Să ne rugăm. O, grațiosule Tată ceresc, Îți mulțumesc pentru privilegiul pe care ni l-ai acordat de fiecare dată să ne putem aduna și să stăm în prezența Ta. Cuvântul Tău rămâne mereu același și Îți suntem atât de recunoscători că putem să ne adunăm din nou să-Ți cântăm laude, să ascultăm Cuvântul Tău și să sărbătorim la masa Ta.
Doamne, Te rugăm să vii în scenă și să frângi Pâinea Vieții pentru noi. Tu ai fost întotdeauna atât de credincios să ne hrănești și avem atât de multă încredere în credincioșia Ta, încât am venit din nou cu mari așteptări, ca să ne hrănim din nou din Tine. Te rog să ne dai ceea ce avem nevoie și să iei întâietate printre noi. Ia aceste buze sub controlul Tău și vorbește-ne Cuvintele Vieții, ca să plecăm de aici mai buni decât am venit, într-o părtășie mai strânsă, cu o direcție clară.
Dumnezeule, îndepărtează tot ceea ce este diferit de Tine și adu la împlinire hotărârea Ta desăvârșită pe care o vrei pentru noi în această zi, să poată deveni tot mai reală zi de zi. Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Să deschidem Bibliile la 2Timotei 1.9:
„El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui și după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veșnicii.”
Așa cum am citit aici: „El ne-a mântuit și ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Sa și după harul Său care ne-a fost dat.” Așadar, motivul pentru care Dumnezeu ne-a chemat, nu ni s-a datorat nouă, pentru abilitățile, faptele sau lucrările noastre, ci hotărârii Sale, scopului Său, și Harului Său, iar Harul Său este dragostea Sa exprimată. De aceea suntem mântuiți și de aceea suntem chemați. Acesta este singurul motiv pentru ceea ce El a hotărât înainte de întemeierea lumii, prin Harul Său.
Acum vreau să mergem la Romani 5.1-2. Aceasta este Scriptura la care ne-a dus fratele Eugene, vineri seară.
„Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.
Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, avem acces la acest har, în care suntem; și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”
Când fratele a citit acest verset, acolo scrie că, „…avem acces prin credință…” Deci, accesul pe care-l avem la harul lui Dumnezeu, la acest scop, este prin credință. Cum intrăm în contact cu acest har? Cum intrăm în contact cu harul lui Dumnezeu, cu scopul Său? Prin credință. Așadar, suntem socotiți neprihăniți prin credință. Aceasta este o afirmație interesantă, „Neprihănit prin credință.”, deoarece noi știm că Sângele Lui ne-a făcut neprihăniți. Deci, suntem neprihăniți prin credință sau prin Sângele Lui? Răspunsul este, „Da!” Noi suntem mântuiți prin har, dar prin Sângele Lui. Fratele Branham a spus tot timpul că noi suntem mântuiți prin Sângele Lui. Dar știm că suntem mântuiți prin credință.
Suntem mântuiți prin credință sau prin Sânge? Răspunsul este, „Da!” Care este accesul meu la tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu? Eu nu mi-aș putea asigura singur niciodată tot ce mi-a dat Dumnezeu, dar cum pot accesa ceea ce mi-a dat Dumnezeu? Punctul de acces, portalul, ușa, este CREDINȚA. Laudă lui Dumnezeu!
Să mergem la Efeseni 2, apoi vom reveni la Romani 8. Efeseni 2.8:
„Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.”
Așadar, dacă ați avut vreodată credință să credeți, dacă ați avut vreodată credință pentru a accesa lucrurile lui Dumnezeu, acesta este un dar al lui Dumnezeu sau am avut noi suficientă voință să ajungem la credință? Acesta este darul lui Dumnezeu.
Prin Mesajul orei, noi știm că Dumnezeu a sădit în noi o Sămânță predestinată care a fost Gena lui Dumnezeu, Atributul Lui, Cuvântul Său, o Parte din Sine și cu aceasta credem. Nu cu mintea, nu prin voința noastră, ci credem cu acea Parte a lui Dumnezeu pe care El a pus-o în noi înainte de întemeierea lumii.
Noi ne amintim că fratele Branham a vorbit despre femeia din Samaria, care a venit la fântână; și ea a recunoscut imediat că, „Acesta este un dar special care îmi vorbește,” și I-a spus: „Eu înțeleg că Tu ești un Profet.” Și când a înțeles că El era Profet, a dorit să cunoască calea corectă pentru a se închina lui Dumnezeu. Apoi El i-a spus că Tatăl caută închinători adevărați care I se închină în Duh și Adevăr, iar ea a zis: „Știu că are să vină Mesia; și când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” Atunci, Isus i-a zis: „Eu sunt El!” Când a auzit aceasta, ea și-a lăsat vasul cu apă și a alergat în oraș să le spună tot ce a auzit, apoi le-a zis: „Oare nu este Acesta Mesia?”
Ea a crezut dar fariseii…Fratele Branham a comparat-o cu fariseii și a spus că ei s-au uitat la El cum făcea semne și minuni, cum arăta Semnul lui Mesia, cum lega punctele din Cuvânt, totuși ei au spus: „Ești Belzebul.” Dar femeia a spus: „Ești Mesia!” Ce a spus fratele Branham? „Ea avea o reprezentare în cer, ea avea Ceva cu care să creadă.” Fariseii nu aveau cu ce să creadă, dar ea avea Ceva cu care să creadă. Credința pe care o avea, i-a fost dată de Dumnezeu, și credința a fost accesul ei la harul care era disponibil în acea zi.
Fariseul nu avea cu ce să creadă, pentru că nu avea o Sămânță Genă a Vieții Veșnice, deci nu avea acces la harul din ziua lui. El nu putea să-l acceseze pentru că nu putea să creadă.
Să ne întoarcem la Romani 4.16:
„De aceea, moștenitori sunt aceia ce se fac prin credință…” Ascultați, Dumnezeu i-a dat-o prin har, nu prin fapte. El i-a dat-o prin dragostea Sa veșnică pentru alesul Său. Este prin har. Așadar, El a vrut să fie prin har, așa că a trebuit să aibă un mecanism prin care s-o poată face prin har, nu prin fapte, nu prin eforturile noastre, nu prin abilități, adică prin nimic ce ai putea face tu, ci este strict prin harul Său.
El trebuie să aibă harul acela pentru că vrea să-l dea prin îndurare, dar trebuie să aibă o modalitate, un mecanism prin care să poată da acest har numai aleșilor Săi, nu și celor care nu sunt aleși. Așadar, El trebuie să vină cu un mecanism sau cu un punct de acces. El dă harul și trebuie să existe un acces la acest har. Și El dă accesul prin credință. Să citim încă odată Romani 4.16:
„De aceea, moștenitori sunt aceia ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har, și pentru ca făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam; nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care are credința lui Avraam, (aceștia suntem noi), tatăl nostru al tuturor.”
Dumnezeu a venit să Se asigure că veți primi acest har, iar mecanismul prin care accesați acest har, este prin credință. Astfel, El a pus o Parte din Sine în tine, o parte a Cuvântului, astfel încât, atunci când Cuvântul a intrat în contact cu Cuvântul, ai putut crede Cuvântul. Acesta este accesul nostru la Har. O, laudă lui Dumnezeu!
Să mergem la 1Petru 1.3-4:
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți la o nădejde vie,
și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi.”
Este interesant. Care este moștenirea păstrată în ceruri pentru voi? Voi merge mai departe la versetul 5:
„Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile din urmă.”
Deci, de cine suntem ținuți? De puterea lui Dumnezeu. Sunteți voi ținuți de puterea lui Dumnezeu? Cum sunteți ținuți de puterea lui Dumnezeu? Prin credință. Înțelegeți că nu puterea lui Dumnezeu ne păstrează? Dar cum putem intra în contact cu puterea lui Dumnezeu? Cum ne păstrează puterea lui Dumnezeu? Puterea lui Dumnezeu ne păstrează prin credință.
Deci, cum suntem mântuiți? Prin har! Prin credință! Cum accesăm harul? Prin credință! Toate acestea sunt prin credință. Credința este portalul, mecanismul, accesul la toate lucrurile pe care le are Dumnezeu. Credința este accesul la puterea lui Dumnezeu. Gândiți-vă ca fratele Branham a spus:
„Dacă Isus Hristos ar sta aici pe platformă, purtând acest costum pe care-l port eu astăzi, nu ar putea face pentru voi mai mult decât pot face eu.”
Aceasta este o afirmație incredibilă. El a spus: „Dacă El ar sta aici, îmbrăcat în acest costum, iar voi ați veni la El și I-ați spune: „Isuse, vindecă-mă!”, El ar spune: „Eu nu pot să te vindec, pentru că te-am vindecat deja acum două mii de ani.” Tu trebuie să accepți vindecarea prin credință, sau s-o accesezi prin credință, pentru că puterea de vindecare a fost plătită deja; a fost achitată deja, dar accesul la ea se face prin credință.
Să mergem la Romani 1.16:
„Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede…”
Așadar, este Evanghelia lui Hristos puterea lui Dumnezeu pentru mântuire? Categoric! „…pentru mântuirea fiecăruia care crede…” Gândiți-vă la aceasta: „Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.” Dar dacă nu credeți? Atunci nu este putere pentru mântuire.
Așadar, aceasta este numai pentru un anumit grup, pentru cei care pot crede. Să citim încă odată:
„Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede; întâi a iudeului, apoi a grecului.”
Așadar, Petru spune că noi suntem ținuți de puterea lui Dumnezeu, prin credință; și Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor care cred, așa că există o putere care ne ține; există o putere care ne salvează; există o putere a lui Dumnezeu disponibilă, dar cum accesăm această putere? Prin credință. Cum pot avea credință? Este darul lui Dumnezeu.
Sper că atunci când vom pleca în această după amiază sau în această seară, nu vom pleca spunând: „Aș vrea să am credință”, ci vom pleca realizând că: „Dumnezeu mi-a dat Ceva prin care pot avea acces la tot ce am nevoie.” Nu voi spune: „Oh, dacă aș putea crede mai mult.”
Dacă Dumnezeu pune în interiorul tău, calitatea de a crede acest Mesaj al timpului de sfârșit, tu ai în interior accesul la tot ce ai nevoie. Dumnezeu a pus deja în tine calitatea de a crede. Aceasta este cheia în mâna ta pentru fiecare promisiune a lui Dumnezeu. Dacă poți crede o făgăduință a lui Dumnezeu, poți crede toate făgăduințele lui Dumnezeu. De ce? Deoarece ca să crezi acest Mesaj, ca să crezi ceea ce a făcut Dumnezeu în această zi, va fi nevoie de mai mult decât de intelect, de o învățătură sau de voință, va fi nevoie de o Sămânță Genă a lui Dumnezeu pusă în tine înainte de întemeierea lumii. Și dacă aceasta este acolo, ți-a dat acces la Hristos în această zi, îți dă acces la Puterea lui Dumnezeu.
În mesajul, Înfierea, partea a treia, fratele Branham spune:
„Voi sunteți mântuiți prin credință, aceasta este credința voastră în Dumnezeu…” Acum, fratele Branham spune ceva atât de ciudat aici:
„Voi sunteți mântuiți prin credință, aceasta este credința voastră în Dumnezeu. Sângele vă ține curați de păcate, pentru că aceasta face o jertfă. Sângele nu vă salvează, Sângele vă ține curați. Cum ziceți că sunteți salvați? Voi sunteți salvați prin credință, și aceasta prin cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu, care v-a chemat. Voi sunteți salvați și Sângele face o ispășire, păstrându-vă constant curați.”
Fratele Branham spune aici că „Sângele nu vă salvează, ci Sângele vă ține curați.” Din nou găsim o mulțime de citate în care el spune că suntem mântuiți prin Sângele lui Dumnezeu. Acum, cum este? Ne salvează Sângele sau nu ne salvează? Da! Noi suntem salvați prin Sângele Lui Dumnezeu, pentru că acesta este prețul plătit pentru răscumpărarea noastră, și pentru că nu există răscumpărare fără vărsare se sânge; așa că noi suntem mântuiți prin Sângele lui Dumnezeu.
Întrebarea este: a venit Dumnezeu și Și-a vărsat propriul Sânge? Și dacă Și-a vărsat propriul Sânge, de ce nu sunt salvați toți? El Și-a vărsat Sângele și a cumpărat întreaga lume, atunci de ce când a venit ca Jertfă și Și-a vărsat Sângele, dacă suntem salvați prin Sângele lui Dumnezeu, când Sângele Lui Dumnezeu a fost vărsat, de ce nu au fost răscumpărați, mântuiți toți, automat? Voi știți că fratele Branham a spus că numai aleșii sunt socotiți în răscumpărare. Ceea ce L-a condus la Calvar, au fost aleșii.
Vreau să înțelegeți că fratele Branham nu se contrazice; nu este că are dreptate într-un loc și greșește în celălalt loc. Noi nu credem aceasta, ar însemna că nu credem Mesajul. Adevărul este că, ceea ce încearcă el să ne arate, este că dacă tu ești salvat doar prin Sânge, atunci toți cei care pot recunoaște că Dumnezeu Și-a vărsat Sângele, că Isus Hristos a murit, vor fi salvați automat. De aceea trebuie să existe un acces la ceea ce a cumpărat acel Sânge, și acel acces este prin credință. Acesta este motivul pentru care fratele Branham a spus că voi sunteți mântuiți prin credință.
Când mergem la Scriptură, aceasta spune că, de fapt, ești mântuit prin har. Efeseni 2 spune că ești mântuit prin har. Atunci, sunt mântuit prin Sânge; sunt mântuit prin har sau sunt mântuit prin credință? Răspunsul este, „Da!” Există o modalitate prin care pot accesa harul, pentru că harul a adus în scenă Sângele. Prin Sânge a fost cumpărată răscumpărarea și salvarea mea, așa că eu sunt salvat prin Sânge; sunt neprihănit prin Sânge, și sunt mântuit prin credință.
Sunt mântuit prin credință deoarece, deși neprihănirea este disponibilă, de unde știu că este disponibilă pentru mine? Cum știu că sunt neprihănit? Pentru că sunt neprihănit prin credință.
Dar există o altă Scriptură conform căreia eu sunt neprihănit prin Sângele lui Hristos. Deci, sunt neprihănit prin Sângele lui Hristos sau prin credință? Răspunsul este, „Da!” Eu trebuie să am acces pentru că El a avut calea s-o facă prin har, dar a trebuit să Se asigure că promisiunea avea să vină la toată Sămânța. Așadar, El a făcut-o prin credință, astfel încât să poată fi prin har.
El nu a venit pentru ca noi să ne străduim să facem aceasta, pentru că știa că în această carne hibridă vom eșua și nu vom reuși niciodată să urcăm scara destul de repede și destul de sus pentru salvarea noastră; așa că, El a trebuit să stabilească scenariul în care El va plăti prețul, în care El va avea puterea salvării, în care El Își va vărsa Sângele; dar trebuia să aibă un punct de acces prin care să putem accesa toate aceste beneficii, și acesta este prin credință.
Ați putea spune: „Fratele Chad este aranjat.” Și eu spun: „Da, este aranjat,” dar aceasta îi deranjează pe oameni. Să nu lăsați aceasta să vă deranjeze, pentru că dacă nu ar fi fost hotărât mai dinainte, predestinat, aranjat, nu ar exista nici un suflet pe această planetă care să fi fost salvat vreodată. Noi putem spune: „Oh, nu este corect. Unii înțeleg, alții nu.” Ascultați, voi nu înțelegeți, dar numai aleșii sunt considerați în Răscumpărare.
Amintiți-vă pilda mărgăritarului de mare preț. Când negustorul a găsit acel mărgăritar, a vândut tot ce a avut, a renunțat la tot și a cumpărat tot câmpul. De ce a cumpărat tot câmpul? Pentru că acel câmp avea mărgăritarul; el nu a făcut-o pentru câmpul acela, ci pentru mărgăritarul care se afla în acel câmp.
Această pildă este despre Împărăție. Isus Hristos a renunțat la tot ce avea și a plătit prețul suprem, a plătit tot ceea ce a putut plăti, a plătit cu propriul Său Sânge, cu propria Sa Viață; El a renunțat la tot și a cumpărat câmpul, care este lumea întreagă, astfel, tot ceea ce este cuprins în lume, Îi aparține Lui. Corect? De ce a făcut aceasta? Pentru răscumpărarea aleșilor. Pentru că acolo era un mărgăritar, El a cumpărat tot câmpul doar pentru acel mărgăritar.
Dacă mergi în Cartea „Epocile Bisericii,” dintr-o dată mergem la Judecata de la tronul alb, și vedem că, în timp ce Isus ține Judecata, acolo sunt oameni care nu sunt Sămânța predestinată a lui Dumnezeu, și ei nici măcar nu au fost considerați în Răscumpărare, în ceea ce privește întregul scop al cumpărării câmpului. Are sens?
Fratele Branham spune: „Dar pentru că El deține tot, poate decide ce vrea să facă cu ceea ce Îi aparține.”
Urmați-mă! Aceasta este la Tronul alb de Judecată, unde există o mulțime de oameni care intră în Viața Veșnică fără s-o fi avut anterior. Dar aleșii au avut-o anterior. Așadar, există o mulțime de oameni care vor intra în Viața Veșnică fără să fi avut înainte Viață Veșnică. Ce se întâmplă cu ei la Judecata de la Tronul alb? Ei sunt mântuiți și intră în viața Veșnică. El a spus că ei intră în viața Veșnică, în Viața care nu are sfârșit. Pentru că în acel moment, timpul este desființat, ei intră în Viața Veșnică, deși nu au avut Viață Veșnică.
Nici unul dintre acei oameni nu ar intra înăuntru dacă nu ar fi fost un ales care să fie căzut și să aibă nevoie de răscumpărare; nici unul dintre ei nu ar intra, nici unul dintre ei nu ar trece dincolo de Portalul timpului, dincolo de bariera timpului, dacă în câmp nu ar fi existat un mărgăritar pentru care El a fost dispus să vândă tot pentru a-l cumpăra. Astfel, ceea ce pare a fi o nedreptate, este cea mai mare îndurare, cel mai mare har care a lovit vreodată Pământul; este cel mai minunat lucru care s-a întâmplat vreodată, că Dumnezeu S-a dat pe Sine Însuși pentru a Se salva, iar în acest proces, El a cumpărat totul, dându-Și dreptul să aleagă, să-Și permită să stabilească condițiile prin care pot intra cei care inițial nu au fost destinați să intre. Aceasta a deschis ușa mântuirii; a deschis larg ușa spre mântuire.
Această Evanghelie este minunată! Acest Mesaj duce tot ceea ce am cunoscut la un alt nivel și Îl face pe Dumnezeu atât de minunat, atât de Puternic, atât de Maiestuos!
Să mergem la Luca 7.47. Aici este povestea lui Simon fariseul, care nu I-a spălat picioarele lui Isus, nici nu I-a dat sărutare de „Bun venit,” și nici nu L-au uns; dar noi știm că femeia aceea curvă, a făcut toate acestea pentru El.
„De aceea îți spun: „Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puțin, iubește puțin.”
Apoi a zis femeii: „Iertate îți sunt păcatele!”
Cei ce ședeau cu El la masă, au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar și păcatele?”
Dar Isus a zis femeii: „Credința ta te-a mântuit. Du-te în pace!”
Ea a fost mântuită prin credință, ceea ce înseamnă că a fost mântuită prin har. „Credința ta te-a mântuit!” În ce a crezut ea? Ce a făcut ea? El nu a spus niciodată: „Pentru că M-ai uns.” Nu au fost faptele ei, dar faptele ei au fost o expresie a credinței.
Dacă faptele ar fi tot ce avem nevoie ca să fim salvați, atunci la prima ocazie, aș lua un vas cu ulei, l-aș sparge și aș turna conținutul pe picioarele Lui. Dacă aceasta mi-ar garanta salvarea, aș face-o. Înțelegeți ce spun? Dacă există ceva ce poți face tu și ți-ar garanta mântuirea, ai face-o; dar nu faptul că L-a uns pe Isus cu ulei a salvat-o, ci pentru că ea a crezut că El era Mesia. Ea L-a uns cu ulei pentru că a recunoscut Cine era El și a fost dispusă să-L slujească.
Voi știți că El stătea acolo și i-a spus lui Simon: „Tu nu M-ai sărutat de „Bun venit,” nu M-ai uns și nu M-ai recunoscut, dar această femeie, de când a venit, nu a încetat să-Mi ungă picioarele, să Mi le spele cu lacrimile ei, să Mi le șteargă cu părul ei și să-Mi sărute picioarele, și Eu îți spun…”
Știți, în ziua când a stat acolo și a spus aceste cuvinte, toți fariseii, toți evreii înțelegeau salvarea într-un singur fel, și aceasta era printr-un miel, un porumbel sau un țap jertfit, dar Isus Cuvântul era chiar în fața lor. Știți ce i-a uimit pe ei? Că a iertat păcatele femeii și nu i-a cerut să aducă o jertfă. Ea nu trebuia să meargă la templu sau la preot; nu a trebuit să cumpere un porumbel sau o capră, ea nu a trebuit să facă nimic din ceea ce se așteptau ei să facă pentru a fi iertată. Dar pentru că El era Cuvântul, a putut să-i spună: „Pentru că ai crezut, păcatele tale sunt iertate.” Credința ei a fost accesul ei la salvare, la iertarea păcatelor.
Să mergem la Matei 9.18-22:
„Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntașii Sinagogii, I s-a închinat, și I-a zis: „Fiica mea adineauri a murit, dar vino de puneți mâinile peste ea, și va învia.”
Isus S-a sculat și a plecat după ei împreună cu ucenicii Lui.
Și iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi, și s-a atins de poala hainei Lui.
Căci își zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, și mă voi tămădui.”
Isus S-a întors, a văzut-o, și i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit!” Și s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.”
Fratele Branham a făcut referire la aceasta în mesajul, Este Răsăritul Soarelui, unde spune:
„Acum, câți aveți Puterea învierii? Puneți-vă mâinile unii peste alții, dacă acea Putere a învierii este peste voi. Există un singur lucru care poate s-o împiedice, și acela este necredința voastră. O femeie I-a atins haina, și a fost vindecată; un soldat roman L-a scuipat în față, și s-a dus în iad. Vedeți? Depinde unde vă aflați. Credeți? Voi credeți?”
Când S-a întors spre femeie, Isus i-a spus: „Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit!” El nu i-a spus: „Fii vindecată, pentru că Mi-ai atins haina.” Dacă ar fi așa, m-aș îmbulzi prin mulțime, m-aș târî până unde este El, și L-aș atinge, dar niciodată nu a fost o formulă, o lucrare, nu a fost ceva ce poate fi copiat pentru a garanta reușita, ci întotdeauna a fost o taină; și taina a fost că harul va fi accesat sigur doar de Sămânță. Prin ce? Prin credință.
Astfel, El nu i-a zis femeii: „Fapta ta, acțiunea ta, te-a tămăduit.” El nu i-a spus: „Pentru că M-ai atins, te-ai vindecat.” Și El nu i-a spus: „Perseverența cu care te-ai târât pe genunchi și te-ai îmbulzit prin mulțime…” Nu a fost nimic din toate acestea, ci tot ce a făcut ea, a fost o expresie a Seminței pe care o avea înăuntru. De aceea, când Isus S-a întors spre ea, i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința Ta te-a vindecat.” Ce i-a făcut acces la vindecare? Credința! De ce s-a târât prin mulțime i s-a atins de haina Lui? Pentru că în inima ei, ea credea, și aceasta era o expresie a credinței ei. Ea credea în El. Laudă lui Dumnezeu!
Să mergem la Evrei 11.1-3:
„Credința este substanța lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor nevăzute, deoarece prin aceasta bătrânii au primit o bună mărturie.
Prin credință înțelegem că lumile au fost încadrate prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa că lucrurile care se văd, au fost făcute din lucruri care nu se văd.”
Lumea a fost creată prin credință. Întrebarea este: Lumea a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu, sau prin credință? Răspunsul este, „Da!” Lumea a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultați ce spune fratele Branham:
„Știți că tot ce vedeți în seara aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu materializat? Știți că trupul vostru este Cuvântul lui Dumnezeu materializat? Știți voi că tot ce este aici este Cuvântul lui Dumnezeu materializat? Știți că Dumnezeu a vorbit și Cuvântul S-a materializat? Că tot pământul este…Dumnezeu a vorbit, și a spus: „Să fie…” Și El a crezut în Cuvântul Său, și Pământul a luat ființă. Dacă nu este așa, de unde a apărut? Voi spuneți: „Bine, a venit de la soare.” Ei bine, dar cine a chemat soarele în existență? Vedeți? Totul este Cuvântul lui Dumnezeu! „Lumile au fost încadrate prin Cuvântul lui Dumnezeu.” Așa spune Biblia. Dumnezeu a vorbit și a crezut propriul Său Cuvânt, și așa a fost.”
Dacă Dumnezeu a trebuit să creadă în propriul Său Cuvânt și acesta a venit în manifestare, ce trebuie să facem noi cu Cuvântul Său pentru a-L aduce în manifestare? Trebuie să-L credem.
Să mergem la Marcu 9.23:
„Isus i-a răspuns: „Tu zici: „Dacă poți.” Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede.”
Dacă nu poți crede, nu este posibil; dar dacă poți crede, este posibil. „În ce să cred, frate Chad?” Eu tocmai am spus. Crede! Nu în ce să crezi, ci doar crede. Fratele Branham a spus că credința perfectă va aduce Cuvântul în manifestare. „Ce parte trebuie să cred?” Doar crede și tot ce crezi, poți avea. Dar nu crede cu mintea, ci crede în adâncul inimii tale. Când credința coboară din minte în suflet, atunci Acesta este Dumnezeu.
Să mergem la Marcu 11.20-24:
„Dimineața, pe când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.
Petru și-a adus aminte de cele petrecute, și a zis lui Isus: „Învățătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s-a uscat.”
Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu!
Acest Cuvânt nu poate eșua. Categoric! Acest Cuvânt este o promisiune a lui Dumnezeu, dacă o poți crede în inima ta și nu te îndoiești. Să citim încă odată, pentru că aici este cheia:
„Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te și aruncă-te în mare,” și dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
De aceea vă spun că, orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.”
Acest Cuvânt nu poate eșua. Fratele Branham s-a gândit la această Scriptură. Vă amintiți? El a spus: „Nu am predicat niciodată despre aceasta, pentru că nu am știut cum s-o înțeleg, cum s-o iau.” Și în timp ce se gândea la aceasta, Dumnezeu a venit la el și a început să-i vorbească despre această Scriptură și să-i arate cum funcționează, apoi a spus: „Ceea ce vorbești, aceea va fi.” Apoi a spus: „Vorbește!” Dar el nu a știut ce să vorbească, și Domnul i-a spus: „Ești la vânătoare și nu ai veverițe. De ce ai nevoie?” Și a început să-l încurajeze să vorbească.Și el a spus: „Veverița să fie acolo…veverița să fie aici…” Și orice a spus, a venit în manifestare. Noi știm că aceasta s-a întâmplat de cinci ori cu fratele Branham: cu veverițele a fost de două ori, apoi a fost salvarea fiilor lui Hattie Right, furtuna din Colorado și tumora soției sale. De fiecare dată când Dumnezeu a venit la el și i-a spus să vorbească, cum a putut să se îndoiască în inima lui? Nu el a venit cu aceasta; nu a fost ideea lui; nu a fost imaginația lui; nu a fost nici măcar dorința lui, ci a fost ceva ce Dumnezeu a vrut să manifeste prin el. Astfel, Dumnezeu a venit la el și i-a spus ce să facă, i-a spus că este timpul, așa că fratele Branham nu a avut nici o îndoială în inima lui că nu se va întâmpla. În felul acesta, această Scriptură a venit la Viață. Vedeți?
Scriptura despre care vorbea el, nu este ceva de felul: „Voi încerca ceva, cred că voi încerca să spun și voi vedea ce se va întâmpla. Cred că voi evoca o emoție apoi voi vorbi ceva cu putere și voi aștepta să văd ce se întâmplă.”
Când Dumnezeu îți pune ceva în inima ta, este atât de solid, încât nu există nici o umbră de îndoială în inima ta că nu se va întâmpla. Aceasta este credința lui Dumnezeu, nu este doar ceva la care lucrăm noi. Aceasta este o realitate. Dar nu a fost o realitate doar în profet, ci este o realitate în oricine poate crede.
Fratele Branham spune: „Marele General triumfător, care a coborât jos și a fost făcut…Cuvântul făcut trup, a luat acel Cuvânt și l-a biruit pe Satan pe toate planurile. El a spus: „Distrugeți acest templu și în trei zile îl voi ridica.” De ce? David a spus: „Nu voi lăsa ca Sfântul Meu să vadă putrezirea, nici nu-I voi lăsa sufletul în iad.” El știa că aceasta este o făgăduință a lui Dumnezeu, că va fi înviat, așa că a luat acel Cuvânt și a murit cu El, știind că acel Cuvânt trebuie să se împlinească.”
Ascultați, aceasta este credința lui Hristos care este exprimată în Cuvântul Lui Dumnezeu. Fratele Branham ne-a spus în alte locuri că El a mers la Calvar cu un singur verset, spunând că va învia din morți. El a crezut aceasta și noi am citit că El a spus: „Stricați acest templu și în trei zile îl voi ridica.” De ce? Fratele Branham spune: „Pentru că El știa ce a spus David: „Nu voi îngădui ca Sfântul Meu să vadă putrezirea și nici nu-I voi lăsa sufletul în iad.” Așadar, El a luat această Scriptură, a făcut acea afirmație și S-a dus la Calvar, știind că va învia conform cu acea Scriptură.
În Romani 10.17, citim:
„Credința vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”
Știți, noi auzim Cuvântul lui Dumnezeu tot timpul, dar foarte mulți oameni din lume pot auzi Cuvântul doar cu urechile firești. Tu poți auzi redarea unei versiuni audio a Bibliei, poți s-o auzi prin diferite voci masculine, o poți auzi în diferite feluri și astfel poți auzi Cuvântul, dar aceasta s-ar putea să nu-ți aducă credință. De ce? Pentru că trebuie să ai alte urechi, trebuie să ai urechi jos, în interior, care pot auzi mai mult decât pot auzi aceste urechi de carne pe care le are toată lumea. Toată lumea poate auzi cu aceste urechi dacă Cuvântul este vorbit în limba lor, dar numai cei aleși pot auzi cu urechile din interior, de aceea credința vine prin auzire și auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. De ce? Pentru că este Cuvântul care vine la Cuvânt; este o unire între două părți ale aceluiași lucru. Laudă lui Dumnezeu! Așadar, acesta este motivul pentru care trebuie să auzim Cuvântul.
În mesajul, Sărbătoarea Trâmbițelor, fratele Branham spune:
„Cum vor ști oamenii care îl cred? Dacă vor fi constant în Cuvânt, ei vor ști ce este El. Daniel a spus: „Cei înțelepți vor ști, dar neștiutorii, cei neînțelepți, nu vor ști. Ei Îl vor cunoaște pe Dumnezeul lor.” Acum, El va apărea în zilele din urmă, ca să aducă oamenii înapoi la Cuvânt, astfel încât, Mireasa își va cunoaște Soțul; își va cunoaște Perechea, Cuvântul descoperit. De aceea trebuie să se întâmple aceasta.”
Despre ce vorbește el? Despre Tragerea a treia, despre ploaia târzie; el vorbește despre trezirea Miresei, despre coborârea Pietrei de încheiere; vorbește despre deschiderea Cuvântului; despre deschiderea Peceților. De ce trebuie să se întâmple aceasta? Pentru că Ea trebuie să audă Cuvântul pentru a primi credință, astfel încât să-și recunoască Soțul, Cuvântul descoperit.
În continuare, profetul a spus:
„Aceasta nu a fost în reformatori, nu a fost în Luther, Wesley, penticostali și ceilalți. Scriptura spune că nu a fost, dar Aceasta va veni. Aceasta este promisiunea Lui pentru această epocă. Noi trăim în epoca în care va fi venirea Lui. Ea trebuie să fie identificată în El. Orice femeie trebuie să fie identificată în soțul ei, pentru că cei doi sunt unul. Și Mireasa lui Hristos trebuie să fie identificată cu El, pentru că cei doi sunt Unul. Și El este Cuvântul, nu denominațiunea. Cuvântul!
Noi trebuie să fim copiii Luminii, și Lumina este Cuvântul care este făcut Lumină pentru această epocă. Cum putem cunoaște Lumina altfel decât dacă vine din Cuvânt? În ordine. Cuvântul făcut trup, este Lumina epocii, când vedeți Aceasta, și Biblia spune așa.”
De ce a trebuit să vină această Lumină? Pentru ca Ea să-și recunoască Soțul, Cuvântul descoperit. De ce? Mireasa avea nevoie de acces la Hristos, așa că trebuia să existe Ceva care să-i dea credință pentru a intra în Unirea invizibilă. El a venit prin harul Său, prin harul Său S-a prezentat pe Sine, prin harul Său a venit Cuvântul în zilele noastre și S-a prezentat pe Sine Miresei Sale. Dar Mireasa trebuie să aibă acces la Hristos, iar ceea ce avea să-i dea acces, era credința. Credința îi dă acces și o aduce la Unirea invizibilă.
Ascultați, faptul că a venit Hristos, nu înseamnă că toți cei care erau pe pământ în acea zi, au intrat într-o unire invizibilă și s-au căsătorit cu El. La fel ca atunci când Sângele Lui a fost vărsat pe pământ, aceasta nu înseamnă că toată lumea a fost mântuită automat. Când S-a întors Hristos, nu înseamnă că toată lumea s-a căsătorit automat cu El. Ei trebuiau să aibă acces la aceasta, trebuia să existe o modalitate de a te conecta la aceasta. Care a fost calea de conectare la aceasta? Credința. Cum avea să ne aducă Dumnezeu credință? El avea să deschidă Cuvântul și să ne arate Taina, pentru că, arătându-ne Taina, El urma să trezească și credința care era în interiorul nostru, astfel încât să putem intra într-o Unire invizibilă cu Hristos.
Dacă nu ar fi fost deschiderea Cuvântului, noi nu am fi avut niciodată acces la Hristos care a venit. Laudă lui Dumnezeu!
Să mergem la Evrei 3.16-19. Fratele Branham ne-a spus că acesta este timpul Unirii și Semnele. Corect? Este aceasta întoarcerea Cuvântului? Este Cuvântul, Hristos, Mirele, aici? Este plinătatea Cuvântului aici? Deci, Acesta este Cuvântul nostru, Țara făgăduită.
Dar aici, în Evrei 3.16-19, Pavel spune:
„Cine au fost, într-adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toți aceia, care ieșiseră din Egipt prin Moise?
Și cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, și ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
Și cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră?
Vedem dar că n-au putut să intre din pricina necredinței lor.”
Ei au ajuns până la țara promisă. Dumnezeu a făcut tot ce a spus că va face: i-a scos din Egipt și i-a dus în Exod; le-a deschis calea și i-a dus în siguranță prin deșert pentru a-i duce în țara promisă; a trimis un Stâlp de Foc, le-a trimis un profet; le-a dat Cuvântul; le-a dat mană și i-a dus până la granița pământului promis, dar ei nu au putut să intre; nu au putut să aibă acces să intre în țară, pentru că nu au crezut. Ei au fost ținuți departe de țara promisă din cauza necredinței.
Vreau să vă întreb ceva: cine din grupul de la început a intrat? Cine a accesat țara făgăduită, patruzeci de ani mai târziu? Doar cei doi care au crezut: Iosua și Caleb. Doar ei au mers până la capăt. Ce le-a dat accesul? Cine le-a păstrat viața când toți ceilalți au murit în pustie? Toți ceilalți au murit, trupurile lor au căzut în pustie pentru că nu au putut accesa promisiunile lui Dumnezeu din cauza necredinței lor. Dar acolo au fost doi care au putut crede, iar credința lor a fost accesul la cele promise.
Astăzi nu s-a schimbat nimic. Acesta este Adevărul! Data, câteva din împrejurări, dar totul rămâne la fel.
Noi am avut un profet al lui Dumnezeu, un Stâlp de Foc, promisiuni, semne și minuni, care ne-au adus direct în Țara făgăduită; ne-au adus la făgăduința orei; ne-au adus la Unirea invizibilă, la căsătorie; ne-au adus direct la Hristos și stăm chiar în fața Lui. Cine poate intra? Cine poate intra în Unirea invizibilă? Cine poate intra și cine nu poate intra? Cei care au acces și intră, sunt cei care cred, dar cei care nu cred, nu au acces la ceea ce stă chiar aici. Laudă lui Dumnezeu!
Acum realizez că, dacă Dumnezeu a pus în mine o Sămânță care poate crede, dacă am ceva cu care să cred, gândiți-vă la aceasta; dacă am în mine calitatea de a crede Cuvântul pentru această zi, atunci Dumnezeu mi-a garantat deja acces la făgăduințe, și accesul este prin credință. Dar nu este credința mea, ci este credința lui Dumnezeu; este Sămânța Lui; este Atributul Lui, Cuvântul Lui pe care El L-a pus în mine înainte de întemeierea lumii. Eu am acces garantat; cheile sunt în mână și Poarta se va deschide. De ce? Pentru că sunt cineva? Pentru că fac parte dintr-o biserică sau unde m-am născut, cine au fost părinții mei sau cât de mult m-am străduit și am repetat tot ce a spus fratele Branham? Nu! Este datorită credinței. Credința este accesul la tot ce ne-a adus profetul, și suntem direct în Țara promisă. Noi putem intra pentru că avem acces. O, slavă lui Dumnezeu!
Să mergem la Matei 13.53-58:
„După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.
A venit în patria Sa, și a început să-i învețe pe oameni în Sinagogă, așa că cei ce-L auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El înțelepciunea și minunile acestea?
Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov, Iosif, Simon și Iuda, nu sunt ei frații Lui?
Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”
Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa lui.”
Și n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinței lor.”
Aceasta nu a fost pentru că puterea Lui a fost diminuată; nu a fost că El nu a putut vindeca; nu a fost nici măcar pentru că El nu a vrut să vindece, ci ceea ce L-a împiedecat să vindece, a fost necredința lor. Nu este ca și cum Dumnezeu nu ar fi vrut ca copiii Săi să nu meargă în țara făgăduită, ci ceea ce i-a împiedecat să intre, a fost necredința lor. Nu este că Dumnezeu nu a vrut să vindece pe nimeni în Capernaum sau în orașul Său natal, ci El a fost împiedecat s-o facă din cauza necredinței lor. Ei și-au pierdut accesul la Puterea care era chiar în fața lor, din cauza necredinței lor.
Era Puterea lui Dumnezeu acolo pentru a-i vindeca? Da! Era Puterea lui Dumnezeu acolo pentru a-i elibera? Da! Puterea lui Dumnezeu nu s-a schimbat cu nimic. Nu era ca și cum dintr-o dată bateriile Lui ar fi fost slăbite; Puterea era acolo, dar ei nu au avut acces la acea Putere, pentru că nu au putut să facă ceea ce a făcut femeia care I-a spălat picioarele lui Isus; ei nu au putut să facă ce a făcut femeia de la fântână; ei nu L-au putut primi pe Cel care era în mijlocul lor; ei nu au putut vedea și nu au putut crede, așa că accesul lor la Puterea care i-ar fi vindecat, le-a fost tăiat.
Eu spun: Doamne, dă-mi ochi să văd, urechi să aud, și credință ca să cred tot ce faci în această zi.
În mesajul, Identificarea lui Hristos în toate epocile, profetul spune:
„Tată ceresc, suntem recunoscători să-L vedem pe Mesia Cel înviat. O mie nouă sute de ani au fost acoperiți de întuneric, de tot felul de teologii și mișcări, dar Tu ai promis că vei apărea aici în ultimele zile, în această zi a Sodomei și Te vei face cunoscut Tu Însuți fiilor lui Avraam, celor aleși și chemați. După o mie nouă sute de ani, Tu ești aici în seara aceasta la fel de viu ca atunci când ai vorbit cu femeia de la fântână…”
Dacă El este la fel de viu ca atunci, înseamnă că puterea Lui este aici, dar trebuie să avem același acces pe care l-a avut acea femeie pentru a obține beneficiul, pentru că El este aici. „…Este Dumnezeu descoperit în Trup acum, în Trupul de carne al Miresei Sale, pentru că Mirele și Mireasa sunt Unul, sunt Același Trup de carne, pentru că este scris: „Cei doi, sunt Unul.”
Fiți atenți, pentru că pe aceasta vreau să mă concentrez.
„Biserica devine Mireasa…” Tu devii Mireasa? „…și Biserica devine Mireasa, tot timpul crezând Cuvântul!…” Care este accesul ei ca să fie Mireasa? Este credința, calitatea de a crede Cuvântul. „…calitatea de a crede Cuvântul este ceea ce o pune în Mireasă.”
Ce o schimbă de la Biserică, de la denominațiune, la Mireasă? Cum trece de la denominațiune la Mireasă? Cum face Ea această mișcare? Această trecere se face crezând Cuvântul. Care este accesul Ei la Mireasă? Accesul ei este prin credință. Aceasta nu este pentru că merge la o biserică la Mesaj, nu este pentru că se înțelege cu sfinții sau pentru că este de acord cu păstorul, ci Ea are acces crezând Cuvântul.
„Și Biserica devine Mireasa, tot timpul crezând Cuvântul.” Eu devin Mireasa tot timpul, pentru că, pe măsură ce El îmi arată Cuvântul, în mine există Ceva care spune, „Amin! Acesta este Adevărul! Acesta este Adevărul!” Eu nu am știut aceasta înainte, eu nu am văzut aceasta mai înainte, Cineva mi-a deschis Biblia, și atunci am văzut Ceva ce nu am mai văzut până atunci, iar Ceva din mine a spus, „Acesta nu este altceva decât Adevărul!” Ce este aceasta? Este accesul meu să fiu Mireasă. Nu fapte bune, nu că merg în locul potrivit, nu că sunt de acord mental cu toate lucrurile corecte; nu pentru că mă îmbrac corect, nimic din toate acestea nu pot fi accesul meu; toate acestea sunt ceva secundar, sunt o manifestare a credinței pe care o am în inima mea, dar accesul meu pentru a fi Mireasă, este credința în Cuvânt.
„Și Biserica devine Mireasa, tot timpul crezând Cuvântul, astfel încât Cuvântul și Biserica să devină Același. Cuvântul în Biserică o face Mireasă. Ultimul semn, Dumnezeu identificându-Se, Cuvântul în Biserică.”
Noi nu suntem Mireasă pentru că pretindem că suntem; eu nu sunt Mireasă pentru că buzele mele spun aceasta, ci eu sunt Mireasă pentru că credința din sufletul meu Îl poate primi și Îl poate crede. Accesul meu este credința.
Când vine, eu știu că nu sunt demn, că nu sunt suficient de bun, că nu L-am înțeles bine și încă nu Îl înțeleg bine, și că ar fi trebuit să aleagă alți zece mii de oameni înainte de a mă alege pe mine, dar aceasta nu schimbă că eu încă cred că sunt unul dintre ei. Prin credință eu pot să spun că sunt unul dintre ei. Acesta este accesul meu la Mireasă! Acesta este accesul meu la Hristos. Hristos este aici, cum Îl pot accesa pe Hristos care este aici? Prin credință.
Să mergem la Evrei 11.11:
„Prin credință și Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce-i făgăduise.”
Ascultați, noi știm că Sara a avut probleme cu credința. Este adevărat? Sara s-a luptat și nu a zămislit; s-a luptat și nu a conceput, apoi a îmbătrânit atât de tare, încât pântecele ei s-a uscat și nu a mai existat nici o posibilitate să aibă un copil. Dar care a fost accesul ei la promisiune? Prin ce a primit acces la promisiune? Prin credință. Noi am mai trecut prin aceasta și știm că Sara a avut îndoieli cu privire la această promisiune pe care a avut-o și ea. Cu adevărat, când vine vorba despre aceasta, îndoielile ei se învârteau în jurul ei; îndoiala ei era dacă ea făcea parte cu adevărat, din făgăduință sau nu.
Sara nu s-a îndoit de făgăduința dată pentru Avraam, ea a știut că Dumnezeu a vorbit cu Avraam și știa că din Sămânța lui Avraam, va veni Hristos; că făgăduința a fost făcută Seminței lui Avraam, ea a crezut aceasta, de aceea a venit cu Agar care l-a născut pe Ismael. Sara a crezut făgăduința dată pentru Avraam, deci lupta ei nu era cu privire la făgăduința pentru Avraam, ci problema ei, lupta ei a fost că ea nu s-a văzut ca parte a lui Avraam. Vedeți ce se întâmplă când ne dăm seama și spunem: „Aceasta este ziua în care Dumnezeu cheamă Sămânța aleasă, cheamă o Mireasă. Când există o Mireasă care umblă pe picioare pe pământ; există o Unire invizibilă…”
Toate sunt în ordine, dar dacă nu poți să te vezi ca parte a acestui Cuvânt, nu ai o credință care să-ți dea acces la acest Cuvânt, iar diavolul va face tot ce poate pentru a încerca să te tulbure, să-ți aducă tot felul de îndoieli în minte. Pentru că el știe că accesul tău este prin credință, te va face să te simți nevrednic, că nu ești bun, că ești condamnat, dar mie îmi place să-l duc pe diavol înapoi în Scriptură, pentru că eu sunt mântuit prin alegerea lui Dumnezeu, prin har înainte de întemeierea lumii. Deci, înainte de a fi vreodată nevrednic, eu am fost declarat vrednic, pentru că El cunoaște sfârșitul înaintea începutului. Deci, deși a știut că voi veni jos într-o stare căzută, hibridă, nevrednică și voi merge în corupție, El m-a ales înainte de întemeierea lumii; înainte de a spune că scopul Lui este deja hotărât, hotărârea Lui era deja luată. Harul Lui este sigur.
Deci, indiferent ce te îndeamnă diavolul, tu să-l duci înapoi în Cuvânt. Înainte să fac o faptă murdară, El a declarat deja și a scris numele meu în Cartea Vieții Mielului cu Cerneala de neșters a propriului Său Sânge, și nu poate fi șters.
Deci, cel mai ușor lucru de făcut, este să fii de acord cu diavolul, și când el spune: „Nu ești bun”, tu să-i răspunzi: „Așa este, ai dreptate.” „Știi ce ai făcut zilele trecute?” „Ai perfectă dreptate.” „Cum poți fi Mireasă?” „Nu știu de ce m-a ales, dar oh, Îi sunt atât de recunoscător că m-a ales înainte de întemeierea lumii.” Vedeți? Eu nu trebuie să mă cert, nu trebuie să dovedesc nimic, nu trebuie să mă apăr, ci singurul lucru ce trebuie să-l fac, este să spun: „Eu cred! Nu pot să mă abțin, eu cred!”
Vreau să spun că acesta este accesul meu. Tot ce am nevoie este să cred. Și dacă prin credință, Viața, Cuvântul vine și trăiește Viața Lui în mine, acolo există o expresie a credinței mele.
Așadar, Sara a trebuit să primească ea însăși putere pentru a concepe. Ea a știut că promisiunea dată lui Avraam era sigură. Când Dumnezeu i-a zis lui Avraam că îi va da o țară și sămânța lui va stăpâni pământul acela, el știa că acea sămânță vine prin Sara, problema era că Sara nu știa că vine prin ea; problema era cu credința Sarei; obstacolul era credința Sarei; blocajul era credința Sarei. Deci, totul era despre credința Sarei. Dar în harul Său, Dumnezeu a vizitat-o pe Sara, și în această vizită, în Sara s-a întâmplat ceva.
Amintiți-vă că Sara era deja tânără, aceasta s-a întâmplat în Câmpiile Mamre. Fratele Branham a spus că a doua zi când s-au trezit, erau tineri, iar în capitolul 19, scrie că ei au coborât în Gherar, iar tânărul rege de acolo a dorit-o pe Sara de soție. Când era bătrână, ea nu putea să conceapă, dar a devenit tânără însă nu era nici o promisiune, pentru că promisiunea aștepta ceva, aștepta ca Sara s-o acceseze.
Prieteni, Cuvântul ne-a fost dat, promisiunile au venit, Mesajul a fost declarat, ce mai așteaptă? Așteaptă ca Mireasa să acceseze promisiunea. „Și noi devenim Mireasa, tot timpul crezând Cuvântul.”
În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:
„Nașterea din nou este Hristos, este descoperirea. Dumnezeu v-a descoperit această mare Taină, și aceasta este nașterea din nou. Acum ce veți face când veți reuni tot grupul acela împreună, în care descoperirea este în armonie perfectă și Dumnezeu o exprimă prin Cuvântul Său, prin aceleași acțiuni, aceleași lucrări pe care le-a făcut El, făcând Cuvântul să Se manifeste! Oh, dacă Biserica și-ar cunoaște poziția! Ea o va cunoaște într-o zi, și atunci când Ea știe ce este, Răpirea va pleca.”
Credeam că Răpirea va pleca doar atunci când a decis Dumnezeu că va avea loc. Este uimitor!
Când Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „vei avea un fiu,” aceasta urma să se întâmple, pentru că Dumnezeu a spus aceasta, Atotputernicul Dumnezeu, Dumnezeu care poate face să se întâmple orice. Dar era ceva ce aștepta, ceva aștepta. Avraam fără sămânță, nici o sămânță, nici o sămânță, nici o sămânță, până când a existat o anumită joncțiune a timpului, când Dumnezeu a mers El Însuși la Sara și a deblocat ceva ce era închis în inima ei, și anume: credința pentru a crede. Și prin credință, ea a primit putere să conceapă sămânță, și atunci promisiunea a putut veni la suprafață, în manifestare.
Ce aștepta promisiunea? Ca Sara să creadă. „Oh, dacă și-ar cunoaște Biserica poziția!” Ce așteptăm? „Oh, dacă și-ar cunoaște Biserica poziția!” Într-o zi…”
Credeți aceasta? Oh, zi de zi, Cuvânt cu Cuvânt, noi ajungem acolo, prieteni! Descoperire după descoperire, ajungem la aceasta.
„…Într-o zi, Ea o va cunoaște, iar atunci, Răpirea va pleca.” Când știe cine este Ea.
Am pus o întrebare: care este accesul nostru la Răpire?
În mesajul, Pecetea întâi, profetul spune:
„Acum gândiți-vă, El a scris Aceasta. Dar când el a început să scrie acele șapte Tunete, El i-a spus: „Nu scrie Aceasta!” El a fost însărcinat să scrie tot ce vedea, dar când aceste șapte Tunete din Apocalipsa 10 și-au făcut auzite glasurile, El a spus: „Să nu le scrii deloc.” Ele sunt Taine. Noi încă nu știm ce sunt ele, dar după părerea mea, ele vor fi descoperite imediat. Și când o va face, aceasta va da credință pentru acel har de Răpire, pentru ca Biserica să se mute afară.”
A venit harul de Răpire? A început Biserica să se mute? Amin! Va fi sub cele șapte Tunete, sub descoperirea Cuvântului, pentru că credința vine prin auzirea Cuvântului. „Credința vine prin auzirea Cuvântului, și auzirea vine prin Cuvânt, și aceasta, pe măsură ce sunt descoperite Tainele, aceasta va da credință pentru acel har de Răpire pentru ca Biserica să se mute.”
Vrei să spui că există un har de Răpire? Ce este harul? Ceva ce faci tu sau ceva ce ți-a dat Dumnezeu? Harul este ceva câștigat sau este un dar? Vă întreb: Răpirea a fost dată deja Bisericii? Ea a fost dată deja Bisericii prin harul de Răpire. Acum, dacă am fost mântuit înainte de întemeierea lumii, am fost mântuit prin Sângele Calvarului, dar a existat un mecanism care m-a introdus în mântuirea mea, prin care am fost mântuit, și acesta a fost prin har, prin credință. Eu voi fi răpit prin har, prin credință. Laudă lui Dumnezeu! Este atât de simplu!
În mesajul, Numărătoarea inversă, profetul spune:
„Tată, atât de multe lucruri se pot vedea, chiar aici, dar biserica nu le-ar putea înțelege, dar Te rog să pui în inima oamenilor o asemenea râvnă, încât să poată vedea și înțelege că suntem în timpul sfârșitului, în epoca astronauților. Te rog, Tată, să-i ajuți să înțeleagă că eu nu-i condamn pentru ceea ce au avut, ci încerc să-i fac să primească mai mult, să primească harul de care au nevoie pentru Răpire….”
Ce încearcă să facă Mesajul? Să aducă harul de Răpire.
„…pentru că ni se cere să avem credință de Răpire. Nu numai o credință pentru vindecarea trupului, ci credința necesară transformării trupului nostru într-o clipă, într-o clipeală de ochi, pentru că Hristos va fi atât de real în trupurile noastre, încât îi va schimba pe cei răscumpărați în mod real.”
Înseamnă că există un har de Răpire și o Putere de Răpire. Eu nu cred că trebuie să așteptăm harul pentru Răpire, pentru că este aici. Eu nu cred că trebuie să așteptăm Puterea de Răpire, pentru că este aici. Totul ni s-a dat la deschiderea Peceților. Totul este aici. Atunci de ce avem nevoie? Eu am nevoie de acces, și acesta ne prinde din urmă chiar acum; acesta ne schimbă de la denominațiune la Mireasă; acesta este Strigătul Vulturului.
Fratele Branham spune: „Voi sunteți răpiți repede pentru a-L întâlni.” Ce spune el? Că sufletul vostru a fost răpit. Corect? Aceasta s-a întâmplat la deschiderea Peceților, când Ceva din mine a mers la un nivel mai înalt, iar acum îmi schimbă trupul, aduce acest trup în supunere față de Cuvânt până când, în cele din urmă, îl aduce într-o completă supunere și îmi schimbă atomii.
Să mergem la Evrei 11.5:
„Prin credință a fost mutat Enoh…” Cum a fost mutat Enoh? Prin credință. Cum a fost schimbat Enoh? Prin credință. Cum a fost răpit Enoh? Prin credință.
„Prin credință a fost mutat Enoh de pe pământ ca să nu vadă moartea. Și n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Și fără credință este cu neputință să-I fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută cu sârguință.”
Cum a fost mutat Enoh? Prin Puterea lui Dumnezeu? Da! A fost mutat prin har? Da! Prin voia lui Dumnezeu? Da! Dar ce spune Scriptura? „Prin credință a fost mutat Enoh…” Cum a accesat el harul lui Dumnezeu, voia lui Dumnezeu, Puterea lui Dumnezeu? Prin credință. Și cum a obținut el această credință? Aceasta era deja în el. Cum a ajuns în manifestare? Prin faptul că a umblat cu Dumnezeu. El a umblat cu Cuvântul.
Fratele Branham a dramatizat aceasta pentru noi și a spus: „Enoh a umblat cu Cuvântul sute de ani, și umblând cu Cuvântul, în cele din urmă, a ajuns atât de departe pe drum…” Ce făcea el pe drum? Mergea cu Cuvântul.
Ce face Mireasa? Ea umblă cu Cuvântul.
„…prin aceasta, Cuvântul cu care el umbla, a eliberat credința care se afla în el în timp ce mergea cu Cuvântul și auzea Cuvântul, Acesta i-a crescut credința până a ajuns atât de departe pe drum…”
Aceasta este ceea ce a spus fratele Branham, că el a ajuns atât de departe pe drum, încât a spus: „Cred că voi merge mai departe și nu mă voi întoarce acasă de data aceasta.” Tu spui: „Ce a fost aceasta? A fost voia lui Dumnezeu, decizia sau Puterea lui Dumnezeu? Răspunsul este, „Da!” Fratele Branham o descrie în felul că Enoh și-a dat seama și a spus: „Nu trebuie să mă mai întorc.” Ceva a deblocat în el credința care a spus: „Sunt atât de departe în această plimbare cu Dumnezeu, încât voi merge mai departe și nu mă voi întoarce înapoi.”
Cine a făcut aceasta pentru Enoh? Credința! Uneori noi credem că Dumnezeu va trage o pârghie mare și dintr-o dată atomii noștri vor fi schimbați. Nu! Va fi Puterea lui Dumnezeu; va fi prin har; va fi prin voia lui Dumnezeu, dar cum se va manifesta? Prin credință!
În mesajul, Răpirea, fratele Branham spune:
„Dar pentru Biserica Mireasă, Răpirea este o descoperire. Îi este descoperită. Este o descoperire. Adevărata Mireasă a lui Hristos va aștepta acea descoperire a Răpirii.
Acum, aceasta este o descoperire pentru că descoperirea este credință. Voi nu puteți avea o descoperire fără credință. Credința este o descoperire. Credința este ceva ce vi se descoperă.”
Răpirea este o descoperire pentru Ea. Câți cred că Răpirea a venit? Amin! „Aceasta este o descoperire pentru Ea.” Noi nu așteptăm să vină Răpirea, ci așteptăm ca Răpirea să plece. Plecarea Răpirii este un alt nivel de descoperire. Aceasta va fi prin credință sau prin Puterea lui Dumnezeu. Va fi prin credință sau prin voia lui Dumnezeu? Va fi prin credință sau va fi prin har? Răspunsul este, „Da!” Va fi nevoie de mecanismul credinței, pentru că credința este accesul.
În mesajul, Absolutul, din anul 1962, chiar la sfârșitul anului 1962, în treizeci decembrie, el spune:
„Oh, îmi amintesc când a trecut El acolo jos în Lumina aceea mare stând pe fundul râului, în iunie 1933, și a spus: „Cum a fost trimis Ioan Botezătorul premergător înaintea primei veniri a lui Hristos, Eu te trimit pe tine cu un Mesaj pentru lume să fii premergător înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos.” Aceasta a mers în jurul Pământului când focuri de trezire au fost ridicate timp de cincisprezece ani, aproape pe fiecare munte. Vindecarea divină a mers de-a lungul națiunii, Puterea și Restaurarea, și acum cred că Mesajul este gata să atingă punctul culminant.”
Ce predica el? El predica aceasta chiar la sfârșitul anului 1962. Ce s-a întâmplat în luna următoare? În luna următoare, El îi va pune Sabia în mână și-l va trimite înapoi. Apoi a fost prins într-o constelație de îngeri și trimis înapoi pentru deschiderea Peceților. Deci, care era acel punct culminant ce urma să vină? Deschiderea Cuvântului, Hristos care vine la Mireasa Lui.
„Acum cred că Mesajul este gata să atingă acel punct culminant, ca să producă o credință care va răpi Biserica în slavă; și Ea este așezată în mesaje. Noi suntem cu adevărat la sfârșitul timpului. Noi am vorbit despre aceasta și câte altele, dar acesta a venit peste noi ACUM.”
Este peste noi ACUM! Este peste tot în jurul nostru ACUM. Harul de Răpire este aici! Puterea de Răpire este aici! Care este accesul nostru? Credința! Și Mireasa urcă Cuvânt cu Cuvânt.
De ce venim noi la biserică? Pentru că El ni Se descoperă în mod constant. El ni Se descoperă nouă ca să avem credință pentru a concepe, pentru a avea credință să pășim în făgăduință prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu Se descoperă constant pentru noi.
Știți, nu trebuie să vă faceți griji dacă veți face parte sau nu din Răpire, pentru că, dacă sunteți în Răpire, veți face parte din Răpire. Dacă ați înviat din denominațiunile moarte și ați fost prinși și mutați în Hristos, nu vă îngrijorați, acea credință care te-a luat în acea tranziție, îți va schimba atomii într-o zi. Cum va veni aceasta? Va fi o descoperire care te va lovi și va face același lucru pe care l-a făcut când te-a ridicat din căile denominaționale și te-a adus în Mireasă; te-a adus într-o Unire invizibilă cu Hristos. Este același lucru.
Credința în Cuvântul lui Dumnezeu care te-a adus aici, este aceeași credință care va aduce punctul culminat al Răpirii în viața ta, în adamul vostru.
Nu trebuie să vă faceți griji că o veți rata; voi nu o veți rata pentru că Dumnezeu a pus deja în voi Ceva care a fost capabil să facă toate aceste mișcări. Cum credeți că ați ajuns aici? Ați ajuns aici prin credința lui Dumnezeu pe care El a plasat-o în interiorul vostru, iar când a adus descoperirea Cuvântului, în voi era deja Ceva care a răspuns la acea descoperire și v-a mutat. Voi ați lăsat ideile false, noțiunile false; ați lăsat egoismul, ați părăsit familia, ați părăsit tradițiile bisericii, ați lăsat tot și v-ați mutat în Hristos. Ce a făcut aceasta? Cum ai acces la Hristos în zilele noastre? Prin credință! De unde ai primit credința? Din Sămânță. De unde ai primit Sămânța? De la Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!
Nu vă faceți griji. „Cel ce a început această lucrare bună în voi, nu Se va opri până nu o va termina.” Nu este frică.
Voi produce eu Mesajul? Voi face parte din Răpire? Ascultați, nu lăsați pe nimeni să vă propovăduiască: „Știi, Răpirea ar putea fi astăzi și tu să nu ai parte de ea.” Eu am fost deja în Răpire înainte de întemeierea lumii, în mintea lui Dumnezeu. Eu am făcut deja Răpirea, și nimeni nu mă poate predica înăuntru sau afară, pentru că în mintea lui Dumnezeu, eu am fost deja răpit. Eu am fost hotărât în gândul lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii și El a pus în sufletul meu Ceva pentru a-mi asigura accesul la răpire, și acel Ceva este o parte din El Însuși, o parte din Cuvânt, și atunci când Cuvântul este descoperit, acest Cuvânt și Cuvântul din mine se atrag ca un magnet și deblochează credința din interior, pentru a obține orice ar fi Cuvântul.
Dacă ai fost mutat până astăzi, ar trebui să te bucuri și să nu ai nici o teamă că nu vei fi răpit, pentru că același lucru care te-a adus până aici, te va duce până la capăt. Oh, Dumnezeu este bun!
Odată ce Dumnezeu deblochează acea descoperire, El scoate frica din ecuație. Nu ai de ce să te temi. Oh, viitorul este strălucitor. Lumea se cufundă în întuneric, dar viitorul nostru este strălucitor.
Peste tot se întâmplă lucruri rele, dar acesta este decorul pentru lucrurile minunate care se întâmplă în zilele noastre.
Shalom Mireasă! Bună dimineața! Totul este bine! Aceasta este o zi minunată în care pot trăi; este o zi minunată pentru a fi pe pământ. Da, domnule.
Noi vom merge mult dincolo, mult dincolo de ceea ce a făcut vreodată Biserica. Corect? Noi mergem la o schimbare absolută în trup, și într-o clipă, într-o clipeală de ochi, atomii noștri, structura celulară se schimbă într-un trup glorificat. Poți înțelege aceasta? Nu! Poți să-ți dai seama cum va fi? Nu! Înțelegi mecanismul? Dacă îl înțelegi, te rog să mi-l explici și mie, că eu nu am idee cum se va întâmpla.
Care vor fi circumstanțele? Cum va arăta? Ce se va întâmpla exact? Nu știu. „Ți-e teamă că vei eșua?” Nu, absolut! Pentru că nu ar fi existat nici o șansă să reușesc vreodată, nu există nici o șansă să fiu salvat dacă El nu ar fi hotărât dinainte să fiu salvat, și dacă El nu ar fi pus în mine Ceva cu care să cred. Prin faptul că pot crede în salvarea mea, pot să cred și în schimbarea trupului meu, pentru că același mecanism care m-a făcut să cred în vindecare, mă face să cred și în salvare; este același acces pe care-l voi obține la schimbarea trupului.
Trebuie să-mi fac griji pentru aceasta? Nu! „Ce trebuie să fac?” Rămâi în Cuvânt! Ascultă Cuvântul! Stai sub Umbrela Cuvântului și lasă Cuvântul să spele tot ce este acolo și să deblocheze credința din interior, pentru ca acest Pom Mireasă să continue să crească, să înflorească și să producă Roade. Laudă lui Dumnezeu!
Nu știu voi, dar eu sunt fericit că trăiesc în această zi; eu sunt fericit pentru că această Realitate este deja atinsă și nu sunt îngrijorat pentru ceea ce urmează. Sunt atât de încântat că nu există nici o îndoială în mintea mea că nu aș face parte din ceea ce urmează. Eu fac parte din Aceasta. Este același mecanism, este același acces, și Cel care ne-a dat acces tot timpul, va continua să ne dea acces la fiecare făgăduință a lui Dumnezeu. Aceasta va fi prin credință.
Oh, nu vreau să ratăm ceea ce ne-a dat Dumnezeu, și vreau să spun: Doamne, ce a fost Aceasta? Ce ne-ai arătat și ce ai vrea să nu pierdem?
Predicarea Cuvântului nu este distracție; predicarea Cuvântului nu este ca să mergem acasă și să criticăm: „A uitat citatul acela; a uitat citatul acesta; ar fi trebuit să privească din unghiul acela.” Nu! Predicarea Cuvântului este ca să ne schimbe din slavă în slavă. Predicarea Cuvântului este pentru ca Ceva din noi să răspundă la Cuvântul predicat, pentru că Mireasa urcă Cuvânt cu Cuvânt. Simțiți că urcați? Amin! Laudă lui Dumnezeu! Să ne rugăm.
Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim pentru acest Cuvânt pe care ni L-ai dat și nouă. Doamne, suntem copleșiți de harul Tău măreț, suntem copleșiți acum, când lumea este în întuneric, un întuneric absolut în lumea bisericilor. Lumea a intrat într-o apostazie totală, într-un întuneric absolut, dar cumva Tu ne-ai dat ochi să vedem și urechi să auzim, și ne-ai lăsat să pășim în cea mai strălucitoare Lumină care a strălucit vreodată pe acest pământ.
Dumnezeule, suntem conștienți și știm că sunt atât de puțini care cred, sunt atât de puțini care văd! Oh, Doamne, Îți mulțumesc că mi-ai dat ochi să văd! Nu aș fi putut s-o fac niciodată singur, dar este Ceva ce ai pus în mine și ai hotărât prin harul Tău. Doamne, Îți sunt atât de recunoscător, pentru că știu că sunt lucruri pe care vrei să le realizezi, pentru că nu ai încheiat toată lucrarea în călătoria Ta pământească, ci ai lăsat o parte pe care vrei s-o împlinești prin Mireasă.
Dumnezeule, avem nevoie de Cuvântul Tău mai mult ca niciodată înainte, de aceea continuă să ni Te descoperi, ca să fie deblocată credința din noi și să întindem mâna pentru a prinde toate făgăduințele; fiecare făgăduință pe care ai făcut-o vreodată disponibilă pentru noi. Dă-ne acces prin credință.
Dumnezeule, noi credem; ajută necredinței noastre! Curăță-ne prin Cuvântul Tău; spală-ne prin Apa Cuvântului până este spălată afară toată necredința și nu mai rămâne nimic altceva decât credința care vine din acea Sămânță. Dumnezeule, ajută-ne să Te atingem prin credință căci avem încredere în Tine. Știm că această credință care ne-a mântuit, este aceeași credință care ne vindecă și aceeași credință care ne dă Viață.
Doamne, Te iubim și Te rugăm să ne binecuvântezi în timp ce plecăm de aici. Ajută-ne să continuăm să umblăm în Lumina acestui ceas și să creștem în Statura deplină de fii și fiice ale lui Dumnezeu, și să ne mutăm într-o expresie deplină, completă a Miresei Tale pe acest pământ. Schimbă-ne Cuvânt cu Cuvânt, ca să creștem Cuvânt cu Cuvânt și să ne spălăm prin acest Cuvânt.
Oh, Îți mulțumim, Tată! Îți suntem atât de recunoscători că suntem aici și că putem auzi aceste lucruri, pentru schimbarea ce o faci în viețile noastre. Doamne, totul este prin harul Tău, de aceea Îți spunem: „Mulțumesc, Doamne!”
Te rog să binecuvântezi această adunare și pe mine însumi când voi călători la sfârșitul săptămânii, și ajută-mă să port Lumina Evangheliei Tale oriunde îmi vei purta picioarele.
Doamne, binecuvântează pe frați, Mireasa Ta, și ajută-ne să ne bucurăm de ceea ce faci în zilele noastre. Te iubim, Doamne, și Îți mulțumim pentru privilegiul de a fi în seara aceasta aici. Te rog să mergi cu noi, să ne călăuzești și să obții slavă din viețile noastre, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. AMIN.