În ultimele zile ale lui Iuda, împărăţia de sud, era un împărat numit Ioiachim, fiul lui David, şi era rău.
„Ioiachim avea optsprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit trei luni la Ierusalim. Mamă-sa se chema Nehuşta, fata lui Elnatan, din Ierusalim.
El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său.
În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, s-au suit împotriva Ierusalimului, şi cetatea a fost împresurată.
Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetăţii pe când o împresurau slujitorii lui.
Atunci, Ioiachim, împăratul lui Iuda, s-a dus la împăratul Babilonului cu mamă-sa, cu slujitorii, căpeteniile şi dregătorii lui. Şi împăratul Babilonului l-a luat prins în al optulea an al domniei lui.
A luat de acolo toate vistieriile Casei Domnului şi vistieriile casei împăratului şi a sfărâmat toate vasele de aur pe care le făcuse Solomon, împăratul lui Israel, în Templul Domnului, cum spusese Domnul.
A dus în robie tot Ierusalimul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji, în număr de zece mii, cu toţi teslarii şi fierarii; n-a mai rămas decât poporul sărac al ţării.
A strămutat pe Ioiachim la Babilon şi a dus robi din Ierusalim la Babilon: pe mama împăratului, pe nevestele împăratului şi pe dregătorii lui, şi pe mai-marii ţării,
pe toţi războinicii, în număr de şapte mii, şi pe teslari şi fierari în număr de o mie, toţi numai oameni viteji şi buni pentru război. Împăratul Babilonului i-a luat robi în Babilon.
Şi împăratul Babilonului a pus împărat, în locul lui Ioiachim, pe unchiul său Matania, căruia i-a schimbat numele în Zedechia.” (2Împăraţi 24.8-17).
Judecata a venit în timpul lui. Ioiachim s-a ridicat împotriva prorocului Ieremia, dar profetul l-a avertizat, iar judecata lui Dumnezeu a venit peste el şi a fost dus rob în Babilon. Dumnezeu i-a dat lui Ieremia o profeţie şi a spus:
„Aşa vorbeşte Domnul: „Scrieţi pe omul acesta ca lipsit de copii, ca un om căruia nu-i va merge bine toată viaţa lui, căci niciunul din urmaşii lui nu va izbuti să şadă pe scaunul de domnie al lui David şi să domnească peste Iuda.” (Ieremia 22.30).
Aşadar, acest bărbat era condamnat să nu mai aibă urmaşi, adică urma să nu mai fie roditor.
Deşi era rău, Ioiachim venea de pe linia genealogică a lui David, iar Dumnezeu i-a spus că fiii lui nu vor mai împărăţi peste Iuda, pentru că împărăţia le va fi luată. De fapt, acesta era un blestem rostit împotriva lui Ioiachim, dar avea să se răsfrângă asupra liniei sale genealogice care era linia tronului. Fiii lui erau copii regali, dar nu mai puteau moşteni tronul. Şi ce s-a întâmplat? Judecata a venit, şi ei au fost duşi în Babilon, iar mai târziu s-au întors în Israel sub Zoorobabel. Zoorobabel era urmaşul lui Ioiachim, dar deşi era un om drept, exista un blestem conform căruia nu putea fi împărat. El trebuia să fie împărat, fiindcă era de drept, dar nu putea deoarece profetul spusese clar: „Fiii tăi nu vor mai putea sta pe tron!” Astfel, Zoorobabel a fost guvernator, dar nu împărat.
Deci, ce s-a întâmplat cu linia împărătească a lui David? Noi ştim că Mesia trebuia să vină pe linia împărătească a lui David, dar acum exista un blestem pe această linie împărătească. Ce s-a întâmplat cu linia împărătească, cu moştenitorii tronului? De fapt, în felul acesta s-a pierdut linia moştenitorilor tronului, adică nu s-a mai ştiut cine era moştenitorul de drept al tronului lui David.
Conform Legii, moştenitorul tronului era întâiul născut al împăratului precedent, dar atunci s-a pierdut linia moştenitorilor tronului lui David. Secolele au trecut, iar casa lui David s-a dat la fund; mai multe puteri au venit şi au stăpânit peste Israel, dar nimeni n-a fost din linia împărătească a lui David.
Apoi, au venit romanii, şi ce s-a întâmplat? Iudeii au coborât din ce în ce mai jos, şi iată unde am ajuns: pe un mic vârf de deal, unde era aşezat un orăşel numit Nazaret, care avea puţini locuitori. Era un loc cu renume rău, cu o sinagogă micuţă şi cu câteva familii, iar printre ei locuia un om sărman, un tâmplar care se numea Iosif. El era moştenitorul de drept al tronului împărătesc al lui David.
Dumnezeu nu face lucrurile pe jumătate, ci le face perfecte şi exacte. Iosif, era nebăgat în seamă de toţi, nimănui nu-i păsa de el, dar iată că el era adevăratul împărat al lui Israel. Totuşi, din pricina blestemului rostit de Domnul împotriva lui Ioiachim, nu putea sta pe tron. Din pricina aceasta, Iosif a crescut într-o casă săracă şi umilă, dar era un om drept.
Priviţi ce i-a spus însă îngerul când a venit la el în vis:
„Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” (Matei 1.20). Îngerul l-a numit „Iosif Ben David”, adică „Iosif, fiul lui David”. Îngerul nu era obligat că spună „fiul lui David”, dar l-a numit aşa pentru a arăta cine era tatăl său. Când i-a spus; „Iosife, fiul lui David”, i-a spus de fapt: „Tu eşti fiul lui David.” Astfel, el l-a trezit: „Iosife, fiul lui David…”
Imaginaţi-vă că sunteţi în Nazaret. Omul acesta lucra zi de zi lemnul, fiindcă era tâmplar, dar în realitate era adevăratul împărat al Israelului. Şi cu toate că era împăratul de drept, nu putea ocupa tronul din pricina acelui blestem. Dar Dumnezeu nu face lucrurile pe jumătate.
Biblia spune că Mesia va sta pe tronul lui David:
„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.
El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oştirilor.” (Isaia 9.6-7).
Iosif era adevăratul împărat, era fiul lui David, dar cu toate acestea nu putea sta pe tron. Şi atunci cum avea să se nască Mesia ca să poată sta pe tronul lui David? El avea nevoie de linia împărătească, dar nu putea ocupa tronul din cauza blestemului. Totuşi, profeţia spunea că va veni Mesia şi că El va propăşi pe tronul lui David:
„Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune şi va face dreptate şi judecată în ţară.” (Ieremia 23.5).
Cum putea să se întâmple aceasta? S-a întâmplat pentru că pe vârful aceluiaşi deal şi în acelaşi orăşel, trăia o fecioară sărmană, o adolescentă numită Miriam sau cum o cunoaştem noi, Maria.
Maria era tot o descendentă a lui David. Noi ştim aceasta pentru că Luca se concentrează asupra Mariei, care avea o genealogie diferită şi provenea tot de pe linia lui David. Iosif nu a realizat cine era el cu adevărat, până nu i-a spus îngerul, şi nici Maria n-a ştiut cine era ea. Adevărul este că Maria era tot de viţă împărătească, o descendentă din linia lui David.
„Isus avea aproape treizeci de ani când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,
fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Boaz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,
fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.” (Luca 3.23-38).
Excepţia este că Maria nu a venit prin Solomon şi Ioiachim, ci printr-un alt fiu al lui David, care nu a fost blestemat niciodată. Este o altă linie care nu era blestemată.
Astfel, Dumnezeu a luat doi oamenii care habar nu aveau ce se întâmpla, doi oameni care Îl iubeau pe Dumnezeu şi erau sfinţi şi drepţi.
Iosif a fost unul din cei mai neprihăniţi oameni care au fost descendenţii tronului lui David. El şi Maria erau oameni săraci, care trăiau în sfinţenie şi Îl iubeau pe Dumnezeu. Ei s-au îndrăgostit unul de celălalt, iar părinţii lor s-au întâlnit, şi-au dat acordul şi au programat căsătoria. Ce s-a întâmplat? Iosif era din linia împărătească, dar era sub blestem. Ce a avut loc? Naşterea din fecioară. Prin faptul că S-a născut din fecioară blestemul nu putea să meargă şi peste Copil, peste Isus, iar Iosif a fost numărat ca tată.
Astfel, Mesia, Isus, a luat linia împărătească prin Iosif care ar fi trebuit să stea pe tron, dar nu putea din pricina blestemului, iar prin Maria a venit linia de sânge fără blestem şi putea sta pe tron. Numai Dumnezeu putea face aceasta, Dumnezeu care este atât de desăvârşit!
Ce învăţăm de aici? Noi toţi ne naştem sub un blestem, nu de la Dumnezeu, ci de la Adam, dar cu toate acestea, ne-am născut după chipul lui Dumnezeu care este Împăratul. Astfel, deşi am căzut sub blestem, primim o Viaţă Împărătească. Noi creştem săraci şi în păcat, dar Dumnezeu ne răscumpără, aşa cum a făcut cu Iosif, prin Mesia, şi astfel devenim din nou de viţă Împărătească.