Să deschidem Biblia la 1Corinteni 12.27:
„Voi sunteți Trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele Lui.”
Înainte de a intra în subiect, vreau să fac un mic comentariu, pentru că majoritatea știți că Israel este din nou în război, și mi se pare uimitor cum presează continuu să crească. Nu este nimic nou, pentru că ei au mai trecut prin acest ciclu de foarte multe ori, iar voi știți că Biserica merge în paralel cu Israel în multe feluri, așa că, dacă ei sunt în mod constant sub presiune, cum credeți că suntem noi în mod constant? Dacă ei sunt tot timpul în pericol să fie bombardați cu rachete, sau atacați, cred că suntem și noi în aceeași situație. Diavolul încearcă în mod constant să găsească o modalitate de a perturba Planul lui Dumnezeu, dar mulțumim lui Dumnezeu, pentru că El ne-a dat „arme” pentru război.
Noi tocmai ne-am rugat pentru situația de acolo, și pot spune că este, pur și simplu tragică. Este greu de ascultat și de văzut, dar noi știm că face parte din secvența timpului de sfârșit, face parte dintr-o parte a ciclului timpului de sfârșit; este ceva inevitabil și nu poate fi oprit. Presiunea trebuie să crească tot mai mult până când toată lumea se va aduna împotriva lui Israel. Noi urmărim cum se desfășoară aceasta și s-a desfășurat în ultimii cincizeci, șaizeci de ani și continuăm să urmărim aceste lucruri, știind că timpul nostru se apropie.
Uneori, când privesc aceste lucruri, oh, mi-aș dori ca profetul să fie aici ca să ne spună exact ce înseamnă, căci fără un dar profetic, tot ce putem face este doar să presupunem, iar eu am renunțat de mult să fac aceasta, pentru că am avut o rată de eșec de sută la sută. Astfel, am decis să renunț. Dar știu că momentul este unic, pentru că ei tocmai au încheiat Sărbătoarea Corturilor, care este ultima sărbătoare din ciclul recoltei. Este a șaptea sărbătoare a lor, și după ce au terminat-o, a doua zi a fost Sabatul, și în această zi de Sabat, a izbucnit războiul, a avut loc atacul. Nu putem spune exact ce înseamnă, dar știu că este semnificativ. Noi știm că toate aceste lucruri sunt importante. Ei merg întotdeauna la război, chiar și în zilele de sărbătoare, nu știu dacă ați observat aceasta. Mă refer la războiul care a avut loc ultima dată, războiul de Yom Kippur. Așadar, cu siguranță este ceva ce face Dumnezeu.
Războiul acesta a început în luna a zecea și în ziua a șaptea, așa că ne-am întors din nou la 10.7; astfel, noi știm că toate aceste lucruri sunt importante. Nu știm cum, nu ne putem da seama de ce, nu cunoaștem toate detaliile și nu putem trage toate concluziile, dar putem privi și prin lucrurile pe care le știm, putem spune că aceste lucruri au o semnificație, și vreau să ne rugăm ca Dumnezeu să-i ajute, pentru că Dumnezeu este cu Israel, așa cum este cu noi, pentru că El mai are de făcut o lucrare acolo.
Eu spun: Dumnezeu să ne ajute să fim vigilenți și să fim gata, pentru că vine și timpul nostru de presiune. Se ridică și se construiește, poate nu va fi un război fizic, dar va fi un război spiritual pe care îl simțim tot timpul. De aceea spun: Dumnezeu să ne ajute să fim vigilenți și pregătiți.
Să ne întoarcem la subiectul nostru. Eu vreau să vorbesc despre, Mădularele Trupului, mădulare ale Trupului Său, și vedem aceasta în 1Corinteni 12.27: „Voi sunteți Trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădulare ale Lui.” Nu cândva în viitor, ci acum noi suntem Trupul Lui, dar eu sunt un mădular al Trupului Său, în particular. Deci, Trupul Lui este întregul mădular, iar eu fac parte din acest Trup. Așadar, titlul predicii este, Mădularele Trupului, iar ca subtitlu, Scopul celor cinci slujbe.
Când eram în tabără, fratele Eugene a vorbit la prânz cu noi, slujitorii și diaconii din biserică, și a menționat ceva despre slujba completă sau deplină, și aceasta m-a impresionat cu adevărat, și mi-a deschis un alt nivel de înțelegere, așa că am vrut să vă aduc aceasta și vouă.
Duminica trecută când am fost în Columbia Britanică, m-am gândit să vorbesc despre aceasta și acasă, ca să împărtășesc și cu voi ceea ce am împărtășit cu ei.
În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:
„Și Biserica Lui stă singură, nu este legată de nimic, dar El a fost identificat de Dumnezeu ca fiind Trupul în care a locuit Dumnezeu…” El vorbește despre Isus Hristos
„…El a fost identificat de Dumnezeu ca fiind Trupul în care a locuit Dumnezeu, și Biserica este identificată cu Trupul Lui făcând același lucru. Ea este Trupul Lui, Adevărul manifestat al Cuvântului Său promis pentru zilele din urmă. Ea și numai Ea rămâne cu El.”
Care este descoperirea orei? Că Hristos este aici. El este prezent! El este aici în formă de Mireasă, în formarea Miresei Sale, în Trupul Miresei Lui. Și Ea, și numai Ea stă cu El, pentru că Ea este singura care crede. Ea crede atât de mult, încât stă alături de această descoperire. Este foarte important să păstrăm aceasta în prim planul înțelegerii noastre. Aceasta este manifestarea acestei ore, aceasta este descoperirea acestui moment, iar noi suntem în aceasta, am ajuns la punctul culminant al cestui lucru.
Dumnezeu a zidit un Trup pe parcursul a șapte Epoci ale Bisericii, iar acum, la sfârșitul timpului, El L-a acoperit cu El Însuși, și acum este plinătatea completă a Lui în Trup. Capul și Trupul sunt uniți ca Unul. Ea este Trupul Lui. Nu în proces de zidire, ci în proces de finalizare, și acum se ajunge la punctul culminant.
În mesajul, Lucruri care vor veni, profetul spune:
„Acum, dacă noi suntem acele Atribute ale lui Dumnezeu, nu putem trăi prin crezuri, nu putem trăi prin denominațiuni, ci trebuie să trăim prin Cuvânt, pentru că Mireasa face parte din Mire, așa cum fiecare soție face parte din soțul ei. De aceea noi trebuie să fim această Mireasă-Cuvânt. Și ce este această Mireasă-Cuvânt? Manifestarea acestui ceas.”
Ce este Mireasa-Cuvânt? Manifestarea acestui ceas. Voi puteți spune și invers: Ce este manifestarea acestui ceas? Mireasa-Cuvânt.
„Voi sunteți Trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele Lui.”
Deci, ce sunt eu? Eu sunt parte din manifestarea acestui ceas. Manifestarea acestui ceas are totul de-a face cu mine. Nu sunt toată manifestarea, dar cu siguranță fac parte din ea.
„…manifestarea acestui ceas, Mireasa, nu un crez sau o denominațiune, ci un articol viu al lui Dumnezeu, un Atribut viu al lui Dumnezeu, arătând lumii Atributele lui Dumnezeu în forma Miresei care urmează să fie exprimată în această oră în care trăim.”
Deci, noi nu vrem să ne înșelăm cu privire la ora în care trăim, sau cu privire la cine este manifestarea acestui ceas, pentru că toate acestea sunt motivul pentru care toată această descoperire are un scop. Nu este vorba doar de a cunoaște ceva, pentru că noi putem ști ceva; și nu este vorba despre a ști ceva, pentru că El a spus că aceasta este manifestarea orei. Nu este doar a cunoaște ora, deși este o cunoștință a orei; nu este doar descoperirea orei, deși este și o descoperire, ci este manifestarea orei. Aceasta înseamnă că această cunoaștere, această descoperire trebuie să prindă viață, trebuie să trăiască, să fie un Cuvânt viu al lui Dumnezeu; trebuie să fie un Trup, un Trup cu multe mădulare, care este de fapt, Trupul Lui pe pământ. Capul se unește cu Trupul trăindu-Și Viața prin mădularele Trupului. Aceasta este manifestarea orei.
Deci, noi putem vorbi despre El, putem cânta despre El, putem avea descoperirea Lui, dar dacă aceasta nu vine în manifestarea, am ratat scopul descoperirii.
Noi am văzut că nu poți să te muți niciodată într-o manifestarea a scopului tău sau a chemării tale. Și dacă nu știi care este scopul tău, este ca și cum ai fi angajat într-un loc de muncă pe care ți-l oferă cineva care te angajează și lucrezi într-o companie dar nu ți se spune ce funcție ai; nu-ți dau detalii despre locul de muncă și ce ar trebui să faci. Într-o zi tu mergi la serviciu, stai în mijlocul clădirii și te întrebi, „Ce ar trebui să fac?” Ești angajat, faci parte din această descoperire, dar care este scopul angajării tale? Ce ar trebui să faci?
Această descoperire a orei ne aduce cunoștință, ne aduce descoperire dar ne oferă și un scop. Aceasta este ceea ce încercăm să împlinim în acest ceas, acel scop.
În mesajul, Hristos descoperit în propriul Său Cuvânt, fratele Branham spune:
„El a condus Trupul pe tot parcursul, apoi Trupul complet al lui Hristos este descoperit sub forma unei Mirese, care a fost luată din partea Lui dreaptă, așa cum a făcut cu Adam la început.”
„Apoi, Trupul complet al lui Hristos...” Care este Trupul complet al lui Hristos? Bărbat și Femeie uniți înapoi împreună. „Apoi, Trupul complet al lui Hristos este descoperit…” Cum este descoperit Trupul complet al lui Hristos? „Sub forma unei Mirese.” Trupul complet al lui Hristos este Bărbat și Femeie. Trupul complet al lui Adam, a fost Adam și soția sa uniți împreună.
„Apoi, Trupul complet al lui Hristos, este descoperit sub forma unei Mirese…” Acesta este ceasul în care trăim; aceasta a venit să mărturisească Mesajul; la aceasta ne-a trezit Mesajul, și acesta este scopul nostru în această viață: să manifestăm acest lucru acum.
Să mergem la Efeseni 4. În această seară vom stabili acest principiu, și nu cred că voi ajunge până la capăt, dar vom continua data viitoare. Efeseni 4.11, pentru că vom începe să vorbim despre scopul Slujbei încincite.
„Și El a dat pe unii apostoli; pe alții proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători.”
Noi știm că acestea sunt cinci daruri de slujire, pe care le cunoaștem ca fiind Slujba deplină. Acesta este termenul pe care-l folosim. Fratele Branham a spus multe despre aceasta în Mesaj; am auzit vorbindu-se despre aceasta de multe ori, și acum, în timpul sfârșitului, uneori se fac eforturi pentru a minimaliza această Slujbă încincită; uneori chiar de a elimina Slujba încincită, fiind declarată inutilă. Dar a existat și o mare ascensiune a apărării Slujbei încincite, așa că continuăm să auzim termeni ca: „Avem nevoie de Slujba încincită, Dumnezeu are o Slujbă încincită,” adică Mireasa are o slujbă de: apostoli, proroci, evangheliști, păstori și învățători.
Așadar, noi auzim toate acestea și suntem foarte familiarizați că Dumnezeu are o slujire încincită. Noi credem aceasta, și eu am vorbit despre aceasta; am repetat-o și am accentuat-o din cauza diminuării acestui Adevăr. Așadar, noi am întărit cu adevărat acest lucru și știm cu toții că există o Slujbă încincită. Probabil că toți cei de aici putem numi aceste cinci slujbe, pentru că am auzit atât de mult vorbindu-se despre ele, și știm că toate fac parte din Cuvântul lui Dumnezeu, și că El nu le-a anulat, nu le-a diminuat și nu s-au încheiat.
Dar ce trebuie să facă aceste cinci slujbe? Noi le-am apărat și știm că le avem pentru că sunt Cuvântul lui Dumnezeu, dar care este scopul lor? Eu revin la aceasta mereu: știm că cele cinci slujbe sunt adevărate, sunt corecte, știm că sunt Cuvântul lui Dumnezeu, dar care este scopul lor? Ce ar trebui să facă ele? Eu vreau să știu ce ar trebui să facă. Deci, ce ar trebui să facă Slujba încincită, pentru că știm că nu a fost eliminată?
Să ne întoarcem la Efeseni 4.11-12:
„Și El a dat pe unii apostoli, pe alții, proroci; pe alții, învățători; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților…”
Așadar, intrăm în scopul acestei Slujbe încincite:
„…pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea Trupului lui Hristos.”
Deci, El a dat aceste slujbe pentru desăvârșirea sfinților. De ce venim la biserică? De ce îl ascultăm pe învățător? De ce ascultăm casetele? Pentru desăvârșirea sfinților. Cuvântul, „desăvârșire”, de aici, nu este același cuvânt cu „perfect”, pe care-l citim în restul Bibliei. De cele mai multe ori, când citim cuvântul, „perfect” în Noul Testament, înseamnă: „pe deplin matur, complet sau deplin”, dar cuvântul „desăvârșire”, de aici, înseamnă: „înzestrare, dotare”, așa că scopul celor cinci slujbe este să-i echipeze, să-i înzestreze pe sfinți sau să le dea sfinților toate instrumentele de care au nevoie. Așadar, pentru desăvârșirea sfinților.
Apoi, pentru lucrarea de slujire. Cuvântul, „slujire”, poate însemna chiar slujire, așa cum îl folosim în mod normal, dar de fapt, cuvântul, „slujire”, înseamnă, „servire, slujire”. Deci, slujba încincită este pentru servirea, slujirea Trupului.
Și acum ajungem la al treilea scop al acestor slujbe, care este, pentru Zidirea Trupului lui Hristos. Cuvântul, „zidire”, înseamnă, „a zidi sau a construi”. Deci, care este scopul acestor slujbe? Să înzestreze, să echipeze sfinții; să slujească, să servească și să zidească Trupul lui Hristos. Nu doar pentru a putea spune: „Noi credem în slujba încincită.” Desigur, noi credem în lucrarea slujbei încincită, dar trebuie să obținem beneficiul lucrării slujbei încincite; și beneficiul lucrării slujbei încincite, nu este să spui: „Știi, eu am un păstor bun.” Dar dacă nu ești echipat, dacă nu ești zidit în Trup …atunci ce?
Deci, de ce credem într-o slujbă deplină? Ce ar trebui să facă și să realizeze aceasta în viața mea? Fratele Branham a spus că noi nu venim la biserică să ne vedem părțile bune, ci venim să ne vedem părțile rele; venim să auzim Cuvântul, venim să auzim care este scopul nostru, venim să primim lucruri noi și să ne aliniem cu scopul și chemarea lui Dumnezeu. Venim în lucrarea deplină de slujire care este menită să-i echipeze pe sfinți; face lucrarea de slujire și de zidire a Trupului lui Hristos.
Să mergem la versetul următor:
„până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.”
Îmi place această Scriptură. Eu însumi am citit-o de multe ori și întotdeauna am pus accent pe cele cinci slujbe, dar aici vedem că Pavel se întoarce de la cele cinci daruri de slujire, și spune: „…până vom ajunge toți…” Așadar, el a trecut de la slujba încincită, la Trup. Aici suntem. Acesta este scopul, „…până vom ajunge toți la ceva.”
În mesajul, Îmbrăcând întreaga armură a lui Dumnezeu, fratele Branham spune:
„Acum, Dumnezeu Și-a întărit armata. Cu ce? Cu El Însuși în formă de profeți, apostoli, învățători, păstori. Ce a făcut El? V-ați gândit vreodată ce sunt slujbele bisericii? Este îmbrăcămintea lui Dumnezeu, îmbrăcămintea interioară: un apostol, un profet, un văzător. A vedea înainte ca Satan să ajungă acolo și să acționeze. Ce este aceasta? Dumnezeu îmbrăcat în Biserica Sa.”
Aceasta este destul de tare. Ce este slujba încincită? El a spus că este îmbrăcămintea interioară, lenjeria de corp. Ce este lenjeria de corp? Este îmbrăcămintea care se apropie cel mai mult, care este cel mai aproape de Hristos Însuși. Și primul lucru pe care El îl reflectă în lume, este îmbrăcămintea interioară, lenjeria. „…este îmbrăcămintea interioară, Dumnezeu îmbrăcat în Biserica Sa. Aceste slujbe sunt îmbrăcămintea lui Dumnezeu.”
Acum ne dăm seama că nu vorbește despre bărbați, aceasta nu are nimic de-a face cu bărbații, ci este Dumnezeu care Se ascunde în spatele acestor slujbe. Dacă nu este așa, atunci ei nu vor sluji scopului Său; dacă nu este așa, atunci am coborât undeva, pentru că nu este vorba despre bărbați, de fapt nu sunt ei, ci sunt darurile care au venit în acei bărbați, pentru că acolo vin darurile. Dar darurile nu sunt acei bărbați, ci darurile vin în acei bărbați, și sunt date de Hristos, este Dumnezeu Însuși îmbrăcat în Biserica Sa.
„Aceste daruri sunt îmbrăcămintea lui Dumnezeu. Ce sunt aceste slujbe de păstori, învățători, evangheliști pe care le vedeți? Acestea sunt îmbrăcămintea lui Dumnezeu, prezența lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu lucrând prin om.”
Pentru mine slujba completă…Vreau să spun că slujba încincită nu ne este dată pentru a face celebrități din câțiva bărbați; slujba încincită nu este aici pentru a trimite mesaje celebrităților, sau pentru a trimite mesaje speciale, așa încât să se poată spune: „Acesta este slujitorul meu preferat, acesta este cel mai bun, acesta are…” Slujba încincită nu este pentru aceasta, dar de foarte multe ori este ceea ce devine o platformă de demonstrație, un spectacol, și totul se rezumă la omul cu dar în loc să fie văzut Dumnezeu ascuns în spatele cărnii care slujește. Ce face El? Își echipează sfinții. El Își face lucrarea de slujire prin vălul de carne; El Își zidește Trupul, aceasta fiind o lucrare deplină a lui Dumnezeu, care echipează, slujește și modelează poporul Său în scopul Lui. Nu este vorba despre om, ca Dumnezeu să facă ceva dintr-un om, așa că noi trebuie să ținem aceste lucruri sub control în mintea noastră, pentru că este atât de ușor să deviem.
Știți, noi suntem ființe umane, și toate ființele umane fac aceeași greșeală; înseamnă că toți avem aceeași slăbiciune: toată lumea vrea un erou, toată lumea vrea un om grozav. „Știți, mi-ar fi plăcut să fiu cu David în Vechiul Testament; mi-ar fi plăcut să-l am pe David ca împărat al meu și să-l urmez.” Și totul este despre David, despre marele David… Dar îmi lipsește scopul meu. Care este scopul meu? Ce ar trebui să fac eu? Știu cine a fost David, dar cine sunt eu? Știu cine sunt predicatorii, dar cine sunt eu? Știu pentru ce sunt predicatorii aici, dar pentru ce sunt eu aici? Sunt aici numai pentru a sprijini un predicator, pentru ca el să aibă o platformă pentru o predică? Nu! Într-adevăr, predicatorul este aici pentru a te ajuta, dar noi trebuie să înțelegem acest lucru corect.
Voi știți că Dumnezeu Și-a împărțit darurile, și Dumnezeu le-a plasat acolo unde a vrut El. Dumnezeu Își numește slujitorii, ei nu sunt votați, nu sunt aleși de biserică, ci sunt aleși de Dumnezeu, și nimeni nu are nici un cuvânt de spus la aceasta. Dumnezeu face aceasta, este darul Lui, este alegerea lui Dumnezeu, Dumnezeu plasează darul, este lucrarea Lui Dumnezeu și cel mai bun lucru pe care poate să-l facă un om care are acel dar, este să se dea singur la o parte din cale, astfel încât să nu strice ceea ce încearcă să facă Dumnezeu. Dar îți dai seama că aceste lucruri merg în două direcții: astfel, avem oameni care doresc un campion, și avem oameni care doresc lumina reflectoarelor, prestigiul și slava.
Ascultați, dacă ne gândim: „Da, da, ei fac aceasta, și aceea,” adevărul este că toți suntem predispuși la aceste lucruri. Noi suntem ființe umane, toți suntem ființe umane și trebuie să înțelegem că trebuie să menținem acest lucru aliniat corect, și să ne păstrăm mintea aliniată corect, astfel încât să recunoaștem pentru ce este Cuvântul lui Dumnezeu, și să nu promovăm prea mult supraevaluarea sau subevaluarea unui om.
Noi putem spune: „Ei bine, eu nu voi promova un om”, așa că nu-i voi da nici o atenție și nu voi asculta ce spune.” Noi suntem la fel de greșiți pe partea dreaptă a drumului, așa cum suntem de greșiți pe partea stângă. Fratele Branham a spus că cel mai greu lucru pe care l-a avut Dumnezeu vreodată de făcut, a fost să facă o ființă umană s-o creadă pe altă ființă umană. Aceasta este o provocare, așa că poate merge rău în ambele sensuri. De aceea Mireasa se află mereu pe vârful picioarelor, pe tăișul briciului, pentru că un pas în partea aceasta este greșit și un pas în partea cealaltă este tot greșit. Aceasta este o umblare prin credință, este călăuzirea Duhului Sfânt. Noi nu vom obține niciodată acest lucru intelectual; nu-l vom obține niciodată bazându-ne pe umanitatea noastră, pentru că în ambele cazuri, este foarte periculos.
În mesajul, Atunci a venit Isus, fratele Branham spune:
„Dumnezeu a trimis în Biserică cinci daruri diferite: apostoli, profeți, evangheliști, învățători și păstori; acestea sunt pentru desăvârșirea sfinților, aceasta este dovada Lui, Duhul Său de slujire pentru Biserică, pentru a aduce Trupul lui Hristos împreună.”
Care este scopul Lui? Să aducă Trupul lui Hristos împreună. Astfel, supraînălțarea unui om este greșită, dar și să nu respecți vasul în care se află darul Lui, este la fel de greșit. De aceea eu spun tot timpul că religia este foarte periculoasă, este ca și cum ne-am juca tot timpul cu dinamită. Acest Cuvânt pe care ni L-a dat Dumnezeu, poate să ne distrugă dacă mergem într-un sens greșit.
Eu sunt foarte bucuros că Dumnezeu ne-a trimis un profet ca să ne țină aliniați cu Cuvântul și ne dă Duhul lui Dumnezeu, pentru că altfel îl vom lua pe acel profet și vom merge pe calea greșită. Așadar, noi trebuie să rămânem supuși lui Hristos și să spunem tot timpul: Doamne, am încredere în Tine, Te rog ajută-mă! Eu nu mă încred în mine, ci mă încred în Tine, pentru că dacă mă lași singur, voi încurca totul, așa cum au făcut toate generațiile. Sunt la fel de uman ce cei din Evul Mediu întunecat; sunt la fel de uman ca cei din vremea lui Luther, ca cei din zilele lui Wesley, și ca cei din trezirea penticostală. Sunt la fel de mult predispus la eșec, așa că este doar harul Tău, chemarea Ta în viața mea, și dacă am fost vreodată în Adevăr, este pentru că Tu ai decis că voi rămâne în Adevăr. Ajută-mă, Doamne!
Deci, noi am plecat de la aceste cinci slujbe care vin în Biserică, și desigur, le putem atașa de persoane fizice, pentru că Dumnezeu lucrează prin om; așa că, aceasta este prezența lui Dumnezeu, este Duhul lui Dumnezeu. Acestea sunt darurile lui Dumnezeu, este lucrarea lui Dumnezeu, dar vine prin om.
În această Scriptură vedem cum se trece repede de la om, la întreaga adunare, iar în versetul următor citim: „…până vom ajunge toți…” La ce? „La unitatea credinței.” Îmi place aceasta: „Unitatea credinței.” El nu spune: „Unitatea învățăturii”. De ce? Pentru că atunci ne-am forța unii pe alții să ne conformăm ideilor celuilalt. Pavel spune: „Până când vom ajunge toți la unitatea credinței.”
Știți de ce? Înțelegerea mea poate fi doar puțin diferită de înțelegerea voastră, și pe măsură ce creștem, pot spune: „Înțelegerea mea de acum, nu este înțelegerea mea de acum un an; nu este cea de acum șase luni; deci, sunt bucuros pentru că acum un an nu v-am forțat să vă conformați înțelegerii mele pentru a avea dreptate. Deci, nu mă forțați să mă conformez înțelegerii voastre pentru a avea dreptate. Lăsați să avem unitatea credinței, să credem că Dumnezeu a trimis acest Mesaj și că este Adevărul.
Cuvântul Lui este Adevărat și noi încă creștem în El și toți avem același scop, aceeași dragoste, aceeași pasiune pentru acest Mesaj și rămânem sub mesagerul epocii noastre, rămânem supuși Cuvântului lui Dumnezeu și slujbelor pe care Dumnezeu le-a pus în biserică, și doar creștem împreună. Haideți să venim la unitatea credinței, pentru că credem că acest Mesaj este absolut trimis de Dumnezeu și avem interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină; pentru că Biblia a fost interpretată perfect în această epocă, pentru că Pecețile sunt deschise, și Dumnezeu, Hristos S-a întors și va merge să Se manifeste prin Mireasa Sa din ultimul timp. Aceasta este „Unitatea credinței”.
Acum, înțelegerea mea despre Unitatea credinței va crește, vreau să crească; nu vreau să mă opresc, ci vreau să crească. Și înțelegerea voastră va crește, așa că, haideți la unitatea credinței ca să creșteți, și înțelegerea noastră va crește.
Cineva m-a întrebat: „Vor fi vreodată toți de acord cu tot?” Habar nu am, nu am nici o idee și nu voi încerca să răspund la întrebarea aceasta pentru că chiar nu știu. Câtă vreme tu ești acolo și eu sunt acolo, la capătul drumului, nu-mi pasă dacă înțelegerea noastră este exact la fel. Haideți să continuăm să urcăm spre același lucru.
Uneori, oamenii pun întrebări la care nu poate răspunde nici o ființă umană. „Toți ne vom privi ochi în ochi și vom fi de acord în momentul Răpirii?” „Cu treizeci de secunde înainte de Răpire, vom face, în sfârșit toți, „clic”, și…” Nu știu, nu am idee. Cine poate răspunde la aceasta? Eu știu că fiecare Sămânță predestinată este exact ceea ce trebuie să fie în momentul schimbării trupului, orice a hotărât Dumnezeu că va fi. Noi suntem atât de fixați pe unele lucruri! Haideți să nu mai fim fixați pe ele, să ajungem la unitatea credinței și atunci ne îndreptăm spre același lucru.
Ascultați ce spune mai departe, aici în versetul 13: „…și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu.” Dumnezeu vrea să Se împărtășească cu noi, vrea să fie înțeles, vrea să fie cunoscut, El vrea să ni Se descopere. Aceasta nu este teologie, ci este o relație; El vrea să intrăm într-o relație cu El mai intimă, mai profundă; vrea să intrăm în părtășie, așa că va folosi slujba încincită pentru a ne aduce, „în unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu”, pentru că El stă în spatele vălului și Se descoperă în mod constant, astfel încât, să știm în mod constant, mai mult despre El; mai mult despre ceea ce Îi place; mai mult despre ceea ce vrea; mai mult despre ceea ce a făcut și mai mult de ce a făcut, astfel încât, să putem intra într-o relație mai profundă cu El.
Apoi spune: „…la starea unui om perfect…” Cuvântul, „perfect”, este un cuvânt pe care-l folosim în mod normal pentru, „a fi deplin matur, complet”.
„…pentru a ajunge la statura plinătăți lui Hristos.”
Și voi pune în paranteză, (Statura unui om perfect).
Ce trebuie să facă slujba încincită? Să ne aducă pe toți la statura unui om perfect; să ne aducă la înfiere; să ne aducă în poziția în care fiul Îl reflectă pe Tatăl, pentru că acum, fiul trăiește la fel ca Tatăl.
Amintiți-vă că fratele Branham a predicat mesajul, „Înfierea”, și a dramatizat puțin când a spus că Dumnezeu alege cel mai bun Tutore pentru un fiu, pe Duhul Sfânt.
„Și voi puteți să vi-L imaginați pe Tutore venind la Tatăl și spunându-I: „Știi acesta nu este un fiu bun. Nu ascultă, nu este cum trebuie.” Apoi a mers în partea opusă și a vorbit despre un fiu bun. El a spus că Tutorele vine la Tatăl si-I spune că i-ar plăcea să aducă o mărturie. El spune: „Fiul Tău se comportă exact ca Tine, ca și cum ai fi Tu. Zilele trecute s-a ocupat de aceasta și a făcut exact ca Tine. A făcut totul exact ca Tine.”
Ce se întâmplă în înfiere? În înfiere ai un fiu născut dintr-un tată care și-a transmis gena în acest fiu făcut după chipul său; iar tatăl l-a încredințat pe acest fiu unui tutore ca să-l crească, să fie, cum? Ca să-l crească și să fie o reflectare a tatălui. Și atunci, Tutorele spune: „A făcut exact ca Tine.”
De ce face tatăl aceasta? Pentru că el va preda ferma, moștenirea, afacerea, fiului său, și vrea ca fiul său s-o conducă la fel ca el. Așadar, scopul Tutorelui, al Duhului Sfânt, este să scoată din acel fiu toate calitățile genetice, astfel încât, fiul să-L reflecte pe Tatăl: „El a făcut totul exact ca Tine.” De ce a făcut fiul la fel ca Tatăl? „Pentru că are temperamentul Tău; are natura Ta; are Sămânța Ta.”
Și acum, Tutorele este aici pentru a ne aduce în reflectarea lui Isus Hristos, pentru că Viața Lui este în interiorul nostru, iar Tutorele ne conduce să facem, ce? Să facem ceea ce a făcut El. „El a luat acea respingere la fel cum ai luat-o Tu; a făcut la fel ca Tine când ai mers la Calvar; la fel cum ai făcut Tu când erai aici, când Te-au batjocorit și Te-au numit Belzeebul și nu ai reacționat. Privește! El a făcut exact la fel ca Tine, acolo.” Glorie lui Dumnezeu! Aceasta este înfierea!
Ce trebuie să facă slujba încincită? Să ne ajute să intrăm în Statura Lui. Tutorele este Duhul Sfânt. Cum vorbește El? El vorbește îmbrăcat în slujba încincită.
Să citim versetul următor:
„ca să nu mai fim copii…” adică imaturi, „plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură prin viclenia oamenilor, care prin viclenia lor stau la pândă pentru a înșela;
ci credincioși Adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la cel ce este Capul, chiar Hristos.”
Este uimitor cât de repede ne-am întors de la omul de la amvon, la scopul slujirii oamenilor. Așa că eu spun că, accentul Scripturii nu este pus pe acei oameni, ci pe acel dar și ceea ce face Dumnezeu prin acel dar pentru noi toți, astfel încât: „să nu mai fim copii plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură.”
Așadar, slujba încincită este aici pentru a stabiliza Biserica, astfel ca fiecare vânt nou care vine, fiecare învățătură nouă, fiecare idee nouă, să nu ne devieze. Slujba încincită este aici pentru a ne aduce echilibru. Slujitorii nu ar trebui să aducă instabilitate, ci ei trebuie să aducă echilibru, ca să nu fim purtați încoace și încolo.
Noi suntem deja echilibrați, deja știm cine suntem în Hristos, știm că deja am fost aleși de Dumnezeu și că Dumnezeu ni Se descoperă. Noi știm că orice lucru nou poate fi o descoperire directă de la Dumnezeu, dar poate fi și un vânt de învățătură care se mișcă; dar eu nu trebuie să fiu clătinat, pentru că sunt stabil, știu cine sunt, știu că sunt Mireasă și că El va descoperi Adevărul pentru mine. Eu nu mai plutesc încoace și încolo ca un copil din cauza unei învățături care vine, ci eu pot sta neclintit. Ce mă va ajuta să stau neclintit? Acesta este scopul slujbei încincite.
Voi aveți o adevărată identificare a cine sunteți; voi ați ajuns la maturitate, așa că nu mai sunteți purtați încoace și încolo de fiecare dată când apare ceva nou. Dar ceva nou, poate fi absolut autentic de la Dumnezeu, un alt nivel la care vrea El să ne ducă, însă ar putea fi și o altă idee confuză a unui om. Noi nu știm, și am putea fi aruncați, risipiți, să ne certăm, să ne luptăm cu privire la cine are dreptate și cine greșește, dar ceea ce trebuie să facem, este să rămânem stabili, și să nu fim copii; să stăm neclintiți și să spunem: „Dacă este de la Dumnezeu, va suna adevărat. Va suna adevărat, va rămâne, va crește și nu se poate schimba.”
Eu nu trebuie să-mi fac griji dacă jumătate din frații mei o văd și eu nu o văd; aceasta nu trebuie să schimbe identitatea mea, cine sunt eu, ci trebuie să aștept până când Dumnezeu îmi arată o cale. Eu nu trebuie să mă prefac că văd ceva dar nu văd, și aceasta nu înseamnă că trebuie să merg cu mulțimea spunând că această mulțime este cea mai spirituală; eu nu trebuie să renunț la propriul meu discernământ pentru un frate care este mai în vârstă. Nu! Eu nu sunt purtat de orice val de învățătură.
Adevărata slujbă încincită, va echilibra Mireasa astfel încât să nu fie purtată încoace și încolo. Ei nu sunt imaturi, ci au ajuns să știe cine sunt, iar când vine ceva nou, pot spune: „Laudă lui Dumnezeu! Dacă este de la Dumnezeu, va suna adevărat. Să așteptăm. Încă nu vedem, dar să mai așteptăm.”
Să vă spun și altceva. Ce vor face? Vor urmări până când vor vedea natura acelui lucru. Sună bine! Sună bine! Dar ce viață produce? Care este natura acelui lucru? Eu nu sunt purtat de tot ce sună bine, dar în spate vine un duh arogant; în spate apare o atitudine urâtă și aduce o ruptură. „Nu! Cred că voi aștepta…” Prin aceasta eu nu-mi pierd poziția în Hristos. Nu resping Cuvântul, dar pur și simplu, nu sar repede.
Slujba încincită ar trebui să-i facă pe credincioși să se maturizeze. Să citim mai departe:
„… să crească în El…” Îmi place aceasta. „…să crească în El, în toate lucrurile, care este Capul, Hristos.”
Slujba încincită va continua să lucreze până „vom crește în El, în toate lucrurile”. Acestea nu sunt doar niște lucruri pe care le-am spus, ci cred din toată inima că mulți dintre noi am crescut în El, în unele lucruri, dar mai sunt lucruri în care trebuie să creștem. Nu știu dacă mai sunt ca mine, dar eu încă trebuie să cresc. Eu am crescut în El, în unele lucruri, dar sunt zile în care spun: „Oh, Doamne, sunt atât de bucuros că m-ai ales înainte de întemeierea lumii, pentru că acum nu m-ai alege.”
Deci, slujba încincită ar trebui să ne ajute până vom crește în El, în toate lucrurile, în fiecare domeniu al vieții noastre, până vom ajunge la maturitatea deplină, la Cap, și Capul are control deplin asupra tuturor lucrurilor din viața noastră. De multe ori El deține control asupra comportamentului nostru, dar nu are control supra temerilor noastre. Uneori, El are control asupra ochilor noștri, dar nu are control asupra gurii noastre, sau are control asupra gurii noastre, dar nu are control asupra ochilor noștri; are control asupra ochilor, dar nu are control asupra gândurilor noastre; dar vom continua să creștem în El, în toate lucrurile, care este Capul, până când Capul va avea întâietate absolută asupra mea, în întregime.
Vreau să citesc încă odată versetul 14, pentru că îmi place foarte mult cum spune aici:
„ca de acum înainte să nu mai fim copii aruncați încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură prin viclenia oamenilor, prin care stau la pândă și așteaptă să înșele,
ci spunând Adevărul, în dragoste, să creștem în El, în toate lucrurile, care este Capul, chiar Hristos.”
Îmi place cum trece de la învățătură la Adevăr. Vă rog să acordați o atenție deosebită acestei treceri: „de acum înainte să nu mai fim copii aruncați încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură…dar spunând Adevărul în dragoste.”
Știți, nu este vorba despre învățătură, ci despre Adevăr, pentru că Adevărul aduce învățătura corectă. Noi nu ne opunem învățăturii, dar învățătura înseamnă doar a preda, a învăța; mie îmi place învățătura, dar există o învățătură care nu este Adevăr; există o învățătură dar nu aceasta este ideea, pentru că noi vorbim despre Adevăr. Despre ce vorbesc eu? Eu nu repet mereu ceea ce spune altcineva, și nu încerc să înțeleg ceva, ci spun doar Adevărul, ceea ce știu că este Adevăr, ceea ce văd, ce mi s-a descoperit, ce văd că este Scriptura, ceea ce știu că este în mod absolut Cuvântul lui Dumnezeu. Eu spun Adevărul în dragoste.
Îmi place această mică trecere de la învățătură la Adevăr, care este o expresie a dragostei. Îmi place cum este scrisă Biblia.
Cred că versetul 16 este punctul culminant al întregului subiect: de ce avem nevoie de slujba încincită:
„…să creștem în El, în toate lucrurile, care este Capul, chiar Hristos, de la care,” De la Hristos, de la Cap. „întregul Trup unit,” Adică strâns unit împreună. „și legat…” Acest cuvânt, „legat”, înseamnă, „tricotat sau țesut împreună”. Așadar, nu numai că suntem strânși împreună, ci devenim țesuți împreună. „…și legat, potrivit cu ceea ce furnizează fiecare articulație…” Fiecare articulație este fiecare încheietură, legătură. Fiecare legătură. Ascultați, voi sunteți o articulație; articulația este fiecare legătură pe care o ai cu un alt credincios.
„…fiecare articulație, fiecare legătură între credincioși, furnizează, în funcție de lucrarea eficientă, în măsura fiecărei părți, face ca Trupul să crească, pentru a se zidi în iubire.”
Acest verset 16, este pentru mine punctul culminant al întregului subiect: scopul slujbei încincite.
„…până când fiecare mădular, fiecare parte, fiecare articulație își face partea pentru a-L zidi pe Hristos.”
Acum, aceasta nu este treaba slujbei încincite de a-L zidi pe Hristos, ci sarcina slujbei încincite este să echipeze fiecare mădular, până când fiecare mădular se zidește pe sine în Hristos. Știți de ce îmi place atât de mult această parte? Pentru că este o schimbare de responsabilitate, și mă face să mă simt bine. Noi nu putem aștepta ca predicatorii să facă toate acestea, predicatorii au partea lor, și tot ce pot face ei, este să se predea lui Hristos, în interior, darului care este acolo. Acel dar este acolo pentru a ne echipa, pentru a ne desăvârși, pentru a ne crește, pentru a ne stabiliza și echilibra ca să facem toate aceste lucruri până vom ajunge la statura unui credincios matur, până vom ajunge la statura plinătății lui Hristos, ca să nu mai fim purtați încoace și încolo, ci să fim statornici și să spunem Adevărul în dragoste; să creștem în toate lucrurile în El, care este Capul, chiar Hristos, și să ne putem lega strâns de frații noștri, țesuți împreună și să fim o articulație care să răspundă fiecărei nevoi, și se zidește pe sine. Astfel, Trupul se zidește împreună în dragoste.
Acum, nu există nici o cale prin care poți veni într-o duminică și într-o miercuri, apoi să mergi acasă și să speri că predicatorii fac o treabă bună; să speri că vei duce la bun sfârșit această lucrare, pentru că ei sunt aici numai ca să vă echipeze, să vă stabilizeze și să vă dea cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, astfel ca voi să puteți termina lucrarea de zidire a Trupului lui Hristos. Este fiecare mădular, fiecare parte, fiecare articulație; fiecare în parte va termina această lucrare. Nu predicatorii vor termina Trupul lui Hristos, ci mădularele se vor zidi împreună în dragoste.
Astfel, puteți vedea cum atitudinea greșită față de slujirea deplină a fiecărui mădular, fie slujitori, fie popor va deveni o descurajare pentru scopul slujbei încincite, va handicapa lucrarea și va descuraja scopul real al lui Dumnezeu pentru darurile de slujire.
„El S-a urcat sus și a dat daruri oamenilor.” Ce aveau de făcut acele daruri? Să ne pună în poziție astfel încât să putem termina lucrarea care a rămas pentru fiecare dintre noi în această zi. Acum, cine este responsabil pentru Trupul lui Hristos? Eu sunt responsabil pentru Trupul lui Hristos; voi sunteți responsabili; fiecare dintre noi avem responsabilitatea de a fi o articulație, o încheietură care alimentează și ajută fiecare mădular. Îmi place aceasta, pentru că succesul întregului Trup nu se bazează pe slujba încincită, ci responsabilitatea este transferată fiecărui mădular în parte, de aceea nimeni nu merge liber, nimeni nu este liber, nimeni nu ocupă doar un loc, nimeni nu se plimbă doar. Vedeți cum se schimbă totul? Acesta este momentul în care un predicator începe să se simtă bine. Dacă pot să mă dau la o parte din cale și să-L las pe Dumnezeu să facă ceea ce vrea să facă, atunci Trupul va face ce trebuie să facă, iar eu nu trebuie să port toată greutatea responsabilității, pentru că nu există nici o posibilitate ca slujba încincită să facă aceasta, pentru că aceasta este mult dincolo de slujitori. Totul cade asupra fiecăruia dintre noi.
Să citim din nou versetul 16: „Tot Trupul bine închegat și strâns legat, prin ceea ce furnizează fiecare încheietură…” Cum a fost bine închegat și strâns legat împreună? Prin fiecare articulație, încheietură, prin fiecare legătură dintre credincioși care furnizează ceva. Din tine trebuie să iasă Ceva care să meargă în ceilalți credincioși.
„…își primește creșterea conform cu lucrarea eficientă a fiecărei părți…” Acest cuvânt, „eficient”, este un cuvânt neobișnuit care înseamnă, „eficient sau o funcționare eficientă.” Dar aproape de fiecare dată când este folosit în Noul Testament, este folosit ca, „putere supranaturală.” Înseamnă că această „lucrare eficientă”, este mai mult decât efortul nostru, este Dumnezeu în fiecare mădular.
„Potrivit cu lucrarea eficientă a fiecărei părți în măsura ei…” Suntem parte din acest Trup? Amin! Atunci noi facem creșterea Trupului. Al cărui Trup? Al Trupului lui Hristos.
„…își primește creșterea potrivit cu lucrarea eficientă a fiecărei părți, în măsura ei, și se zidește pe sine în dragoste.” Laudă lui Dumnezeu! „…până când vom ajunge toți.” „Toți.” Adică sunt inclus și eu în această fiecare parte a celor cinci slujbe, pentru că toți sunt o parte a Trupului.
Știți, s-ar putea că am mai spus aceasta de la amvon, că eu nu trebuie să fiu un predicator pentru a fi un fiu al lui Dumnezeu; și eu fac aceasta nu pentru că chiar am vrut s-o fac; nu este aceasta. Nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu vreau să spun că nu-mi place aceasta, mie îmi place să slujesc poporul lui Dumnezeu, și vreau să fac ceea ce m-a chemat Dumnezeu să fac, dar eu nu am căutat să slujesc atunci când m-a chemat Dumnezeu; și nu am umblat să fiu păstor când m-a chemat Dumnezeu în mod supranatural, ci eram foarte mulțumit de locul pe care-l aveam, așa că nu am făcut niciodată aceasta pentru că am dorit, ci am făcut-o pentru că Dumnezeu m-a chemat la aceasta și a fost scopul lui Dumnezeu pentru mine.
Eu sunt foarte fericit că sunt un fiu al lui Dumnezeu și nu mă pot gândi la nici un alt titlu pe care l-aș putea atașa și care ar fi mai bun decât, „fiul lui Dumnezeu”. Cum poți să fii fiul lui Dumnezeu, și să atașezi lângă el un alt titlu ca să-l faci mai bun?
Știți, dacă aș avea scris „diacon”, pe spate; dacă aș avea scris, „păstor”…Nu! Calitatea de fiu al lui Dumnezeu este cea mai mare onoare pe care am putea s-o avem vreodată; să fim un copil al Dumnezeului Atotputernic, este cel mai înalt lucru pe care l-am putea realiza vreodată. Apoi, fiecare dintre noi avem de jucat roluri diferite, ca părți diferite ale Trupului, și facem lucrurile diferite pe care El vrea să le facem. Dar niciodată nu le voi face dacă voi gândi că slujba sau diaconul bisericii sau un dar special de a cânta cântări, sau orice altceva, este cumva vârful. Oh, Dumnezeule, vârful este să fii un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Acesta este cel mai bun lucru pe care-l poți avea vreodată. Atunci oriunde te plasează Dumnezeu în Trup, ești așezat acolo pentru a fi o articulație care să ajute la o funcționare eficientă potrivit cu măsura fiecărui mădular, pe măsură ce se zidește împreună pe sine, și pentru a zidi Trupul în dragoste.
Tu cânți cântări pentru a zidi Trupul; scrii un cântec pentru a zidi Trupul; tu mături podeaua sau pregătești o masă pentru un prieten, faci orice te cheamă Dumnezeu să faci, ca să zidești Trupul, nu ca să fii ceva mai bun în Împărăția lui Dumnezeu, pentru a avea un nume mai bun sau pentru a primi premii mari. Tu o faci pentru că ești un mădular eficient care lucrează și leagă fiecare articulație. Dar cel mai mare lucru ce aș putea fi vreodată, este să fiu un fiu al lui Dumnezeu.
Dacă mâine voi înceta să mai predic, eu voi rămâne un fiu al lui Dumnezeu; dacă nu voi mai urca niciodată la amvon, eu voi fi un fiu al lui Dumnezeu, iar a fi un fiu al lui Dumnezeu este mai presus de orice lucru din lume, este cea mai mare onoare a vieții mele.
Dacă stau aici sau stau acolo…Eu prefer să stau acolo. Este mai bine. Cine este mai liniștit, fratele Gabe stând lângă soția sa, sau eu stând aici? Aș prefera să stau lângă soția mea în fiecare duminică, dar nu pot face aceasta și să rămân credincios chemării lui Dumnezeu; nu pot face aceasta și să fiu ascultător de Hristos; nu pot face aceasta și să slujesc Trupul, să fiu articulația care trebuie să fiu.
Așadar, aici nu este vorba despre slujbe, nu este vorba despre onoare, de nume, ci este vorba despre slujire. Cum ar trebui să fiu eu ca să slujesc Trupul? Cum sunt eu o articulație care ajută? Cum lucrez eu împreună, în măsura în care am o parte, pentru a zidi Trupul lui Hristos în dragoste? Aceasta este responsabilitatea pe care trebuie s-o accepte fiecare dintre noi, pentru că aceasta este responsabilitatea noastră, „până când toți devenim o articulație, o încheietură, care ajută.” Aceasta suntem toți, fiecare dintre noi.
Slujitori nu sunt cei care poartă un titlu, ci noi toți; toți suntem responsabili pentru aceasta. Fiecare din noi trebuie să fie un mădular care zidește Trupul, ceea ce înseamnă că, acum eu personal sunt responsabil pentru zidirea Trupului lui Hristos; sunt responsabil personal pentru sănătatea acestui Trup; sunt responsabil personal pentru creșterea acestui Trup. Întrebarea care se ridică acum, este: „Ce pot face eu pentru a ajuta la creșterea acestui Trup? Ce pot face eu pentru a ajuta? Ce pot să fac? Vom ajunge la aceasta imediat.
„până când fiecare parte, funcționează pentru a crește Trupul, pentru a zidi Trupul în dragoste.” De aceasta suntem răspunzători cu toții. Aceasta este concluzia, acesta este scopul slujbei încincite. Îmi place aceasta.
Nu este vorba despre bărbați talentați, nu este vorba despre daruri grozave și de predici super, de spectacole pe platformă care uimesc publicul, nu despre aceasta este vorba. Dar de multe ori aceasta s-a întâmplat din cauza naturii căzute din noi, și ar trebui să recunoaștem aceasta cu toții. Dar nu acesta este scopul; ideea este că trebuie să fie Dumnezeu care Își echipează copiii, îi crește, îi maturizează, îi zidește, îi îmbracă și îi echilibrează, așa încât, fiecare dintre ei să poată termina lucrarea de creștere și de maturizare a Trupului.
Amintiți-vă că fratele Branham a spus că Isus nu a terminat toată lucrarea în slujirea Sa pe pământ, ci a lăsat o parte din ea să fie făcută prin Mireasă. El nu a spus: „Zece la sută din Mireasă, cei cu slujbe, cu poziții, cu titluri”, ci noi toți avem un rol de jucat pentru a încheia lucrarea lui Hristos, până când ajungem cu toții la statura unui om perfect.
Vreau să mă întorc la partea de început al capitolului 4, pentru că am scăpat un scop. Efeseni 4.1-8:
„Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea, pe care ați primit-o…” „Chemarea”, nu este un job.
Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă…” „Îngăduiți-vă”, înseamnă să aveți grijă unii de alții. „…îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste;
Și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii.
Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre.
Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez.
Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți, și care este în toți.
Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.
De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor.”
Îmi place cum spune Pavel aici: „Umblați cu smerenie, cu blândețe, cu răbdare și îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste, și căutați să păstrați unitatea Duhului prin legătura păcii.” Apoi merge direct și spune că Dumnezeu a dat daruri, intră în cele cinci daruri și spune ce trebuie să facă cele cinci daruri pentru fiecare din noi, și termină arătând că, acum fiecare trebuie să-și facă partea lui. Deci, el începe cu fiecare mădular și spune: „Mergi pe această cale!”, și termină cu fiecare mădular și spune: „Fă-ți partea ta!”
Deci, această parte a Scripturii nu este despre cele cinci daruri, ci este despre ce trebuie să facem noi toți, iar cele cinci daruri de slujire ar trebui să ne ajute să facem aceasta.
1Corinteni 12.4-7: „Sunt felurite daruri, dar este același Duh;
Sunt felurite slujbe, dar este același Domn;
Sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu care lucrează totul în toți.
Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.”
Mă voi opri aici, ca să privim puțin la aceasta: „Sunt felurite daruri…” Deci, sunt o mulțime de daruri diferite. De fiecare dată când Pavel menționează darurile și trece prin ele, avem o prezentare a lor în Romani, în Corinteni, dar întotdeauna le prezintă diferit, nu sunt enumerate pentru că există o diversitate de daruri, dar este același Duh.
„…sunt felurite slujbe…” Sunt diferite feluri în care este folosit un dar, „…dar este același Domn. Sunt felurite lucrări…” Există feluri diferite în care se lucrează. Deci, dintr-o dată această Scriptură ne-a rupt ideile preconcepute despre ce sunt darurile. Există felurite daruri; există felurite slujbe; există felurite lucrări, nu sunt doar câteva. Noi știm că există nouă daruri spirituale, dar sunt multe alte daruri, pentru că apostolul Pavel menționează și alte daruri în afară de acestea. Deci, noi nu vrem să ne limităm; orice vă dă Duhul lui Dumnezeu de făcut pentru a ajuta restul Trupului, este un dar al Trupului.
Să citim versetul 7: „Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” Aceasta înseamnă că tot ce-ți dă Duhul ție, este pentru toți ceilalți. Darul pe care ți-l dă, nu este pentru tine, ci darul pe care îl primești, este pentru Trup.
Amintiți-vă că fratele Branham a stat la amvon și s-a rugat pentru oameni bolnavi, iar el era atât de bolnav, încât trebuia să se țină de marginea amvonului, era atât de slăbit încât era pe cale să se prăbușească din cauza problemei pe care o avea la stomac. Dar a stat acolo și s-a rugat pentru oameni și fiecare dintre ei a fost vindecat, dar el nu s-a vindecat. El a spus: „Darul nu este pentru mine, ci este pentru voi.” Într-un alt loc, fratele Branham a spus: „Voi vă gândiți că, dacă am un dar de profeție, Dumnezeu îmi arată întotdeauna în viziune ce trebuie să fac, dar El mă lasă să aștept. El nu-mi arată întotdeauna și trebuie să transpir.” În altă parte, el spune: „În dimineața aceasta stau ca un orfan. Dumnezeu m-a lăsat singur.”
Darul nu a fost pentru el, ci a fost pentru mine. Darul acestui om a fost pentru mine, ca să mă zidească, să mă înzestreze, ca să zidesc Trupul lui Hristos în dragoste. Darul acela a fost pentru mine, nu a fost pentru el. Vreau să spun că el nu a fost un beneficiar al acelui dar, ci acel dar l-a costat foarte mult: l-a costat prietenii, l-a costat mult stres, i-a cauzat tot felul de probleme și dificultăți. Îndrăznesc să spun că i-ar fi fost mult mai ușor să fie un creștin bun într-o biserică biblică bună, să-și crească copiii, să-și iubească soția, să stea acasă în fiecare seară; să lucreze la linia de curent și să se întoarcă acasă în fiecare seară, să meargă la vânătoare. Darul nu a fost pentru el, ci pentru mine. Astfel, „…arătarea Duhului i se dă fiecăruia spre folosul altora,” pentru toți ceilalți.
Apostolul Pavel a luat Trupul lui Hristos și l-a comparat cu trupurile noastre fizice. El a făcut o analogie folosind lucrurile naturale, pentru a arăta spre cele spirituale. El a stabilit acest lucru iar noi vom citi despre aceasta.
Eu nu mă pot gândi că un mădular al trupului meu se poate servi pe el însuși. Puteți să vă gândiți la vreun mădular al trupului vostru că există doar pentru a se servi pe sine? Eu m-am gândit la aceasta și după ce am meditat mult, pot spune că nu mă pot gândi la nici un mădular al trupului meu că există doar pentru a se servi pe el însuși, pentru că fiecare mădular al trupului meu servește celorlalte mădulare. Fiecare mădular al trupului meu face aceasta direct sau indirect.
De ce credeți că suntem pe această Planetă? De ce crezi că ești într-o biserică? De ce crezi că ești în Mireasă? Pentru că orice dar ți-a dat Dumnezeu, nu ți-a fost dat pentru a te îmbogăți, pentru a-ți oferi o viață ușoară, sau un cont mare de pensie și când te pensionezi să călătorești prin lume pe vase de croazieră. Orice dar ți-a dat Dumnezeu, ți-a fost dat pentru ca toți ceilalți să profite de el. Orice este în tine, este pentru mine; orice lucru în care ești bun, este în folosul meu; orice dar ai primit, l-ai primit pentru mine. Așa că, m-am săturat să fiți egoiști! M-am săturat de tine să fii doar pentru tine. Vreau ce este pentru mine. Laudă lui Dumnezeu!
Să citim mai departe:
„De pildă, unuia îi este dat Cuvântul înțelepciunii prin Duhul; altuia Cuvântul cunoașterii prin același Duh;
altuia credința, prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh;
altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor.
Dar toate ceste lucruri, le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește.”
Voi nu aveți un dar pentru că ați fost super speciali, ci pentru că Dumnezeu împarte daruri după cum vrea El. Și nu voi ați hotărât ce dar să aveți, ci acel dar v-a fost dat, așa că nu puteți fi mândri cu acel dar, și nici nu trebuie să-l folosiți doar pentru voi înșivă, pentru că Dumnezeu vi l-a dat spre folosul altora.
Versetul 12: „Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare, și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos.”
Ce este Hristos? Hristos este un Trup cu multe mădulare. Aceasta ne spune aici.
„Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur Trup; fie Iudei, fie Greci; fie robi, fie slobozi; și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.
Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.
Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup?
Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup?
Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El.
Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.
Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuință de tine”, nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi.”
Ba mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt de neapărată trebuință.
Și părțile trupului, care par vrednice de mai puțină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru, capătă mai multă frumusețe.”
„Despre ce vorbești, frate Chad?” Ce spune Pavel? Înălțimea pomeților tăi, nu contează, ci contează că îi ai și gura ta se mișcă. Ceea ce consideri tu că este frumos, știți, forma buzelor…Cui îi pasă de aceasta atâta timp cât ai buze cu care ții un pai și bei suc?
Noi numim un mădular „frumos”, și-i acordăm toată atenția, dar vreau să vă spun că pancreasul meu arată destul de urât, dar este foarte important. Fratele Branham a spus: „Succesul acestor întâlniri se datorează faptului că acolo, în sălbăticie, sunt două surori care se roagă pentru mine.”
Partea nevăzută nu este partea cea mai slăvită, și nu atrage multă atenție. Oamenii care se roagă noaptea, cei care vin sâmbătă seara aici, și se roagă pentru slujba de duminică, nu sunt văzuți, așa cum nu este văzut pancreasul tău; dar încearcă să trăiești o singură zi fără pancreasul tău și vei vedea cât de departe ajungi. Noi avem nevoie de trupul tuturor, indiferent dacă îl vedem sau nu.
Noi nu vedem fiecare apel telefonic, nu vedem fiecare mesaj de încurajare, fiecare rugăciune, dar acestea sunt lucruri care ne țin ca să putem merge înainte.
Lucrurile pe care le considerăm frumoase, le putem face oricum; îmi pare rău s-o spun, dar unele lucruri le facem cu fast, altele le facem pentru prestigiu. Sunt lucruri vizibile pe care le putem face, dar sunt alte lucruri pe care le facem și nu le putem vedea: dragostea, grija unuia față de celălalt, faptul că ne ridicăm unul pe celălalt când suntem căzuți, rugăciunea făcută unul pentru altul, sunt lucruri pe care nu le putem vedea, dar nu am putea reuși fără ele. Încrederea pe care o avem unul în celălalt, credința pe care o avem, atracția pentru Cuvânt, s-ar putea să nu fie văzute, dar noi nu putem merge de aici fără ele.
În versetul 24, Pavel spune:
„pe când cele frumoase nu au nevoie să fie împodobite, Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste.”
Te descurci un minut fără un mădular? Te descurci fără unul? Eu am predicat în Columbia Britanică și le-am spus despre dinții mei. Știți, eu am mulți dinți. Nu știu câți adulți au toți dinții, dar eu, în partea dreaptă, în spate, nu mai am un molar pentru că s-a crăpat. Când am fost la dentist, mi-a spus că poate să-mi pună o coroană pe el. Când l-am întrebat cât costă, mi-a spus că două mii de dolari, sau poate să-l scoată pentru cincizeci de dolari. Pentru mine aceasta a fost o idee bună, pentru că nu am asigurare stomatologică, așa că i-am spus: „Poți să-l scoți de acolo cât de repede.” M-am gândit că am o mulțime de dinți pe partea dreaptă cu care pot mesteca. Dar știți, de fiecare dată când prind un colț dintr-un „Doritos”, am probleme în partea dreaptă. Nu se întâmplă tot timpul, dar de fiecare dată când se întâmplă, îmi doresc să fi plătit acei două mii de dolari pentru coroană și să am acel dinte lipsă. Vedeți?
Cum ar fi dacă am veni la biserică și nu am avea un pianist? S-ar putea să nu-l luăm în seamă pentru că este acolo mereu, dar în ziua când lipsește, este ziua când îți dai seama: „Hei, lipsește ceva! Avem nevoie de un conducător de cântări; nu avem muzician, nu este nimeni să ne dea tonul; nu avem pe nimeni să ne deschidă ușile.” Știți, noi avem nevoie unii de alții. Ideea este că, de fiecare dată când cineva lipsește, dintr-o dată ne dăm seama că avem nevoie de el și devine partea cea mai importantă.
„pentru ca să nu fie nici o dezbinare în Trupul lui Dumnezeu…”
Dumnezeu a stabilit aceasta. Noi avem nevoie absolut unul de celălalt, așa că, să nu ne învățăm să ne lipsim unul de celălalt.
„pentru ca să nu fie nici o dezbinare în Trupul lui Dumnezeu, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
Voi sunteți Trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele Lui.
Și Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învățători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, și vorbirii în felurite limbi.
Oare toți sunt apostoli? Toți sunt proroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni?”
Nu, nu toți facem toate acestea. Îmi place aceasta!
Știți, uneori auzim predici despre darurile de care avem nevoie: „Noi avem nevoie de daruri! Avem nevoie de daruri! Darurile trebuie să fie în biserică. Darurile nu trebuie să lipsească din biserică.” Avem nevoie de daruri în biserică? Avem nevoie de daruri în biserică, dar mă întreb de ce oamenii se concentrează să predice despre daruri în biserică și nimeni nu încearcă să treacă prin daruri? „Avem nevoie de darurile Duhului Sfânt în biserică! Dacă nu aveți în biserică darurile Duhului Sfânt, nu sunteți felul corect de biserică.”
Dacă promovăm darurile, să le promovăm pe toate; dacă le dorim, să le dorim pe toate, nu numai pe cele frumoase. Să le avem pe toate, tot ce a dat Dumnezeu: darul ajutorărilor, darul cârmuirilor, toate acestea ne sunt dăruite; toate aceste daruri sunt menționate în Biblie. De ce nu strigă nimeni că avem nevoie de darul ajutorărilor în biserică? Că avem nevoie de darul cârmuirilor în biserică? Cred că Dumnezeu le-a pus pe toate acolo, iar noi avem nevoie de toate; avem nevoie de fiecare mădular, avem nevoie de fiecare dar inspirat de Duhul Sfânt.
Unele dintre daruri se văd, altele sunt nevăzute; unele sunt frumoase, altele sunt neplăcute; unele sunt de ajutorare, altele de conducere. Unul dintre daruri este darul de a conduce. Cineva trebuie să conducă, și acesta este un dar al Duhului Sfânt. Cineva trebuie să ajute, cineva trebuie să fie un ajutor; există un dar de „slujire”. Acest cuvânt „slujire”, nu este slujirea amvonului. Cuvântul „slujire”, înseamnă „servire”. Cineva trebuie să servească. Ce sunt acestea? Sunt daruri ale Duhului Sfânt ; acestea sunt daruri în Trup. Fiecare dintre noi trebuie să joace un rol, astfel încât, să putem zidi Trupul împreună, zidindu-ne împreună în dragoste. Nimeni nu poate sta afară. Nu poți spune: „Ei bine, eu nu am nici un dar, nu am o slujbă, nu am o lucrare. Nimeni nu mi-a cerut să fac ceva.” Ce vrei să spui? Cum să-ți cer să faci ceva? Fă tot ce-ți vine în minte, nu sta pe loc așteptând ca cineva să-ți ceară să faci ceva. Ai o viziune, stai în rugăciune. Orice îți dă Dumnezeu să faci, va fi ceva ce vei vedea că trebuie să faci; ceva care te va inspira să faci. Nu este la fel ca aplicarea pentru un loc de muncă, nu este vorba de a completa un CV. Nu! Este vorba despre Duhul lui Dumnezeu care pune în Trup tot ceea ce are nevoie.
Înseamnă că noi avem nevoie de încurajatori; avem nevoie de iubitori; avem nevoie de oameni care să aibă grijă de alți oameni; avem nevoie de cineva care să se gândească la altcineva și să se asigure că sunt în părtășie și nu sunt izolați, lăsați singuri. Trupul are nevoie de atât de mult, încât nici unul dintre noi nu este exclus, nici unul dintre noi nu poate sta afară, nici unul dintre noi nu poate să se plimbe și să-i lase pe ceilalți să poarte povara. Nu! Tot trupul meu lucrează împreună; tot trupul meu este aici cu un scop și lucrează împreună pentru a se zidi pe sine.
Celulele albe din sângele meu, sistemul meu circulator, inima mea, pancreasul meu, degetele mele, terminațiile mele nervoase, foliculii mei de păr, unii cad, dar restul sunt încă aici cu un scop. În viață nu avem totul perfect. Eu le spun totdeauna oamenilor că Dumnezeu a făcut doar câteva capuri perfecte în lume, iar pe restul le-a acoperit cu păr. Deci, nici o parte a trupului meu nu este în plus, nici una nu stă acolo doar așa, ci fiecare are un scop.
Nici unul dintre noi nu suntem aici doar așa, ci suntem aici pentru un scop.
Slujba încincită este aici pentru a ne echipa ca să putem să ne îndeplinim scopul. Nu ca să fim eroii noștri, nu ca să tragem căruța în timp ce toată lumea stă; diaconii bisericii nu sunt aici ca să fie legați la căruță și s-o tragă, iar ceilalți să sară în ea, pentru că „Suntem într-o plimbare aici.” Nu! Noi suntem cu toții aici pentru a servi, pentru a ne face partea.
„Care este partea mea?” Eu nu știu, dar este în interiorul tău. Oricare ar fi partea ta, este deja în tine, și cu ocazia potrivită, la momentul potrivit, în împrejurări potrivite, va ieși la suprafață, și toți ceilalți vor ști ce faci. Tu nu-ți vei da niciodată seama, pentru că doar slujești, doar ai grijă, doar faci ceva, doar dai, doar cugeți, doar spui, și totul este cât se poate de normal. Cheia este să fii conectat la Trup, pentru a fi sub ungerea slujbei încincite, pentru că acolo ești echipat ca să-ți faci lucrarea. Să fii conectat la Trup sub conducerea lui Hristos, sub ungerea slujbei încincite și apoi, să fii deschis pentru a fi o încheietură care ajută. Pentru aceasta suntem aici. Laudă lui Dumnezeu!
Ne vom opri aici. Să ne rugăm.
Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru bunătatea Ta față de noi! Doamne, Îți sunt recunoscător că m-ai adus în această generație cu un scop. Doamne, nu vreau să trec dincolo de perdeaua timpului ca un trântor sau ca un plimbăreț și să stau lângă apostolul Pavel, care a dat totul pentru Tine; să stau lângă cei din prima epocă a Bisericii care au suferit persecuții și au dat tot ce aveau. Tot ce am de făcut eu, este să mă bucur de toate binecuvântările pe care le pot primi de la toți ceilalți.
Doamne, Te rog să ne ajuți pe toți să ne găsim locul, îmbracă-ne, echipează-ne prin slujbele Tale, și dă-ne instrumentele de care avem nevoie, ca să creștem la maturitate și să nu mai fim purtați încoace și încolo pe cale, și să ne vedem locul în care ne poți folosi pentru a fi o încheietură ca alimentează, să fim un mădular care poate contribui la creșterea Trupului în dragoste.
Doamne, știu că aici sunt unii care sunt confuzi cu privire la scopul lor, nu sunt siguri cu privire la ce ar trebui să facă; Dumnezeule, Te rog să-i ajuți să se liniștească și să nu-și facă griji; să dăruiască tot ce simt, să Ți se predea, să se deschidă pentru Tine și să rămână conectați la Trup. Să nu sară înăuntru și în afară; să nu fie aici pentru câteva săptămâni, apoi să plece pentru alte câteva săptămâni, pentru că aceasta nu va funcționa.
Doamne, ajută-i să nu fie conectați la trup doar duminica și miercurea, pentru că biserica este douăzeci și patru din douăzeci și patru, timp de șapte zile; Trupul Tău există tot timpul, pentru că nu este o clădire, ci ești Tu, Doamne, într-un Trup cu multe mădulare. Doamne, ajută-i pe oameni să depășească ideile și conceptele lor religioase despre biserica Ta, că ar fi aici, la numărul 1695, Stewart Road, pentru că nu aceasta este biserica Ta, ci Biserica Ta este poporul Tău.
Doamne, ajută-ne să ne vedem pe noi înșine ca un adăpost de ajutorare, ca un loc de dăruire pe care poți să-l ungi prin Duhul Tău, pentru a ne binecuvânta, și pentru a ne ajuta să dăruim și să contribuim la zidirea Trupului Tău.
Doamne, noi știm că pe măsură ce suntem conectați cu acest Trup, când dăruim și primim, partea care-mi lipsește mie, o are fratele meu; partea de care am nevoie, este sora mea, de aceea, Te rog să ne ajuți pe toți să ne dăruim de bună voie și liber, așa cum se întâmplă cu trupurile noastre naturale, în folosul tuturor, pentru că acesta este Cuvântul Tău.
Doamne, iartă-ne că suntem egoiști! Iartă-ne că suntem leneși, și ajută-ne să rămânem conectați pentru a contribui în dragoste, pentru a ne dărui pentru beneficiul celorlalte mădulare din Trup.
Doamne, ca slujitori, ajută-ne să facem o lucrare adevărată. Noi nu putem face aceasta de la noi înșine, și Tu nu ne-ai cerut niciodată s-o facem noi, ci ne-ai chemat doar să ne predăm Ție, ca s-o poți face Tu.
Ajută-ne să păstrăm atitudinea corectă față de slujbă, atât slujitorii cât și poporul, ca să nu deviem la dreapta sau la stânga, ci să avem respect și onoare; dar să nu atribuim totul unui om, ci să Te vedem pe Tine lucrând prin om. Omul să fie un canal pe care Tu îl folosești pentru a ne sluji. Fă ca acesta să rămână curat în fiecare slujitor care este în biserică; eu însumi și toți ceilalți, ca să putem rămâne curați și smeriți prin Duhul Tău.
Doamne, noi am auzit Vocea Ta, și dorim să nu stăm niciodată deoparte, ci să Te lăsăm pe Tine să faci prin noi ceea ce vrei să faci. Dumnezeule, dorința noastră este să fim ceea ce ne-ai chemat să fim în această epocă, să fim Mireasa Ta. Tu Însuți Te-ai manifestat într-un Trup cu multe mădulare, și nu vrem să facem nimic pentru a Te împiedeca, pentru că fiecare ne vedem acum responsabilitatea.
Te iubim, Doamne, și Te rugăm să ne folosești dincolo de imaginația noastră, dincolo de gândurile noastre. Folosește-ne, Doamne, pentru scopul Tău, căci de aceea suntem aici. Te rugăm aceasta, în Numele lui Isus Hristos. AMIN.