Să ne rugăm. Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim pentru că ne-ai adus încă odată aici. Prin harul Tău, ai avut grijă de noi și ne-ai atras încă odată la Tine, ca să ne putem aduna împreună și să ne închinăm Numelui Tău. Oh, Doamne, cât de mult dorim să-Ți exprimăm dragostea și recunoștința pentru tot ce ai făcut pentru noi! În timp ce ne rugăm, vrem să fii mulțumit de închinarea noastră și de laudele noastre, și dorința inimii noastre este să rămâi în mijlocul laudelor poporului Tău.
Dumnezeule, noi am venit să auzim Cuvântul de la Tine și așteptăm să-L frângi pentru noi. Te rugăm să vii în scenă, să iei acest vas de lut și să-l folosești spre slava Ta. Ajută-mă să mă pot da la o parte din cale, ca să iei controlul și să-Ți dai Cuvântul copiilor Tăi care Te așteaptă.
Îți dăm întâietate și Te rugăm să-Ți iei libertatea printre noi. Îndrumă-ne, Doamne, învață-ne, corectează-ne și călăuzește-ne prin Cuvântul Tău. Te Iubim! Ia întâietate printre noi, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.
În timp ce stăm în picioare, să deschidem Bibliile și să citim un verset din Proverbe 18.24, din Biblia King James:
„Un om care are prieteni trebuie să se arate prietenos, și există un prieten care este mai aproape decât un frate.”
În limba română scrie: „Cine își face mulți prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.”
Este puțin ciudată această Scriptură pe care am luat-o, dar Dumnezeu mi-a pus acest gând în inimă și nu am reușit să scap de el. Singura cale de a scăpa de acest gând, este să-l iau și să predic. Versetul pe care l-am citit, va fi direcția principală în care vreau să merg iar în continuare voi citi din 2Samuel 10. Vreau să dau și un titlu, Nu-ți transforma prietenii în dușmani, și ca subtitlu, Păstrarea relațiilor.
Acesta nu este felul meu obișnuit de a lucra, dar Dumnezeu mi-a pus acest lucru atât de adânc în inimă, încât m-am hotărât să merg pe această idee. Să mergem la 2Samuel 10.1-5:
„După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, și în locul lui a domnit fiul său Hanun.
David a zis: „Voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, cum a arătat și tatăl său față de mine.” Și David a trimis pe slujitorii săi să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon,
căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpânului său Hanun: „Crezi că David îți trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască și să cerceteze cetatea, ca s-o nimicească își trimite el slujitorii la tine?”
Atunci Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate, și le-a tăiat hainele pe jumătate până la coapse. Apoi le-a dat drumul.
David, înștiințat de lucrul acesta, a trimis niște oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriți; și împăratul a spus să le spună: „Rămâneți la Ierihon până vă va crește barba, și pe urmă să vă întoarceți.”
Așa cum am spus, citind Biblia, m-a frapat, și am știut că aici este ceva, așa că am început să mă gândesc la aceasta și am realizat că aici este o lecție grozavă. Este o lecție simplă dar extraordinară.
Noi vedem că aici, David a vrut să arate bunăvoință. David și-a arătat prietenia față de acea țară vecină, țara lui Amon, pentru că tatăl acelui om a fost bun cu David; de aceea a vrut să arate bunătate față de el. David și-a trimis un grup de soli ca să-l mângâie pentru pierderea tatălui său și pentru a-și întări prietenia cu el. Dar ei au fost suspicioși cu privire la David și nu l-au acceptat ca prieten. Ei au fost suspicioși iar prinții acelei țări i-au vorbit împăratului și l-au făcut să înțeleagă greșit actul de bunătate al lui David; l-au făcut să fie bănuitor, și dintr-o dată acesta a început să se teamă că David nu era sincer, că nu era un act de prietenie adevărată, și pentru că frica s-a strecurat în inima lui, s-a ridicat vechiul sine și a apărut un act de autoconservare care s-a ridicat din cauza suspiciunii bazat pe toate aceste lucruri. Dar totul era un miraj, era fals, era o minciună, pentru că David era sincer. Și ce a făcut acel împărat? I-a batjocorit pe trimișii lui David și i-a trimis înapoi în rușine și foarte batjocoriți, ceea ce a fost un lucru îngrozitor pentru acei oameni. David le-a spus: „Rămâneți la Ierihon până vă va crește barba, apoi să vă întoarceți.”
Nu vom citi tot, dar povestea continuă și spune că, atunci când și-au dat seama că l-au jignit pe David, i-au chemat în ajutor pe sirieni, deoarece știau că David se va lupta cu ei.
David s-a dus ca prieten, dar ei nu l-au acceptat ca prieten, ci l-au văzut ca pe un dușman, de aceea am spus: „Nu-ți transforma prietenii în dușmani.” Și David ar fi fost cel mai bun prieten pe care l-ar fi avut vreodată.
David a fost un prieten, el era un om după inima lui Dumnezeu; el era un împărat puternic și un războinic puternic. Dacă Hanun i-ar fi primit prietenia, dacă și-ar fi recunoscut prietenul și ar fi fost prietenos cu el, David ar fi fost cel mai bun prieten pe care l-ar fi avut vreodată.
Dacă nu ar fi fost suspicios…De ce au fost suspicioși? Pentru că aveau mândrie și frică, iar mândria și frica au scos la suprafață autoconservarea, suspiciunea și toate aceste lucruri. Dar ei au făcut un lucru total greșit, iar când și-au dat seama că l-au jignit foarte tare pe David, în loc să se pocăiască și să facă bine, i-au chemat pe sirieni să vină cu o armată ca să le stea alături împotriva lui David.
Când David a aflat că amoniții i-au chemat pe sirieni, l-a trimis pe Ioab în luptă. A fost o luptă grozavă, dar în cele din urmă, Amon a fost învins; împăratul lor și-a pierdut regatul, iar ei i-au luat coroana și i-au pus-o pe cap lui David.
Nimic din toate acestea nu ar fi trebuit să se întâmple. Corect? Dar de ce s-au întâmplat? Pentru că nu au primit un prieten ca prieten, ci i-au permis diavolului să le interpreteze prietenia lui David ca dușmănie. Oh, Doamne! Ce lecție!
Prieteni, eu spun că aceasta este simplu și nu mai trebuie să așteptați să ajungeți în punctul în care să înțelegeți ce vreau să spun, pentru că ați înțeles deja. Este atât de simplu încât puteți citi și să înțelegeți.
Noi am făcut de multe ori acest lucru; tot timpul luăm o afirmație de la un prieten sau un compliment, deci putem lua chiar și un compliment și prin interpretarea diavolului, putem transforma acel compliment într-o afirmație suspectă. „Oare ce a vrut să spună prin acea afirmație? De ce a spus așa? De ce a spus-o pe tonul acela?” Și dintr-o dată devenim suspicioși față de prietenii noștri. Eu spun: Dumnezeu să ne ajute pe toți.
Noi descoperim că în Biblie, prietenia este o temă foarte importantă. Foarte importantă. Isus a fost cel mai bun Prieten pe care ucenicii L-au avut vreodată. Isus i-a numit pe ucenici, „prietenii,” Săi. Prietenia se manifestă de la începutul Bibliei și până la sfârșit.
Îi găsim pe David și Ionatan care erau prieteni, și erau prieteni atât de buni, încât dragostea unuia pentru celălalt, era mai mare decât dragostea unui bărbat pentru o femeie. Ei s-au iubit unul pe altul; s-au apărat unul pe altul; au avut încredere unul în altul și s-au protejat unul pe altul. Așadar, prietenia este o temă extraordinară în Biblie, iar în textul pe care l-am citit, găsim un caz de prietenie care a fost transformat în dușmănie, când amoniții l-au privit pe David ca pe un dușman. Dar ei nu trebuiau să facă aceasta.
Eu cred că de cele mai multe ori, lucrurile care ni se întâmplă nu ar trebui să se întâmple în felul cum se întâmplă. De multe ori noi transformăm frații și surorile în dușmani. Vi s-a întâmplat aceasta și vouă?
Devin suspicioși: „De ce au făcut aceasta?” „De ce nu m-au inclus și pe mine în aceea?” „De ce a făcut afirmația aceea?” „De ce s-au dus acolo?” „Ultima dată m-au chemat, dar acum de ce nu a făcut-o?” „Ultima dată am fost invitat, dar acum de ce nu m-au invitat?” Frate, am spus că este simplu…Vreau să spun că noi suntem atât de căzuți ca ființe umane! Este jenant și rușinos, și uneori privesc spre Dumnezeu și spun: „Doamne, mi-e rușine că sunt în această carne hibridă; mi-e rușine unde se duce mintea mea; mi-e rușine unde merg emoțiile mele.” Uneori mi-e rușine de mine însumi.
Știți ce este cel mai tragic? Cel mai bun prieten pe care-l ai în această lume este soțul tău, dar diavolul te va face să-l bănuiești, și vei deveni suspicioasă de motivele lui, de ceea ce spune. „De ce a spus aceasta când eu am spus aceea?” „De ce nu a făcut ceea ce i-am cerut să facă?”
Ceea ce încearcă diavolul să facă, este să ți-l facă dușman pe cel mai bun prieten pe care-l ai în lume, adică pe soțul tău. Noi știm cu toții cum este aceasta. Diavolul încearcă în mod constant să găsească o modalitate de a rupe o prietenie, încearcă să rupă o relație, de aceea subtitlul pe care l-am pus acestei teme, este, „Păstrarea relațiilor,” și vom intra în aceasta imediat.
Diavolul va încerca să ne facă suspicioși iar suspiciunea vine întotdeauna din frică și mândrie. Frică și mândrie. Noi vom afla că cea mai bună cale de a rămâne prieteni, și cea mai bună modalitate de a păstra o relație, este să murim pentru noi înșine; să încetăm cu această noțiune de autoconservare; să încetăm să ne mai protejăm singuri ca să prevenim să ni se întâmple ceva rău. Singurul mod de a fi un prieten adevărat și singurul mod de a păstra o relație, este să devii total vulnerabil și dispus să fii zdrobit total de cei pe care-i iubești.
Voi spuneți: „Așa este bine, frate Chad?” Aceasta a făcut Isus! Da, domnule! Aceasta a făcut Isus!
Să mergem la Ioan 6. Pe măsură ce Dumnezeu Se ocupă din ce în ce mai adânc de mine, în propria mea inimă simt că descoperă tot mai mult că toate problemele mele vin de fapt, de la mine însumi; că nu este întotdeauna ceea ce se întâmplă în jurul meu, ci este felul în care interpretez eu ceea ce se întâmplă în jurul meu. Și de multe ori, eu am o interpretare greșită cu privire la ce se întâmplă. Dar interpretarea greșită vine din iubirea de sine; vine din mândrie și din teama că voi pierde ceva; că voi pierde un prieten, sau că îmi voi pierde statutul, că îmi voi pierde reputația, și din cauza aceasta, dintr-o dată iau contramăsuri pentru a încerca să previn pierderea reputației, a unei prietenii sau a statutului pe care-l am. Dar când fac aceasta intru în autoconservare pentru a mă păstra așa cum sunt, apoi sunt determinat să intru în contraofensivă, și dintr-o dată izbucnește războiul. Uneori nu este un conflict deschis, ci este un război rece, un război tăcut, este o înstrăinare, te îndepărtezi de prieteni și devii rece și indiferent.
Războiul rece are loc din cauza vechiului sine putred și urât, din cauza mândriei vechi care a fost injectată la cădere și cu care toți avem de-a face, care este mândria lui Lucifer. Mândria vine direct de la Lucifer și ne-a fost injectată la cădere. Toți ne luptăm cu mândria, dar lucrul de care avem nevoie este o doză sănătoasă de moarte de sine.
Un frate mi-a spus: „Uneori, nici măcar nu știi pentru ce ar trebui să mori.” Da, tu vrei să mori pentru tine, iar eu am murit pentru mine însumi atunci când am venit la Mesaj și mi-am aruncat pantalonii scurți. Când am tăiat cablul de la televizor, eu am murit pentru mine deoarece iubeam televizorul. Vreau să spun că atunci când eram copil mă uitam la televizor până la patru sau șase ore în fiecare zi din viața mea, pentru că mi-a plăcut. M-am uitat la televizor și atunci când nu am vrut să mă uit; m-am uitat chiar și atunci când m-am săturat să-l privesc, așa că atunci când am tăiat cablul, am murit. Când am tăiat niște locuri vechi și m-am predat Domnului, am murit, deci vă dați seama că această moarte de sine nu este atât de simplă.
Fratele Branham a spus: „Cel mai mare dușman pe care l-am avut vreodată, este William Branham.” Ei bine, eu vă spun că cel mai mare dușman pe care-l am, este Chad Lamb, este această carne hibridă veche cu acest duh carnal.
Noțiunea că trebuie să mă protejez, trebuie să plece, eu trebuie să renunț la această noțiune dacă vreau să ajung vreodată în Împărăția Lui Dumnezeu. Dacă vreau să fiu ca Hristos, trebuie să renunț la autoconservare, să scap de ea.
Eu trebuie să încetez cu suspiciunea. Voi știți despre ce vorbesc pentru că sunteți ființe umane. Chiar cei pe care-i iubești mai mult, uneori chiar membrii familiei devin suspicioși unii față de alții. „De ce ai făcut aceasta? De ce ai spus aceasta? Știi, te-ai dus la frigider și ai mâncat ultima bucată de tort, deși știai că o vreau eu. Ai făcut aceasta doar ca să mă superi.” Și așa se ridică un zid, apoi intrăm în războiul rece. Sună amuzant dar acesta este sfârșitul inofensiv al acestei situații. Dar tu iei câteva lucruri și le duci la un frate, la o soră sau la ceilalți membri ai familiei, la soție sau o extinzi de la o biserică la alta, și dintr-o dată ai deschis războiul rece fără nici un alt motiv decât pentru războiul ce se desfășoară în mintea ta, încercând să-ți păstrezi reputația, să te păstrezi pe tine însuți și să nu te lași să fii rănit.
Dar nu acesta este exemplul pe care ni l-a dat Isus Hristos, și nu este nici exemplul pe care ni l-a dat profetul epocii noastre.
Să deschidem la Ioan 6.70-71. Vom privi puțin relația dintre Isus și Iuda.
„Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.”
Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.”
Vreau să observați unde ne aflăm; suntem la începutul Evangheliei lui Ioan, în capitolul 6, la începutul slujbei lui Isus. El nu ajunge la sfârșitul slujbei Sale, dar deja știa că unul din cei doisprezece ucenici pe care-i alesese, era un drac. El știa cine era Iuda Iscarioteanul, iar Ioan dezvăluie aceasta aici, în Biblie, totuși voi nu găsiți nicăieri vreun loc în care Isus să-l fi discreditat pe Iuda, dimpotrivă, El l-a numit, „prieten.”
Isus știa ce era Iuda în inima lui, știa că este un hoț; El știa că avea inima unui hoț, așa că, ce a făcut Dumnezeu cu Iuda? I-a dat punga cu bani, pentru că știa că în inima lui, Iuda era un hoț. Isus știa că Iuda era cel care-L va trăda.
Știți, dacă eram eu în locul lui Isus, și aș fi știut că unul dintre voi mă va trăda, vreau să spun că aveam nevoie de mare har ca să fiu la fel de bun cu acela, așa cum a fost Isus cu Iuda. Eu sunt sincer. Am nevoie să cresc, am nevoie de mai mult din Duhul lui Dumnezeu pentru a face aceasta, și am nevoie de mai puțin din mine, pentru că, dacă știu de la începutul relației noastre că peste câțiva ani unul dintre voi mă va trăda și va provoca despărțirea de cei pe care-i iubesc, îmi va provoca o moarte dureroasă, deci va cauza toate acestea, îmi va fi foarte greu să mențin față de acel om felul de prietenie pe care l-a avut Isus pentru Iuda.
Întrebarea este: vom fi noi ca Isus sau nu? Isus nu a venit pe pământ pentru a-Și păstra Viața. Știți, când primim cu adevărat descoperirea despre cine suntem noi, deci când primim cu adevărat descoperirea despre cine suntem, nu doar o pregătire emoțională sau entuziasmul de a fi acceptați și de a fi unul dintre ei, atunci această descoperire trezește cu adevărat în sufletul tău înțelegerea că ai venit de la Dumnezeu și te întorci la Dumnezeu. Când știi cu adevărat că faci parte din Dumnezeu și că ești aici pentru a exprima o parte din Cuvânt, atunci ajungi cu adevărat în punctul în care înțelegi că, „Ce contează viața mea? Cât valorează reputația mea? Eu sunt aici doar pentru șaptezeci, optzeci sau nouăzeci de ani sau indiferent cât timp îmi este alocat, apoi voi merge la răsplata mea veșnică.”
Am ajuns acum în viața mea în punctul în care, cea de-a șasea dimensiune sau Cina nunții, sau la care voi ajunge mai întâi, este atât de glorios pentru mine, încât nu am nici o problemă să renunț la viața aceasta, pentru a trece la următoarea. Eu nu aș fi putut spune aceasta mai înainte pentru că aveam dorință după lucrurile din această lume, după o experiență de viață; am vrut să mă căsătoresc, am vrut să am copii, am vrut să experimentez aceste lucruri, dar cu cât trăiesc mai mult în această carne hibridă, cu atât îmi dau seama mai mult cât este de greșit. Gândul de a părăsi această lume, nu este un gând care mă terorizează, ci este un gând glorios, îți aduce fericire când știi unde mergi.
Astfel, dacă știm că am fost trimiși pe acest pământ într-o misiune pentru scopul lui Dumnezeu și prin voia lui Dumnezeu, știm că avem misiunea de a realiza ceva pentru EL, pentru scopul Său, și atunci, chiar dacă suntem scuipați, chiar dacă suntem respinși, chiar dacă toată lumea ne întoarce spatele, totuși eu știu că sunt aici pentru a împlini scopul lui Dumnezeu, de a manifesta voia lui Dumnezeu după care mă voi întoarce de unde am venit.
Fratele Branham a spus că Timpul este doar o mică Buclă pe cercul Veșniciei, și va fi absorbit înapoi în Veșnicie într-o zi, când Dumnezeu va realiza tot ce a vrut să realizeze.
Eu am venit din Veșnicie și mă întorc în Veșnicie. Întreaga mea existență este pentru Veșnicie, și sunt aici doar pentru a juca un rol, și vreau să joc acest rol cu credință, știind că nu am venit aici pentru a-mi păstra viața, așa cum Isus nu a venit aici pentru a-Și păstra Viața. Eu am venit aici pentru a-I preda Lui viața mea, dar ne-a fost dată alegerea liberă în această dimensiune, în această Buclă a Timpului, în acest vas de lut, ni s-a dat libertatea de alegere, astfel încât să pot alege să-mi predau Lui viața și să-L las pe El să aibă control deplin.
Astfel, noi trebuie să pierdem dorința de autoconservare pe care o avem, trebuie să murim continuu față de mândrie și nu trebuie să mai lăsăm frica să fie motivația noastră.
Eu nu pot să vă enumăr câte decizii oribile am luat din cauza fricii, pentru că m-am temut de ceea ce vor crede oamenii; m-am temut de ceea ce se va întâmpla dacă o voi face și nu mă voi mișca repede. Mi-a fost frică. Nu pot să vă spun câte decizii am luat pe baza fricii. De multe ori mi-a fost teamă că va arăta rău, că voi pierde, că voi eșua, dar toate aceste lucruri continuă să indice un singur lucru: pe mine. Este adevărat?
Iau o decizie financiară greșită, pentru că, dacă nu trec prin aceasta acum, voi pierde oportunitatea. De ce? Ca să câștig ceva financiar. Corect? Frica mea era că voi pierde. Da? Frica mea era că reputația mea va suferi; frica mea era o oportunitate; frica mea era că oamenii vor gândi ceva rău despre mine, și din cauza aceasta multe din acele decizii au fost dezastruoase; unele în probleme majore, altele în probleme minore.
Dar nu aceasta este alegerea dragostei. Ce face dragostea? Dragostea face alegeri diferite. Eu am văzut aceasta în viața lui Isus Hristos.
Să mergem la Ioan 13.10. Noi citim acest text de fiecare dată la spălarea picioarelor, odată pe lună. După ce a spălat picioarele ucenicilor, Isus a spus în versetul 10 și 11:
„Cine s-a scăldat, n-are trebuință să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, și voi sunteți curați, dar nu toți.”
Căci știa pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteți toți curați.”
De aici știm că Isus știa că nu toți sunt curați. Isus știa că unul dintre ucenici era un drac, știa că Iuda Îl va trăda, știa că Iuda avea inima unui hoț. Isus știa toate acestea.
Când erau adunați în casa unde a venit Maria și a spart vasul de alabastru, Iuda a spus: „Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump și banii să se dea săracilor.” Isus știa de ce a spus că Iuda avea inima unui hoț, totuși Isus nu l-a chemat deoparte ca să-l mustre și nu l-a făcut să se rușineze de el însuși, ci a răspuns simplu: „Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea M-a uns pentru înmormântarea Mea.” Vedeți? El îl cunoștea dar nu l-a mustrat.
Mă întreb, câți dintre noi ar trece testul știind exact de ce un frate spune ceva, și în loc să-l expui și să-l faci de rușine, treci cu vederea? Vă spun că uneori mă lupt cu aceste lucruri. Știi că cineva nu face bine și tot ce vrei să faci este să-l expui, dar vom afla că nu aceasta este ceea ce trebuie să facem.
Așadar, Isus a spălat picioarele lui Iuda, dar nu cred că le- a spălat altfel decât pe ale lui Petru sau Ioan; eu nu cred că l-a tratat pe Iuda altfel de cum i-a tratat pe ceilalți, ci cred că l-a tratat la fel. Așa că, atunci când Isus a spus: „Unul dintre voi Mă va vinde,” toți s-au întrebat: „Sunt eu?” „Sunt eu?” „Sunt eu?” Ei nu aveau habar despre cine era vorba. Chiar și atunci când Isus l-a trimis pe Iuda să facă ce avea de făcut, ei s-au gândit că l-a trimis să facă ceva pentru El. Ei nu s-au gândit niciodată că Iuda ar putea fi trădătorul. Vedeți? Așa și-a tratat Isus dușmanul; El Și-a tratat dușmanul ca pe un prieten.
Știți, în mărturia lui, Billy Paul a spus un lucru uimitor despre fratele Branham; el a spus că nu puteai deosebi dușmanii fratelui Branham de prietenii lui. Eu spun: Doamne, ajută-ne! Trebuie să cresc. Scopul predicării este ca noi să știm cine suntem și să căutăm ceea ce avem nevoie. Să ne rugăm și să-I spunem lui Dumnezeu: „Am nevoie de biruință în această problemă. Ajută-mă cu aceasta.” Trebuie să mă rog pentru mine; trebuie să-i iubesc pe toți ca pe niște prieteni.
Să mergem la Matei 26.47-50. Aceasta s-a petrecut în grădina Ghetsimani, când Iuda a venit cu o gloată pentru a-L aresta pe Isus.
„Pe când vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului.
Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-l voi săruta eu, acela este; să puneți mâna pe el.”
Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus, și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!” Și L-a sărutat.
Isus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci, fă!” Atunci oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins.”
Mă minunez de aceasta, dar El este exemplul nostru, oricât ar părea de greu sau imposibil. Știți ceva? Eu nu cred că este imposibil. Eu stau astăzi aici și sunt absolut convins că acest lucru a fost imposibil dar cred că am ajuns în epoca în care acest lucru a devenit posibil. Cred că aceasta este generația care va avea manifestarea Vieții Isus Hristos; cred că de aceea Dumnezeu a trimis un profet și ne-a restaurat Cuvântul, pentru că, atunci când Cuvântul a revenit, a revenit și Viața acestui Cuvânt. Și dacă măsura deplină a Cuvântului a venit înapoi, atunci și Viața deplină a acestui Cuvânt este din nou aici, în Mireasă, pentru a aduce manifestarea deplină a Vieții lui Isus Hristos.
Privind la aceasta, mă găsesc pe mine însumi mic. Sunt mic în multe privințe, sunt lipsit de aceste lucruri dar nu sunt descurajat, dimpotrivă sunt încurajat pentru că Cuvântul este aici, Cuvântul care mă va aduce până la manifestarea deplină pe care Dumnezeu dorește să o facă în viața mea, este aici.
Luther a avut Cuvântul parțial și a avut Viața parțial; Wesley a avut Cuvântul parțial și a avut Viața parțial, dar noi nu suntem în ziua Cuvântului parțial, de aceea eu nu mă pregătesc pentru o viață parțială, ci mă îndrept spre ținta înaltei chemări în Hristos Isus, pentru că cred că acesta este ceasul când Dumnezeu a trimis Cuvântul, și Și-a trimis Duhul să aducă Cuvântul Său la Viață, iar eu depind de EL. Nu depind de a face totul mai bine, pentru că aceasta am încercat toată viața și am eșuat, dar în mine sunt lucruri care se schimbă fără efortul meu. Cu cât mă recunosc mai mult și mă predau mai mult; cu cât sunt mai expus și mă plec mai mult, cu atât se schimbă totul în mine și nu mai sunt ce am fost înainte.
Sper că nici voi nu mai sunteți ce ați fost acum doi, trei ani, ci sunteți diferiți acum, diferiți de felul cum ați fost.
Vedeți unde facem marile noastre greșeli? Este atunci când credem că am ajuns la maturitate înainte de a ajunge la maturitate; când credem că doar stăm în biserică cu descoperirea maturității și așteptăm ca toți ceilalți să ne ajungă din urmă ca să putem merge cu toții Acasă. Acolo facem uneori o greșeală uriașă.
Uneori cel care se simte cel mai matur, este de fapt, cel care suferă cel mai mult de mândrie, frică și autoconservare. Uneori suntem orbi, pentru că noi vedem orice altceva în loc să ne vedem pe noi înșine. Aceasta este cea mai mare orbire. Cea mai mare orbire din ochii noștri, este când nu ne putem vedea pe noi înșine.
Pentru mine este uimitor că cei mai „perfecți” oameni pe care i-am întâlnit vreodată, sunt înconjurați de oameni cu defecte, și ei cunosc defectele tuturor, dar nu-și dau seama că toți ceilalți le pot vedea pe ale lor. Laudă lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu începe să ni le descopere, una câte una, și putem spune: „Doamne, vreau să mor pentru aceasta. Doamne, m-am săturat să mă apăr, am obosit să-mi salvez reputația.”
Eu nu am reputație, nu vreau nici o reputație, pentru că dacă am o reputație, trebuie s-o apăr și sunt prea obosit să mai fac aceasta. Vreau doar să mă predau și să-L las pe Dumnezeu să facă tot ceea ce vrea El să facă. Și indiferent ce crede cineva, și la orice concluzie ajunge despre mine și despre viața mea, vreau să ajung la Țintă. Nu spun că sunt acolo, dar vreau să ajung în punctul în care nimic din toate acestea nu mai contează. Atâta timp cât știu că El este mulțumit de mine, atunci sunt bine. Dacă El este mulțumit de mine, chiar dacă toți ceilalți mă înțeleg greșit și nu sunt de acord, atunci vreau să fie așa.
Așadar, vedem că Isus a fost un Prieten Model; El a fost prieten cu dușmanul Său, iar când Billy Paul a spus că nu puteai deosebi dușmanii tatălui său de prietenii lui, eu spun: Laudă lui Dumnezeu, pentru că el Îl reflectă pe Isus Hristos. În William Branham L-am văzut pe Isus Hristos.
Nici măcar ucenicii nu au putut să-l deosebească pe dușmanul lui Isus, care era printre prietenii Săi, dar El a știut tot timpul cine era. Așa că nu este ca și cum ne-am uita la profet și am spune: „O, Doamne, vreau să am viața lui!” El reflecta Viața lui Isus Hristos, o aducea în zilele noastre și arăta că în carnea aceasta căzută poți avea Viața pe care a trăit-o Isus; viața Lui poate fi exprimată aici.
Aceasta l-a făcut perfect pe profet? Absolut, nu! Noi am văzut și greșelile lui dar acestea fac parte din perfecțiune.
Voi întrebați: „Cum pot fi greșelile parte din perfecțiune?” Pentru că perfecțiunea este maturitatea deplină, caracterul complet. Perfecțiunea nu este lipsa de greșeli sau impecabilitate, perfecțiunea este caracterul deplin, complet sau maturitatea deplină. Și noi am văzut cum Duhul lui Dumnezeu i-a corectat greșelile, defectele, și cum el s-a întors și s-a îndreptat. Aceasta este pentru mine perfecțiunea.
Dacă el ar fi demonstrat impecabilitatea știind că s-a născut în păcat, atunci ne-am gândi că este ceva ciudat. Dar când am văzut atât de clar greșelile lui, și am văzut corectarea lui, l-am văzut îndreptându-se, am văzut onestitatea lui, l-am văzut mustrat și am văzut că s-a corectat; am văzut toate acestea, pentru mine au fost o demonstrație a perfecțiunii. El a fost un fiu al Lui Dumnezeu care a venit în înfiere, și aceasta nu a fost numai pentru el, ci și pentru mine; Dumnezeu mi-a arătat aceasta ca să știu că spre aceasta mă îndrept și eu. Da! Absolut! Ei bine, eu fac o mulțime de greșeli, dar Dumnezeu mă ajută să mă corectez. Prin Duhul lui Dumnezeu Cel Sfânt, eu am acea umilință, am acea predare ca sub mustrarea Lui, să spun: „Doamne, îmi pare rău!”
Vreau să spun că eu nu vreau să fiu niciodată felul acela de credincios care trece examenul doctrinar dar eșuează în viață; nu vreau să fiu niciodată felul de credincios care poate să spună ce s-a predicat, în ce predică, în ce ordine și în ce an, dar oamenilor din jur nu le face plăcere nici măcar să stea în preajma mea; nu vreau ca acesta să fie felul meu de viață, ci prefer ca oamenii să spună: „Știi, nu sunt sigur că fratele Chad înțelege tot, dar sigur este un frate plăcut. Da, este un prieten bun și îl iubesc. Pare sincer.” Aceasta m-ar face să mă simt bine cu adevărat.
Luca 22.33: „Doamne,” i-a zis Petru, „cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte.”
Cine a spus aceasta? Petru. Petru care era încrezător în sine, Petru care L-a iubit pe Domnul. Când Isus le-a spus că toți Îl vor părăsi, Petru a fost atât de sigur că Îl iubește pe Domnul atât de mult, încât niciodată nu-L va părăsi, de aceea I-a spus: „Doamne, sunt gata să merg cu Tine în temniță, chiar și la moarte.” Dar Isus i-a zis: „Petre, îți spun că nu va cânta astăzi cocoșul, până te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.”
Petru a crezut că-L iubește pe Domnul, și L-a iubit. Petru Îl iubea pe Domnul, avea pentru El o dragoste și o râvnă fierbinte, el L-a iubit, dar vom afla că Petru se iubea încă pe sine mai mult decât Îl iubea pe Isus. Nu este că nu-L iubea, dar în dragostea lui, era amestecat încă mult din sinele lui.
Să mergem la Matei 26.73-75:
„Peste puțin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba te dă de gol.”
Atunci el a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul.
Și Petru și-a adus aminte de vorba, pe care i-a spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și a ieșit afară și a plâns cu amar.”
Cred că este uimitor că dintr-o dată, toată lumea lui Petru s-a prăbușit. Știți, totul mergea rău, contrar gândurilor lui, dar el a crezut că va rămâne alături de Domnul; a crezut că-L iubește pe Domnul mai mult decât orice altceva în lume, dar când a ajuns cu adevărat în presă, a aflat că era dispus să-L părăsească pe Domnul ca să-și salveze pielea lui. Pentru a-și păstra propria viață, pentru a-și salva propria lui persoană, el a fost dispus să-L nege pe Domnul, iar când ei nu l-au crezut, a fost dispus să se blesteme și să se jure. Apoi, când a cântat cocoșul și-a dat seama ce a făcut, a ieșit afară, s-a pocăit, și este minunat că acum, Petru era frânt.
După aceea, Domnul a venit la Petru și l-a restabilit. Și după ce l-a restabilit, el a venit la Petru lângă Marea Tiberiadei, și noi cunoaștem toată întâmplarea, cum Isus l-a întrebat pe Petru: „Mă iubești tu mai mult decât ceilalți?” Domnul a repetat întrebarea de trei ori, pentru că Petru L-a tăgăduit pe Domnul de trei ori. Dar Isus nu l-a rușinat niciodată pe Petru, pentru că lui Petru îi era deja rușine. El nu l-a batjocorit, nu l-a făcut de rușine, nu l-a alungat din prezența Sa, și nu i-a spus că nu este vrednic să fie prietenul Lui. Isus este Prietenul Model.
Când a fost părăsit și trădat, când toți L-au părăsit, El nu a așteptat niciodată ca ucenicii să se întoarcă la El, ci a mers El la ei. Corect? El i-a iubit și nu a spus niciodată nimic despre cele întâmplate. „Știți ce Mi-ați făcut? Știți cât rău M-ați rănit? Știți…” Isus nu a făcut aceasta. Nu găsești nicăieri că Isus Și-a tratat prietenii în felul acesta, ci El a venit la ei, li S-a descoperit, le-a dat instrucțiuni, și l-a restabilit pe Petru înapoi în părtășie cu El. Petru nu a putut face acesta, dar Isus a făcut-o. El a fost Prietenul Model.
Ce s-ar fi întâmplat dacă Petru mi-ar fi făcut mie ce I-a făcut lui Isus? Dacă v-ar fi făcut vouă? Ce am fi făcut? Nu am spune nimic, ci am spune: „Petre, tu ești încă prietenul meu.” „Petre, Mă iubești?” Așa vreau să fiu, prieteni!
Fratele Branham ne-a dat câteva sfaturi și în continuare vom analiza câteva citate și Scripturi, în care el ne dă învățături remarcabile.
„Deci, noi trebuie să ne iubim divin. Să ne iubim unii pe alții, atunci nu vezi greșeala fratelui tău. Dacă el face o greșeală, nu te uiți niciodată la ea, și îl iubești oricum. Vedeți? Dacă îi iubești pe cei ce te iubesc, nu iubește și păcătosul la fel? Tu să-i iubești pe cei ce nu te iubesc, aceasta arată că Duhul lui Dumnezeu este în tine, pentru că El te-a iubit când erai dușmanul Lui. El te-a iubit și acest Duh este în tine și te va face să-ți iubești dușmanul așa cum îl iubești pe prietenul tău.”
Acest lucru este foarte greu. Eu aș spune că Isus avea tot dreptul să Se simtă jignit de ceea ce I-a făcut Iuda; și la fel, de ceea ce I-a făcut Petru, dar El Și-a predat propria Viață, nu Și-a făcut nici o reputație, ci a luat chipul unui rob. El S-a smerit pentru răscumpărare, și nu a avut niciodată nici o ranchiună împotriva nimănui. Nu a făcut de rușine pe nimeni niciodată; nu a certat și nu a batjocorit pe nimeni niciodată, ci a fost un Prieten adevărat.
Este uimitor că Isus nu l-a respins niciodată pe Iuda ca prieten al Lui. Unde găsiți în Biblie că Isus l-a respins pe Iuda? Iuda este cel care L-a respins pe Isus, nu Isus pe Iuda. Nu Isus a rupt prietenia cu Petru, ci Petru L-a părăsit pe Isus. El nu Și-a părăsit ucenicii, ci ucenicii L-au părăsit. El nu a încetat niciodată să fie Prieten, ci întotdeauna a fost altcineva care a încetat să-I mai fie prieten. Da! Eu spun: Doamne, ajută-mă!
Aceasta este atitudinea pe care vreau s-o am în fiecare zi a vieții mele. Nu vreau să ocolesc sau să rup relațiile și să nu mai vorbesc cu voi, să nu vă mai fiu prieten, să vă întorc spatele sau să stau departe de voi. Doamne, Dumnezeule, să nu fac niciodată așa ceva, ci ajută-mă să rămân un prieten adevărat indiferent ce îmi face cineva. Ajută-mă să renunț la viața mea, pentru a putea fi așa.
Să mergem la Ioan 13. Nu voi atinge toate aceste Scripturi, dar voi lua câteva dintre ele. Ioan 13.34-35:
„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; așa cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții.
Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.”
Iată ce spune fratele Branham la începutul mesajului, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. La începutul acestui mesaj, fratele Branham a dat câteva instrucțiuni bisericii. El a făcut aceasta după Peceți, după descoperire. Pentru mine mesajul, „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită,” este una dintre cele mai mari descoperiri din toate timpurile. Deci, la începutul acestui mesaj, el a început să instruiască biserica, iar ceea ce a spus, este esențial, chiar și în acest timp. El a spus:
„Iubiți-vă unii pe alții. Mai presus de orice iubiți-vă unii pe alții, indiferent ce încearcă să spună diavolul. Acum sunteți un grup mare și dulce, dar amintiți-vă avertizarea mea. Vedeți că Satan nu va lăsa aceasta să rămână așa. Nu, domnule! El va împușca orice lucru și va aduce pe cineva să-l facă ținta lui. El va aduce un critic sau un necredincios înăuntru, îl va așeza jos și-l va face să aibă părtășie cu voi în liniște și lucruri. Apoi îl va împroșca pe acel individ cu felul lui de otravă și va începe prin biserică cu ea. Să nu vă puneți de partea lui, să nu aveți nimic de-a face cu aceea, ci rămâneți iubitori și buni unii cu alții. Rugați-vă pentru omul acela ca să fie salvat, și el sau femeia aceea sau oricine ar fi, doar rugați-vă pentru ei și rămâneți împreună. Stați cu păstorul vostru. Vedeți? El este păstorul și voi îi arătați respect. El vă călăuzește pentru că este rânduit de Dumnezeu să facă aceasta.
Acum, amintiți-vă aceasta: dușmanul va veni, și când vine el, doar strângeți-vă mai aproape unul de altul.”
Va veni dușmanul? Fratele Branham a spus că va veni. Știți, uneori noi privim în jur și așteptăm să vină dușmanul fără să ne dăm seama că el vine tot timpul; el cercetează fiecare alee, zgâlțâie fiecare ușă, se uită să vadă dacă vreun geam este crăpat doar puțin; el va sonda viața fiecăruia dintre noi încercând să găsească o intrare, așa că nu este ca și cum am sta aici și l-am aștepta să vină, pentru că el vine în mod constant; și tot timpul așteaptă momentul potrivit ca să intre și să facă ceva, iar fratele Branham ne-a spus ce să facem: „Nu lua parte la aceasta, nu începe să vorbești, nu discredita, ci rămâi dulce, iubitor și amabil.” Acesta este secretul. El ne spune secretul, dar secretul ca să fii așa, este moartea de sine.
Știți ce se întâmplă când ceva de felul acesta se întâmplă? Dintr-o dată vrem să-l întrecem pe diavol, vrem să contracarăm, iar când încerc să fac aceasta, ei încep ceva de clan, șoptesc un secret aici; trebuie să contracarez aceasta, trebuie să fac aceea…Dar fratele Branham ne-a spus că singurul lucru pe care-l putem face, este să-ți pui jos viața ta și să uiți de aceasta, să nu încerci să ți-o păstrezi; să nu încerci să ți-o salvezi, ci doar să fii dulce, iubitor și amabil.
Vă spun că de multe ori nu am reușit să mă protejez și am renunțat. Este mai bine să mă predau și să spun: Doamne, am încredere în Tine! Am încredere în Tine! Tu mă salvezi, Tu mă aperi, Tu mă protejezi, Tu mă păstrezi. Eu nu mă pot proteja singur.
Să citim mai departe:
„Când va veni dușmanul, doar strângeți-vă mai aproape unul de celălalt. Și acela pe care-l folosește diavolul ca dușman, ori va pleca, ori va intra și va fi unul dintre voi. Aceasta este tot.
Nu vă faceți niciodată un clan și nu vorbiți, nu vă faceți o clică; noi suntem toți una. Eu nu pot spune: „Mână stângă, sunt supărat pe tine…”
Vedeți? Aceasta se întâmplă de multe ori în familii, se întâmplă în biserici, se întâmplă la locul de muncă; ceva devine dintr-o dată agitat și un grup mic începe să vorbească unul cu celălalt și iau problemele tuturor celorlalți de la locul de muncă. Fratele Branham vorbește despre aceasta și spune: „Nu faceți aceasta! Noi suntem cu toții una. Nu ne vom face un clan; nu vom pune deoparte pe nimeni; nu vom trata pe nimeni cu indiferență. Fratele Branham spune că cel pe care diavolul îl injectează cu otravă, o răspândește prin biserică, dar voi nu trebuie să-l împingeți afară, ci trebuie să-l atrageți înăuntru. Aceasta a spus profetul:
„Să nu vă faceți niciodată un clan, sau să vorbiți și să vă faceți o clică; noi suntem toți una. „Eu nu pot spune: „Mână stângă, sunt supărat pe tine. Te voi da afară pentru că nu ești mână dreaptă.” Ea este mâna mea stângă și vreau ca ea să rămână acolo. Chiar și extremitatea degetului vreau să rămână acolo; orice părticică din trup, s-o lăsăm acolo unde este.
Dumnezeu vrea ca noi, ca Trup de credincioși, să stăm exact unul cu celălalt, chiar unul cu celălalt.”
Uneori aflați că se ridică ceva între o familie și o altă familie, o mică neînțelegere, o mică interpretare greșită a ceva ce s-a întâmplat, și dintr-o dată, vor declara un război rece, pentru că suntem creștini și nu putem izbucni într-un război deschis. Nu strigați și nu vă spuneți unul altuia nimic, dar războiul deja are loc, pentru că o familie s-a simțit jignită pentru ceva ce a făcut altă familie, sau domnișoara a interpretat sau a judecat greșit o situație, și dintr-o dată…
Știți ce ar trebui să faceți voi în situația aceasta? Apropiați-vă și mai mult și nu-l lăsați pe diavolul să intre între voi. Știți ceva? De cele mai multe ori veți afla că este o neînțelegere absolută, iar dacă nu este așa, dar un frate a greșit, fratele Branham spune: „Uitați de aceasta, nu amintiți niciodată nimic, ci doar iubiți-vă oricum.” Așa că puteți lua această idee. Fie că nu știam ce fac și am înțeles greșit situația, fie că știam exact ce fac, acțiunea mea trebuie să fie aceasta în orice caz. Cu alte cuvinte, totul se reduce la faptul că nu contează. Nu contează dacă am făcut-o intenționat, și nu contează dacă am făcut-o din neatenție, reacția mea trebuie să fie aceeași. Vedeți?
Dacă putem face aceasta în familiile noastre, dacă putem face aceasta în biserică sau în căsniciile noastre, și cu prietenii noștri, vom descoperi că-i vom închide toate ușile diavolului și nu va avea acces să se strecoare ca să provoace neînțelegeri.
În continuare, fratele Branham a spus:
„Voi aveți înregistrări, aveți benzi cu ceea ce credem; aveți învățături de disciplină în biserică, cum să ne comportăm în biserica lui Dumnezeu; cum trebuie să venim aici împreună, să stăm aici împreună în locurile cerești. Nu stați acasă! Dacă Dumnezeu este în inima voastră, abia așteptați să se deschidă ușile bisericii pentru a intra ca să aveți părtășie cu frații voștri. Dacă nu simțiți în felul acesta, atunci vă spun că este timpul să mergeți să vă rugați. Noi suntem în zilele din urmă, în care Biblia ne îndeamnă: „Cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie, să ne iubim unii pe alții cu dragoste creștină, cu dragoste divină,” să ne adunăm împreună în locurile cerești în Hristos Isus, și să ne iubim unii pe alții. „Prin aceasta vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii Mei, când vă iubiți unul pe altul.” Aceasta este corect. Rămâneți împreună!
Dacă crezi că fratele sau sora sunt puțin greșiți, spune: „Doamne, nu mă lăsa niciodată să las ca vreo rădăcină de amărăciune să răsară pentru că aceasta îl va afecta, și Îl va scoate pe Hristos afară din viața mea.”
Voi repeta acest lucru pentru că este foarte profund: „Dacă crezi că fratele sau sora sunt puțin greșiți…” Ascultați, dacă o să vedeți că un frate greșește puțin sau o soră…Desigur dacă nu s-a întâmplat azi, se poate întâmpla mâine sau săptămâna viitoare, pentru că suntem ființe umane și toți facem greșeli și ne interpretăm greșit unii pe alții; și vei crede că fratele tău greșește, deci ce vei face atunci? Profetul spune: „Să spui: „Doamne, Te rog nu mă lăsa niciodată să las vreo rădăcină de amărăciune să răsară, pentru că aceasta îl va afecta, (pe fratele sau sora mea), și aceasta Îl va scoate pe Hristos afară din viața mea.” De ce? Pentru că Hristos nu va locui într-o inimă plină de amărăciune; nu este un loc binevenit pentru El.
În continuare, profetul spune:
„Acea otravă, acei, acei acizi otrăvitori ai răutății, geloziei și urii vor lua Duhul Sfânt de la voi imediat. Îl vor da afară din Tabernacolul de aici, Îl vor ucide pe Duhul lui Dumnezeu sau Îl va îndepărta de aici, rănindu-l pe păstorul vostru. Va face orice lucru, vedeți? Să nu faceți aceasta! Voi doar să creșteți apropiindu-vă mai mult. Urcați…Luați închizătoarea, așa cum a mărturisit un predicator de aici, aseară, și a spus că a văzut-o într-o vedenie…care se prinde pe toată armura lui Dumnezeu; doar trageți-o mai strâns, apropiați-vă mai mult unul de altul, iubiți-vă unul pe altul oricum. Vorbiți frumos unul cu altul, spuneți lucruri frumoase unul despre altul, și atunci Dumnezeu vă va binecuvânta.”
Eu vreau ca Dumnezeu să mă binecuvânteze; vreau ca binecuvântarea lui Dumnezeu să se reverse asupra mea.
Ei l-au întrebat odată pe fratele Branham, voi ajunge imediat la citatul acela.
„Cum poți lăsa oamenii să spună lucruri atât de rele despre tine?” Iar el a răspuns: „Tu nu trăiești pentru tine însuți.” Așa faci? Tu nu trăiești pentru tine. Laudă lui Dumnezeu!
Vreau să citesc din Proverbe 16.28:
„Omul stricat, (neastâmpărat), stârnește certuri și un bârfitor dezbină pe cei mai buni prieteni.”
Fratele Branham a spus aceasta și nu este părerea lui, ci el a vorbit exact ce spune Scriptura. Mie îmi place să-l demasc pe vrăjmaș. Când vine cineva și spune: „Ai auzit ce se întâmplă în familia așa și așa? Eu îți spun ca să poți doar să te rogi.” Eu vă spun că nu cred nimic din această afirmație. Eu cred că ei folosesc această mască religioasă pentru a bârfi. Este bârfă. „Îți spun ca să poți doar să te rogi.” De ce trebuie să-mi spui mie să mă rog? Roagă-te tu. Nu crezi că Dumnezeu te aude când te rogi? Apoi, de ce trebuie să-mi spui toate detaliile? De ce nu-mi spui doar: „Vrei să te rogi pentru familia cutare? Cred că le este greu.” De ce trebuie să-mi dai toate detaliile suculente despre ceea ce merge rău acolo? Vedeți? Este o mască pentru bârfă. Aceasta este problema. Tu mergi îndată și repeți ce ai auzit, dar nu ai detaliile corecte; apoi unul se duce și spune altuia ca să se roage; apoi unul spune altuia ca să se poată ruga, dar adevărul este că veți afla că, de fapt, nimeni nu se roagă, dar toți transmit mai departe lucrul pentru care trebuie să se roage, și astfel cererea de rugăciune primește mai mult grai decât rugăciunea însăși. Avem nevoie ca Dumnezeu să ne ajute. Doamne, ajută-ne!
Să mergem la Proverbe 17.9:
„Cine acoperă o greșeală, caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.”
Da! Laudă lui Dumnezeu! Să mergem la Efeseni.
Noi nu suntem aici pentru a expune defectele unora către alții, ci suntem aici pentru a ne acoperi unul pe altul și pentru a ne iubi. De aceea cred că simbolul spălării picioarelor, este foarte important. De ce? Pentru că pe măsură ce ne spălăm picioarele…Vă dați seama că în zilele acelea, erau băi comune unde oamenii mergeau, se spălau și erau curați. Aceasta le-a spus Isus: „Voi toți sunteți curați…” El le-a spus că sunt curați prin Cuvânt. Când a venit la Cina cea de taină, El le-a spus: „Voi sunteți curați, dar nu toți.” La ce Se referea El? La baia publică unde mergeau, se spălau, apoi se întorceau la casa lor sau oriunde stăteau, dar la întoarcere se mai aduna ceva praf sau murdărie pe picioarele lor. Picioarele le-au fost curate, dar în călătoria lor prin lume, au luat puțină murdărie, și acum Isus avea să îngenuncheze și să spele acea murdărie luată din lume.
Așadar, El va spăla acea murdărie, și spune: „Tu ești curat.” El a spus deja: „Ești curat prin Cuvântul pe care ți l-am dat.” El spusese deja: „Sfințește-i prin Cuvântul Tău! Cuvântul Tău este Adevărul!” Ei fuseseră sfințiți, erau deja curați, dar există o călătorie în viață în care ne murdărim de-a lungul drumului, și Isus vine să-i spele pe ucenicii Săi, apoi le-a spus: „Să vă spălați unii pe alții.”
Eu nu sunt aici ca să critic picioarele voastre murdare, ci partea mea este să mă cobor și să vă iau murdăria de pe picioarele voastre cu mâinile mele, s-o spăl de pe picioarele voastre; să te ajut ca frate al meu, iar tu să-mi speli mie picioarele. Așadar, când ne spălăm picioarele, nu este doar o tradiție, nu este doar că o facem odată pe lună și atunci venim cu reținere, ci acesta este un simbol pentru ce ar trebui să trăim în fiecare zi.
Eu nu sunt aici ca să fac poze cu picioarele tale murdare, să le postez pe internet și să spun: „Vedeți? Fratele meu are ceva acolo.” Este mai bine să spun: „Hei, frate, cred că ai ceva acolo. Vino și lasă-mă să-ți spăl picioarele.” Vedeți? Am spus că aceste lucruri nu sunt profunde, dar sunt foarte profunde; sunt simple, dar sunt pietre de poticnire; sunt lucruri ușoare dar sunt lucruri în care eșuăm, dar cred că nu suntem meniți să eșuăm pentru totdeauna.
Efeseni 4.31-32: „Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, fiți miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.”
Îmi place cum spune aici: „…iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.” Întrebarea care se ridică, este: Cum m-a iertat Dumnezeu? M-a iertat înainte de a-L ruga eu sau m-a iertat după aceea? M-a iertat când eram curat sau când eram murdar? M-a iertat când m-am întors și am spus: „Iartă-mă!” sau m-a iertat înainte de a-I cere eu vreodată aceasta? Vedeți? Noi ar trebui să ne iertăm unul pe altul în felul cum ne-a iertat Dumnezeu de dragul lui Hristos. Așa că, pot să te iert și eu pe tine de dragul lui Hristos?
Dacă Dumnezeu mă poate ierta pe mine de dragul lui Hristos, atunci și eu pot să te iert pe tine de dragul lui Hristos, în acest fel în care El m-a iertat pe mine.
Ți-a cerut Dumnezeu vreodată să plătești pentru greșelile tale? Nu. Isus a plătit pentru toate greșelile tale, așa că, de ce ți-aș cere eu să plătești pentru greșeala pe care ai făcut-o față de mine? Eu trebuie să te iert la fel cum am fost iertat și eu. Dacă eu am fost iertat gratuit, trebuie să te iert la fel, gratuit. Dacă eu am fost iertat în mod liber, nu trebuie să-ți cer să îndeplinești cerințele mele de iertare, să plătești înapoi și să o faci corect. Cine ar spune vreodată că este exact ce spui când zici: „Ei bine, te voi ierta dar nu voi uita niciodată. Și nu știu dacă putem fi din nou prieteni, și bla, bla, bla.” Ceea ce faci arată că încă ții pe cineva în dispreț, deși Dumnezeu nu te-a iertat pe tine așa. Laudă lui Dumnezeu!
Pavel a spus: „Alerg spre ținta chemării cerești,” și aceasta este o chemare înaltă care cheamă pe cei aleși din această epocă. Amintiți-vă că Petru L-a întrebat pe Isus: „De câte ori trebuie să iert pe fratele meu când greșește?” Am învățat aceasta când eram copii. „De șaptezeci de ori câte șapte.” O, Dumnezeul meu!” Nu contează atât de mult de câte ori, căci fără un dispozitiv de înregistrare, aș uita dacă ai greșit de patru sute nouăzeci de ori sau nu, și nu aceasta este ideea, ci ideea este că nu ar trebui să am o supărare împotriva cuiva, ci trebuie să-l iert. Nu ar trebui să țin ranchiună, nu ar trebui să am amărăciune, nu ar trebui să-mi amintesc greșelile cuiva sau să mă țin de acele lucruri, nu ar trebui să le repet sau să vorbesc cu alții despre ele. Dacă eu caut dragostea, trebuie să acopăr acele lucruri, nu să le expun.
În mesajul, Botezul cu Duhul Sfânt, din anul 1958, fratele Branham spune:
„Acolo nu este nimic greșit. Acolo nu a fost nimic greșit cu nici un membru…”
Aceasta este o afirmație uimitoare pe care el a făcut-o. Dacă au fost mici neînțelegeri, el a trebuit să le rezolve, totuși, el spune: „Acolo nu a fost nimic greșit cu nici un membru. Ei sunt bărbați și femei drăguți. Dacă ei ar putea realiza că acesta este diavolul care intră între oameni! Aceasta este exact corect. Nu sunt oamenii. Dacă poți face ca un frate să vadă aceasta, atunci nu va mai ține dușmănie împotriva altui frate. El se va simți rău, el se va simți ca…păi, aceasta este… „Îmi pare rău pentru fratele meu.” Vedeți? Dacă el a făcut ceva rău…Nu a fost fratele, ci a fost diavolul care a făcut aceasta.
Voi ziceți: „Păi, tipul acela a făcut un anumit lucru.”
Nu fratele tău a făcut aceea, nu sora ta a făcut aceea, ci a fost diavolul care a intrat între ei și el este acela care a făcut-o. Deci nu dați vina pe fratele sau pe sora, ci dați vina pe diavol pentru că el a făcut-o.”
Fratele Branham spune că dacă poți face pe cineva să înțeleagă aceasta, nu va mai ține dușmănie, ci îi va părea rău. Dacă poți ajunge în punctul în care, dacă cineva chiar spune ceva împotriva ta, dacă spune ceva greșit, ceva dureros; vreau să spun că ei nu ar fi trebuit să spună aceasta, pentru că ei au înțeles greșit o situație și au spus la alții ceva greșit; dacă poți ajunge să recunoști că aceasta este o tactică a diavolului și nu cazi așa ușor în cursa lui, atunci îți dai seama că fratele era doar o unealtă în mâinile diavolului, acela nu a fost fratele, pentru că el mă iubește. De unde știi că fratele te iubește? Pentru că, dacă Îl iubește pe Hristos, mă iubește și pe mine. Nu se poate abține.
Uneori trebuie să zburăm puțin mai sus pe aripile Vulturului, să luăm agilitatea Vulturului și să ieșim din partea carnală, și să ne oprim cu ofensa și durerea, să ne oprim cu, „El a spus. Ea a spus.” Zboară puțin mai sus și atunci vei descoperi cine mișcă piesele în cufăr. Îți dai seama, și poți spune: „Îmi pare rău pentru fratele meu.” Știi ce faci dacă îți pare rău cu adevărat pentru fratele? Vei spune: „Am să-l iert și nu-i voi spune niciodată nimic, pentru că știu că într-o zi, acelui frate îi va părea rău de ce a făcut. Acum simt compasiune pentru el, nu sunt supărat, și nu doresc să intre în necazuri; nu vreau ca Dumnezeu să-l lovească; nu vreau să fie lovit de fulger; nu vreau să aibă accident cu mașina în drum spre servici, ci vreau din toată inima să-l iert și să-l las să plece și să-L rog pe Dumnezeu să-l ierte și să-l lase să plece. Îmi dau seama că fratele meu nu a vrut să facă aceasta, și știu că într-o zi îi va părea foarte rău. Când va veni ziua aceea știu cum este, pentru că și mie mi-a părut rău pentru lucrurile pe care le-am făcut greșit și știu cât te simți de rău și cât ești de rușinat, te simți de parcă ai eșuat cu Dumnezeu. Și acum știu că și fratele meu va merge pe același drum și îmi pare rău pentru el. Vedeți? Tu realizezi: „Din mine iese milă, și o întorc spre exterior spunând: „Dumnezeule, ajută-l pe fratele meu, pentru că nu a vrut să facă aceasta. Ajut-o pe sora mea.”
Știți ceva? Să spunem că tu presupui că ei nu au vrut să facă aceasta, dar au făcut-o. Cum te va răni dacă presupui că ei nu au făcut-o intenționat? Eu aș prefera să greșesc presupunând că fratele sau sora mea nu au vrut s-o facă; să greșesc întotdeauna presupunând că ei nu s-au descurcat bine. „Pur și simplu, nu vreau să fiu luat de prost.” Eu aș prefera să fiu considerat un prost decât să acționez ca un prost. Slavă Domnului! Mai bine să fiu considerat un prost care nu înțelege ce se întâmplă în jurul lui. „Fratele Chad, pur și simplu, nu înțelege.” Mai degrabă vreau să fiu în acea poziție decât să fiu unul deștept care înțelege: „Văd ce faci, tu manipulezi; tu ești…” Și o strig, dar greșesc jumătate din timp, și atunci îngrămădești rușine și prostie asupra ta.
Eu spun: Doamne, ajută-ne! Noi trebuie să recunoaștem că acestea sunt tacticile dușmanului, nu tacticile fratelui sau a sorei mele.
Proverbe 19.12: „Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate greșelile.”
Să mergem la 1Petru 1.22. Ascultați, lucrurile despre care vorbim aici, sunt pentru biserică. Eu vreau să fac parte bisericii de ceea ce poate aplica, de principiile pe care ni le-a dat fratele Branham, pe care ni le-a dat Scriptura, exemplul lui Isus Hristos. Acesta este felul de persoană care vreau să fiu; acesta este felul de prieten care vreau să fiu pentru tine și acesta este felul de prieten pe care vreau să-l am; acesta este felul de biserică la care vreau să merg; acesta este felul de familie pe care vreau s-o am; acesta este felul de căsătorie pe care o vreau. Aceasta este ceea ce vreau.
Da, în 1Petru 1.22, citim: „Deci, ca unii care, prin ascultarea de Adevăr, v-ați curățit sufletele prin Duhul, să aveți o dragoste de frați neprefăcută…” Aceasta înseamnă să nu fiți prefăcuți sau falși. „…să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, din toată inima.”
„…cu căldură,” înseamnă intens. Cum ar trebui să ne iubim unul pe celălalt? Fără prefăcătorie. Nu trebuie să ne prefacem, ci să fim fără prefăcătorie. Și dacă am ajuns în punctul în care ne prefacem, este timpul să ne punem pe genunchi și să spunem: „Dumnezeule, du-mă Tu în punctul în care să nu mă mai prefac față de fratele sau sora.” Tu trebuie să fii real, iar Dumnezeu știe când ești real, și de cele mai multe ori și ceilalți știu când ești real.
Nu este vorba de a fi pretențios, aceasta nu este despre batjocură; nu este vorba despre a juca un rol, de a interpreta un rol în care nu crezi cu adevărat, ci este vorba despre a-ți da seama că: „Am ceva împotriva acestui frate; am ceva împotriva acestei surori și am nevoie de Dumnezeu să-mi scoată aceasta din inimă, pentru că aceasta îl va răni pe el și Îl va scoate pe Hristos afară din viața mea.”
Uneori este mai grav decât ne gândim cu adevărat. Uneori ne gândim că trebuie să fim atenți la lucrurile mari; nu, vulpile mici sunt cele care strică viile.
Aceasta este părtășia în care vreau să fiu; aceasta este părtășia pe care vreau s-o dau. Acesta este felul de frate care vreau să fiu. Eu știu că am eșuat față de toți, poate de o mi de ori, dar vă spun că acesta este felul de frate care vreau să fiu, și acesta este felul de frați care vreau să fiți. Eu vreau să locuiesc într-o părtășie de frați și surori ca aceștia. Aceasta este dorința mea cea mai mare.
Să mergem la Ioan 15.12-13:
„Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.
Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.”
Isus ne-a spus: „Aceasta este porunca Mea,” apoi a adăugat: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” Și noi știm că El a dovedit aceasta, noi am văzut cum s-a întâmplat cu Isus Hristos. Dar El nu a spus: „Doar Eu voi face aceasta,” ci ne-a spus să facem și noi cum a făcut El. Aceasta nu a fost o poruncă pentru El, deși a concretizat-o și a demonstrat-o, ci aceasta este o poruncă pentru tine și pentru mine.
Haideți să o citim din nou: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.” Aceasta înseamnă în același fel în care ne-a iubit El. „Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.” Apoi a continuat: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.”
Dacă ne vom iubi în felul în care ne-a iubit El, va trebui să ne dăm viața pentru prietenii noștri. Voi întrebați: „Voi merge să fiu împușcat? Să fiu executat?” Poate, probabil că nu, dar Isus Și-a dat Viața în multe alte feluri.
Fratele Branham a spus că El avea dreptul la o casă; avea dreptul la o soție; El dorea să rămână cu ucenicii Săi, nu voia să-i părăsească, dar El a renunțat la toate drepturile Sale pentru dragostea pe care o avea pentru frați, în ascultare de Tatăl. El Și-a pierdut reputația Sa, slava Sa, a pierdut tot, și a renunțat la tot. Da, pentru că mă iubea. El a lăsat ca oamenii păcătoși să-L scuipe în față și nu a făcut nimic în privința aceasta; El a permis o înscenare, o imitație de Curte judecătorească, o prostie absolută să-L judece fără nici un motiv, fără să fie un caz clar, fără nici un acord între martori; totul a fost o batjocură, dar El nu a făcut nimic pentru a Se apăra. El nu S-a apărat, nu S-a protejat, nu Și-a apărat reputația, nu a făcut absolut nimic. De ce a făcut El toate acestea? El le-a făcut pentru mine, și mi-a cerut ca și eu să vă iubesc la fel cum m-a iubit El.
Știți, uneori noi rupem prietenia. Noi am văzut că actul de prietenie al lui David a fost refuzat din cauza suspiciunii, ei au interpretat greșit ceea ce a făcut David, de aceea l-au respins și au creat o mare mizerie. Uneori există o frică din cauza căreia rupem o relație; ne temem că cineva nu este sincer sau ne temem că ne vom pierde reputația. Uneori prietenii ne fac de rușine din cauza eșecului lor și ne depărtăm de ei, dar este greșit. Uneori facem aceasta cu membrii familiei, ne fac de rușine, așa că ne depărtăm de ei. Nu așa m-a iubit Isus.
L-am făcut de rușine? Da. Am adus un reproș împotriva Numelui Său? Da. Uneori ne va fi rușine unii de alții; uneori vă veți rușina unul de altul, poate de soțul tău, poate de unul dintre copii; sau poate la unul dintre copii îi va fi rușine de părinții lui; dar nu este timpul să rupeți prietenia ca să vă salvați reputația și să vă retrageți. Da. Nu așa m-a iubit Isus pe mine. Oricum, este vorba despre mândrie. Da. Totul se reduce la mândria urât mirositoare. Da, acesta este adevărul. Așa că nu mai vreau să am părtășie cu un frate pentru că a făcut o mare greșeală și nu vreau să mă unesc cu aceasta, nu vreau ca oamenii să vadă…Doamne, Isuse, ajută-ne!
Noi am făcut aceasta și am pus etichete religioase deasupra. Eu nu vreau să fiu felul acesta de prieten; nu vreau să fiu felul de prieten care nu sună niciodată când se întâmplă ceva rău, ci sună numai când este bine. Nu așa Și-a iubit Isus ucenicii, și nu așa vreau să vă iubesc eu.; nu așa vreau să mă iubiți voi pe mine.
Nici unul dintre noi nu o va face perfect, și nu toți o vom face să arate bine, dar eu nu vreau să mă îndepărtez de tine pentru că faci o greșeală, și nu vreau să te îndepărtezi de mine pentru că fac o greșeală, ci vreau să ne iubim unii pe alții. Și nu este dragoste mai mare decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.
Putem renunța la reputația noastră unii pentru alții? Putem renunța la reputația noastră pentru soții noștri? Putem renunța la reputația noastră pentru copiii noștri? Eu spun: Doamne, ajută-mă!
Uneori rupem prietenia din invidie pentru că un frate a prins o funcție, a primit mai multă atenție sau ceva și nu ne dăm seama, dar începem să ne îndepărtăm de el. Aceasta este invidia care se întoarce direct la aceeași bătrână mândrie urâtă, dar nu este dragoste mai mare decât să-și dea cineva viața pentru fratele său. Dacă fratele meu primește ceva, este răsplătit cumva de Dumnezeu, primește un dar sau o poziție, eu vreau să fiu fericit pentru el, vreau să meargă mai sus decât mine, vreau să aibă mai mult decât am eu. Acesta este felul de dragoste pe care vreau s-o am.
Sunt atât de multe lucruri pe care le fac mândria și frica. Da, acestea ne determină să încercăm să ne păstrăm, sau să ne salvăm reputația, să devenim invidioși, geloși, suspicioși, dar aceasta nu este dragostea curată, ci aceasta este dragostea de sine. Corect? De aceea trebuie să murim.
Mi s-a dat viață, mi s-a dat respirație în plămâni, mi s-a dat o viață în această dimensiune, astfel încât să pot muri față de mine însumi prin alegerea mea. Mi s-a dat o existență în această viață, astfel încât, prin propria mea alegere, să aleg să mor. Da, eu pot muri în mii de feluri diferite, pot muri de mii de ori. Pot muri când cineva mă batjocorește; pot muri când cineva mă critică; pot muri când cineva mă pune la îndoială; pot muri când cineva mă înțelege greșit; pot muri când cineva îmi aduce acuzații false; eu pot muri. Noi avem mii de oportunități de a muri. Nu este o singură moarte, ci este o moarte a sinelui, iar Dumnezeu Se va sigura că, așa cum un fier ascute un alt fier, la fel și un prieten va ascuți chipul prietenului său. Uneori va fi nevoie de ceva frecare astfel încât tu și eu să putem muri. Vor fi unele greșeli pentru ca tu și eu să putem muri; vor fi lucruri care nu vor merge întotdeauna bine, ci vor merge rău pentru ca tu și eu să putem muri. Eu spun: „Doamne, ajută-mă să mor pentru tot sinele meu, de care m-am săturat atât de mult!”
Prieteni, când ajungi să privești acest subiect, când vezi profunzimea lui și realitatea a ceea ce am fost chemați să trăim, să trăim Viața lui Isus Hristos în acest trup, când privești aceasta, îți dai seama că fără El suntem terminați. Dacă Duhul Lui nu trăiește în mine, dacă nu mă predau și nu mă smeresc; dacă nu continui să mă predau Lui, să primesc Cuvântul Lui și să-L las să mă dezbrace, sunt terminat.
De aceea vă spun că eu nu mă tem de ziua când voi trece din această viață, fie prin moarte, fie prin transformare, eu aștept cu nerăbdare aceasta. Laudă lui Dumnezeu!
Vreau să mai citesc un citat din mesajul, Acea zi pe Calvar. Am ascultat acest mesaj și îl iubesc. Profetul spune:
„Acum, ce trebuie să facem noi? Primul lucru pe care vreau să-l spun este că Isus nu a trăit niciodată pentru Sine. Viața Lui a fost trăită pentru alții. Aceasta este Viața Veșnică perfectă. Când spuneți că mergeți la biserică și faceți lucruri bune, este minunat, dar când vă trăiți viața pentru voi înșivă, nu aveți Viață Veșnică. Viața Veșnică este a trăi pentru alții
El a dovedit-o când a venit ca Miel al lui Dumnezeu. El a trăit și a avut Viață Veșnică, pentru că nu a trăit pentru Sine, El a trăit pentru alții. Voi primiți Viață Veșnică prin acceptarea acelei zile și nu veți mai trăi pentru voi înșivă, ci trăiți pentru alții.
Cineva mi-a zis: „Cum poți să stai și să lași pe oricine să te numească cu nume atât de rele?” Tu nu trăiești pentru tine însuți, ci tu trăiești pentru alții ca să poți răscumpăra acel om. Necazul cu biserica este că a uitat că ei sunt fii. Voi sunteți fii. Voi luați locul lui Hristos. Voi sunteți fii, așa că nu trăiți pentru voi înșivă, ci trăiți pentru alții.
„Ei bine, frate Branham, eu pot trăi pentru acest frate pentru că, desigur, este un om drăguț.” Nu este aceasta. Trăiți pentru omul care vă urăște, trăiți pentru persoana care v-ar ucide dacă ar putea. Aceasta I-au făcut Lui. Ei L-au omorât, și El a murit ca să-i poată salva. Aceasta este Viața Veșnică. Când aveți aceasta în pieptul vostru, sunteți în fața Raiului. Voi vă jertfiți propriile lucruri, renunțați la ele așa cum își dă oaia lâna. Voi priviți înainte, la Calvar.”
Dacă vreodată ajungeți în punctul în care sunteți jigniți… Ați fost jigniți vreodată? Recent, eu am fost jignit; nu vă voi spune cât de recent, dar foarte recent. Singurul fel în care vă puteți simți jigniți sau ofensați, este dacă mai aveți ceva din sinele vostru. Acesta este singurul motiv pentru care puteți simți o ofensă; de aceea, în momentul în care simțiți acea ofensă, trebuie să o judecați și să spuneți: „De ce sunt supărat? Cineva m-a călcat pe degetele de la picior; a spus ceva ce nu trebuia să spună, ei bine, știi ceva? Dumnezeu să te binecuvânteze oricum. Eu vreau să privesc la Calvar și să iau exemplul Lui.”
Când începem să ne luptăm cu aceste lucruri, ce trebuie să facem? Să privim la Calvar, să privim prin ce a trecut Isus a cărei călătorie pământească L-a dus la Calvar și la moarte. Așa vrea El să-L iubesc.
Proverbe 13.10: „Prin mândrie se ațâță numai certuri.”
Te-ai certat vreodată? Aceasta înseamnă că ai argumentat pentru că te-ai simțit îndreptățit, și a trebuit să-i spui cuiva, dar Biblia spune că certurile se ațâță doar prin mândrie. Unde nu există mândrie, nu există nici o ceartă.
Vă întreb: la câți oameni spuneți că le-ați schimbat gândirea și aceasta le-a schimbat viața? Tot ce ai făcut a fost să te simți mai bine pentru că ai puțină stăpânire și trebuie să le dai puțin din mintea ta, dar eu prefer să le dau o parte din Hristos decât o bucată din mintea mea; prefer să le dau un exemplu de sacrificiu de sine și de dragoste adevărată decât iubire de sine și mândrie, pentru că certurile vin numai din mândrie.
În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:
„Eu vă iubesc. Să nu uitați poruncile lui Dumnezeu pentru voi, copilașilor. Iubiți-vă unii pe alții. Iubiți-i pe toți. Corecți sau greșiți; păcătoși sau sfinți, iubiți-i oricum…”
Acum, tocmai a scos-o în afara bisericii. Voi citi din nou:
„…Nu uitați poruncile lui Dumnezeu pentru voi, copilașilor. Iubiți-vă unii pe alții. Iubiți-i pe toți. Corecți sau greșiți; păcătoși sau sfinți, iubiți-i oricum. Dacă nu-i iubiți, atunci rugați-vă lui Dumnezeu să vă ajute, pentru că Dumnezeu i-a iubit pe păcătoși și natura lui Dumnezeu este în voi. Dacă omul este greșit, iubiți-l oricum. Să nu vă faceți părtași păcatelor lui. Vedeți? Să nu fiți părtași la păcatele lui, ci în bunătate, nu în acreală și ceartă, ci în bunătate spuneți-i despre nădejdea vieții care se odihnește în voi prin Isus Hristos care ți-a fost descoperit prin Duhul Sfânt.”
„Trăiți smeriți…” a spus fratele Branham în mesajul, Încercând să faci lui Dumnezeu un serviciu fără voia Lui. „Trăiți smeriți! Trăiți iubind; iubiți-vă unul pe celălalt! Să nu primiți niciodată ceva între voi. Dacă vedeți ceva venind sus în inima voastră împotriva cuiva, scoateți-o afară de acolo chiar atunci.”
Nu lăsa să strice, nu ripostați, ci îngenuncheați și spuneți: „Doamne, am nevoie de ajutorul Tău!”
Știți ceva? Tu nu vei putea niciodată să îndepărtezi aceasta chiar dacă o dorești. Dacă există ceva care vine în inima ta, dacă există vreo ofensă; dacă cineva a fost nedrept sau s-a întâmplat ceva și cineva trebuie să fie corectat; dacă simți că în inima ta se ridică ceva împotriva cuiva, acesta este momentul când trebuie să ne rugăm și să spunem: „Dumnezeule, am nevoie disperată de Tine, pentru că aceasta va cauza amărăciune și amărăciunea mă va distruge pe mine și pe toți din jurul meu. Doamne, vrei, Te rog, să îndepărtezi aceasta din viața mea și să-mi dai dragostea Ta pentru acel frate sau soră?”
Eu am nevoie de felul de dragoste care poate fi bătută în cuie pe o cruce; care poate fi batjocorită, scuipată; o dragoste de care se râde; care este respinsă de toată lumea, iar eu să pot spune: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Acesta este felul de dragoste de care am nevoie.
Când simțim că vine vreo ofensă, trebuie să ne punem pe genunchi și să cerem lui Dumnezeu să ne dea acea dragoste.
Vreau să mai citesc încă o Scriptură, din Eclesiastul 4.8-12:
„Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, și totuși munca lui n-are sfârșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății, și nu se gândește: „Pentru cine muncesc eu, și-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Și aceasta este o deșertăciune sau un lucru rău.”
Acesta este un om care este singur, așa este viața lui.
„Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.
Căci dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, și cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice.
Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă este singur?
Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor.”
Dumnezeu nu a intenționat niciodată să fim singuri, ci a vrut să avem prieteni; Dumnezeu nu a intenționat niciodată să avem părtășie singuri, să nu ne putem înțelege cu nimeni, să plecăm și să ascultăm casete, să ne avem numai pe noi și familia noastră pentru că toți ceilalți greșesc. Dumnezeu nu a vrut niciodată aceasta. Conform cu Eclesiastul, aceasta este o viață mizerabilă. Dumnezeu a vrut să fim în părtășie, să avem un păstor; a vrut să avem pe cineva pe care să ne sprijinim în timp de necaz; de cineva care să mă acopere atunci când am nevoie să mă acopere, iar eu să acopăr pe alții. Dumnezeu nu a vrut niciodată să fim singuri, ci a vrut să fim în părtășie; Dumnezeu nu a vrut niciodată să fim fără prieteni, ci a vrut să fie Prietenul nostru, și a vrut să ne iubim unii pe alții. Eu spun: Laudă lui Dumnezeu!
Acesta este felul de prieten care vreau să fiu pentru voi, iar dacă vedeți vreodată că sunt un alt fel de prieten, vă rog să mă iertați și să vă rugați pentru mine. Și dacă eu văd vreodată că sunteți un altfel de prieten decât Acesta, mă voi ruga pentru voi.
Haideți să ne iubim unii pe alții, să ne încurajăm unii pe alții, să ne mângâiem unii pe alții, să ne spălăm picioarele unii altora și să-l ținem pe diavolul la distanță ca să nu devenim o pradă ușoară pentru el. Să ținem ușile și geamurile închise ca să ne păstrăm părtășia în siguranță, murind pentru noi înșine și unul pentru altul. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Să ne rugăm.
Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru bunătatea Ta pentru noi. Doamne, Isuse, ne dăm seama că avem mare nevoie de Tine. Doamne, avem nevoie de Tine!
În fiecare zi, Tată, sunt întinse atâtea capcane, atâtea curse ale diavolului în jurul nostru încercând să strice ceea ce faci Tu, încercând să ne împiedice și să ne încetinească. El încearcă mereu să rupă părtășia, să strice atmosfera dulce pe care ne-ai dat-o încercând să ne despartă de prezența Ta, a Duhului Tău Sfânt în viețile noastre, dar o, Doamne, Tu ne-ai dat instrucțiuni, și deși pare a fi simplu, noi nu putem face aceasta singuri, ci avem nevoie de Tine, Doamne; avem nevoie de Duhul Tău, pentru că Tu ai putut să Te sacrifici, să-Ți dai Viața și să ne iubești prin sacrificiul Tău. Dumnezeule, Te rog să vii Tu în fiecare din noi și să ne dai acea dragoste care ai avut-o Tu, astfel încât și noi să ne putem da viața pentru prietenii noștri.
Dumnezeule, ajută-ne să nu fim suspicioși unii față de ceilalți; ajută-ne să nu ne înțelegem greșit motivele unul celuilalt, ci ajută-ne să credem ce este mai bun în orice moment. Dumnezeule, ajută-ne să nu ne vorbim de rău unii pe alții sau să răspândim zvonuri care nu ar trebui răspândite, ci ajută-ne să ne acoperim greșelile, să acoperim păcatul și să căutăm dragostea.
Te rog să ne ajuți să murim pentru propria noastră mândrie care aduce toate aceste lucruri, astfel încât diavolul să nu aibă nici un instrument prin care să lucreze. Ajută-ne să devenim niște oameni morți care nu au nevoie să se apere sau să-și protejeze reputația.
Doamne, ajută-mă să mă predau pentru copiii Tăi; ajută-mă să-mi iubesc frații și surorile; ajută-mă să-mi iubesc familia, soția și copiii și prietenii așa cum mă iubești Tu. Dumnezeule, prin aceasta toți oamenii vor ști că suntem ucenicii Tăi, când ne iubim unii pe alții.
Doamne, mă predau Ție, Îți mărturisesc vina mea, eșecurile mele, dar Doamne, am încredere în Tine că mă vei duce mai sus și Te vei exprima în viața mea. Mă predau acestui Cuvânt și mărturisesc că este Adevărul, și-mi ridic mâinile spre Tine mărturisind că vreau să fie Adevăr în viața mea, că îmi predau viața pentru Tine și că vreau să mor mai mult față de mine însumi, pentru ca Tu să ai mai mult parte în mine.
O, ajută-mă să iubesc așa cum mă iubești Tu. Îți mulțumesc, Tată, și Te rog să ne binecuvântezi în timp ce plecăm, și să strălucim Lumina Evangheliei Tale oriunde mergem.
Fie ca Realitatea pe care ne-ai adus-o în această zi, să devină Realitate vie în viețile noastre personale. Îți mulțumesc, Doamne, pentru această părtășie! Îți mulțumesc pentru sala plină de frați și surori, pe care îi iubesc din toată inima mea, și știu că și ei mă iubesc pe mine. Doamne, știu că într-un timp de necaz, mă pot baza pe ei că vor sta lângă mine și că eu voi face același lucru pentru ei. Doamne, Tu ne-ai binecuvântat… Suntem un popor binecuvântat, binecuvântat peste măsură.
Ajută-ne s-o recunoaștem și s-o păstrăm mereu pentru că ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. AMIN.