FAȚĂ ÎN FAȚĂ

Să deschidem Bibliile la Exod 3.1-6:

„Moise păștea turma socrului său Ietro, preotul Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie, și a ajuns la Muntele lui Dumnezeu, la Horeb.

Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieșea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat, și iată că rugul era tot un foc, și rugul nu se mistuia deloc.

Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată, și pentru ce nu se mistuie rugul.”

Domnul a văzut că el se întoarce să vadă, și Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, și a zis: „Moise! Moise!” Și el a răspuns: „Iată-mă!”

Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.”

Și a adăugat: „EU SUNT Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov.” Moise și-a ascuns fața, căci se temea să privească pe Dumnezeu.”

Astăzi am luat ca subiect, Față în față, și Îl rog pe Domnul să-mi dea abilitatea de a mă da la o parte, și de a-L lăsa pe El să slujească pe măsură ce vine inspirația. Mă simt întotdeauna vinovat pentru că inspirația este întotdeauna foarte bună, dar  expunerea este atât de slabă, atunci când le compari pe cele două. Dumnezeu face ceva atât de adânc în tine, dar când încerci să descrii în limbajul nostru, pur și simplu eșuezi. Astfel, nu trebuie să fim dependenți de limbă, ci să depindem de Duhul Sfânt, pentru ca El să vină și să fie Interpretul divin al Cuvântului Său.

Mai întâi voi pune o bază, dar nu voi îngrămădi totul, așa că, dacă trebuie, vom continua duminică.

Noi cunoaștem foarte bine pasajul acesta din Cartea Exodului, când Moise era în pustie. El fugise din Egipt, și știm că s-a născut pentru a  fi un eliberator; el a fost predestinat să fie acel eliberator. Și în timp ce era afară din Egipt, Dumnezeu l-a făcut atent și el a văzut un tufiș care ardea dar nu se mistuia deloc. Dumnezeu i-a atras atenția iar el s-a dus să vadă ce era, și noi știm că era Stâlpul de Foc, Îngerul Domnului în acel tufiș. Moise s-a apropiat, iar în versetul 4, citim: „Domnul a văzut că el se întoarce să vadă și Dumnezeu l-a chemat din mijlocul tufișului și a zis: „Moise! Moise!” Și el a răspuns: „Iată-mă!”

Noi știm că acolo era Domnul, știm că era Îngerul Domnului, dar știm că era Dumnezeu. Întotdeauna trebuie să ne întrebăm: Este Dumnezeu? Sau este Îngerul Domnului? Corect? Acestea sunt întrebări bune pe care le avem și pe care o să le pun pe măsură ce mergem mai departe, iar voi veți vedea de ce fac aceasta. Nu încerc să aduc nici o confuzie dar vreau să ne gândim mai profund la aceste lucruri, pentru că de multe ori trecem peste ele și nu luăm toată profunzimea sensului lor.

Fratele Branham a spus că Dumnezeu își comprimă Adevărurile în Biblie și vrea ca noi să medităm la aceste lucruri. El ia întreaga Sa descoperire și o comprimă într-o singură Carte, după care, prin slujba Cuvântului, prin darul unui profet și prin cele cinci slujbe, prin darul Duhului Sfânt și a descoperirii de la Dumnezeu, El începe să ia această Carte  și s-o extindă în tot felul de locuri.

Astfel, noi vedem că Dumnezeu a început să-i vorbească lui Moise din acel tufiș. Noi știm că era o flacără de foc care ieșea din mijlocul tufișului, era Stâlpul de Foc. În versetul 6, El i-a spus lui Moise: „EU SUNT Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacov.” Moise și-a ascuns fața, căci se temea să-L privească pe Dumnezeu.” El a știut că Dumnezeu l-a chemat, iar El i-a spus: „Eu sunt Dumnezeul părinților tăi,” iar lui Moise i-a fost frică să-L privească pe Dumnezeu.

Să mergem la Exod 33, dar mai întâi vom citi din Deuteronom 34.9-10:

„Iosua, fiul lui Nun, era plin de duhul înțelepciunii, căci Moise își pusese mâinile peste el. Copiii lui Israel au ascultat de el, și au făcut potrivit cu poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul.

În Israel nu s-a mai ridicat profet ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut față în față.”

Aici, Dumnezeu a început să vorbească cu Moise, Dumnezeu Însuși i-a vorbit lui Moise din acel tufiș, iar când Moise a știut că îi vorbea Dumnezeu, și-a ascuns fața pentru că se temea să-L privească pe Dumnezeu. Dar aici ni se spune că nu a existat nici un profet în Israel ca Moise, pe care Dumnezeu să-l fi cunoscut față în față. De aici mi-am luat subiectul, „Fată în față.”

Eu m-am întrebat: Ce înseamnă față în față? Ce înseamnă, de fapt, acest termen? Eu nu vreau doar să folosesc această expresie, ci vreau să știu ce înseamnă.

Să ne întoarcem la Exod 33.9, unde citim:

„Și când intra Moise în cort, Stâlpul de Nor se cobora și se oprea la ușa cortului, și Domnul vorbea cu Moise.”

Așadar, Dumnezeu l-a chemat la cort, iar el a intrat în cort, și Domnul vorbea cu Moise în cort.

„Tot poporul vedea Stâlpul de Nor oprindu-se la ușa cortului; tot poporul se scula și se arunca cu fața la pământ la ușa cortului lui.

Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.”

Mă voi opri aici: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” Aceasta este o relație uimitoare. Astfel, acum începem să vedem ce înseamnă, „față în față.” Dumnezeu vorbea cu Moise față în față, așa cum vorbește un om cu prietenul lui. El nu este ca un Dumnezeu care dă decrete, ci este ca un om care vorbește cu prietenul lui, și vedem că El îi vorbea lui Moise față în față. Aceasta o spune Exod 33, și aici mi s-a ridicat această întrebare: Ce înseamnă față în față? Eu am crezut că știu ce înseamnă aceasta până când am intrat puțin mai adânc în acest capitol. Deci, acesta este termenul la care vreau să privesc: „Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.”

Să vedem care este definiția termenului, „Față în față.” Cuvântul, „Față,” înseamnă: față, chip, obraz; dar înseamnă și, „prezență sau persoană.” Acest lucru este foarte important pentru că poate însemna fața ta literală, dar nu întotdeauna înseamnă fața ta literală, ci poate însemna și, „prezența ta.” Poate reprezenta, „persoana ta”.

Să mergem mai jos, de la versetul 18-20:

„Moise a zis: „Te rog, arată-mi slava Ta!”

Domnul a zis: „Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea Mea, și voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur, și am milă de cine vreau să am milă.”

Domnul a zis: „Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască!”

Aici mi-am pus prima întrebare: Ce înseamnă că Moise a vorbit cu Dumnezeu față în față? Pentru că numai șapte versete mai jos, El spune: „Nici un om nu poate să-Mi vadă fața în direct,  și să trăiască.” Și totuși, Moise L-a întâlnit față în față și El i-a vorbit față în față. Și nu a existat nici un profet ca Moise căruia Dumnezeu să-i vorbească față în față, dar aici scrie că el Îi spune: „Te rog, arată-mi slava Ta!” Și Domnul îi răspunde: „Nimeni nu poate să-Mi vadă fața…” Haideți să citim:

„Fața nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă și să trăiască!”

Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine, vei sta pe stâncă.

Și când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii, și te voi acoperi cu mâna Mea, până voi trece.

Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Îmi vei vedea spatele, dar Fața Mea nu se poate vedea.”

Acesta este Adevărul Scripturii: că nimeni nu-L poate vedea pe Dumnezeu și să trăiască, nimeni nu poate vedea Fața lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că, atunci când Moise vorbea cu Dumnezeu față în față, nu este ca și cum Moise ar fi putut descrie cum arăta Fața lui Dumnezeu: că Dumnezeu avea un nas, ce mărime aveau urechile Lui… pentru că Dumnezeu este Duh, Dumnezeu este invizibil și El poate lua tot felul de forme pentru a Se arăta, pentru a Se exprima pe Sine și pentru a deveni vizibil. Dar Dumnezeu Însuși este invizibil.

Așadar, când Moise vorbea cu Dumnezeu față în față, nu este ca și cum vedea o față, ci aceasta înseamnă că Moise vorbea cu Dumnezeu ca persoană cu persoană. Dumnezeu îi vorbea la nivel personal, ca o persoană care vorbește cu o altă persoană, așa cum vorbește un om cu prietenul său, pentru că Dumnezeu i-a spus: „Tu nu poți să-Mi vezi fața și să trăiești.”

Când am citit aceasta m-am gândit că întotdeauna am greșit acest tablou, pentru că eu mi l-am imaginat pe Moise stând înaintea lui Dumnezeu, dar când am ajuns la această parte a Scripturii, mi-am dat seama că nu este ceea ce credeam, pentru că este posibil ca Moise să nu fi văzut nimic. Corect? El a văzut un Stâlp de Foc și Dumnezeu i-a vorbit din acel Stâlp de Foc, deci eu nu știu exact ce a văzut Moise, sau cum S-a prezentat Dumnezeu, în câte feluri diferite S-ar fi prezentat El lui Moise, dar El i-a spus clar: „Fața nu poți să Mi-o vezi.”

Când Dumnezeu vorbea cu Moise, a fost ceva diferit de ceea ce văd eu când spun: „Mă uit la fața ta.” Când Moise a fost față în față cu Dumnezeu, Dumnezeu era într-o relație personală cu Moise, și venea la el Persoană la persoană. Așadar, noi am putea lua aceasta ca o definiție ușoară, ca o modalitate de o explica, și în loc de, față în față, am putea înțelege, Persoană la persoană. „Dumnezeu i-a vorbit lui Moise Persoană la persoană, așa cum vorbește un om cu prietenul lui.”

Numeri 7.89: „Când Moise intra în cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea Glasul care-i vorbea de pe capacul ispășirii care era așezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Și vorbea cu Domnul.”

Când am mers prima dată în Exod 33.8-9, acolo scrie:

„Când se ducea Moise la cort, tot poporul se scula în picioare; fiecare stătea la ușa cortului său, și urmărea cu privirea pe Moise, până intra el în cort.

Și când intra Moise în cort, Stâlpul de Nor se cobora și se oprea la ușa cortului, și Domnul vorbea cu Moise.”

Și acum versetul 11:

„Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.”

Dar aici, în Numeri 7.89, ni se dă o descriere diferită. Aici ni se spune:

„Când Moise intra în cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea Glasul Unuia care-i vorbea de pe capacul ispășirii…” (traducere după Biblia King James).

Dumnezeu era pe capacul ispășirii care era pe Chivotul mărturiei între cei doi heruvimi, pentru că acolo era Tronul Lui și a spus că acolo va rămâne. Și exista un văl, o perdea…Eu nu știu dacă Moise a intrat în spatele perdelei sau nu, dar Dumnezeu era acolo între aripile heruvimilor, și Moise I-a auzit Glasul de pe Scaunul îndurării. Așadar, Dumnezeu îi vorbea lui Moise din Tronul îndurării, și Dumnezeu descrie aceasta ca vorbind cu Moise față în față.

Să mergem în Geneza 32 și vom citi povestea lui Iacov. Când Iacov se întorcea la tatăl său pe pământul făgăduinței… Sar de la o poveste la alta, dar vreau să folosesc aceste exemple.

În Geneza 32.24, citim:

„Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.”

Noi știm că aici, în Geneza 32, Iacov a trecut tot ce avea dincolo de pârâu iar el a rămas singur, apoi un om s-a luptat cu el până în zori. Noi știm că el L-a numit pe acel Om, Dumnezeu. El s-a luptat cu un Om, dar Osea, îl numește pe acest Om, Înger. Osea 12.3-4:

„Încă din pântecele mamei, a apucat Iacov pe fratele său de călcâi, și prin puterea lui a avut putere cu Dumnezeu.

El a avut putere asupra Îngerului și a biruit…” (traducere din engleză).

Așadar, în funcție de locul unde te afli în Scriptură, citim fie, „Este un Om,” fie, „Este un Înger.” Dar este Dumnezeu în formă de Om sau de Înger care a venit să-i vorbească. Aceasta ni se spune În Geneza 32.30:

„Iacov a pus locului aceluia numele Peniel, (Fața lui Dumnezeu), „căci,” a zis el, „am văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață.”

Iacov a spus: „L-am văzut pe Dumnezeu,” dar Biblia spune că el s-a luptat cu un Om, în timp ce Osea  spune că Iacov a avut biruință asupra Îngerului. Și Iacov spune: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față.” Iar Dumnezeu spune: „Nici un om nu poate să-Mi vadă Fața.” Sper că acum puteți vedea tabloul.

Dumnezeu a spus: „Nimeni nu poate să Mă vadă și să trăiască. Nimeni nu poate să-Mi vadă Fața.” Chiar Moise care era prietenul Lui, și cu care a vorbit față în față, Dumnezeu Și-a pus mâna peste el, l-a pus în stâncă și l-a acoperit până când a trecut pe lângă el, apoi Și-a luat mâna și l-a lăsat să-I vadă spatele, dar nu l-a lăsat să-I vadă Fața. Totuși, Iacov spune: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față.” Ce a văzut Iacov? El era Dumnezeu într-o formă care îi răspundea și a avut o interacțiune cu el, iar Iacov a spus: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față.” Întrebarea este: Acest lucru este corect? Da, este corect. Acest lucru este corect? Nu. Este corect când spune că L-a văzut pe Dumnezeu față în față, dar nu este corect pentru că nu era Fața lui Dumnezeu, pentru că Fața Lui Dumnezeu nimeni nu o poate vedea și să trăiască.

Dumnezeu S-a reprezentat pe Sine ca un Înger care arăta ca un om și care S-a putut lupta cu Iacov. Am înțeles?

În Ioan 1.18, citim că: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu…” Dar eu am crezut că Iacov a spus că L-a văzut. Este adevărat? Iacova spus: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față.”, dar Ioan 1.18, spune: „Nici un om nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu.”

Noi știm că în Biblie nu există nici o contradicție. Nu. În Biblie nu există nici o contradicție. Dumnezeu a spus: „Nici un om nu poate să-Mi vadă Fața.” Evanghelia lui Ioan spune: „Nimeni nu a văzut vreodată pe Dumnezeu.” Când Moise s-a întâlnit cu Stâlpul de Foc, Acela era Dumnezeu într-o formă care vorbea cu el. Era Dumnezeu? Da, era Dumnezeu. Era Dumnezeul invizibil care a luat o formă și în acea formă a vorbit cu Moise, iar Moise era atât de înspăimântat încât nici măcar nu și-a ridicat ochii ca să-L privească pe Dumnezeu. Dar mai târziu, Dumnezeu i-a spus: „Nu poți să Mă vezi!” Apoi ni se spune: „Nici un om nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, El L-a făcut cunoscut.” Ce a fost Acesta? A fost Dumnezeu într-o altă formă.

În 1Timotei 6.16, citim:

„singurul care are nemurirea, care locuiește într-o lumină, de care nu poți să te apropii; pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea…”

Nici un om nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Credem că acesta este Adevărul? Dar de asemenea, noi credem că Dumnezeu a vorbit cu Moise față în față. Corect? Dar Dumnezeu a spus: „Moise, nu poți să-Mi vezi Fața; nici un om nu poate să Mă vadă și să trăiască.” Totuși, Iacov a spus: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față.” Credem că aceste afirmații sunt adevărate? Da. Așadar, poți să-L întâlnești pe Dumnezeu față în față, și ar putea fi o formă diferită. Ceea ce a văzut Iacov este diferit de ceea ce a văzut Moise. Corect? Totuși, amândoi s-au întâlnit cu Dumnezeu față în față. Credem că este Adevărul? Amin.

Uneori, noi trebuie să trecem dincolo de ceea ce înțelegem în lumea aceasta carnală, firească, pentru că Duhul Cuvântului nu funcționează ca lumea firească. Noi suntem atât de obișnuiți cu timpul, materia și spațiul, și suntem atât de limitați în limbaj, pentru că limba noastră este dezvoltată pentru a explica lumea în care trăim, pentru a explica trupurile în care trăim; toată limba noastră este aici pentru a explica această dimensiune, dar nu avem limbajul necesar și suficient pentru a explica cealaltă dimensiune. De aceea ne bâlbâim mereu încercând s-o explicăm, încercând să găsim cuvinte potrivite, pentru că nu există cuvinte potrivite în limbajul nostru pentru a explica acea dimensiune. Dar Dumnezeu coboară în mod constant și Se exprimă în această dimensiune, și ori de câte ori Se exprimă, dintr-o dată descoperim că aceasta a fost o expresie a lui Dumnezeu, că există Dumnezeu și imediat ne prindem de aceasta și spunem: „Acesta este Dumnezeu! Numai acesta poate fi Dumnezeu.” Dar de îndată ce facem aceasta, Dumnezeu Își schimbă forma și vine într-un alt fel, și când ne concentrăm asupra acestui lucru, refuzăm să recunoaștem că Acesta este Dumnezeu. „L-am văzut aici!” „Dar nu este El, nu L-ai văzut aici. Ar trebui să-L vezi aici.” Dar când Se mută în altul, ar trebui să-L vezi acolo, pentru că tot Dumnezeu este.

El Se injectează în această dimensiune, dar nu este legat de această dimensiune, nu este limitat de această dimensiune, pentru că El există în afara acestei dimensiuni. El Se injectează în această dimensiune, dar există în afara ei. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Dumnezeul neschimbător, fratele Branham spune:

„Apoi Iacov, total tulburat, nedumerit și în necaz, și-a trecut soțiile peste micul pârâu, apoi când s-a întors pe partea cealaltă,  într-un loc neașteptat și într-un moment neașteptat, L-a întâlnit pe Dumnezeu într-un fel neașteptat. Ce modalitate de a-L întâlni pe Dumnezeu într-o luptă, dar a fost Dumnezeu. Indiferent dacă El a fost într-un rug aprins sau într-o luptă, a fost Dumnezeu.”

Laudă lui Dumnezeu! Dacă Dumnezeu a fost într-o luptă, atunci cum ar putea fi Dumnezeu și într-un tufiș aprins? Pentru că Moise nu se putea lupta cu tufișul, El nu era acolo sub forma unui om, Dumnezeu era într-o altă formă, dar era același Dumnezeu. Era același Dumnezeu care i-a vorbit lui Iacov și l-a binecuvântat; a fost același Dumnezeu care i-a vorbit lui Moise și l-a instruit. A fost Dumnezeu!

Când te gândești la aceasta, a fost Dumnezeu, și nu a fost Dumnezeu. Corect? A fost Dumnezeu, dar acel tufiș nu era Dumnezeu, ci era doar un tufiș. Stâlpul de Foc este o modalitate prin care Dumnezeu Se reprezintă pe Sine, dar Dumnezeu exista înainte ca Stâlpul de Foc să apară. Înainte de a exista ceva care să-L mărturisească pe Dumnezeu, înainte de a exista ceva vizibil, a existat Dumnezeu. Așadar, Dumnezeu exista dincolo de orice lucru vizibil, dar El folosește lucruri vizibile și tangibile pentru a Se exprima, iar când Dumnezeu ia o formă și Se exprimă, este Dumnezeu pentru că Dumnezeu este în acea formă; Dumnezeu o folosește, iar aceasta o face Dumnezeu, dar Dumnezeu poate ieși din acea formă și să Se exprime în altceva, așa că acum, aceea este Dumnezeu. Astfel, noi am putea găsi acel tufiș, poate că încă mai există acel tufiș în care a intrat Stâlpul de Foc și i S-a arătat lui Moise; și am putea să mergem acolo și să ne închinăm în fața lui, dar aceasta nu ne va ajuta la nimic, pentru că Dumnezeu l-a folosit doar în acea împrejurare, temporar.

Unde este acel Om, Îngerul cu care s-a luptat Iacov? Unde este acel chip, acea formă?  Unde este forma pe care Dumnezeu  a luat-o, când Elohim a luat acel trup pentru a vorbi cu Avraam? Fratele Branham spune că El a luat câteva din elementele pământului, le-a aruncat în sus și ele au format un trup în care a pășit Domnul, și Acela a fost Dumnezeu. Este adevărat? Dumnezeu a fost Cel care a vorbit cu Avraam, și tot Dumnezeu a vorbit cu Moise față în față. Și când a terminat, acele elemente s-au întors pur și simplu înapoi, au dispărut, iar El a redevenit Dumnezeul nevăzut.

Așadar, era Dumnezeu? Da! Era Dumnezeu! Înțelegeți ce spun? Aici, limbajul nostru este atât de sărac, înțelegerea umană este atât de nebună, pentru că noi ne agățăm de, „A fost aceasta!” Sau, „Nu a fost aceasta.” Sau, „A fost aceasta, cum poate fi acum aceasta?” Dar El poate fi Aceasta, Aceasta, și Aceasta, și să fie totuși Dumnezeu.

Mi-aș dori să am o modalitate mai bună să explic, dar acesta este cel mai bun lucru pe care pot să-l fac.

Deci, fratele Branham a spus: „Fie că a fost într-o luptă sau într-un tufiș aprins, El a fost Dumnezeu.” Și eu cred aceasta. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Calea dată de Dumnezeu pentru părtășia divină, fratele Branham spune:

„Lui Dumnezeu Îi place să aibă părtășie cu creatura Sa. Ni se spune că în grădina Eden, când omul a intrat în dreptatea lui Dumnezeu, Dumnezeu a coborât în răcoarea serii și a avut părtășie cu copiii Săi.”

Noi știm că fratele Branham chiar a dramatizat că Dumnezeu a coborât în răcoarea serii și Se plimba cu copiii Săi, și chiar a spus: „Copii, v-ați bucurat de ziua de azi? V-ați bucurat de creația Mea?” Fratele Branham a dramatizat toată această Putere ca s-o putem vedea, iar eu cred din toată inima mea că Dumnezeu a coborât și a avut părtășie cu copiii Săi în răcoarea serii.

Când Adam a căzut și Dumnezeu a coborât în răcoarea serii pentru părtășia Sa zilnică…Aceasta ne spune Geneza 3.7-10:

„Atunci li s-au deschis ochii la amândoi, au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele.

Atunci au auzit Glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei…”

Ei nu au auzit pași, și nicăieri nu scrie că ei au văzut o formă, ci „Ei au auzit Glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină.” Ce a auzit Moise? El L-a auzit pe Dumnezeu. Ce a auzit în cort, dintre aripile heruvimilor? L-a auzit pe Dumnezeu. Când a auzit Glasul lui Dumnezeu, el L-a întâlnit pe Dumnezeu. Ce a fost în tufișul aprins încât a mărturisit că a fost Dumnezeu? Nu că El ar fi un foc, nu că El ar fi un tufiș, ci când Glasul a ieșit din tufiș și din foc, a vorbit Dumnezeu și a spus Cine este. Atunci a știut că era Dumnezeu. Să citim mai departe din Geneza:

„Atunci au auzit Glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei; și omul și nevasta lui s-au ascuns de fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, și a zis: „Unde ești?”

El a răspuns: „Ți-am auzit Glasul în grădină, și mi-a fost frică, pentru că eram gol, și m-am ascuns.”

Vă mărturisesc că eu nu am idee ce formă sau reprezentare au văzut; ei au putut să vadă o multitudine de lucruri; ar fi putut să vadă ceva asemănător unui om; ar fi putut să vadă o formă îngerească; ar fi putut să vadă orice. Biblia nu ne spune că ei ar fi văzut ceva, ci au auzit ceva. Un lucru este sigur, când Dumnezeu a coborât, ei au auzit. Când prezența lui Dumnezeu era în grădină, ei au știut că El era acolo pentru că au auzit Glasul Lui. Aceasta o spune clar în Geneza.

Așadar, eu nu știu dacă ei au văzut o formă a lui Dumnezeu sau nu. Dacă au văzut o formă, înseamnă că ne putem folosi imaginația toată ziua, și cu toate acestea să ajungem nicăieri, așa cum suntem acum. Adevărul este că ei au știut că Dumnezeu este prezent acolo datorită Glasului Său. Nu pentru că au văzut o imagine a Lui, ci pentru că au auzit Glasul Lui, ei au știut că Dumnezeu este prezent. Ei au știut că Dumnezeu este în grădină pentru că au auzit Glasul Lui. Acest lucru este atât de important!

Moise a știut că Dumnezeu este în cort pentru că i-a vorbit. El a știut că era în tufiș pentru că i-a vorbit din mijlocul focului și i-a dat Cuvântul. Laudă lui Dumnezeu!

Amintiți-vă că atunci când fratele Branham a fost la vânătoare, pe un munte din Colorado și a venit furtuna, el a știut că a rămâne pe munte, era moarte sigură, dar Glasul Domnului i-a spus să se întoarcă în furtună, iar el s-a întors în furtună și i-a vorbit furtunii iar aceasta s-a oprit și dintr-o dată a ieșit soarele. Apoi fratele Branham a început să meargă prin pădurea virgină. El era născut într-un trup hibrid, dar era un fiu al lui Dumnezeu răscumpărat, care tocmai a vorbit naturii în același fel în care a făcut-o Adam și în același fel în care a făcut-o Isus Hristos. El tocmai a vorbit cu natura și natura a ascultat de glasul lui, iar acum mergea prin pădurea virgină și era ca și cum s-a întors într-o stare de Eden arătând că tot ce a pierdut Adam, este restaurat înapoi, este chiar în mâinile omului căzut dar răscumpărat. Și așa cum mergea, în fața lui a apărut o imagine a soției lui care era tânără, nu bătrână. Apoi a spus: „M-am uitat la mâinile mele și ele erau tinere.” El s-a întors din nou la tinerețe, dar ce i-a spus Dumnezeu după aceea? El i-a spus: „Nu vrei să te plimbi cu Mine?” Vedeți? Dumnezeu a vrut să Se plimbe cu profetul la fel cum a făcut-o în Eden.

Tot ce a fost pierdut în Eden, se întorcea în acest instantaneu, astfel încât să putem vedea că părtășia dintre Dumnezeu și om s-a întors. Și El i-a spus: „Nu vrei să te plimbi cu Mine?” Iar profetul I-a răspuns: „Oh, mi-ar plăcea!” Și au mers prin acea pădure virgină, iar animalele au început să vină la el. Pentru puțin timp, a fost restaurarea Edenului în toate privințele, astfel ca noi să putem vedea. Aceasta este credința mea, că noi putem vedea dovada acestui lucru, ca să știm că acea Carte a Titlului de proprietate a fost dată înapoi omului.

Așadar, totul a fost restaurat; tinerețea lui a fost restaurată, soția sa a fost restaurată, iar el se afla în acea pădure virgină vorbind cu natura. Apoi, dintr-o dată este restaurată părtășia cu Dumnezeu. Vă întreb: Ce a văzut el? În ce formă era Dumnezeu? Ce imagine a văzut?

Fratele Branham nu a spus niciodată că a văzut ceva, ci el L-a cunoscut pe Dumnezeu prin Glasul Lui; prin Glasul Lui, el a știut că Dumnezeu era prezent. Prezența Lui Dumnezeu a revenit la părtășia cu omul.

Din câte știm noi, el nu a spus niciodată că a văzut vreo imagine, ci a auzit un Glas. Laudă lui Dumnezeu! Și eu vă spun: Eu am auzit un Glas.

Să mergem la Deuteronom 5, unde Moise repetă poporului Israel călătoria Exodului, prin ce au trecut ei și evenimentele care au avut loc. Deuteronom 5.1-5:

„Moise a chemat pe tot Israelul, și i-a zis: „Ascultă, Israele legile și poruncile pe care vi le spun astăzi în auzul vostru. Învățați-le, și împliniți-le cu scumpătate.

Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb.

Nu cu părinții noștri a încheiat Domnul legământul acesta, ci cu noi, care suntem toți vii astăzi aici.

Domnul v-a vorbit față în față pe munte, din mijlocul focului.

Eu am stat atunci între Domnul și voi, ca să vă vestesc Cuvântul Domnului; căci vă era frică de foc și nu v-ați suit pe munte.”

Așadar, Moise a spus întregului Israel că, „Domnul v-a vorbit față în față.” El nu a făcut aceasta doar cu Moise, în tufișul din pustie și în cortul întâlnirii, ci noi vedem că aici, Moise le-a spus că pe Muntele Sinai, atunci când Muntele s-a cutremurat, când Stâlpul de Foc a coborât, și Norul și întunericul gros erau peste Munte, „Domnul v-a vorbit față în față.” Laudă lui Dumnezeu!

Vreau să citesc din nou versetul 4:

„Domnul v-a vorbit față în față de pe Munte, din mijlocul focului. El a zis…”

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-am scos din țara Egiptului, din casa robiei. Să n-ai alți dumnezei afară de Mine.”

Și el continuă așa până la versetul 21 rostind cele zece Porunci: Bang! Bang! Bang! Bang! Deci, Moise le-a spus că au venit la Munte când au ieșit din Egipt iar Dumnezeu le-a vorbit din mijlocul focului, față în față, spunându-le: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine! Să nu furi! Să nu minți! Să nu curvești!…” Ce făcea El? Le dădea Cuvântul din interiorul întunericului gros; din interiorul focului de pe Munte, iar ei au auzit Glasul Lui. El le dădea Cuvântul Său și le vorbea față în față. L-au văzut ei pe Dumnezeu? Au văzut întuneric, au văzut foc și fumca un cuptor aprins; au simțit pământul cutremurându-se și au auzit un Glas. L-au văzut ei pe Dumnezeu? Nu! Nu, pentru că, „Nici un om nu poate vedea pe Dumnezeu și să trăiască.” Ei au văzut o formă care era un înveliș, iar Dumnezeu era în spatele acelei forme. Dar ceea ce au auzit, a fost Glasul lui Dumnezeu care le vorbea față în față.

Până la versetul 21 le-a dat cele zece Porunci, iar în versetul 22, citim:

„Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe Munte, din mijlocul focului, din nor și din întuneric gros, și le-a spus la toată adunarea voastră, fără să adauge ceva. Le-a scris pe două table de piatră, și mi le-a dat.”

Cum s-au întâlnit ei cu Dumnezeu față în față? Când Dumnezeu le-a dat Cuvântul Său, când ei stăteau la poalele Muntelui iar Dumnezeu S-a arătat în foc și fum…aceasta spune Moise aici. Voi citi din nou acest Cuvânt: „Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Domnul cu glas tare pe Munte, din mijlocul focului, din nor și din întuneric gros, și le-a spus la toată adunarea voastră…” El era în spatele tuturor acestor lucruri vorbind Cuvântul; Acela era Dumnezeu care le spunea Cuvântul pentru ziua lor, dându-le poruncile și făcând legământ cu ei. Dumnezeu le-a vorbit față în față. Dar marea tragedie a fost că, atunci când Dumnezeu le vorbea în felul acela, ei au fugit. Ar fi trebuit să meargă la El, dar ei au fugit, au stat departe și l-au rugat pe Moise să meargă la El. Aceasta a fost tragedia, că atunci când Dumnezeu a venit să le vorbească față în față, în felul în care i-a vorbit profetului Său, ei au fugit și l-au trimis pe el la Dumnezeu.

Să mergem la Ezechiel 20.33-36:

„Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, că Eu Însumi voi fi Împărat peste voi, cu mână tare și cu braț întins, și vărsându-Mi urgia.

Vă voi scoate din mijlocul popoarelor, și vă voi strânge din țările în care v-am risipit, cu mână tare și cu braț întins, și vărsându-Mi urgia.

Vă voi aduce în pustia popoarelor, și acolo Mă voi judeca față în față cu voi.

Cum M-am judecat cu părinții voștri în pustia țării Egiptului, așa Mă voi judeca și cu voi, zice Domnul Dumnezeu.”

Aici El vorbește despre o adunare a lui Israel: „Eu vă voi aduna, vă voi aduce din pustie înapoi, vă voi aduce în pustia popoarelor, și acolo Mă voi judeca cu voi față în față.” Ce vor vedea ei? Cred că mai important decât ce văd, este ceea ce aud ei. Cred că aceasta este întrebarea acum, cred că aceasta este ceea ce descoperim: că partea importantă a întâlnirii față în față cu Dumnezeu, este Glasul Lui.

Deuteronom 4.9-13:

„Numai, ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii, și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi și copiilor copiilor tăi.

Adu-ți aminte de ziua când te-ai înfățișat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să învețe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; și să învețe și pe copiii lor să le păzească.

Voi v-ați apropiat și ați stat la poatele muntelui. Muntele era aprins, și flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori și întuneric gros.

Și Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi ați auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-ați văzut nici un chip, ci ați auzit doar un Glas.

El Și-a vestit Legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziți; cele zece porunci; și le-a scris pe două table de piatră.”

Aici este amintit acest eveniment, și spune: „…voi ați auzit Glasul cuvintelor Lui, dar n-ați văzut nici un chip, ci ați auzit doar un Glas.” Cuvântul, „Chip,” înseamnă: imagine, înfățișare, asemănare sau reprezentare. „Voi nu ați văzut nimic care să semene cu o persoană; nu ați văzut nimic care să arate că este o persoană, ci ați văzut doar foc, fum și întuneric gros. Nu ați văzut nici o înfățișare,” dar mai târziu, Moise a spus: „Dumnezeu v-a vorbit față în față. El v-a vorbit față în față dar voi nu ați văzut nici o înfățișare.” Față în față, înseamnă Persoană cu persoană. Dumnezeu a venit și a vorbit cu ei ca o Persoană. Laudă lui Dumnezeu!

Evrei 1.1-3: „După ce a vorbit în vechime părinților noștri prin proroci, în multe rânduri și în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, și prin care a făcut și lumile.

El, care este exprimarea imaginii persoanei Sale…” (traducere din engleză).

Noi am trecut prin aceasta în urmă cu câteva săptămâni, dar voi aduce din nou definiția expresiei: „Imaginea expresă a Persoanei Sale,” și care înseamnă: „partea evidențiată, expresia exactă, imaginea unei persoanei sau lucru, reproducerea precisă din toate punctele de vedere.” Ce a fost Isus? Isus L-a arătat lumii pe Dumnezeu. El a fost Dumnezeu! Ce L-a făcut Dumnezeu? Când Dumnezeu a făcut un trup de carne, acesta a fost singurul trup de carne pe care l-a făcut pentru ca El să locuiască acolo în plinătate. Deci, plinătatea lui Dumnezeu locuia trupește în Isus Hristos, așa că, El L-a făcut pe Isus o replică perfectă, o asemănare absolută, o reflectare perfectă a lui Dumnezeu. Așa că, El era acolo în trup, reflectându-L pe Dumnezeu, era trupul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu a locuit în acel trup, și noi am putut să-L vedem pe Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!

Știți, această înfățișare, această expresie exactă a imaginii Lui, este mai mult decât doar fața Lui, este și caracterul Lui, este Viața Lui, natura Lui, era totul într-unul singur. Isus Hristos L-a arătat pe Dumnezeu pe pământ; El L-a declarat pe Dumnezeu  pe pământ. Dumnezeu S-a arătat pe Sine în Isus Hristos.

2Corinteni 4.3-4: „Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,

a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind Lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.”

Așadar, Isus Hristos, Hristos este imaginea lui Dumnezeu. Când vreți să-L vedeți pe Dumnezeu, trebuie să-L vedeți pe Isus Hristos.

Când Filip a spus: „Doamne, arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns,” Isus i-a răspuns: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.” Ei stăteau în fața lui Dumnezeu, stăteau față în față și vorbeau cu Dumnezeu și ei nici măcar nu știau că Dumnezeu vorbea cu ei prin Fiul Său.

Coloseni 1.15: „El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut; Cel întâi născut din toată Creația.”

Deci, cine a fost Isus Hristos? El a fost chipul Dumnezeului Celui nevăzut. Când Dumnezeu Și-a făcut o înfățișare pe pământ, a făcut trupul lui Isus Hristos și a pășit în El. „El este imaginea, chipul Dumnezeului Celui nevăzut.”

2Corinteni 4.6: „Căci Dumnezeu, care a poruncit ca lumina  să strălucească din întuneric, a strălucit în inimile noastre ca să dea lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu în fața lui Isus Hristos.” (traducere după Biblia King James).

Deci, cum știm despre Lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu? Când noi o vedem în fața lui Isus Hristos, El Îl mărturisește pe Tatăl.

Cuvântul, „Față,” înseamnă: față, prezență, persoană, înfățișare. Deci, în chipul sau persoana lui Isus Hristos, vedeți slava lui Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Rușinat, fratele Branham spune:

„Dar El este o realitate pentru un bărbat sau o femeie care este cu adevărat un creștin autentic. Când Dumnezeu a făcut promisiunea botezului cu Duhul Sfânt și voi Îl primiți, există Ceva care Îl instalează în voi și nu există nimic care să-I ia locul. Când un om Îl întâlnește odată pe Dumnezeu, nu printr-o emoție, entuziasm sau ceva doctrină religioasă, un catehism, un crez sau o dogmă care a fost acceptată pentru confort, pentru el însuși, dar când el ajunge cu adevărat în locul unde a mers Moise, în partea din spate a pustiului, când ajunge față în față cu Dumnezeul Cel Atotputernic, și vedeți Glasul care vă vorbește exact cu Cuvântul și promisiunea orei, acolo este Ceva ce vă face El.”

Acum veți afla că putem să ne întâlnim cu Dumnezeu față în față, așa cum L-a întâlnit Moise față în față; așa cum L-au întâlnit copiii lui Israel pe Dumnezeu față în față; așa cum L-a întâlnit Iacov pe Dumnezeu față în față, și noi Îl putem întâlni pe Dumnezeu față în față.

Credeți că profetul L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față? Amin. Dar eu nu cred că Dumnezeu vrea să Se oprească aici, iar profetul ne-a spus că atunci când un om merge în locul unde a ajuns Moise, în partea din spate a pustiului, vine față în față cu Dumnezeu, și atunci vede cum îi vorbește Glasul exact Cuvântul.

Deci, ce ar trebui să căutăm noi când venim în contact cu Dumnezeu față în față?  Glasul care ne vorbește ar trebui să se potrivească cu Cuvântul. „…și voi vedeți cum Glasul vă vorbește exact cu Cuvântul și promisiunea orei, acolo este Ceva ce vă face El.”

Cum L-au recunoscut ei în grădina Eden? Prin Glas. Ei au recunoscut prezența lui Dumnezeu printr-un Glas. Cum L-a recunoscut Moise când a vorbit cu el din foc și fum? Când a rostit Cuvântul, Poruncile. Laudă lui Dumnezeu!

Cum vom veni noi față în față cu Dumnezeu? Vom aștepta până va veni ceva? Vom aștepta până într-o zi viitoare sau putem să ne întâlnim cu Dumnezeu față în față astăzi?

În cartea, Faptele Apostolilor, când Pavel L-a întâlnit pe drumul său spre Damasc…Fapte 26.13-15:

„Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.

Am căzut cu toții la pământ; și eu am auzit un glas, care îmi vorbea în limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” Îți este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui țepuș?”

„Cine ești, Doamne?” am răspuns eu. Și Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care-l prigonești.”

Aici, apostolul Pavel era încă Saul, el nu se convertise încă, dar aici, el s-a întâlnit față în față cu Isus Hristos. Și ce a văzut? El nu a văzut ceva care semăna cu o persoană, nu a văzut chipul lui Isus Hristos, ci a văzut o lumină strălucitoare, iar acea lumină strălucitoare i-a vorbit. Deci, ce s-a întâmplat când s-a întâlnit față în față cu Isus Hristos? El a auzit un Glas care a venit din acea lumină și i-a spus Cine este El. Pavel L-a întrebat: „Cine ești Tu, Doamne?” Iar El a răspuns: „Eu sunt Isus pe care-L prigonești.”

Isus trăise deja în trup, Își trăise viața deja; a fost răstignit, a fost îngropat și a înviat iar acum, El S-a întors și a intrat într-un Trup cu mai multe mădulare. El era acolo pentru că Saul nu-L persecuta pe Isus în trupul Lui, în acel trup cu cicatrice, ci persecuta Biserica Dumnezeului Celui viu.

Isus i-a spus: „Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.” Ce a văzut Pavel? Ce formă a văzut el? Pavel a văzut o lumină și acea lumină era Isus. A fost Isus Lumina? Amin. Totuși, acea Lumină era în Biserică. Este adevărat? Deci, Biserica era Isus Hristos? Da, pentru că ea era Cortul lui Isus Hristos. El era acolo când Pavel persecuta Biserica, deci, Pavel L-a persecutat pe Isus Hristos.

Ei nu puteau vedea nici o formă; ei nu-L puteau vedea pe acel Isus care a fost crucificat, dar Același Isus care a fost crucificat, îi vorbea acum lui Pavel, iar el L-a recunoscut după Glas.

„Priviți la Pavel. Pavel era un mare teolog, dar când a venit față în față cu Cuvântul, Isus, El l-a trezit și a venit imediat la viață, pentru că a fost rânduit să fie aceasta.”

O, noi avem oportunitatea să ne întâlnim față în față cu Cuvântul. Cine este Cuvântul?

În mesajul, Cuvântul vorbit este Sămânța originală, fratele Branham spune:

„Eu cred că Biblia este Cuvântul adevărat complet, și Isus este Cuvântul manifestat. El și Cuvântul Lui este Unul și Același.”

Eu vreau să mă întâlnesc față în față cu Dumnezeu! Vreau să mă întâlnesc față în față cu Isus Hristos! Dar ce formă va avea? Ce formă caut? Ar trebui să caut o lumină, ca Pavel? Pavel a văzut o lumină. Ar trebui să caut foc și fum pe munte? Ce ar trebui să caut? Eu ar trebui să-L recunosc după Glas.

În mesajul, Ce să fac cu Isus numit Hristos?, fratele Branham spune:

„Ce veți face cu El, cu acest Isus numit Hristos?  Hristos este Cuvântul uns. Vedeți? Ce veți face cu El? Este Mesajul orei.”

Ce este Isus Hristos? Ce este Hristos? Hristos este Cuvântul. „La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” Apoi, în versetul 14 citim: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi…”

Isus Hristos a fost Cuvântul făcut trup, iar fratele Branham a spus că Hristos este Cuvântul uns. Iar în altă parte spune că El este Cuvântul uns pentru ziua ta. Da! Ce formă căutăm noi? El poate îmbrăca tot felul de forme și noi știm în ce formă Se află El astăzi; El este în forma Miresei. Este o Mireasă cu multe mădulare, acesta este locul unde Se află El. N

Noi nu-L recunoaștem doar după o formă, pentru că oricine poate spune, „Sunt Mireasă.” Ei pot avea o asemănare, așa că, ar trebui să privim la aceasta? Nu! Eu trebuie să ascult un Glas care vine din spatele acelei manifestări a lui Dumnezeu. Acea manifestare a lui Dumnezeu trebuie să aibă un Glas, iar Gasul trebuie să declare Cuvântul pentru această zi. Laudă lui Dumnezeu!

Fratele Branham a fost un fiu al omului care L-a descoperit pe Fiul omului. Cine este Fiul omului? Isus Hristos. Deci unde era Isus Hristos? El era în acel fiul al omului declarându-Se pe Sine. Este adevărat? De aceea oamenii ar putea fi înșelați de manifestare și ar putea să se închine cortului trupesc al fratelui Branham presupunând că el era Isus Hristos.

Nu știu dacă vă amintiți de mărturia lui Dawson Riley. Fratele Branham i-a spus lui Dawson Riley: „Ai auzit ce se întâmplă în Canada? Că ei botează oamenii în numele meu?” Vă amintiți? Și fratele Dawson s-a gândit: „Oh, aceasta este greșit.” Dar fratele Branham a spus: „Ei nu sunt atât de departe pe cât crezi.” Ce afirmație, prieteni! Acesta a fost o formă, iar Dumnezeu era în spatele formei. Dar cum L-am recunoscut? Ce am auzit când am ajuns la acest Mesaj? Noi am auzit un Glas. Glasul era din nou în grădină și noi am recunoscut că El era în mijlocul nostru printr-un Glas, iar acest Glas rostea Cuvântul. Nu era doar Cuvântul pentru ziua lui Luther, sau Cuvântul pentru ziua lui Wesley, ci era Cuvântul pentru zilele noastre.

Noi am auzit Glasul Lui și putem sta din nou față în față cu Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Un Absolut, din anul 1963, fratele Branham spune:

„Pavel nu a avut întotdeauna acest Stâlp de sprijin. El era legat de grupul fariseilor, și a trebuit să fie instruit și educat ca să-l accepte și să-l lase să se lege de stâlpul lor. Dar într-o zi, când era pe drumul care coboară spre Damasc, el L-a întâlnit pe Isus față în față. Și acolo s-a desprins de stâlpul de susținere al fariseilor și s-a legat din nou, dar acum s-a legat de acel Isus, despre care știa că a fost răstignit, a murit și a înviat din nou. Pavel a știut aceasta pentru că a întâlnit Persoana, și aceasta l-a schimbat chiar acolo. El nu a mai fost niciodată același. El nu a întâlnit niciodată o carte, el nu a întâlnit niciodată un crez, ci a întâlnit Persoana, pe Isus Hristos.”

Știți, când spunem: Mesajul este Hristos…Eu nu vorbesc despre mesajele înregistrate, ci vorbesc despre Persoana lui Isus Hristos, care S-a declarat pe Sine prin aceste mesaje înregistrate. Eu nu vorbesc despre cărți tipărite; eu nu sunt aici ca să mă închin la o carte; eu nu cred doar într-o carte, ci cred în Cel despre care vorbește Cartea, în Cel pe care mi-L descoperă Cartea. Aceasta este descoperirea lui Dumnezeu. În acest Mesaj, Dumnezeu S-a descoperit pe Sine, astfel încât să-L vedem în toată slava Sa și să-L întâlnim față în față. De ce? Pentru că în această zi El a avut un Glas, Glasul lui Dumnezeu.

Odată, în anul 1951, în timp ce predica, fratele Branham a spus: „Eu sunt Glasul lui Dumnezeu pentru voi.” Este adevărat? Dar nu erau acele corzi vocale, ci a fost chiar gândul lui Dumnezeu care Se exprima. Dumnezeu coborâse și Se exprima pe Sine, fiind recunoscut printr-un Glas. Laudă lui Dumnezeu!

Fratele Branham a văzut tot felul de forme: a văzut un Stâlp de Foc; a văzut o Lumină care s-a manifestat ca un Înger, el a văzut tot felul de lucruri, dar a știut că tot timpul i-a vorbit Dumnezeu.

Tot în mesajul, „Un Absolut,” din anul 1963, fratele Branham spune:

„Acum, dacă astăzi avem încredere doar într-o educație sau într-un fel mecanic de educație, pentru a explica Biblia, înseamnă că facem aceasta dintr-o concepție mentală. Dar nici un om nu are dreptul să stea în spatele amvonului și să predice Evanghelia dacă nu s-a întâlnit cu El față în față.

Așa L-a întâlnit Moise în partea din spate a pustiului, indiferent cât de bine a fost educat. Orice a avut loc, fricile și frustrările lui au dispărut pentru că stătea pe un pământ sfânt cu Dumnezeu, și nimeni nu putea să-L ia de la el.

Fiecare bărbat sau femeie care a avut o experiență cu Dumnezeu, a întâlnit acest Stâlp de Foc pe pământul sfânt al inimii lui.

Pavel a spus că nu există nimic: nici un teolog, nici un diavol, nimic prezent, nimic viitor, nici moartea, boala, mâhnirea care poate să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Isus Stâlpul de sprijin. Tu știi că s-a întâmplat ceva și oricât de multă știință se ridică și spune aceasta sau cealaltă, tu ești legat de Stâlpul tău de sprijin. Tu și Dumnezeu devii Unul. El este în tine și tu ești în El.”

De ce? Pentru că prin acest Mesaj, I s-a dat Glas în această zi, și acest Glas este Glasul lui Dumnezeu la fel ca la Muntele Sinai, iar noi avem de ales: să fugim de acest Glas sau să fugim la El și să stăm înaintea lui Dumnezeu față în față.

Voi știți că apostolul Pavel a fost doborât la pământ de o Lumină care avea în spatele ei un Glas, și acel Glas era Isus Hristos. Pavel a zis: „Cine ești Tu, Doamne?” El știa că S-a întors în forma Stâlpului de Foc așa cum era înainte, și Glasul i-a spus: „Eu sunt Isus, Cel pe care-L prigonești.”

Voi știți că acolo erau și alți oameni, dar aceia nu au înțeles clar ce a spus Glasul. Ei au auzit ceva dar nu au auzit un Glas, ei au auzit ceva dar nu au văzut pe nimeni. În altă parte spune că au văzut o Lumină, dar nu au auzit nimic. În Biblie sunt mai multe mărturii diferite. Ce arată aceasta? Arată ca o confuzie. Poate că povestea nu se potrivește cu ceea ce arată, dar indiferent cât de tare sună Glasul, numai aleșii Îl vor auzi și se vor întâlni cu Dumnezeu față în față. Toți erau acolo când a strălucit acea Lumină, dar numai Pavel L-a întâlnit pe Isus Hristos. Ei erau acolo când Isus Hristos Se manifesta într-un Stâlp de Foc; erau acolo când El a tunat Cuvântul, dar numai aleșii predestinați s-au întâlnit cu Dumnezeu față în față.

Câți oameni au stat în adunările fratelui Branham?  Câți au auzit Cuvântul predicat? Câți au fost acolo când a predicat Pecețile? Dar numai câțiva L-au întâlnit pe Dumnezeu față în față. Câți oameni au auzit Mesajul? Câți au citit cărțile? Câți au auzit Mesajul în biserică? Câți aud predicarea unsă a Cuvântului și câți se întâlnesc cu Dumnezeu față în față?

Noi trebuie să trecem dincolo de imaginea din fața ochilor noștri, trebuie să trecem dincolo de aceasta și să vedem Cine este în spatele imaginii; Cine este dincolo de văl; Cine este dincolo de toate acestea. Este Dumnezeu care Se manifestă pe Sine: „Eu sunt prezent! Mă puteți întâlni față în față.” Nu o carte, nu o casetă, nu o doctrină, nu o învățătură nouă, ci Persoana care Se declară pe Sine printr-un Glas, iar noi Îl putem întâlni față în față.

Noi putem veni la acest serviciu și toți să auzim exact aceleași cuvinte, dar o persoană Îl va întâlni pe Dumnezeu față în față și i se va descoperi viața, i se va răspunde la întrebări și va primi calea și instrucțiuni, și va fi aproape profetic; iar o altă persoană va sta acolo și va spune: „Nu am primit nimic; nu am văzut nimic, și omul acela din spatele amvonului…” Dar cealaltă persoană va spune: „Eu nici măcar nu l-am văzut pe omul din spatele amvonului. Cel care mi-a vorbit este Dumnezeu.” Cum este posibil să ieșim de la același serviciu și cineva să fie eliberat în mod miraculos iar altcineva să rămână legat? Noi trebuie să privim dincolo de văl și să ascultăm Glasul prin care putem să-L întâlnim pe Dumnezeu față în față. Laudă lui Dumnezeu!

„Fiecare bărbat sau femeie care a avut o experiență cu Dumnezeu, tu și Dumnezeu în contact personal…”

Aceastaînseamnă că tu ai trecut dincolo de biserică; ai trecut dincolo de slujbă, dincolo de bandă, dincolo de vase și ai ajuns dincolo, la Cel care Se află în spatele tuturor acestor cuvântări.

Știți, când au fost pe Muntele Sinai, totul era întuneric gros, nori, foc și lumină. Corect? Și Dumnezeu a vorbit din mijlocul lor și a pronunțat Cuvântul. El a spus: „Când auzi trâmbița sunând lung…” Ce era sunetul lung al trâmbiței? Era acest legământ, acele cuvinte. „Când auzi, vino la Mine pe Munte.” Dar în loc să meargă la El, ei au fugit. De ce? Pentru că ceea ce au văzut i-a înspăimântat; nu au putut suporta ceea ce au auzit și nu au putut să meargă.

Noi știm că totul era în Planul lui Dumnezeu, și drama trebuia jucată. Noi înțelegem aceasta, dar ei i-au spus lui Moise: „Du-te tu…” Și Moise a putut urca pe Munte, dincolo de fum, de întunericul gros, acolo unde era Dumnezeu. Unde era Dumnezeu? Dumnezeu era în spatele întunericului, era în mijlocul lui, iar Moise a putut să meargă în întuneric, sus pe Munte, în mijlocul cutremurului înspăimântător; totul făcându-l să tremure îngrozit. Dar unde era Dumnezeu? Dumnezeu vorbea din mijlocul acestuia, iar Moise a putut să meargă acolo.

Eu spun: Dumnezeule, ajută-mă să Te văd față în față! Ajută-mă să trec dincolo de toate glasurile, de tot ce împărtășești și arăți Tu, de toate formele în care Te manifești, ajută-mă să merg înainte până când voi intra în contact cu Tine, așa cum a făcut Moise.

Eu nu vreau să fiu ca și copiii lui Israel, ci vreau să merg eu însumi în întunericul gros, acolo unde este Dumnezeu. Vreau să-L cunosc pe El și numai pe El.

În 1Corinteni 13.9-12, ni se spune:

„Căci cunoaștem în parte, și prorocim în parte;

darcând va veni ce este desăvârșit, acest, „în parte,” se va sfârși.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut o mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci, vom vedea față în față…”

Când este, „Atunci?” Aceasta este o întrebare bună. Când este, „Atunci?” Dacă mergem la versetul 10, vom vedea cuvântul, „Când.” „Atunci,” se referă la, „Când.” Dacă aș fi profesor de limbă engleză, v-aș spune ce înseamnă toate acestea, dar „atunci,” se referă la „când.” Când se va întâmpla aceasta? „Când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte,” se va sfârși.”

Fratele Branham s-a dus la Scriptură și a citit ce spune Scriptura. Dar ce avem noi acum? „Prin harul lui Dumnezeu, avem interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină.”

Ascultați, de aceea avem uneori atât de multe probleme în Mesaj, pentru că cuvântul „perfect,” nu se referă la o învățătură perfectă; adică, fratele Branham nu a exprimat totul perfect; nu, el a făcut-o așa cum a putut. Odată a spus așa și a adus exemplul acesta; altădată a spus altceva și totul este amestecat. El a început să explice ceva, apoi a sărit la o poveste, a schimbat subiectele și a revenit înapoi. Deci, nu aceasta a vrut să spună prin cuvântul, „perfect.” Prezentarea nu a fost perfectă, dar înțelegerea este perfectă. Este Dumnezeu, este descoperirea lui Dumnezeu, este Taina lui Dumnezeu descoperită complet și dezvăluită înaintea noastră.

Taina lui Dumnezeu trebuia să fie încheiată prin Glasul îngerului al șaptelea. Ce a fost predicarea Peceților? Descoperirea lui Hristos, pentru că Hristos a fost acele Peceți care au fost descoperite. Deci, ce este descoperirea Peceților? Mai multă învățătură perfectă? Cuvântul este perfect, și Cuvântul este o Persoană. El este Persoana Cuvântului și El a stat în spatele unui profet și Se descoperă pe Sine față în față cu cei care-L vor primi.

„Deocamdată vedem ca într-o oglindă întunecată.” Îmi place aceasta: „Dar atunci, adică atunci când va veni ce este desăvârșit...” Credeți că am primit un Cuvânt desăvârșit? Credeți că Hristos Însuși a deschis Pecețile? Credeți că El Însuși este Cel care a luat vălul de pe Cuvânt? Credeți că El Însuși l-a învățat pe fratele Branham? Când fratele Branham a ajuns la sfârșitul Peceților, a spus:

„Acum, să nu mulțumiți nimănui, nici unui om, nici unui predicator; să nu spuneți, „Mulțumesc” la nimeni, pentru că nu a fost un om.”

Ce făcea el? Fratele Branham nu a spus aceasta despre nici un mesaj pe care l-a predicat, ci el a făcut-o când a ajuns la sfârșitul Peceților, pentru că a vrut să știți că nu el a predicat acele Peceți. El nu le-ar fi înțeles dacă un Înger al Domnului nu ar fi venit în fiecare zi în camera lui și nu i-ar fi spus totul exact. De ce? Pentru că numai Mielul putea rupe Pecețile și să le descopere. De aceea a spus:

„Nu eu am făcut aceasta, ci a fost Cineva în spatele meu. Eu am fost vasul în spatele căruia stătea El. Dar Hristos Însuși, Mielul este Cel care a luat Cartea și i-a rupt Pecețile. Așadar, nu spuneți „Mulțumesc” nimănui.”

Să nu credeți că este un om sau un predicator, nu a fost un om; aceasta nu a fost lucrarea lui William Branham, ci a fost lucrarea lui Isus Hristos. Această descoperire nu a venit prin William Branham, ci a fost predicată de William Branham, dar nu prin mintea lui, pentru că mintea lui a greșit. Această descoperire a venit direct de la Dumnezeu la om. El a văzut în viziune și a trebuit să ia stiloul și să scrie. Ce a scris el? Isus Hristos descoperindu-Se prin Peceți. Ce a fost deschiderea Peceților? Descoperirea lui Isus Hristos. Hristos este Pecețile care au fost descoperite.

Oh, dacă am putea merge dincolo de text! Atunci veți găsi Persoana. Noi avem un Cuvânt perfect. Nu este ca și cum ați merge la un manual undeva și să spuneți: „Acest subiect, acest răspuns…” Nu. Avem un Cuvânt perfect.

Isus Hristos Cuvântul a venit și S-a descoperit pe Sine complet. Toată lumea Îl poate auzi, dar nu toți Îl pot vedea; toată lumea Îl poate auzi, dar nu toți Îl pot primi. De aceea Isus le-a spus ucenicilor, când L-au întrebat despre Ioan Botezătorul și Ilie; ei aveau acele întrebări și Isus nu le-a zis: „Acesta este Ilie care trebuia să vină.” Nu a spus aceasta, ci El a spus: „Și dacă puteți primi aceasta; dacă puteți să primiți aceasta, el este Ilie care trebuia să vină. Dacă nu puteți primi aceasta, atunci el nu este Ilie.” (traducere din engleză).Înțelegeți acum? Aceasta trebuie să vină prin descoperire, iar descoperirea este numai pentru un grup predestinat.

Nici chiar Isus Însuși nu a forțat descoperirea asupra nimănui, ci a spus: „Dacă puteți primi aceasta, atunci a fost Ilie.” Dacă puteți primi aceasta. Laudă lui Dumnezeu!

„Acum vedem ca într-o oglindă, în întuneric, dar atunci vom vedea față în față.”

Acest cuvânt, „Glass,” înseamnă, „Oglindă.” Când te uiți într-o oglindă, ce vezi? Când privești într-o oglindă vezi pe altcineva, sau vezi propriul tău chip? Ce vezi când te uiți într-o oglindă? Aceasta înseamnă acest cuvânt, Glass. În limba greacă, înseamnă oglindă.

„Dar acum vedem ca într-o oglindă, întunecos, dar atunci vom vedea față în față.

Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.”

Când va veni ce este desăvârșit, atunci voi putea ridica oglinda acestui Cuvânt și voi spune: „Unde este ascuns Dumnezeu în această zi? Unde este vălul din spatele căruia vorbește? Unde este Glasul final pentru epoca finală? Ce Glas este Acela? Este Glasul lui Dumnezeu! Dar unde este? Glasul este în Mireasă, așa că, dacă vrei să știi unde este Glasul lui Dumnezeu din timpul sfârșitului, Glasul Lui este în Mireasa Sa. Ea va fi Glasul final pentru epoca finală.

Și când ce este desăvârșit va veni, va fi un Agent de curățire care va curăța Oglinda, pentru că, acum vedem ca într-o oglindă, întunecos, dar când va veni ce este desăvârșit, va exista un Agent de curățire care va curăța toată întunecimea, până când te vei uita la Cuvânt și vei putea spune, ca băiețelul acela din casa mătușii sale: „Mama, acesta sunt eu!” Oh, Doamne, sunt eu! Eu sunt cel despre care se vorbește! Acum înțeleg Taina, și știu ce a fost ascuns în partea din spate a minții lui Dumnezeu în tot acest timp! Acum știu unde vrea să locuiască Dumnezeu! El vrea să locuiască în mine!

Vorbind despre întâlnirea cu El față în față, unde Îl voi întâlni față în față? În sufletul tău! În tine este locul de întâlnire unde vei avea experiența ta cu Dumnezeu. Tu Îl vei experimenta pe Dumnezeu în inima ta, în sufletul tău; acesta este locul unde te întâlnești cu Dumnezeu.

Trebuie să treci dincolo de întunecimea cărnii, dincolo de întunecimea minții tale și să cobori acolo unde Se ascunde Dumnezeu, în sufletul tău, acolo vrea să te vadă față în față.

Când Îl vom vedea noi față în față? Când va veni ce este desăvârșit.

Psalmul 27.8-9. Aceasta este ultima Scriptură pe care o voi citi:

„Inima îmi zice din partea Ta: „Caută fața Mea!” Și Fața Ta, Doamne, o caut!

Nu-mi ascunde Fața Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!”

Când David a scris acest Psalm și când a spus: „Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Fața Mea,” credeți că Dumnezeu i-a zis: „David, vino să-Mi găsești Fața fizică, să poți ști ce mărime are nasul Meu?” Nu! Dumnezeu i-a spus: „Caută Persoana Mea! Caută-Mă!” Adică: „Vino la Mine într-o relație personală.”

„Caută Fața Mea!” Dar nimeni nu poate să-I vadă Fața. A spus Dumnezeu aceasta lui Moise? Deci, de ce ar spune că nimeni nu-I poate vedea Fața, apoi să-i spună lui David, „Caută Fața Mea!” A căuta Fața lui Dumnezeu, nu este felul de față la care ne gândim noi, ci El vrea să-L cauți pe El. A veni față în față, înseamnă că este ceva foarte personal și nu de la distanță, nu de departe, nu prin intermediul cuiva, nu prin telefon, nu printr-un mesager, ci, „Caută Fața Mea!” „Și Fața Ta, Doamne, o caut!”

Când Domnul a spus: „Caută Fața Mea,” înseamnă că Dumnezeu vrea să fie căutat. Biblia spune că cine caută, va găsi; cine bate, i se va deschide, pentru că Dumnezeu vrea să fie căutat. Nu este o întâlnire neînsemnată, fără valoare; și nu trebuie să-L căutăm în mod ușuratic. Când El S-a arătat pe Muntele Sinai, a fost înfricoșător și ei au fugit, dar deși era înfricoșător pe Munte, Moise s-a urcat la El.

„Căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide ușa.” El a spus: „Dacă Mă veți căuta, Mă veți găsi, când Mă veți căuta din toată inima.” Dumnezeu vrea să fie căutat și El vrea să fie găsit, El vrea să ne întâlnim față în față. El vrea să-I căutăm Fața, vrea să-I căutăm Persoana, prezența Lui; să-L căutăm pe El. El nu vrea să căutăm un grup sau o învățătură; nu vrea să căutăm o doctrină, ci vrea să-L căutăm pe El.

Noi trebuie să trecem dincolo de toate felurile în care Se exprimă, pentru a-L găsi. Ce este El? El este Dumnezeul nevăzut! Cum Se exprimă El acum? În forma Miresei Sale. Acolo este El!

Eu vreau să merg în partea nevăzută care este adânc în interiorul învăluit în întuneric. Desigur, acolo locuiește El. Eu vreau să am contact personal cu El. Când a spus: „Caută Fața Mea,” inima mea, nu creierul meu, ci inima mea a spus: „ Voi căuta Fața Ta.” Și vreau s-o caut din toată inima, pentru că, dacă o caut din toată inima, o voi găsi. De ce? Pentru că El a vorbit în zilele noastre, El este prezent! El Și-a făcut cunoscută prezența prin Glasul Său și poate fi găsit. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumesc, Doamne, Isuse! Doamne, ar fi fost imposibil pentru noi să găsim drumul spre Tine. Tu ne-ai cerut să Te căutăm și ne-ai arătat unde ești; Tu ne-ai spus unde ești, pentru că ai venit în această generație și Te-ai manifestat prin Glasul Tău, așa cum ai făcut-o în grădina Eden, așa cum ai făcut-o cu profetul în Colorado, Tu ai făcut-o din nou în zilele noastre. Vreau să Te caut față în față, Doamne, și vreau să Te cunosc. Vreau să Te cunosc personal, nu printr-un grup, eu vreau să trec dincolo de grup; nu printr-o biserică, eu vreau să trec dincolo de biserică; nu doar printr-o doctrină, eu vreau să trec dincolo de doctrină; eu vreau să aflu despre Cine vorbește doctrina.

Doamne, descoperirea Peceților Te ascundea pe Tine; Taina care a fost ascunsă în mintea Ta, a fost descoperită și Tu ai făcut o cale prin care să venim la Tine.

Doamne, vreau să Te caut din toată inima mea și să Te găsesc; Doamne, vreau să Te întâlnesc față în față, vreau această experiență iar, și iar, și iar, în timp ce vorbesc cu Tine.

Doamne, dacă este cineva aici care nu a avut acea experiență, care nu Te-a întâlnit personal; dacă în ei este trezit Ceva, dacă ceva s-a schimbat, ei știu că au depășit tradiția și au trecut dincolo de orice altceva care este vremelnic și au intrat în Veșnicie, Te-au cunoscut pe Tine, Persoana; Te rog să le dai acea experiență, să-i atragi la Tine și să le dai o inimă care să Te caute și să Te găsească.

Doamne, Te iubim și-Ți mulțumim că ai venit la noi față în față și ne-ai descoperit Planul Tău în această zi.

Te iubim, Doamne, și cerem binecuvântările Tale peste poporul Tău. Dumnezeule, du-ne mai adânc, din ce în ce mai adânc, Doamne; du-ne tot timpul mai adânc, astfel încât să Te putem experimenta mai mult decât am făcut-o oricând înainte, ca să poți veni și să ne stăpânești mai deplin decât ai făcut-o vreodată, ca să putem fi ai Tăi, Doamne, trup, duh, suflet și minte, totul; să-Ți dăm totul Ție ca să ai stăpânire deplină.

Te iubim, Doamne, și Îți mulțumim pentru bunătatea Ta. Îți mulțumim că ni Te-ai descoperit în această epocă și ne-ai dat oportunitatea să venim la Tine. Tu ne-ai atras pentru că nimeni nu poate veni la Tine dacă nu îl atragi Tu.

Îți mulțumim, Doamne, și cerem binecuvântarea Ta, pentru că tot ce se spune și se face, este în Numele lui Isus Hristos. AMIN.