Astăzi vreau să vorbim despre CARTEA VIEȚII. Prima partela carevreau să mă uit, este „Suveranitatea lui Dumnezeu,” și mai ales Suveranitatea lui Dumnezeu în legătură cu Cartea Vieții. Pentru aceasta, să deschidem împreună la Romani 11.33-36:
„O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui, și cât de neînțelese sunt căile Lui!
Și în adevăr, „Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”
Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”
Cine dintre noi poate să-L sfătuiască pe Dumnezeu? Cine poate să-I dea sfaturi lui Dumnezeu? Cine de aici poate să-I dea sfaturi cu privire la o decizie care trebuie luată? Cine dintre noi are înțelepciune să facă aceasta? Cine I-a dat ceva lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să-i dea înapoi pentru că îi este dator? Vedeți? Totul este al lui Dumnezeu, totul este în Dumnezeu și totul este pentru Dumnezeu. Aceasta este Suveranitatea lui Dumnezeu.
Haideți să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu peste Cuvântul citit.
Dragă Tată ceresc, Te rugăm să binecuvântezi acest Cuvânt în timp ce îl citim, ajută-ne să-L luăm în sufletele noastre, Doamne, ca să fim schimbați din ceea ce am fost spre ceea ce vrem să fim, pentru că Doamne, Tu ai o imagine a noastră în mintea Ta, când ajungem la maturitatea deplină.
Te rugăm să iei acest Cuvânt, și prin Duhul să ne modelezi, să-Ți modelezi biserica în această dimineață, pentru că Te rugăm să ne binecuvântezi, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Așadar, vom privi la Cartea Vieții, dar vreau să înțelegem că această Carte a Vieții a fost scrisă de Atotputernicul Dumnezeu, a fost scrisă de Acela care nu are nevoie de nici un sfat, nu are nevoie de sfatul nimănui, și nu are nevoie de ajutor în nimic. Cartea Vieții a fost scrisă de această Ființă. Corect? El este Singurul în drept să scrie o Carte ca aceasta, Cartea Vieții. El, prin voința Sa suverană și prin propria Sa dorință, prin propria Sa plăcere, a creat Cartea Vieții.
Să mergem în cartea Apocalipsa și să privim în câteva locuri. Apocalipsa 20.11-15:
„Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele.
Și am văzut pe morți mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.
Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; moartea și locuința morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
Și moartea și locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții, a fost aruncat în iazul de foc.”
Aici avem această Carte a Vieții, iar ceea ce am citit este judecata finală. Cei care stau la această judecată nu este Mireasa, ci sunt toți ceilalți, toți cei care au trăit vreodată pe pământ; toți morții au apărut în fața a ceea ce Biblia numește, „Judecata de la Tronul alb,” și această Carte a Vieții este deschisă. Dacă numele tău este în Cartea Vieții, te duci în Viața Veșnică, dar dacă numele tău nu este găsit în Cartea Vieții, intri în condamnare veșnică. Este clar pentru toți? Așa spune Biblia.
Așadar, această Cartea a Vieții, este destul de importantă, eu aș spune că este foarte importantă, pentru că la Judecata finală, lumea va fi judecată după această Carte; dacă numele cuiva este sau nu este în această înregistrare din Cartea Vieții.
Să mergem acum la Apocalipsa 17. Problema este că, dacă un nume este în Cartea Vieții, are Viață, iar dacă nu este în Cartea Vieții, este aruncat în iazul de foc. Cum pot avea eu numele în această Carte a Vieții? Dacă nu este în Carte, înseamnă osândă veșnică; dacă nu este Acolo, este aruncat în iazul de foc. Înseamnă că vreau să fiu găsit în acea Carte; dar ce pot face ca numele meu să fie în acea Carte?
Să privim ce spune Apocalipsa 17.8:
„Fiara, pe care ai văzut-o, era și nu mai este. Ea are să se ridice din adânc și are să se ducă la pierzare. Și locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieții se vor mira…”
Deci, cei care nu au numele în această Carte a Vieții, vor merge după această fiară sau o vor admira. Corect? Ei vor fi înșelați de această fiară, „…cei ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieții…”
Cartea Vieții este de la întemeierea lumii. Când au fost puse numele noastre în Cartea Vieții? De la întemeierea lumii. Aceasta este cheia, aceasta este Suveranitatea lui Dumnezeu. De aceea vrem să ne uităm la Cartea Vieții și să privim mai întâi la Suveranitatea lui Dumnezeu, pentru că numele au fost puse în această Carte înainte de întemeierea lumii.
El a fost Mielul înjunghiat și Cartea a fost sigilată. Cartea a fost acolo înainte de întemeierea lumii, iar numele erau în Carte înainte de întemeierea lumii, deci cum poți avea numele tău în Cartea Vieții? El trebuia să fie în Carte înainte de întemeierea lumii pentru că El nu adaugă nici un nume la Cartea Vieții.
În cartea Apocalipsa, vedem că această Carte a fost sigilată cu șapte Peceți, și aceste Peceți au trebuit să fie îndepărtate la sfârșitul timpului. Dar numele erau deja în Carte, și El nu mai adaugă nici un nume.
Să mergem la Romani 9. Noi ne-am uitat la Carte, și acum vreau să dovedesc autoritatea lui Dumnezeu. Când intri în acest subiect, trebuie să fii foarte atent și să nu-ți permiți să lași personalitatea ta umană, afecțiunile tale umane să determine felul de gândire al lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu gândește așa cum credem noi. Când ne uităm la acest subiect și Îl vezi pe Dumnezeu înainte să fi fost vreun atom, vreo moleculă sau vreun țânțar, înainte de a exista un fir de praf, înainte de-a exista vreodată ceva, Dumnezeu a venit deja cu un Plan în minte, pentru felul cum avea să fie cunoscut de copiii Săi. Dumnezeu a stabilit Planul Său și Își împlinește Planul. Dumnezeu a făcut totul, de aceea totul este din El, prin El și pentru El, și fără El nu există nimic. Astfel, El este Cel care știe toate lucrurile.; El este Cel care a creat toate lucrurile pentru un scop. Poți spune: „Ce zici de vecinul meu?” Vecinul tău nici nu ar fi existat dacă Dumnezeu nu S-ar fi gândit la el înainte de întemeierea lumii.
Dumnezeu l-a pus pe Adam în lumea materială, a creat viața și apa și toate lucrurile ca să-i prelungească viața; El este Cel care are dreptul să decidă, pentru că El este Cel care a creat totul. Corect? Deci, noi trebuie să fim foarte atenți când vorbim despre Suveranitatea lui Dumnezeu, când intrăm în Cartea Vieții, și să nu ne folosim gândirea umană și emoțiile umane. Noi trebuie să găsim Adevărul solid plasat în Scripturi, pentru că propria noastră emoție umană…
Noi trebuie să înțelegem că trăim într-un trup căzut și emoțiile noastre nu sunt corecte. Emoțiile voastre vă dovedesc Adevărul sută la sută sau vă îndepărtează de El uneori sau zilnic? Așadar nu putem folosi emoția umană sau gândirea umană pentru a stabili cum va face sau cum nu va face Dumnezeu; ce va face sau ce nu va face, sau dacă El este sau nu este în acest lucru. Tu nu poți să-ți folosești creierul, gândirea ta pentru a stabili aceste lucruri. Dumnezeu este singurul care are dreptul să hotărască ce este drept și ce este nedrept. Noi nu avem dreptul să fim aici jos, să privim în sus și să spunem: „Aceasta este drept și aceasta nu este drept; aceasta este corect și aceasta nu este corect.”
Când ai copii, și îi spui unuia: „Te duci acolo și faci aceasta și aceea,” iar el răspunde: „Aceasta nu este corect,” îl privești si spui: „Eu sunt cel care decide.” Ei nu știu toate lucrurile, nu știu toate detaliile; nu știu de ce ai luat acea decizie și nu știu ce se va întâmpla în continuare, nu știu ce ai în planul din mintea ta. Planul din mintea ta este perfect, este corect. În mintea mea, știu ce voi face pentru copiii mei, și știu că este drept și corect, dar la început nu le spun tot ce gândesc, ci le spun doar o parte din ceea ce gândesc. Atunci unii dintre copiii mei se vor uita la mine și vor spune: „Nu este corect!” Același lucru îl fac cu Dumnezeu. Ei privesc doar la o parte din gândirea lui Dumnezeu, iau o parte din Scriptură, o parte din ceea ce spune fratele Branham, și spun: „Aceasta nu este corect.” Dar acest profet al lui Dumnezeu a fost unic prin faptul că s-a scufundat în partea din spate a minții lui Dumnezeu, și fiind Acolo, a avut o privire de ansamblu asupra mântuirii, a văzut Planul întregii Biblii, a văzut prin viziunea vulturului care zboară sus, peste întreaga cronologie a omenirii și a văzut că totul este perfect și că Dumnezeu are tot dreptul.
Haideți să vedem ce spune profetul și să începem să decidem ce este corect și ce nu este corect; ce este drept și ce nu este drept. Trebuie să fim foarte atenți la felul în care ne luăm hotărârile.
Mai întâi, să deschidem la Romani 9.6-7:
„Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toți cei ce se coboară din Israel, sunt Israel,
și, măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu toți sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânță, care-ți va purta numele.”
Aceasta este o afirmație ciudată pe care o face Pavel.
Voi știți că atunci când fariseii s-au întâlnit cu Isus, au spus: „Noi suntem copiii lui Avraam.” Fiind copii ai lui Avraam, credeau că aceasta i-a făcut aleșii lui Dumnezeu, i-a făcut o națiune împărătească; i-a făcut moștenitorii tuturor promisiunilor, dar aici scrie: „Nu toți cei care coboară din Israel, sunt Israel.” Iar Isus le-a spus: „Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Voi nu sunteți copiii lui Avraam. Sunteți descendenții naturali ai lui Avraam, dar nu sunteți din descendența împărătească a lui Avraam; nu sunteți din descendența spirituală a lui Avraam. Dacă ați fi din descendența spirituală a lui Avraam, M-ați primi.”
Așadar, Pavel spune că nu tot Israelul este Israel, ci doar Sămânța promisă este Israel. Vedeți, ei ar putea privi la aceasta și să spună: „Nu este corect.” Dar numai Dumnezeu poate hotărî aceasta.
„… măcar că sunt sămânța lui Avraam, nu toți sunt copiii lui Avraam; ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânță, care-ți va purta numele.
Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca sămânță.”
Ce făgăduință! Făgăduința rostită de Dumnezeu în Cuvântul Său, acea Linie de Sămânță care urma să vină prin toate generațiile. Aceasta este Sămânța promisiunii.
Frați și surori, voi și eu suntem parte din această promisiune.
„Căci cuvântul acesta este o făgăduință: pe vremea aceasta Mă voi întoarce, și Sara va avea un fiu.
Ba mai mult, tot așa a fost cu Rebeca. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac…”
Să ne oprim aici. Avraam a avut o promisiune că va avea o sămânță, un fiu promis în mod natural. Acea promisiune a fost că Sara va avea un copil, iar copilul care a venit prin Sara, a fost Isaac. El a fost împlinirea promisiunii în mod natural. Corect? Astfel, vedem venind descendența evlavioasă, sămânța făgăduită și cea naturală. Ea vine prin Isaac, dreptul de întâi născut vine prin Isaac. Corect? Dar priviți ce s-a întâmplat în generația următoare.
„Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, și nu făcuseră nici bine nici rău, – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă, –
s-a zis Rebecii: Cel mai mare va fi rob celui mai mic,”
după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”
Nu este drept! Nici nu se născuseră și nu făcuseră nici bine nici rău, totuși Dumnezeu a spus: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.” Tu nu poți folosi mintea ta umană, simpatia ta umană, sau emoția ta umană pentru a-L înțelege pe Dumnezeu. De aceea lumea umană pe care o avem trăiește și se înclină spre înțelegerea prin intelectul omului care este la un milion de mile depărtare de Dumnezeu și nu poate fi de încredere. De aceea a spus fratele Branham că educația este de la diavolul, pentru că educația este centrată pe idei și filozofii umaniste și pe gândirea că lumea se învârte în jurul minții omului. Dar lumea noastră nu trebuie să se învârte în jurul minții omului, pentru că întreaga creație se învârte în jurul lui Dumnezeu și a Cuvântului Său. De aceea a spus fratele Branham că civilizația și educația sunt de la diavolul. Nu este greșit să înveți să citești și să scrii; nu este greșit să înveți despre creația lui Dumnezeu, aceste lucruri nu sunt greșite și trebuie să le avem cât rămânem în această lume; el nu a fost împotriva trimiterii copiilor la școală, dar spune că temelia este greșită și te va duce în rătăcire.
Să citim mai departe versetul 14:
„Deci, ce vom zice: „Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu?”
Înțelegeți ce spune Pavel? Nu, nu tot Israelul este Israel, ci numai o parte din Israel este sămânța promisiunii lui Avraam, sămânța adevărată.
Când sămânța a venit la Rebeca, s-a născut Esau și Iacov iar Dumnezeu a spus hotărârea Sa încă înainte ca ei să iasă din pântece. Când folosești o minte omenească, acest lucru nu este corect. Tu nu poți spune ce este corect din perspectivă omenească, dar dacă vreodată vei urca un pic mai sus cu viziunea vulturului și îți vei întinde aripile prin Scripturi, prin Vechiul Testament, prin Noul Testament, și privești în jos din perspectiva lui Dumnezeu, vei vedea că este perfect corect.
„Deci, ce vom zice: „Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu?”
Doamne ferește! Cum ar putea Cel drept, Cel care este Sursa neprihănirii, să fie nedrept? Cum ar putea El să facă ceva nedrept? Vedeți? Dacă Dumnezeu a spus: „Pe Iacov l-am iubit iar pe Esau l-am urât,” înainte ca ei să se nască, aceasta este o declarație dreaptă, este o afirmație curată pentru că vine din Sursa neprihănirii, vine de la Izvorul dreptății. Suntem de acord?
„Căci El a zis lui Moise: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”
Așadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.”
Frați și surori, nu sunt eforturile noastre; oricât de mult încercăm, indiferent prin câte cercuri sărim, câte eforturi facem, câte cărți din Biblie citim într-o lună, cât de mult mergem la biserică, nu acestea ne aduc harul, deoarece El a spus: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; și Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur. EU voi avea milă!” Nu este pe baza condiției în care te găsești, mila lui Dumnezeu nu se bazează pe condiția în care te afli, pentru că dacă ar fi așa, de fiecare dată când ai eșua, ai fi în afara milei lui Dumnezeu și a îndurării Lui.
Dacă s-ar baza pe fapte, de fiecare dată când ai greșit… Nu vă voi întreba de câte ori ați greșit ultima dată, pentru că aș ridica ambele mâini…Dacă ar depinde de starea mea, de faptele mele, de cât de bine împlinesc Scriptura, atunci aș fi în mod constant în afara milei și a îndurării lui Dumnezeu și aș lupta mereu să mă întorc. Da, înainte de întemeierea lumii, înainte să mă fi născut, înainte de a ieși din pântece, El a declarat că m-a iubit sau m-a urât, pentru că El va avea milă de oricine-I va plăcea să aibă milă și Se va îndura de oricine-I va plăcea să Se îndure. Dacă El a hotărât să aibă milă și îndurare de tine, atunci nu poți face nimic pentru a te îndepărta de îndurarea lui Dumnezeu și de mila Lui.
Așadar, dacă privești din perspectivă umană și spui că este nedrept, mie îmi place acest fel nedrept pentru că nu contează ce fac eu.
Vecinul meu care nu se află în îndurarea lui Dumnezeu, în partea și mila lui Dumnezeu, poate trăi o viață mai curată și mai dreaptă decât mine, cu toate acestea, eu pot rămâne în mila și îndurarea lui Dumnezeu, iar acest vecin nu are acces la mila și îndurarea lui Dumnezeu, și aceasta pentru că numele lui nu este pe această Carte înainte de întemeierea lumii. El este ca Esau care în viața lui naturală a fost mai drept decât Iacov, mai ales înainte de convertirea lui Iacov, mai înainte ca el să se lupte cu Îngerul. Esau a fost un om mai bun în aproape toate privințele, cu toate acestea a fost urât, respins; nu a existat nici milă nici îndurare pentru el, în timp ce Iacov care este Sămânța făgăduită, alesul lui Dumnezeu, a fost un ticălos și probabil nu ne-ar fi plăcut de el, dar el era în poziție pentru mila și îndurarea lui Dumnezeu.
Mă bucur că nu trebuie să judecăm dacă suntem sau nu suntem demni de mila și îndurarea lui Dumnezeu. Mă bucur că El a ales deja: „Așadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” Nu depinde de cine vrea, nu contează cât de rău este; nu este voia ta, nu este dorința ta, nu este cât de mult vrei să fie altfel, nu va fi niciodată altfel, ci va fi întotdeauna după voia lui Dumnezeu.
„Fiindcă Scriptura zice lui Faraon: „Te-am ridicat înadins, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea, și pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”
Scopul lui Dumnezeu a fost să-l ridice pe Faraon, dar Faraon nu a avut nici o parte în Dumnezeu. Dumnezeu a decis să-l ridice pe Faraon iar el urma să țină cont de mai multe ori de cererea lui Moise, și în inima lui, era de acord cu Moise. Puteți să citiți aceasta în Biblie, dar Dumnezeu a împietrit inima lui Faraon ca să nu accepte cererea lui Moise, astfel încât, Dumnezeu să poată veni și să aducă urgiile asupra Egiptului.
Dacă te uiți înapoi, poți spune: „Cum este corect?” Întreabă-L pe Dumnezeu, nu pe mine. Nu este Planul meu, nu este Biblia mea, nu este interpretarea mea, întrebați-L pe Dumnezeu.
„Astfel, El are milă de cine vrea și împietrește pe cine vrea.”
El ori este Dumnezeu, ori nu este. Nu există nimic între ele; El ori este sută la sută Dumnezeu, ori nu este Dumnezeu; iar eu nu vreau să slujesc pe cineva care nu este sută la sută Dumnezeu; nu vreau să slujesc un Dumnezeu care nu are control sută la sută; nu vreau să slujesc un Dumnezeu care lasă lucrurile la întâmplare; nu vreau să slujesc pe un dumnezeu de felul acesta.
Eu slujesc unui Dumnezeu care m-a chemat, și pentru că m-a chemat, chemarea mea este sigură, nu va eșua niciodată. Destinația mea veșnică este promisă și nu poate fi separată de mine. Indiferent ce s-ar întâmpla pe acest pământ, nimic nu mă poate îndepărta vreodată de aceasta. Unui așa Dumnezeu vreau să slujesc. Aleluia!
„Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină?” Vedeți întrebarea? Aceasta este perspectiva firească, umană. Aici Pavel se adresează gândirii umane firești, de aceea trebuie să lăsăm această gândire și să luăm gândul lui Hristos. Noi trebuie să-I permitem Duhului să ne spele de propria noastră gândire, să-L lăsăm să interpreteze Cuvântul în inimile noastre ca să nu avem o interpretare firească a Cuvântului. Dacă venim cu o interpretare firească, începem să punem întrebări, dar Pavel a zis: „Vreți să spuneți că este nedreptate în Dumnezeu?” Doamne, ferește! În Dumnezeu nu există nici o nedreptate.
„Ei bine, atunci cum poate Dumnezeu să te învinuiască dacă El te împietrește? Cum poate să te învinuiască după ce te împietrește?” Sună ca o întrebare logică, dar tocmai aceasta este problema, pentru că noi nu trebuie să folosim logica. Aceasta este o gândire omenească, aceasta suntem învățați în școli: raționament, analiză, deducție, dar tu nu-L poți găsi pe Dumnezeu în felul acesta; tu nu poți să-L judeci pe Dumnezeu sau Cuvântul Său pe baza acestor criterii. Tu Îl primești prin credință. Chiar dacă nu are nici un sens pentru mintea ta firească, Îl accepți prin credință.
„Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?”
Dacă este voia Lui și El face totul, de ce te învinuiește? Ascultați versetul 20. O, îmi place aceasta!
„Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?…” Cine ești tu, chiar și să pui o asemenea întrebare? Dumnezeu a vorbit, Dumnezeu a făcut, iar tu Îl întrebi pe Dumnezeu.
„… cine ești tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu?
Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut așa?”
Vă puteți imagina că aveți două bucăți de lut, – vom ajunge la aceasta imediat,- și dintr-o bucată de lut faci un vas, un bol, iar din cealaltă bucată de lut faci un ulcior. Și vasul îți spune: „De ce m-ai făcut un bol?” Ulciorul va spune și el: „De ce m-ai făcut ulcior?” Iar tu spui: „Taci! Am făcut ceea ce am vrut. Cu ce drept îmi spui mie, creatorului tău, cum trebuia să te fac, sau ce să fac cu tine?” Vedeți cât de nebună este întrebarea? Vedeți cât este de absurdă? Este ca un om care stă deasupra unui furnicar iar furnicile din mușuroi vorbesc despre ce gândește omul, despre ce va face el și de ce face ceea ce va face. Ele habar nu au ce gândește omul. Așa suntem și noi când privim spre Dumnezeu, și spunem: „Ei bine, acesta este motivul pentru care El nu face aceasta; și El nu ar face aceasta din cauza aceasta.” Noi nu avem nici o idee, trebuie doar să luăm tot ce spune Scriptura, tot ce spune Biblia pentru că aceasta este mintea lui Dumnezeu.
Aceasta este greșeala pe care o face lumea de azi; de aceea avem treizeci și trei de mii de denominațiuni, pentru că nu putem să acceptăm ceea ce a spus Dumnezeu. Trebuie să răsucim Cuvântul și să-L schimbăm în ceva ce este mai rezonabil, mai logic, ceva care să satisfacă ideea noastră omenească despre emoție, afecțiune și dragoste.
„Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeași frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuințare de cinste, și un alt vas pentru o întrebuințare de ocară?
Și ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase ale mâniei, făcute pentru pieire…?”
Ascultați, „…a suferit cu multă răbdare niște vase ale mâniei, făcute pentru pieire.” Aici, el face o analogie și spune că olarul ia o bucată de lut și face un vas de cinste și un vas pentru o întrebuințare de ocară. El a spus că vasul de ocară este pregătit pentru pieire, ceea ce înseamnă că acel vas a fost creat pentru distrugere.
„…și să-Și arate bogăția slavei Lui față de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?
Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre Iudei, ci și dintre Neamuri.”
Dumnezeu are un scop, are un Plan cu vasul pregătit pentru pieire; are un Plan pentru vasul făcut pentru o întrebuințare de ocară și are un Plan pentru vasul de cinste; și Planul este ca să aibă multă suferință și îndelungată de la vasul de ocară pregătit pentru distrugere, astfel încât să-Și arate puterea pentru vasul de cinste. Este din nou legea contrastului.
Nu știu ce gândiți voi, dar pe mine mă entuziasmează. Depinde de care parte a acestei ecuații vă aflați. Dacă aș fi agitat că sunt Esau, aceasta m-ar speria de moarte, dar dacă cred în inima mea că sunt în Linia Semințelor promise ca Isaac și Iacov, aceasta mă încântă peste măsură.
Știți, mie nu-mi plac aceste doctrine încurcate, dar această învățătură îmi spune că sunt absolut sigur că sunt în mod absolut parte din Planul lui Dumnezeu și nu pot fi îndepărtat niciodată de Acolo. Această învățătură mă încântă, dar dacă m-ar deranja, atunci poate nu sunt destul de sigur de destinația mea veșnică, de unde am venit și unde mă duc. Poate am ceva frică și nesiguranță în inima mea, de aceea mă neliniștește această învățătură.
Să mergem împreună la Proverbe 16.4:
„Domnul a făcut toate lucrurile pentru El Însuși…” Este adevărat? Noi credem că Domnul a făcut toate lucrurile pentru El Însuși. „…chiar și pe cel rău pentru ziua nenorocirii.” Aceasta este Scriptura. Nu toată lumea are aceeași șansă, dar voi și eu, o avem pentru că aceasta este Scriptura. Acolo sunt vase rânduite pentru distrugere; fiara a fost făcută ca să fie nimicită. Spune aceasta Scriptura? El a făcut toate lucrurile pentru El Însuși, chiar și pe cel rău pentru ziua nenorocirii. A făcut-o? El a spus că a făcut-o.
Fapte 15.18, spune:
„…zice Domnul, care face aceste lucruri, și Căruia îi sunt cunoscute din veșnicie.”
Acum vreau să citesc ceva din Iov 38.1. Acesta este un pasaj foarte lung și probabil nu-l voi citi tot, dar voi citi mult din el. În cartea lui Iov, avem încercarea care a venit peste Iov și prietenii care au venit la el și au spus lucruri despre Dumnezeu. Noi am văzut în această discuție despre natura lui Dumnezeu. Corect?
„Probabil ai păcătuit și Dumnezeu te pedepsește pentru păcatul ascuns.” Iar Iov a răspuns: „Nu, eu am adus o jertfă și nu am făcut nici un păcat ascuns.” Noi știm toate acestea. Apoi Iov a avut o întrebare despre ce se va întâmpla cu omul. Știți că el a spus: „Eu pot vedea că floarea apare din nou, dar omul se duce în țărână, copiii vin și plâng pentru pierderea lui, dar unde se duce? Mai este o înviere?” Deci, noi vedem toată această dezbatere și discuție despre Dumnezeu, și în cele din urmă, la sfârșitul cărții, Dumnezeu coboară și răspunde, iar mie îmi place când vorbește Dumnezeu.
Toți acești așa ziși experți în Dumnezeu, vin la Iov și încep să-i vorbească despre Dumnezeu. Nu este că ceea ce spun ei nu este adevărat, și nu spun că ei au spus lucruri neadevărate; iar răspunsul lui Iov nu este ca și când nu ar fi adevărat, dar când a venit Dumnezeu în scenă, totul s-a schimbat.
Haideți să aruncăm o privire în Iov 38.1-2:
„Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, și a zis:
„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?”
Cine este acesta care îți spune ce să faci? Cine este acesta care dă sfaturi? Ei nu știu despre ce vorbesc.
„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?
Încingeți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți.”
Aceasta nu este Vocea liniștită a Domnului; nu este Glasul dulce al lui Isus care șoptește cu blândețe la ureche, ci este Dumnezeu care Își corectează fiul: „…Încingeți mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, și tu să Mă înveți.” Astfel, o să-i pună o listă uriașă de întrebări, și Iov să-I dea răspuns la acele întrebări.
„Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?”
El spune: „O, dacă sunteți atât de deștepți, răspundeți la aceste întrebări. Dacă puteți răspunde la aceste întrebări, aveți dreptul să decideți ce este cu încercarea lui Iov, dar dacă nu puteți răspunde la ele, nu aveți dreptul să judecați ce nu știți.” Aleluia!
„Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus Piatra din capul unghiului,
atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie, și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
Cine a închis marea cu porți, când s-a aruncat din pântecele mamei ei??
Când i-am făcut haina din nori și scutece din întuneric; când i-am pus hotar, și când i-am pus zăvoare și porți;
când i-am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe, aici să ți se oprească mândria valurilor tale?”
De când ești, ai poruncit tu dimineții?…” Ai poruncit tu dimineții din zilele tale? „…Ai arătat zorilor locul lor,
ca să apuce capetele pământului și să scuture pe cei răi de pe el?
Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, și toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
Pentru ca cei răi să fie lipsiți de lumina lor, și brațul care se ridică să fie zdrobit?
Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
Ți s-au deschis porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?”
Poate cineva să răspundă la vreuna din aceste întrebări?
„Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbește, dacă știi toate aceste lucruri.” Vorbește, dacă știi totul. Răspunde-Mi la aceste lucruri. Vedeți? Dumnezeu nu va răspunde omului; Dumnezeu nu este supus părerilor noastre cu privire la ceea ce face El. Dumnezeu este Dumnezeu!
În zilele lui Iov, când erau mulți oameni pe pământ, aceștia aveau o mulțime de păreri despre Dumnezeu, despre ce înseamnă Cuvântul Său; despre aceasta, despre aceea, despre profetul zilei și despre toate acestea. Toți aveau păreri, dar să nu credeți că Dumnezeu va răspunde diferit de felul în care a răspuns în zilele lui Iov.
„Unde este drumul care duce la locașul Luminii? Și întunericul unde își are locuința?
Poți să le urmărești până la hotarul lor și să cunoști cărările locuinței lor?
Știi, căci atunci ai fost născut, și numărul zilelor tale este mare!”
Ai fost prin preajmă înainte de întemeierea lumii? Te-ai născut atunci și numărul zilelor tale este mare? Știi ce s-a întâmplat atunci? Aceasta îi spune El lui Iov.
„Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtoare, pentru zilele de război și de bătălie?
Pe ce cale se împarte Lumina? Și pe ce cale se împrăștie vântul de răsărit pe pământ?
Cine a deschis un loc de scurgere ploii și a însemnat drumul fulgerului și al tunetului,
pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
pentru ca să adape locurile pustii și uscate, și ca să facă să încolțească și să răsară iarba?
Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă?
Din al cui sân iese gheața, și cine naște promoroaca cerului;
ca apele să se îngroașe ca o piatră, și fața adâncului să se întărească?
Poți să înnozi tu legăturile Găinușei, sau să dezlegi frânghiile Orionului?…” Acum vorbește despre stele și constelații.
„Poți să înnozi tu legăturile Găinușei, sau să dezlegi frânghiile Orionului?
Tu faci să iasă la vremea lor semnele Zodiacului, și tu cârmuiești Ursul mare cu puii lui?
Cunoști tu legile Cerului? Sau tu îi orânduiești stăpânirea pe pământ?
Îți înalți tu glasul până la nori ca să chemi să te acopere râuri de ape?
Poți tu să arunci fulgerele, ca să plece? Îți zic ele: „Iată-ne?”
Cine a pus înțelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
Cine poate să numere norii cu înțelepciune, și să verse burdufurile cerurilor,
pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, și bulgării de pământ să se lipească împreună?
Tu izgonești prada pentru leoaică, și tu potolești foamea puilor de lei,
când stau ghemuiți în vizuina lor, când stau la pândă în culcușul lor?
Cine pregătește corbului hrana, când puii lui strigă către Dumnezeu, când umblă rătăciți și flămânzi?”
Dumnezeu vorbește chiar și despre grija ce le-o poartă animalelor. Acesta este un Dumnezeu care cunoaște toate lucrurile; aceasta este o schimbare majoră de paradigmă (imagine), pentru Iov și prietenii lui.
Totul a plecat de la o discuție pământească, firească despre furnicile de pe dealuri care privesc în sus, spre Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a tras sus, în perspectiva Lui, și a zis: „Spune-Mi despre aceasta și despre aceasta; spune-Mi despre aceea și răspunde la întrebarea aceasta dacă ești Acolo din zilele din vechime. Ai văzut temelia lumii? Cine a pus Piatra de temelie? Cine a dat naștere gerului năprasnic?” Ce schimbare de paradigmă?
El a continuat și în tot capitolul 39, pe care nu-l voi citi, dar ar fi bine să-l citiți când ajungeți acasă. Capitolul 40.1:
„Domnul a vorbit lui Iov, și a zis:
„Ești încredințat acum tu, care vorbești împotriva celui Atotputernic? Tu, care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”
În capitolele, 38 și 39, Dumnezeu l-a întrebat pe Iov miliarde de întrebări despre creație, despre existență, despre stele și despre toate lucrurile, apoi El îi spune: „…tu, care vorbești împotriva Celui Atotputernic, tu, care Îl mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?” Vedeți? Dacă poți să răspunzi la toate aceste întrebări, atunci ai dreptul să-L mustri pe Dumnezeu sau să te lupți cu Dumnezeu; dar dacă nu poți răspunde la aceste întrebări, nu ai dreptul să dai sfaturi, să lupți, să-L întrebi sau să-L mustri pe Dumnezeu.
Iată răspunsul lui Iov:
„Iov a răspuns Domnului, și a zis: „Iată, eu sunt un ticălos (tradus din engleză); ce să-Ți răspund?…”
Dacă tocmai ai avut această discuție, simți că nu a fost chiar o discuție, ci o prelegere. Cum te-ai simți? Ca și Iov:
„Iov a răspuns Domnului și a zis: „Iată, eu sunt un ticălos; ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură.
Am vorbit odată, și nu voi mai răspunde; de două ori, și nu voi mai adăuga nimic.” Am încercat, dar văd că sunt un nenorocit și că nu trebuia să vorbesc niciodată.
Apoi, Dumnezeu începe o altă prelegere, și pe tot parcursul capitolului 40, El vorbește despre hipopotam și despre leviatanul adâncului, despre lucruri despre care noi nu avem idee. El i-a spus: „Știi tu despre toate acestea? Știi tu unde se ascunde leviatanul? Știi despre uriaș (hipopotamul), când aspiră apele din Iordan cu gura lui mare? Știi totul despre toate acestea?”
Să mergem la capitolul 42, la încheierea altei prelegeri.
„Iov a răspuns Domnului, și a zis:
„Știu că Tu poți totul, și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale…”
Iov a văzut măreția Atotputernicului Dumnezeu și a fost făcut praf.
„Cine este cel care are nebunia să-Mi întunece planurile?” „Da, am vorbit fără să le înțeleg; de minuni, care sunt mai pe sus de mine și pe care nu le pricep.”
„Ascultă-Mă și voi vorbi; te voi întreba, și Mă vei învăța.”
Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu, Te-a văzut.
De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și în cenușă.”
Nimeni nu are dreptul să-i spună lui Dumnezeu ce să facă; nimeni nu are dreptul să pună la îndoială autoritatea lui Dumnezeu de a face ceea ce vrea, sau să numească ceva drept sau nedrept. Este clar? (Amin). Spun aceasta pentru că este bine să lămurim lucrurile. Dacă nu ne este clar, s-ar putea ca într-o zi, poate la bara de Judecată, Dumnezeu o va face foarte clar. Eu prefer să clarific aceasta acum, nu atunci. Dumnezeu deține controlul absolut. El este Stăpânul, iar eu sunt doar țărână, și nu voi răspunde; îmi voi pune mâna la gură în prezența lui Dumnezeu.
Să mergem la Coloseni 1.15-16:
„El este Chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.
Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute; fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.”
„Toate lucrurile.” Ce înseamnă aceasta? În greacă, „toate lucrurile,” înseamnă toate lucrurile, totul, și „toate lucrurile” au fost făcute de El, și toate lucrurile rămân pentru El, așa că Hristos…Pavel vorbește despre Hristos, și Hristos nu a fost făcut pentru tine și pentru mine; El nu este Moș Crăciun; El nu este duhul din sticlă; El nu este Cel la care mergem când avem nevoie de vindecare; El nu este Cel la care mergem atunci când vrem ceva, pentru că noi am fost făcuți pentru El, nu El a fost făcut pentru noi. Noi Îl slujim pe El, nu El ne slujește nouă. Noi trebuie să ne supunem voința, Lui. Noi gândim că putem face ce vrem, dar criza ar putea ieși din libera alegere cât timp spunem: „Oh, da. Aceasta este sub Sânge.” Este sub Sânge dacă spune El că este sub Sânge. El este Dumnezeu. Nici unul dintre noi nu este Dumnezeu.
Să mergem la Apocalipsa 4.10-11:
„…cei douăzeci și patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce ședea pe scaunul de domnie, și se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, își aruncau cununile înaintea scaunului de domnie, și ziceau:
„Vrednic ești Doamne, și Dumnezeul nostru, să primești slava, cinstea și puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, și prin plăcerea Ta stau în picioare…”
„Prin plăcerea Ta,” nu prin plăcerea noastră. Toate lucrurile au fost create de El și pentru El, și: „…pentru plăcerea Ta stau în picioare și au fost făcute.” Chiar și cei răi pe care i-a făcut pentru ziua nenorocirii, chiar și vasul pregătit pentru distrugere, chiar și fiara a fost făcută pentru a fi luată și distrusă; chiar și ei au fost creați pentru plăcerea Lui.
Fratele Branham a spus:
„Eu Îl iubesc atât de mult! Și chiar dacă m-ar arunca în iad, Îi vor săruta picioarele în drum spre iad.”
Acesta este felul de smerenie și respect pentru Dumnezeu. El nu L-a slujit pe Dumnezeu pentru că a primit un bilet pentru Rai; nu L-a slujit pe Dumnezeu pentru beneficii sau pentru toate lucrurile pe care putea să le obțină din lucrare, ci L-a slujit pe Dumnezeu pentru că Îl iubea atât de mult, încât dacă ar fi fost destinat pentru iad, tot L-ar fi iubit pe Dumnezeu, și I-ar fi sărutat piciorul cu care îl împinge în iad. Aceasta este abordarea corectă a lui Dumnezeu; nu ca tânărul bogat conducător, care s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Ce pot să fac pentru a obține Viața veșnică?” El a vrut o afacere, dar noi nu vrem o afacere pentru că Îl iubim. Noi Îl iubim, doar Îl iubim pentru că totul este pentru El, totul este de la El și totul este pentru plăcerea Lui; iar noi suntem ai Lui, știm că suntem ai lui.
Așadar, nu avem nici o rezervă cu privire la El, ci ne dăruim Lui de bunăvoie pentru că înțelegem că El este Stăpânul tuturor.
Să mergem la Isaia 46. Îmi place să mă uit la toate Scripturile. Cred că acesta ar fi un subiect minunat pentru un studiu biblic. Isaia 46.9-10:
„Aduceți-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune; căci Eu Sunt Dumnezeu, și nu este altul; Eu Sunt Dumnezeu, și nu este niciunul ca Mine.”
Cred că aceasta i-a spus El lui Iov. Credeți voi aceasta? Acum vorbește cu Isaia, și spune:
„…Eu Sunt Dumnezeu, și nu este nimeni ca Mine.
Eu am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, și voi aduce la îndeplinire toată plăcerea (voia), Mea.”
Ce se poate întâmpla în afara voii lui Dumnezeu? Îmi puteți spune ceva ce se poate întâmpla în afara voii lui Dumnezeu? Nimic. Nu se va întâmpla nimic în afara voii lui Dumnezeu. Nimeni altcineva nu putea vesti lucrurile care vor fi, dar El a vestit de la început ce are să se întâmple.
Am aici câteva citate și voi citi câteva pasaje din Cartea Epocilor Bisericii, și vom ajunge la Cartea Vieții, iar duminica viitoare vom continua, dacă va fi voia Domnului. Ar fi bine să vă aduceți Cartea Epocilor Bisericii.
Vreau să spun că am auzit că diferiți oameni pun la îndoială autenticitatea Cărții Epocilor Bisericii. Noi știm că Lee Vayle a fost cel care a editat Cartea și a pus-o împreună. El a făcut toate corectările gramaticale, acest lucru este adevărat. Dar există unii oameni cărora le este teamă că Lee Vayle a introdus multe din părerile lui și s-ar putea să nu fie sută la sută ceea ce și-a dorit fratele Branham. Ați auzit aceasta vreodată? (Amin). Eu nu cred aceasta pentru că fratele Branham a promovat foarte mult această Carte și ne-a spus că ar trebui s-o obținem pentru că va răspunde la întrebările noastre și va fi bună pentru noi.
Și de ce ar vrea Dumnezeu ca un profet să aducă confuzie când Dumnezeu nu este autorul confuziei? Nu putea Dumnezeu să vegheze asupra acestei Cărți? Dumnezeu putea să împiedice să apară această Carte și să nu o păstreze, dacă ar fi fost greșită.
Noi știm că ei au vrut să scoată și o carte cu cele șapte Peceți.; fratele Branham a dorit și el să facă același lucru, cum a făcut cu Cartea Epocilor. Câți știți aceasta? A fost dorința lui s-o facă și s-o editeze într-un fel în care să aibă sens, astfel ca oamenii s-o poată citi.
Pentru că există multe lucruri pe care fratele Branham le-a învățat în zeci de mesaje, el a adunat toate acestea și a fost foarte concis în felul în care a adus învățăturile doctrinare în această Carte. Așa a vrut el să facă, a fost dorința lui. Corect? Și el a vrut să facă același lucru cu cele șapte Peceți. Ei urmau să scoată o Carte cu cele șapte Peceți, dar Dumnezeu nu a lăsat să se concretizeze aceasta pentru că nu a fost necesară editarea celor șapte Peceți.
Da, Dumnezeu a avut în scenă un profet care a corectat și editat Cartea Epocilor Bisericii, și am câteva citate pe care le voi citi.
În anul 1965, în mesajul Unșii din timpul sfârșitului, profetul a spus:
„Acum, Lee, acolo pe Carte apare numele tău…” El vorbește despre Cartea Vieții. „…Vedeți? Tu ai rezolvat-o. Și voi care sunteți aici și afară, în legătură, dr, Vayle stă aici. El aranjează gramatical această Carte a celor șapte Epoci ale Bisericii. Problema a venit sau întrebarea despre numele scoase din Cartea Vieții Mielului. Vedeți, aceasta i-a frământat pe mulți slujitori, dar așteptați până când primiți Cartea, și veți înțelege dacă aveți Lumină în voi. Vedeți?”
Fratele Branham a susținut această Carte în mod absolut. Voi puteți lua această Carte, apoi să vă întoarceți la Mesaj și să găsiți un subiect pentru care ar trebui să cercetați ani de zile prin Mesaje până le găsiți pe toate; dar este foarte bine să-l aveți comprimat și concis.
Iată încă un citat tot din anul 1965, din mesajul Un om care fuge din prezența lui Dumnezeu:
„Cele șapte Epoci ale Bisericii sunt gata. (Este adevărat frate Vayle?). Și sunt la tipărit acum. Știu că le vreți pentru că ele răspund la multe întrebări care sunt pe inimile voastre…”
Așa am citit? „…Cele șapte Epoci ale Bisericii, sunt gata…Știu că le vreți...” Că doriți să primiți această Carte, „…pentru că ele răspund la multe întrebări care au fost în inimile voastre.”
Un alt lucru pe care trebuie să-l înțelegeți despre această Carte, este că ea a fost încă în curs de corectare gramaticală și editare până în anul 1965, așa că fratele Branham a adăugat Pecețile în această Carte. Deci, nu este vorba numai despre cele șapte Epoci ale Bisericii, ci după deschiderea Peceților, fratele Branham a introdus și ceea ce a fost învățat în Peceți. Totul merge direct în această Carte, așa că aceasta este o Carte post Peceți, iar descoperirile care au fost desfășurate după Peceți, le veți găsi în ea. O, acest lucru nu este secundar față de Peceți, această Carte nu este ceva ce trebuie corectat de Peceți, ci această Carte are adevărurile și tainele care erau sub cele șapte Peceți. Toate sunt în această Carte (fratele Chad arată Cartea Epocilor Bisericii). Este clar?
De aceea când citesc din această Carte, aș putea închide pe cineva, dar eu nu vreau să închid pe nimeni. Fratele Branham a susținut această Carte; a corectat-o, a editat-o și a spus că trebuie s-o aveți pentru că va răspunde la multe întrebări care sunt în inimile voastre. Despre ce vorbea? Vorbea în special, despre scrierea numelui în Cartea Vieții sau dacă numele poate fi scos din Cartea Vieții, adică lucrurile în care vom intra când vom vorbi despre Cartea Vieții.
Această întrebare va primi răspuns în Cartea Epocilor Bisericii. Suntem de acord? Acestea sunt întrebările noastre și acesta este subiectul nostru și vom merge la locul unde fratele Branham vorbește despre aceasta.
Eu am găsit o mulțime de alte citate în care vom intra. Primul loc din care vreau să citesc, este Epoca Bisericii Sardes. Noi am vorbit despre Suveranitatea lui Dumnezeu, iar acum vom atașa Suveranitatea lui Dumnezeu de Cartea Vieții.
Acum vreau să mă întorc la un citat pe care l-am citit din mesajul Unșii din timpul sfârșitului, vorbit în anul 1965:
„…dr. Vayle stă aici. El aranjează gramatical această Carte a celor șapte Epoci ale Bisericii. Problema care a venit sau întrebarea, este despre numele scoase din Cartea Vieții Mielului.” Noi tocmai am citit aceasta mai sus: „Posibilitatea scoaterii unui nume din Evidențele lui Dumnezeu, merită mai mult decât un studiu obișnuit.”
Deci, fratele Branham a spus:
„Aici este întrebarea despre numele scoase din Cartea Vieții Mielului. Vedeți? Aceasta i-a frământat pe mulți slujitori, dar așteptați până când primiți Cartea și veți înțelege dacă aveți Lumină în voi. Vedeți?”
Acolo este întrebarea, dar fratele Branham ne spune să mergem în Cartea Epocilor Bisericii pentru a primi răspunsul la această întrebare deosebită,despre numele scos din Cartea Vieții Mielului; de aceea, voi citi de aici, din Epoca Bisericii Sardes:
„Posibilitatea scoaterii unui nume din Evidențele lui Dumnezeu, merită mai mult decât un studiu obișnuit…”
De aici și până la sfârșitul acestui capitol, fratele Branham face un studiu de douăzeci de pagini despre acest subiect.
„Până acum, majoritatea studenților au tras doar o concluzie, că Dumnezeu pune numele celor născuți din nou în Cartea Vieții Mielului, în momentul renașterii lor, și dacă din vreun motiv acel nume este scos, locul în Evidență va rămâne pur și simplu gol, așa cum a fost înainte ca să fie pus acolo. Aceasta este sută la sută opus față de ceea ce învață, de fapt, Cuvântul. Chiar de la începutul studiului nostru, vreau să se știe că nu există nici o Scriptură care să învețe că în prezent Dumnezeu întocmește o Evidență a numelor. Toate acestea s-au făcut înainte de întemeierea lumii, așa cum vom arăta în curând.”
Așadar, nu există nici o Scriptură care să spună că Dumnezeu adaugă nume în Cartea Vieții Mielului; Dumnezeu nu așteaptă ca oamenii să meargă la altar. El nu spune: „Oh, ei vin, vin, vin! Nu vă mișcați…Mi-au mărturisit Numele. (fratele Chad aleargă). Ei bine, sunt în Carte! Sunt atât de fericit că au venit!” Dumnezeu nu face aceasta. Dumnezeu știa că vor veni înainte de întemeierea lumii, și atunci le-a pus numele în Cartea Vieții, atunci a hotărât că îi va pecetlui cu Sângele Său, deoarece atunci a hotărât că Sângele vărsat al Mielului va fi prețul de răscumpărare pentru toți cei din Carte. Punct! Și nu a mai adăugat nici un nume acolo.
Dacă prin credință, credeți că numele vostru este în acea Carte, ați avut de-a face cu Ea. Ce puteți face în privința aceasta? Nimic, doar să-L slujiți pe Dumnezeu.
Să mergem mai departe. În mesajul Legământul harului lui Avraam, din anul 1961, fratele Branham a spus:
„Când a fost înjunghiat Mielul? În urmă cu două mii de ani la Calvar? Nu! În ochii lui Dumnezeu, El este Mielul înjunghiat înainte de întemeierea lumii.
Când Dumnezeu a văzut ce a făcut Satan, Și-a pus în aplicare Planul pe care-l făcuse mai înainte, deoarece El știa că Îl va trimite pe Fiul Său și va fi o Ispășire pentru păcatele noastre. În mintea lui IeHoVaH, Mielul a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii, și tot atunci v-a pus numele în Cartea Răscumpărării. Slavă! Aceasta a făcut El. Da, Dumnezeu a făcut aceasta. Atunci de ce ne mai temem?”
De ce vă este frică? Vedeți? Dumnezeu nu este aici pentru noi, ci noi suntem aici pentru Dumnezeu. Dumnezeu nu este aici ca să-Și exercite autoritatea asupra voinței noastre prin ceea ce cerem sau dorim în această viață; El nu este aici pentru a-Și exercita puterea, autoritatea și stăpânirea asupra voinței noastre; noi suntem aici pentru a-I exprima voința. Și atunci când Îi exprimăm voința și ajungem într-o nevoie, fie că este o vindecare, ajutor financiar sau o criză în viața noastră, pentru că suntem într-o stare căzută și într-o lume căzută, El a plătit prețul prin Jertfa care ne eliberează prin puterea de cumpărare a Sângelui ca să ne ajute în timp de nevoie. Nu pentru că ne dorim noi aceasta, ci pentru că suntem în procesul de a-I exprima voia. El știa că vom ajunge într-un punct în care vom avea nevoie de vindecare în timpul nostru, și pentru a continua să-Și exprime voia, a cumpărat vindecarea noastră, astfel încât să ne poată vindeca în funcție de scopul Său și de plăcerea sa, nu pentru că vrem noi să fim vindecați. Nu este adevărat? O, dacă am putea doar să ne corectăm gândirea!
Fratele Branham a întrebat pe cineva: „De ce vrei ca Dumnezeu să te vindece?” Ce motiv ai ca să-i ceri aceasta? Care este scopul tău pentru care vrei să fii vindecat? Numai ca să poți continua să câștigi mai mulți bani? Doar ca să trăiești mai mult și să prosperi? Sau urmărești voia și scopul lui Dumnezeu? „Doamne, sunt aici jos și încerc să Te slujesc cât pot de bine. Îmi conduc familia, lucrez în biserică, mărturisesc, încerc să fiu o lumină, dar Satan stă aici și încearcă să mă împiedice în lucrarea la care m-ai chemat. Te rog să mă vindeci ca să pot continua în voia Ta, ca să primești ceea ce ai hotărât.” În felul acesta Îl aduci pe Dumnezeu în scenă.
Nu este vorba despre noi, ci despre El. Noi trebuie să ne corectăm gândirea. El nu este acolo sus doar ca să spună: „Oh, prin cine Îmi voi folosi puterea astăzi?” El nu este la dispoziția capriciilor noastre, nu este la dispoziția a copiilor Săi care Îl cheamă și nu Se grăbește să intre în acțiune doar pentru că spunem noi ceva; de aceea trebuie să ne rugăm prin Duhul, pentru că Duhul cunoaște mintea lui Dumnezeu.
În mesajul Legământul necondiționat făcut de Dumnezeu cu poporul Său, din anul 1954, fratele Branham a spus:
„Într-o zi, Avraam, nu mai mult decât orice alt om, din câte știm noi, a ieșit din Babilon, poate un idolatru; dar Dumnezeu, prin alegere…”
Dumnezeu alege, noi nu putem alege.
„…Dumnezeu face alegerea, noi nu putem alege. Dumnezeu face alegerea, noi nu avem nimic a face cu aceasta….” Cum poți să-L pierzi?
„…Omul a spus: „O, frate, L-am căutat pe Dumnezeu.” Nici un om nu L-a căutat vreodată pe Dumnezeu. Nu este nici un om care să-L caute pe Dumnezeu; nici un om în nici un moment și în nici o epocă, nu L-a căutat vreodată pe Dumnezeu.”
Știți, mulți oameni spun: „Astăzi L-am acceptat pe Isus ca Salvator. L-am acceptat pe Dumnezeu.” Întrebarea este: Dar Dumnezeu te-a acceptat pe tine? Aceasta este întrebarea, pentru că, dacă numele tău nu este în acea Carte, nu contează de câte ori Îl accepți tu pe Dumnezeu, Îl accepți pe Hristos , accepți Calvarul; dacă numele tău nu este în acea Carte, prin faptul că tu accepți ceva, nu poți să-ți pui numele în acea Carte. Întrebarea este: Dumnezeu te-a acceptat pe tine?
Cum știi că Dumnezeu te-a acceptat pe tine? Fratele Branham ne-a spus aceasta în mesajul Semnul:
„Dacă Dumnezeu a acceptat credința ta, îți dă pecetea botezului cu Duhul Sfânt, ca o dovadă că a primit credința ta.”
Nu este că toți spun despre propria lor dorință și voință, că: „Eu sunt mântuit!” Sau: „Îl am pe Hristos!” Nu este aceasta, pentru că nu este prin dorința noastră proprie, ci este prin voia și dorința Lui. De aceea a pus numele în Carte înainte de întemeierea lumii, și de aceea a prezentat Semnul în această zi, ca să le ofere copiilor Săi credincioși dovada că credința lor a fost acceptată și Sângele a fost aplicat. La aceasta se referă mesajul „Semnul.”
Să citim mai departe.
„Nici un om nu L-a căutat vreodată pe Dumnezeu. Nu este nici un om să-L caute pe Dumnezeu. Nici un om, în nici un moment, în nici o epocă, nu L-a căutat vreodată pe Dumnezeu. Este doar invers, Dumnezeu este Cel care îl caută pe om, nu omul Îl caută pe Dumnezeu. Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la mine, dacă nu-l atrage Tatăl Meu.” Este corect?”
Ioan 6.37 spune: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.”
În Ioan 6.43, Isus a spus: „Nu cârtiți între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
Cum ești atras la Hristos? Prin voia lui Dumnezeu.
În Ioan 15.16, Isus le spune ucenicilor Săi: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi.”
Știți, Isus a ieșit și a început să-i cheme pe ucenici să vină după El, pe Ioan și pe toți ceilalți. Sunt sigur că ei au făcut alegeri și au luat decizii în viața lor. „Arunc năvodul și părăsesc afacerea tatălui meu. Sau ar trebui să rămân aici și să-l ajut? Cred că acest Profet al lui Dumnezeu este Mesia, deci, ar trebui să-L urmez sau să rămân?” Ei au făcut alegeri în viața lor și au ales dacă vor rămâne sau vor merge; au ales dacă vor accepta sau nu chemarea Lui; au ales dacă vor merge să fie ucenicii Domnului sau nu. Vedeți? Ei au crezut că este alegerea lor, dar Isus le-a spus:
„Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.”
Cine a hotărât? Isus Hristos a hotărât. Noi nu putem decide aceste lucruri.
Nu Adam a fost cel care L-a căutat pe Dumnezeu când a păcătuit, ci Dumnezeu a fost Cel care a venit în grădină și l-a căutat pe Adam. Și așa a fost de fiecare dată.
Câți ați venit la Mesaj de la alte denominațiuni sau din lume? Ridicați mâna dacă ați căutat mai multă lumină sau o descoperire mai mare a lui Isus Hristos. L-ați căutat pe Dumnezeu ca să cunoașteți descoperirea celor șapte Peceți? Și eu sunt la fel ca voi, nici nu am știut nimic despre aceasta. Nu este că m-a interesat, eu nu am știut nimic așa că nu era nimic care să mă intereseze. Nu eu sunt cel care L-am căutat pe Dumnezeu, ci Dumnezeu m-a căutat pe mine; și la fel este cu voi. El v-a căutat.
Ați pornit voi să căutați o descoperire mai mare a lui Hristos? Ați pornit voi în căutarea tainei predestinării? Ați dorit voi să fiți pecetluiți în Împărăția veșnică? Nicidecum. Noi mergeam doar la treburile noastre, ne trăiam viața ca întotdeauna, dar Dumnezeu coboară și te caută. Aleluia! Iar noi vrem să punem întrebări: „Ei bine, cine nu a putut să audă? Cine aceasta? Cine aceea?” Este Dumnezeu! El știe unde se află Sămânța Lui; El știe în care pământ a căzut Sămânța Lui și El știe unde să pună Apă; El știe unde să pună Lumină. El știe că dacă este Sămânță, primește Apă și Lumină și prinde Viață.
Gândirea umană spune: „Dar, cum rămâne cu milioanele de oameni care nu au auzit Mesajul niciodată?” Aceasta este treaba lui Dumnezeu, nu este treaba noastră. Același Dumnezeu care te-a căutat pe tine și pe mine, va căuta fiecare Sămânță predestinată a lui Dumnezeu și o va aduce la Viață. Noi doar am primit har să facem parte din această Sămânță.
Prin lucrarea misionară, prin împărtășirea cu prietenii, prin mărturie, prin dăruirea unei Cărți, noi am primit har să facem parte din Ea; dar nu suntem noi, sau ei, ci totul este EL. Este Suveranitatea lui Dumnezeu.
Noi ne îngrijorăm de lucruri de care nu ar trebui să ne îngrijorăm, ci ar trebui să lăsăm toate lucrurile în mâna lui Dumnezeu.
În Cartea Epocilor Bisericii, fratele Branham a vorbit despre vasele pregătite pentru nimicire, a vorbit despre cei răi păstrați pentru ziua judecății; a vorbit despre Dumnezeu că a creat toate lucrurile, „…chiar și pe cei răi pentru ziua nenorocirii…” După ce a trecut prin acestea, a vorbit despre diferitele categorii ale celor care sunt în Cartea Vieții, ale celor care nu sunt în Cartea Vieții sau a celor care au fost scoși din Cartea Vieții și a ajuns la acest pasaj din Epoca Bisericii Sardes, unde a spus:
„Această porțiune din Cuvânt este greu de înțeles de mintea umană…”
Eu spun că este adevărat. De ce? Pentru că suntem într-un trup căzut și nu vedem lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Noi nu vedem întregul Plan și nu înțelegem cum se potrivesc perfect toate piesele de Puzzle. Noi vedem nepotriviri, vedem probleme, vedem nedreptate, vedem lucruri care ne fac să spunem în inima noastră: „Ah, nu știu ce să spun despre aceasta. Oh, aceasta nu-mi place!” De aceea este greu pentru mintea umană, pentru că perspectiva noastră din starea noastră de carne decăzută, este o perspectivă firească, pământească. Acesta este motivul pentru care trebuie să primim botezul cu Duhul Sfânt, trebuie să primim o înnoire a minții, trebuie să primim mintea lui Hristos.
Să citim mai departe:
„Această porțiune din Cuvânt este greu de înțeles de mintea umană, de aceea trebuie acceptată și crezută prin credință. Unii vor fi ofensați de ceea ce am spus pentru că ei nu reușesc să înțeleagă Suveranitatea lui Dumnezeu care arată că Dumnezeu este Dumnezeu!”
Eu mă bucur că El este Dumnezeu. Fratele Branham a spus:
„Dacă Dumnezeu nu ar fi ales omul, nimeni nu ar fi mântuit, pentru că nici un om nu L-a căutat vreodată pe Dumnezeu, ci Dumnezeu este Cel care l-a căutat pe om. Nici un om nu a avut vreodată dorința de a-L căuta pe Dumnezeu, ci Dumnezeu a avut dorința de a-l căuta pe om.”
Omul a dorit o religie, a dorit să se închine dar nu a dorit descoperirea adevărată a Adevărului lui Dumnezeu. Omul a dorit un dumnezeu al propriei lui imaginații. Toți oamenii din lume: musulmanii, hindușii, și chiar religiile creștine doresc să se închine unui dumnezeu al imaginației lor; ei nu doresc să se închine Dumnezeului Universului care este Singurul Dumnezeu adevărat, Dumnezeul creației. De aceea trebuie să credem prin credință.
„…ei nu reușesc să înțeleagă Suveranitatea lui Dumnezeu care arată că Dumnezeu este Dumnezeu. Și pentru că El este Dumnezeu, nimeni nu poate învinge sfaturile Lui sau să se împotrivească voii și scopului Său. Dar El, fiind Omnipotent, stăpânește în toate lucrurile și face tot ce vrea cu toată creația Lui, deoarece toate au fost create pentru plăcerea Lui.”
Mai jos, fratele Branham spune:
„Noi nu putem nega că El are dreptul să facă aceasta numai pe baza creației…”
Puteți voi să negați aceasta? Cine o poate face? Cine are dreptul să decidă? Este ca și cum o soră de aici din biserică, ar face două plăcinte cu mere și ar hotărî să-i dea una vecinului, și cealaltă altei familii; iar copiii ar veni acasă, și ar spune: „Hei, nu este corect! Vrem și noi plăcintă cu mere. De ce ai dat una acolo și alta la acela?” Atunci mama îi privește și spune: „Hei, eu am făcut plăcintele, așa că pot să le dau cui vreau.”
Dumnezeu a făcut totul și poate să facă tot ce vrea El. Acesta este Dumnezeul pe care vreau să-L slujesc. Eu nu vreau un dumnezeu care trebuie să cedeze sub presiunea unui grup de oameni care se roagă să facă ceva. Eu nu vreau să slujesc un dumnezeu care se va răzgândi pentru că mulți oameni cred că ceva este corect sau nu este corect. El a știut sfârșitul de la început, și eu vreau să slujesc un Dumnezeu care a hotărât ce avea să se întâmple înainte de întemeierea lumii și nu se va răzgândi niciodată. Acesta este Dumnezeul pe care vreau să-L slujesc, chiar dacă ar însemna că sunt în afara Planului Său. Eu vreau să-L slujesc oricum, pentru că dacă Dumnezeu nu este Dumnezeu, pentru noi nu există nici o nădejde. Singura nădejde pentru oricare dintre noi, este că Dumnezeu rămâne Dumnezeu.
Să citim mai departe:
„Totuși, El a mers chiar mai departe, pentru că, conform Romani 14.7-9, noi avem dovada de netăgăduit că Isus a plătit prețul de cumpărare al întregii lumi, de aceea El poate să facă așa cum vrea cu ai Lui. El are drepturi duble: unul, că El l-a creat; și în al doilea rând, Și-a vărsat Sângele ca să plătească tot, să-l răscumpere înapoi.”
Ce nu poate face El? Dacă vrea să te arunce în iad, ce poți face? Ce ai putea spune pentru a-I zădărnici voința? Voia Lui se va face și nu se schimbă pentru că voia Lui a fost hotărâtă în vremurile din vechime, înainte de întemeierea acestei lumi în care ne aflăm. Atunci a fost hotărâtă voia și scopul Lui, și nu se va schimba niciodată.
Să citim mai departe:
„Acum, dacă Îi atribuim lui Dumnezeu atotștiința, trebuie să acceptăm de asemenea, că El este desăvârșit în Înțelepciune și Neprihănire. Acest Plan de alegere și lepădare este Înțelepciunea lui Dumnezeu descoperită în toate epocile.”
Noi trebuie să avem încredere în Dumnezeu; trebuie să avem încredere în sfatul hotărât al propriei Sale voințe; trebuie să avem încredere că El este plin de Înțelepciune, este desăvârșit în Înțelepciune și desăvârșit în Neprihănire; că El este perfect drept și perfect corect; El va face întotdeauna ceea ce este corect și drept. Noi trebuie să avem încredere chiar dacă nu arată întotdeauna așa cum gândește mintea umană.
În mesajul Cel ce este în voi, din anul 1963, fratele Branham spune:
„Nimeni nu poate fi răscumpărat decât dacă a fost pus în Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii. Cine sunt ei? Eu nu știu. Nimeni nu știe. Înțelegeți? Numai singur Dumnezeu. Eu am încredere că numele fiecăruia dintre noi este în acea Carte. Dacă numele meu a fost acolo, sunt sigur că voi fi acolo; dar dacă nu a fost, eu nu voi fi acolo…”
Aceasta o spune profetul lui Dumnezeu.
„…Aceasta este tot. Vedeți? Aceasta depinde de Dumnezeu. „Nu depinde nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.”
Astfel, începem să ne uităm la acest lucru, este corect sau nu este corect? Cum poate aceasta? Cum poate aceea? Dar este ceva ce spune fratele Branham în mesajul Pecetea a treia, și este foarte reconfortant și de mare ajutor:
„Acum, el nu a observat aceasta înainte. De ce? Pentru că El era acolo înapoi, făcând lucrarea Sa de mijlocire. El sângera pentru popor și mijlocea pentru popor, până când ultimul suflet care a fost pus în Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii, vine înăuntru. Acolo urmează să fie un anumit număr și aceasta este. Aceasta este tot.”
Auziți ce spune mai departe:
„…Ceilalți nici măcar nu vor să vină înăuntru; ei nu doresc să vină înăuntru.”
Ei nu cerșesc să fie parte din Mireasă: „O, Te rog, Te rog, fă-mă parte din Mireasă.” Iar El spune: „Nu!” Ei nici măcar nu au dorința să vină și să-și supună complet viața lui Hristos. De ce? Cum poți veni dacă nu te atrage? Dacă te atrage, îți dă și dorința de a veni. Ce mare mângâiere să știi că faci parte din aceasta. Dacă te cheamă, ai și dorința, dar aceia, nici măcar nu doresc.
Știu că spuneți: „Ei bine, există mii și mii de oameni care cred Mesajul, și cu siguranță nu sunt toți Mireasă.” Nu, nu sunt, dar vedeți, nu este că au o mare dragoste sau dorință. Unii oameni de la Mesajul orei Îl slujesc pe Dumnezeu de frică, pentru că le este frică: „Dacă nu cred aceasta, voi fi dat afară. Mi-e frică. Trebuie să mă aliniez la acesta și ar fi bine să înțeleg toate acestea.” Aceasta nu este o dorință de a-L avea sau de a-L cunoaște pe Dumnezeu; nu este o dorință pentru El, ci este o dorință de a fi în siguranță. „Pentru că mi-e frică. Dacă mă voi mișca de la aceasta, nu voi fi în siguranță.”
Nu-ți face griji! Dumnezeu va aranja circumstanțele, totul va fi curățat până la timpul final. Sunt unii care-L slujesc din frică, dar el nu vorbește despre aceștia, ci vorbește despre cei care au o mare dorință interioară și dragoste pentru Dumnezeu, care doresc să facă parte din Mireasă, care se identifică cu Hristos pentru a locui cu Dumnezeul Cel viu; oameni care doresc aceasta mai mult decât viața. Aceștia sunt cei cărora le vorbește, nu cei cărora le este frică să nu fie scoși afară și lăsați în urmă. Frica nu este un motiv; frica nu vă face să obțineți ceea ce doriți pentru că frica nu vine de la Dumnezeu.
Dar, oh, dacă înăuntru este ceva, nu poți să-L scuturi, nu poți să-L negi pentru că nu tu L-ai pus acolo. Nu L-ai cumpărat, nu poți să-L vinzi, și nimeni nu ți-L poate lua pentru că înăuntrul tău este un dor după Dumnezeu, un dor de Hristos, nu de un dumnezeu imaginar, pentru că de fiecare dată când Îl văd descoperit în Cuvântul Său, Îl iubesc mai mult, chiar și când este contrar cu ceea ce obișnuiam să cred. Neg ceea ce credeam și Îl iubesc mai mult.
De fiecare dată când aud profetul lui Dumnezeu că spune ceva, și este total opus felului în care credeam, îmi resping gândirea și accept ceea ce a spus el pentru că Îl iubesc mai mult pe Dumnezeu datorită dorinței care este în inima mea. Eu nu slujesc un dumnezeu imaginar; nu slujesc un dumnezeu după propria mea închipuire, ci Îl slujesc pe Dumnezeul Universului, care a coborât în această epocă și ne-a împărtășit ceea ce era în partea din spate a minții Sale, totul până la Răscumpărare. El a început să vorbească și să Se descopere prin gura profetului, iar cei care au dorință pentru El, Îl iubesc și nu se tem că nu fac parte din Aceasta; ei nu se tem să accepte anumite învățături. „Oh, trebuie să fiu botezat în Numele lui Isus Hristos, trebuie să-l accept pe profet, altfel voi pierde aceasta.” Nu, tu nu Îl ai încă. Dar când Dumnezeu atinge acea Sămânță a Vieții pusă acolo când te-ai născut, care a fost acolo înainte de a te naște; când în tine există acel Germen de Viață, când există Ceva care este trezit de Cuvântul orei, tu nu poți șterge niciodată acel lucru.
Dacă Îl slujești pe Dumnezeu din cauza iubirii pentru soțul tău, sau din cauza iubirii ce o ai pentru mama ta sau tatăl tău; dacă Îl slujești pe Dumnezeu pentru că iubești biserica, sau ești în Mesaj pentru că te temi să nu fii… atunci aceasta nu este învierea Seminței.
Când Sămânța este însuflețită, chiar dacă soțul meu nu crede, chiar dacă părinții mei nu cred, chiar dacă toți copiii mei mă părăsesc, chiar dacă fiecare persoană din biserică va cădea, eu încă Îl iubesc pe El. Aleluia! Dacă poți să te găsești în această poziție, de ce să-ți fie frică? Dar dacă te găsești în poziția de a sluji din cauza altuia, sau dacă te supui anumitor lucruri pentru că zici: „Mă tem să nu o fac.”, dacă te afli în poziția aceasta, trebuie să te rogi și să spui: „Doamne, nu o am încă.”
Doamne, dacă aici există o Sămânță de Viață veșnică, las-o să prindă viață. Am nevoie să fiu motivat de altceva decât de o emoție umană, de dragostea umană sau de o afecțiune pentru oameni, am nevoie să fiu motivat de altceva decât de înțelegerea intelectuală. Trebuie să fiu motivat de altceva decât de teama că nu fac parte din Mireasă; trebuie să fiu motivat de dragostea Ta.
Noi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne însuflețească dorința din inima noastră, nu dorința minții, nu dorința duhului pe tărâm uman, ci dorința sufletului. Dar, oh, este dorința sufletului! Ce mângâiere! Ce mângâiere să știi că Dumnezeul Universului este Suveran și că a plasat Sămânța în interiorul câtorva oameni de pe planetă; nu în mulțimi, nu în majoritatea, ci doar în câțiva oameni de pe pământ. El a pus Ceva în interiorul lor, în cei despre care El știa înainte de întemeierea lumii că vor fi Acolo. Acel Ceva va fi însuflețit la viață atunci când va intra în contact cu Cuvântul descoperit, și Acesta va încolți iar ei vor avea dorința să se unească cu Hristos. Ce mângâiere dacă găsești aceasta în sufletul tău astăzi! Ce mângâiere!
În 2Petru 2.9, citim:
„…Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, și să păstreze pe cei nelegiuiți, ca să fie pedepsiți în ziua judecății.”
Domnul știe cum să facă lucrurile. Noi privim la aceasta și spunem: „Oh, să-i păstreze pe cei nedrepți ca să fie pedepsiți în ziua judecății? Este atât de trist!” Dar care este prima parte a versetului? „Dumnezeu știe cum să-i izbăvească din ispite pe cei evlavioși.” Aleluia!
Dacă faci parte din El, Dumnezeu știe cum să te scape de orice ispită, din orice încercare, din orice dificultate, din orice îndoială, din fiecare împrejurare în care te afli. Dumnezeu știe cum să te elibereze. De ce? Pentru că înainte de întemeierea lumii, dorința Lui a fost pentru tine și nu Se va răzgândi doar pentru că ești într-un proces, ești într-o ispită sau eșuezi.
Să mergem la Romani 8.29-30, apoi vom încheia. Vom citi de la versetul 28:
„De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați după Planul Său.
Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați.
Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.”
S-a terminat! În mintea lui Dumnezeu, toată lucrarea s-a terminat. Noi am ajuns deja în proslăvire. De ce? Pentru că este mintea Lui Dumnezeu. Acum, versetul 31:
„Deci, ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”
Dacă în mintea lui Dumnezeu suntem predestinați, cunoscuți, hotărâți, și proslăviți, „ce vom spune în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine va fi împotriva noastră?” Eu nu pot eșua niciodată dacă sunt în acel loc. Ce mângâiere!
Știți, dacă nu ești sigur că ești în acel loc, dacă pur și simplu nu știi și ai întrebări; dacă nu știi că este pentru tine, ceva din tine trebuie să vină repede la viață. Dorința după Dumnezeu nu este frică, această dorință nu este umană, nu este intelect, ci ne este dată de Dumnezeu, și vine dinainte de întemeierea lumii și te atrage înapoi la Locul de unde ai venit, înapoi la original. De ce? Când auzi Mesajul orei…
Știți, când eu L-am auzit, nu mi-a plăcut foarte mult pentru că era contrar cu tot ceea ce am crezut vreodată. Nu chiar tot, dar aproape tot ce am crezut din Biblie că era adevărul, era invers, era opus, mergea în direcție opusă, și aceasta nu mi-a plăcut, nu m-am simțit bine; dar Ceva în interiorul meu, indiferent cât de mult s-a împotrivit mintea și firea mea, Ceva din interiorul meu spunea: „Oh, nu pot explica.” M-am speriat, așa că am îngenuncheat, și am zis: „Doamne, ajută-mă să nu cred o învățătură falsă; ajută-mă să nu cred într-un profet fals. O, Doamne, trebuie să mă ajuți.”
Știam că în mine era Ceva care era atras de ceea ce auzeam pe casete, dar era atât de contrar minții mele, încât eram speriat de moarte. Nu era că aș fi vrut să alerg după Mesaj cu tot ce era în mine, dar nu puteam să stau departe. Prima mea reacție a fost să mă gândesc că acest lucru este diferit, este ciudat, este fals, dar exista Ceva, o rezonanță în interiorul meu când auzeam acele cuvinte din predică, și Ceva m-a lovit, dar nu în urechi, ci în interiorul meu și chema la viață, chema Viața care se afla în Sămânță. O chema, o chema, și o chema, iar eu nu am putut face altceva decât să-I răspund. Amin. De aceea suntem aici, pentru că răspundem la chemarea Vieții, să ieșim la Lumina Soarelui. Această Lumină strălucitoare a Soarelui, Apa Cuvântului și Prezența lui Dumnezeu cheamă acea Sămânță să iasă la Viață, și tot ce facem noi, este să răspundem și să ne întoarcem la El înainte de a lovi pământul; și vom fi Sămânță mult după ce vom părăsi pământul.
Câți ne găsim Acolo? Ce mângâiere pentru noi!
Să cântăm cântarea, „El îmi știe numele.”
„Eu am un Creator, ce viață mi-a dat.
Înainte de-a fi fost, eram în mâna Sa!
Îmi știe numele! Îmi știe orice gând!
Îmi vede lacrima! M-aude atunci când strig!
Eu am un Tată bun, ce m-a salvat!
Și niciodată El, nu mă va lăsa.”
Dacă acest cântec este adevărat pentru tine, numai tu știi aceasta. Nimeni altcineva nu îți poate spune, dar când cânți cuvintele acestui cântec, numai tu știi dacă sunt adevărate sau nu. Dacă poți cânta aceasta cu credință, știind că este adevărat, de ce ne mai temem pe acest pământ? Nu există nimic de care să ne fie frică, nu este nimic de care să ne îngrijorăm; nu există anxietate, nu există stres, nu există presiune în această descoperire, așa că, atunci când experimentăm presiune, stres, anxietate, frică și depresie, este din cauză că, într-un fel, lumea ne-a îndepărtat de acea Realitate și trebuie să stăm în continuu în Cuvânt, până când ne aduce întreaga Realitate înapoi, la acest adevăr: „Eu am un Creator care îmi știe numele, îmi știe inima.”
El trebuia să-mi știe numele pentru că trebuia să știe ce să scrie în Cartea Lui înainte de facerea lumii. Eu știu că sunt în Carte. Aleluia!
Știți, eu n-am citit niciodată Cartea, dar în inima mea este Ceva care îmi spune că sunt Acolo., și prin credință, cred că sunt Acolo. Prin credință este realitate pentru mine. Nu este ceva mistic, un basm, ci este realitate. „Unde este realitate, frate Chad?” În inima mea. Este reală și nu poți să mi-o iei. Aleluia! Ar trebui să fim cei mai fericiți oameni. Și liberi, suntem cei mai liberi oameni de pe fața pământului.
Dumnezeu nu a făcut niciodată, în nici un alt timp, atât de multe pentru a dovedi unui popor cine este, ce este Adevărul și unde se încadrează în acest Adevăr, așa cum a făcut-o în zilele noastre. Ar trebui să fim total eliberați de această lume. Aleluia!
Eu sunt gata pentru eliberarea finală, când acest chip vechi ticălos, este schimbat într-un chip ca al Lui, și mă duc să-L întâlnesc în cer. Aceasta este ziua după care tânjesc, acesta este lucrul de care sunt interesat. Aleluia!
Fratele Chad împreună cu bătrânii și adunarea se roagă pentru fratele Steve, care a fost rânduit de Domnul în slujba de diacon.
Știți, zilele trecute am vorbit cu fratele Steve și cu sora și am spus: „Nu cu mult timp în urmă, eu eram într-o poziție confortabilă, în care pui totul deoparte. Dacă era un conflict, o problemă, o întrebare, spuneam: „Ei, bine, du-te acolo. Nu sunt chemat s-o fac eu. Du-te acolo.” A fost o poziție confortabilă în care mă aflam și întotdeauna am crezut că este treaba bătrânilor, a celor care își asumă responsabilitatea, iar eu treceam, treceam, treceam; dar după un timp, am început să mă gândesc: „Nu mai sunt un copil și nu este corect să las totul pe generația de dinainte și să nu-mi asum partea mea de sarcină.” Îi mulțumeam lui Dumnezeu pentru bărbații și femeile care stau la datorie în poziția lor, și nu renunță.
Ei spun: „Aceasta este responsabilitatea mea, și mi-o voi asuma.” Fie că este vorba de a preda la școala duminicală, fie că este vorba de vizitarea deținuților, fie că este vorba de pregătirea meselor pentru oameni, de administratori, diaconi sau slujitori, ei nu spun: „Voi aștepta s-o facă altcineva,” ci ei spun: „Nu o voi rata, este timpul meu. Este vremea să-mi asum responsabilitatea în trup.”
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.
„Pentru cruce-Ți mulțumesc. Pentru prețul ce-ai plătit.
Ai purtat păcatul meu, rușinea mea.
Mi-ai dat har minunat!
Mulțumesc că m-ai iubit, și pe cruce Te-ai jertfit.
Sunt spălat cu Sânge sfânt, și pot să cânt,
Mielului ce m-a salvat.
Vrednic ești Isus să fii încoronat!
Pe pământ și-n ceruri sus, domnești victorios!
Să fii înălțat, Rege Preaînalt!
Tu mântuire ne-ai adus. Vrednic ești Isus!”