MĂDULARELE TRUPULUI – Un scop pentru fiecare

Să deschidem Biblia la 1Corinteni 12. Vreau să continuăm tema de miercurea trecută, când am vorbit despre, Mădularele Trupului, Scopul slujbei încincite, prima parte, iar acum vom lua partea a doua, Mădularele Trupului, Un scop pentru fiecare.

1Corinteni 12.27:

„Voi sunteți Trupul lui Hristos, și fiecare în parte, mădularele Lui.”

Apreciez predica fratelui Homer Longoria, din weekend, „Liber în folosul Stăpânului.” Îmi place cum s-a legat cu tema de miercuri, și nădăjduiesc să putem construi din aceasta, prin harul lui Dumnezeu. Pur și simplu, ne place să vedem continuitatea. Oh, și cât de încurajator este că noi am fost eliberați pentru un scop: am fost eliberați pentru folosul Stăpânului. Noi știm că Dumnezeu ne-a răscumpărat; știm că Dumnezeu ne-a mântuit; știm că în această generație El a deschis Taina care era în mintea Lui, astfel încât să putem vedea cine suntem cu adevărat. El a luat vălul care era peste cele șapte Epoci ale Bisericii, astfel încât să putem vedea, în sfârșit, mai departe decât au fost ei capabili să vadă vreodată,  Taina ascunsă care se afla în partea din spate a minții lui Dumnezeu.

În această generație, în această epocă, Dumnezeu a avut o mare expunere, prin care ne-a arătat și ne-a legitimat  slujba fratelui Branham. Dar când ajungem la aceasta, totul a fost, de ce? Care a fost scopul ei? Ce a vrut să facă Dumnezeu? Totul are de-a face cu noi, astăzi.

Dumnezeu vrea să Se manifeste printr-un Trup cu multe mădulare; El vrea să Se exprime și să Se reflecte pe pământ printr-un Trup. Așadar, vrem să găsim locul fiecăruia dintre noi în acest Trup. Cu aceasta vrem să ne ocupăm în această seară.

În mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:

„Biserica Lui stă singură. Ea nu este legată de nimic. Dar El a fost identificat de Dumnezeu, fiind Trupul în care a locuit Dumnezeu; și Biserica este identificată ca fiind Trupul Lui, făcând același lucru. Ea este Trupul Lui, Adevărul manifestat al Cuvântului Său promis pentru zilele din urmă. Ea și numai Ea, rămâne cu El.”

„Ea este Trupul Lui.” Ce este Trupul Lui? „Adevărul manifestat al Cuvântului Său promis pentru zilele din urmă.” Aceasta este ziua în care trăim, acesta este scopul, iar Mesajul a venit să ne descopere acest lucru.

În mesajul, Hristos este descoperit în propriul Său Cuvânt, profetul spune:

„El a condus Trupul până la capăt, apoi Trupul complet al lui Hristos, este descoperit sub forma unei Mirese, care a fost scoasă din partea Lui dreaptă, așa cum a făcut la început cu Adam.”

Deci, la ce se reduce aceasta? El a coborât la Trupul complet al lui Hristos descoperit sub forma unei Mirese. Aceasta este partea în care tu și eu ne întrupăm în această zi.

Să ne întoarcem la Efeseni 4. Ultima dată am vorbit despre scopul slujbei încincite. Noi suntem familiarizați cu faptul că Dumnezeu are o slujire deplină, și are un scop pentru această slujbă deplină. Ei sunt îmbrăcămintea lui Hristos, îmbrăcămintea interioară a lui Hristos, și noi știm că aceasta este slujirea lui Hristos, prin cele cinci slujbe. Noi credem toate acestea, dar am vrut să privim la ce este slujba încincită, și care este scopul slujirii depline.

Efeseni 4.11-16: „Și El a dat pe unii apostoli, pe alții, profeți; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru…” Aici intrăm în scopul acestor slujbe:

• pentru desăvârșirea sfinților;
• pentru lucrarea de slujire;
• pentru zidirea Trupului lui Hristos.

Așadar, aflăm că slujba încincită, este pentru desăvârșire. Apoi, am văzut că cuvântul „desăvârșire”, de aici, înseamnă „echipare”, pentru echiparea sfinților. Deci, slujba încincită trebuie să-i echipeze pe sfinți pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea Trupului lui Hristos. Astfel, aflăm că slujba încincită este aici pentru a-i echipa pe sfinți și pentru a zidi Trupul.

„…până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la statura unui om desăvârșit.”

Cuvântul „desăvârșit”, de aici, înseamnă „maturitate, o vârstă deplină.”

„…până vom ajunge la statura unui om desăvârșit, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos,

ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia cu care stau la pândă pentru a înșela;

dar spunând Adevărul în dragoste, să putem crește în El, în toate privințele, care este Capul, chiar Hristos.

Din El tot Trupul, unit și strâns legat, potrivit cu ceea ce furnizează fiecare articulație, în funcție de lucrarea eficientă, în măsura fiecărei părți, face ca Trupul să se zidească în dragoste.”

Așa cum am spus data trecută, versetul 16 devine concluzia problemei. De ce a fost dată slujba încincită? Pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea Trupului lui Hristos, până când vom ajunge toți la unitatea credinței, la cunoașterea Fiului lui Dumnezeu, la statura unui om desăvârșit, sau pe deplin matur. Dar când ajungem la versetul 16, vedem că Pavel spune:

„…de la care întregul Trup…” Acum vorbim despre Trup. „…de la care întregul Trup unit și strâns legat…” Ceea ce înseamnă: strâns unit, compactat, adică împletit împreună. „…potrivit cu ceea ce furnizează fiecare încheietură, în funcție de lucrarea eficientă, în măsura fiecărei părți, face ca Trupul să se zidească pe sine în dragoste.”

Dintr-o dată ne dăm seama că slujba încincită este aici pentru a ne ajuta pe fiecare dintre noi, să ne facem lucrarea, pentru a ne pregăti, pentru a zidi Trupul, ca să nu mai fim purtați încoace și încolo de orice vânt de învățătură, dar spunând Adevărul în dragoste, să putem crește în El, până când fiecare încheietură este unită în mod corespunzător și legată împreună, potrivit cu ceea ce ne oferă fiecare, în funcție de lucrarea eficientă în măsura fiecărei părți.

Puteți spune: „Fiecare parte?” Ei bine, cine este „fiecare parte”? Ridicați mâna! Amin! Aceasta este, „fiecare parte”. Deci, Scriptura vorbește despre mine. Amin?  Scopul slujbei încincite, este de a ajunge acolo  unde, „…potrivit cu ceea ce furnizează fiecare încheietură, în funcție de lucrarea eficientă, în măsura fiecărei părți, face ca Trupul să crească, să se zidească pe sine în dragoste.”

Astfel, dintr-o dată ne dăm seama că acum toți suntem responsabili pentru zidirea Trupului lui Hristos, zidindu-ne împreună în dragoste. Acum responsabilitatea se schimbă, nu mai este doar pentru cele cinci slujbe, ci este pentru tot Trupul, pentru fiecare articulație, pentru fiecare mădular, pentru fiecare parte. Așa că acum, toți avem un singur scop, un singur țel și un singur lucru la care lucrăm, și lucrăm cu toții pentru a zidi Trupul lui Hristos pe pământ, pentru a-L manifesta și pentru a-L arăta pe El în formă de Mireasă.

Noi nu suntem aici pe cont propriu, eu nu sunt aici ca să fac totul singur, să fiu eu totul, ci suntem aici pentru a ne uni, pentru a ne strânge împreună, potrivit cu ceea ce furnizează fiecare încheietură, în măsura fiecărei părți, zidindu-se pe sine.

Așadar, noi învățăm că slujba încincită nu este aici pentru a face celebrități, oameni de spectacol, ci slujba încincită este aici pentru a-i desăvârși pe sfinți, pentru a-i echipa pe sfinți, pentru a zidi Trupul, pentru a oferi instrumente, pentru a da învățătură corectă, pentru a spune Adevărul în dragoste, astfel încât, fiecare mădular să-și poată ocupa locul și să poată lucra pentru un singur scop, pentru zidirea Trupului lui Hristos.

Acum, fiecare dintre noi este responsabil să zidească Trupul lui Hristos. Noi nu putem sta liniștiți, cu brațele încrucișate, și să spunem: „Ei bine, o vor face ei; o va face slujba; o vor face diaconii  bisericii.” Nu aceasta ne spune Scriptura. Slujba încincită trebuie să mă echipeze pe mine, să mă împuternicească, să mă aducă la maturitate, astfel încât, să fac aceasta în măsura și în partea mea. Laudă lui Dumnezeu! Despre aceasta am vorbit miercurea trecută.

Acum vreau să mă întorc la daruri, pentru că data trecută le-am atins doar, dar acum vreau să trecem prin ele și să petrecem puțin timp aici.

Să deschidem la Efeseni, ca să stabilim contextul. Dar mai întâi vreau să citesc un citat din mesajul, Atunci a venit Isus, din anul 1957:

„Dar Dumnezeu a pus în biserică cinci daruri diferite: apostoli, profeți, evangheliști, păstori și învățători, care sunt pentru desăvârșirea bisericii. Aceasta este dovada Lui, Duhul Lui de slujire în biserică pentru a aduce Trupul lui Hristos împreună.”

Deci, care este scopul celor cinci slujbe? Să aducă trupul lui Hristos împreună. Acum vom citi Efeseni 4.11-16, dar aș vrea să încep de la versetul 1, pentru a stabili contextul.

„Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o,

cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste;

și căutați să păstrați unirea Duhului, prin legătura păcii.

Este un singur Trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez.

Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai pe sus de toți, care lucrează în toți și care este în toți.

Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.

De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor.”

Astfel, dintr-o dată, Pavel ne spune să umblăm cu toții în smerenie și blândețe, să lucrăm împreună, să ne îngăduim unii pe alții în dragoste; să ne străduim să păstrăm unitatea Duhului prin legătura păcii, pentru că este un singur Trup. Ce face Pavel? El ne arată unitatea, ne arată cum ar trebui să fie Trupul și ce ar trebui să ne străduim să fim cu toții; că noi trebuie să ne străduim să lucrăm împreună pentru un singur Trup. Aceasta funcționează într-un Trup local, dar este un Trup universal al lui Hristos; deci, trebuie să ne străduim să păstrăm unitatea prin legătura păcii. Trebuie să lucrăm, să muncim pentru acel Trup, nu doar să așteptăm să se întâmple ceva într-un fel magic. Noi trebuie să ne străduim să facem aceasta.

Apoi, Pavel ne arată că există o unitate; există un singur Domn, o singură credință, un singur botez; că există un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează în toți și care este în toți.

„Dar fiecăruia din noi…” Acum vine la mădulare în mod special. „Dar fiecăruia din noi, harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos

De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă, și a dat daruri oamenilor.”

Fiecare din noi are o măsură. Există o unitate, există un singur Trup, dar fiecare mădular are o măsură a darului harului care i-a fost dat. Acum se ridică întrebarea: ce ar trebui să facem cu acel dar? El ne-a dat tuturor o măsură din darul harului, deci, ce ar trebui să facem cu acest dar? Ar trebui să să-l păstrăm pentru noi înșine și să fim fericiți că l-am primit? Această măsură a darului, este pentru mine? Nu! Este pentru Trup. De aceea ne-a fost  dat. Vom vedea aceasta în continuare.

Să mergem la 1Corinteni 12.4-7:

„Sunt felurite daruri, dar este același Duh;

sunt felurite slujbe, dar este același Domn;

sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu care lucrează totul în toți.

Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului, spre folosul altora.”

Așadar, arătarea Duhului i se dă fiecăruia. De ce i se dă fiecăruia? Pentru folosul tuturor, ca toți să profite de el. Nu este numai pentru mine, ci este pentru fiecare.

În versetul 4, ni se spune: „Sunt felurite daruri.” Apoi, în versetul 5, citim: „Sunt felurite slujbe.” Iar în versetul 6: „Sunt felurite lucrări.” Cuvântul „felurite”, sau „diverse”, este un cuvânt grec, iar în Concordanța Strong, citim: „O distincție care decurge dintr-o împărțire diferită la persoane diferite.”

Deci, ce spune Pavel? Că există o împărțire diferită la diferite persoane. Înseamnă că nu este pentru toți la fel. Nu este ca în cazul unui tăietor de prăjituri, dintr-o linie de producție, care taie toate prăjiturile la fel, ci aici este diferit, este o împărțire diferită la diferite persoane.

Să citim încă o dată: „Există felurite daruri, felurite slujbe, și felurite lucrări.” Dacă privim la cuvântul „slujbă”, înseamnă „serviciu sau felul cum slujești pe alții.” Deci, există felurite, sau diferite, sau o împărțire diferită la diferite persoane a darului, dar este un singur Duh. Sunt felurite slujbe, adică diferite feluri de a sluji Trupul, și sunt diferite lucrări. Cuvântul „lucrări”, înseamnă „lucrare, felul în care funcționează sau rezultatul pe care-l are.” Aceasta înseamnă că poți avea un singur dar de evanghelist, dar când spun, evanghelist, poți avea zece evangheliști diferiți care lucrează diferit. Toți pot sluji diferit, pot lucra diferit, pentru că ei nu sunt ca un tăietor de prăjituri, pentru că nu este același lucru, dar putem spune că este aceeași slujbă.

La fel este cu păstorii. Voi puteți spune „păstor,” dar s-ar putea să aveți în minte o imagine a ceea ce ar trebui să fie un păstor. Dar nu uitați că există felurite slujbe și felurite lucrări, și nu este la fel ca în cazul unui tăietor de prăjituri care taie  toate prăjiturile la fel.

Înainte am avut oameni care mi-au spus: „Nu cred că omul acela este chemat să fie păstor, pentru că el este așa și așa.” Dar eu vă spun: „Dumnezeu l-a așezat peste biserica aceea  care l-a votat ca păstor.” Cum poți spune tu, în aroganța ta, că ceea ce a permis Dumnezeu, este greșit? Aceasta este din cauza ideii tale preconcepute: „Eu cred că un păstor ar trebui să fie așa; că un evanghelist trebuie să fie așa. Cred că…” Acest lucru este greșit. Dumnezeu așază, Dumnezeu pune, și acestea sunt slujbe alese, predestinate de Atotputernicul Dumnezeu, și El știe pe cine să pună în fiecare slujbă.

Așadar, noi trebuie să ne eliberăm de propria noastră gândire și să-L lăsăm pe Dumnezeu să Se exprime în orice fel vrea El să Se exprime. Să renunțăm să mai folosim propriile noastre păreri firești, propria noastră istorie, propriile noastre tradiții, pentru a spune: „Ei bine, el este un păstor; el nu este un păstor.”

Ascultați, dacă Dumnezeu l-a chemat să fie păstor și adunarea locală l-a votat, acesta este glasul Duhului Sfânt în acel loc. El este păstor. Și dacă este păstor de treizeci de ani, cum voi spune eu: „El nu este un păstor adevărat, ci este un evanghelist adevărat!”? Oh, Dumnezeule! Ce duh arogant!

Vreau să spun că, dacă oamenii aceia sunt fericiți să crească sub acea slujbă, de ce aș spune eu așa ceva? Vă spun eu de ce: pentru că suntem prea mândri, prea…Noi trebuie să înțelegem că Duhul Se împarte liber, după cum vrea El.

Există o diversitate de daruri, o diversitate de slujbe și lucrări care diferă între ele; și aceasta ar trebui să ne ajute pe fiecare, pentru că eu nu trebuie să fiu ca nimeni altcineva. În momentul când ne putem relaxa și suntem doar ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să fim, vom fi cel mai bun ajutor pentru Împărăție. Dar de îndată ce ne simțim incomod și încercăm să ne potrivim cu altcineva, sau cu ideea cuiva despre ceea ce ar trebui să fim, dintr-o dată vom împiedeca lucrarea Duhului în viața noastră, pentru că Dumnezeu a lucrat mult timp pentru a te modela ca să fii într-un anumit fel.

Fratele Branham spune: „El l-a unit pe acesta cu acesta; pe acesta cu acesta, pentru ca să aibă un anumit lucru.”

„Eu trebuie să fiu ca acest frate de aici.” Dar Dumnezeu a lucrat timp de generații pentru a ne obține un anumit fel de a fi, astfel încât să aibă un anumit câștig din viața noastră. Dar noi credem aceste lucruri din cauza unei idei, a unei învățături tradiționale sau pentru că cineva ne-a spus-o.

Ascultați, noi trebuie să învățăm să stăm liniștiți și să spunem: Dumnezeule, Tu m-ai chemat, m-ai umplut cu Duhul Tău, eu sunt născut din nou prin Duhul Tău, și Tu ai un scop pentru care stau aici.

Ce a spus fratele Branham despre care este cheia operării fiecărui dar? Să stați liniștiți. Dar vă spun că acesta este cel mai greu lucru de făcut.

În mesajul, Glasul Semnului, fratele Branham spune:

„Moise…Nimeni altcineva nu putea să-i ia locul; nimeni altcineva nu putea să facă lucrarea pentru care a fost rânduit el s-o facă.”

Îmi place aceasta. Dumnezeu știa că Moise va fi acela. Moise s-a născut pentru aceasta, el s-a născut sub un semn; Moise a fost predestinat să ia acea poziție. El a încercat s-o facă cu propriile lui puteri și a eșuat, așa că a fugit în pustie unde a stat patruzeci de ani. Fratele Branham a spus că Dumnezeu l-a bătut pe Moise afară din Moise. Astfel, când Dumnezeu S-a întors și l-a chemat pe Moise înapoi, în slujbă, înapoi la lucrul pentru care l-a format, la scopul pentru care a fost născut, Moise era atât de umilit de eșecul lui și atât de bătut cu o soție irascibilă pe partea din spatele pustiei, încât atunci când Dumnezeu a venit la el și l-a chemat, Moise a spus: „Nu pot face aceasta. Ei nu mă vor asculta.” „Moise...” „Dar eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară...” Până când Dumnezeu S-a supărat pe Moise, pentru că el spunea tot timpul: „Ei nu mă vor asculta. Eu nu pot. Trimite pe altcineva.” Moise era hotărât pentru aceasta. Și tu și eu, în gândirea noastră umană, ne gândim: „Ei bine, du-te și găsește pe altcineva.” Dar nu există nici un „Plan B”. Nu există nimeni altcineva.

Moise a fost predestinat să aibă acea poziție și Dumnezeu nu putea să-l elimine. Există o Sămânță predestinată încă înainte de întemeierea lumii, când Dumnezeu a știut în mintea Sa, că va exista un eliberator, și că el îi va scoate afară cu mână puternică. El l-a văzut pe Moise.

Când Dumnezeu a spus: „O fecioară va naște”, El a văzut-o pe Maria. Nu era o altă opțiune, nu exista un „Plan B”.

De aceea, El a vorbit cu Moise, dar Moise s-a împotrivit; a vorbit din nou cu Moise, dar Moise s-a împotrivit, și a existat acest dialog până când Dumnezeu S-a supărat pe Moise. El putea spune: „Am să iau pe altcineva ca să-l trimit. Trebuie să fie cineva care poate face aceasta.” Dar nu era nimeni altcineva prin care Dumnezeu ar fi putut să-Și continue lucrarea; trebuia să fie Moise, și a continuat să lucreze cu Moise, până când acesta a plecat, pentru că Moise era singurul care putea să facă acea lucrare.

Ce spune aceasta despre tine și despre mine? Poate Dumnezeu să ia pe altcineva? Nu! Dacă eu sunt cel predestinat înainte de întemeierea lumii, nu există nici un „Plan B”, sunt doar eu; ești doar tu, deci trebuie să ne ocupăm locul.

„Nimeni altcineva nu putea să-i ia locul; nimeni altcineva nu putea face lucrarea pentru care a fost rânduit el s-o facă. Frate și soră, dacă tu ai viață veșnică, ai fost rânduit să faci un anumit lucru.”

Ascultați cu atenție ce spune profetul. Credeți că aveți Viață Veșnică? Prin harul lui Dumnezeu, credeți în inima voastră și spuneți: „Eu cred că am Viață veșnică!”

„…atunci ai fost rânduit să faci un anumit lucru…” Tu nu ești aici doar ca să fii aici. „…poate o gospodină bună…” Priviți ce spune: „…poate o gospodină bună sau poate altceva, dar nimeni nu-ți poate lua locul. Dumnezeu ți-a făcut un loc, deci, nu încerca să iei locul altcuiva, aceasta este imitație firească, și arată că ceva este în neregulă cu tine. Fii, pur și simplu, ceea ce ești. Nu fi nimic altceva.”

Laudă lui Dumnezeu! De fiecare dată când am încercat să fiu altceva, am eșuat, și mi-e rușine pentru aceasta. Mi-e rușine dar acesta este adevărul.

Tot în mesajul, Glasul Semnului, profetul spune:

„Când Dumnezeu cheamă o persoană pentru o slujbă, nimeni nu poate să-i ia locul. Nimeni nu poate să-ți ia locul, specialitatea ta.”

Și toți putem spune. „Amin” despre toți ceilalți. Toți au abilități deosebite, există o specialitate pentru fiecare. Adică, știți, noi nu trebuie să mergem prin cameră și să le cerem oamenilor să se ridice, să facă o descriere, o prezentare; știm cu toții că avem particularități, fiecare este unic în felul lui; fiecare are o amprentă și nu există nimeni altcineva care să fie ca tine. Veți găsi oameni care se aseamănă, dar nu există doi oameni la fel. De ce a făcut Dumnezeu așa? Pentru că El are o anumită lucrare pentru tine și altă lucrare pentru mine ca s-o facem.

În continuare profetul spune:

„De multe ori  m-am gândit că mi-ar plăcea să iau locul lui Oral Roberts; că mi-ar plăcea să iau locul lui Billy Graham. Billy Graham merge și vorbește la o audiență de oameni, îi cheamă pe păcătoși la altar, apoi pleacă acasă și uită de aceasta, fără să trebuiască să stea acolo și să se lupte iar. Dar eu nu pot fi Billy Graham și nici Billy Graham nu poate fi eu. Eu nu pot să fiu Oral Roberts, și Oral Roberts nu poate fi eu.

Voi, fiecare sunteți așezați în lucrarea lui Dumnezeu, fiecare la locul lui. Unul postește tot timpul și are părtășie cu Dumnezeu, în timp ce altul scoate afară draci pentru că celălalt postește. Dar acesta este Trupul întreg al lui Hristos lucrând împreună în unitate.”

Întregul Trup al lui Hristos lucrează împreună; unul postește și se roagă, iar celălalt scoate draci și întregul Trup lucrează împreună în unitate. De aceea nu putem face toți același lucru, ci fiecare trebuie să îndeplinim un rol.

Să ne întoarcem la 1Corinteni 12.8-11:

„Căci unuia i se dă cuvântul înțelepciunii prin Duhul; altuia cuvântul cunoașterii prin același Duh;

altuia credința prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh;

altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor.

Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește.”

Vreau să notez aceste daruri pe care le-am citit:

• cuvântul înțelepciunii,
• cuvântul cunoașterii,
• credința,
• vindecarea,
• minunile,
• profeția,
• deosebirea duhurilor,
• felurite limbi,
• tălmăcirea limbilor.

Fratele Branham le numește „Cele nouă daruri ale Duhului din 1Corinteni 12”, sau „Cele nouă daruri spirituale”. El a spus că toate aceste daruri sunt în Trup și trebuie să fie întotdeauna în Trup. Ele sunt acolo pentru a ține Biserica curată. De multe ori când ne uităm la darurile Duhului, când vorbim despre darurile Duhului, ne gândim doar la câteva dintre ele; poate ne gândim la cele mai dinamice, mai răspândite, dar dacă ne uităm la toate, înțelepciunea este un dar al Duhului. Cuvântul „înțelepciune” înseamnă „a folosi și a plasa cunoașterea, înțelegerea cunoașterii”, iar în greacă, acest cuvânt înseamnă, „știință”. Fratele Branham a spus că este cunoașterea Duhului Sfânt; o înțelegere a lui Dumnezeu și a lucrurilor Lui.

Înțelepciune, cunoaștere, credință, vindecare, miracole, profeție, deosebirea duhurilor, felurite limbi și tălmăcirea limbilor; toate aceste daruri sunt darurile Duhului Sfânt, iar Dumnezeu le-a plasat în Trup. Eu am spus mai înainte că aceste daruri sunt în Trup, pentru că știu că sunt unii care se roagă în limbi. Poate nu cunosc pe toți, dar știu mai mulți care se roagă în limbi.

O soră de aici este trezită de Dumnezeu la miezul nopții cu o povară pe inimă, iar ea merge și se roagă în limbi până când se eliberează de povară. Aceste daruri sunt în Trup. Fratele Branham a spus că aceste daruri sunt în Trup și rămân în Trup. Este nevoie să fie în Trup, și sunt aici pentru a păstra Trupul curat, pentru a păstra biserica curată. Așadar, aceste daruri sunt aici, dar nu toți căutăm același dar. Noi suntem aici pentru a primi și pentru a exprima ceea ce ne-a dat Dumnezeu.

Uneori, este ușor să știi că ai darul limbilor, dar de unde știi dacă ai darul înțelepciunii? Înțelegeți ce spun? Sau darul cunoașterii, sau al credinței. Fiecărui om i s-a dat o măsură de credință, aceasta este credința lui ca să creadă, dar darul credinței este ceva diferit; acesta este un dar al credinței. Sunt unii oameni care au acest dar al credinței iar când merg să primească ceva de la Dumnezeu, primesc răspuns: „vindecare, miracole, profeție”; și unele din aceste daruri lucrează deja în viața noastră, și alții recunosc aceasta în noi, deși, noi nu reușim să le recunoaștem în noi. Noi vom intra în unele dintre ele, pe măsură ce mergem mai departe.

„Căci după cum trupul este unul și are multe mădulare, și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos.”

Astfel, Hristos este exprimat într-un Trup cu mai multe mădulare.

„Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie Iudei, fie Greci; fie robi, fie slobozi; și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.

Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup?

Dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup?

Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?

Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El.”

Ați înțeles? Voi spuneți: „Eu vreau să fiu aceasta.” Nu! El te-a așezat în Trup așa cum a vrut El.

„Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?

Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.

Ochiul nu poate zice mânii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi”.

Ba mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt de neapărată trebuință.

Și părțile trupului care par vrednice de mai puțină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că, părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe,

pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste;

pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.

Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.

Voi sunteți Trupul lui Hristos, și fiecare, în parte, mădularele Lui.”

Ce ne spune Pavel aici? El ia trupurile noastre naturale și le compară cu Trupul lui Hristos, cu Trupul spiritual. El ne arată că Trupul lui Hristos are multe mădulare, că există diferite lucrări, o diversitate de lucrări, fiecare funcționând diferit, dar tu nu te poți descurca fără nici unul. Și de fapt, Dumnezeu dă mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste. Și dacă ție ți-ar lipsi un mădular, dintr-o dată ți-ai da seama cât de multă nevoie ai de el.

Vreau să spun că, poate tu te gândești: „Suntem atât de mulți aici în seara aceasta.” Probabil suntem o sută cincizeci sau două sute, dar fratele Emanuel nu este aici. Câți ați observat că fratele Emanuel nu este aici? Există un mădular care lipsește, iar noi observăm aceasta. Câți sunteți încurajați când auziți „Amin-ul” puternic al fratelui Emanuel? Amin. Vedeți? Când lipsește un mădular, dintr-o dată spui: „Fratele Emanuel nu este aici.” Fiecare dintre noi avem ceva cu care să contribuim.

Poate cineva spune: „Oh, suntem atât de mulți, încât nu se va observa că sunt plecat.” Dar cineva va observa că ești plecat. De fapt, dacă am pleca jumătate dintre noi, cât de descurajați ar fi cealaltă jumătate? Ați veni la adunare și ați fi dezamăgiți. „Unde sunt ceilalți? De ce nu sunt aici?” Așadar, nici nu vă dați seama că uneori, chiar prezența noastră face diferența, creând o atmosferă care aduce atmosfera potrivită, poate nu pentru mine, ci pentru cineva de lângă mine. Prezența mea poate schimba totul.

Nu există mădulare suplimentare; nu există că doar venim și noi aici; nu există locuri libere, ci fiecare contribuie. Când ne imaginăm doar că contribuim, vom veni aici și vom spera că se va întâmpla ceva. Dar nu de aceea ești aici, ci tu ești aici pentru a face să se întâmple ceva, ești aici pentru a zidi Trupul; ești aici pentru a fi o încheietură care ajută. Tu nu ești aici pentru a vedea dacă se va întâmpla ceva, ci ești aici pentru a face să se întâmple ceva. Aceasta este ceea ce ne spune Scriptura.

„Sper să se întâmple ceva în seara aceasta. Sper că cineva, că toți ceilalți vor trage.” Nu funcționează așa.

După ce am citit 1Corinteni 12, și am văzut cum funcționează fiecare mădular în parte, m-am gândit la trupul nostru, cum am fost făcuți, că am fost făcuți o făptură atât de minunată, că suntem o imagine, un tip al Trupului lui Hristos, un Trup cu multe mădulare în care nu toți fac același lucru; nu toți au același rol; nu toți au aceeași lucrare de făcut, dar toți avem un rol de jucat.

Am stat și m-am gândit în mintea mea care ar fi părțile trupului pe care le considerăm mai frumoase, mai importante; și m-am gândit la degetul meu mic de la picior. Noi nu prea îi dăm prea multă importanță pentru că este doar un mic mădular care există în trup. Dar dacă ești într-o activitate, lucrezi sau faci un sport și faci un pas greșit, sau trebuie să mergi repede pe drum și te oprești brusc, dacă nu ai acel deget care să te ajute să te oprești, ai putea cădea. Poate nu-l folosești la fiecare pas, și poate că nu este cel mai important mădular, dar sunt momente când ai nevoie de el și te bucuri că este acolo. Uneori nici nu observi rolul pe care-l are până când se întâmplă ceva.

Acest lucru este adevărat și cu fiecare dintre noi. Uneori nici nu observăm rolul pe care-l are fiecare dintre noi pentru că, pur și simplu, totul se întâmplă de la sine.

Mă gândesc la piele. Nimeni nu este entuziasmat de piele, dar este unul dintre cele mai mari organe din trup, care este alcătuit dintr-o tonă de celule compactate, îmbinate împreună, pentru a forma o barieră impenetrabilă pentru apă, care protejează tot trupul. Este o protecție și împotriva substanțelor chimice, împotriva abraziunii, protejează capilarele și vasele de sânge, menține umiditatea trupului ca să nu vă deshidratați instantaneu. Deci, pielea face ceva foarte important, dar nu ne gândim niciodată la ea, doar dacă o tăiem, și atunci trebuie să fim atenți la infecții. Pielea ne protejează împotriva infecțiilor. Astfel, dintr-o dată fiecare parte a pielii este importantă; nu poate avea o parte importantă și alta nu, pentru că, dacă nu-și face partea, toți vaporii de apă părăsesc trupul și infecțiile intră. Acest lucru poate trece neobservat, poate să nu facă ceva foarte important, poate să nu fie partea care apasă pe trăgaci; poate să nu fie partea care vorbește Cuvântul sau partea care  vede, dar este o parte din trup care, dacă nu ar fi acolo, ar fi o problemă și s-ar putea întâmpla ceva rău.

Știți, pentru că am trăit într-o societate bazată pe mândrie, uneori putem spune: „Acesta are un rol important în această lucrare; acesta are o parte importantă, iar acesta nu are o parte importantă.” De aceea, noi trebuie să scăpăm de această gândire. Spuneți-mi, care mădular nu este important în Trupul lui Hristos? Spuneți-mi, care mădular predestinat de Dumnezeu și rânduit să fie aici, nu este necesar sau nu este la fel de important ca un alt mădular pe care-l avem în Trup?

Noi trebuie să ne limpezim gândurile minții cu privire la aceste lucruri care ne fac să venim aici, să ne așezăm pe locul nostru și să nu facem nimic gândindu-ne: „Eu nu am nici o chemare; nu am nici o slujbă; nimeni nu mi-a cerut să fac ceva.”

Ascultați, Dumnezeu ți-a cerut să faci ceva înainte de întemeierea lumii, și El te-a plasat aici cu un motiv. „Ce trebuie să fac?” Nu știu. Doar fă ceea ce vine din interior.

Vreau să vă mai spun ceva. Mă gândesc la sprâncene. Unora le pasă foarte mult de sprâncene, așa că le smulg și fac tot felul de chestii ciudate cu ele, dar sprâncenele fac parte din trupul nostru. Sunt oameni care chiar pun accent mare pe sprâncene și fac din ele o chestie de frumusețe, dar eu am stat și m-am uitat la ele, și am zis: „Da, văd că sunt importante.”

Când transpiri sau plouă și apa curge pe frunte, sau ai o activitate intensă, alergi și transpiri, dacă nu ar fi sprâncenele, transpirația sau apa ar curge în ochi, vederea s-ar încețoșa și ai putea cădea și te-ai răni. Deci, sprâncenele sunt importante. Unii spun: „Da, chiar și sprâncenele sunt importante.” Astfel, m-am uitat și am aflat că sunt o parte din mădularele despre care credem că sunt nesemnificative dar au o importanță mult mai mare decât ne-am imaginat vreodată. Aceasta m-a uimit.

Să luăm, de exemplu trei oameni care nu au sprâncene. Cui îi pasă de aceasta? Sprâncenele nu sunt importante. Vreau să spun că, dacă vrei ca transpirația să nu-ți curgă în ochi și să nu ai vederea încețoșată ca să nu te lovești de un copac când alergi, sprâncenele sunt totuși foarte importante.

Am crezut că nu au nici o valoare, dar când vine vorba despre comunicarea noastră nonverbală, sprâncenele noastre au un rol foarte important. Eu nu am văzut aceasta până când m-am uitat mai atent.

Uneori întâlnești pe cineva despre care spui că este mai expresiv decât ceilalți, care are mai multă aptitudine de mișcare a sprâncenelor; și acea persoană este super expresivă pentru felul în care își mișcă sprâncenele. În toată viața pe care am trăit-o până acum, nu mi-am dat seama că această parte participă cel mai mult la exprimare împreună cu cuvintele, pentru a înțelege corect comunicarea. Vreau să spun că, foarte mult din comunicare vine din expresia facială. Aș spune că, în comunicare, gura este cea mai importantă, dar dintr-o dată înțeleg că, dacă nu ai sprâncene, pot fi tot felul de neînțelegeri și greșeli, pentru că totul merge împreună; pentru că trupul este modelat și împletit astfel încât, fiecare parte este necesară și lucrează împreună.

Până ieri și astăzi, când nu m-am uitat la aceasta, nu mi-am dat seama niciodată că sprâncenele sunt necesare în comunicare.

Vreau să iau această mică lecție neînsemnată și s-o aduc acasă. S-ar putea ca tu să stai acolo și să crezi că ceea ce faci trece neobservat. „Nu știu să am vreo chemare. Eu vin la biserică și îmi fac partea.” S-ar putea să nu-i dai valoare, dar nu realizezi câtă valoare are faptul că tu ești acolo. Biserica nu înseamnă să ai o slujbă, ci biserica este douăzeci și patru de ore din șapte zile; biserica nu este clădirea, ci biserica este Trupul lui Hristos; noi suntem biserica; noi suntem conectați împreună și depindem unii de alții; noi avem grijă unii de alții; ne încurajăm unii pe alții, ne protejăm unii pe alții. Toată viața noastră spirituală se bazează pe legătura pe care o avem unii cu alții, și aceasta nu este numai miercurea și duminica; nu este doar în timpul predicării, ci noi suntem legați în mod absolut unul de celălalt, suntem conectați unul cu celălalt și depindem unul de celălalt, așa că trebuie să înțelegem corect întreaga noțiune.

„Aceasta este o parte importantă și aceasta nu este o parte importantă.” Eu nu am realizat până acum că sprâncenele sunt o parte importantă, dar acum știu aceasta.

S-ar putea să nu realizăm că simplul fapt de a avea grijă unul de celălalt, este cea mai importantă parte dintre toate. Lucrurile simple, lucrurile care se întâmplă tot timpul, trec neobservate, cum ar fi, de exemplu, atunci când comunici cu cineva și-i vezi sprâncenele mișcându-se. Niciodată în viață tu nu ai observat că, de fapt, sprâncenele au fost partea care ți-a vorbit.

În acest Trup există părți care fac ca Trupul lui Hristos să se potrivească, dar s-ar putea să nu punem nici măcar degetul pe acestea, și totuși funcționează împreună. Așadar, noi trebuie să trecem peste noțiunea: „Aceasta este o parte din trup mai importantă și aceasta nu este o parte importantă..” Lăsați ca toate acestea să dispară, să meargă departe, și spuneți: „Doamne, ajută-mă să-mi văd rolul și să-mi ocup locul.”

Voi spuneți: „Ce vrei să fac, frate Chad?” Vreau să spun că, mai mult decât orice, doresc ca noi toți să ne predăm Planului lui Dumnezeu, și să fim angajați și conectați; să fim uniți și să ne slujim unul pe celălalt, în orice fel în care trebuie să slujim; și să ne iubim unii pe alții. Nu doar aici, ci în Mireasa din întreaga lume.

Într-o adunare locală, fiecare dintre noi are un loc de ocupat, dar vreau ca această adunare să ocupe o parte din Trupul universal al lui Hristos; vreau să fim o încheietură care  ajută; vreau să fim un mădular care dăruiește potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste, indiferent dacă se numește important sau neimportant. Pentru mine totul este important, nu contează dacă sunt numit mare sau mic, eu vreau doar să-mi fac partea.

1Corinteni 12. 28-31:

„Și Dumnezeu a rânduit în biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învățători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, și vorbirii în felurite limbi.

Oare toți sunt apostoli? Toți sunt proroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni?

Toți au darul tămăduirilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc?

Umblați dar după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale nespus mai bună.”

Care este calea, „nespus mai bună”? Calea nespus mai bună este în capitolul 13, care este calea dragostei.

Vreau să mă opresc aici pentru că Pavel a adăugat încă două daruri în Trup. În versetul 28, el a adăugat, darul ajutorărilor și darul cârmuirilor, așa că vreau să le adaug pe lista noastră.

• ajutorarea,

• cârmuirea.

Ajutorare, înseamnă să ajuți, să sprijini, și Dumnezeu a pus acest dar în Trup. El a pus în Trup darul ajutorărilor și darul cârmuirilor. Cuvântul „cârmuire”, înseamnă a conduce, și vine de la, „comandant de navă, cel care conduce o navă.” Așadar, cârmuitorii trebuie să „conducă sau să direcționeze spre”. Dumnezeu a plasat aceste daruri în Trup. Sper că înțelegerea noastră se poate extinde dincolo de tradițiile noastre, ca să putem spune: „Știi ce? Dumnezeu are felurite daruri, felurite slujbe și felurite lucrări.”

Dumnezeu a plasat în Trupul Său darul ajutorărilor, pe cei ce au darul de a ajuta și de a sprijini; și pe cei ce au darul cârmuirii, care se vor ocupa de ceva și vor cârmui, vor dirija, vor conduce ceva.

În mesajul, Hristos este taina lui Dumnezeu descoperită, fratele Branham spune:

„Să nu vă faceți niciodată vreun clan printre voi…sau să vorbiți să vă faceți o clică. Noi suntem una. Eu nu pot să spun: „Mână stângă, sunt supărat pe tine și te voi da afară pentru că nu ești mână dreaptă.” Ea este mâna mea strângă și vreau ca ea să stea acolo; chiar și extremitatea degetului meu mic vreau să rămână acolo. Fiecare părticică din trupul meu vreau să rămână chiar acolo. Și Dumnezeu vrea ca noi, ca Trup de credincioși să stăm exact unul cu altul, chiar unul cu celălalt.

Voi aveți înregistrări despre aceasta, aveți benzi cu ceea ce credem, aveți benzi cu disciplina în biserică, cum să ne comportăm în biserica lui Dumnezeu, cum trebuie să venim aici împreună și să stăm împreună în locurile cerești. Nu stați acasă! Dacă Dumnezeu este în inima voastră, abia așteptați să se deschidă ușile ca să puteți intra aici pentru a avea părtășie cu frații voștri. Dacă nu simțiți în felul acesta, vă spun că este timpul să mergeți să vă rugați.”

Dumnezeu dorește ca noi să rămânem unul cu celălalt legați ca un Trup.

În mesajul, Trei feluri de credincioși, fratele Branham spune:

„Iosif, un alt credincios, nu a putut să schimbe ceea ce era. El era un profet. Dumnezeu l-a făcut un profet.”

Iosif nu a încercat să fie profet; fratele Branham nu a încercat să fie profet, ci ei s-au născut profeți. Ei nu au aspirat să devină profeți, nu au încercat să fie profeți, și vă spun că acest lucru este adevărat cu orice slujbă. Dacă sunteți în slujba încincită, voi nu încercați să fiți predicatori, pentru că este o slujbă aleasă de Dumnezeu pentru voi; El a ales să fiți aceasta.

Nu încercați să fiți nimic, ci fiți doar ceea ce Dumnezeu a hotărât să fiți, și toate acestea vor ieși la suprafață.

Să revenim la citat:

„El era un profet. Dumnezeu l-a făcut un profet. El nu a vrut să fie diferit de frații săi, dar el era diferit, pentru că Dumnezeu l-a făcut ceea ce era, și nimeni nu putea să-i ia locul.

Nimeni nu poate lua locul vostru indiferent cât de mic este. Tu spui: „Eu sunt doar o casnică.” Nimeni nu poate să-ți ia locul. În marea Sa Gospodărie, Dumnezeu a hotărât așa, astfel încât, Trupul lui Hristos să fie în ordine; așa că nu există nimeni care să-ți poată lua locul. Cum aș putea să iau locul lui Billy Graham, sau careva dintre noi, predicatorii, dar nu o putem face. Și amintiți-vă, nici Billy nu poate lua locul meu. Vedeți? Noi toți avem un loc. Unii dintre noi sunt evangheliști; alții sunt profeți; alții sunt învățători; alții sunt păstori sau orice suntem; niște casnice, niște mecanici, fermieri sau orice ai fi, Dumnezeu te-a pus în locul tău.”

Dacă Dumnezeu te-a pus pe tine în locul tău și pe mine în locul meu, nu cred că trebuie să ne neglijăm locul; nu cred că trebuie să-l disprețuim vreodată în funcție de cât de mult a fost apreciat sau cât de mult a fost neluat în seamă; după cât de mult este recunoscut sau nu este recunoscut. Dacă Dumnezeu ne-a pus în locul nostru, nu trebuie să neglijăm acel loc, ci trebuie să ne dăruim cu toată inima.

Să mergem la Romani 12.3-10:

„Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință, pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.

Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă,

tot așa, și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.

Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei, să-l întrebuințeze după măsura credinței lui.

Cine este chemat la o slujbă, să se țină de slujba lui. Cine învață pe alții, să se țină de învățătură.

Cine îmbărbătează pe alții, să se țină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuiește, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.

Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, și lipiți-vă tare de bine.

Iubiți-vă unii pe alții cu o dragoste frățească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.”

Acum aș vrea să adaug pe lista noastră câteva lucruri pe care le-a spus Pavel aici, în Romani 12. Aici, el a adăugat aceste poziții în Trup:

• slujirea.

Când privim la cuvântul „slujire”, ne gândim că înseamnă „a sluji”, dar nu este neapărat așa. Cuvântul „slujire”, înseamnă „a sluji sau a servi”, și provine din cuvântul grecesc „diacon”.  Diaconul este „chelnerul de la mese sau ospătarul”, adică, cei care servesc Trupul. Așadar, cuvântul slujire, nu înseamnă neapărat slujire de la amvon, ci înseamnă a sluji unul altuia. Și suntem atât de mulți care facem aceasta.

Apoi, Pavel a adăugat,

• îmbărbătarea sau cei care încurajează.

Cuvântul „îmbărbătare”, este interesant și înseamnă „a consola, a încuraja, a întări.” Apoi a adăugat, darul dărniciei.

• dărnicia.
• cel care cârmuiește.

 Deci, există cârmuire. Cuvântul „cârmuire”, înseamnă „a pune în ordine ca un supraveghetor. Apoi a adăugat,

• milostenia.

Aceasta a spus Pavel. Am privit la cuvântul „milostenie.” Noi toți avem milă, avem milă unii pentru alții, dar cuvântul „milostenie”, înseamnă „a-i ajuta pe cei năpăstuiți”, iar apostolul Pavel a numit aceste daruri ale Trupului. Sper că puteți vedea că există mai mult decât ne-a făcut să gândim învățătura noastră tradițională. Dar Dumnezeu zidește un Trup și El a pus în Trup mădulare care fac multe lucrări. De aceea, spun: Doamne, eu vreau să împlinesc partea pe care mi-ai dat-o Tu s-o împlinesc. Vreau să fiu aici pentru a face ceea ce m-ai chemat Tu să fac.

În mesajul, Capodopera identificată a lui Isus Hristos, profetul spune:

„El are un scop în viața ta; în fiecare individ, așa că, nimeni altcineva de pe fața Pământului nu-ți poate lua locul. Dumnezeu are ceva pentru tine; ai fost făcut pentru aceasta, pentru acest scop. Dumnezeu este Suveran în lucrările Lui, iar noi suntem diferiți unul de celălalt.

Noi observăm aceasta în viața animală, noi aflăm că în viața animală, Dumnezeu le-a făcut pe unele animale de povară, cum este calul care muncește toată ziua; vaca este de sacrificiu, în timp ce tigrul și leul cutreieră pădurea și nu lucrează nimic. El a făcut animale mari ca elefantul, și tot El a făcut animale mici ca șoricelul. Cine poate să-I spună lui Dumnezeu ce și cum să facă? Vedeți? El lucrează în felul Lui.

El a făcut munții, deșerturile, mările și câmpiile; El a făcut tot felul de copaci; unii de esență tare și alții de esență moale; și tot El i-a făcut pe oameni diferiți dându-ne fiecăruia din noi  un loc diferit.

Palmierul nu poate fi niciodată Castan, și Castanul nu poate fi niciodată Palmier. Nimeni nu poate lua locul tău și nici tu nu ar trebui să încerci să iei locul altuia, pentru că ești unic înaintea lui Dumnezeu și El are un scop cu tine. El te-a făcut așa. De ce? Pentru că El este Suveran. El are un motiv pentru aceasta.”

Fratele Branham a fost făcut într-un anumit fel, el avea anumite particularități, avea anumite părți distincte ale personalității sale, dar Dumnezeu l-a făcut așa. El a spus: „Sunt un melancolic.” Dumnezeu l-a făcut așa. Sunt atât de multe lucruri și despre noi, dar Dumnezeu ne-a făcut așa, pentru că El este Suveran.

Profetul a spus: „Dar aflăm că toți suntem păziți de Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați-vă la corpurile cerești. Biblia spune că chiar și stelele diferă unele de altele; există Sirius și altele diferite: Marte și Jupiter; ele toate sunt diferite unele de altele.

Soarele diferă de Lună, iar Luna diferă de Stele.

Apoi, există îngeri diferiți. Acolo sunt serafimi, heruvimi, îngeri și îngeri mari în grad, iar în viitoarea Lume nouă, împărații Pământului își vor aduce slava și onoarea în Oraș. Noi vom fi întotdeauna așa.”

Vreau să înțelegeți că este vorba despre Cerurile noi și despre noul Pământ, unde noi vom fi întotdeauna diferiți. Nu vom ajunge niciodată într-un punct în care dintr-o dată, vom fi la fel.

„Noi vom fi întotdeauna așa, pentru că El este un Dumnezeu al diversității, așa că, El îl face pe unul într-un fel și pe altul în alt fel, dar noi trebuie să-L slujim în felul în care ne-a făcut Dumnezeu să-L slujim; să fim bucuroși și să rămânem în spatele Cuvântului Său.”

Cum ar trebui să-I slujesc? În felul în care El m-a făcut, în scopul pe care El îl are pentru mine, și în locul în care m-a așezat El în Trup, conform hotărârii pe care a avut-o înainte de întemeierea lumii. Așa trebuie să-I slujesc eu lui Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!

Aș vrea să fiți atenți la acest citat din mesajul, Cea mai mare bătălie care s-a dat vreodată, unde profetul spune:

„M-am gândit la ordinea oștirii cerești, nici unul din ei nu este în afara locului său. Fiecare își păstrează timpul său perfect, marea oștire a lui Dumnezeu. M-am gândit la soldați. Cum ar fi dacă Luna ar ieși afară din ordine? Atunci, Pământul ar fi acoperit din nou cu apă în doar câteva minute. Pământul ar fi exact ca atunci când Dumnezeu a decis să-l folosească ca să ne aibă pe noi aici, pe el.

Pământul era fără formă, gol, în întuneric și apele erau peste toată fața Pământului. Dacă Luna s-ar mișca vreodată din locul ei, s-ar întâmpla din nou același lucru. Când Luna se mișcă puțin față de Pământ, apar mareele, iar când merge în jos, urmează refluxul. Aceasta este marea oștire a lui Dumnezeu.

Când m-am gândit la aceasta ca fiind marea oștire a lui Dumnezeu de Acolo…Noi am plecat să ne culcăm; apoi am început să mă gândesc că nici una din acestea nu iese din locul ei, toate stau la locul lor. Dacă este vreo mișcare pe undeva printre ele, este pentru o cauză,  și aceasta va afecta Pământul. Acum noi vedem doar rezultatele acesteia, pentru că unele dintre ele se mișcă în alte puncte. Aceasta este cu efect, afectează toate lucrurile.

Atunci m-am gândit: dacă marea oștire cerească trebuie să-și păstreze locul în acest fel, ca să țină totul în ordine, ce spunem despre dezordinea oștirii pământești? Când una iese din ordine, aruncă toate lucrurile în afara ordinii. Tot Programul lui Dumnezeu este tulburat când un mădular iese în afara ordinii. Noi ar trebui să ne străduim continuu să păstrăm ordinea Duhului.

Aș dori ca Dumnezeu să facă în dimineața aceasta, să aducem acest serviciu la o vindecare adevărată…”

Ascultați, fiți foarte atenți. El vorbește despre toți cei care rămân în poziția lor.

„Aș dori ca Dumnezeu să facă în dimineața aceasta, să aducem acest serviciu la o vindecare adevărată, astfel încât să putem ține această parte…Grupul care ne-am adunat în această dimineață, sub acest acoperiș, într-o asemenea armonie, încât Duhul Sfânt să poată plasa fiecare mădular al Trupului care este aici, în această dimineață, într-o asemenea armonie, încât să aibă loc o vindecare spontană a sufletului și a trupului; doar dacă ne vom păstra pozițiile.”

Oh, Doamne! Când am citit aceasta, m-a uimit ce a spus. „Aș dori să aduc aceasta într-un serviciu de vindecare…” Despre ce vorbește? El vorbește despre oștirea cerească, cum toate se potrivesc la locul lor și nimic nu iese din ordine. Dacă vreuna se mișcă, are efect asupra Pământului; dacă Luna s-ar mișca din locul ei, Pământul ar fi acoperit cu apă, ceea ce înseamnă că Luna trebuie să rămână în poziția dată de Dumnezeu, și să se miște doar conform cu hotărârea Lui.

Apoi, el spune ce se întâmplă cu oștirea pământească dacă iese din ordine, și adaugă: „Vreau să aducem aceasta într-un serviciu de vindecare, astfel încât, fiecare dintre noi care este în dimineața aceasta sub acest acoperiș, va intra în armonie, va intra în poziție…”

Să citim din nou așa cum spune el:

„…Duhul Sfânt să poată plasa fiecare mădular al Trupului care este în dimineața aceasta aici, în această dimineață, într-o asemenea armonie, încât să aibă loc o vindecare spontană a sufletului și a trupului; dacă ne vom păstra pozițiile.”

Există putere în ceea ce El ne-a chemat să fim; există putere în a rămâne acolo unde El ne-a chemat să rămânem; există putere în a ceda Duhului Său predându-ne Lui, spălându-ne și îndepărtând totul de la noi și lăsând ca Duhul să vină și să facă tot ce dorește în viața noastră; să mă modeleze pentru orice m-a plasat aici, pentru orice dorește El. Eu vreau doar să mă predau Lui, pentru că vreau să aduc  unitate și armonie în acest loc. Eu nu vreau să fiu un mădular care nu este în ordine, nu vreau să iau locul altuia, nu vreau să am o idee greșită despre motivul pentru care El m-a făcut așa, ci vreau să intrăm în armonie și unitate, astfel încât să aibă loc o vindecare spontană a sufletului și a trupului, dacă ne vom menține poziția.

Este atât de simplu, totuși atât de adânc, de profund!

Știți, când este vorba despre ființele umane, este incredibil de greu, din cauză că avem atâtea îndoieli cu privire la noi, din cauză că avem atât de multă mândrie, prejudecăți și jocuri pentru poziții. De aceea va fi nevoie de o moarte reală față de sine; de aceea trebuie să scăpăm de această mândrie urâtă, și atunci vom dori să evaluăm lucrurile corect și să ne schimbăm poziția.

„Am nevoie de acest loc; el nu ar trebui să ocupe acel loc, ci eu ar trebui să fiu acolo. Ei ar trebui să facă aceea; ar putea face aceasta mai bine…” Noi trebuie să ne oprim cu toate aceste prostii, să venim în armonie și să spunem: Dumnezeule, poziționează-ne pe fiecare la locul nostru! Așază-ne Doamne, și lucrează în noi! Ajută-mă să-l susțin pe cel care aleargă cu mingea; ajută-mă să-l iubesc pe acela pe care-l folosești, iar pe mine ajută-mă să stau pe locul meu. Vreau ca el să rămână în locul lui și să ne mișcăm împreună într-o asemenea armonie și unitate, încât să vină o vindecare spontană a sufletului și a trupului, dacă ne vom menține poziția.

Atât de mult plâns și rugăciune, atât de multă cerere pentru vindecare și eliberare, și iată că fratele Branham ne aduce aici și ne spune că, dacă ajungem în poziția noastră, atunci aducem atmosfera potrivită și ne mișcăm în armonie în poziția noastră, iar El va aduce acea vindecare și eliberare pe care le dorim. El va aduce atmosfera potrivită, va aduce Cuvântul corect și va schimba totul, dacă putem să ne predăm fiecare, dacă putem uita ideile noastre, dacă putem renunța la gândirea noastră, să renunțăm la: „Acesta este greșit; acela este corect.”

Renunțați la totul și spuneți lui Dumnezeu: Corectează, Doamne, tot ce este greșit, și ajută-mă să mă țin ferm de locul meu, pentru că nu vreau să fiu cel care iese din armonie și aduce perturbare. Ajută-mă să mă predau mai mult, să uit totul și să fiu conectat pe deplin, complet dăruit Miresei lui Isus Hristos.

Noi nu vom ajunge în acea armonie oprindu-ne la jumătatea drumului; stau aici câteva servicii, apoi voi pleca pentru câteva servicii; sunt conectat, apoi nu mai sunt conectat; nu sunt sigur dacă mă potrivesc.

Ascultați, noi avem nevoie de Dumnezeu ca să ne arate unde trebuie să fim și să rămânem acolo. Să fim întotdeauna conectați, să fim pe deplin angajați și să-I cerem lui Dumnezeu să ne folosească pentru gloria Sa; altfel,  am putea împiedeca lucrarea lui Dumnezeu pentru cineva.

Doamne, eu vreau să fiu conectat pe deplin, predat deplin, total dăruit, astfel încât să faci orice vrei pentru mine. Nici măcar nu trebuie să fie observat, nici măcar nu trebuie să aibă o denumire, ci doar fă-o, Doamne!

Să mergem la 1Petru 4.7-11:

„Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar, și vegheați în vederea rugăciunii.”

Credeți că suntem aici? Credeți că trăim în versetul 7? Eu cred că suntem aici.

„Mai pe sus de toate, să aveți o dragoste fierbinte…” Aceasta este dragostea Agape; este dragostea desăvârșită.

„…unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.

Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire.” Aceasta înseamnă: „Aveți grijă unii de alții”, fără să cârtești, și în secret, în inima ta, să nu ai dorința de a avea grijă unul de celălalt.

„Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.

Dacă vorbește cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava și puterea în vecii vecilor. Amin!”

Să ne străduim să păstrăm legătura dragostei, unitatea credinței, și să ne iubim. Știți, Biblia spune: „Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât a dat…” Aceasta este o expresie a dragostei lui Dumnezeu. Dumnezeu a iubit atât de mult, încât a dat. Dacă iubim, haideți să ne dăruim unii altora.

Voi spuneți: „Ce ar trebui să fac mai mult?” Doar fiți conectați, slujiți în Trupul lui Hristos, acolo unde v-a plasat El, apoi lăsați-L să curgă, orice s-ar întâmpla în mod natural, orice ar veni.

Poate ați fi surprinși să aflați cât de mult contează o strângere de mână; un, „Te iubesc!” „Ce mai faci?” sau „Dumnezeu să te binecuvânteze!” Noi credem că trebuie să fie lucrări mărețe, lucrări cu etichete sau titluri, dar adevărul este că  lucrurile simple, comune, au un impact absolut asupra vieții noastre.

Știți, lucrurile care ne încurajează uneori, într-o miercuri sau duminică, nu sunt neapărat lucruri pe care le-am auzit de la amvon, ci a fost dragostea pe care ne-am arătat-o unii altora, când am venit sau am plecat din acest loc; atmosfera pe care am creat-o în jurul nostru, ne-a scos din firesc, din lume, și ne-a adus la un alt nivel și să ieșim de aici vindecați în interior datorită atmosferei pe care am creat-o. Aceasta este ceva la care contribuim toți.

Haideți să fim conectați, să fim preocupați, să slujim și să ne dăruim unul celuilalt. Știți de ce? Pentru că vreau o astfel de atmosferă, încât să vină o vindecare spontană a sufletului și a trupului. Aceasta este ceea ce îmi doresc din toată inima: eliberare de lucrurile cu care ne luptăm de ani de zile, și vindecarea problemelor familiilor celor dragi care sunt pierduți. Și dacă aceasta poate veni pentru că noi suntem în unitate și armonie și fiecare din noi își ocupă poziția lui, atunci vă spun: haideți să ne ocupăm poziția noastră și să ne străduim să păstrăm legătura păcii și unitatea dragostei; haideți să muncim cu adevărat pentru aceasta, deoarece are în spate o forță puternică. Să ne rugăm.

Dragă, Tată ceresc, Îți mulțumim, Doamne, pentru Cuvântul Tău. Doamne, suntem atât de recunoscători pentru că ai trimis un Glas în această zi, care să înlăture atâta neînțelegere, și anii de învățătură greșită, și să ne aducă înapoi în Lumina Evangheliei Tale glorioase.

Dumnezeule, Te rog să mă ajuți să rămân în poziția mea. Doamne, vreau să mă predau Ție, să mă încredințez Ție, și să-Ți încredințez acest Trup. Ajută-ne să venim în acea unitate și armonie pe care le vrei Tu; ajută-ne să avem dragoste unii pentru alții și să avem grijă unii de alții. Doamne, Te rog să începi să lucrezi cu fiecare și să ne ajuți să ne ocupăm poziția pe măsură ce ne predăm Ție.

Ajută-ne ca mădular local să fim parte a Trupului Tău universal; ajută-ne să fim o încheietură care ajută; ajută-ne să dăm dragoste, daruri, să dăm tot ce avem în folosul Miresei Tale. Te iubim, și Te rugăm să ne binecuvântezi. Condu-ne și călăuzește-ne Tu, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. AMIN.