LUMINĂ ÎN ÎNTUNERIC

Să citim împreună din Deuteronom 4.9-13:

„Numai, ia seama asupra ta, și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii, și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi, și copiilor copiilor tăi.

Adu-ți aminte de ziua când te-ai înfățișat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să învețe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ, și să învețe și pe copiii lor să le păzească.”

Voi v-ați apropiat și ați stătut la picioarele muntelui. Muntele era aprins, și flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori și întuneric gros…”

Vreau să evidențiez această afirmație: „…Era întuneric, nori și întuneric gros.”

„…Și Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi ați auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-ați văzut nici un chip, ci ați auzit doar un glas.

El Și-a vestit Legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziți, cele zece porunci, și le-a scris pe două table de piatră.”

Subiectul din dimineața aceasta este: Lumină în întuneric.

Ați auzit ce le-a spus Moise copiilor lui Israel, când au ajuns la sfârșitul călătoriei lor prin pustie. El a recapitulat multe din lucrurile prin care au trecut în călătoria lor, iar aici le-a amintit ziua când au stat la Muntele Sinai. Vreau să citesc din nou versetul 11: „Voi v-ați apropiat și ați stătut la picioarele muntelui. Muntele era aprins, și flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori și întuneric gros.” Vreau să evidențiez aceasta, așa că vom merge la Exod 20.18-21:

„Tot poporul auzea tunetele și sunetul trâmbiței, și vedea flăcările muntelui, care fumega. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare.

Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim.”

Moise a zis poporului: „Nu vă spăimântați, căci Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.”

Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de întunericul gros în care era Dumnezeu.” (traducere din engleză).

Aceasta este partea pe care vreau s-o subliniez.

Când ei au văzut muntele fumegând, și au auzit tunetele și sunetul trâmbiței, când au văzut întunericul gros, au fugit. Ei au fugit de întunericul gros, au fugit de priveliștea pe care au văzut-o, de tunetele care se auzeau, ei au început să tremure, au stat departe și l-au rugat pe Moise să meargă el, pentru că ei nu au putut să meargă. În versetul 21 citim: „Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de întunericul gros unde era Dumnezeu.”

Ei au văzut o priveliște care i-a îngrozit, ceva ce nu puteau suporta fizic. Ei trebuiau să urce pe munte, dar când Dumnezeu a coborât pe munte în felul acesta, a fost o priveliște atât de înfricoșătoare, încât ei au fugit de Dumnezeu. Chiar și Moise a spus: „Sunt îngrozit și tremur.” Ei au fugit departe, dar Moise s-a apropiat de întunericul gros unde era chiar Dumnezeu, adică chiar de lucrul de care s-a temut poporul. Dumnezeu era chiar în mijlocul acelei scene înfricoșătoare, Dumnezeu era chiar în mijlocul acelui semn înfricoșător, Dumnezeu era în acel întuneric gros.

Deci, ce a fost în acel întuneric gros? Lumina! Pe Cine a întâlnit Moise când a intrat în întunericul gros? El L-a întâlnit pe Dumnezeu. Dumnezeu era acolo. Și ce i-a dat Dumnezeu? Dumnezeu i-a dat Cuvântul Său, Lumina Sa. Lumina era în mijlocul întunericului gros. Tot poporul s-a speriat de întuneric, dar Moise s-a apropiat de întunericul gros, unde era Dumnezeu.

Voi puteți vedea că sunt o mulțime de sperietori și lucruri care îi țin pe oameni departe de Adevăr, de descoperirea lui Dumnezeu. Eu vă spun că Dumnezeu este în întunericul gros.

În continuare aș vrea să parcurg câteva citate și Scripturi, pentru că așa cum am spus, vreau să vorbesc despre, „Lumină în întuneric.”

În 1Împărați 8.10-12, când Solomon a dedicat Templul pe care l-a construit, citim:

„În clipa când au ieșit preoții din Locul Sfânt, norul a umplut casa Domnului.

Preoții n-au putut să rămână acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.

Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric gros.”

Deci, Dumnezeu a zis că vrea să locuiască în întuneric gros. Unde era El pe Muntele Sinai? În întunericul gros. Unde era El în Templu? În întunericul gros.

Vreau să vă spun că unele lucruri arată întunecate și înfricoșătoare, dar de multe ori acolo este Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!

Când începem să privim Biblia și s-o aplicăm în viață, începem să înțelegem că nu este nimic nou sub soare, și că Biblia explică totul. Atunci Biblia devine o Carte vie pentru noi, și multe din lucrurile de care ne temeam înainte, devin descoperiri pentru noi, și moduri în care vedem viața.

În Exod 14.19-20, citim despre călătoria Exodului. După ce au părăsit Egiptul și au ajuns în pustiu, erau în fața Mării Roșii, iar armata lui Faraon venea după ei.

„Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Și-a schimbat locul, și a mers înapoia lor, și Stâlpul de Nor care mergea înaintea lor, și-a schimbat locul, și a stat înapoia lor.

El S-a așezat între tabăra Egiptenilor și tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Și toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.”

Ce a fost aceasta? Era Stâlpul de Foc, era manifestarea lui Dumnezeu în ziua aceea. Așadar, Dumnezeu stătea între armata lui Faraon și copiii lui Israel. Stâlpul de Foc S-a mutat acolo, Îngerul Legământului, Domnul Isus Hristos a stat acolo pentru a-i despărți pe cei doi; pentru Egipteni era întuneric, dar pentru ceilalți era Lumină. Depinde cine ești și ce ai văzut.

Așadar, pentru unii, Însăși manifestarea Cuvântului era întuneric, în timp ce pentru alții era Lumină; pentru unii era înfricoșător și îi ținea la distanță, în timp ce la alții, le dădea Lumina prin care trebuiau să meargă în timp ce treceau Marea Roșie. Astfel, puteți vedea cum Se ascunde Dumnezeu în întuneric gros, așa cum a spus și Solomon, „Dumnezeu a spus că va locui în întuneric gros.”

Ei s-au uitat și au văzut nori negri mânioși care au ținut carele lui Faraon pe loc, dar pentru copiii lui Israel era Lumină strălucitoare pentru a-i trece prin Mare.

Noi trăim într-o zi în care Stâlpul de Foc S-a întors înapoi și Cuvântul vine în manifestare deplină, dar pentru mulți este întuneric. În funcție de locul în care ești, din perspectiva ta și în ce tabără te afli, pentru unii este întuneric, este o taină, este de neînțeles și de neconceput, dar pentru noi este Lumina după care mergem. Aceasta aduce despărțirea dintre cele două tabere; ceea ce i-a despărțit, este ceea ce au văzut. Unii au văzut întunericul care i-a ținut pe loc, iar alții au văzut Lumina și au mers înainte.

Deci, ceea ce a adus despărțirea, a fost manifestarea Cuvântului. Laudă lui Dumnezeu!

Ioan 1.1. Noi știm aceasta foarte bine, dar îmi place să citesc această Scriptură. Ioan 1.1-5:

„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.

El era la început cu Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

În El era Viața, și Viața era Lumina oamenilor.

Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.”

Așa a fost în fiecare epocă. Când Cuvântul vine în manifestare, este o Lumină. În Cuvânt este Viață, și Viața este Lumina oamenilor ca să meargă prin întuneric. Și această Lumină strălucește mereu în întunericul acestui pământ.

Lumina strălucește în întuneric, și întunericul nu a înțeles-o, dar unii au înțeles-o. Laudă lui Dumnezeu!

Când a venit Hristos, când Cuvântul a fost făcut trup, El a fost Lumina lumii. El a spus: „Eu sunt Lumina lumii.”, dar mulți din cei care L-au văzut, nu au văzut Lumina; când L-au văzut, ei au văzut întuneric, au văzut o ființă umană aplecată, de treizeci de ani, care arăta de parcă avea cincizeci de ani, cu reputație de naștere nelegitimă și care venea dintr-un loc numit Nazaret. Deci, tot ce au văzut ei, a fost întuneric, întuneric, întuneric.

Unde era Dumnezeu? El era în mijlocul întunericului. El Se ascundea în întunericul unei figuri umane. El nu a venit așa cum ne-am aștepta noi, nu a venit ca o lumină strălucitoare, ci a venit ca o ființă umană la exterior. Și așa cum a spus fratele Branham, probabil că El nu a fost mare, puternic și înalt, ci a venit ca o ființă umană umilă;  a venit în forma unei ființe umane umile. Nașterea Lui a fost îndoielnică, mai mult întuneric; în orașul unde locuia nu era dorit, mai mult întuneric; liderii religioși L-au respins, mai mult întuneric, și mai mult întuneric, și mai mult întuneric, până când oamenilor le era frică să se apropie de întunericul gros care-L înconjura. Dar ceea ce era întuneric pentru ei, era Lumina Vieții.

Mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că au fost unii care au dorit să se apropie, pentru că ceea ce pentru unii era întuneric, pentru ei era Lumină. Laudă lui Dumnezeu!

În  Matei 4.12-17, citim:

„Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.

A părăsit Nazaretul, și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ținutul lui Zabulon și Neftali,

ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:

„Țara lui Zabulon, și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor…”

Aceasta este Țara Neamurilor. Priviți la sincronizarea noastră, timpul nostru: „Când Isus a auzit că Ioan fusese aruncat în închisoare...” Slujba lui Ioan s-a terminat, și a intrat în scenă Isus. Și unde era El? În ținutul Neamurilor.

 Să citim mai departe:

„…Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare Lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit Lumina.”

De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, și să zică: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.”

Vedeți ziua voastră? Amin! Vedeți ziua voastră, Hristos este venit acum în scenă, și „…ținutul Neamurilor care zăcea în întuneric, a văzut o mare Lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit Lumina.”

Fratele Branham a spus că la sfârșitul Epocii Laodicea, „…este o întunecime completă, o apostazie totală a bisericii.” Dar unde apare Lumina? Lumina a răsărit în umbra morții. Aleluia! Dumnezeu este atât de bun!

Iov 38.4-11:

„Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.

Cine i-a hotărât măsurile, știi? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?

Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului?

Atunci când stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie, și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

Cine a închis marea cu porți, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?

Când i-am făcut haina din nori și scutece din întuneric gros;

când i-am pus hotar, și când i-am pus zăvoare și porți;

când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mândria valurilor tale?”                                                                                                

Ceea ce vreau să evidențiez aici, este versetul 9: „…când i-am făcut haine din nori și scutece din întuneric gros.”

În Geneza 1, vedem că pământul era învăluit în întuneric, și aceasta este ceea ce îi spune Dumnezeu lui Iov: „Eu am făcut din nori haina lui și l-am înfășurat într-un nor, i-am făcut scutece din întuneric gros.” Deci, pământul era învelit într-un întuneric gros. Să citim Geneza 1.1-2:

„La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.

Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor.”

Aici, pământul era în starea în care i l-a descris Dumnezeu lui Iov: „Pământul era fără formă și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor.” Peste tot pământul era un întuneric gros; era înfășurat într-o bandă de înfășat, (scutece), de întuneric gros. Laudă lui Dumnezeu, pentru că în mesajul, Pecetea a patra, fratele Branham ne-a spus că în acel întuneric era Ceva:

„Nu cu mult timp în urmă am discutat cu o persoană care încerca să vorbească cu mine, și spunea: „Nu ți-e rușine să spui că Dumnezeu a creat cerurile și pământul în trei zile…sau în șase zile?” „Aceasta este ceea ce spune Biblia,” am spus eu. „Păi, noi avem dovezi și putem dovedi că lumea este veche de milioane de ani.” „Aceea nu are nimic de-a face cu aceasta,” am spus eu.

 „În Geneza 1.1, El a spus: „La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul.” Punct! Aceasta este tot. Vezi? Acum, pământul era fără formă și gol.” Și am continuat: „Eu cred că fiecare sămânță zăcea chiar acolo, de la o altă civilizație sau ceva. Și de îndată ce apa s-a ridicat sus, lumina a lovit-o, iar pomii și fiecare lucru au venit sus.”

Mă opresc aici pentru că nu vreau să citesc și restul citatului.

Deci, fratele Branham a spus că pământul era într-o formă de judecată. El i-a făcut o haină din nori, și este înfășurat într-o bandă de întuneric gros. Și fratele Branham spune:

„Dedesubt erau semințe și semințele acelea erau germinate cu viață înlăuntrul lor. Ce era în întunericul gros? Viața era acolo și aștepta Ceva, era în întunericul gros. Nu era ceea ce credeți, că, „aici nu este nimic bun.” Ba da, acolo era Ceva și în starea potrivită, din întunericul gros, va ieși la suprafață viața.”

Așadar, știm că Dumnezeu a început să creeze condițiile corecte, prin Cuvântul vorbit, și a despărțit întunericul de lumină, iar când a făcut aceasta, lumina a lovit sămânța, și sămânța a venit la viață, arătând că în întunericul gros exista viață; acolo zăcea viața adormită care aștepta timpul potrivit. Nu era mort, nu era înfricoșător, era o regenerare a vieții.”

În mesajul, Pecetea a patra, fratele Branham spune:

„Același lucru este cu ființa umană, este un model. Când a fost îndepărtată toată ceața și Adevărul a fost descoperit la acea Sămânță adevărată care zăcea acolo și care era germinată, iar Lumina Evangheliei poate s-o lovească printr-o dovedire adevărată a Cuvântului, aceasta va trăi, are Viață în Ea.”

Noi venim în această lume născuți în păcat, zămisliți în fărădelege și vorbind minciuni, înveliți în întuneric, dar unii au „…o Sămânță dintr-o Civilizație anterioară, sau așa ceva,” iar acea Sămânță are Viață în Ea. Și ce este în întunericul gros? În întunericul gros este un copil al lui Dumnezeu așteptând să fie exprimat; un atribut, o părticică din Dumnezeu, o bucată din Cuvânt. Și unde este Ea? Aceasta este înfășurată în întunericul gros al omenirii căzute, al unei ființe umane căzute, născută greșit, hibridă, venită în lume spunând minciuni, cu o minte înstrăinată și întunecată. Lucrurile lui Dumnezeu sunt complet umbrite de nor, înfășurate complet într-un întuneric gros, dar acolo jos, este un atribut al Vieții lui Dumnezeu, cu Viață în Ea. Laudă lui Dumnezeu!.

Știți, acest Mesaj al lui Dumnezeu a venit ca să ne dea o identificare adevărată. Acest Mesaj nu a venit să creeze o altă mișcare religioasă; un alt fondator cu un set de învățături nu are nimic a face cu Acesta. Acest Mesaj nu este un fondator cu un set de învățături, ci este o deschidere reală a descoperirii lui Dumnezeu Însuși, astfel încât să știi cine ești cu adevărat așa că nu te vei mai poticni niciodată.

Tu te-ai născut greșit, iar fratele Branham a spus că aceasta nu a fost din vina ta. S-a întâmplat în grădina Eden iar tu vii în lume ca un om înfășurat și căzut, dar laudă lui Dumnezeu, că a existat o Sămânță cu Viață în Ea care zăcea acolo. Și ce a fost acea Sămânță?

Ascultați prieteni, acea Sămânță nu ai fost tu ca și creatură hibridă, ci acea Sămânță este o parte din Dumnezeu Însuși. Deci, ce este? Este Cuvântul, și Cuvântul are Viață, iar Viața este Lumină. Așadar, ce este în mijlocul întunericului? Este o bucată mică de Lumină care zace acolo învăluită în întuneric. De aceea, pentru mine…

Eu nu mă bazez pe nimeni, pentru că toți venim învăluiți în întuneric, umbriți total, înstrăinați de lucrurile lui Dumnezeu. Astfel, pentru că cineva umblă înfășurat în întuneric gros, într-un nor gros de lume, iar tu poți vedea norul gros al stării căzute peste tot în jurul lor, nu înseamnă că nu există Viață înăuntru, nu înseamnă că nu există nici o Sămânță acolo. Eu nu știu unde se află acea Sămânță, numai Dumnezeu știe unde este, dar când Dumnezeu, prin Cuvântul vorbit, începe să aducă condițiile potrivite, Sămânța va răsări la Viață.

Așadar, când cineva arată ca și cum acolo nu există nimic bun, amintiți-vă că ei au zis: „Poate ieși ceva bun din Nazaret? Se zvonește că mama Lui a avut o aventură cu un soldat și El este produsul adulterului ei. Poate ieși ceva bun din aceasta?”

Da, poate ieși, pentru că din acel întuneric iese Dumnezeu. Orice este bun, iese din întuneric gros. Da, se poate.

Fratele Branham a vorbit despre Ioan 4, unde citim despre povestea femeii de la fântână. În mesajul, Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci, fratele Branham spune:

„Acea femeie știa despre Scripturi mai mult decât știau preoții. Ea știa despre El mai mult decât știu mulți predicatori de astăzi. Așa este! Da, domnule. Da, ea L-a cunoscut. De ce? Eu cred că acea Sămânță a Vieții Veșnice era înăuntrul femeii. Și când Lumina a strălucit peste Ea, Sămânța a recunoscut-o imediat.”

Să mergem la Ioan 4, și să privim la aceasta repede. Voi atinge doar un punct sau două acum.

Isus a început un dialog cu femeia din Ioan 4. Ea era samariteană, iar El, se presupunea că era evreu. El a trebuit să treacă prin Samaria pentru că era condus de Tatăl și El căuta ceea ce era pierdut și trebuia salvat. Ea s-a pierdut, dar nu a fost întotdeauna pierdută. Voi știți că pentru a pierde ceva, trebui să-l deții mai întâi. Așadar, El caută și salvează ce este pierdut. Înseamnă că este ceva ce avea, atributele Lui Însuși, și acum eraîntr-o stare pierdută; iar El era acolo căutând acele bucăți din El Însuși, care s-au pierdut. Laudă lui Dumnezeu! Să citim din Ioan 4. 19-24:

„Doamne,” I-a zis femeia, „văd că ești Proroc.

Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta, și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

„Femeie,” i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la Iudei.

Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.

Dumnezeu este Duh, și cine I se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.”

De fapt, această femeie a pus o întrebare naturală: „Cum poți scoate apă dacă nu ai o găleată cu care să scoți?” El vorbea spiritual, dar ea se gândea natural. Apoi, El a abordat situația din viața ei: „Cinci bărbați ai avut, iar cel cu care ești acum, nu este bărbatul tău.” Aceasta era viața ei naturală, iar ea I-a zis: „Văd că ești Profet pentru că poți discerne viața mea.” Apoi, ea a întrebat: „Unde trebuie să mă închin? Noi ne închinăm pe muntele acesta iar voi ziceți că la Ierusalim trebuie să se închine oamenii.”  Ea privea spre un loc natural, dar El continua să-i răspundă spiritual.

El nu încerca să-i atingă intelectul, ci încerca să meargă mai adânc; nu încerca s-o convingă care era calea corectă de a aduce o jertfă sau care era locul potrivit, pentru că evreii spuneau așa, iar samaritenii spuneau altfel; sau că învățătura noastră este mai bună decât a voastră, ci El încerca să ajungă la suflet, acolo unde se afla acea Viață. El încerca să aducă puțină Lumină din Cuvânt pentru a atinge acea Sămânță. El îi vorbea spiritual, și i-a spus: „Dumnezeu este Duh și cine I se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” El spărgea tot naturalul ei, tot ce era normal se destrăma. Ea L-a întrebat: este Ierusalimul sau Samaria locul de închinare? Deci, era o dezbatere religioasă. Dar Isus a desființat pur și simplu toată înțelegerea ei și i-a spus: „Tatăl nu mai caută pe nimeni care să se închine în felul acesta, ci trecem la o altă dispensație. Așa că, Tatăl dorește închinători care I se închină în Duh și Adevăr, nu într-o locație fizică.”

Acea femeie era needucată și fără pregătire teologică, iar Isus nu a încercat să-i atingă mintea, El a încercat doar să-i aducă Lumina. Ascultați răspunsul ei:

„Știu că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos), când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

Ea a recunoscut că acum era diferit. Dacă ar fi stat acolo un fariseu, fariseul ar fi argumentat: „Ei bine, dar nu spune Legea… Moise ne-a spus… Solomon a stabilit… David a spus… Deci, nu poți să schimbi totul, pur și simplu.” Corect? „Noi rămânem cu Scripturile; rămânem cu Moise; cu ce a poruncit David, cu ceea ce a făcut Solomon, cu ce a fost făcut când am ieșit din Babilon. Dumnezeu a spus prin profeți, prin Zorobabel…”

Ei aveau o mulțime de Scripturi, dar Scripturile le vorbeau din punct de vedere istoric și le arătau ce s-a întâmplat; dar toate arătau spre un alt eveniment, spre o altă împlinire. Și acum, Isus trecea peste tehnicile manuscriselor, și a venit la o inimă adevărată, cu adevărata perioadă de tranziție, cu Adevărul real al Duhului. Ceea ce căuta acum Dumnezeu, era o femeie care nu se lăsa prinsă de manualele de religie, ci era capabilă să vadă că este Adevărul, și că singura Persoană care poate să dea astfel de răspunsuri, este Mesia. „Când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile.” Iar Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt El.”

Știți, El nu a făcut aceasta în altă parte. El Se învârtea în jur, iar ei Îi spuneau: „Spune-ne clar, Cine ești?” Dar El nu le-a răspuns niciodată, până când nu a găsit o Sămânță predestinată, deoarece El Se descoperă întotdeauna Seminței predestinate.

Și în timp ce vorbea cu ea, au venit ucenicii Săi. Să citim această Scriptură: „Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie…”, pentru că tot ce au putut vedea ei, era întuneric gros. Ei s-au mirat că El vorbea cu acea femeie: „Este evident că este o samariteană, că a venit aici la ora greșită a zilei, arătând că nu era o femeie curată, că nu avea o reputație bună și stau amândoi singuri acolo. Noi ne-am dus și ne-am întors, și El vorbește cu această femeie.”

Ei s-au mirat că El vorbea cu acea femeie pentru că tot ce vedeau era un întuneric gros, dar lui Isus nu I-a păsat de întunericul acela și nu S-a temut să Se apropie de întunericul gros. Sper că nici noi nu ne temem să ne apropiem de cei care sunt înfășurați în întuneric gros.

Isus știa Cine era El, așa că nu S-a temut să Se apropie de acea femeie. Sper că și noi suntem suficient de siguri cine suntem, astfel încât să nu ne speriem de întunericul gros din exteriorul oamenilor, pentru că noi căutăm Sămânța, noi căutăm Lumina, căutăm acea parte din Dumnezeu ascunsă în întuneric gros.

Fratele Branham a spus despre acea femeie că: „O Sămânță de Viață Veșnică a fost pusă în acea femeie.” Dar ea a recunoscut că era înfășurată în întuneric gros.

Sunteți de acord cu mine că ea nu arăta bine? Că nu arăta ca un loc al Vieții, nu arăta că acolo jos, exista Viață? Amin. Dar Isus a fost condus la acea femeie pentru a-i vorbi Cuvântul, să aprindă Lumina și să atingă Sămânța din ea ca s-o aducă la Viață. Corect? Este uimitor ce s-a întâmplat după aceea.

Vreau să mergem la o altă Scriptură, la 2Corinteni 11, pentru că vreau s-o compar cu conducătorii religioși ai zilei.

2Corinteni 11.13-15:

„Oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători care se prefac în apostoli ai lui Hristos.

Și nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.

Nu este mare lucru dar, dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor.”

Aceasta este o afirmație uimitoare. Când vine vorba despre Satan, vedem că Satan se poate preface într-un înger de lumină, deci, Satan nu este întuneric gros, el arată bine. De multe ori, Sămânța adevărată a lui Dumnezeu este cea care arată ca un întuneric gros.

Cum arăta femeia care a spălat picioarele lui Isus în comparație cu Simon, fariseul? Simon fariseul, era religios, era curat pe dinafară, avea totul pentru el, ținea discursuri mari, lăudăroase, pe la colțuri, s-a așezat pe cel mai înalt scaun, de fiecare dată când arunca banii în visterie, trâmbița. Dar a venit și acea femeie săracă, și ea a pus doar doi bănuți, iar Isus a spus că ea a dat mai mult.

Și acum vine o femeie prinsă în adulter cu un bărbat, blocată în acel fel de viață oribil, dar ea recunoaște că Isus Hristos este în mijlocul lor, nedorit, nesărutat și neîngrijit. Ea aleargă și cumpără cutia de alabastru, apoi vine, o sparge și unge picioarele lui Isus. Și în timp ce ea face aceasta, tu stai și o privești cu ochi firești, și o vezi în întuneric gros, în timp ce Simon este lumină. Dar el s-a transformat într-un înger de lumină, pentru că în el nu exista Viață. Dacă ar fi existat Viață în el, ar fi primit Lumina, care era Isus Hristos. Dar acolo era o femeie în întuneric, cu o viață întunecată, totul despre ea era întunecat, dar ea a putut vedea Lumina. Astfel, ceea ce pentru unul a fost un nor negru, pentru celălalt era un Stâlp de Foc.

Pentru unul era confuzie, pentru religioși era confuzie: „Cum ar putea fi El? Nu se potrivește cu ceea ce credem că ar trebui să fie. Scriptura spune despre Betleem, și El ar trebui să fie un Puternic Eliberator și…” Pentru ei, era confuzie, dar pentru ea, avea sens perfect: „Acesta nu este altul decât Isus Hristos. Acesta este Mesia!” Astfel, ea a alergat acolo, dovedind că în întunericul acela gros, era Lumină, era o Sămânță de Viață.

Să mergem la Matei 23.27:

„Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurăție.”

Aceasta este ceea ce produce religia. De fiecare dată, religia va produce un mormânt alb, religia nu va produce Viață. Cuvântul aduce Viață. Religia aduce forme și ritualuri religioase care nu aduc Viață, dar Cuvântul aduce Viață. Lumina orei aduce Sămânța orei la Viață.

Astfel, fariseii și cărturarii fățarnici, nu erau învăluiți în întuneric în exterior, dar întunericul era în interiorul lor.

Femeia de la fântână și femeia adulteră care a spălat picioarele lui Isus, în exterior erau în întuneric, dar în interiorul lor aveau o Sămânță de Viață.

Așadar, Dumnezeu știe cum să Se ascundă în întuneric.

Este uimitor că după ziua Cincizecimii, când ucenicii au alergat în stradă făcând minuni, mărturisind și predicând Evanghelia, Petru și Ioan au trecut pe lângă Poarta Frumoasă, și au vindecat un om care era olog. Apoi, au fost luați și întrebați despre aceasta, și toți au spus: „Oamenii aceștia sunt neștiutori și neînvățați.”  Vreau să spun că sunt mai mult decât sigur că erau complet năuciți de ceea ce vedeau și auzeau: „Noi am studiat toată viața, și priviți ce se întâmplă! Uitați-vă ce fac. Ceva este greșit! Uitați-vă la ei!”

Dacă îi privești, este întuneric, dar acolo este Viața care ieșea din întuneric, iar ei nu o puteau înțelege. Lor le era frică de El, se temeau să se apropie de El, dar cei care nu se temeau de El, puteau veni direct în Hristos. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Locul de închinare pregătit de Dumnezeu, fratele Branham spune:

„Așa cum am spus zilele trecute, când Dumnezeu S-a mișcat și a pus soarele peste pământ, El cunoștea palmierii și tot ce era pus în acel pământ. Ei făceau parte din pământ la vremea aceea. La fel erați și voi.

Și când L-a înviat pe Fiul lui Dumnezeu în dimineața de Paști, El a trimis Duhul Sfânt pentru a învia și Sămânța Vieții Veșnice pe care a cunoscut-o dinainte de întemeierea lumii, care va fi aici.”

Dumnezeu știa că Ea va fi aici, și a trimis Duhul Sfânt să învie Sămânța aceea la Viață. În 2Corinteni 4.6, citim:

„Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze Lumina din întuneric,” ne-a luminat inimile…”

El a făcut ca Lumina să strălucească. De unde? Din întuneric. Mai întâi a fost întuneric, apoi a ieșit Lumina din întuneric. Inimile și mințile noastre au fost întunecate pentru lucrurile lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a făcut să strălucească Lumina  în locurile noastre întunecate.

Așadar, „Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze Lumina din întuneric,” ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.”

În mesajul, Super Semnul, din 29 noiembrie 1963, profetul spune:

„Soarele natural este acolo sus, S-U-N, și are control peste toată viața botanică. Când o sămânță zace acolo și este lovită de soare, vine la viață. Da, domnule.

Și Fiul lui Dumnezeu, S-O-N, controlează toată Viața Veșnică. Dacă tu ai în tine o Sămânță de Viață, frate, când acel Fiu al lui Dumnezeu lovește acolo și îți arată ce este El, aceasta vine la Viață. Nu există nimic s-o poată opri de la aceasta.”

Sunt o mulțime de lucruri în care vreau să intru. Noi înțelegem greșit o mulțime de noțiuni, pentru că noțiunile religioase, au un mod de a se agăța de noi, chiar dacă nu vrem aceasta, și vrem să scăpăm de ele.

Astfel, avem în noi înșine o astfel de noțiune despre cum trebuie să ne apropiem de Dumnezeu, și știți, trebuie să ne pocăim de acele lucruri, să mărturisim lucrurile greșite și să facem lucruri corecte, pentru că, pe măsură ce începem să facem lucruri bune, vom deveni curați și vom putea începe să ne apropiem de Dumnezeu, iar El ne va primi pentru că vede eforturile noastre, că încercăm să trăim pentru El, și bla, bla, bla, bla. Aceasta este vechea noastră rânduială religioasă denominațională care a eșuat. A eșuat iar, și iar, și iar, și iar, pentru că nu a fost Planul lui Dumnezeu.

Planul lui Dumnezeu a fost să aducă Lumina, iar când Lumina lovește Sămânța, Sămânța prinde Viață. Acesta este Planul lui Dumnezeu.

Vom merge în aceasta puțin mai mult ca să vedem cât de mult este Planul lui Dumnezeu, pentru că, atunci când începem să predicăm Evanghelia într-un fel greșit, când predicăm un mesaj al reformei, vom bloca oamenii în reformă. Ei vor rămâne blocați și nu vor merge niciodată mai departe cu Dumnezeu, pentru că vor încerca mereu să reformeze, să reformeze, și nu se vor putea apropia de Dumnezeu. „Dumnezeu îmi va onora eforturile, apoi îmi va da mai multe daruri, mă va binecuvânta și mă va pune în Împărăția Sa.” Dar nu așa funcționează. Tot ce vrea El din viața ta, a pus în Sămânță, apoi a semănat acea Sămânță în pământ, dar este învăluită în întuneric, există un nor peste ea, dar El știe cum să schimbe condițiile pământului tău prin Cuvântul vorbit al orei, astfel încât Lumina să atingă Sămânța din interior. Și dacă este o Sămânță germinată, o va aduce la Viață și acea Sămânță va produce ceea ce este deja în ea. Aleluia!

Pe tărâmurile religioase, am fost învățați să încercăm să fabricăm o viață înainte ca Lumina să atingă Sămânța, dar aceasta eșuează. De aceea formele religioase, în special cele care înclină mai mult în direcția aceasta, trebuie să vină cu morală, cu mai multe porunci, mai multă organizare și programe, pentru că ceea ce încercăm să facem, este să reformăm oamenii. Dacă aș putea spune așa, noi încercăm să înflorim un tufiș de trandafiri, atunci când lumina nu a lovit niciodată sămânța. Sper că are sens.

Să citim mai departe din Super Semnul:

„…când acel Soare lovește acolo și îți arată că este El, aceasta vine la Viață. Nu există nici o altă cale de a o opri de la aceasta.”

Când Lumina adevărată, nu lumina care a strălucit în altă zi, ci Lumina hotărâtă pentru această zi, Cuvântul manifestat pentru această zi, Cuvântul descoperit al orei care este Lumina orei…Lumina orei este o anumită Lumină, pentru o anumită condiție, pentru a se potrivi cu o anumită Sămânță și Sămânța acestui ceas va prinde Viață numai prin Lumina acestui ceas. Și când Lumina acestui ceas atinge Sămânța orei, nu o poți opri să vină la Viață. Așadar, oamenii nu au nevoie de religia noastră, ci au nevoie de Cuvânt; ei nu au nevoie de ordine religioase, de instruire religioasă, ci au nevoie de adevărata descoperire a Cuvântului, și adevărata descoperire a Cuvântului, va face lucrarea.

Când un fariseu venea la Dumnezeu, el mergea la școală, primea ordine religioase, învăța toate ritualurile religioase și adăuga mult rău la ceea ce a cerut Dumnezeu. Ei au adăugat anumite lucruri la îmbrăcămintea lor, au adăugat anumite ritualuri, spălări de oale și alte lucruri, toate acestea ca să se apropie de Dumnezeu.

Și iată că la fântână era o femeie care nu a învățat nimic, dar ea a intrat în contact cu Cuvântul viu, și Cuvântul viu a identificat-o, i-a arătat starea ei, i-a arătat locul de închinare adevărat și că El era Mesia. Imediat, ea și-a lăsat vasul cu apă, a alergat în oraș, și a spus: „Veniți să vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut vreodată. Nu cumva Acesta este Mesia?” Ea nu a mers la școală, nu a primit un ordin religios, iar Isus nu i-a spus niciodată: „Acum, asigură-te că faci aceasta, și nu uita să faci aceea. Înainte de a ieși afară să mărturisești, asigură-te că faci aceasta.”

Scopul Lui nu era să văruiască un mormânt, ci scopul Lui era să aducă Viață, iar Viața să răspândească și mai multă Viață, prin mărturia ei.

Ascultați. Când fariseul trecea prin ordinul său religios, făcea totul ca să apară într-un anumit fel în ochii celorlalți, așa că religia fariseilor era egoistă.

 Noi spunem: „De ce le place oamenilor să fie blocați în astfel de sisteme religioase rigide?” Pentru că arată bine, și ei scot ceva din aceasta.

Ascultați, cineva spune: „Îmi plac regulile de structură și ordinea. Natura mea se potrivește foarte bine și aș putea înflori într-un sistem legalist,  dar cineva cu o natură diferită de a mea, nu poate înflori niciodată în acest sistem restrictiv, nu are acea natură în el. În sistemul acela, eu aș fi întotdeauna băiatul bun, iar el ar fi întotdeauna băiatul rău. Și pentru că eu aș înflori  ținând ordinea și structura rigidă, s-ar putea să nu-mi placă, însă o pot face, dar ei nu o pot face niciodată Eu văd că ei eșuează, dar eu reușesc, așa că, eu sunt salvat și am Duhul Sfânt, iar ei, nu.” Astfel, toată siguranța lor este în acest sistem, dar este complet greșit.

Laudă lui Dumnezeu!

Sper că diavolul va fi călcat în picioare astăzi, și expus. Sper că vălul este dat jos și înțelegem că nu aceasta este ceea ce caută Dumnezeu.

El nu a vrut ca acea femeie să treacă printr-o școală cu anumite reguli și lucruri de felul acesta, ci ea a venit la Viață, apoi a alergat în cetate iar mărturia ei nu a arătat spre ea, ci mărturia ei era: „Este El! Priviți la El! El este Mesia! Cu siguranță, El este Mesia!” Iar oamenii nu s-au oprit niciodată la ea ca să-i laude transformarea glorioasă. Nu! Ei au trecut pe lângă ea, și au mers la aceeași Sursă, și au primit Lumina Însăși. Laudă lui Dumnezeu!

Aceasta înseamnă că ea putea continua să trăiască în adulter? Nu! Înseamnă că putea continua…”? Nu! Viața din interiorul Seminței va produce propria Viață. Dacă a avut acea experiență că El era Cel adevărat, ea și-a schimbat felul de vorbire, și-a schimbat locurile unde mergea, și-a schimbat anturajul; totul s-a schimbat prin procesul normal de a rămâne în Lumină, pentru că Lumina aduce la suprafață Viața din Sămânță, și ea aduce propriile ei roade. Nu roadele unui sistem, ci roadele autentice ale lui Hristos.

Ascultați, vă voi spune ceva. Mărturia acelei femei, nu a făcut-o să arate bine, pentru că a dezvăluit toate lucrurile rele pe care le-a făcut.

„Acesta este Mesia?” „Da. El mi-a rupt toate ideile religioase până când am simțit că nu știu nimic despre Biblie.” Aceasta nu te face să arăți bine.

„Nu este Acesta Mesia? Nu este Acesta Adevărul? Nu este Acesta adevăratul Hristos în zilele noastre?”

„Oh, El este atât de…Mi-a demolat religia, mi-a demolat tradițiile până acolo că nu mai știu despre ce este această Biblie. Nu mai știu nimic. Am crezut că știu, dar acum, nu mai știu.” Este Acesta Mesia? Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Comuniune, care este ultima lui predică înainte de a muri, fratele Branham spune:

„…ca aici în Carte, și locul despre care am vorbit, cele două Cărți fiind una, Cartea Vieții. Prima Carte a vieții a venit când v-ați născut, aceasta a fost nașterea voastră naturală. Vedeți? Dar la un moment dat, acolo înapoi, a fost un grăunte de Viață, așa cum le-am explicat la câteva din surorile tinere, în după amiaza aceasta, acasă. Vedeți? Acolo este un mic bulgăre de Viață, care zace acolo, și despre care te întrebi: „De unde a venit? Ce sunt acele lucruri ciudate??”

Ascultați. Tu nu ai primit acea Sămânța cândva, ci Ea a fost mereu în tine. Fratele Branham a explicat aceasta: „De unde a venit? Ce sunt acele lucruri ciudate?” Spuneam aceasta vorbind despre mine însumi, ca și cum aș spune: „Ei bine, William Branham de acum patruzeci de ani, nu este la fel cu William Branham din seara aceasta. Dacă cineva de atunci ar spune: „William Branham a fost un pungaș de rând.” De ce? Pentru că era învăluit în întuneric, înfășurat în umanitate. „William Branham a fost un pungaș de rând.” Vedeți? Pentru că am fost născut din Charlie și Ella Branham. În natura lor, am fost un păcătos, am venit în lume ca un mincinos și toate obiceiurile lumii locuiau în mine, dar jos înlăuntrul meu era prezentă o altă Natură predestinată…”

Acea natură nu a venit mai târziu, ci era acolo, ea a fost întotdeauna în tine, este o parte din tine.

„…dar jos înlăuntrul meu, era prezentă o altă Natură predestinată; era acolo înăuntru prin Dumnezeu. În același trup. Vedeți? Acolo înăuntru sunt două naturi.

Ei bine, eu m-am îngrijit numai de una. Pe măsură ce am crescut, am gângurit ca un bebeluș: „Ta-ta. Ta-ta.” Știți, primul lucru, am devenit un mincinos, am devenit orice este un păcătos pentru că am fost crescut în felul acela, dar acolo jos, tot timpul a fost o fărâmă mică de Viață.”

Când era un pungaș de rând, un păcătos, când și-a luat arma și s-a dus să-i ucidă pe băieții care l-au bătut, era întuneric, dar în întuneric zăcea o Sămânță a lui Dumnezeu, care este Viață, care este Lumină.

Sunt atât de bucuros că am înțeles că m-am născut într-o stare căzută. Pământul meu, era la fel de mult sub judecată ca Pământul din Geneza 1.2. Această bucată de pământ se afla în aceeași condiție de judecată în care era Pământul; am fost întunecat, mintea mea era întunecată, eram îndepărtat de Dumnezeu, fără nici o înțelegere despre Dumnezeu; eram înfășurat într-un întuneric gros de carne hibridă, dar înăuntrul meu, era o Sămânță dintr-o Civilizație anterioară, pusă în acel pământ și tot ce avea nevoie, era să vină în contact cu condițiile potrivite, cu Soarele. Și Soarele, în poziția potrivită, a trezit Viața din acea Sămânță.

Eu nu am putut să mă salvez singur, nu am putut să mă fac să cresc, să mă curăț, dar Viața din Sămânță mă face ceea ce mi-am dorit întotdeauna să fiu. Nu este nici măcar voia mea, ci este voia Lui predestinată. Nici măcar nu contează cât de mult ne dorim: „Oh, vreau să fiu un fiu al lui Dumnezeu! Oh, vreau să-L slujesc pe Dumnezeu!” Poți să-L dorești cât vrei, căci dorința ta nu o va produce niciodată, ci Viața din interior o va produce.

Când Duhul Sfânt vine la acea Sămânță și o însuflețește la Viață sub Lumina Cuvântului lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu hrănește acea Sămânță și o aduce la întregul ei potențial ca să producă Viața pe care voi nu o puteți produce niciodată prin puterea propriei voastre voințe.

De aceea găsesc în mine o mare rezistență la duhurile de critică. Duhurile de critică îi critică pe toți ceilalți și le găsesc tot timpul vină, și în cele din urmă, unii oameni cred că acesta este un dar. Dar nu este unul din darurile Duhului Sfânt, pentru că văd că duhul de critică folosește mereu ridiculizarea și defăimarea. Astfel, criticul care stă acasă devine expert în critică. Vedeți, chiar dacă criticul nu se înalță pe sine, stă automat într-o poziție mai înaltă; chiar dacă nu spune nimic despre el însuși, faptul că critică, îl pune într-o poziție mai înaltă decât cei pe care-i critică, pentru că îți găsește greșeli ție.

Odată, eram bun la aceasta, dar acum urăsc lucrul acesta, pentru că este răutate, este rău. Parcă, dacă critic pe cineva pot să-l fac să producă o viață mai bună, când lucrul de care are nevoie, este să fie hrănit sub Lumină, nu criticat. Ei au nevoie să fie hrăniți în Lumina Cuvântului, au nevoie de mai mult Cuvânt, mai mult din Lumina Soarelui; o condiție mai bună, aduce mai multe roade. Ei nu au nevoie de critici, au nevoie de îngrijire sub Cuvânt.

Eu vă spun că de aceasta am nevoie, criticile nu mi-au făcut niciodată bine. Tot ce au făcut, a fost să mă descurajeze, să mă facă să mă îndoiesc de mine, m-a făcut să vreau să mă retrag, dar când cineva venea să mă hrănească din Cuvânt, mă iubea, mă încuraja și trăia o viață creștină înaintea mea, întotdeauna m-a inspirat să trăiesc o viață mai aproape de Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!

Sper că mă cunoașteți destul de bine pentru a ști că nu vreau să spun să ocoliți păcatul, să-l treceți cu vederea și să vă comportați ca și cum nu ar fi. Păcatul este păcat, dar multe din criticile pe care le aducem, arată doar imaturitate. Oamenii trebuie să crească, așa că este nevoie doar de puțină răbdare.

În Efeseni 4.17-18, citim:

„Iată dar ce vă spun, și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor,

având mintea întunecată, fiind străini de Viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor.”

Aici, Pavel spune: „Să nu mai trăiți ca înainte, ca păgânii.” Voi nu mai trebuie să trăiți așa. De ce? Pentru că El a descoperit Cuvântul.

Efeseni 5.8: „Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii.”

Odinioară, noi am fost întuneric, dar, slavă Domnului, acum suntem manifestați ca niște copii ai Luminii, pentru că în interiorul nostru a existat o Sămânță de Viață a Luminii.

Să revenim la mesajul, Comuniune:

„Ce a fost aceasta? Acolo era un alt William Branham. Vedeți? Un mic strop de Viață Veșnică acolo jos, din Genele lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu care a fost pus acolo. Fiecare dintre voi se poate gândi la lucruri similare. Vedeți? El lucra!”

Despre ce vorbea fratele Branham? El privea natura și întreba: „Ce s-a întâmplat cu micuța floare, iarna trecută? De unde a venit înapoi? Ce a adus-o înapoi?” El a pus aceste întrebări, și spunea că el i-ar spune acelei micuțe flori: „Păi, era înghețat și eu am făcut un foc aici, deasupra ta.” Apoi a spus că Sămânța aceea mică de Viață se agita. Când? Ea a fost întotdeauna cu El, o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, un mic strop de Viață Veșnică. Ea a fost întotdeauna acolo, și ceea ce avea nevoie, era să ajungă în starea potrivită prin Cuvântul vorbit, pentru a o aduce la Viață. Să citim mai departe:

„Apoi am privit la copaci și m-am gândit: „Frunză, te-am văzut cum ai căzut anul trecut, și acum ești din nou acolo? De unde ai venit? Cine te-a adus aici? Vedeți? Era Viața Veșnică ce lucra în trup.

Apoi, într-o zi când mergeam, acea Voce care mi-a vorbit: „Să nu fumezi niciodată, să nu bei și așa mai departe.” Și tinerii și toți au îmbătrânit… Vedeți? Acolo era Ceva care se mișca.

Deodată am privit în sus și am spus: „Eu nu sunt fiul lui Charles și Ella Branham. Acolo este Ceva care mă cheamă,” la fel ca micul meu vulturaș: „Eu nu sunt un pui de găină.” Acolo sus, este Ceva. O, mare IeHoVaH, oriunde ai fi Tu, deschide! Vreau să vin Acasă. În mine este Ceva care mă cheamă.

Apoi m-am născut din nou. Viața aceea mică zăcea acolo, Viața Apei a fost turnată peste ea, apoi a început să crească. Acum, viața veche a fost iertată, pusă în Marea Uitării lui Dumnezeu, ca să nu mai fie reamintită niciodată împotriva mea. Vedeți? Acum noi suntem îndreptățiți (ca și cum nu am fi păcătuit niciodată), și stăm în prezența lui Dumnezeu.”

Laudă lui Dumnezeu! Ce a adus această naștere? O înțelegere, o descoperire, o Lumină care lovește Sămânța.

În mesajul, Cisterne sparte, profetul spune:

„Este exact cum am vorbit aseară despre acel vultur mic care umbla prin curte cu găinile și nu a știut niciodată nimic altceva decât găinile; dar știa că era ceva cu el, că era diferit de găini. Apoi mama lui a venit să-l caute și a țipat de sus, era strigătul unui vultur. Vedeți? El trebuia să fie un vultur de la început, altfel nu ar fi recunoscut niciodată acea chemare.

Acolo trebuie să fie ceva germinat sau nu va produce niciodată Viață. Și dacă Sămânța, Cuvântul lui Dumnezeu este în tine, Duhul Sfânt este acum aici, pentru a germina aceasta și pentru a o aduce la realitate pentru tine.”

În tine trebuie să existe o Sămânță care are deja Viață în ea sau nu Îl vei auzi niciodată.

Când puii de găină au auzit țipătul vulturului, s-au împrăștiat, dar acel vultur mic, care era un vultur și în interior, când puii s-au speriat și au fugit, el a privit în sus și a spus: „Aceasta sună bine pentru mine.” De aceea, pentru atât de mulți oameni pe care îi cunoaștem și au auzit Mesajul, pentru ei Mesajul este întuneric, de aceea sunt confuzi și înfricoșați. „Stai departe de mine! Dumnezeu nu mai lucrează prin profeți, este o învățătură falsă, pentru că anulează trinitatea.”

Este tot felul de întuneric, întuneric gros. Dar dacă ai curajul să te apropii de întunericul acela gros, vei găsi Lumina care este în întuneric.

„Este confuzie, învățătură diferită, nu înțeleg aceasta. Eu am crescut toată viața…bunicii mei au fost oameni buni și nu au crezut așa…” Întuneric! Întuneric!

„Cum poate să aibă dreptate un om? Cum poate acel om să aibă autoritate și un profet, când Dumnezeu nu mai folosește profeți?” Întuneric! Întuneric! Întuneric! Toată lumea fuge de întuneric, dar Moise nu a fugit de întuneric, și când el a intrat în întuneric, a primit Cuvântul. Laudă lui Dumnezeu! Nu înseamnă că întunericul nu este înfricoșător, chiar Moise a spus: „Sunt îngrozit și tremur.”

Tu trebuie să mergi și să treci de atâtea noțiuni religioase, tradiții, învățături, prieteni, relații, păstori, membri ai familiei care te trag înapoi; nu este că nu-i înfricoșător, dar Moise știa că Acela era Dumnezeu, și s-a dus oricum. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Puterea lui Dumnezeu de transformare, profetul spune:

„O, printr-o Sămânță a Cuvântului Său. Și există un singur lucru care poate însufleți Cuvântul, și acesta este Duhul, pentru că Acesta este Dătătorul de Viață al Cuvântului.

Când Viața din Cuvânt întâlnește Viața din Duh, Aceasta produce ceea ce este Sămânța.”

Câți credeți că sunteți o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, predestinată să fie aici în timpul sfârșitului? Amin. Este numai prin harul lui Dumnezeu. Tu nu ai făcut nimic ca să se întâmple aceasta, nu ai făcut nimic de la tine, dar nu te poți abține să nu crezi. „Eu doar cred aceasta: cred că sunt o Sămânță Genă a lui Dumnezeu, un atribut al lui Dumnezeu, o parte din Dumnezeu, o parte a Cuvântului pe care El a hotărât-o să fie o expresie a Lui în timpul sfârșitului.

Dacă stai să te gândești, vezi că există tot felul de semințe care pot fi semănate; noi putem semăna tot felul de semințe de fructe și legume, și toate au anotimpul lor și momentul lor când produc roade. Astfel, când Dumnezeu a vrut un anumit fel de recoltă, un anumit soi de recoltă, a semănat o anumită Sămânță. El a semănat o anumită Sămânță în zilele lui Pavel; o anumită Sămânță în zilele lui Luther; o anumită Sămânță în ziua lui Wesley, dar noi nu am fost semănați în zilele acelea. Există o anumită perioadă de timp și o anumită Sămânță pentru un anume rod într-un anumit anotimp, iar Dumnezeu este Maestrul Grădinar.

Amintiți-vă că Dumnezeu a început Biblia cu o grădină iar la sfârșit, El Își aduce Mireasa înapoi în grădină. Totul este despre semănatul semințelor și aducerea unei recolte; totul este despre semințe și recoltă; semințe și roade. Toată Biblia este o Grădină. Ce este Mireasa? O grădină. Ea este o grădină închisă cu un izvor închis. Ea este o grădină pentru Soțul ei.

Așadar, Grădinarul a semănat Sămânță potrivită pentru timpul potrivit, și prin predestinare, a știut ce parte din El Însuși va apare în vasul tău, în acest anotimp hotărât. El știe că nu soarele de primăvară timpurie aduce Sămânța la coacere pentru că nu este timpul potrivit pentru aceasta, ci El va obține recolta ulterior. El știe că va fi nevoie de  toată puterea Soarelui pentru a aduce această Sămânță la Viață. De aceea, în această zi, a adus întreaga putere a Cuvântului prin descoperirea deplină a Cuvântului, pentru că în tine a existat o Sămânță care avea nevoie de întreaga putere a Soarelui pentru a fi restaurată, pentru a  aduce această Sămânță la Viață.

Ea zăcea aici, dar nu a putut fi adusă la Viață sub mesajul lui Luther, nu a putut să răsară la Viață sub Wesley, ci doar sub Lumina orei; sub această Lumină, acest Mesaj, acest Cuvânt.

El a spus: „Cuvintele pe care vi le spun Eu…” Astfel, Duhul acestui Cuvânt vine înăuntru, se cuplează cu Cuvântul care este în tine, și aduce Sămânța Cuvânt din tine la Viață, apoi produce orice este acel Cuvânt. De aceea, dacă suntem o Sămânță pentru această epocă, nu vom produce viața lui Luther, nu vom produce viața lui Wesley, nu vom produce viața Rusalistică, viața penticostală, ci vom produce Viața Miresei, pentru că este Sămânța Miresei.

Voi spuneți: „Frate Chad, voi produce Viața Miresei. Știi, fac mai multe eforturi, am mai multe reguli, acum știu mai multe…” Dar nu funcționează așa.

În mesajul, Puterea lui Dumnezeu de transformare, profetul spune:

„Totul era sub control ca să aducă rod după soiul lor. Acum, amintiți-vă: „…să aducă.” Când El a pus sămânța în pământ, sămânța poate să aducă rod numai cu puterea de viață din ea.”

Sper că veți înțelege aceasta; sper că aceasta va rupe religia: „…sămânța poate să aducă rod numai cu puterea de viață din ea, ca să se transforme dintr-o sămânță, într-o plantă sau orice era. Puterea Lui de transformare. Acum, Dumnezeu a pus sămânța acolo cu potențialul că va fi ceea ce a spus El că va fi. Cât timp aceasta va rămâne în categoria ei corectă, va fi exact ceea ce a spus Dumnezeu că va fi. Trebuie să fie așa, pentru că El a făcut-o așa. Și a făcut un canal, și orice lucru care stă în canalul lui, în Linia lui de Cuvânt, va trebui să aducă exact rodul pe care El a spus că-l va aduce. Nu se poate mișca de acolo pentru că este canalizată corect și exact.

Astfel, având încredere în propriul Său fiu, că aceasta va fi așa, Dumnezeu a spus: „Toate acestea sunt bune, așa că Mă voi odihni. Fiecare din acele semințe au în ele însele puterea de a se transforma în specia care vreau Eu să fie.”

Oh, nu lăsați aceasta în Geneza 1.2, ci aduceți-o acasă. Ridicați mâna și spuneți: „Prin credință, prin harul lui Dumnezeu, prin credință în acel har, cred că sunt o Sămânță Genă a lui Dumnezeu predestinată pentru această oră.”

Atunci, Dumnezeu a pus deja potențialul a ceea ce voia să fie în interiorul Genei din tine, nu în mintea ta, nu în voința ta, nu în puterea ta mentală, nu în puterea ta de a te ține. Acolo, în urmă, El a pus în Genă o porțiune din El Însuși, o porțiune din Cuvânt, care urmează să fie exprimată astăzi. Și cât timp rămânem în Canalul Cuvântului, stând în prezența Soarelui, pe măsură ce continuă să ni Se descopere, va aduce la suprafață tot potențialul din Sămânță. O, slavă lui Dumnezeu!

Aceasta îmi aduce atâta liniște, pentru că eu nu pot produce nimic prin propria mea putere. Astfel, dacă sunt lăsat să fiu Mireasă prin mine însumi, voi fi cel mai mare eșec de mireasă care a existat vreodată. Dar Dumnezeu nu mi-a lăsat mie aceasta, pentru că a știut că voi fi învăluit în întuneric, cu o minte înstrăinată de Dumnezeu, și învelit în carne hibridă. El a știut că voi fi în această stare, așa că, a semănat în interiorul meu o Sămânță și a pus biruința în Sămânță. El nu a pus-o în carne, nu a pus-o în minte, ci a pus-o în Sămânță.

Și Dumnezeu are o Lege, iar Legea lui Dumnezeu funcționează întotdeauna. Deci, când acea Sămânță care este deja germinată intră în contact cu Cuvântul viu, va răsări, va veni la Viață, și dacă rămâne în acel Canal, va scoate din ea toate roadele care sunt deja înăuntru. O, laudă lui Dumnezeu!

„Frate, Chad, spune-mi de ce nu pot birui? Ce trebuie să fac?” Doar să rămâi în acest Cuvânt și să-L lași pe Dumnezeu să spele orice formă de religie și fiecare idee omenească. Continuă să te hrănești cu Cuvântul și El va aduce Viață de la Sine. O va face.

Apoi, la un moment dat, vei privi înapoi, și vei spune: „Nu-mi amintesc când am biruit aceasta.” Pot mărturisi despre aceasta în viața mea. Dintr-o dată, Cuvântul a început să facă lucruri pe care eu nu am fost capabil să le fac niciodată prin propria mea voință.

Dacă rămânem în Cuvânt și ne hrănim cu Cuvântul, în timp ce El ne deschide Cuvântul, ne bucurăm de Cuvânt și rămânem în Cuvânt, tot timpul în prezența Cuvântului, dintr-o dată lucrurile încep să se schimbe, iar noi creștem. Dar creșterea este treptată, așa că nu poți vedea aceasta de la o zi la alta. Apoi, la un moment dat, privești în urmă, și spui: „Nu mă mai lupt cu aceasta. Dar când a plecat? Care a fost momentul? Ce a fost aceasta? Am avut o înțepătură în inimă, o senzație…”

Știți, uneori nu pot indica momentul când m-a lăsat, dar s-a dus. Unele lucruri au dispărut pur și simplu, dar nu pot spune cum. Unele lucruri rămase au plecat treptat, pierzându-și stăpânirea pas cu pas, puțin câte puțin; apoi te trezești cu mai multă biruință. „Am avut biruință toată ziua! Am avut biruință trei zile; de o săptămână am biruință. Doamne, nu am putut sta niciodată mai mult de o oră fără aceasta! Niciodată nu am putut opri ca acest gând să-mi treacă prin minte, dar acum a trecut o săptămână întreagă.”

Ce se întâmplă?  Dacă rămânem în acest Canal, dacă aceste Semințe rămân în Canalul potrivit, Legile lui Dumnezeu lucrează.

Ascultați, dacă această Sămânță va crește și va înflori numai sub Lumina epocii, dar eu o țin continuu departe de Lumina epocii, și-i dau tot timpul din lumina epocii lui Satan din a patra dimensiune, atunci voi opri creșterea Seminței și nu va mai putea aduce la suprafață potențialul din ea. Aceasta nu schimbă soiul plantei, nu schimbă că ești fiul lui Dumnezeu, nu schimbă potențialul dinăuntru, dar cât timp stai în afara Canalului corect, nu poți produce Viața.

Deci, ne hrănim cu divertismentele lumii, cu lucrurile din lume, avem relații greșite, conversații greșite și nu rămânem în atmosfera potrivită, în Canalul potrivit, apoi ne întrebăm de ce ne străduim, și totuși nu biruim?

„Voi încerca mai mult.” Dar chiar dacă încercăm mai mult, nu va funcționa. Puteți mărturisi că ați încercat tot mai mult, dar nu a funcționat? Laudă lui Dumnezeu! Mă bucur că nu sunt singurul, pentru că și eu m-am străduit din ce în ce mai mult, și mai mult, dar cu cât am încercat mai mult, cu atât am căzut mai rău.

Deci, când ieșim din Canal, se va opri creșterea, se va opri producerea potențialului, totuși aceasta nu va schimba soiul plantei; de aceea când v-ați descurajat și ați alunecat înapoi, nu ați schimbat niciodată că sunteți un fiu al lui Dumnezeu. Este posibil să nu fi produs nici un rod, poate și frunzele tale s-au ofilit și au căzut, dar în rădăcină încă erai fiul lui Dumnezeu. Tu nu ai putut schimba aceasta pentru că nu tu ai început-o, nu tu ai decis, nu tu te-ai ales, ci ai fost predestinat în mintea lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii.

Poate ești ofilit și uscat, poate frunzele au căzut și fructe nu sunt, poate scoarța începe să se desprindă, dar aceasta nu schimbă ceea ce ești. Tot ce trebuie să faci, este doar să intri în Apa proaspătă a Cuvântului și sub Lumina strălucitoare a Soarelui de august, vei descoperi că planta va reveni la Viață, va răsări; crengile se vor ridica și vor da muguri, frunze, flori, apoi fructe. Dar aceasta nu o vei face pe canalul greșit, tot încercând să faci mai bine și să vii iar înapoi. Tu nu o poți face, dar Sămânța din interior are potențialul de a fi tot ce a predestinat-o Dumnezeu să fie.

Deci, ce trebuie să fac? Să stau în Canalul potrivit. Dar nu folosește la nimic să stau în Canal, apoi să torn tot timpul apă murdară peste plata ta. Noi trebuie să rămânem curați.

Ascultați, noi avem de făcut alegeri, avem de luat decizii, iar de deciziile pe care le luăm, depinde sănătatea noastră spirituală. Noi nu vom continua să aruncăm apă murdară peste planta noastră și să așteptăm să prosperăm, ci  dacă rămânem sub Apa curată a Cuvântului și stăm sub Soare, vom continua să tragem potențialul. Și potențialul despre care nici măcar nu ai știut că este acolo, va începe să apară, dacă rămâi în atmosfera potrivită.

Este o provocare pentru noi toți pentru că suntem blocați în lumea aceasta, și trebuie să mergem la servici, avem asociații și sunt lucruri pe care trebuie să le facem; tot timpul suntem bombardați de tot felul de lucruri, dar eu vreau să accept provocarea și sper că o acceptați și voi; să încercăm să rămânem în Canalul potrivit, și atunci vom vedea ce poate face Dumnezeu. Stați în părtășie, ascultați lucruri potrivite, stați în Cuvânt, hrăniți-vă cu Cuvântul, stați sub Soare și nu lăsați să se toarne peste voi apă murdară. Nu vă mișcați de sub Lumina Soarelui, ci stați acolo, apoi urmăriți cum ies potențialele. Laudă lui Dumnezeu!

Îmi place mult, așa că vreau să citesc din nou această ultimă propoziție din mesajul, Puterea lui Dumnezeu de a transforma: 

„Aceasta este ceea ce trebuie să fie ea, pentru că Eu i-am dat fiecărei semințe puterea de transformare…”

Fiecare Sămânță are în ea puterea de transformare. Nu tu ești cel care trăiești o viață creștină, ci Dumnezeu în tine este Cel care trăiește o viață creștină. Nu tu biruiești, ci Dumnezeu în tine biruiește, Viața Seminței exprimată

„…Eu i-am dat fiecărei semințe putere de transformare, ca să facă din ea însăși, în potențialele ei însăși, să facă acum din ea însăși exact ceea ce vreau Eu să fac.”

Laudă lui Dumnezeu! Să mergem împreună la 1Corinteni. Sper că putem ajunge în poziție ca și copii ai lui Dumnezeu, și să nu ne mai  bazăm comportamentul pe ceea ce vor crede oamenii despre noi sau pe ceea ce vor vedea; pe reguli sau porunci care ne vor face să ne bazăm conduita pe o alegere liberă, dar care nu ne va ajuta să ne atingem potențialul și va dăuna vieții pe care o cere Dumnezeu; care ne va împiedica creșterea și va slăbi Planul Lui. Înțelegeți ce spun? Aceasta nu va fi o expresie potrivită a acestei vieți, ci descoperirea despre cine suntem ne aduce comportamentul în ordine. Nu teama de ceea ce gândește cineva, ci descoperirea despre cine suntem. Atunci nu trebuie să fie nimeni să te privească, nu trebuie să fie nimeni prin preajmă care să te urmărească și să te verifice; nu trebuie să fie nimeni care să-ți ia telefonul și să vadă la ce te-ai uitat, pentru că tu știi că Dumnezeu te-a pus aici pentru a-Și manifesta propria Lui Viață în tine.

El a pus în mine tot ce vrea să se manifeste, și dacă rămân în atmosfera potrivită, sub Duhul Sfânt, sub Cuvânt, va scoate din mine toate potențialele. Dar toate celelalte lucruri va împiedeca creșterea, nu vor ajuta la creștere. Categoric, nu! Celelalte lucruri vor manifesta viața greșită, și atunci nu voi putea să ajut pe cineva. Dacă manifest o viață greșită, dacă pretind că sunt în Hristos, dar arăt ceva firesc în ținuta mea, în comportamentul meu, în vorbirea mea, îi împiedec pe alții.

Dar eu nu fac aceasta, pentru că știu cine sunt. Nu pentru că o face cineva din biserică, ci pentru că știu cine sunt.

Voi mă cunoașteți de multă vreme și știți că eu cred că descoperirea te aduce la o viață mai înaltă decât ai fost în stare să trăiești vreodată înainte, la o viață mai curată, pentru că acum înțelegi cine ești, iar Dumnezeu îți dă putere din Sămânță pentru a birui.

Noi facem acele alegeri pentru a rămâne puternici, nu pentru a ne slăbi pe noi înșine.

Deci, 1Corinteni 2.6-10:

„Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți, este o înțelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți.

Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, (în întuneric), pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră, mai înainte de veci,

și pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut,, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc.

Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.”

Deci, există taine adânci ale lui Dumnezeu, dar noi nu le înțelegem cu mintea, cu intelectul, ci Dumnezeu ni le descoperă prin Duhul Său; ni le aduce prin descoperire.

„…Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el?  Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.

Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu, prin harul Său.

Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.

Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru ei, sunt o nebunie; și nici nu le pot înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.”

Dumnezeu Își aduce Cuvântul dar nu pentru a-ți lovi capul, ci pentru a-ți atinge sufletul, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești, pentru a te aduce la descoperire. Dumnezeu nu încearcă să vă aducă la descoperirea unei doctrine, sper că am trecut prin aceasta, ci Dumnezeu încearcă doar să te aducă la descoperirea cu privire la cine ești.

Acest Mesaj a venit… Aceasta este doar o sinteză a mea. Știu că nu poți minimaliza lucrurile, dar vreau să spun ceea ce este în inima mea. Dumnezeu nu a venit doar ca eu să înțeleg învățătura, pentru că am putut înțelege ce s-a întâmplat în grădină, am înțeles de ce a trebuit să fie vărsat Sângele Său la Calvar, am înțeles de ce am fost botezat în Numele Domnului Isus Hristos, și toate acestea, dar la sfârșitul înțelegerii mele, încă nu știu cine sunt? La ce-mi ajută toată înțelegerea? Ce folos că pot sta în picioare în fața teologilor și pot arăta Scripturi, dacă nu știu încă cine sunt? Ce bine mi-a făcut această înțelegere?

Mesajul nu a venit ca să ne facă teologi, deși există multe învățături și informații corecte, sunt atât de multe învățături și înțelegeri corecte, nu este nimic în neregulă cu acestea, dar toată învățătura încearcă să ne facă să vedem imaginea; și dacă ratăm imaginea, la ce ajută detaliile? Imaginea este Hristos, este Taina lui Dumnezeu descoperită; această Biblie este Hristos și a fost pecetluit în întuneric din cauza lipsei de descoperire, de înțelegere, care este adevărata poveste din toate poveștile din Biblie.

Dar în timpul sfârșitului, Dumnezeu a vrut să rupă Pecețile acestei Cărți pentru a aduce o descoperire, astfel încât să putem vedea ceea ce nimeni altcineva nu a mai văzut până acum în Biblie; să putem vedea povestea reală a Bibliei, care este Hristos, Bărbat și Femeie. Dumnezeu Își răscumpăra Familia, devenind o Familie, ca să trăiască cu Familia Lui pe pământ.

Sămânța șarpelui de pe pământ, mă ajută să înțeleg de ce mă lupt în trup, și să mă pot înțelege pe mine însumi. Toate descoperirile încearcă să ne facă să înțelegem cine suntem și care este Taina din partea din spate a minții lui Dumnezeu.

Știți care este partea din spate a minții lui Dumnezeu? Este întuneric. Pot spune așa, pentru că nimeni nu a putut să vadă în Aceasta. Înainte, Aceasta a fost învăluită în întuneric. Această Biblie a fost adevăratul Cuvânt pe care L-a ascuns în umbre, dar în timpul sfârșitului, El a adus o Lumină pentru a dezvălui ce este în umbre. El rupe Pecețile ca să ne arate ceea ce a fost în spatele Norului, ce a fost în întunericul din spatele minții Sale. O, laudă lui Dumnezeu!

Acest lucru este mai mult decât o învățătură, mai mult decât o rânduială. Acesta este Dumnezeu care încearcă să ne facă să înțelegem cine suntem, pentru că tot ce facem se bazează pe ceea ce credem că suntem.

Tot timpul poți vedea comportamentul oamenilor, ei pretind că au o credință extraordinară, dar imediat ce merge ceva rău, o pierd imediat, se destramă, adică au nevoie de toți oamenii din lume să se roage pentru ei și nu știu dacă vor reuși. „Parcă ai spus că ai o credință extraordinară, atunci, de ce la prima lovitură o pierzi complet?”

Dumnezeu vrea o credință adevărată, autentică prin descoperirea despre cine suntem cu adevărat. Cine suntem cu adevărat.

Să mergem la 1Tesaloniceni 5.4-5:

„Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț.

Voi sunteți fii ai Luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului.”

Eu m-am născut într-o stare întunecată, dar sunt un fiu al Luminii, prin predestinare. Dacă Tatăl meu este Lumină, (noi am trecut deja prin aceasta), dacă Lumina are descendenți, ei trebuie să fie Lumină. Dacă El este Lumină, copiii Lui vor fi Lumină; dacă El este iubire, copiii Lui vor fi iubire. Aceasta vrea Dumnezeu să fim.

Daniel 2.19-22:

„După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie în timpul nopții. Și Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor.

Daniel a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veșnicie în veșnicie. A Lui este înțelepciunea și puterea.

El schimbă vremurile și împrejurările; El răstoarnă și pune pe împărați; El dă înțelepciune înțelepților și pricepere celor pricepuți.

El descoperă ce este adânc și ascuns; El știe ce este în întuneric și Lumina locuiește în El.”

Apocalipsa 10. Nu vom merge acolo ca să citim tot, pentru că am citit-o iar și iar, și voi cunoașteți Apocalipsa 10.1-7; dar acolo există Ceva care a rămas în întuneric, cele șapte Tunete. Ioan a auzit șapte Tunete care au făcut să se audă glasurile lor, și el a ridicat creionul să scrie, dar atunci un glas s-a auzit din cer care i-a zis: „Pecetluiește ce au spus cele șapte Tunete și nu scrie ce au spus.” Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că Ceva din Apocalipsa 10 este învăluit în întuneric, este ascuns în întuneric, este așezat în partea din spate a minții lui Dumnezeu. Este o Taină care trebuie descoperită pentru că este în întuneric.

Unde locuiește Dumnezeu? În întuneric gros. A spus Solomon aceasta? A spus el că Dumnezeu locuiește în întuneric gros? Întuneric gros, atât de gros încât nu poți vedea nimic în el; atât de gros încât nici un teolog, nici un slujitor, nici un mesager din Epocile bisericii, nu a putut vedea aceasta înainte. Dar Dumnezeu dă la o parte întunericul gros și arată că Lumina este în întuneric. Lumina acestei Epoci este în întunericul din Apocalipsa 10. Partea nescrisă a Cuvântului are Lumina de care avem nevoie ca să biruim în această zi.

În mesajul, Domnilor, este acesta semnul sfârșitului?, fratele Branham a vorbit despre visul lui Junior Jackson. În acel vis, Junior Jackson a văzut o piramidă mare care era scrisă toată de jur împrejur la exterior, iar fratele Branham mergea în jurul acelei piramide și interpreta scrisul de pe exteriorul ei. El umbla în jurul acelei piramide și interpreta scrisul de pe ea. Aceasta a făcut fratele Branham, el a legat împreună toate capetele libere, restabilind toate învățăturile pierdute, tot ce s-a pierdut în Epocile bisericii și ne-a adus înapoi la învățătura apostolilor.

Deci, el mergea în jur, iar după ce a terminat de interpretat tot ce scria pe partea exterioară… Aceasta este ceea ce puteți citi (fratele Chad arată Biblia deschisă). Are sens? Acesta a fost scrisul din exterior. Fratele Branham a vorbit despre, „Peceți din partea din față a Cărții,” despre, „Peceți pe partea din spate a Cărții,” și totul poate deveni foarte confuz dacă nu prindem tabloul de ansamblu, deoarece tabloul de ansamblu este simplu.

Terminologia pe care poți s-o folosești este: o parte din interior, o parte din exterior; din spate sau din față. Fratele Branham spune că erau niște Peceți care au fost deschise în Carte, care s-au deschis sub formă de simbol când Mielul a luat Cartea și a deschis Pecețile, atunci Ioan a văzut un cal alb care a ieșit să călărească. Aceasta era o Pecete deschisă pe care puteai s-o citești și s-o vezi. Dar erau alte șapte Peceți, care erau Taina celor șapte Tunete, și despre care Ioan nu a avut voie să scrie nimic. Acestea erau Pecețile din interior, din spate, sau cum le-a numit fratele Branham la acel moment, și prin care arată că există și alte părți ale acestei Taine, care nu au fost încă descoperite.

Așadar, el a început să interpreteze ce era scris și a restaurat învățătura seminței șarpelui, a Dumnezeirii, a botezului în apă, a predestinării, a readus adevăratul botez al Duhului Sfânt, și toate aceste lucruri.

Apoi, Junior Jackson, a spus: „După aceea, el a luat ceva ca din aer, ceva ca o bară de fier sau o rangă…” Nu-i așa, frate? „…Ceva de felul acela, o bară de fier foarte ascuțită, și a spus: „Nu știu cum ai făcut aceasta, dar ai atins vârful acelui munte, l-ai tăiat de jur împrejur și ai ridicat vârful acestuia. Acea forma unei piramide și i-ai tăiat vârful….”

Aceasta a fost cu luni, și luni, și luni înainte de a fi predicat Mesajul Piramidei. Și a spus: „…Dedesubt, era o piatră albă de granit, iar tu ai spus: „Soarele sau lumina, nu a strălucit niciodată înainte pe Aceasta.”

Aceasta este partea din Biblie care nu a văzut niciodată lumina zilei, a fost în întuneric, în interiorul Piramidei, care este Cuvântul, din acest Cuvânt, (fratele Chad ridică Biblia), ceva ce a fost în interiorul acestui Cuvânt, în întuneric gros.

„Frate Chad, cum poți spune așa ceva?” Este Biblia. Când nu îți este descoperită, pentru tine este întuneric; când nu o poți vedea, este încă în întuneric, este ascunsă în întuneric, este ascunsă chiar acolo.

Amintiți-vă că fratele Branham a spus că cineva i-a spus: „Ai putea scrie o altă Carte a Bibliei sau ne poți da interpretarea celor șapte Tunete.” Dar el a răspuns: „Nu, eu nu pot. Tu nu poți adăuga nici un Cuvânt, și nu poți scoate nici un Cuvânt, deci trebuie să fie ceva care este scris deja aici în Biblie.”

Dar atunci, fratele Branham nu știa ce este, atunci îi era încă învăluit, era în întuneric cu privire la ceea ce era Apocalipsa. El a spus că Îngerul a venit zi de zi și i-a dat descoperirea; El i-a desigilat Pecete după Pecete și i-a deschis-o, astfel încât s-o poată vedea. Astfel, acel Cuvânt nu a fost ceva adăugat, ci era Ceva ce zăcea acolo în întuneric gros, în Bibliile noastre. De aceea, tipărirea a miliarde de Biblii, nu va schimba lumea, pentru că acesta este timpul descoperirii Cuvântului nescris. Slavă Domnului!

De aceea școala biblică nu ne va face bine, pentru că nu ne poate descoperi ce a fost în interiorul Muntelui; nu ne poate descoperi partea pe care Lumina nu a strălucit niciodată înainte.

Tot în mesajul, Domnilor, este acesta semnul sfârșitului,? fratele Branham spune:

„Și el a zis: „Uitați-vă la aceasta! Lumina nu a venit peste ea niciodată înainte.”

Această Piatră, Piatra albă nu avea nimic scris pe Ea. De ce nu scrie nimic pe Piatră? Este o descoperire care este conținută în Munte. Pe Piatră nu exista nici o scriere, și niciodată înainte nu a strălucit peste ea  Lumina, dar îți va da o descoperire.

Ce este Apocalipsa? Ascultați. Tu nu poți scrie nimic pe Piatră. Tot ce trebuia să fie scris, a fost scris pe exteriorul Muntelui, dar nu a fost descoperit până când nu i-a fost luat vârful, atunci Lumina a strălucit peste Aceasta, și poți spune: „Aaa, acum înțeleg.”

În mesajul, Unșii din timpul sfârșitului, profetul spune:

„…Și amintiți-vă, Tragerea a treia, a fost deschiderea celor șapte Peceți, ca să descopere Adevărul ascuns care a fost pecetluit în Cuvânt.”

Ce a fost Aceasta? A fost Cuvântul care zăcea în întuneric, acolo, în Apocalipsa 10. Era în întuneric, dar fusese deja scris. Nici o Lumină nu s-a arătat vreodată înainte peste această descoperire, dar Dumnezeu l-a folosit pe profetul Său pentru a lua Piatra din vârf ca să ne arate că în acest Cuvânt există o Taină, și că această mare Taină, este cea mai mare Taină; aceasta este Apocalipsa 10.7; este Taina lui Dumnezeu prin toată Biblia. Dumnezeu a venit; Dumnezeu S-a manifestat; Dumnezeu S-a descoperit. Dumnezeu a venit prin profeți; El a venit prin patriarhi; El a venit prin Lege, până când a venit ca Isus Hristos. El a fost în toți profeții, în Lege, în Psalmi, El a fost totul împreună. Ce este aceasta? Este marea Piatră albă ascunsă în mijlocul acestei Cărți (fratele Chad ridică Biblia).

Este vorba despre venirea Lui, Pecetea a șaptea, și El a venit ca un Om, și acel Om a fost ultimul, sau al doilea Adam, care a restaurat tot ce a fost pierdut de primul Adam. Și al doilea Adam, avea să aibă o Mireasă, la fel ca primul Adam, și acea Mireasă a trebuit să iasă din El Însuși.

„De unde ai luat aceasta, frate Chad?” Este în Piatra albă din interiorul Bibliei. Oriunde mă uit, găsesc scris acest lucru; îl găsesc scris în Geneza 2; îl găsesc scris în Geneza 3; îl găsesc scris pe partea din afară, dar descoperirile sunt pe partea dinăuntru. Și până în ziua de astăzi, Lumina nu a strălucit niciodată înainte peste acest lucru.

El a venit și prin Noul Testament, a venit prin naștere originală să construiască o Mireasă până când, în timpul sfârșitului, a  adus la statura Lui, o Mireasă, un popor ales de pe pământ, pentru a manifesta Mireasa, pentru a uni Capul și Trupul împreună ca Unul, pentru a încheia lucrarea de mântuire, pentru a Se manifesta într-o Mireasă, în forma unei Mirese perfecte, supusă total Conducerii pentru a termina lucrarea, astfel încât Dumnezeu să-l poată pune pe Satan sub picioarele voastre și pentru a încheia  profeția din Geneza 3.15: „Sămânța ta, îi va zdrobi capul.” El va termina aceasta prin Mireasă, după care o va lua și o va duce la Cina nunții. Apoi va termina răscumpărarea evreilor, va arde pământul și ne aduce înapoi, în starea de la început.

„Ce este aceasta, frate Chad?” Aceasta este marea Taină a lui Dumnezeu, Hristos Taina lui Dumnezeu descoperită și Hristos Se descoperă pe Sine, Cuvântul manifestat pentru această zi. Prin această descoperire îți arată cine ești cu adevărat; această descoperire care vine în acest timp de sfârșit îndepărtează îndoielile, nu creează îndoieli.

Acest Mesaj…Sper că Dumnezeu mă va ajuta să-L predic în așa fel încât să nu creeze îndoieli niciodată, pentru că acest Mesaj trebuie să înlăture îndoielile.

Vreau să spun că noi, ca ființe umane, nu putem să ținem întotdeauna lucrurile exact, drept, de aceea mă rog lui Dumnezeu să mă ierte, dar eu cred că acest Mesaj a avenit să identifice o Mireasă, pentru că profetul a fost aici pentru a identifica un Cuvânt Mireasă. La venirea Domnului, Ea va fi îndreptată spre cer de același profet, și va spune: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii,” și el îi va aduce pe cei doi împreună; astfel încât să nu fim nevoiți să umblăm întrebând: Care este interpretarea corectă? Care Scriptură este corectă? Unde este catolicul, baptistul? Ce trebuie să fac pentru a-L câștiga? Ce pași trebuie să fac?

Singurul lucru pe care trebuie să-l faci, este să ajungi la descoperirea acestei ore, și să spui: „Soare, scoate Viața din Sămânța germinată! Doamne, sunt aici, recunosc că Aceasta este Lumina, Aceasta este totul și prin credință știu că în interiorul meu este acea Sămânță, așa că, doar stau aici, Doamne, și Te las pe Tine să faci ceea ce ai promis că vei face.”

Îndepărtați frica, îndepărtați teama, îndepărtați toate încercările umane ridicole și stați în descoperire. Lăsați descoperirea să producă ceea ce a fost menit întotdeauna să producă, o Mireasă a lui Isus Hristos. Încredeți-vă în El! Încredeți-vă în Cuvânt!

Credeți că dacă Ea rămâne în Canalul corect, El va face toată lucrarea? Unde o va face El? El o va face prin tine, dar nu tu o vei face, ci El. Tu doar trebuie să te predai și El va veni și o va face. Ce încredere!

În mesajul, Puterea lui Dumnezeu de a transforma, fratele Branham spune:

„Aceasta este ziua în care trăim chiar acum. Lumina va străluci chiar seara, când se așază întunericul, în timpul amurgului.”

Știți, întunericul s-a strecurat în Edenul lui Dumnezeu, dar acum, în Edenul lui Satan, când lumea este în haos și întuneric total…Cine crede că lumea este în întuneric total? Amin.

Mai credeți că Dumnezeu locuiește în mijlocul întunericului? Amin. Această lume este în întuneric, întuneric religios, dar El locuiește încă în mijlocul întunericului gros, pentru că trăiește într-o Mireasă, în Trupul Său, într-un popor aflat în Edenul Satanei.

Tot în mesajul, Puterea lui Dumnezeu de transformare, fratele Branham spune:

„Totul este greșit! Nu oamenii, programul este greșit. Și acum, ce face aceasta? Totul este condus din nou și întreaga lume (printr-o grămadă de încrucișări de pervertire a Seminței adevărate a lui Dumnezeu), este adusă într-un alt haos întunecos.

Dar sunt atât de bucuros că Dumnezeu este din nou plin de grijă cu noi, că El încă poate să Se miște peste fața acestei situații.”

El Se întoarce chiar la Geneza 1.2. „El a promis că va face aceasta și va chema o mică turmă care va fi Mireasa Lui.”

Peste toată fața pământului este întuneric, dar Duhul Sfânt încă clocește ca să scoată acele Semințe din întuneric.

Coloseni 1.26-27, este o Scriptură familiară:

„Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,

cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Slavă Domnului! În mesajul, Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham spune:

„…Pecetea Paștelui de la început, a rupt pecetea peceții romane; Pecetea Paștelui că El a fost pecetluit. Și omul când a murit, s-a dus, dar El a rupt Pecetea și a descoperit Taina. Și acum, Dumnezeu prin Duhul Său Sfânt, a rupt pecetea din jurul vieților noastre și Hristos este descoperit că El trăiește în noi, că suntem înviați cu El.”

În mesajul, Lucruri care vor fi, fratele Branham spune:

„Acum, dacă noi suntem acele atribute ale lui Dumnezeu, nu putem trăi prin crezuri, nu putem trăi prin denominaționalism, ci trebuie să trăim prin Cuvânt pentru că Mireasa este o parte din Mire, așa cum fiecare soție este o parte a soțului ei. De aceea, noi trebuie să fim acel Cuvânt Mireasă. Și ce este acea Mireasă Cuvânt? Manifestarea acestei ore, Mireasa, nu un crez sau o denominațiune, ci un atribut viu al lui Dumnezeu; un atribut viu al lui Dumnezeu care arată lumii atributele lui Dumnezeu în forma Miresei care trebuie să fie exprimată în acest ceas în care trăim acum.”

Unde a fost aceasta, frate Chad? Aceasta a fost ceea ce a fost descoperit: Stânca din Stâncă; Cuvânt din Cuvânt, (fratele Chad ridică Biblia). Marele întuneric în acel întuneric, acea parte nedescoperită a Cuvântului, în acel întuneric a fost Lumină.

Acum, Dumnezeu a îndepărtat întunericul și acea Lumină strălucește. Dar nu toată lumea o vede; pentru unii, este încă întuneric. Le spui despre venirea lui Hristos în Mireasă și cine este Aceasta, unde este Hristos în această zi, cu cine este unit El, dar pentru ei este încă întuneric, pentru că tot ce văd ei, sunt oameni din Nazaret; ei încă văd oameni din Nazaret, sau poate oameni mai răi din Lima care pot avea o reputație mai rea, nu știu. Ei privesc oamenii din Lima și văd întuneric, dar în întuneric este Dumnezeu care Își încheie Cuvântul, care Își încheie lucrarea.

Dacă am putea să ne apropiem de întuneric, am putea să-L găsim pe Dumnezeu. Să nu fugim, să nu ne fie frică, ci să ne apropiem de întunericul gros. Aceștia sunteți voi, doar niște ființe umane. Cum ați putea fi un grup ales de oameni? Cum ați putea fi Hristos? Cum ar putea să trăiască Hristos în voi? Ești un om normal, te-ai născut  la fel ca mine, lucrezi unde lucrez și eu și spui…

Ascultați, acesta este întunericul gros, dar treceți dincolo de întunericul gros. Nu vă fie frică de întunericul gros, acesta este numai vechiul scaiete, este doar vechiul meu hibrid, dar înăuntru este o altă Viață, Hristos Însuși Își trăiește propria Sa Viață.. Aceasta este descoperirea orei.

Fratele Branham a arătat fotografia unui Nor, și pentru unii, acel Nor este întuneric gros, dar pentru mine, este Lumină. Pentru unii, Acesta este o mare taină, este încă tainic și înfricoșător, se tem să vorbească despre Acesta, se tem să recunoască implicațiile a ceea ce înseamnă Acesta. Dar fratele Branham a luat fotografia acelui Nor, și în timpul unui serviciu, a întors-o spre dreapta, și a spus: „Este Domnul meu acolo, sus.”, arătând prin aceasta că Domnul S-a întors să Se unească cu Mireasa Sa, Biserica.

Știți ceva? Pentru unii este încă învelit în întuneric. Pecetea a șaptea este încă o taină, dar pentru mine, este Lumină. Nu este nimic de care să fugi; nu este nimic de care să fugi de pe Munte. Dumnezeu a tunat de pe acest Munte cu această mare descoperire și este atât de tainic, atât de copleșitor să cred că este adevărată pentru că arată atât de imposibil, atât de întunecat; cu tunete, cu fulgere și sclipiri de Lumină, și întuneric gros încât toată lumea fuge. Dar în acea zi, a fost un predestinat care nu a fugit, ci a intrat în ceea ce era înfricoșător.

Prin harul Lui, Dumnezeu a pus în noi Ceva care poate intra în ceea ce sperie milioane de oameni. Și ce am găsit în spatele acestei sperietori? Am găsit Lumina, descoperirea, Realitatea Cuvântului. Unde era Aceasta? Aceasta era învăluită în confuzia din jurul Peceții a șaptea, în confuzia din jurul venirii Domnului. În confuzia din jurul tuturor acestor lucruri a existat întuneric și multă frică, încât mulți fug, dar prin harul lui Dumnezeu, El ne-a tras, și ne-a tras, și ne-a tras până când am intrat în întuneric și am găsit că este Lumină, pentru că El locuiește în întuneric gros.

Noi nu vrem să ne fie frică de descoperirea orei, ci vrem să mergem sus și înăuntru.

În mesajul, Lucruri care trebuie să fie, fratele Branham spune:

„Singura cale ca tu să fii un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu…pentru că trebuie să ai Viață Veșnică…Și există o singură formă de Viață Veșnică, iar Aceea este Dumnezeu.”

Deci, trebuie să ai Viață Veșnică, și există o singură formă de Viață Veșnică, și aceea este Viața lui Dumnezeu. Deci, ce este în tine? Viața lui Dumnezeu. Vedeți cum această descoperire îndepărtează toată frica? Cum poți spune: „Eu cred, eu fac Răpirea?” Cum poți spune: „Eu cred că fac Răpirea?” Dacă ai o descoperire, ești Mireasă. Dacă ai o descoperire că ești Mireasa, tu nu poți rata Răpirea. Amin. Așa cum a spus fratele nostru Branham: „Tu ești Răpirea!” Răpirea are loc în tine, acum, pentru că te-a scos din denominaționalism, te-a scos din moarte și te-a adus la Viață, la starea originală. Răpirea are loc în tine, deci cum să pierzi Răpirea? Vedeți? Noi ne sabotăm pe noi înșine prin lucruri care ies din gura noastră.

Descoperirea… Dacă ești Mireasă, dacă există o singură formă de Viață Veșnică, Dumnezeu, și Aceasta este Viața care este în tine, atunci Dumnezeu este în tine. Cum vei eșua? Cum vei pierde Răpirea? Cum vei fi înșelat? Cum se poate să nu reușești? Cum știi că… S-ar putea să nu știi totul acum; s-ar putea să nu știi ora următorului eveniment, poate nu ai o înțelegere intelectuală, dar Dumnezeul care este în tine, te va conduce pe tot drumul pe care Viața din tine a fost menită să biruiască în această epocă; să înflorească și să se manifeste în această oră. Tu nu o vei rata, nu vei fi lăsat în urmă, nu vei fi confuz, nu vei fi înșelat, ci Dumnezeu Se va manifesta prin aceste Semințe.

Fratele Branham a spus în continuare:

„…ca să fii un fiu al lui Dumnezeu, tu trebuie să fii dintotdeauna în El, Gena Vieții tale. Viața spirituală din seara aceasta, a fost în Dumnezeu Tatăl înainte ca acolo să fi existat chiar o moleculă. Amin. Voi nu sunteți nimic altceva decât manifestarea Genei de Viață care a fost în Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu.”

Vedeți? Mesajul nu este aici ca să aducă forme și ritualuri; Mesajul nu este aici ca să sperie; Mesajul nu este aici ca să aducă confuzie, ci Mesajul este aici ca să aducă  Viață.

Vreau să citesc din nou ultima propoziție:

„Voi nu sunteți nimic altceva decât manifestarea Genei de Viață care a fost în Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu. Acum tu ești exprimat după ce Cuvântul Lui a venit în tine ca să lumineze în această epocă.”

Ce trebuie să faci? Să luminezi în această epocă. Ce epocă este aceasta? Este cea mai întunecată epocă care a existat vreodată, iar tu strălucești cea mai strălucitoare Lumină. În acest întuneric actual, există o Lumină care strălucește prin Cuvântul manifestat pentru această zi, și aceasta este Mireasa Lui Isus Hristos.

„…Acum tu ești exprimat după ce Cuvântul Lui a venit în tine ca să lumineze în această epocă. Voi sunteți exprimarea Vieții lui Dumnezeu în voi pentru că sunteți un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. De aceea… Înțelegeți ce vreau să spun? Acum voi sunteți făcuți…În seara aceasta voi stați în această biserică, pentru că datoria voastră este să-L exprimați pe Dumnezeu în fața acestei națiuni, a acestui popor, a acestui cartier unde sunteți asociați. Oriunde sunteți, Dumnezeu a știut că veți fi aici, pentru că trebuie să fiți una din Genele Lui sau unul din atributele Lui. Voi trebuie să fiți!

Dacă ai Viața Veșnică, atunci întotdeauna a fost Viață Veșnică și Dumnezeu a știut încă înainte de întemeierea lumii că vei fi aici. Și când Cuvântul…Sau Apa, spălarea Apei Cuvântului, a căzut peste tine…El a fost exprimat într-o ființă umană.”

Și acesta este cine sunt eu. Oh, Chad Lamb de acum câțiva ani, a fost un ticălos. S-a născut greșit prin dorință sexuală, a venit în lume spunând minciuni, înfășat în întuneric, umbrit de moarte, și toate acele lucruri, dar laudă lui Dumnezeu, eu nu mă identific cu acela, ci mă identific cu originalul pe care Dumnezeu l-a avut în minte despre mine înainte de întemeierea lumii; și acesta este Sămânța din interior, acesta sunt eu cu adevărat. Tot potențialul este deja acolo, și dacă pot să rămân în Canal, va ieși afară.

Isus a spus: „Eu Sunt Lumina lumii. Cine Mă primește pe Mine, nu mai umblă în întuneric.”

Pentru noi, întunericul s-a risipit. Această lume este învăluită în întuneric. Laodicea a intrat într-un întuneric total, în apostazie completă, dar pentru mine, este Răsăritul Soarelui; este o zi strălucitoare; este Shalom; este, „Bună dimineața!” Este, „Laudă lui Dumnezeu!”

Pe pământ este întuneric, dar pentru mine a răsărit Lumina. Amin.

Vreau să mai citesc o ultimă Scriptură din Isaia 60.1-3:

„Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, și slava Domnului răsare peste tine.

Căci iată, întunericul acoperă pământul, și negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, și slava Lui Se arată peste tine.

Neamuri vor umbla în lumina ta, și împărații în strălucirea razelor tale.”

Este Răsăritul Soarelui! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

                                 AMIN