Bună dimineața, prieteni. Ventilatoarele acelea m-au cuprins.
Suntem fericiți să fim aici în această dimineață, și voi vorbi cu voi doar câteva momente. Nu cred că fratele Neville a avut vreodată un anumit loc din Scriptură din care să țină școala duminicală, așa că și noi Îl vom lăsa pe Duhul Sfânt să ne călăuzească oriunde dorește El sau din ce capitol vrea să citim. Îmi place acest fel; atunci nu mai este o rutină regulată cu privire la aceasta, nimic formal, doar o primim ca de la Domnul și mergem drept înainte.
Am fost cam ocupat. Noi am avut o adunare minunată la Tabernacolul Cadle. După părerea mea, cea mai minunată parte a acesteia, pe lângă vindecare, a fost chemarea la altar de seara trecută, unde s-au dus în rând sute și au umplut tot spațiul de la altar, fiecare interval și sus și jos, pe laterale, unde oamenii au venit la Domnul Isus Hristos. La urma urmelor, acesta este cel mai important lucru, să vezi oamenii fiind născuți din nou, venind în prezența lui Dumnezeu.
Vedeți, micuțul grup de aici, noi nu avem nicio denominațiune sau vreo relație de membri. Noi avem doar părtășie unul cu celălalt, iar celor ce vin înăuntru, le predicăm Evanghelia.
În dimineața aceasta, vreau să remarc doi prieteni dragi, pe care-i cunosc foarte bine și stau acolo în spate.
Ei sunt de sus din… cred că sunt… Omul cu bomboana, unde locuiești, frate? Eu nu pot… Și fratele de lângă tine? Iowa, așa este. Venind pe drum, el își mânca bomboana. Ar fi trebuit să știu unde locuiești, nu-i așa? Noi suntem foarte recunoscători să-i avem astăzi aici, pe prietenii noștri care ne vizitează. Ei se pregătesc, cred, să meargă în Canada.
Apoi vin la următoarea adunare care va începe săptămâna aceasta, în ultima parte a acestei săptămâni, pe data de douăzeci și trei la Minneapolis, la Oamenii de Afaceri Creștini.
Joi seara va fi la Chicago, la Chicago Evanghelic Tab… cred că este Biserica Philadelphia, da, pe joi, joia aceasta seara, în Chicago.
În această după-amiază trebuie să fim la familia Junior Cash, cam la ora două (dacă totul merge bine), pentru dedicarea acelui Tabernacol. Cred că a spus că are și câțiva muți care… S-a dus în jur povestea despre mutul care a fost vindecat la Indianapolis, care s-a născut mut, avea cam douăzeci și opt de ani și niciodată nu a vorbit sau auzit. Astfel, ei aduc acolo niște muți, în această după-amiază. Dacă aș putea doar să merg acolo și să mă rog pentru ei! Este pe vechiul Drum Statal 3, chiar deasupra lui Charlestown, dacă voi putea ajunge.
Acum am niște lucruri foarte obositoare pe care trebuie să alerg să le fac imediat, iar mâine trebuie să mergem într-o călătorie în Kentucky. Este ceva ce mă ține cam ocupat. Dar, după ce trec prin aceste adunări, am puțin timp, o mică vacanță. Mă voi întoarce cam în șase săptămâni. Voi merge în Canada și apoi spre Coasta de Vest. Deci fiți în rugăciune pentru mine, deoarece am multe decizii de luat chiar acum, decizii cu adevărat importante; rugați-vă pentru mine, fiindcă voi fi dependent de voi să vă rugați pentru mine.
Serviciul de seară este al scumpului nostru păstor, fratele Neville, care a fost întotdeauna inspirat. Într-o dimineață, m-am gândit că voi intra, mă voi așeza și îl voi asculta vorbind. Dar el este un om care are multă politețe și cum vede pe cineva, îi dă întâietate. Cred că aceasta este Scriptural: „Dați-vă întâietate unul celuilalt.” Vedeți? Mie îmi place aceasta. Și sunt sigur că noi toți suntem fericiți că fratele Neville, păstorul nostru, este acest fel de persoană. Ce este un om, este în inima lui. Vedeți? Și el, exprimându-se așa arată ce este.
Acum, am fost cam… Ei bine, sincer, am umblat vreo treizeci și cinci de minute și sunt cam nehotărât cu ce să încep pentru că am trei locuri scoase din Scriptură. Unul dintre ele este din 1 Petru, celălalt este din Cartea lui Iuda și unul din Apocalipsa. Acum, de unde vom începe de această dată? Domnul să ne ajute și să ne binecuvânteze din belșug, în timp ce privim la El.
Sper că ventilatorul acela nu face prea mult aer la nimeni. Nu-i așa? Cred că este mai ales pentru amvon, nu-i așa, frate Cox? Da, păi, eu sunt bucuros, desigur. Mie îmi face mult rău fără o acoperitoare pe vârful capului… Femeile ar trebui să aibă o acoperitoare acolo sus (pe vârful capului), dar cred că bărbatul nu are. Îl părăsește (părul) și porii nu se închid niciodată acolo unde cad firele de păr. Astfel, la cel mai mic curent, sunt răgușit în câteva minute. Așadar, eu trebuie să fiu atent la aceasta. Vârsta, bătrânețea îți face ceva, nu-i așa?
Ei bine, haideți să încercăm Cartea lui… Mă tem că voi ajunge prea adânc dacă încerc să intru în Cartea lui Iuda acum, pentru că este despre „împotrivirea lui Core, rătăcirea lui Balaam și au pierit într-o răscoală ca a lui Core” și probabil ne ia prea mult timp. În dimineața aceasta, noi vrem să ne rugăm pentru bolnavii care sunt aici.
Să deschidem la Apocalipsa și să luăm de acolo doar un verset sau două, pentru a obține un mic context și pentru a învăța câteva minute, până când vor ieși copiii. Apoi, vom încheia și ne vom ruga imediat pentru cei bolnavi. Acum, Cartea Apocalipsei este ultima Carte a Bibliei și această Carte spune că nimeni din cer, de pe pământ sau de sub pământ, nu a fost vrednic sau capabil să ia Cartea, să o deschidă sau să-I rupă Pecețile, sau altceva. Niciun arhiepiscop sau oricine ar fi el, nu era vrednic și nu avea cum s-o facă. Și atunci a venit Mielul, care a fost junghiat înainte de întemeierea lumii, și a luat Cartea din mâna dreaptă a Celui ce stătea pe Tron, și pentru că El era vrednic, a deschis-O și I-a rupt Pecețile.
Să-I cerem deci, să le dezlege El în dimineața aceasta și să le deschidă, în timp ce ne plecăm capetele pentru un moment.
Tatăl nostru ceresc, Îți suntem recunoscători pentru privilegiul de a veni la Tine pe calea rugăciunii, și pentru credință, fiindcă avem credință că vei onora orice Îți vom cere.
Și nu pentru că Îți cerem noi, ci pentru că dăm ascultare la ceea ce ai spus Tu: „Cereți și veți primi. Voi nu aveți pentru că nu cereți; și nu cereți pentru că nu credeți.” Tată, nouă ne place să-Ți cerem, deoarece credem că primim ceea ce am cerut. Și primul lucru, Tată, în această dimineață mă rog pentru propriile mele păcate și pentru păcatele acestei adunări. Cu smerenie, Îți cer iertare pentru toate păcatele neascultării, pentru păcatele omiterii sau orice ar putea fi. Dumnezeule, Te rugăm să ne cureți inimile și sufletele chiar acum, de toate nedreptățile, păcatele și fărădelegile. Și lasă Duhul Sfânt să înnoiască în noi un fel corect de inimă și gândire, ca să-Ți slujim. Dă-ne aceasta, Tată.
Te rugăm să vindeci toți bolnavii și suferinzii și prin Cuvânt, pentru că „Credința vine prin auzire, prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.”, fă ca Duhul Sfânt să vină înăuntru, să ia Cuvântul, să-L pună în inimile noi, proaspete și curate, și să-L planteze acolo cu multă credință, care doar îi va muta mai sus, mai sus pe cale, până când vor fi în prezența Domnului Isus și vor primi vindecarea și binecuvântările pe care le cer. De aceea venim să Te rugăm și să-Ți cerem să fim curățați, lustruiți, vindecați și puși înapoi în slujbă, Doamne, ca să Te slujim în fiecare colțișor în care ne-ai trimis să-Ți slujim. Îți cerem aceasta în Numele Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu. Amin.
Cartea Apocalipsa a fost pecetluirea ultimei mărturii a Domnului Isus. „Și a fost dată…” Primul capitol, de aici vom începe. Mă gândeam că poate ar trebui să începem cu alte simboluri. Acum, toată Cartea este scrisă prin simboluri. Aproape că nu există nimic direct în Cuvânt, pe care să-l poți scoate afară și să spui: „Este prin simboluri.” Dar Dumnezeu are o cale de a face aceasta și un motiv pentru care o face. Dumnezeu nu face nimic fără să aibă un motiv în spate. Are cineva (aceasta este pentru clasă) un gând cu privire la motivul pentru care a făcut El aceasta? Iată-l! El a făcut aceasta ca să poată ascunde aceste lucruri de ochii celor înțelepți și pricepuți și să le descopere pruncilor, care le vor învăța. Nu este El bun să ne facă așa?
Acum, dacă marii învățați și așa mai departe, ar avea toată Evanghelie în felul în care au așezat-o ei, ar trebui să ne plecăm în fața acesteia. Atunci ei ar veni și ar face tot felul de tradiții și lucruri și am avea un timp îngrozitor. Ei ar veni cu vorbirea lor, în felul lor savant, păi, ar trece peste capetele noastre și nu am ști nimic despre aceasta. Dar suntem atât de mulțumitori că bunul nostru Tată ceresc a avut milă de săraci și de analfabeți, așa cum sunt și eu, și ne-a promis, mie și vouă, că dacă ne așezăm și cerem, El se va descoperi pe Sine pentru noi. Nu este minunat? Toate crezurile noastre, toate emoțiile și tot ce am primit, toate acestea sunt doar adăugate.
Există un singur lucru pe care orice persoană trebuie să-l facă pentru a-L cunoaște pe Hristos: „Crede cu toată inima ta în Domnul Isus, și vei fi mântuit.” Acum, noi avem diferite forme de botez, avem diferite crezuri și diferențe în lucrurile pe care le face și mici lucruri puse la punct. Dar toate acelea sunt lucrarea omului. Noi doar luăm aceasta și facem o mică problemă din ea. Prezbiterienii, evanghelicii, fundamentaliștii și așa mai departe, penticostalii, oamenii sfințeniei, Calviniștii și toți, au câteva teorii care-i conduc și fac din ele doctrine. Cu adevărat, singurul lucru este să crezi în Domnul Isus. Și El a spus: „Cercetați Scripturile, căci ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine.”
Atunci, cât este de simplu, pentru că nu cotează cât de analfabetă (adică „needucată”) este o persoană, ea poate fi la fel de sfântă și evlavioasă ca un arhiepiscop. Vedeți? Nu este minunat? Indiferent cât ești de dezamăgit, fie că ești un monarh sau un vagabond de pe stradă, Dumnezeu te iubește la fel și a murit la fel și pentru prostituată și pentru monarh. Vedeți? Da. Când te gândești la aceste lucruri, se schimbă totul, nu-i așa? Îți schimbă întreaga atitudine mentală; îți schimbă toată atitudinea față de Dumnezeu.
Uneori, voi înclinați puțin spre alegere. Acesta este motivul pentru care m-am schimbat în dimineața aceasta de la Petru; pentru că ultimele dăți, aici am bătut atât de tare pe alegere, m-am gândit că poate voi schimba doar puțin aceasta pentru că v-ați gândi… Nu vreau să merg la semințe de nimic. Lucrul la care m-am gândit este că cineva a spus: „Frate Branham, dacă Dumnezeu alege, da, dacă El este chemat la alegere, ei bine, atunci voi face tot ce vreau.” Ei bine, aceasta arată că tu nu ai fost ales. Exact.
Pentru că L-ai iubi atât de mult încât te-ai gândi că El te-a iubit atât de mult când erai de neiubit și că te-a ales înainte ca tu să ai ceva de-a face cu aceasta. Cum ai putea respinge așa ceva? Păi, mi se pare că aceasta ar stabili alegerea mult mai sus decât Legea. Ar face sau ar stabili o idee legalistă. Păi, pur și simplu ar merge dincolo de orice; să cred că atunci când eram de neiubit, El m-a iubit. Să mă gândesc că atunci când nu puteam să fac nimic în privința aceasta, El m-a ridicat și m-a salvat prin harul Său. Cu siguranță, ar trebui să fiu suficient de recunoscător încât să-L slujesc și să-L iubesc. Vedeți? Așadar, așa simțim cu privire la El când numărăm binecuvântările Lui peste noi.
Gândiți-vă cum ar fi dacă Dumnezeu ar spune: „Doar cei care au o diplomă de liceu sau cel puțin două grade de facultate, pot fi ucenicii Mei vreodată.” Ei bine, ce am face noi, oamenii săraci, analfabeți? Sau eu, vorbesc despre mine însumi când spun „noi”. Adică eu și familia mea. Vedeți? Ce am face noi? Ce am face oricare dintre noi? Ce ar face biata micuță gospodină? Ce s-ar întâmpla dacă El ar spune: „Numai clerul va fi mântuit, numai slujitorii, asta-i tot. Restul…” El trebuie doar să dea un exemplu și să-i facă pe oameni să trăiască pe jumătate corect? Ce ați face voi, sărmane gospodine și voi toți? Ați fi pierduți. Cum ar fi dacă El ar spune: „Numai rasa albă va fi mântuită! Asta-i tot. Rasa neagră, rasa maro, rasa galbenă, niciuna dintre voi nu are nimic de-a face cu aceasta, voi toți sunteți pierduți”? Nu ar fi îngrozitor?
Eu sunt atât de bucuros pentru că El a spus: „Oricine vrea, să vină.” Nu contează, tânăr, bătrân, mic, negru, alb, maro, oricine, doar vino și bea din Fântânile lui Dumnezeu, fără plată; nu trebuie să plătiți nimic pentru aceasta, nimic. Și amintiți-vă, după ce ați primit invitația, totuși nu puteți veni înainte ca El să vă cheme și să vă aleagă. Aceasta este corect. „Nimeni nu poate.” Aici El spune: „Fântâna este gratis pentru toți”, și „nimeni nu va veni, dacă nu-l cheamă mai întâi Tatăl Meu.” Apoi, când vine (Fratele Branham bate în amvon), El spune: „Vă invit să veniți să cinați cu Mine. Copii, haideți!” Cum ați putea refuza aceasta?
Pentru mine, aceasta ar arăta ca o deficiență mintală… să respingi o astfel de invitație, după ce bunul Tată ceresc… Nu doar să ai părtășie aici, ci să fii mântuit pentru totdeauna, să trăiești cu El în bunătatea Lui, în limitele îndurării Sale și în slava Sa; să schimbi această veche minte carnală cu una curată, sfântă și predată; să schimbi acest trup bătrân și fragil, care trece, cu unul nemuritor care nu va trece niciodată; să primești o coroană care nu se va ofili niciodată; să schimbi moartea cu Viața; să schimbi iadul cu Raiul; să schimbi tristețea cu fericirea. Oh, Doamne, și să vă implor: „Veniți!” Cum puteți să-L refuzați? Vedeți? Cum puteți să-L refuzați? Este cumplit să te gândești la respingere, nu-i așa?
Oh, Doamne, îmi place să văd cum Dumnezeu Își vindecă copiii, cu siguranță. Să nu mă înțelegeți greșit, dar dacă ați observat, în ultima vreme, oriunde mă duc când primesc vreo invitație, insist să predic doar puțin. Eu am lăsat predicarea și am insistat mai mult pe ungere și lucrarea la partea veșnică a supranaturalului, mai mult pentru a vedea viziuni. Ele sunt minunate și Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ele, totuși predicarea Cuvântului este la un milion de mile deasupra; când văd șchiopii umblând și orbii văzând.
Seara trecută, când doamna care stătea acolo, pe scaun, paralizată din cauza artritei și era pe moarte, Domnul Isus, în mila Sa, a arătat o viziune despre ea și a ridicat-o de acolo. Doctorul ei a venit în camera mea și mi-a spus: „Reverend Branham, vreau să te întreb, ce ai făcut?”
„Nimic”, am răspuns eu, „credința ei în Domnul Isus este cea care a făcut-o.”
Cât de mult ne place aceasta! Cât de mult ne place să vedem surdul și mutul, pe cel născut surd și mut în lume, care nu a vorbit sau auzit niciodată și stă acolo ca o cioată, apoi, dintr-o dată îl vezi ridicându-se vorbind și auzind. Aceasta este minunat! Oh, dar nimic nu se aseamănă cu a vedea un suflet pierdut care vine plângând, stropindu-și calea spre altar cu lacrimi și zicând: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Mutul va muri; paraliticul va muri; toți bolnavii se vor îmbolnăvii din nou și vor muri, dar acel suflet care este mântuit, este mântuit pentru veșnicie, pentru eternitate, și nu va pieri niciodată. „Cel ce aude Cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are Viața veșnică, eternă, și nu va veni niciodată la judecată, pentru că a trecut de la moarte la Viață.” Pentru că ei au crezut în Domnul Isus Hristos. Amin. Nu este minunat?
Oh, aceasta ar trebui să declanșeze o dragoste care să se răspândească în toată lumea. Aceasta a intenționat să facă Isus: Evanghelia pentru toată lumea. Aceasta ar trebui să schimbe inima omului încât să nu mai poată dormi nici ziua, nici noaptea, până când nu vor fi salvați oamenii.
Priviți la Pavel: „un prizonier al Domnului Isus”, un evreu trimis la neamuri. Poporul lui l-a excomunicat de îndată ce s-a întors spre neamuri. Vedeți? Dar el a devenit un întemnițat la Domnului Isus.
Așa cum este în Africa. Omul alb îl înjosește atât de mult pe omul de culoare de acolo, până acolo încât dacă sunt prinși asociindu-se… Oh, Doamne, ce oribil! Îi numesc cu tot felul de nume, nici măcar nu cred că au suflet, mulți dintre ei. Și să te gândești că un om alb a fost chemat atunci, un om ca Pavel a fost chemat pentru mântuirea acelui om. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu este așa în America și în multe alte țări, dar eu am fost în aceasta. Poate pentru omul galben: „Mergeți în toată…” Și Pavel a spus: „Eu sunt întemnițatul Domnului Isus”, și a adăugat: „Îmi slăvesc slujba mea.” Cum l-a constrâns dragostea lui Dumnezeu să meargă printre neamurile necurate, care erau considerate câini! Dar Pavel a spus: „Îmi slăvesc slujba pentru că El mi-a dat prilejul să slujesc astfel câinilor.”
Isus Însuși, vorbind cu o femeie dintre neamuri, cum suntem noi cei de aici… cu femeia siro-feniciană, i-a spus: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o dai la câini.”
Dar femeia I-a răspuns: „Este adevărat, Doamne, dar și câinii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
Aceasta L-a prins. Amin. Aceasta L-a trezit pe Duhul Sfânt, știind că în curând ochii evreilor vor fi orbiți și apoi El urma să Se întoarcă spre neamuri.
Vreau să vă spun un mic secret. Domnul m-a binecuvântat în mod deosebit și Eu pe El Îl slăvesc când mă rog pentru bolnavi. Eu am urmărit aceasta de-a lungul anilor și am descoperit că este Adevărul absolut. Eu nu pot să mă rog niciodată până când nu intru într-o părtășie adevărată cu persoana pentru care mă rog. Tu trebuie să te cobori și să simți starea acelei persoane.
Nu cu mult timp în urmă, jos în Mexic, un sărman mexican negru, cu părul și mustața căruntă, care nu a avut, probabil niciodată în viața lui o masă decentă, a venit pe platformă. De credință catolic, el umbla în jur învelit cu un mic șal, fără pantofi, cu picioarele zbârcite. El întreba de mine, iar când a îngenuncheat înaintea mea, l-am prins de mâini și l-am ridicat. Omul s-a întins să-și găsească rozariul, un rozariu vechi și uzat de cât de mult l-a frecat ca să-și spună rugăciunile. I-am spus: „Nu ai nevoie de ele, taică. Nu trebuie să faci aceasta. Pune-le deoparte doar un moment.” Interpretul i-a spus aceasta. Apoi i-am spus: „Vino aici, taică. Vreau să crezi în domnul Isus.” Și-a ridicat mâinile bătrâne, m-a prins de umeri și și-a plecat capul pe umărul meu. Am privit în jos la acele picioare bătrâne și zbârcite, prăfuite și murdare. Mi-am scos unul dintre pantofi ca să văd dacă i se potrivește; mai degrabă aș pleca desculț decât să-l văd umblând așa. Vedeți, inima mea s-a îndreptat spre el; era orb.
Acum este momentul în care intri cu adevărat în aceasta. Toată cultura noastră va eșua; toate semnele noastre vor eșua; toate darurile noastre vor eșua, dar dragostea nu va eșua niciodată. Aceasta este cea care ne ține strâns legați.
M-am gândit: „Sărmanul bătrân! Este cam de vârsta pe care ar avea-o tatăl meu dacă ar trăi. Poate are și el un copil pe undeva.” A mormăit ceva, dar interpretul nu a tradus. M-am uitat la bătrân și pur și simplu nu puteam… nu în ochii mei, ci în inima mea. M-am gândit: „Sărmanul bătrân, probabil că n-a mâncat niciodată în viața lui…” zdrențuit. Am pătruns în necazul lui. M-am gândit: „Pe lângă faptul că este sărac, pe lângă starea și suferința lui, este într-o lume întunecată, nu poate vedea, este orb. Oh, Doamne, cum ar fi dacă omul acesta ar fi tatăl meu?” Apoi am avut un sentiment de la El și am spus: „Tată ceresc, fii milostiv cu acest orb sărman.” Nu a fost o rugăciune din capul meu, ci Ceva din inima mea Se ruga pentru aceasta. Vedeți, dar iubirea…
L-am auzit în timp ce pleca (Fratele Branham imită limba maternă a omului). Zeci de mii de mexicani strigau. Mă întrebam : „Ce este aceasta?” El striga: „Văd! Pot să văd!” Apoi s-a întors, a îngenuncheat și a început să-mi frece pantofii, încercând să mă mângâie pe picior, dar eu l-am ridicat. Bătrânul a început să alerge în sus și-n jos, apoi se oprea și striga: „Văd! Văd!” (fratele Branham imită în limba maternă a omului).
Ce-a fost aceasta? Intrarea în părtășie cu el. Dragostea este cea care face aceasta; fără presiune, doar dragoste pură, nealterată. Aceasta va întrece toate darurile de punere a mâinilor; aceasta va depăși toate tălmăcirile și vorbirile în limbi; aceasta va depăși tot ce aș putea spune cu o voce melodioasă în cântare. Aceasta va depăși totul, dacă doar intri în dragostea lui Dumnezeu cu persoana pe care încerci s-o câștigi pentru Domnul Isus.
Tu spui: „Oh, frate Branham, eu nu mă rog pentru bolnavi. Eu am o persoană…”
Este în ordine, dacă el nu este mântuit… Doar nu inventa. Duhul Sfânt știe mai bine decât atât. Nu fii fățarnic! Tu chiar să vrei să-i spui. Apoi începi să studiezi zi și noapte despre acel biet prieten pierdut al tău, până când nu mai poți suporta, pentru că trebuie să mergi la el în dragoste. Privește ce va face Duhul Sfânt, El îl va trage de fiecare dată la tine. „Dragostea lui Dumnezeu ne silește.”
Spuneți, eu nici măcar nu am intrat în text și este timpul să închei pentru că vin copiii înăuntru. Să citim oricum un verset:
„Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu…”
Iubesc aceasta, voi nu? Descoperirea… Ce este o descoperire? Este dezvăluirea a ceva. Descoperirea lui Isus Hristos, aceasta este această Biblie. Biblia Îl descoperă pe Isus Hristos. Geneza Îl descoperă pe Hristos; Exodul Îl descoperă pe Hristos. Oh, Doamne! Am ajuns din nou acolo și încep să devin religios sau să mă simt așa. Geneza, Exod, Levitic, Numeri, Deuteronom, Iosua, toate, toate, chiar și Naomi, Rut, Iov, toate sunt o descoperire a lui Isus Hristos, pentru ca în El să locuiască toată plinătatea care acoperă tot spațiul și timpul; tot ce ține veșnicia, eternitatea, este Isus Hristos. Toate aceste lucruri mărunte de aici sunt doar semințe pentru acea mare zi a întâlnirii, când rasa umană va fi introdusă în învierea Domnului Isus. Apocalipsa, Dumnezeu descoperind…
Pomul Îl descoperă pe Isus Hristos. Floarea Îl descoperă pe Isus Hristos. Viața sfințită Îl descoperă pe Isus Hristos. Desigur. Voi spuneți: „Cum ar putea să-L descopere floarea pe Isus Hristos?” Ea moare toamna și învie primăvara. Amin. Ea servește la locul ei pe pământ și înfrumusețează; își deschide inima micuță – să zicem așa, – iar trecătorul spune: „Oh, nu-i așa că este minunată? Ce parfum, ce mireasmă să miroși floarea!” Moare toamna și răsare primăvara. Amin. Își ocupă locul pe pământ și înfrumusețează. Își deschide micuța inimă așa… și trecătorul spune: „Oh, nu-i așa că este minunată? Ce miros, ce aromă s-o mirosi!”
Și albina vine și spune: „Îmi voi lua partea!” Vizitatorul vine și își ia partea lui. Ea se ostenește zi și noapte să rămână strălucitoare pentru a se dărui altcuiva. Nu este de mirare că Isus a spus: „Priviți cum cresc crinii câmpului; ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.” Atunci, crinul Îl descoperă pe Hristos. El a fost numit „Crinul din Vale, Trandafirul din Sharon.” Vedeți?
Cum este domnul Crin, păstorul Crin; el este o minunată școală, un minunat învățător biblic, este domnul Crin; el coboară în întuneric, în locul întunecat și se împinge în sus prin întunericul pământului. Ce să facă? Să se slăvească pe sine? Pentru a slăvi tot ceea ce vine în contact cu el. El se trudește zi și noapte pentru a-și păstra strălucirea frumuseții, pentru a-și da parfumul. El se ridică zi și noapte din pământ ca să iasă afară.
Aceasta face un creștin adevărat. Voi vă rugați, vă smeriți și stați zi și noapte înaintea lui Dumnezeu, ca să vă puteți dărui pe voi înșivă altcuiva. Nu ceea ce păstrezi contează, ci ceea ce dăruiești. Voi trebuie să vă dăruiți altora. Așa a făcut Isus, El S-a dat pe Sine altora.
Și această Descoperire a Lui aici, ultima Descoperire scrisă…
„Descoperirea lui Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate slujitorilor Săi lucruri care trebuie să se întâmple în curând…” Aceasta este ultima Carte și El a trimis îngerii Săi s-o facă cunoscută… „…a trimis s-o facă cunoscută prin îngerii Lui la slujitorul Său Ioan…”
O, cum am putea sta acolo o săptămână! Notați! Aceasta este o Descoperire, această Carte este pentru slujitorii lui Dumnezeu pentru timpul din urmă, „când timpul este aproape”, când această Carte va fi descoperită. Acum, noi aflăm din Biblie, că această Carte a fost închisă și sigilată, pecetluită până la sfârșitul timpului. De-a lungul Epocilor, ei au încercat-o. Amintiți-vă, Biblia care a fost luată din mâna lui Dumnezeu, care stătea pe Tronul Său, era închisă și pecetluită cu șapte Peceți pe spate și niciun om din cer, de pe pământ, ne nicăieri, nu a fost vrednic să ia Cartea sau să-I rupă Pecețile sau măcar să se uite la Ea. Dar Mielul a venit și a deschis-O.
Vă amintiți de Daniel? Daniel a văzut o viziune cu timpul sfârșitului, la încheierea slujbei sale; un văzător.
Și priviți aici: „…a trimis îngerul Său”, la aproximativ șaizeci și ceva de ani după Cincizecime, „El trimite îngerul Său să facă cunoscute lucruri care trebuie să se întâmple în curând.”
Acum, când a fost scrisă Cartea Apocalipsei? În primul rând, a fost scrisă înainte de întemeierea lumii. Și Ioan, numai prin Duhul Sfânt care-i umplea inima… Vedeți?
Ființele îngerești se asociază împreună. Oh, sper că ați înțeles aceasta, că a picurat în voi, liber. Priviți! Dacă aveți Duhul Sfânt în voi, atunci sunteți un candidat pentru asocierea cu lumea nevăzută și cu Supranaturalul. Nu-i de mirare că oamenii nu pot crede în aceste lucruri; ei nu au intrat niciodată în contact cu ele. Ei nu au aici înăuntru nimic cu care să creadă.
Dar când vine Duhul Sfânt în inimă, ei devin imediat o ființă bidimensională; una din pământ, să moară; una din Cer, să trăiască. Amin. În trupul lor, ei sunt încă supuși morții, dar în sufletul lor au trecut de la moarte la Viață. În trupul lor, ei au contactul lor pământesc cu cele cinci simțuri ale lor; în duhul lor, ei au contact cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Îngerii lui Dumnezeu îi vizitează, vorbesc cu ei, iar ei sunt mesageri trimiși de Dumnezeu să descopere, să aducă mesaje de la Dumnezeu la oameni. El este dispus să primească întâi primele lucruri. Voi nu puteți pune cupola înainte de-a fi așezată fundația. Vedeți? Deci, noi trebuie să ne amintim să punem întâi primele lucruri! „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui; toate celelalte lucruri vi se vor adăuga.”
„…îngeri trimiși să facă aceste lucruri…”
Când Daniel, un mare profet, își încheia lucrarea, era un Înger care îl urma. Și Îngerul i-a spus lui Daniel: „Tu ești iubit înaintea lui Dumnezeu.” Acum, poate Daniel nu putea vorbi față în față cu Dumnezeu, dar Dumnezeu a trimis un Înger ca intermediar între el și Dumnezeu, ca să poată vorbi între ei și să aducă… Înger, cuvântul „înger” înseamnă „mesager”.
Dacă un băiat a venit, a bătut la ușa închisă și a spus: „Am o telegramă pentru doamna Așa și Așa și pentru domnul Așa și Așa.” Acesta ar fi un mesager, un înger pământesc.
Când păstorul vostru stă aici pe platformă, slujind Cuvântul lui Dumnezeu, el este îngerul lui Dumnezeu pentru biserică, mesagerul pentru biserică. Prin urmare, un păstor nu ar trebui să părăsească niciodată acel Cuvânt, ci trebuie să stea drept cu Cuvântul pentru că el hrănește; locul Păstorului. Cuvântul „păstor” înseamnă „oier.” Căutați și aflați dacă nu este corect. Păstorul este un oier, iar Duhul Sfânt l-a făcut supraveghetor peste o anumită turmă, ca s-o hrănească. Cu ce? Cu Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Oh, Doamne!
Priviți toate acele nume; ele înseamnă ceva, fiecare nume din Biblie. Când vedeți un nume în Biblie, el înseamnă ceva. Ați știut? Când soțiile lui Israel i-au născut pe cei doisprezece patriarhi, fiecare dintre acele mame, când nășteau pruncul, gemeau și în gemetele pe care le-au scos, i-au numit pe acei băieți. Chiar gemetele pe care le-au scos însemnau natura copilului și locul în care se vor așeza în final. Fiecare geamăt (Amin), sub puterea Duhului Sfânt…
Acesta este motivul pentru care ar trebui să gemem în Duhul. Acum, aceasta nu înseamnă o mulțime de farse, ci înseamnă cu adevărat în durerile nașterii pentru Biserică. Apoi, Duhul Sfânt… Atunci puteți primi o vorbire adevărată în limbi și tălmăciri. Duhul Sfânt vorbind și spunând prin gemete și rugăciuni; fiți și voi cu adevărat reali, de asemenea. Va fi chiar acum ceva ce veți vedea având loc.
Apoi, Daniel, încheind la sfârșit, el vede un Înger coborând, punând un picior pe pământ și unul pe mare, cu un curcubeu deasupra capului. El Și-a ridicat mâinile și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, că nu va mai fi timp, la sfârșitul acelui timp de care i-a spus El; cu alte cuvinte, această împărțire a timpului în care trăim acum, din timpul și venirea Prințului până în această zi. Și i-a spus: „În timpul acela, Taina lui Dumnezeu se va sfârși.”
Și lumea de astăzi geme așteptând. Oamenii nu cunosc Taina lui Dumnezeu. De ce? Ei nu au fost învățați Taina lui Dumnezeu. Singurul lucru care li s-a spus este: „Aderați la biserică; puneți-vă numele în carte; fiți un om bun; tratați-vă corect aproapele.” Aceasta este în ordine, dar voi trebuie să cunoașteți Taina lui Dumnezeu. Niciun om nu v-o poate descoperi, ci doar Cel care are Cartea. Și Biblia spune: „Nimeni nu poate să-L numească pe Isus, Hristosul, decât prin Duhul Sfânt.” Această Biserică mare și veche a Duhului Sfânt va ieși într-una din aceste zile afară și va străluci așa cum nu ați văzut niciodată.
Și în acest mare ziar evanghelic în care scriu episcopii și oricine, un mare scriitor, Riley Mackay, unul din cei mai cunoscuți din lume… Un articol grozav din ziarul său din această lună, spunea: „Dacă biserica catolică sau cea protestantă Îl vor găsi vreodată pe Dumnezeu, vor sta la picioarele Rusaliilor și le vor învăța.” Amin. Dumnezeu nu este cunoscut prin teologie; El este cunoscut prin nașterea din nou, fiind născut din nou. Biserica penticostală a acceptat și a crezut și nu-i pasă cine ce gândește ceva despre aceasta. Ei au primit-o. Acum, Diavolul a pus niște șarlatani acolo înăuntru să tragă niște murdării la mal. Și Biserica Evanghelică arată spre drenaj și arată peste vârful Bisericii Penticostale adevărate, autentice, născute din nou, cu toate semnele și minunile. Ei sunt acolo, dar diavolul are imitațiile lui, pe care Biblia spune că le va avea.
Dar, amintiți-vă că Îngerul i-a spus lui Daniel. Daniel a auzit șapte Tunete; ele și-au rostit glasurile. Daniel și-a luat creionul și a început să scrie, dar Îngerul i-a spus: „Nu scrie!” Amin.
Sunteți gata? Să intrăm în aceasta pentru următoarele cinci minute. Vreți? Ascultați.
„Nu scrie!” Ioan a văzut același lucru și fusese deja scris în afara Bibliei; avea șapte Peceți pe spatele Cărții, astfel încât niciun om să nu poată deschide acele Peceți, adică acele glasuri. Aici este Biblia scrisă, care în Sine este o taină. Dar pe partea din spate a Bibliei, descoperirile care i-au fost arătate lui Daniel, spun că acolo sunt șapte glasuri de rostit pe care niciun om nu le putea deschide, nimeni nu știa ce erau. Dar Biblia a spus, i-a spus lui Daniel, și de asemenea lui Ioan, că „în ultimele zile, aceste șapte glasuri vor fi cunoscute de Biserica adevărată.” Înțelegeți? Puteți vedea unde sunt falșii și imitatorii care încearcă din răsputeri să țină oamenii mari departe de locuri ca acelea?
Chiar alaltăieri după-amiază, unul din cei mai mari evangheliști din întreaga lume, a stat în camera mea, plângând și a primit botezul cu Duhul Sfânt; să facă aranjamente cu Billy Graham să vină la mine acasă de îndată ce vine în Louisville. Eu am numele și lucrul lui aici, să vină să cerceteze și să vorbim despre botezul Duhului Sfânt și despre Puterea Lui. Acum, eu nu citez aceasta. Billy a spus că într-un loc era o femeie care stătea în picioare și plângea, cu o gușă mare. Și Ceva l-a lovit, iar el s-a repezit să se roage pentru ea. „Ce s-a întâmplat cu mine?”, spunea el. Oh, Doamne!
În aceste ultime zile, Dumnezeu va atrage inimile sincere de pretutindeni. Indiferent cât de mulți șarlatani și lepădături are diavolul, Dumnezeu Își va ridica Biserica chiar de acolo. Va fi o pecetluire la fel de sigur cum este sigur că stau pe această platformă. Și ceasul este aproape. Răceala și formalismul sunt terminate. Evanghelismul, Evanghelia socială și toate celelalte lucruri sunt duse. Latura fantastică trece într-un fanatism atât de radical, încât poate s-o vadă orice orb. Dar Dumnezeu Își trage Biserica afară.
Ca marele nufăr. Micuța sămânță născută jos, în adâncul unui iaz nămolos, mocirlos, murdar, cu spuma broaștei, al mlaștinii. Și se ridică pe calea lui în sus, prin mocirlă, prin tot noroiul și toată spuma, și devine cel mai strălucitor lucru pe care l-ați privit vreodată în față, cu o strălucire ca strălucirea soarelui.
Așa este Biserica Dumnezeului celui viu, care s-a născut jos, în noroiul fanatismului și haosului. Dar ea și-a făcut cale prin murdărie, până când ajunge deasupra lucrului, așteptând doar aripile ei pentru zbor. „Mulți vor alerga încoace și încolo; iar poporul care Îl cunoaște pe Dumnezeul lor va face isprăvi în ziua aceea.” Descoperirea lui Dumnezeu pentru Biserica Sa… Stai liniștită, Turmă mică; rămâi poziționată unde ești. Așa cum obișnuiau să cânte aici sora Gertie și sora Angie: „Ține-te bine!”
Nu te îngrijora! Dumnezeu așteaptă, încearcă și presează să ajungi la Taina lui Dumnezeu descoperită Bisericii Sale. Aceasta este ceea ce împiedică venirea lui Hristos acum, și marele Mileniu; această mare putere supranaturală care stă într-adevăr adormită în Biserică.
Mulți bărbați stau în dimineața aceasta la amvon predicând o Evanghelie socială, dar jos în inima lor, cred cu adevărat că există o putere suficientă. Ceea ce vor să vadă, este să pună această putere în frumusețea ei. Sunt atât de recunoscător să văd că se întâmplă, sunt atât de bucuros să văd că descoperirea lui Isus Hristos Se manifestă.
„Isus”, spune Biblia, „ El este Același ieri, azi și în veci.” Dumnezeu în mila Sa infinită prin Cuvântul Său; nu prin ceva misterios sau ceva fanatic, ci prin predicarea Cuvântului. El Se manifestă pe Sine, Domnul Isus înviat, viu, făcând exact aceleași lucruri pe care le-a făcut când era aici pe pământ. El o face din nou în puterea și manifestarea Sa. „Și dacă voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți oamenii la Mine”, oameni mari, cu inima flămândă.
Nu cu mult timp în urmă, s-a hotărât că marele consiliu se întâlnește în 1958… Ieri, mi s-a cerut să reprezint lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu în fața a șase sute de delegați din întreaga lume, dacă Dumnezeu întârzie până în anul 1958; să fiu la Boston, Massachusetts. Unul dintre lucrători, un mare om al Evangheliei generale, David duPlessis, a spus: „Frate Branham, când toți delegații lumii sunt adunați împreună și națiunile creștine de pretutindeni sunt adunate la acest mare conciliu mondial, doar vorbirea Cuvântului și puterea de descoperire a Duhului Sfânt care este prezent, îi va cuprinde pe evangheliștii de pretutindeni.” Când vor primi credința de a trăi adevărata Evanghelie, aceasta va încheia dispensația neamurilor și se va scurge în a doua venire a Domnului Isus.
Dumnezeu nu poate fi drept și să lase inimile cinstite să zacă afară și să se prăjească în iad pentru aceasta. El trebuie să fie drept și să le aducă cumva. Noi suntem în ultima zi!
„Descoperirea lui Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, pentru a le arăta slujitorilor Săi lucruri care trebuie să se întâmple în curând; și El a trimis și le-a făcut cunoscute prin îngerul Său…”
Înger… Cum le va face El cunoscute? Dumnezeu a dat Descoperirea lui Isus Hristos unui slujitor, profet, pe Insula Patmos; făcută cunoscută printr-un înger. Amin. Nădăjduiesc că o vedeți. Nu este El minunat?
Priviți ce a făcut Ioan. Să citim încă un verset și vom încheia.
„…care a mărturisit despre Cuvântul lui Dumnezeu…”
El nu era ieșit din minți; nu stătea acolo în urmă cu o Evanghelie socială. El a stat drept cu Cuvântul, a depus mărturie. Cum putea el să depună mărturie dacă Cuvântul nu ar fi manifestat ceea ce a predicat, dacă Cuvântul este o Sămânță? Și Sămânța va produce. Cum pot să spun că acolo este un lan de porumb, dacă sămânța nu produce exact porumb? Este corect? Dumnezeu depunea mărturie prin Ioan, că el predica Cuvântul lui Dumnezeu…
„a adus mărturie despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos și despre toate lucrurile pe care le-a văzut.
Ferice de cel ce citește…”
Câți doresc o binecuvântare? Atunci citiți-o! Nu este minunată?
„Ferice de cel ce citește şi de cei ce ascultă Cuvântul profeției şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” (v. 3).
Oh, Doamne, dacă am putea merge chiar acum în aceasta… Priviți. Când este timpul aproape? Când Descoperirea lui Isus Hristos a fost descoperită Trupului lui Hristos și Hristos a fost descoperit, nu mort, ci viu, trăind în Biserica Sa, făcând aceleași lucruri pe care le-a făcut El, aceeași lucrare, aceeași Evanghelie, același semn, Hristosul înviat. Când El este descoperit de Îngerul Său în Biserică, atunci timpul este aproape. Niciodată, din acea zi până astăzi, Taina lui Isus Hristos nu a fost descoperită până în ultimii câțiva ani. Atunci timpul este aproape!
Priviți lumea în natura ei. Atomicele cu hidrogen, cobalt, toate bombele și lucrurile pe care le au ei; întreaga lume tremură; totul se clatină și tremură; întreaga natură geme. Voi știți aceasta; eu știu aceasta; Pentagonul știe aceasta; Rusia știe aceasta; Anglia știe aceasta; lumea știe aceasta. Timpul este aproape! Ce face natura să tremure în felul în care o face? Pentru că timpul este aproape.
Această Biserică este în eliberarea Sa, este un tip perfect al Israelului în eliberarea lor, când Israel și-a luat poziție în Cuvântul curat, sfânt și neamestecat al lui Dumnezeu și avea să stea în picioare și să mărșăluiască. Moise a condus copiii lui Israel cu o pâine mică, plămădită, dusă pe cap, Kosher, și ei au mărșăluit până la Marea Roșie. Ei bine, el a spus: „Acum, cum vom trece?”
Și cineva s-a uitat înapoi și a spus: „Priviți-i venind acolo! Se ridică praful! Sunt de mii de ori mii de care ale lui Faraon chiar în spatele nostru!” Mulțimea amestecată care a ieșit cu ei, a început să tremure și să se clatine, iar în cele din urmă au pierit cu ceata lui Core. Fără îndoială, însăși natura, dealurile s-au zguduit, urmând să vadă unul dintre cele mai sângeroase masacre pe care le-au văzut vreodată. Un grup de oameni săraci și neputincioși care stăteau acolo pe malul mării. Copilașii mici întorcându-se spre mămica și ținându-se de rochia ei; sărmanii tați bătrâni sprijiniți de băieții lor, plângeau și spuneau: „Fiule, eu mi-am trăit zilele, dar urăsc să te văd plecând. Uite, vin acolo!” Întreaga natură care se teme de moarte; florile, copacii și orice altceva, se tem de moarte. Natura tremura, gemea și se cutremura sub picioarele lor, când au văzut apropiindu-se acel masacru sângeros.
Ce făcea Dumnezeu? Oh, ce nădejde! Ei nu realizau că chiar acolo stătea o Putere supranaturală, Aureola lui Dumnezeu, un Stâlp de Foc, care avea să stea între ei și acel dușman, când va veni timpul s-o facă.
Natura tremura, marea devenea nervoasă, luna privea în jos și tremura, păsările au zburat de pe scenă, animalele fugeau înapoi. „Oh, ce crimă nesfârșită! Acele milioane de oameni vor muri în câteva minute.” Toate tremurau.
Dar ce făceau ei? Ei urmau calea lui Dumnezeu. Părea o prostie, părea o nebunie, dar ei mergeau în Lumină (Amin). Oh, ei mergeau în Lumină. Vă amintiți că noi obișnuiam să cântăm cântecul acela?
Noi vom umbla în Lumină, acea Lumină frumoasă;
Vino acolo unde picăturile de rouă sunt strălucitoare;
Strălucesc peste tot în jurul nostru, zi și noapte,
Isus, Lumina lumii!
El a înviat din morți și este aici înaintea noastră; El a arătat semne și minuni, în mod infailibil; nu niște lucruri fanatice, ci semnele și minunile Bibliei, că El este cu noi și ne conduce mai departe. Noi mergem într-un loc.
Acum se ridică o proclamație pentru a opri toate inter-denominațiunile și pentru a se consolida într-o singură și mare Biserică Evanghelică a Protestanților, care va coopera și se va uni cu catolicismul pentru a combate comunismul. Este lucrarea diavolului. Da, domnule! Dumnezeu nu a asociat niciodată Sfântul și biserica lui Satan împreună. Dumnezeu Își conduce Biserica și nu așteaptă s-o conducă liderii politici, nici măcar politica bisericească. Fiecare om care se naște din Duhul lui Dumnezeu este liber. Amin.
Iat-o, chiar aici, acum la sfârșit! Oamenii încep să privească în jur: „Ei bine, ce putem face noi? Ce putem face?” Oh, ce nebunie este să spui: „Ce putem face?” Priviți doar la Cel care conduce. Amin.
„Ce vom face?” Frate, tu care ești trecut de treizeci de ani; soră, tu care ești căruntă și tata stă după tine; voi care sunteți bolnavi și suferinzi; voi care puteți privi la mâna voastră. De fiecare dată când vă uitați unul la altul, știți că un lucru este sigur: voi veți muri. De fiecare dată când auzi o ambulanță pe stradă, îți spune că Moartea este chiar înaintea ta. De fiecare dată când treci pe lângă un cimitir și vezi un mormânt, îți spune că moartea este înaintea ta. De fiecare dată când vezi un rid pe față sau un păr gri sau un umăr aplecat, își spune că moartea este înaintea ta. Oh, dar cât de fericit poate sta creștinul chiar pe marginea Mării Moarte!
Moise și-a întors fața spre Dumnezeu și a început să se roage, iar Stâlpul acela de Foc a coborât și a stat între ei și primejdie. Întuneric pentru ei; dacă refuzați Lumina, aceasta se va transforma de fiecare dată în întuneric. Pentru ei a fost întuneric, dar le-a poruncit să mărșăluiască mai departe. Și când au ajuns la mare, marea s-a deschis. Un vânt puternic dinspre Răsărit, care a venit chiar din direcția în care erau, trecând peste capetele lui Faraon, a coborât și a fugărit marea înapoi. Și marea s-a speriat pentru că Dumnezeu a rânduit o cale prin ea. Dumnezeu Își arăta dragostea pentru copiii Săi. Lui Îi place să te pună uneori într-un loc strâmt, ca să Se poată manifesta pe Sine. Așa cum a făcut odată un păstor, el a rupt piciorul oii.
Cineva l-a întrebat: „De ce ai făcut aceasta?” Și el a răspuns:
„Ca s-o pot hrăni, s-o iubesc și să-i dovedesc că o iubesc.” Acolo sunteți! Și a mai spus: „Atunci ea mă va urma.”
„…lucrurile care trebuie să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscută trimițând prin îngerul Său…
Ioan, către cele șapte Biserici care sunt în Asia: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine…”
Isus… Aici sunt trei lucruri: „Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine; același ieri, azi și în veci.” Puțin mai târziu, în același capitol, El a spus:
„Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu am cheile…” (Nu o biserică, Petru, catedrala lui, Roma, un episcop sau orice ar fi; are o cheie, dar aceasta este cheia părtășiei). Dar „Eu am cheile morții și ale iadului.” Amin.
Oh, nu-L iubiți voi astăzi? El are cheile bucuriei voastre; El are cheile fericirii voastre; El are cheile eliberării voastre din mormânt. „Eu am cheile morții și ale iadului: Hades. Eu pot debloca supranaturalul; Eu pot deschide naturalul. Eu am cheile morții și iadului aici în mâna Mea”. Oh, există o Fântână deschisă! Veniți și luați din apele Vieții fără plată.
Este o Fântână plină cu Sânge,
Ce curge din venele lui Emanuel.
Când păcătoșii se scufundă sub revărsarea ei,
Pier toate petele vinovăției lor.
Frate, când te întorci de Acolo, nu va trebui să iei cuvântul unui rabin, al unui preot sau al unui predicator. În inima ta există ceva care te-a îndulcit pentru părtășie; există ceva care a făcut ca toate lucrurile vechi să dispară și toate lucrurile să devină noi. Există ceva care te iubește acolo și ceva care este în inima ta. Pavel a spus: „Nu există nimic prezent, nimic viitor, nici boală, nici primejdie, nimic nu ne poate despărți vreodată de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus.” Nici defăimarea, nici urcușurile, nici coborâșurile, nici altceva, nimic nu poate să ne despartă vreodată de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus. Boala, întristarea, foamea, luptele, neînțelegerile din biserică, diferențele de opinie, indiferent ce ar fi, nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu.
Nu vreți să faceți pasul hotărâtor astăzi, în timp ce ne rugăm? Soră, vrei să vii aici, doar un minut, în timp ce ne plecăm capetele într-un cuvânt de rugăciune? Chiar înainte de a mă ruga, mă întreb dacă cineva din biserică, din micul grup aflat în această dimineață aici, ar vrea să spună: „Frate Branham, amintește-mă, căci îmi ridic mâna.”
Îmi pare rău că a trebuit să tai mesajul din această dimineață așa cum am făcut-o, dar am avut doar câteva minute, pentru că în scurt timp trebuie să fiu în altă parte… Urmează un alt serviciu și trebuie să plec imediat. Dar înainte de a pleca, vreau să mă rog pentru bolnavi.
Dar chiar în timp ce sunteți aici, sunteți convinși? Ați trecut cu adevărat de la moarte la Viață? Numele vostru a fost cu adevărat… vreau să spun, este amintit cu adevărat? Este astăzi în Cartea lui Dumnezeu? Oh, și sunteți împăcați cu Dumnezeu? Lumea și toate lucrurile vechi au trecut și totul a devenit nou? În inima voastră există cu adevărat ceva împărătesc, bogat, frățesc, evlavios, ceva ce știți că lumea nu poate să vă dea? Îi iubiți atât de mult pe păcătoși încât atunci când vorbiți cu ei să deveniți, pur și simplu, unul dintre ei? Pavel a spus că el și-ar da viața și ar fi gata să fie lepădat, numai ca Dumnezeu să-i salveze pe unii dintre prietenii lui păcătoși; cu alte cuvinte, pe poporul lui, pe evreii care erau împotriva lui. Prietene, este acesta felul de religie pe care ai primit-o în această dimineață? Dacă nu este, există o Fântână umplută în întregime cu Sânge extras din Venele lui Emanuel, prin credință (singurul fel în care o poți face). Acolo păcătoșii își cufundă sufletul în acea revărsare. Este lucrarea lui Dumnezeu… Ce se întâmplă? Pierdeți toate petele de vinovăție, au rămas în urma voastră așa cum a rămas armata lui Faraon în urma lui Israel.
Urmați instrucțiunile, nu emoțiile; instrucțiunile. Dacă Moise ar fi urmat emoțiile poporului, ar fi fugit peste munți țipând, iar armata lui Faraon i-ar fi prins. Dar ei au urmat instrucțiunile. Dumnezeu a spus: „Stați liniștiți și veți vedea slava lui Dumnezeu!” Stați liniștiți; nu trebuie să vă agitați! Stați liniștiți și veți vedea slava lui Dumnezeu! „În această zi va lupta Dumnezeu, iar voi veți sta liniștiți.” Ei doar au trecut marea, iar cei netăiați împrejur, imitatorii care au încercat să facă la fel, s-au înecat în mare.
Tată Dumnezeule, această micuță turmă stă aici in această dimineață; sunt bărbați și femei care stau aici, care sunt cu adevărat copiii Tăi, care Te cred și Te iubesc. Mă rog pentru ei, Dumnezeule. Poate că unii dintre ei nu Te-au primit încă niciodată și nu au avut niciodată cu adevărat experiența că toate vechile lucruri carnale ale lumii au murit, ci au trăit numai pe mărturisirea unei biserici; le-au spus oamenilor și au spus altora. Poate au fost botezați sau ceva într-o dogmă creștină, dar niciodată nu au fost mântuiți cu adevărat. Ei nu știu cu adevărat ce sunt. Poate au fost numai creștini emotivi mental, care se declarau creștini intelectual, crezând că sunt în ordine, dar „Există o cale ce pare dreaptă omului, dar la urmă duce spre moarte.”
Dumnezeule, fă ca fiecare bărbat sau femeie, băiat sau fată, să-și cerceteze inima în momentul acesta; nu ei, ci Duhul Sfânt să le-o cerceteze. Dacă vor spune în inimile lor: „Da, eu cred că am greșit și chiar nu am ajuns niciodată în acel punct în care toate acele lucruri au trecut. Acum, Tată, chiar acum Te primesc să fii Ajutorul meu, în timp ce bați la inima mea. Tu încă mă chemi, pentru că altfel nu mi-ai vorbi așa.” Fie ca ei să-și ridice mâinile, nu spre mine, ci spre Tine. Și când fac aceasta, să spună: „Doamne, din clipa aceasta mă duc în sus, la Râul lepădării de sine. Mă duc pe mine însumi la râul morții și acolo mă scufund adânc, să pierd orice pată, tot ce este greșit la mine: toate obiceiurile mele, necurăția și gândurile mele, indiferența, certurile și argumentările, temperamentul și toate aceste lucruri. Le scufund chiar acum sub șuvoi, pentru că atunci când vin sus, vreau să mă simt așa cum spune Evanghelia că ar trebui să fiu: curat, gata, cu inima curată, cu dragoste adevărată pentru semenii mei. Indiferent cât sunt ei de cruzi, eu îi iubesc încă. Doamne, vreau să intru într-o părtășie cu Tine, până când simt pentru dușmanii mei așa cum simți Tu; chiar vreau s-o cunosc cu adevărat, Doamne.” Noi nu putem să ne jucăm cu aceasta acum; este prea târziu. S-ar putea să plecăm după ziua de azi. Noi putem fi plecați în cinci minute de acum și nu vom mai avea nicio altă șansă. Dumnezeule, fie ca bărbații și femeile să se gândească la aceasta solemn, în timp ce stau în această biserică mică, pentru că o cerem în Numele lui Hristos.
În timp ce stați cu capetele plecate, mă întreb dacă este cineva care vrea să ridice mâna și să spună: „Doamne, adu-Ți aminte de mine, pentru că doresc această experiență cu Tine. Îmi ridic mâna.” Dacă nu aveți această Asigurare pozitivă, ridicați mâna. Dumnezeu să te binecuvânteze, și pe tine. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Toți cei care nu sunt siguri că o au… Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Nu ești cu adevărat pozitiv… Vedeți? Frate, ori de câte ori treci prin natură, tot ceea ce ești se schimbă. „Oh, da, cred, frate Branham.”
Dar dacă este numai o chestiune intelectuală, crezi pentru că ai minte să crezi, dar nu despre aceasta vorbesc acum. Vreau să spun că dacă sunteți cu adevărat mântuiți, voi ați fost pecetluiți de dragostea veșnică a lui Dumnezeu, ca să puteți iubi oamenii care sunt de neiubit pentru voi, să puteți sta în fața lor și să le dați mâna, dar nu cu fanatism, ci cu o inimă adevărată, așa încât ei să poată simți aceasta. El știe dacă o aveți sau nu. Apucați-i mâna și spuneți: „Dragă frate iubit, am greșit. Te rog să mă ierți. Eu te iubesc.” Cu o astfel de atitudine, poți că faci aceasta cu adevărat, din suflet? Poți? Poți să pui deoparte toate lucrurile lumii, doar ca să-I slujești Lui? A devenit El Primul în viața ta? Dacă-i așa, fii binecuvântat și binecuvântările Lui să fie peste tine. Dacă nu, acceptă-L chiar acum și El te va binecuvânta, iar binecuvântările Lui vor fi peste tine. N-ai vrea să-ți zâmbească mai degrabă El? Eu aș vrea să-mi zâmbească mai degrabă El și fiecare persoană din lume să mă urască. Desigur, eu cred că dacă El îmi zâmbește și mă iubește, mă vor iubi și oamenii; toți copiii Lui mă vor iubi, iar El mă va pune într-o asemenea stare încât să pot iubi ceea ce este de neiubit, așa cum a făcut El, pentru că Duhul Lui este în mine.
Înainte de a ne ruga, dacă mai este cineva care nu și-a ridicat mâinile și dorește să fie amintit în această rugăciune, să ridice mâna. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Aceasta este corect. În ordine. Dumnezeu să te binecuvânteze, fiule. El te vede. Există o înregistrare făcută chiar în această dimineață.
Voi notați cuvintele mele. Dacă mă încadrați (și ceea ce spuneți o faceți cu onoare și dragoste), mă clasificați ca văzător al lui Dumnezeu. Amintiți-vă că aceasta este în Cărțile cerului. El este prezent. Nu v-ar plăcea să trăiți acolo unde sunteți conștienți că Lumea nevăzută este tot timpul cu voi? Să realizați că atunci când ieșiți de aici și vă urcați în mașina voastră, îngerii își iau locul lângă voi? Când mergeți până la acel om atât de imposibil de iubit pentru voi, Duhul Sfânt stă chiar deasupra voastră și îngerii sunt peste tot în jurul vostru.
„Este adevărat, frate Branham?”
Așa spune Biblia: „Îngerul Domnului tăbărește în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă.” Ei nu se întorc în Cer, ci campează acolo. Ei sunt trimiși în misiune să vă însoțească pe tot parcursul călătoriei vieții. Oh, nu este minunat?
Tată ceresc, acum timpul nu ne va permite. Noi simțim Duhul Sfânt mișcându-Se, pur și simplu, printre noi. Noi Te iubim pentru că Duhul Sfânt iubește Cuvântul. El intră în Cuvânt, ia Cuvântul și Îl descoperă, Îl deschide. Astfel, El Îl descoperă pe Isus prin Cuvântul Său, pentru că „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup, care este Hristos.” Și acum, Cuvântul Se întoarce înapoi, Se descoperă din nou și ÎL manifestă pe Hristos cel înviat, nu unul istoric.
O, Dumnezeule, fie ca Biserica să vadă în această dimineață, că este o descoperire pe care Cuvântul o aduce la Viață, Cuvântul Însuși descoperindu-L pe Domnul Isus cel înviat. El este în mijlocul nostru, așteptând un timp când suntem răpiți cu toții împreună și El ne poate pune să mărșăluim în Mileniu, triumfând ca un biruitor în biruință.
O, Doamne, binecuvântează-i pe cei care au ridicat mâinile. Ei își doresc acea viață minunată, de deplin consacrată, sfințită, plină de Duhul Sfânt, dedicată lui Dumnezeu, spălată în Sânge. Ei tânjesc după aceasta și așteaptă. Fie ca Tu, nu prin alte mijloace, ci fie ca Duhul Sfânt să coboare acum, iar când vor pleca de aici, fă să afle că toate lucrurile de care au depins cândva, au dispărut; fie ca ele să fie lăsate în urmă, moarte. Fie ca ei să plece în dimineața aceasta de aici, smeriți, dulci, iubitori, cu credință, credincioși. Ajută-i să trăiască atât de consacrați Ție, încât la sfârșitul vieții să vină la Tine având asigurarea că au trecut de la moarte la Viață și că Îl cunosc pe Hristos în puterea învierii Sale; pentru că El nu este doar o slovă, un cuvânt, un ciclu sau ceva trecător, ci El este Isus Hristos cel viu (la timpul prezent), înviat, care trăiește în viața lor. Dă-le aceasta, Doamne, pentru că o cerem în Numele și pentru slava Lui. Amin.
Tâlharul murind s-a bucurat că vadă acel Izvor (Cu mine, ce-i?), în acea zi. (Vă bucurați de El?).
Și acolo eu am putut, deși-s la fel de păcătos ca el,
Să-mi spăl păcatele; să-mi spăl toate păcatele. (Când a făcut-o El? Poate chiar acum).
El le-a spălat (Da, I-am mărturisit, I-am spus că am tânjit după aceasta, și El le-a curățat) de tot.
Și acolo am putut, deși păcătos ca el,
Să-mi spăl tot păcatul.
Nu este El minunat? Te simți cu adevărat curat în sufletul tău, simți toată condamnarea… Câți simt aceasta? Vreau să vă ridicați mâna pentru o mărturie față de persoana de lângă voi: „Toate păcatele au dispărut; totul este acum sub Sânge. Mă simt cu adevărat bine în legătură cu aceasta. Eu am crezut în Domnul Isus.”
De când prin credință am văzut acel Râu (Prin ce? Prin credință am văzut acel Râu).
Rănile Tale curgând îl alimentează,
Iubirea răscumpărătoare a fost tema mea
Și va fi până voi muri.
Este în ordine. Toți împreună:
De când prin credință am văzut acel Râu
Rănile Tale curgând îl alimentează,
Iubirea răscumpărătoare (nu nume) a fost tema mea
Și va fi până voi muri.
Și va fi până voi muri.
Și va fi până voi muri.
Iubirea răscumpărătoare a fost tema mea
Și va fi până voi…
Încet, dacă dorești, soră.
Care va fi tema voastră? „Acolo unde sunt limbi, ele vor înceta; acolo unde există profeții, se vor termina; acolo unde este cunoștință, va dispărea. Căci cunoaștem în parte, vedem în parte, profețim în parte. Dar când vedem față în față, atunci vom cunoaște așa cum suntem cunoscuți. Când ceea ce este desăvârșit a venit, ceea ce este în parte va fi nimicit”: Iubirea perfectă, răscumpărătoare, nealterată, a Duhului Sfânt, într-un suflet omenesc care a trecut de la moarte la Viață.
Oh, mă simt cu adevărat bine. Voi nu? Câți doresc să cânte un cântec vechi cu mine? V-ar plăcea s-o faceți? Obișnuiam să-l cântăm cu ani în urmă, când în biserică nu era decât rumeguș… Fiecare venea înăuntru, se așeza, nu vorbea; toți stăteau cât se poate de liniștiți, meditând. Pianistul venea, iar eu eram în camera de rugăciune și studiam. Apoi, începea:
Jos la crucea unde a murit Mântuitorul meu,
Acolo jos pentru curățire de păcat am strigat;
Acolo Sângele a fost aplicat în inima mea.
Slavă Numelui Său!
Vă amintiți zilele acelea? Duhul Sfânt cobora în acea blândețe și dragoste, să-i convingă pe păcătoși, și ei veneau la cruce. Haideți să-l cântăm cu toții. Câți îl știu? Să-l cântăm în vechiul stil de modă veche. În ordine.
Jos la crucea unde a murit Mântuitorul meu,
Acolo jos, pentru curățire de păcat am strigat;
Acolo Sângele a fost aplicat în inima mea.
Slavă Numelui Său!
Slavă Numelui Său cel mai prețios!
Slavă Numelui Său prețios!
Acolo Sângele a fost aplicat în inima mea.
Slavă Numelui Său!
Mă întreb dacă ați putea să vă plecați capetele un moment.
Eu sunt atât de minunat mântuit de păcat (Tu ești?)
Isus rămâne atât de dulce înăuntru,
Acolo la cruce, unde m-a luat înăuntru; (Oh, Doamne!) Slavă…
Acum, plecați-vă capetele și rugați-vă. Slavă Lui…
Gândiți-vă la cât de bun a fost El cu voi și la numeroasele încercări prin care ați trecut. Când micuțul tău a fost bolnav, Dumnezeu l-a vindecat. Când zăceai acolo în spital și te aștepta eterul, ce s-a întâmplat? Cine te-a trecut prin ea? „Eu sunt Domnul care te vindecă.” Vă amintiți ce ați spus când ați început în cameră? Vă amintiți ce v-ați gândit în noaptea când ați avut un atac de cord? O, Dumnezeule! Ce faceți?
Slavă prețiosului Său Nume!
Slavă prețiosului Său Nume!
Acolo la cruce, unde m-a luat înăuntru (v-a luat pe cuvânt)
Slavă Numelui Său!
Acum haideți să-l murmurăm. (Fratele Branham începe să murmure: „Slavă Numelui Său”).
Acum îndreptați-vă spre persoana de lângă voi, luați-i mâna și spuneți: „Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Mă bucur atât de mult că sunt creștin, tu nu?” Dați mâna cu cineva care se află lângă voi.
Acolo la cruce, unde m-a luat înăuntru
Slavă Numelui Său!
Mie îmi place să mă simt așa. Îmi place să mă închin lui Dumnezeu în liniște, este ceva care are un sens real. Doar să simt că acel Ceva este aproape. Ce s-a întâmplat? La chemarea la altar, când acei păcătoși L-au acceptat pe Hristos, îngerii s-au ridicat de pe scaunele lor. Vezi, aceasta te face să te simți așa. Crezi aceasta, frate Hickerson?
O, slavă… (Aceasta este închinare, când sufletul se închină lui Dumnezeu. Cuvântul a ieșit înainte, vedeți? Duhul Sfânt este o binecuvântare și udă acum)… Nume scump!
Acolo, inimii mele i-a fost aplicat Sângele;
Slavă Numelui Său!
Tatăl nostru ceresc, în frumoasa, sfânta prezență a Duhului Sfânt, care stă acum aici binecuvântând copiii Săi; de multe ori, El a trebuit să-i corecteze: „Fiindcă fiecare fiu care vine la Dumnezeu, mai întâi trebuie să fie pedepsit și încercat, să primească educație de copil, mustrări”, fără excepții: fiecare. Dar când răbdăm corectarea din partea Tatălui nostru, aducem roadele prezente și plăcute. Doamne, Te rog să-l lași pe fiecare copil să știe aceasta. Să nu plece doar cu un fel de imaginație, ci să știe că aceasta este binecuvântarea Ta pentru ei: laptele curat al Evangheliei care se revarsă în sufletul lor, lapte și miere din Țara Canaanului, vinul cel nou ca să-i stimuleze în credință, închinare, inimi plecate înaintea Ta, mâini ridicate, lacrimi curgând pe obraji, închinare în liniște, cu evlavie.
O, Doamne, sunt atât de fericit! Te iubesc atât de mult, Doamne! Vreau să-ți exprim sentimentul meu, dacă pot, doar în semn de mulțumire, exprimând însăși adorația inimii mele, căci Te ador pe Tine, Cel fără egal. Te iubesc. De multe ori, în încercări văd un avion care se înclină în aer și cade răsucindu-se; privesc cum se întârte spre pământul de sub mine; doar o mică rugăciune și se redresează, știind că s-ar fi cufundat în moarte într-o clipă. Stând în fața vrăjitorilor, vracilor și diavolilor, a provocării lor și mergând înainte, doar o mică rugăciune îi face să stea paralizați. Cum țipă demonii și ies din copiii Tăi, prin rugăciune! Oh, dragostea Ta, Doamne… Dacă cel mic este bolnav, vine și spune: „Tati, vrei să te rogi pentru mine?” Te văd pe Tine cum liniștești febra; liniștești copilul, ca o mamă care-l liniștește la sânul ei. O, cum Îți mulțumim!
Poate vin necazuri. Noi știm, când privim înainte și vedem marile, furtunoasele valuri ale morții mai încolo, spunem ca David din vechime: „Nu mă voi teme de niciun rău. Tu ești cu mine.” Îți mulțumim și Te adorăm, văzând sufletele venind la Tine; infirmii și suferinzii, orbii și surdo-muții fiind vindecați ca o dovadă a prezenței Tale.
Binecuvântează acest mic auditoriu acum, în timp ce așteptăm. Îți mulțumim pentru fiecare suflet care vine la Tine, și Te rugăm să-i binecuvântezi din belșug astăzi. Îngăduie ca începând de astăzi, să se termine toate încercările și necazurile lor. Fie ca războiul dintre ei și Dumnezeu să fie așezat chiar acum și ei să fie împăcați cu Dumnezeu prin Sângele Fiului Său; știind că El L-a dat pe Fiul Său ca să ia războiul dintre Dumnezeu și om, și să-l împace pe om din nou cu Dumnezeu. Omul a fost odată în vrăjmășie cu Dumnezeu, dar acum a fost adus aproape, iar Dumnezeu i-a primit ca fiii și fiicele Sale. Acum ei nu mai sunt dușmani și străini, ci sunt copii preaiubiți.
Te rugăm să-i lași să recunoască aceasta. Nu lăsa dușmanul să ia aceasta din inima lor, ci lasă-i să recunoască faptul că Tu ai bătut la inima lor, iar ei Te-au primit și și-au ridicat mâinile. Aceasta a fost, Doamne, și ne rugăm ca ei să recunoască aceasta, să Te iubească mereu și să-și iubească semenii, pentru că Ți-o cerem în Numele lui Hristos. Amin.
Strălucește peste tot în jurul nostru ziua și noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Noi vom umbla în această Lumină,
Este o frumoasă Lumină,
Vine unde picăturile de rouă ale milei sunt strălucitoare;
Strălucește peste tot în jurul nostru ziua și noaptea,
O, Isus, Lumina lumii!
Veniți voi sfinți ai credinței,
Vestiți pe Isus, Lumina lumii;
Atunci clopotele Cerului vor bate, Isus, Lumina…
Îl iubiți? Acum haideți să cântăm încet.
Noi vom umbla în această Lumină,
Este o frumoasă Lumină,
Vine unde picăturile de rouă sunt strălucitoare;
Strălucește peste tot în jurul nostru ziua și noaptea,
Isus, Lumina lumii.
Cred că sunt plin de Lumina trezirii. Oh, hai să-l cântăm din nou. Vreți? Să închidem ochii și să ridicăm mâinile. Din Canada și de oriunde ați fi, acest mic grup de oameni de aici, este venit din diferite părți ale națiunii. Haideți să-l cântăm, să închidem ochii și să ridicăm mâinile.
Noi vom umbla în această Lumină,
Este o frumoasă Lumină,
Vine unde picăturile de rouă ale mile sunt strălucitoare;
Strălucește peste tot în jurul nostru ziua și noaptea,
Isus, Lumina lumii. (O, Dumnezeule!) Dă tonul, soră.
În Vechiul Testament, El a fost un Stâlp de Foc care a condus copiii lui Israel; Acesta a fost Hristos, Îngerul Legământului. Toți cei care știu aceasta, să spună: „Amin!” (Adunarea spune: „Amin!”).
În Noul Testament, El S-a manifestat în trup pentru a îndepărta păcatul, pentru a ne readuce să fim fii și fiice ale lui Dumnezeu.
Într-o zi, pe drum venea un mic evreu bătrân, șmecher, care cobora să-i aresteze pe oamenii aceia care strigau, Îl lăudau pe Dumnezeu și profețeau. Și ce l-a întâlnit? O Lumină minunată. În ce Trup este Isus acum? Într-o Lumină, același Stâlp de Foc în care a fost El la început. El l-a întâlnit pe Saul din Tars, și Lumina a venit atât de aproape de el, în ochii lui, încât l-a orbit și i-a spus: „De ce Mă prigonești?” El a întrebat: „Cine ești Tu, Doamne?” Și El a zis: „Eu sunt Isus.”
Astăzi, El este aici, El este cu noi; avem chiar și fotografia Lui cu noi. Este El iubitor? „El este același ieri, azi și pentru totdeauna.” Atunci ce facem?
Noi vom umbla în Lumină (El își manifestă Cuvântul, El este viu), frumoasa Lumină,
Veniți unde picăturile de rouă (Acum, lăsați bolnavii să vină sus în jurul altarului, cei care doresc să se facă rugăciune pentru ei)
Strălucește peste tot în jurul nostru ziua și noaptea, Isus, Lumina… Vreau să cântați „Medicul mare.”
Mi-am amintit ceva. Îmi amintesc că odată mă rugam pentru bolnavi, într-un serviciu. Acolo a fost o doamnă care a adus pe platformă o fetiță infirmă. Și Duhul Sfânt a fost prezent… Vom termina în următoarele zece minute… deci, au adus o fetiță infirmă, care avea poliomielită; ei au spus că se numea paralizie, paralizie infantilă.
Piciorușele ei erau trase și nu putea merge. Știți unde am avut acest serviciu de vindecare? Oricât de ciudat pare, a fost într-o adunare Dunkard: Dunkard, nu penticostală; Dunkard. Nimeni nu știa că sunt acolo, nimeni din biserică; Dar Domnul m-a condus acolo. Ei nu știau nimic despre botezul Duhului.
Vorbind despre un rai pe pământ, dragostea s-a așezat la fel ca acum. Am spus: „Acum, vom începe rândul de rugăciune. Voi toți cu numere de rugăciune”, începând cu un anumit număr, „stați în dreapta mea”, și i-am aliniat. Cam a doua persoană era o doamnă care ținea învelit un copilaș infirm, o fetiță. Duhul Sfânt a început să vorbească despre aceasta, iar doamna care stătea la pian, cânta:
Medicul mare acum se apropie,
Milosul Isus, El vorbește inimilor căzute,
Pentru a le îmbărbăta,
Nu există alt Nume decât Isus!
În timp ce ea alerga pe acele clape de fildeș, eu aveam o sticluță cu ulei în buzunarul meu și am desfăcut-o. Era ulei de măsline, provenit din măslin. Am ieșit și m-am rugat pentru bolnavi în acea seară, am intrat în Duhul și am început să plâng; lacrimile au început să-mi curgă pe obraji. Aveam acest ulei și am observat că lacrimile mele picurau în el. Am luat și am uns-o pe fetiță cu el, apoi mi-am pus mâinile peste ea și am spus: „Tată ceresc, Tu ești marele Medic și iată că acum ești aici.” Fetița s-a uitat la mine, s-a sucit, a sărit din brațele mele, a atins podeaua și a alergat pe ea. Mama ei a leșinat; Dunkards, iar doamna de la pian a privit în jur, s-a făcut albă ca varul și pur și simplu s-a prăbușit. Dar pianul a continuat să cânte:
Medicul mare acum se apropie,
Milosul Isus, El vorbește inimilor căzute,
Pentru a le îmbărbăta,
Nu există alt Nume decât Isus!
O micuță fată Dunkard stătea acolo, eu am observat-o că abia își ținea răsuflarea. Ea nu auzise niciodată de Rusalii. O fetiță frumoasă, cu părul lung, blond, legat sus. Voi știți cum se îmbracă ele, cu acele mici pălării albe pe cap. Pur și simplu i-a căzut de pe cap, și-a ridicat mâna și a început să cânte. Ea nu știa ce cânta, într-atât era în Duhul.
Întreaga biserică, într-un acord, a venit plângând la altar și L-a primit pe Domnul Isus; iar Duhul Sfânt i-a botezat pe toți, în dragoste. Cum mai plângeau, se îndreptau și își strângeau mâna unul altuia. Acestea sunt Rusaliile.
Același Isus este acum aici. Nu încercați să… Vedeți, voi încercați să vă gândiți: „Ei bine…” Voi aveți gândul vostru la ceva ce este afară, departe „…și poate aceasta sau voi avea o șansă.” Ați putea la fel de bine să vă întoarceți la locul vostru dacă nu v-ați hotărât în gândul vostru: „Aceasta este!” Când obțineți aceasta, este gata. Până atunci, este încă acolo.
Dacă vreți, veniți cât mai aproape de altar și umpleți locurile. Am să-l rog pe fratele Neville să mă ajute. Aici este uleiul pentru ungere și vreau ca fratele Neville să ungă pe fiecare în timp ce-mi pun mâinile peste ei. Dacă credeți cu adevărat, aceasta este! Credeți cu adevărat din toată inima! Acum, haideți să cântăm împreună, foarte încet, „Marele Medic.”
Medicul mare acum se apropie,
Milosul Isus, El vorbește inimilor căzute,
Pentru a le îmbărbăta,
Oh, ascultați Vocea lui Isus!
Cea mai dulce notă în cântecul serafimului,
Cel mai dulce Nume în limba muritorilor,
Cea mai dulce cântare care a răsunat vreodată,
Isus, binecuvântatul Isus.
Acum, cu capetele plecate.
Mergeți în pace pe calea voastră către Cer,
Și purtați Numele lui Isus.
Tatăl nostru ceresc, Cuvântul spune: „Rugăciunea credinței va mântui pe bolnav.” Și „Ilie a fost un om supus slăbiciunilor, ca noi.” Dumnezeule, fie ca noi să nu fim niciodată vinovați că am făcut Evanghelia atât de complicată pentru oameni, încât să creadă că a fost omul în loc de Dumnezeu. Acum, noi vom împlini pur și simplu regulile. Cu aceste cântece și imnuri, noi am intrat într-o părtășie binecuvântată unii cu alții. Deci, avem un Mare Preot care a venit cu noi. El a intrat cu noi și poate fi atins de sentimentul infirmităților noastre. Mulți stau la altar în această dimineață, în nevoi. Eu îl trimit în față pe iubitul și onorabilul Tău slujitor, fratele meu Neville, un bărbat onorabil, un neprihănit; ca Ilie, supus acelorași slăbiciuni, ca Ilie și ca noi toți. Eu îl trimit înainte.
Tu ai spus: „Să-i ungă cu untdelemn, să se roage pentru ei”, ei, Trupul, „și rugăciunea credinței îi va mântui pe cei bolnavi.” Doamne, eu mă rog din toată inima pentru fiecare persoană de aici. Tu le cunoști nevoile, iar eu mă rog să-i vindeci. Iacov a scris aceasta pentru biserică, sub inspirația Duhului Sfânt dată lui de Dumnezeu, care a fost formată înainte de întemeierea lumii.
La plecarea Sa, Isus a spus: „Își vor pune mâinile peste bolnavi și ei se vor vindeca.”
Acum, îl trimit pe fratele meu să facă lucrarea cu care l-a însărcinat Iacov, prin Duhul Sfânt, să-i ungă; ne întoarcem și noi (prin însărcinarea Domnului Isus și a Duhului Sfânt), să ne punem mâinile peste ei, și ei se vor însănătoși.
Acum, Doamne, din toată inima mea, și în această dimineață sunt mulți oameni care mi se alătură, cu toată puterea mea și cu toată forța mea, mă rog rugăciunea credinței pentru fiecare persoană care stă aici, cerându-le să nu aibă nicio îndoială în mintea lor, ci să se întoarcă la locul lor cu o încredere sigură și desăvârșită că Dumnezeu le-a dat însărcinarea, iar Cuvântul lui Dumnezeu se va manifesta cu siguranță în vindecarea lor. Te rog pentru această binecuvântare, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Acum, fiecare să fie… (Pianista cântă „Este un Izvor” și „Marele Medic”, în timp ce fratele Branham și fratele Neville se roagă pentru bolnavi).
Când m-am rugat pentru o fetiță și am profețit despre ea, despre un lucru mare care i-a apărut pe cap și peste față și că va scădea și se va face bine, și iată că fetița este aici și totul a plecat de pe fața ei și orice altceva. Mama o aduce pentru slava lui Dumnezeu și ca să arate că totul s-a uscat și nu mai este nimic altceva decât o crustă. Soră, Isus a spus odată: „Oare nu au fost nouă vindecați?” Dar numai unul a venit și I-a dat slavă. Vedeți? Mulțumim lui Dumnezeu pentru aceasta. Acum, dragă, părul va crește din nou peste aceasta. Amintește-ți ce ți-a spus fratele Branham în noaptea aceea, acolo sus, că vei fi cu desăvârșire bine și normală. Să ne plecăm, să-I mulțumim lui Dumnezeu.
Tată, Îți mulțumim pentru vindecarea Ta. Îți mulțumim pentru această mamă loială și pentru fetița ei drăguță, care a dorit să vină și să arate că Isus încă trăiește și domnește. Să vedem acel lucru mare și urât ca un cancer, întins peste tot capul ei și lateral, dar Tu ai vindecat-o și l-ai îndepărtat. Îți mulțumim pentru aceasta și Te rugăm s-o binecuvântezi pe această mamă loială, a cărei inimă este entuziasmată, iar când fetița va fi o femeie, fie ca ea să continue să mărturisească despre aceasta, spre lauda Ta.
Acum, voi continua să-mi pun mâinile peste bolnavi, în timp ce fratele îi unge, și fie ca ei să primească același fel de binecuvântare pe care a primit-o fetița aceasta. Dacă ar putea să creadă cu o credință de copil, așa cum a crezut copila, așa va fi. (Fratele Branham și fratele Neville continuă să se roage pentru bolnavi).
Foarte bine. În dimineața aceasta sunt atât de fericit, pentru că am fost în timpul de închinare și am avut acest timp de părtășie împreună, unul cu celălalt, în timp ce Sângele Domnului Isus ne curăță de orice păcat.
Vrem să îi salutăm din nou pe străinii din mijlocul nostru. Veniți și deseară, pentru serviciul de seară. Dacă sunteți în oraș și v-ar plăcea să vă întoarceți, să fiți din nou cu noi deseară, aș fi foarte fericit. Ușile sunt deschise întotdeauna. Noi nu avem nicio denominațiune, niciun crez, ci pe Hristos; nicio lege, ci dragostea; nicio altă carte, doar Biblia; și vă dorim, vă invităm și sunteți invitați cordial.
De asemenea, vă rog, pe măsură ce plecați în călătoria voastră, când părăsiți orașul nostru spre diferite părți ale țării, să vă amintiți de mine în rugăciunea voastră, ca împreună slujitor în Hristos, în dragostea și părtășia Duhul Sfânt. Eu trebuie să plec în curând pentru a merge în Canada și California. Sincer, plec în California și vreau să fiți în rugăciune pentru mine, foarte mult în rugăciune pentru mine, pentru că trebuie să iau o decizie, chiar acum, și este foarte obositor. Vă rog să mă luați în inimile voastre și să mă amintiți, deoarece știu că rugăciunea este cea care schimbă lucrurile; rugăciunea este cea care face lucrurile pentru noi.
Îmi pare rău că astăzi vă țin atât de mult, și pe dragul nostru frate păstor, departe de amvonul său. Îmi pare atât de rău, dar poate că nu știu… Trebuie să mă mișc mai repede. Nu am văzut cereri de interviuri depuse pe pupitru. În timp ce păstorul verifică… Un frate a venit din Anglia și a spus că vrea să mă vadă câteva minute; și eu vreau să-l văd pe fratele. Mi-aș fi dorit să am timp să vă strâng mâna și să vă văd pe toți, dar nu pot. Acum, dacă vreți să obțineți un interviu în diminețile acestea cât sunt aici, sunați secretarul meu, pe fratele Cox, care este aici și facilitează aceasta. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne facem timp pentru a acorda acele lucruri. Dar fratele acesta nu știe aceasta și a venit din Anglia. Eu ar trebui să plec de aici în următoarele douăsprezece minute, la ora doisprezece, așa că trebuie să mă grăbesc și să plec. Deci, vă rog să mă scuzați; voi merge în cameră pentru un interviu de câteva minute cu fratele. Noi ne vor revedea cu toții imediat ce mă întorc. Rugați-vă pentru mine.
Serviciile vor fi joi seara în Biserica Filadelfiană. Săptămâna viitoare vom fi în sala de convenții. Miercuri seara (Mulțumesc, domnule), vom fi la Părtășia Internațională a Oamenilor de Afaceri ai Evangheliei Depline. Eu sunt programat să vorbesc în dimineața zilei de douăzeci și trei, la hotelul Leemack din Minneapolis, Minnesota. Apoi, cred că următoarea este sâmbătă, în sala de convenții. Duminică sunt la Tabernacolul Heart Harbour cu reverendul Gordon Peterson, pentru un serviciu de predicare. De luni seara și luni toată ziua, este convenție timp de cinci zile.
Apoi, am cu Așa vorbește Domnul să merg la o femeie sus în nordul Canadei. Voi merge acolo sus, iar soția și copiii merg împreună cu mine doar pentru puțin timp. După aceea, vin înapoi să-mi văd prietenul, pe Ern Baxter; am ceva să-i spun în Vancouver. Și imediat după aceea, voi merge pentru o zi jos în Washington, pentru o vizită cu domnul Rasmussen.
Apoi mă duc la La Crescenta, California, să pun niște lucruri în ordine, pentru că cortul meu este deja făcut și gata să meargă acum în câmp.
Ei bine, probabil voi începe pe Coasta de Vest a Californiei; dacă Domnul vrea, în iarna care vine voi merge în jos prin California și Arizona, exceptând timpul liber dintre adunări, pentru un nou serviciu în Africa. David DuPlessis și mulți din oamenii prezenți aici, din Africa, care vor să aranjeze Campania Africană, au fost cu mine în această adunare și urmează să ne întâlnim acolo sus. Noi trebuie să ne întâlnim cu fratele Arganbright și să ne rugăm să vedem unde va fi următoarea întâlnire.
Îl iubiți? (Amin). În ordine. Dacă Îl iubiți pe El, trebuie să mă iubiți și pe mine, pentru că eu sunt în El. Și noi ne iubim unul pe altul. Domnul să vă binecuvânteze. Dragul nostru frate Neville, Dumnezeu să te binecuvânteze. Mulțumesc pentru timp, frate Neville.
-Amin-