunt sigur că ar fi îngheţat şi ea dormind pe crengile de pin.
A doua zi mi-am luat puşca mea cea veche şi am pornit la drum. Mă gândeam că sunt un om al pădurilor şi că sunt prea bun ca să mă pot rătăci vreodată. Credeam aceasta pentru că toată viaţa am colindat pădurile. Astfel îmi ziceam: „Eu nu mă pot rătăci!” Astfel, m-am îndreptat spre nişte coline mici, iar acolo am văzut mai multe urme de căprioare. Erau nişte urme de copite ascuţite, aşa că m-am luat după ele. Curând am auzit ceva mişcându-se în tufişuri. Am ascultat atent şi mi-am dat seama că era un animal pe patru picioare, dar nu avea copite, ci era zgomotul făcut de o labă cu perniţe. „Oare ce-ar putea fi?” m-am întrebat încordându-mi şi mai mult auzul. Era cam întuneric deoarece mă aflam în mijlocul unei păduri de conifere, iar când m-am uitat mai bine era o puma. A trecut atât de repede încât nu am apucat să trag nici un glonţ.
Apoi m-am gândit: „Voi urca pe partea aceasta şi voi coborî pe partea cealaltă, astfel încât voi fi în spatele Muntelui Huricane. După aceea mă voi întoarce repede pentru că se pare că va fi furtună.”
Astfel, am mers şi am tot mers pe calea aceea. Mi s-a părut că am auzit pufăitul unui urs, aşa că am tot încercat să-i simt mirosul. Mă gândeam: „Este pe aici pe undeva, probabil, chiar în faţa mea.”, aşa că am continuat să merg privind atent în jur.
O persoană care a fost măcar o dată la vânătoare, ştie că prin pădure nu mergi cu puşca pe umăr, ci eşti pregătit tot timpul să tragi şi urmăreşti atent dacă frunzele sunt deranjate de vreun animal şi multe alte lucruri.
Dar fiind atent la alte lucruri, nu am mai fost atent încotro mergeam. Am urcat un deal şi apoi l-am coborât luând-o spre stânga, zicându-mi: „Voi coborî râpa aceasta mică pentru că ursul nu poate fi departe de aici!”
Curând am găsit o peşteră mare şi veche şi m-am strecurat înăuntru încet ca să verific dacă ursul dormea acolo, dar peştera era goală. M-am gândit: „A fost aici!” Astfel, am mai coborât puţin, apoi am înconjurat dealul şi am văzut câteva tufişuri care se mişcau. M-am uitat atent pentru că sunt mulţi urşi care mănâncă furnici. Le plac pentru că sunt dulci. Îşi bagă laba în muşuroi, iar după ce se urcă furnicile pe ea, o ling. M-am apropiat încet, dar chiar atunci a ieşit afară o căprioară mare.
„Oh, sunt cam departe de cabană, dar aceasta este ceea ce căutam!”, şi am împuşcat-o. După ce am împuşcat-o m-am gândit: „Trebuie să mă întorc pentru că este ora unu şi soţia mea mă aşteaptă.”
Am început să urc repede canionul zicându-mi: „Trebuie să mă grăbesc pentru că furtuna aceea ajunge în curând aici, apoi se va lăsa ceaţa şi nu voi mai vedea nimic.” După ce am mers o vreme, m-am oprit şi mi-am zis: „Ia să vedem! M-am oprit pe aici pe undeva… continuă să cauţi!” Am mai mers puţin gândindu-mă: „Nu-mi pot da seama de unde am venit.”
Am lăsat căprioara jos pentru că transpiram foarte tare, apoi mi-am scos batista veche şi în timp ce mă ştergeam cu ea priveam în jur. Am luat din nou căprioara şi mi-am zis: „Ce am făcut? Trebuia să merg invers!” şi am pornit din nou. Am continuat să merg privind tot timpul spre dreapta, fiindcă ştiam că am venit de undeva de acolo. Am luat-o la stânga, apoi trebuia s-o iau la dreapta, dar pentru că furtuna era tot mai aproape, a trebuit să mă grăbesc.
Am început să obosesc, aşa că m-am oprit şi mi-am zis: „Să mă gândesc bine. Cred că am venit de pe dealul acela pentru că munţii sunt aşezaţi în aşa fel încât alcătuiesc un fel de şa.” Am trecut prin locul care arăta ca o şa, apoi am luat-o la vale şi iar la deal, dar nu am putut să văd munţii din faţă din cauza timpului ceţos. Am mai mers puţin, dar deodată m-am oprit! Mă aflam din nou în locul unde împuşcasem căprioara.
Indienii numesc aceasta: „Cercul morţii” sau „calea morţii.” Te afli pe un deal sau pe un platou şi te trezeşti că mergi în cerc, fără să ai o busolă sau ceva. Niciodată nu am luat cu mine o busolă când am mers în pădure, pentru că mă gândeam că sunt prea bun ca să mă pot rătăci. Vedeţi? Domnul a trebuit să-mi dea o lecţie ca să-mi arate că nu este bine să fii aşa de mândru. Astfel, mi-a arătat că nu sunt chiar aşa de bun cum credeam.
Am început să merg din nou, dar m-am întors de trei ori la căprioară. Am început să tremur fiindcă ştiam că m-am rătăcit. Era cam 4.30 după-amiaza şi afară începuse să se întunece.
Atunci m-am gândit: „O, Doamne, ce să mă fac? Soţia mea este îngrijorată, iar dacă rămân singuri în noaptea aceasta în pădure, vor muri amândoi.” Dacă aş fi fost singur, aş fi încercat să găsesc ursul acela sau m-aş fi retras într-un loc ferit şi aş fi stat acolo o zi sau două până ar fi trecut furtuna. Aş fi mers într-o peşteră sau sub nişte stânci şi aş fi făcut un foc ca să mă încălzesc, dar în situaţia aceea nu puteam face aceasta. Ştiam că soţia mea nu mai fusese niciodată în pădure şi nu ştia să facă focul sau să se descurce singură. „Ea şi copilul vor muri pentru că în noaptea aceasta temperaturile vor scădea sub zero grade. Cu siguranţă sunt speriaţi de moarte. Ar putea să pornească şi ea prin pădure, să mă strige. Oh, nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla! Poate vor leşina de foame căutându-mă!”
Am început să tremur de îngrijorate şi eram tot mai agitat.
Atunci mi-am zis: „Stai puţin, William Branham, ce-i cu tine? Ai înnebunit?”
De obicei, aşa se întâmplă. Devii agitat şi nu mai eşti atent pe unde mergi, aşa că poţi cădea într-o râpă sau poţi să ajungi într-o asemenea disperare încât să te împuşti.
„Eşti un om al pădurilor şi eşti foarte bun. Ce-i cu tine? Nu te-ai pierdut!” M-am aşezat pe o piatră gândindu-mă: „Crezi că te-ai rătăcit, nu-i aşa? Nu-i adevărat! Nu te-ai rătăcit! Ceaţa aceasta nu înseamnă nimic pentru mine! Pot merge prin ea cu siguranţă! Să vedem: Vântul îmi bate din faţă. Înseamnă că trebuie s-o iau invers pentru că atunci când am urcat dealul acesta, vântul îmi bătea în faţă. Sunt sigur că am dreptate…” În felul acesta încercam să-mi fac curaj că nu eram pierdut, dar eram.
Fraţilor, este cel mai neplăcut sentiment pe care poate să-l aibă cineva, de aceea compătimesc pe oricine se rătăceşte pe undeva. Ştiam că eram pierdut, nu ştiam încotro să merg şi ştiam că este o urgenţă…
Frate, dacă ajungi vreodată într-o asemenea situaţie, cel mai bun lucru este să cauţi un refugiu cât mai poţi. Dacă eşti pierdut, ai face bine să „vânezi” Lumina în seara aceasta.
M-am pornit din nou şi am mers până când am ajuns într-un loc plat. Atunci mi-am zis: „Nu am văzut nici un indiciu, doar vântul care bate printre copaci.”
Ce se întâmpla de fapt? Habar nu aveam că ajunsesem în Munţii Înalţi, în partea care se numeşte „Pădurea Virgină”.
Am privit în jur şi mi-am zis: „Oh, dacă aş putea vedea Muntele Huricane, aş şti încotro mă duc! Furtuna este tot mai aproape şi este foarte greu să te orientezi după vânt, pentru că aici, în munţi, îşi poate schimba tot timpul direcţia.” Aceasta însemna că nu mă mai puteam baza pe vânt.
M-am aşezat din nou pe o piatră şi m-am gândit: „Nu te-ai rătăcit! Ştii încotro mergi! De ce nu te mişti, doar ştii încotro mergi!”
Adevărul este că nu mai aveam nimic din abilitatea de a mă orienta prin pădure şi de a vâna. Eram complet pierdut, dar mă agăţam disperat de o speranţă ca să nu înnebunesc, deoarece ştiam că soţia şi copilul meu erau singuri în pădure şi mureau în noaptea aceea dacă nu ajungeam la ei.
Mă aflam la câteva mile depărtare de ei, se făcea tot mai întuneric şi furtuna se apropia repede. Am mai mers puţin şi mi-am zis: „Billy, adună-te, băiete! Ştii bine că te-ai rătăcit!” Dar tot eu răspundeam: „Nu, nu eu! Eu nu m-am rătăcit! Merg pe unde trebuie, nu sunt rătăcit!”
„Nu, nu am dreptate! Dacă voi merge pe acolo, voi spune din nou: „Nu am mai trecut pe aici! Nu am mai văzut locul acesta înainte…” Este clar că sunt rătăcit.”
Tremuram şi sudoarea îmi străbătea corpul. „Oh, nu are rost să te amăgeşti, fiindcă te-ai rătăcit! Trebui să admiţi că te-ai rătăcit! Da, m-am rătăcit! Dacă nu ar fi soţia şi copilul meu în pădure, m-aş adăposti sub o stâncă, mi-aş face un culcuş confortabil, cum am făcut de atâtea ori, şi aş sta acolo până când ar trece furtuna. Apoi, aş urca într-un loc foarte înalt, aş privi în jur ca să văd unde mă aflu şi aş porni la drum.” Dar nu puteam face aceasta din pricina lor.
Ceaţa era tot mai densă. Am pornit din nou zicându-mi: „Trebuie s-o iau într-o parte, dar nu ştiu în care direcţie: Nord, Sud, Est sau Vest?”
Nu erau semne după care să te poţi ghida; nu puteai să te ghidezi după scoarţa copacilor sau după muşchii de pe copaci. „Ce pot să fac?”, m-am întrebat disperat. Am pornit din nou şi mi-am zis: „Iată ce voi face: o voi lua pe aici. Aceasta este calea pe care am venit. Am să-mi iau un băţ solid ca să nu mai merg în cerc.” Am mers puţin şi am zis: „Da, domnule… Cred că merg în direcţia corectă.” Spuneam aceasta doar cu buzele pentru că inima îmi spunea: „Nu!”
Dar Ceva îmi tot şoptea în ureche: „Domnul este Adăpostul şi Tăria mea; un Ajutor prezent în vreme de necaz.” „Oh”, mi-am zis, „cred că înnebunesc!” şi am mers mai departe. Dar acel Ceva continua să spună: „Domnul este Adăpostul şi Tăria mea; un Ajutor prezent în vreme de necaz.”
Am continuat să merg dar Glasul acela şoptea şi mai tare: „Domnul este Adăpostul şi Tăria mea; un Ajutor prezent în vreme de necaz.”
Eram aşa de obosit că deja îmi târam puşca după mine, dar Glasul acela îmi tot repeta: „Domnul este Adăpostul şi Tăria mea; un Ajutor prezent în vreme de necaz.” Acela era IeHoVaH-Shammah” care-mi vorbea.
Am continuat să merg gândindu-mă: „O, Doamne, m-am rătăcit! Nu am busolă, nu am nimic după care să mă orientez, dar încă Te am pe Tine, Doamne!”
Am început să vorbesc cu voce tare, iar la un moment dat m-am oprit şi mi-am zis: „Stai puţin că începi să-ţi pierzi minţile! Vei înnebuni. Te gândeşti că copilul şi la soţia ta care vor muri în noaptea aceasta.” Apoi am zis: „Doamne, eu nu merit să trăiesc, dar Te rog, pe ei nu-i lăsa să moară.”
Atunci am auzit din nou Glasul acela care spunea: „Domnul este Adăpostul şi Tăria mea; un Ajutor prezent în vreme de necaz.”
Mi-am rezemat puşca de un copac, mi-am scos pălăria, m-am aşezat în genunchi şi m-am uitat în sus zicând: „Doamne, m-am rătăcit… m-am rătăcit, Tată. Tu eşti Busola mea. Am fost încăpăţânat şi am crezut că mă voi descurca, dar nu merit să trăiesc. Ar trebui să stau aici timp de câteva zile şi să mănânc numai buruieni, dar mă gândesc la sărmana mea soţie. Ea este nevinovată şi va muri împreună cu copilul meu, cu singurul meu copil… Cruţă-le viaţa. Ei sunt singuri în sălbăticie. Este aproape întuneric şi eu m-am pierdut, Tată. Ajută-mă, Te rog.”
Aşa cum atunci când eşti bolnav este normal să faci un anumit lucru, ar fi fost normal ca şi eu să mă adăpostesc într-o peşteră, să fac focul şi să aştept până dimineaţa să treacă furtuna. Atunci când eşti bolnav, este normal să mergi la medic şi să vezi ce poate face pentru tine, dar eu nu puteam intra într-o peşteră pentru că aveam o urgenţă.
Când mergi la medic şi îţi spune că nu mai poate face nimic pentru tine şi că vei muri, înseamnă că ai o urgenţă. Cine este El? „IeHoVaH-Jireh”, „IeHoVaH-Shammah”, adică „Domnul Se va îngriji de Jertfa Sa” şi „Domnul este aici”. El este „Cel Prezent”. El este Cel prezent în vremuri de strâmtorare; El este aici. Domnul este Adăpostul şi Tăria noastră, un Ajutor prezent. Sau putem spune altfel: „El este prezent întotdeauna ca să ne ofere ajutorul Său în momentele grele.” Sau: „Domnul este Adăpostul şi Tăria noastră. El este prezent întotdeauna ca să ne ajute în momentele grele.”
Şi unii dintre noi sunt în seara aceasta într-un asemenea moment greu pentru că sunt foarte bolnavi, iar doctorii s-au dat bătuţi.
Deci, nu putem intra în peşteră pentru că avem o urgenţă.
Atunci, în seara aceea, Domnul mi-a vorbit şi mi-a spus: „Eu sunt Tăria ta, sunt un Ajutor prezent în momentul acesta greu în care te afli.”
Am îngenuncheat şi m-am rugat, apoi m-am ridicat gândindu-mă: „M-am rugat şi am cerut ajutorul Tău, Doamne. Aceasta este tot ce pot face. Mi-ai promis că dacă voi cere, voi primi. Mi-ai promis, Tată. Şi am cerut pentru o cauză nobilă; nu pentru mine, ci pentru altcineva.”
Poate în seara aceasta spui şi tu: „Doamne, poate nu am trăit aproape de Tine, cum ar fi trebuit, dar dacă mă vindeci în seara aceasta, tot restul vieţii mele voi trăi numai pentru Tine. Poate nu voi putea face mai mult decât să împart broşuri pe stradă sau să Te mărturisesc, dar voi face tot ce voi putea, dacă mă vindeci.”
El este Tăria şi Ajutorul nostru în vremuri de necaz.
M-am ridicat în picioare fiindcă făcusem tot ce puteam şi am zis: „Doamne, o voi lua pe aici. Cred că am venit pe aici… aşa cred eu. Voi merge pe aici fiindcă cred că Glasul care mi-a vorbit în ureche a fost Glasul Tău.”
Am privit cum sufla vântul printre crengile copacilor. Cred că undeva în spatele lor era Îngerul Domnului care m-a însoţit prin această pădure. El era cu mine chiar dacă nu s-a arătat. Aceasta s-a întâmplat acum cincisprezece ani.
Am început să merg înainte şi am simţit că Cineva mergea alături de mine. M-am întors să văd ce era, iar atunci am văzut că ceaţa dispărea. Am privit tufişurile şi am realizat că mă îndreptam spre Canada. Muntele Huricane era în partea cealaltă, iar eu treceam chiar pe lângă el.
M-am oprit, am ridicat mâinile şi am spus: „O, Dumnezeule mare, eşti atât de aproape de mine încât mi-ai pus mâna pe umăr. Tu eşti Tăria şi Ajutorul meu, un Ajutor prezent în vremuri de necaz.” Apoi am zis: „Se întunecă. Trebuie să merg mai departe. Nu trebuie să mă abat, indiferent ce va apărea în calea mea, pentru că dacă greşesc şi de data aceasta…”
În vara aceea îl ajutasem pe paznic să instaleze un telefon cu fir într-un turn din partea de jos, de la baza muntelui. De acolo începeam să vânăm. „Oh, dacă aş găsi cablul acela aş şti pe unde s-o iau, dar mă aflu în Muntele Huricane şi nu pot s-o iau nici în stânga şi nici în dreapta pentru că sunt prea multe râpe şi prăpăstii. În ceaţa aceasta nu am cum să-l găsesc, dar trebuie să ajung neapărat la turnul acela!”
Am început să merg cu mâinile ridicate şi lăudându-L pe Domnul. Se întunecase, aşa că nu mai puteam să văd nimic, iar vântul bătea tot mai tare în timp ce străbăteam dealuri şi văi abrupte.
Indiferent în care parte te conduce, continuă să mergi spre Calvar! S-ar putea să fie foarte greu, să aluneci şi să cazi, dar continuă să mergi spre Calvar! Mergi pur şi simplu!
M-am gândit: „Cred că este cam miezul nopţii” Ştiam că firele de la telefon erau puse cam la înălţimea aceasta (Fratele Branham arată). „Oh, dacă aş găsi firul acela! El este singura mea speranţă…” Eram foarte obosit, aşa că abia mai mergeam.
Am ridicat o mână în sus, iar pe cealaltă am lăsat-o în jos şi am continuat să merg aşa prin tufişuri şi printre copaci, simţind o răceală în gât. ”Doamne, tot ce am mai scump pe pământ se află la capătul acelui fir. O, dacă aş putea să-l găsesc!”
Am continuat să merg în felul acesta… Oh, aşa îmi doresc să merg la Calvar, ca să nu ratez nici cu un inch!
Ziceam: „Doamne, sunt sigur că mă vei ajuta să-l găsesc. Voi merge şi voi trece dealul acesta, pentru că este calea pe care mi-ai arătat-o Tu!”
Aşa trebuie să-I vorbeşti Cuvântului în seara aceasta: „Tu ai spus că eşti Vindecătorul. Mi-am ridicat mâinile şi merg drept, pentru că acesta este singurul lucru pe care ştiu să-l fac. Numai Tu îmi poţi da vindecarea; numai Tu mă poţi conduce la Jertfă.”
Continuam să merg cu mâinile ridicate. Era târziu şi simţeam că leşin. „Oare am trecut pe lângă el?” Am mai mers puţin şi m-am gândit: „Oh, cu siguranţă nu merg spre partea cealaltă a muntelui!”
Continuam să merg printre tufişuri, fără nici o rază de lumină de nicăieri, iar furtuna era foarte puternică. Vântul bătea foarte tare şi era foarte frig. Începuse lapoviţa şi se lăsa din nou ceaţa. Apoi, deodată am dat cu mâna de ceva! L-am prins şi l-am simţit: era firul! Oh, ce simţământ! Atunci mi-am zis: „Voi merge în josul muntelui, fără să mai las din mână firul acesta, pentru că la capătul lui este fiul şi soţia mea. Îl voi urma până voi ajunge la ei.” Am ajuns la ei şi totul era în ordine. Ei făcuseră chiar şi focul.
Frate, în seara aceasta Isus Hristos este un Ajutor prezent în vremuri de necaz. Dacă eşti bolnav şi doctorii nu mai pot face nimic pentru tine, ridică mâna. Priveşte-L pe Dumnezeu până când atingi acel Fir electric viu care spune: „S-a terminat!” Nu contează peste câţi necredincioşi sau peste câte denominaţiuni trebuie să treci, doar ţine-te de El pentru că este Cel care te conduce la salvare! Domnul să te binecuvânteze.
Ţineţi mâinile sus şi mergeţi aşa mai departe. Întindeţi mâinile până când prindeţi Firul. Ţineţi mâinile credinţei sus până când simţiţi Ceva care vă atinge şi vă spune: „S-a terminat!”, apoi urmaţi-L pentru că aveţi Cuvântul Său care spune că El vă va conduce spre biruinţă.
Tu poţi fi vindecat prin credinţă. Oricine crede, poate fi vindecat. Ţineţi mâinile ridicate până când simţiţi credinţa lui Dumnezeu curgând prin voi, apoi urmaţi-o! Domnul este Tăria şi Adăpostul nostru, un Ajutor prezent în vremuri de necaz!
Să ne rugăm:
Tată, oamenii de aici au în seara aceasta o urgenţă. Tu eşti Domnul nostru, Tăria noastră şi un Ajutor prezent în vremuri de necaz. O, Doamne, îngăduie ca mâinile credinţei să se ridice în seara aceasta spre Tine! Nu doar mâinile de carne, lungi de câţiva centimetri, ci braţul credinţei să se ridice şi să treacă dincolo de această lume plină de păcat; să se ridice deasupra lunii şi a stelelor şi să ajungă la picioarele Tale, iar din ceruri să se audă Glasul Tău care spune: „Eu sunt Domnul şi te vindec ca să-Mi confirm Cuvântul! Eu sunt IeHoVaH-Shammah, un Ajutor prezent în momentele grele! Eu sunt aici ca să te ajut!”
Doamne, dă-ne aceasta în această seară, chiar dacă nu o merităm. Noi am putea trece mai departe spunând: „Mă voi face bine cu timpul!”, dar nu, Doamne! Tu eşti Adăpostul nostru, iar noi ne încredem în Tine şi pe Tine Te credem.
O, vino, Doamne! Întinde spre noi Firul Vieţii şi fă ceva diferit pentru oamenii care nu au mai fost în adunări până acum. Fă ceva ca în Emaus. Fă ceva diferit de adunările în care avem vindecări sau de un serviciu obişnuit, astfel încât aceste suflete să-L vadă pe Domnul Isus, Cel care a înviat din morţi şi este cu noi în seara aceasta ca să împlinească dorinţele inimii noastre; El a murit pentru ca noi să avem parte de toate aceste bogăţii.
Ascultă-ne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele Său. Amin.
Am vorbit mai mult decât am crezut, pentru că m-am luat cu vorba şi nu m-am mai putut opri. Credeţi că El este aici? Cu siguranţă că este. Ce face El în seara aceasta? Aici este Cuvântul Lui; aici sunt copiii Lui şi simt prezenţa Lui aici, ceea ce înseamnă că mai este de făcut un singur lucru: ca El să vă ajute să credeţi. Este adevărat? El Şi-a făcut partea, iar acum este rândul vostru.
Acum vom chema rândul de rugăciune şi ne vom ruga pentru câteva persoane. Nu ar trebui s-o facem, dar m-am obişnuit să fac aceasta în timpul serviciilor mele. Eu nu pot face nimic pentru vindecarea voastră şi nici o persoană de pe pământ n-o poate face. Doctorul poate îndrepta un os, poate scoate o tumoare, etc., dar nu poate vindeca. Tot ce poate face el este să scoată răul acela afară, dar Cine face vindecarea? Înţelegeţi? Medicul poate fixa osul, dar cine face vindecarea? Numai Domnul o poate face.
Psalmul 103.3 spune: „El (Domnul) îţi vindecă toate bolile tale.” Orice vindecare vine de la Domnul; ea nu poate veni decât de la Domnul. Nici un om nu poate vindeca; omul nu a făcut-o niciodată şi nici nu o va face vreodată. Vindecarea vine numai de la Domnul pentru că El este Viaţa.
Poate ziceţi: „Cum adică vindecarea nu a venit niciodată de la nimeni? Vrei să spui că Isus nu a vindecat pe nimeni?”
Aşa a spus El. „Eu nu pot să fac nimic de la Mine.” Este adevărat? „Fiul nu poate face nimic; El face numai ce vede pe Tatăl făcând.” (Ioan 5.19). Spune Scriptura aceasta?
Isus a spus: „Fiul nu poate face nimic de Unul singur; El face numai ce Îl vede pe Tatăl făcând.” Atunci ce a făcut Isus? El a avut darul vedeniilor şi putea vedea lucrurile care aveau să se întâmple. Astfel, femeii de la fântână i-a spus care era problema ei, lui Natanael i-a spus ce făcuse înainte de a veni la adunare, etc. El a spus o mulţime de lucruri prin puterea vedeniei. Femeia cu scurgerea de sânge I-a atins haina şi apoi a fugit în mulţime, dar Isus S-a întors şi a spus:
„Cine M-a atins?” Ce a spus mai departe? „Am simţit că din Mine a ieşit o putere.” Este adevărat? „O putere a ieşit din Mine.” Ce I-au răspuns ucenicii? „Păi, toţi Te îmbulzesc şi se ating de Tine!” Dar El le-a zis: „Este adevărat, dar Eu sunt mai slab.” Cu alte cuvinte: „Am devenit mai slab. S-a întâmplat ceva şi din pricina aceasta din Mine a ieşit o putere.” Apoi a privit în jur şi a avut o vedenie. Eu nu ştiu cum, dar aşa a spus El. A privit în jur şi a avut o vedenie cu micuţa femeie.
Dar El nu a fost prezent numai în epoca apostolilor, în zilele sfântului Fancisc sau în zilele lui Wesley, ci: „Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacului.” (Matei 28.20). „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8). Eu cred aceasta, prieteni.
Acum vreau să spun ceva pentru cei nou-veniţi. Dacă Tatăl nostru ceresc despre care am încercat să vă vorbesc în seara aceasta şi v-am arătat ce a făcut El ascuns în Numele Sale răscumpărătoare, ar veni în seara aceasta aici, în trupul Fiului Său, Isus Hristos, şi ar face ceea ce a spus că va face, dacă ar veni pe platformă şi s-ar îndura de oamenii aflaţi în nevoi, nu numai de cei chemaţi de mine, ci şi de cei din audienţă, aţi putea să vă opriţi o clipă şi să spuneţi: „Da, Doamne, eu cred din toată inima mea.”? Atunci, acelaşi Duh Sfânt care a fost peste Domnul nostru Isus când ne-a spus că vom fi botezaţi cu acelaşi botez cu care a fost botezat El, va veni şi peste slujitorii Săi umili şi-i va transforma.
Vreau să înţelegeţi că nimic din ceea ce-i spun audienţei, ca de exemplu: „Tu ai aceasta, tu suferi de aceasta şi tu de aceasta, dar vei fi…” sau: „Tu ai făcut aceasta şi aceasta, iar tu ai făcut aceasta şi aceea….”, nu spun de la mine.
Dacă oamenii ar veni pe platformă, şi eu aş spune: „Îl vei accepta acum?”, iar ei ar răspunde: „Cred că Domnul Isus a înviat din morţi”, o vei face şi tu? Vrei să ridici mâna şi să spui: „Eu cred în Domnul Isus!”?
Mulţumesc. Domnul să te binecuvânteze.
Ce numere ai împărţit, Billy? Cu litera „B”? Să vedem pe cine vom chema. Cred că la rândul de rugăciune de acum două seri i-am chemat pe primii, este adevărat?
În ordine. Ce ar fi dacă în seara aceasta i-am chema pe ultimii? Să începem cu numărul… Cam câte luăm de obicei, douăzeci? Cincisprezece sau douăzeci? Să chemăm cincisprezece dintre ele. Să vedem… Să începem cu 85. Cine are B-85? Vrei să ridici mâna? 86? 87? 88, 89, 90, 91, 92, 93, până la 100.
Câţi dintre voi nu au numere de rugăciune şi doresc să fie vindecaţi? Ridicaţi mâinile. Rugăciunea mea este ca Domnul să fie cu voi, să vă binecuvânteze şi să vă ajute. Dacă nu aveţi număr de rugăciune… În timp ce se aliniază cei din rândul de rugăciune, aş vrea să ne rugăm pentru batistele din cutia aceasta.
Să ne plecăm capetele pentru un moment.
Bunule şi iubitule Tată, în cutia aceasta sunt batiste care vor pleca spre cei nevoiaşi, bolnavi şi necăjiţi: mame, taţi, fraţi, surori, copii mici, bolnavi, dar şi spre cei nevoiaşi, orbi, necăjiţi, şchiopi, etc., care le aşteaptă. Oh, cum aşteaptă să se întoarcă la ei aceste batiste!
Tată, suntem atât de mulţumitori pentru că am primit trecere înaintea lor, prin tine, şi pentru că ei cred că dacă ne rugăm Ţie, vor primi ajutor.
Nu suntem vrednici de aceasta, Tată, dar Te rog, Dumnezeule, să nu priveşti la nevrednicia mea, ci să priveşti la aceşti oameni săraci şi bolnavi, la care încercăm din greu să-L ducem pe Fiul Tău, Isus. Tată, îngăduie ca atunci când aceste batiste vor fi aşezate pe trupurile lor bolnave, orice boală ar avea să dispară în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Fă aceasta, Doamne. Fie ca ei să fie scăpaţi de aceste lucruri şi să devină complet liberi.
Tu ai văzut când oamenii au scris scrisorile, îi vezi acum şi îi vei vedea şi când se vor întoarce batistele la ei. Fie ca Îngerul Domnului, care este prezent aici, să stea de partea fiecăruia dintre ei, iar atunci când batistele vor fi puse peste bolnavi, ei să se facă bine în scurt timp, fiindcă cerem aceasta în Numele lui Isus şi pentru slava lui Dumnezeu. Amin.
Cred că vă daţi seama despre ce este vorba, de aceea vă rog să fiţi respectuoşi. Gândiţi-vă că eu sunt un om şi stau aici ca un om, Domnul ştie aceasta, dar El este Dumnezeu.
Aici stau cincisprezece sau douăzeci de oameni care au numere de rugăciune, şi în faţa mea se află cel puţin o mie şase sute de oameni, dintre care cel puţin o sută dintre ei au ridicat mâinile că au probleme, iar eu v-am vorbit în seara aceasta despre faptul că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Gândiţi-vă că într-o audienţă atât de mare este normal să apară şi criticile, pentru că există oameni care sunt sceptici sau chiar necredincioşi. Aceasta se poate simţi. Când vine Duhul Sfânt aici, o poţi simţi. Vedeţi? Dar sunt atât de mulţumitor Domnului pentru că numărul acestora este în scădere. Credinţa predomină şi în fiecare adunare în care am fost, a predominat tot mai mult. Înţelegeţi?
Eu nu spun că aici este cineva care are o atitudine critică, dar poate fi cineva suspicios care spune: „Păi, mă întreb dacă…” Înţelegeţi? Dacă acea persoană ar şti care sunt consecinţele atitudinii ei, ar spune: „Eu cred, Doamne. Te rog ajută necredinţei mele.”
Ce ar putea face Domnul Isus, dacă ar sta în seara aceasta aici pe platformă, chiar în locul unde stau eu? Să nu privim lucrurile în prisma gândirii noastre, ci să le privim în prisma Bibliei.
Primul lucru pe care l-a spus El a fost: „Eu nu pot să fac nimic de la Mine, ci fac doar ce-Mi arată Tatăl Meu.” Cine a fost El? „El a fost Jertfa pe care S-a îngrijit IaHVeH s-o aducă. Credeţi că El a fost IeHoVaH-Jireh? El a fost Jertfa pe care s-a îngrijit IaHVeH s-o aducă. Astfel, El a murit pentru păcatele noastre, a fost biciuit pentru nelegiuirile noastre, pedeapsa noastră a căzut asupra Lui şi ce a făcut prin rănile Lui? Vom fi vindecaţi? Aşa scrie? Nu, ci am fost deja vindecaţi. Vom fi salvaţi? Noi am fost deja salvaţi. Înţelegeţi? Tu nu ai fost salvat în urmă cu doi ani, cu cinci sau cu zece ani, cu douăzeci de ani, ci ai fost salvat în urmă cu o mie nouă sute de ani. Acum doi, trei sau zece ani, tu doar ai acceptat acest lucru. Aceasta înseamnă că vindecarea ta este încheiată, doar trebuie s-o accepţi.
Aici este o doamnă. Ea este pacientul? Eu nu am văzut-o niciodată. Pune-te în locul meu şi stai în faţa acestei femei. Ce ai face în primul rând? Ar trebui să te asiguri că Îngerul Domnului este aici. Aşa este.
Cum ar fi dacă în rândul acesta s-ar afla oameni sceptici? Ei pot fi acolo unde sunt nelegiuiri sau nedreptăţi pe care eu le simt. Ce s-ar întâmpla în cazul acesta? Ar putea fi loviţi chiar aici, pe platformă, cu o boală pe care pretind că o au. Înţelegeţi? Cum ar fi dacă în sală s-ar afla o persoană sceptică, iar boala care iese din cineva de pe platformă, ar trece la persoana aceea? Înseamnă că persoana aceea s-ar îmbolnăvi. Înţelegeţi? Câţi dintre voi ştiu că se poate întâmpla aşa ceva şi câţi dintre voi aţi văzut întâmplându-se aceasta în adunările mele? Sigur că da.
Mulţi dintre ei au ajuns în spitale de nebuni şi zac acolo în propria lor mizerie. Ce ziceţi de bărbatul care a venit să mă hipnotizeze în seara aceea? El este încă paralizat. Oh! S-a întâmplat acum patru ani şi este încă paralizat. Oamenii care hipnotizează merg în taberele de soldaţi şi îi hipnotizează făcându-i să latre sau alte lucruri. Dar cu Dumnezeu nu se pot juca. Nu, domnilor.
Staţi respectuoşi şi în rugăciune. Dumnezeu să vă binecuvânteze. În ordine.
Acum, în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi pentru gloria lui Dumnezeu, iau sub control fiecare duh de aici, în Numele Fiului Său, Isus.
Ce faci, doamnă? Vino aici. Eşti prima persoană din seara aceasta, iar mie mi-e cam greu cu prima persoană, de aceea, uneori trece ceva timp până când vine ungerea. Eu sunt doar un om, voi ştiţi aceasta, dar El este Domnul.
Dacă El ar sta aici, iar tu ai avea nevoie de ceva sau ţi-ai dori ceva… sau dacă ai nevoie de ceva care este în legătură cu răscumpărarea, El n-ar putea face nimic acum. De ce? Pentru că totul a fost încheiat deja. Chiar şi răscumpărarea? Tot ce ai nevoie. Înţelegeţi? Aşa este. Dacă El este aici, şi cred că este, îţi va răspunde într-un fel, nu-i aşa? Credeţi aceasta, creştinilor? (Adunarea spune: „Amin!”).
Nu vă grăbiţi, ci staţi respectuoşi. Femeia este foarte bolnavă. Spun aceasta pentru că între mine şi ea stă o umbră neagră. Urmează să fii operată, nu-i aşa?”Operaţia este pentru nişte tumori care se află sub braţul tău şi este grav. Numai Dumnezeu poate să te ajute. Acesta este adevărul, nu-i aşa? Crezi că El este aici ca să te ajute? Să ne plecăm capetele.
Doamne Tată, în Numele Fiului Tău, Isus Hristos, îmi pun mâinile aici unde urmează să taie bisturiul. Dacă ar rămâne neacoperit chiar şi un loc cât de mic, Satana ar veni înapoi ca un leu care rage, dar Tu ştii exact unde este, fiindcă este descoperit chiar aici pe platformă.
Atotputernicule şi Îndurătorule Dumnezeu, cruţă viaţa acestei femei. Te rugăm, Tată. Ea ştie că stă aici în prezenţa Cuiva care o cunoaşte. Eşti, Tu, Tată. Ascultă rugăciunea slujitorului Tău, Tată, fiindcă Biblia spune că „Rugăciunea celui neprihănit cântăreşte mult.” Ascultă deci, rugăciunile bărbaţilor şi a femeilor de aici care se roagă pentru ea. O, Doamne, Te rugăm în Numele lui Isus să-i cruţi viaţa şi s-o laşi să trăiască, iar noi Te vom lăuda pentru aceasta, în Numele lui Isus. Amin.
Domnul să te binecuvânteze, soră. Du-te fericită în drumul tău.
Ce mai faci, doamnă? Aici avem un caz diferit. Doamna care a fost prima, a putut vedea în câteva momente efectele rugăciunii pe care am făcut-o pentru ea. Acum poţi înţelege că nu fratele tău face aceasta? Eu sunt doar un om. Nu te-am văzut niciodată în viaţa mea şi poate că nici tu nu m-ai mai văzut pe mine, deci suntem străini unul faţă de celălalt, este adevărat? Dacă Domnul mă va ajuta şi îmi va spune de ce eşti aici, de ce anume suferi sau oricare alta ar fi problema ta… Dacă El îmi va arăta aceasta, Îl vei accepta ca Vindecător? Aceasta este tot ce pot face prin darul divin.
Ceilalţi de aici vor spune: „Da, Îl accept şi eu!”?
Acum ne întâlnim pentru prima dată, este adevărat? Noi nu ştim nimic unul de celălalt, nu am mai avut niciodată contact, dar acum stăm faţă în faţă în prezenţa Lui.
Înţelegeţi la ce mă refer, prieteni? Este ceva cu femeia aceasta şi numai El îmi poate descoperi, iar dacă îi voi spune ceva, nu îi voi spune de la mine, pentru că eu sunt doar un om. Femeia pare a fi sănătoasă, ceea ce înseamnă că probabil nu este vorba de starea ei de sănătate. Aceasta pot vedea eu, dar dacă vine Duhul Sfânt şi îi spune… În ceea ce priveşte vindecarea ei, dacă este bolnavă, eu nu pot s-o vindec, nu am nici o putere să fac aceasta. Nimeni nu o poate face. Vindecarea trebuie să vină de la Domnul. Credeţi că aşa spune Cuvântul Său, nu-i aşa? Credeţi că El a spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi”, nu-i aşa?
Şi tot El a spus: „Eu nu pot să fac nimic până nu-Mi arată Tatăl Meu.”, iar lucrurile pe care le-a făcut El atunci, se repetă şi în seara aceasta aici. Dacă este vorba de boală, El nu poate aduce vindecare acum, pentru că El a făcut deja aceasta. Singurul lucru pe care îl poate face acum este s-o facă pe această femeie să creadă. Este adevărat? Câţi dintre voi ştiu că acesta este adevărul? Într-un fel sau altul, El trebuie să o facă să accepte ceea ce a făcut deja pentru ea.
Dar dacă lucrul acesta este valabil pentru această femeie, oare nu este valabil şi pentru voi ceilalţi? Ceea ce vrea El este ca voi să credeţi. Predicatorul vrea ca voi să credeţi că el predică Cuvântul. Prin darul acesta care mi-a fost dat de Domnul de la naşterea mea… Toată viaţa a fost perfect, nu a greşit niciodată. Puteţi vedea că Dumnezeu încearcă să vă facă să credeţi? Nădăjduiesc că vedeţi aceasta, iubiţii mei copii.
În ce-o priveşte pe femeia aceasta, o văd într-o bucătărie sau ceva asemănător. Ea stă la masă şi nu poate mânca pentru că are probleme cu stomacul. Este adevărat ce a spus El? Dacă Domnul ţi-a descoperit aceasta, nu este suficient ca să poţi crede? Nu este suficient ca să vă facă pe toţi să credeţi? Dar dacă aş vorbi cu femeia mai mult, probabil că El mi-ar arăta şi ceva legat de tinereţea ei sau alte lucruri. Să vedem.
Nu spun că o va face, dar dacă ar face-o nu v-ar încuraja mai mult? Dacă este aşa, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Mă va încuraja mai mult!” În ordine. Domnul să facă aceasta, fiindcă eu nu pot s-o fac.
Vreau să vorbesc puţin cu tine. Ce este în neregulă cu tine, ce a arătat El? O problemă la stomac.. Desigur. Nu este El minunat, dacă te va vindeca şi nu vei mai avea aceste dureri? El este minunat, Îl iubeşti? El este minunatul nostru Domn Isus, iar noi Îl privim chiar acum.
Când a vorbit cu femeia de la fântână, El i-a zis: „Dă-Mi să beau!”, dar ea I-a răspuns:
„Păi, nu este normal ca evreii şi…”
Ce eşti tu? Spaniol, mexican? Aşa m-am gândit eu. Vedeţi? Ceea ce s-a întâmplat atunci se întâmplă şi acum. Da, doamnă. Tu ai un frate care este bolnav. I s-au făcut ceva vrăji şi din cauza aceasta… Oh, este un atac de cord! El se ţine de inimă şi cade. Am crezut că este epilepsie, dar este atac de cord. El cade din pricina acelui atac de cord. Tu stăteai de vorbă cu el şi încercai să-l convingi să se boteze şi să devină un creştin adevărat. Acesta este adevărul.
Doamne Tată, Te rog pentru femeia aceasta sărmană de aici, ştiind că Domnul Isus, care i-a vorbit despre viaţa ei, este Adăpostul nostru, Tăria noastră, un Ajutor prezent în momentele grele. Doamne, îndură-Te şi împlineşte-i dorinţele inimii, iar lucrurile care sunt greşite în viaţa ei, corectează-le Tu, Doamne.
În calitate de slujitor umil al Tău şi cu ajutorul Duhului Tău care Se odihneşte peste mine, prin ungere, îmi pun mâinile peste ea şi Îl rog pe Tatăl, prin Domnul nostru Isus, să-i împlinească dorinţa inimii. Amin.
Soră, tu trebuie doar să primeşti ceea ce ai cerut, nu-i aşa? Simţi că te-ai prins de Ceva, de Firul acela? Ţine-te bine de El şi du-te aşa acasă. Domnul să te binecuvânteze.
Aveţi credinţă, pentru că Domnul Isus a spus: „Aveţi credinţă în Dumnezeu.”
Văd ceva care se mişcă în sus şi-n jos. Este chiar aici şi continuă să se mişte. Este ceva înalt. Este cineva înalt care zdrobeşte ceva. Oh, este un doctor. El o examinează pe femeie. Este chiar doamna de culoare care stă aici. Ea suferă de hipotermie. Domnul să te binecuvânteze. Poţi merge acasă, fiindcă eşti bine. Urmăriţi acest Fir, apoi prindeţi-vă de El, fiindcă vă va duce la eliberare. Amin.
Acum credeţi? Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu este aici. Femeia de acolo… ceea ce trebuie să faci tu, este să crezi. Vedeţi, nu sunt eu; eu nu am văzut-o niciodată în viaţa mea, Domnul ştie aceasta. Dar credinţa ei a atras atenţia Duhului Sfânt. Înţelegeţi? Ce a făcut credinţa ei? Ceea ce a făcut şi credinţa femeii cu scurgerea de sânge. El S-a întors spre mulţime şi a spus. „Credinţa ta te-a mântuit!” Înţelegeţi? Aceasta este! Domnul să vă binecuvânteze. Aveţi doar credinţă.
Domnul să te binecuvânteze, doamnă. Rugăciunea ta sinceră este ca El să aibă milă de tine. Noi suntem străini, nu ne cunoaştem. Crezi că Domnul Isus este aşa cum L-am arătat cu Biblia, că El a înviat din morţi şi este minunatul Fiu al lui Dumnezeu care a înviat? Crezi din toată inima? Dacă Domnul îmi va arăta care este necazul tău, Îl vei accepta ca Vindecătorul tău? O vei face?
Domnul să te binecuvânteze, mamă, pentru că eşti mamă. Viaţa ta nu poate fi ascunsă pentru că am legătură cu duhul şi cu viaţa ta. Eşti aici şi vrei să mă rog pentru tine pentru că ai hipertensiune. Dar mai ai ceva. Văd că doctorul se uită la genunchii tăi pentru că ai apă la ei. Aşa este. Dacă El a descoperit aceasta, tot El o poate şi vindeca, nu-i aşa? Bineînţeles. Da, doamnă, El o poate face cu siguranţă.
Nu este El minunat prin faptul că a ajutat-o pe femeia aceasta? Ce încearcă să facă El? Să-i mărească credinţa.
Vă rog să fiţi respectuoşi cu toţii.
Să mai vorbim puţin, mămico. Crezi că Domnul poate să-mi spună ce vrei? Văd aceasta chiar acum. Este ceva în legătură cu un fiu sau un nepot. Este un nepot şi este foarte supărat. El a fost în război în Coreea, a fost rănit şi acum a venit acasă, dar nu are nici o slujbă şi este foarte trist. Acesta este adevărul. Du-te acasă. El va primi un loc de muncă, iar tu eşti vindecată.
Domnul să te binecuvânteze.
Credeţi în Domnul Isus. Aveţi credinţă că veţi primi ceea ce cereţi. Dacă nu puteţi crede, nu primiţi nimic, fiindcă fără credinţă nu puteţi fi plăcuţi Domnului.
Femeia aceasta este o străină pentru mine, este adevărat, doamnă? Te rog să fii cât se poate de respectuoasă.
Vom încheia imediat pentru că nu vreau să vă plictisesc cu adunări lungi. Staţi la locurile voastre şi nu vă mai plimbaţi, vă rog. Înţelegeţi? Sunteţi agitaţi din cauză că Duhul Sfânt Se mişcă dintr-o parte şi-n alta. Aceasta să slăbeşte şi pe mine foarte repede.
Soră, noi nu ne cunoaştem, nu ne-am mai văzut niciodată. Crezi că Domnul Isus este aici ca să te ajute? Tu eşti aici pentru un motiv. Oh, Oh! Ei nu sunt aici, ci locuiesc în Duluth. Persoana pentru care te rogi are artrită şi nu se poate ridica. Şi mai este ceva în legătură cu un soldat. El a fost soldat şi s-a rănit din cauza unui cal. Du batista pe care o ai în mână şi pune-o peste el cât timp eşti sub ungerea Duhului Sfânt. Domnul să te binecuvânteze, în Numele lui Isus.
Credeţi că toate lucrurile sunt posibile? Acum câteva minute am mai avut ceva în legătură cu un soldat. Acolo este un soldat, iar eu am crezut… Vedenia se tot repetă, de aceea m-am uitat să văd spre cine priveşte. Da, a fost diferit.
Doamna care stă şi mă priveşte, ai artrită, nu-i aşa? Vrei ca Isus să te vindece? Crezi că poate s-o facă? Crezi aceasta din inimă? Doamna de lângă tine are tot artrită. Şi mai este ceva, o amărăciune în gură. Oh, este vorba de fierea ta, nu-i aşa? Da, aşa este. Puneţi-vă mâinile una peste cealaltă; puneţi-vă mâinile unii peste alţii.
Doamne Isuse, Tu vezi aceste lucruri, iar eu Te rog să le vindeci şi să le faci bine pe amândouă, Tată, pentru gloria Numelui Tău, în Numele lui Isus. Amin.
Peste doamna de acolo, văd o Lumină. Tu ai probleme cu vezica urinară. Da, doamna cu rochia maro care se uită la mine, la tine mă refer. Tu ai probleme cu vezica, nu-i aşa?
Doamna din spatele tău, doamna cu haina maro, are probleme cu stomacul şi vrea să fie vindecată. Crezi, doamnă? Da, tu cea din spatele domnului care mă priveşte. Da, cea care are mâna ridicată, cea cu pulovărul verde. Lumina S-a oprit deasupra ta. Ridică-te şi accept-o chiar acum. Domnul să te binecuvânteze. Ai avut ulcer, dar acum totul a trecut. Credinţa ta te-a vindecat.
Domnul va face ca Lumina să Se apropie.
Doamna care stă acolo unde am arătat mai adineauri. Credeam că este peste ea, iar acum văd că este din nou peste ea… Da, este doamna cu mâna ridicată. Tu, cea cu mâna ridicată, ridică-te! Doamna cu pălăria roşie. Da, credeam că este peste doamna din faţa ta, dar este peste tine. Oh, ai probleme cu vezica urinară. Aceasta este. Da, văd că ai fost examinată pentru probleme cu vezica. Du-te acasă liniştită pentru că Isus te binecuvântează, soră.
Credeţi? Dacă credeţi, toate lucrurile sunt posibile. Aveţi credinţă!
Doamna care stă aici are probleme femeieşti. Ai încredere în Domnul. Este tot ce trebuie să faci, pentru că Domnul te vindecă. Da, ridică-te şi du-te acasă liniştită. Domnul să te binecuvânteze.
Femeia de aici a suferit tot de probleme femeieşti. Acolo apăsau demonii. Ai probleme femeieşti. Duhul Sfânt este aici, iar cineva a fost vindecat de probleme cu stomacul. Dar şi tu ai avut probleme cu stomacul. Aşa este, iar acum ai o infecţie la organele femeieşti
Dar tu ai nevoie de mult mai mult; tu ai nevoie de Domnul Isus ca Salvator, pentru că nu eşti creştină. Tu eşti necredincioasă. Adică nu eşti necredincioasă, ci nu eşti creştină. Vrei să-L accepţi ştiind că stai în prezenţa Lui? Îl accepţi ca Salvator? Vino aici.
Doamne, această fiică rătăcitoare a venit în seara aceasta aici; necazul a adus-o la poala crucii şi Te rog, Doamne să-i ierţi păcatele şi s-o vindeci de boala pe care o are ca să fie bine din nou. Îngăduie ca această binecuvântare să se reverse asupra ei, Tată, toate păcatele să-i fie iertate şi toate obiceiurile rele să dispară. Îngăduie să fie bine pe deplin, pentru că o binecuvântez în Numele lui Isus. Amin.
Du-te şi fii fericită pentru că păcatele tale au fost iertate.
Credeţi din toată inima? Vă rog să fiţi respectuoşi.
Soră, uită-te puţin aici. Crezi din toată inima? Starea de nervi a trecut, aşa că poţi merge acasă. Te-ai liniştit, aşa-i? Eşti vindecată. Isus te-a făcut bine.
Mămico, vrei să scapi de diabet şi să fii din nou bine? Crezi că Domnul Isus te va vindeca? Primeşti vindecarea, dacă îmi pun mâinile peste tine şi mă rog? Bineînţeles. Tu ai o eczemă, dar principala ta problemă este diabetul.
Doamne, împlineşte dorinţa acestei femei în Numele lui Isus. Amin. Aveţi credinţă!
Mergeţi şi credeţi din toată inima că veţi primi ceea ce cereţi.
Vino, frate. Ai încredere în mine? Cruciuliţa cu Domnul Isus răstignit, atârnă exact pe locul unde ai problema: pe stomacul tău. Du-te şi mănâncă ce vrei.
Doamnă, tu eşti slăbită şi ai diabet. Crezi că Isus Hristos te-a vindecat? Dumnezeu să te binecuvânteze.
Problema ta este la gât. Ai astmă, iar aceasta te face să tuşeşti. Nu poţi să te întinzi, ci trebuie să stai aşa. Crezi că El te-a vindecat?
Atotputernicule Dumnezeu, binecuvânteaz-o pe fetiţa aceasta, în Numele lui Isus. Amin.
Crezi că problema ta de la rinichi s-a rezolvat în momentul în care ai intrat aici? Domnul să te binecuvânteze. Crede din toată inima.
Crezi că poţi renunţa la insulină? Crezi că Domnul te-a vindecat? Du-te şi bucură-te.
Probleme la inimă, dar pentru Domnul nu este ceva greu. Domnul te-a vindecat.
Tu ai aceeaşi problemă. Du-te mai departe, fiindcă Domnul te-a vindecat.
El va vindeca fiecare persoană din această clădire, care crede. Credeţi aceasta? Ridicaţi-vă pentru un moment în picioare.
Domnul este Adăpostul şi Tăria noastră,
Un Ajutor prezent în vremuri de nevoi.
Necazul vine, lupta este mare, dar ridicaţi-vă mâinile, atingeţi Firul Vieţii şi mergeţi mai departe în Numele lui Isus. Amin. – Amin –