HRISTOS ESTE… Partea a doua

Să deschidem Bibliile la Evrei 13.8, pentru că aș vrea să continuăm cu același gând pe care l-am avut miercuri, iar titlul este, HRISTOS ESTE…

Această afirmație, Hristos este…, se poate termina cu atât de multe lucruri; sunt atât de multe fraze care s-ar potrivi și le-ai putea spune, pentru că Hristos este totul și în toate. Amin.

Dar acum, vreau să arunc o altă privire la Evrei 13.8, care spune: „Isus Hristos este Același ieri, azi în veci.” Să mergem împreună la Coloseni 1.25-27:

„Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu, pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu.

Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii, și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,

cărora Dumnezeu a voit să le facă de cunoscut care este bogăția slavei  tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.”

„Hristos în voi, nădejdea slavei.” „Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci.” Așadar, marea taină este, Hristos în voi, iar noi știm că Isus Hristos este același ieri, azi și în veci. Atunci, unde lucrează Isus Hristos? Este: „Hristos în voi, nădejdea slavei”.

Știți, am stat în spate și am lucrat intens, dar nu știu de ce este așa, că studiezi toată ziua, citești zile întregi și ai în minte o mulțime de lucruri, am luat o mulțime de notițe, dar parcă mereu aștepți ceva, acel canal în care se aliniază toate lucrurile, deoarece în mintea mea, erau adunate o mulțime de lucruri. Dacă v-ați putea imagina mintea ca un birou pe care ai așezate grămezi de hârtii, așa era mintea mea în timp ce meditam la acest subiect și mă pregăteam, așa că am zis: „Dumnezeule, nu știu cum să pun toate grămezile acestea împreună, nu știu cum să le fac să fie o predică.”

Astfel, în timp ce studiam chiar azi dimineață, totul a început să se alinieze, așa că am zis: „Laudă lui Dumnezeu! Cuvântul este același și noi vom predica Cuvântul. Deci, voi predica Cuvântul și mă voi încrede în Tine.” Câți veți avea încredere în El împreună cu mine? Amin. Dumnezeu Însuși va veni și va sluji printr-un dar pe care l-a pus aici. Și dacă vedeți că mă încurc în notițele mele sau în Power-Point, nu vă faceți griji, ci continuați să trageți, pentru că Dumnezeu are modalitatea Lui de a dărui, și El poate folosi orice mijloace dorește, poate folosi Media, dar ceea ce va folosi, este un dar care a fost plasat într-un vas uman, iar noi va trebui să ne bazăm pe aceasta și să avem încredere în El că va face ceea ce a promis pentru noi.

Aș vrea să privim la câteva citate, deoarece am câteva lucruri pe care vreau să vi le împărtășesc.

În mesajul, Aici este un Om care poate aprinde Lumina, din anul 1963, fratele Branham spune:

„Cuvântul lui Dumnezeu vine numai din Biblie. Biblia lui Dumnezeu este forma tipărită a Fiului lui Dumnezeu, deoarece Biblia spune că aceasta este descoperirea lui Isus Hristos, este Dumnezeu care Se descoperă prin Hristos, iar Hristos este Cuvântul.”

Amintiți-vă că Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci, și Biblia este forma tipărită a Fiului lui Dumnezeu. Dar când citiți Biblia, Ea este și o înregistrare a vieții oamenilor. Deci, când o citim de la început până la sfârșit, în această Biblie citim despre ființe umane. La început citim despre Adam și soția lui, apoi citim despre Abel și Cain, citim despre descendența lui Set și a lui Cain. Apoi mergem la Noe și mai departe la Avraam, Moise…Și în timp ce citim prin Biblie, trecem de la o persoană la alta, la alta, la alta; avem pe copiii lui Israel, pe David, profeții și toți ceilalți, iar când venim în Noul Testament, îl găsim pe Petru, pe Pavel, pe Ioan și Iacov și ucenicii. Apoi avem Biserica Noului Testament, sfinții care sunt adunați în Corint, sfinții adunați în Efes, în Tesalonic; deci, când citești cu adevărat această Biblie, citești despre oameni. Dar Biblia este înregistrarea scrisă a Fiului lui Dumnezeu, și atunci, unde Se manifestă Isus Hristos? El Se manifestă prin oameni, El Se manifestă prin ființe umane. Astfel, noi vedem că Biblia este forma tipărită a Fiului lui Dumnezeu, este Dumnezeu care Se descoperă prin Hristos, iar Hristos este Cuvântul.

Amintiți-vă despre ce am vorbit miercuri. Eu încerc din răsputeri să nu repet tot ce am spus miercuri, dar vreau să spun ceva și să mergem înainte cu alte gânduri.

Amintiți-vă că noi am vorbit despre Dumnezeu. Acestea sunt câteva afirmații ciudate…Fratele Branham face câteva afirmații ciudate care ne fac să ne gândim ca nimeni altcineva.

El a spus că la început, înainte de a exista timpul, înainte de a exista ceva, înainte ca Dumnezeu să fie cu adevărat Dumnezeu…Și te gândești cum a fost un timp când Dumnezeu…

El spune: „El era Elohim, Cel ce există prin Sine Însuși, Marea Ființă veșnică.” Și acea Ființă Veșnică a devenit Dumnezeu când a creat oștirea cerească pentru a I se închina, deoarece Dumnezeu este obiect de închinare. Deci, El a devenit Dumnezeu, dar noi știm că Dumnezeu este veșnic; El nu are început și nu are sfârșit. Dar înainte de a fi Dumnezeu, El era ELOHIM, apoi Elohim S-a manifestat ca Dumnezeu atunci când au existat îngerii care I-au adus închinare.

Așadar, noi vedem că este Același Dumnezeu, El nu S-a schimbat, nu s-a schimbat nimic, ci sunt doar manifestări sau feluri de a Se exprima pe Sine.

Noi știm că atunci când Dumnezeu era singur, când Acel mare Elohim era singur, El era singur cu gândurile Sale. Deci, El era singur cu gândurile Sale și a dorit ca acele gânduri care erau atributele Lui, care erau părți din El Însuși…

Atunci când ne gândim la gândurile lui Dumnezeu, nu ne gândim ca noi, care avem câte un gând banal și care poate fi o prostie fără sens și îl uităm. Deci, când Dumnezeu a avut aceste gânduri, erau gânduri despre El Însuși, despre El exprimându-Se pe Sine, și aceste gânduri sunt veșnice, aceste gânduri sunt reale pentru că sunt atributele Lui.

El Se gândea la tine și la mine, El Se gândea la Familia sa, Se gândea la înregistrarea scrisă a Fiului lui Dumnezeu, Biblia. Și pe măsură ce a început să exprime aceste gânduri, El a început să Se exprime pe Sine și să ia diferite titluri în acea expresie. Astfel, de la Elohim, El S-a exprimat ca Dumnezeu când a devenit Dumnezeu pentru că acum, era un obiect al închinării. El S-a exprimat ca Cuvânt atunci când a ieșit Cuvântul, care este o expresie a lui Dumnezeu pentru că Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Și când Acel Cuvânt a început să Se manifeste, El a numit această expresie, HRISTOS. Noi vom ajunge la aceasta imediat.

Hristos este Cuvântul, Cuvântul uns pentru acel ceas, dar Acela era Dumnezeu exprimându-Se pe Sine Însuși. Nu știu cum să o spun, dar Acesta a fost înainte de a fi Isus. „La început a fost Cuvântul” și, „Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut, nu a fost făcut fără El.” El este Capul tuturor lucrurilor. Noi știm toate acestea, dar dacă mergem în Geneza, acolo ni se spune că: „Dumnezeu a făcut cerurile și pământul.” Este adevărat? Dumnezeu a făcut cerurile și pământul, dar când mergem la Coloseni și începem să vorbim despre Fiul lui Dumnezeu, vorbim despre Isus Hristos și ni se spune că, „Prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ; toate au fost făcute prin El și pentru El, și nimic din ceea ce a fost făcut, nu s-a făcut fără El. El este Capul peste toate.”

Astfel, tu spui: „Cine le-a făcut? Dumnezeu sau Cuvântul?” Iar răspunsul este: „Da!” Cine le-a făcut? Dumnezeu prin Cuvânt, pentru că Dumnezeu este Cuvântul! Cuvântul este modul în care Se exprimă Dumnezeu pe Sine, dar când Cuvântul este exprimat, El Îl numește Hristos, și este de asemenea Fiul Său, pentru că Cuvântul a ieșit din El. Ce a ieșit din El? A fost Fiul. Deci, El este Fiul, Fiul lui Dumnezeu, Hristos. Acesta a fost înainte ca El să aibă un Nume.

Dar mai târziu, când acest Cuvânt deplin, acel gând deplin al lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, a fost modelat și limitat într-un Trup de carne, El a primit un Nume, și acel Nume a fost, Isus Hristos. Acesta este Numele Lui trecut, prezent și viitor.

Dacă te gândești la Adam și soția lui, la început, când a fost creată femeia, ați putea întreba, „De unde a venit femeia?” Femeia era deja acolo. Înțelegem aceasta? Când Adam era în formă de duh, înainte de a fi făcut trup, femeia era acolo; dar a venit un timp când femeia trebuia să fie exprimată, și când femeia a fost exprimată, ea era o altă expresie a lui Adam, pentru că ea era deja în Adam.

Când Adam a fost pus în trup de carne ca să interacționeze cu creația peste care stăpânea, femeia era deja acolo. Noi credem aceasta. Astfel, Dumnezeu a separat o parte din Adam, a separat duhul feminin din Adam și a format femeia. Când femeia a intrat în manifestare, nu acela a fost începutul ei, deoarece începutul ei era în Adam, dar când ea a fost manifestată, ați putut spune că aceea era manifestarea femeii, ceea ce este adevărat; dar puteți spune și: „Aceasta este Adam.”, pentru că ea era o altă manifestare a lui Adam. Este adevărat? Ea era o altă manifestare a lui Adam: era duhul lui Adam, carnea lui Adam, era Adam. Deci, ați putea spune: „O numim, „femeie,” totuși ea era Adam.

De aceea, când Dumnezeu a creat bărbatul și femeia, le-a pus numele, „Adam”. Nu a existat nici o separare în identificare, ei erau același, două părți sau două vase care conțineau același lucru. Nu știu cum s-o explic…

Există atât de multe lucruri în lumea spiritelor cu care încercăm să ne raportăm cu înțelegerea noastră carnală, cu un limbaj care a fost dezvoltat ca să înțelegem lucrurile pe care le vedem, le gustăm, le simțim, le atingem aici. Corect? Dar limbajul nostru se limitează la creația aceasta, de aceea este atât de greu să găsești cuvinte potrivite pentru a descrie lucruri care depășesc cu mult ceea ce este tangibil în această viață.

Așadar, ai putea s-o numești, „femeie,” dar ai putea să-i spui, „Adam,” pentru că așa a fost numită de Dumnezeu: „Adam”. Dar ea a primit un nume atunci când s-a despărțit de soțul ei și a săvârșit adulter, și când a făcut-o, ea a rămas însărcinată și a primit un nume, „Eva,” dar până în momentul acela, ea a fost numită Adam sau femeie. Dar, odată ce i s-a dat un nume, ea a primit numele, „Eva”, așa că acum voi puteți folosi numele, „Eva” la trecut, prezent și viitor.

Acum, în ziua când Dumnezeu l-a adormit pe Adam, a scos o coastă din el și a format-o pe femeie, nimeni nu s-ar fi uitat la ea și să-i spună, „Eva.” Are sens? Nu știu de ce merg în felul acesta, dar continuați să trageți.

Nimeni nu i-ar fi spus, Eva, ci i-ar fi spus Adam, dar mai târziu, ea a primit un nume, și noi știm că numele pe care l-a primit, nu a fost un nume bun. Dar, odată ce a primit acest nume, voi puteți merge înapoi și să spuneți: „La început, Dumnezeu l-a adormit pe Adam și a scos-o din el pe Eva.” Tu poți spune aceasta, pentru că acum știm numele asociat cu acea expresie; dar în acel timp, nu i-ai fi putut spune niciodată, Eva.

Știți, noi am privit miercuri în Scripturi și am văzut că Moise a părăsit Egiptul pentru a purta ocara lui Hristos, iar Hristos a fost Stânca spirituală care i-a urmat prin pustie. Acum, noi spunem că a fost Hristos, dar în ziua aceea nimeni nu ar fi spus că era Isus Hristos, pentru că El încă nu fusese format; El nu primise un Nume pentru că nu intrase încă în trupul de carne. Deci, nimeni nu ar fi spus că era, Isus Hristos, dar după aceea, când a primit Numele, ne putem întoarce și să spunem că toată calea a fost Isus Hristos, trecut, prezent și viitor.

Este o Scriptură la care vreau să mă uit. Cred că este Efeseni 3.14-15:

„…Iată, de ce zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos,

din care își trage numele orice familie, în ceruri și pe pământ.”

Așadar, întreaga familie în cer și pe pământ are un Nume, și acel Nume este, Isus Hristos. Dar Cine este Isus Hristos? El este Cuvântul! El este Fiul lui Dumnezeu! El este Gândul lui Dumnezeu declarat și exprimat, Acesta este Isus Hristos! De aceea, întreaga Familie în cer și pe pământ este numită Isus Hristos, pentru că întreaga Familie este expresia lui Dumnezeu. El este Capul tuturor acestor lucruri, și Acesta este Numele; acesta este motivul pentru care în această zi, Mireasa a fost identificată ca parte a lui Isus Hristos. Ea nu ia un nume, nu ia un nume de blasfemie, așa cum a făcut Eva, ci Numele Ei este, „Isus Hristos”; Ea este, „Doamna Isus Hristos.” Deci, Ea recunoaște că este o altă expresie a lui Hristos. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, De ce trebuiau să fie păstori?, fratele Branham a spus:

„Hristos este Cuvântul, Cuvântul uns, manifestat.”

Și noi căutăm, „Hristos este…”,  „Hristos este…”, și există câteva afirmații pe care le facem uneori…Când spunem, „Hristos este…”, of, mintea noastră denominațională, mintea noastră carnală merge numai la acel vas folosit de Dumnezeu pentru împăcarea lumii cu Sine; privim la Cel care a ieșit din Nazaret, la Cel care S-a născut în Betleem, la Cel care a fost pironit pe cruce. Deci, uneori Îl limităm pe Isus Hristos la acel trup de carne, dar înainte ca Hristos să ia un Nume uman, El a fost Aceeași Persoană, El a fost Hristos. Și când Acel trup a părăsit pământul, oh, El S-a întors, este Același Duh, este Duhul lui Hristos, este Isus Hristos Același ieri, azi și în veci!

Deci, Ce este Hristos? Cine este Hristos? El este Ungerea! El este Cuvântul! Cuvântul uns, este Cuvântul uns manifestat!

Aceste două citate sunt de miercuri: „Hristos este Cuvântul! Cuvântul uns manifestat!” Și, „Trei feluri de credincioși”: „Puteți primi Cuvântul? Tot Cuvântul, tot din Hristos? Hristos este Cuvântul uns! El este Cuvântul uns!

Hristos înseamnă, „Cel uns”, Cuvântul manifestat pentru acea zi.”

 Așadar, Hristos este Cuvântul uns, de aceea, fratele Branham a zis:

„Dacă ești un atribut al lui Dumnezeu, ești o Sămânță a lui Dumnezeu, ești o parte din Cuvânt.”

Aceasta înseamnă că în tine există Ceva care face parte din gândul lui Dumnezeu și care este exprimat în această oră. Deci, în tine există Ceva care face parte din Cuvânt, dar trebuie să vină o ungere asupra acelui Cuvânt pentru a-L face să trăiască. Când ungerea vine peste acel Cuvânt care este Duhul lui Dumnezeu, Aceasta ia Cuvântul care este înăuntru, îi dă Viață și-L face să trăiască, așa că devine Cuvântul manifestat care Îl exprimă pe Hristos. Cuvântul manifestat este Hristos.

Acum, în timp ce este exprimat Hristos…Acolo unde este exprimat Cuvântul, acolo este exprimat Hristos. Laudă lui Dumnezeu!

Deci, în mesajul prin care am trecut miercuri, Hristos identificat la fel în toate generațiile, profetul a spus:

„Acum, când a venit Moise, el nu ar fi putut să ia mesajul lui Noe, și nici Noe nu ar fi putut să ia mesajul lui Moise. Iosua nu ar fi putut să ia vreunul din mesajele lor; Isaia nu ar fi putut să ia mesajul altuia, pentru că fiecare mesaj este pentru acea epocă.

Și odată cu epoca în care trăim, când acel Cuvânt este interpretat, Dumnezeu vorbește acel Cuvânt și face Cuvântul pentru acea epocă viu, dând interpretarea Lui. Acesta este Dumnezeu manifestându-Se în Hristos. Vedeți? Pentru că Hristos este Cuvântul, și când Se manifestă Cuvântul, Acesta este Hristos în fiecare epocă.”

Tot aici, pe aceeași pagină, el spune:

„Dumnezeu va judeca lumea nu printr-un anumit grup, ci o va face prin Isus Hristos, iar Hristos este Cuvântul. El este Cuvântul! „La început a fost Cuvântul, și Cuvântul a fost cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu…Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi.”

Deci, El este Cuvântul exprimat al lui Dumnezeu în fiecare epocă. El Îl face Același ieri, azi și în veci.” 

Când mergi la această afirmație, „Hristos este…”, știm că aceasta a fost o temă majoră a fratelui Branham. El a citat acest verset despre care am vorbit înainte, de foarte multe ori, dar nu am mers niciodată să văd de câte ori a făcut-o, pentru că ar trebui căutat în diferite moduri, dar aș putea spune că a făcut-o de sute de ori, poate chiar de mii de ori.

El a spus, „Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci!”, pentru că aceasta a fost tema slujirii sale. Cine este Isus Hristos Același ieri, azi și în veci? Nu trupul Lui de carne a fost acolo cu Moise, ci Cuvântul a fost cu Moise. Nu trupul Lui de carne care a fost bătut în cuie pe cruce a fost acolo, în vremea lui Ieremia sau în timpul lui David, nu acela. A fost Isus Hristos, sigur că a fost Isus Hristos, dar atunci era cunoscut doar ca, „Cuvântul”, deoarece venea prin profeți. Apoi, Cuvântul S-a făcut trup, și a primit Numele, „Isus Hristos,” și va fi întotdeauna Isus Hristos. Așa că, acum poți privi înapoi și să spui că este Isus Hristos; Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci! El este Cuvântul exprimat al lui Dumnezeu în fiecare epocă. Aceasta Îl face Același ieri, azi și în veci.

În mesajul, Pe aripile unui porumbel alb ca zăpada, fratele Branham spune:

„Acum, ceea ce Dumnezeu îi arată aici este aceasta: prin aceste jertfe vorbește despre Hristos; despre cum Dumnezeu L-a dus pe Hristos la Calvar și L-a sfâșiat. El a primit trupul Său în cer și a trimis Duhul jos peste noi, pentru că Același Duh care era peste El trebuia să fie în voi, să se potrivească cu Trupul, să fie Mireasa din timpul sfârșitului. Vedeți? Vedeți?  Acesta este Adevărul.

Acum, nu va fi o denominațiune, ci Ea va fi Cuvântul, cum a fost El. Vedeți?”

Deci, tu trebuie să ai același Duh, Cuvântul. Mireasa trebuie să fie Cuvântul din timpul sfârșitului. Nici o denominațiune nu va funcționa.

Vreau să spun că nu există nici o posibilitate ca o denominațiune să funcționeze. Acesta trebuia să fie sfârșitul sistemelor denominaționale, deoarece sistemele iau sau adaugă la Cuvânt; astfel, nu există nicio posibilitate ca acesta să fie o Mireasă denominațională. Mireasa Lui trebuie să fie separată de orice denominațiune  pentru a fi unită cu Hristos, pentru că Hristos este Cuvântul, iar Ea trebuie să fie tot Cuvântul.

Așadar, lucrarea denominațională nu va funcționa astăzi. Să citim din nou Romani 8.8-9:

„Deci, cei ce sunt pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu..

Voi însă, nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă nu are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”

Vreau să mă uit la versetul 9: „Voi nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi.” Așadar, voi sunteți încă în trup, pământești, dar nu mai sunteți în trup, ci sunteți în Duh. Limbajul uman este jalnic când încerci să-L înțelegi pe Dumnezeu, pentru că tu nu ești în trup, ci în Duh, dar încă trăiești în trup. Dar tu nu mai trăiești după duhul cărnii, nu trăiești după dorințele cărnii, ci trăiești prin Duh, pentru că Duhul lui Dumnezeu este în tine. Deci, tu nu ești în trup, deși ești în trup, ci acum tu ești în Duh. De ce? Cum ești în Duh? Pentru că Duhul lui Dumnezeu este în tine. Și eu sunt în Duh, pentru că Duhul este în mine; și El este în amândoi. Vedeți? Gândirea de scaiete nu va ajunge niciodată la aceasta, trebuie să aibă loc ceva mai profund în suflet, ceva care depășește limbajul. Aceasta trebuie să devină realitate, nu cuvinte; aceasta trebuie să devină realitate pentru că limbajul nu va putea exprima niciodată această realitate. Trebuie să fie ceva trăit în interiorul fiecăruia dintre noi.

„Voi nu mai sunteți în trup, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește, în adevăr, în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”

Deci, eu trebuie să primesc Duhul lui Dumnezeu și Duhul lui Hristos? Aceasta este ceea ce spune Scriptura. Eu nu sunt în trup, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în mine. Și nici un om, dacă nu are Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Deci, eu trebuie să am Duhul lui Dumnezeu, dar trebuie să am și Duhul lui Hristos. Dar când iau Duhul lui Dumnezeu și Duhul lui Hristos, citesc despre același lucru? Dacă admitem că sunt alte feluri de a exprima același lucru, sau sunt doar alte cuvinte atașate aceluiași lucru, nu este nimic confuz, ci Duhul lui Dumnezeu este Duhul lui Hristos, iar Duhul lui Hristos este Duhul lui Dumnezeu. De aceea suntem atât de încurcați de limbaj.

Știți, noi vorbim despre a-L primi pe Isus Hristos ca Salvatorul nostru, apoi trebuie să primim Duhul Sfânt ca și cum ar fi ceva diferit. Știu că este o experiență mai mare, dar nu despre aceasta vorbesc. Când Îl primim pe Hristos ca Mântuitor, noi recunoaștem că El a murit pe Calvar pentru noi, dar trebuie să mergem mai departe și să primim Duhul. Deci, L-am primit pe Hristos, iar acum am nevoie de Duhul lui Dumnezeu? Nu! Hristos este Duhul lui Dumnezeu, și Duhul lui Dumnezeu este Duhul lui Hristos. El este Cuvântul! El este totul! El este Același, doar că sunt diferite moduri de a exprima același lucru.

Să mergem la versetul 10:

„Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.”

Deci, „Hristos este în mine.” Este corect? Întrebarea este: „Acest Hristos este în tine?” Deci, Hristos poate fi în mine și în tine în același timp. Și când Hristos a înviat, Dumnezeu a luat trupul Său la cer, iar Duhul L-a trimis jos peste om. Corect? Întrebarea este: „Acel trup de carne zace acolo mort și neputincios, ca o păpușă de cârpe aruncată undeva, sau are Viață?” Eu nu cred că trupul Lui stă acolo, doar un trup mort, mutilat, ci cred că Isus Hristos are Viață. Dar cum a scos Duhul din El și L-a trimis la noi? Mai are El încă Duh? Cum poate Duhul Lui să fie și în mine și în tine, și El să fie încă Acolo, sus? Vedeți? Mintea carnală nu va înțelege niciodată lucrurile Duhului.

„Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morții, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.

Și dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morți, va învia și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuiește în voi.” (versetele 10-11).

Deci, trupul este supus morții din cauza păcatului, acest trup este mort din cauza păcatului, dar acum sunt viu prin Duhul lui Hristos care a venit în mine, și care este de asemenea, Duhul lui Dumnezeu care a venit în mine și m-a înviat la Viață.

Deci, dacă Același Duh care L-a înviat pe Hristos din morți, este în mine, El va învia și acest trup din moartea păcatului; îl va învia la o viață nouă, astfel încât să înceapă să manifeste Viața care este în interior. Deci, nu este numai un trup care zace acolo, ci acum există un Duh care a venit ca să-l însuflețească la Viață, să trăiască și să manifeste Cuvântul.

Deci, ești mort? Da. Pavel a spus: „Sunt mort și viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” El era mort, dar era viu, trăia. Era mort în carne, dar viu în Hristos, pentru că Hristos este viu în el, Cuvântul făcea ca trupul său să fie viu. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul, Lumea se destramă, din anul 1963, profetul spune:

„Dar când Dumnezeu a venit și S-a manifestat printre noi, și am putut să-L pipăim cu mâinile noastre, el a spus: „Dumnezeu…” 1Timitei 3.16: „Și fără îndoială mare este taina evlaviei, pentru că Dumnezeu S-a manifestat în trup…”

Cine S-a manifestat în trup? Hristos sau Dumnezeu? Răspunsul este din nou: „Da!” Vă spun că acesta este un test ușor, și ca să treceți toți, trebuie să spuneți, „Da,” pentru fiecare răspuns. A fost Dumnezeu sau a fost Hristos? Răspunsul este, „Da!”

Vedeți? Doctrina trinitară a fost făcută de mintea ființelor umane. Ei n-au înțeles limbajul Bibliei, pentru că se pare că Ea spune că Acel Dumnezeu și Isus Hristos sunt separați, iar Duhul Sfânt este o altă Persoană cu totul separată. Ei privesc aceasta și mintea umană firească nu are altă opțiune decât să raționeze prin felul cum înțelege lumea, dar acesta este un mod greșit de a-L înțelege pe Dumnezeu sau de a-I interpreta Cuvântul.

Să citim mai departe:

„Și fără îndoială mare este taina evlaviei, pentru că Dumnezeu S-a manifestat în trup, a fost văzut de îngeri, a fost crezut în lume și a fost primit în slavă.”

Vedeți? Acum, Acela a fost Dumnezeu cu noi.

Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi, și acum, Dumnezeu în noi. Tot ce era Dumnezeu, El a turnat în Hristos; și tot ce era Hristos, El a turnat în Biserica Sa. „În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl, că Tatăl este în Mine; Eu în voi și voi în Mine.” Așa că, Acesta a fost întotdeauna Dumnezeu și voi vedeți aceleași lucrări ale Lui. Biserica este rânduită să poarte (să ducă), lucrarea Lui, prin același Duh. Voi nu puteți face aceeași lucrare decât prin același Duh. Așa este corect. Același Duh duce lucrarea mai departe.”

În mesajul, Credința perfectă, din anul 1963, profetul spune:

„…Și eu vă declar că Hristos este Duhul Sfânt!”

Îmi place acest citat. Fratele Branham spune aceasta atât de simplu! El a spus: „Dumnezeu este Cuvântul Său!” Apoi, spune: „Hristos este Cuvântul!” Este adevărat? El a spus: „Dumnezeu este Duh”, și, „Hristos este Duhul”, iar aici, spune: „Eu vă declar că Hristos este Duhul Sfânt.”

Deci, dacă voi primiți Duhul Sfânt, Îl primiți pe Hristos. A Cui Viață este în voi? Este Viața lui Isus Hristos, prin botezul cu Duhul Sfânt. Să citim încă odată: „…Și eu vă declar că Hristos este Duhul Sfânt. Cuvântul, „Hristos,” înseamnă, „Cel uns.” Doar o Persoană este Unsul, iar Aceasta este Hristos, Cel uns.”

Adevărul este că vorbim despre aceasta, noi toți știm aceasta, dar de fapt, nu știm. Noi știm aceasta în inima noastră, dar în mintea noastră lucrurile devin dezordonate.

Să citim și 1Ioan 5.7:

„Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt; și acești trei, una sunt.”

Nu sunt unul, ci sunt una. Dar sunt diferite feluri în care Se manifestă Dumnezeu sau Se exprimă pe Sine. „Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt.” Ei bine, cred că această afirmație Îl lasă pe Isus Hristos afară, pentru că eu nu-L văd menționat în această Scriptură. Voi Îl vedeți menționat în această Scriptură? Da, El este Cuvântul.

Deci, este Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt. Dar noi știm că Hristos este Duhul Sfânt. Isus a spus: „Eu și Tatăl, suntem una.” Atunci, cum Îi vom împărți pe toți, și cum Îi vom despărți, când sunt Același? Sunt doar feluri de exprimare.

În mesajul, Epoca Bisericii Efes, din „Cartea Epocilor Bisericii,” ni se spune:

„A fi „Anti-Cuvânt,” înseamnă a fi, „Anti-Isus.” A fi „Anti-Cuvânt”, înseamnă să fii Antihrist, pentru că Duhul și Cuvântul sunt una. Dacă tu ești Anti-Cuvânt, va trebui să fii Antihrist.”

Așadar, dacă ești Anti-Cuvânt, ești Anti-Isus, pentru că Isus Hristos este Cuvântul. Laudă lui Dumnezeu!

Să mergem la Numeri 11. Am încredere în Dumnezeu și depind de Dumnezeu să ne ajute pe măsură ce înaintăm.

În Numeri 11, oamenii au început să plângă și să cârtească pentru că voiau să mănânce carne. Ei  erau în călătorie prin pustie și cârteau. În Numeri 11.10-17, citim:

„Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat,

și a zis Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău, și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?

Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: „Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil, până în țara pe care ai jurat părinților lor că le-o vei da?

De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: „Dă-ne carne ca să mâncăm!”

Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, pentru că este prea greu pentru mine.

Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.”

Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci de bătrâni, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere asupra lor; adu-i la Cortul întâlnirii, și să se înfățișeze acolo împreună cu tine.

Eu Mă voi pogorî, și îți voi vorbi acolo; voi lua din Duhul care este peste tine, și-L voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, și să n-o porți tu singur.”

Așadar, Dumnezeu a făcut ceva minunat pentru Moise. Moise era un om și se lupta sub povara de-a avea grijă de popor, iar Dumnezeu i-a spus: „Du-te și adună la Mine șaptezeci de bărbați dintre bătrânii cu putere asupra poporului, adu-i la Cortul întâlnirii și Eu voi lua din Duhul care este peste tine și-L voi pune peste ei.” Să mergem la versetul 24:

„Moise a ieșit, și a spus poporului Cuvintele Domnului. A adunat șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus în jurul Cortului.

Domnul S-a pogorât în Nor, și a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el, și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce Duhul S-a așezat peste ei, au început să prorocească; dar după aceea, n-au mai prorocit.

Doi oameni, unul numit Eldad, și altul Medad, rămăseseră în tabără, și Duhul S-a așezat și peste ei, căci erau ditre cei scriși, măcar că nu se duseseră la Cort. Și au început să prorocească și ei în tabără.

Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.”

Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea pe Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul, și a zis: „Domnule Moise, oprește-i!”

Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci, și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!”

Pentru mine, acesta este un pasaj extraordinar al Scripturii, deoarece vedem că Moise a strigat la Domnul, sub povara grijii poporului, iar Dumnezeu a zis: „Adună șaptezeci de bărbați la Mine, și Eu voi lua din Duhul care este peste tine și-L voi pune peste ei.”

Dacă vorbim logic, ca ființe umane, am crede că Dumnezeu a luat duhul care era peste Moise și l-a pus asupra lor, așa că acum nu mai este peste Moise, ci numai peste ei; pentru că, dacă iau acest pix de aici și-l pun acolo, sau dacă îl scot din buzunar și-l dau lui Anthony, veți vedea că eu l-am dat. Dar cu Dumnezeu nu funcționează așa. El poate să ia pixul și să-l pună în buzunarul lui Anthony, și să-l lase în același timp și în buzunarul meu.  

Slujba lui Moise nu s-a diminuat nici măcar cu un centimetru, după ce Dumnezeu a făcut această mișcare. Eu nu știu cum poate să se împartă Duhul, nu știu cum poate fi aici și acolo și pretutindeni în același timp, și să lucreze în putere deplină. Din punct de vedere intelectual, nu înțeleg, dar prin credință, eu cred că orice este în Hristos, El este în mine, El este și în tine, orice ar fi, El este aici; este în mine și este pe partea cealaltă a planetei, este pretutindeni. Dumnezeu, Duhul Lui este în noi. De aceea, de multe ori ne gândim carnal, firește la toate aceste lucruri, chiar și la venirea Domnului, așa că, acum El nu poate veni dacă nu vedem semne de cuie la mâini.

Dumnezeu Și-a trimis Cuvântul, și El este Cuvântul. Este El Cuvântul? Amin. El Și-a trimis Cuvântul iar noi trăim în timpul când Cuvântul a fost descoperit pe deplin și dat înapoi Miresei; așa că, dacă primești întreaga descoperire a lui Hristos… Vreau să spun, cum poți spune că ai Cuvântul deplin și să nu-L ai pe El?

Și când Cuvântul a revenit complet, El a eliberat plinătatea Duhului din nou înapoi în Biserică. Cum poți să primești Duhul Sfânt, și să nu-L ai pe Hristos? Nu-L ai pe El! Vedeți, noi trăim într-o zi…

Noi știm că de-a lungul epocilor bisericii a existat o barieră din cauza doctrinelor omului; din cauză că Cuvântul a fost limitat, a existat și o limitare a revărsării Duhului sau a exprimării Cuvântului, dar acum nu mai trăim în timpul limitării Cuvântului, nu trăim în timpul unui Cuvânt parțial, ci trăim în măsura descoperirii depline a lui Hristos. Hristos este aici! Amin? El S-a descoperit, Pecețile au fost luate de pe carte, El S-a întors la Biserica sa. Cum lucrează totul? Nu știu. Unde este acesta și unde este acela?  Vreau să spun că, parcă vrem să luăm pahare și un Vas, care este Hristos; „Acesta este Hristos, acesta este Duhul Sfânt și El a turnat puțin aici, puțin acolo, puțin dincolo și peste tot în lume; și știi, acesta are mai mult decât acela, și aici nu este nimeni…”

El nu Se termină, El este Duh și nu funcționează în mod firesc. El nu lucrează după aceleași legi, nu lucrează prin aceleași metode, și eu nu știu cum funcționează, și întreb: „Cum funcționează, frate Ted?” Nu știu cum funcționează, nu știu dacă există o metodă de a măsura, habar nu am, dar știu că Hristos este în Mireasa Sa.

Tot ce a fost Dumnezeu, El a turnat în Hristos; și tot ce a fost Hristos, El a turnat în Biserică, ceea ce înseamnă că nu a existat o altă expresie niciunde altundeva, în orice alt moment. Înseamnă că, orice ar fi El în măsura deplină a acelei expresii depline, a Vieții depline, a pus în Hristos. Apoi capacitatea deplină, măsura deplină, Viața deplină a lui Hristos, El a pus-o în Biserica Sa. Laudă lui Dumnezeu!

Așadar, Dumnezeu a luat Duhul care era peste Moise, și L-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni, și de îndată ce Acel Duh a venit peste ei, au început să prorocească. Ei nu au prorocit înainte. Amintiți-vă ce a spus fratele Branham: „Dacă duhul lui Beethoven vine în tine, vei compune muzică.” Corect? Apoi a spus: „Dacă vine duhul lui John Dillinger în mine, aș merge și aș jefui bănci, pentru că am acel duh.”

Acum, Biserica a primit Duhul lui Hristos, care este Cuvântul. Cum poate face Ea altceva decât  să manifeste Cuvântul? Cum poate Ea să accepte o înțelegere denominațională? Cum poate limita Cuvântul lui Dumnezeu? Cum poate Ea să rămână în propria ei voie și dorințe, contrare cu Cuvântul lui Dumnezeu? Cum putem spune că avem Duhul Sfânt și să continuăm cu unele din lucrurile lumii pe care le făceam înainte? NU! Când primim Duhul lui Hristos, Hristos va trăi propriul Său Cuvânt, pentru că acesta este scopul primirii Duhului lui Hristos, astfel încât, Cuvântul Său să trăiască în trupuri de carne.

Deci, acolo a fost o dilemă, pentru că Dumnezeu a spus: „Adună-i la Cortul întâlnirii.” Și Biblia ne spune că au fost chemați șaptezeci de bătrâni și numele lor au fost scrise, dar sunt două nume, Eldad și Medad, doi oameni care nu au mers la Cort, așa că, la Cort erau adunați doar șaizeci și opt, doi fiind în afara Cortului. Dumnezeu a spus: „Adu-i la Cort și Eu voi lua din Duhul de peste tine și Îl voi pune și peste ei.”  Și când Dumnezeu a turnat din Duhul de peste Moise asupra lor, cei doi care erau în tabără, au fost atinși exact în același timp, așa că acești șaizeci și opt profețeau aici, la Cort, iar cei doi profețeau în tabără.

Bine, dar am crezut că ei trebuiau să fie la Cort; am crezut că Dumnezeu trebuia să ia lucruri naturale și să pună lucruri naturale peste oameni naturali, fizici, iar ei urmau să înceapă să profețească, așa că, ei trebuia să fie acolo pentru a obține lucruri fizice. Dar nu este nimic fizic, ci este spiritual! Când Dumnezeu a hotărât că acel Duh care era în Moise va veni peste cei șaptezeci, nu a contat unde s-au așezat, El a venit peste cei șaptezeci, și toți au început să prorocească.

 Un tânăr a venit și i-a zis lui Moise că sunt probleme pentru că cei doi au început să prorocească în tabără. Chiar și Iosua a spus: „Oprește-i!”, dar Moise a răspuns: „De ce să- opresc? Să dea Dumnezeu ca tot poporul lui Dumnezeu să profețească!”

Dumnezeu vrea acest Duh asupra tuturor, nu doar peste unul singur. Aceasta a dorit Dumnezeu, iar Moise a exprimat dorința lui Dumnezeu. „Dumnezeu ar dori ca toți să aibă același Duh peste ei.” Dar ei au refuzat să se unească cu Dumnezeu la Sinai, așa că Dumnezeu a lucrat cu Moise; dar Dumnezeu voia ca toți să primească acest Duh și nimeni nu trebuia să se supere că ei L-au primit în afara Cortului.

Vedeți cum funcționează lumea duhurilor? „Trebuie să vii aici ca să-L primești.” Dar ei L-au primit acolo. Cum L-au primit ei? Pentru că a existat un moment în care Dumnezeu urma să ia din Duhul care era peste Moise și să-L dea celor șaptezeci; dar El nu lucra în dimensiuni fizice, și în mod fizic, și când același Duh care era peste Moise i-a lovit pe cei șaptezeci, nu a venit numai peste cei aflați la Cort, ci i-a atins și pe cei doi care erau afară din Cort. De ce? Pentru că numele lor erau scrise; pentru că numele lor au fost scrise.

Deci, la vremea aceea, numele celor șaptezeci erau înregistrate, iar acea înregistrare a arătat cine va primi acel Duh. Corect? „Aceștia sunt cei care vor primi Duhul!”, astfel că atunci când Dumnezeu a eliberat Duhul care era peste Moise pentru a veni peste cei care erau scriși, nu a contat care era locația lor fizică, când Dumnezeu a eliberat acel Duh, a venit peste toți cei ale căror nume erau în Carte. Slavă lui Dumnezeu! De ce? Pentru că ei au fost aleși să primească Duhul care era în Moise, iar când Dumnezeu din Moise i-a atins, au început să profețească atât în Cort cât și afară.

Vă spun că această Mireasă de la sfârșitul timpului, are numele scris, numele Ei a fost înregistrat în Carte, iar când Dumnezeu hotărăște că acesta este timpul ca Duhul lui Hristos să fie eliberat pe deplin, nu contează unde te afli, poți fi oriunde în lume, pentru că acel Duh va veni și te va atinge. De asemenea, nu contează timpul.

Poate spui: „Ei bine, poate a fost eliberat în anul 1963, iar eu m-am născut în anul 1977.” El nu este legat de timp, a fost eliberat pentru numele care sunt scrise în carte, iar numele meu este scris în Carte, și acum, peste mine este același Duh care a fost peste Hristos. Numai expresia mea este partea mea personală a ceea ce vrea să facă Dumnezeu în acest trup de carne. Există o parte a divinității care prinde vibrația, și atunci când fratele Branham a început să descrie aceasta, și-a dat seama că încearcă să folosească engleza, adică încerca să folosească același principiu defectuos pe care încerc să-l folosesc și eu.

Apoi, fratele Branham a spus: „Dacă mergi la ocean și iei o linguriță de apă, tu scoți în acea linguriță toate substanțele chimice care se află în oceanul întreg, totul este în acea linguriță de apă, în acea porțiune.”

Deci, cât de mult ai tu din Hristos? Tu ai tot din Hristos. Dacă ai o parte din Hristos, tu ai fost din Hristos. Oh, nu știu cum să fac aceasta mai clar, dar cred că Dumnezeu pătrunde, cufundă aceasta în fiecare dintre noi.

Dacă primești lingurița, tu poți spune: „Ei bine, eu am doar o parte.” Amin, așa este, tu ai o parte, dar tot ce este în Cuvânt, este în tine. Viața deplină a Cuvântului cu gândul lui Dumnezeu în spate, este turnată acum în tine.

Tu spui: „Tocmai am primit o bucată mică.” Tu ai tot ce a fost vreodată în Biblie! Totul este în tine; fiecare vindecare este în tine, fiecare Cuvânt este în tine, fiecare manifestare este în tine; noi suntem aici prin gândul lui Dumnezeu și prin Cuvântul Său, ca să exprimăm o anumită expresie.

Așadar, Duhul de peste Moise, a fost revărsat peste cei șaptezeci, și toți cei al căror nume a fost scris, L-au primit când Dumnezeu L-a eliberat. Dar aceasta nu înseamnă că Moise a căzut jos, mort. Moise a continuat, slujba lui nu s-a încheiat, ci el a continuat să slujească; Moise a continuat să facă minuni, a continuat să aducă Cuvântul Domnului; Moise a continuat să-i conducă pe copiii lui Israel; Moise a continuat să facă ceea ce făcuse înainte de momentul acela. Din ceea ce spune Scriptura, Moise nu a pierdut nimic. Dar cei șaptezeci au primit de asemenea Duhul, pentru că au mers  să primească Duhul lui Moise, ca să poarte și ei povara lui Moise, și să ajute poporul.

Așadar, de ce Duh va fi nevoie în timpul sfârșitului pentru ca Mireasa să-L manifeste pe Hristos? Ea va lua Duhul Lui în măsură deplină.

Sunt atât de bucuros că pot spune că numele meu a fost scris, și că atunci când Dumnezeu, în acest timp al sfârșitului, a luat barierele denominaționale și lanțurile care țineau legat Duhul  lui Dumnezeu și L-a eliberat pentru a reveni asupra oamenilor, numele meu a fost inclus în lista celor care pot primi acest Duh. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta.

În mesajul, Capodopera identificată a lui Dumnezeu, din decembrie 1964, profetul a spus:

„Acum, noi observăm că Dumnezeu a început să facă o Mireasă pentru Hristos…Și Mireasa trebuie să se identifice cu El, și în El, pentru că este parte din El. Acum, Mireasa este parte din El. Ea este parte din El. Cuvântul pentru această zi, Mireasa devine parte a acestui Cuvânt pentru că este Hristos. Credeți aceasta? Noi trebuie să fim în Hristos. În Hristos! Noi trebuie să fim din Hristos, în Hristos, parte din Hristos.”

Deci, Mireasa devine parte a Cuvântului pentru că este Hristos. Este Hristos care în această zi Se exprimă sub formă de Mireasă. Cât de mult din Hristos? Aș spune, TOT din Hristos.

Știți, când cei șaptezeci au primit o parte din Duhul lui Moise, Dumnezeu a luat din Duhul care era peste Moise, și L-a pus peste cei șaptezeci. Așadar, așa funcționează creierul uman: iau un întreg, îl împart în șaptezeci de părți  și fiecare dintre voi are o parte separat. „Îmi pare rău, Moise, tu nu mai ai nimic.” Eu nu vreau să fac aceasta, așa că voi lăsa jumătate la Moise, iar jumătate o voi împărți în șaptezeci de părți, și tu vei primi doar atât. Nu! Indiferent cât Duh a avut Moise, atât au avut și ei. Primul a avut cât a avut al șaptesprezecelea, pentru că Duhul nu a fost împărțit așa cum gândim noi, ci Duhul care le-a fost dat lor, a fost Același Duh care era în Moise; a fost același lucru, avea aceleași caracteristici; era aceeași putere, era Același în toate lucrurile, doar că ei aveau o anumită manifestare pe care urmau s-o exprime pentru a-l ajuta pe Moise să poarte poverile oamenilor.

Poate că ei nu scriau Legea, poate că nu erau judecătorul final în toate problemele, dar purtau aceleași sarcini, așa că, au primit același Duh. Nu un Duh parțial, nu o bucată de la capătul colțului care a rămas pentru al șaptezecilea, ci orice avea Moise, aveau și ei.

Așadar, orice a avut Hristos, are și această Mireasă. Cine Îl primește? Cei ale căror nume au fost scrise.

Să mergem la Apocalipsa 10.8-11. Eu voi lua numai versetul 10. Știm că în Apocalipsa 10, Îngerul puternic coboară jos cu o Carte deschisă în mână, iar cele șapte Tunete și-au rostit glasurile. Și când îngerul al șaptelea începe să sune, taina lui Dumnezeu se va sfârși, așa cum Dumnezeu a vestit slujitorilor Săi profeții. Noi știm toate acestea. Apoi, ajungem la Apocalipsa 10.8, unde i se spune lui Ioan să ia Cartea și s-o mănânce. Ioan este simbolul Miresei, iar în versetul 10, citim:

„Am luat cărticica din mâna Îngerului, și am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.

Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou, cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați.” (versetul 11).

Aici, vedem că fratele Branham a spus::

„Ilie și slujba lui Elisei a fost la fel ca și Isus Hristos și Mireasa, Bărbat și Femeie.”

Noi L-am văzut pe Hristos lucrând prin slujba lui Ilie din zilele noastre, dar există o Mireasă care va lua Cartea deschisă și o va mânca, pentru că i s-a spus să profețească din nou. Prin ce Duh va profeți Ea din nou? Orice a profețit Duhul prima dată, Ea va profeți din nou.

Noi am vorbit despre aceasta de multe ori. Chiar și termenul, „va profeți din nou,” arată că Ea știe că nu are propria Ei profeție. Cred că este foarte important să recunoaștem că la sfârșitul timpului nu este ca un…că Mireasa nu se poate dezlănțui ca o artilerie și să vină cu tot ce vrea Ea. Nu! Ea este aici ca să profețească din nou, ceea ce înseamnă că Ea profețește ceea ce a fost deja profețit; pentru că această Mireasă sub Mesagerul ei, va fi Glasul final pentru epoca finală. Dar pentru a fi Glasul final pentru epoca finală, Glasul lui Dumnezeu din această zi, Ea trebuie să fie sub Mesagerul Ei. Nu egală cu El, nu mai sus decât El, ci Ea trebuie să fie sub Mesagerul Ei, pentru a fi Glasul final al Luminii finale.

Ce este? Este Glasul lui Dumnezeu. Prin cine vine Glasul lui Dumnezeu? Glasul lui Dumnezeu vine prin Mireasa Sa. De ce? Pentru că Ea a mâncat Cartea și a devenit una cu Cuvântul. Ea a primit Cuvântul și Duhul Cuvântului, și acum, Ea este din nou în profeție; Ea va profeți din nou ceea ce a fost profețit.

 „Înseamnă că Mireasa trebuie să primească descoperiri noi? Ea trebuie să aducă ceva…” Mireasa nu trebuie să aducă o nouă descoperire pentru a profeți din nou, ci Ea profețește ceea ce ne-a fost dat deja prin Mesajul profetului.

Să privim la cuvântul, „profeție.” Cuvântul, „a profeți,” înseamnă, „a vorbi prin inspirație divină.” De asemenea mai înseamnă, „a vorbi, a declara, a mărturisi un lucru care poate fi cunoscut numai prin descoperire divină.” Laudă lui Dumnezeu! Nu toată lumea va înțelege acest Mesaj.

Ea trebuie să mănânce Cartea. Ce înseamnă să mănânci Cartea? Vreau să spun că nu poți să rupi pagini și să le mănânci; dar nici a asculta o bandă nu înseamnă să mănânci Cartea. Faptul că mergi prin magazin, nu înseamnă că mănânci, că iei masa; a pregăti masa nu este același lucru cu a mânca o masă; și a mânca Cartea, a lua Cartea și a o mânca, înseamnă că Ea a primit Cartea în Ea însăși și a devenit una cu acest Cuvânt, S-a unit cu El, iar acum, acest Cuvânt este în Ea. Este mai mult decât să spui: „Eu știu unde să merg ca să iau hrană, știu unde este depozitată, știu unde sunt conservele și pot să merg să mănânc cât vreau.”

Vedeți? Noi trebuie să mâncăm Cartea, trebuie să luăm Cuvântul care a fost predicat, nu doar să-L ascultăm, ci trebuie să-L luăm în noi înșine. Fratele Branham a zis:

„Tu zici: „Eu cred Mesajul, frate Branham. Eu cred Mesajul!” Și el a continuat: „Aceasta este bine, dar încă nu este tot. Tu trebuie să-L iei pentru tine însuți.”

Noi trebuie să devenim una cu El, trebuie să ne identificăm cu El, să-L lăsăm să ne identifice și atunci vom fi identificați cu El.

Așadar, știm că, „a profeți,” înseamnă, „a vorbi prin inspirație divină.” Și mai este o definiție care spune: „a prezice evenimente viitoare care țin în special de Împărăția lui Dumnezeu.” Și așa cum am spus, înseamnă, „a vorbi, a declara un lucru care poate fi cunoscut numai prin descoperire divină.” Aceasta este acest Mesaj: poate fi cunoscut numai prin descoperire divină, iar Mireasa este singura care poate primi descoperirea acesteia.

Atunci, cine poate profeți din nou? Numai Ea care a mâncat Cartea și Îl are pe Hristos în interiorul Ei poate profeți din nou; numai Ea poate face aceasta, nimeni altcineva nu poate s-o facă.

Noi nu mergem să repetăm doar ceea ce spune altcineva; noi nu suntem aici pentru a repeta ceea ce spune altcineva, ci suntem aici ca să luăm Cartea în noi înșine, s-o digerăm și să-L lăsăm să devină una cu noi. Apoi să-L lăsăm pe Cel ce este în noi să vorbească din noi.

Tu zici: „Frate Chad, eu nu sunt un predicator.” Oh, există atât de multe feluri de a vorbi Mesajul; există atât de multe moduri de a profeți! Tu poți să declari Mesajul, trăind  Mesajul.” Ce face viața ta? Îl declară! Îl vorbește!

Știți că Biblia vorbește despre oștirea cerească, stelele în care Dumnezeu a scris prima Sa Biblie? Oștirea cerească este așezată acolo, este pusă acolo în ordine divină și vorbește despre Cuvântul lui Dumnezeu; întregul Plan al Răscumpărării este scris în stele, iar Biblia spune că limba lor, glasul lor iese și vorbește noapte de noapte, ele rostesc discursul Lui. Spune Biblia aceasta despre stele? De ce? Pentru că aceasta este prima Biblie. Este expusă.

Fiecare stea este așezată pozițional strălucind cu strălucirea pe care i-a dat-o Dumnezeu, în poziția în care a pus-o Dumnezeu, strălucind noapte de noapte exact acolo unde a pus-o Dumnezeu. El a pus-o să nu se miște de acolo unde a pus-o Dumnezeu și să strălucească cantitatea de lumină pe care i-a dat-o Dumnezeu, să strălucească împreună cu celelalte stele care sunt în jurul ei, toate alcătuind un semn în Zodiac care spune povestea mântuirii, iar Dumnezeu spune că glasul lor merge până la marginile pământului. Noapte de noapte ele își rostesc discursul și nu există o limbă, nu există un loc în care să nu fie cunoscută vorbirea lor, dar acestea nu sunt cuvinte audibile care ies din gura lor, Acesta este Cuvântul care se manifestă pe cer.

Atunci când fiecare dintre noi ajungem în poziția în care ne-a plasat Dumnezeu în acest timp al sfârșitului, strălucind cu Lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu și în locul pe care ni l-a dat Dumnezeu, există o Lumină, o iluminare, o descoperire care iese afară din viața noastră și vorbește.

Apocalipsa 19.9-10, spune:

„Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele Cuvinte ale lui Dumnezeu!”

Și m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine și cu frații tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturia lui Isus este Duhul profeției.”

Ce este acest Duh? El spune: „Profețește din nou!” Ce este Duhul profeției? Ce ar trebui să facă profeția? „Mărturia lui Isus este Duhul profeției!” Ce este această mărturie? De cincisprezece ori este tradus, „martor,” iar definiția este: „Cel care mărturisește o mărturie  ca înainte un judecător.” Care este Duhul profeției? Este mărturia sau martorul lui Isus Hristos. Ce ar trebui să facem în timp ce ne trăim viața? Trebuie să mărturisim Viața lui Isus Hristos, pentru că noi suntem martorii Lui; viețile noastre mărturisesc că El trăiește.

În mesajul, Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

„Și Fiul trebuie să fie descoperit din nou în Mireasă, în zilele din urmă; Puterea de înviere…”

Care este Viața lui Isus Hristos…Puterea de înviere trebuie să vină să-i învieze din aceste denominațiuni moarte și din crezuri, la un Cuvânt viu al Dumnezeului Celui viu.”

Să citim încă odată prima parte: „Fiul trebuie să fie descoperit din nou...” El trebuie să fie descoperit. Unde? „…în Mireasă, în zilele din urmă.” În mine, în tine, care avem mărturia Lui Isus Hristos și Duhul profeției să trăim Viața pentru această zi.

În mesajul, Eu am auzit, dar acum văd, profetul a spus:

„Apoi El a venit pe acolo și a zis: „Așa cum a fost în zilele lui Lot, așa va fi când se va descoperi Fiul omului.” Priviți, Fiul omului a fost descoperit grupului lui Abraham ca un Bărbat, un Profet în formă de carne umană, un Om obișnuit cu hainele prăfuite, iar Abraham L-a numit, „Elohim.”

Aici, Isus a promis că în zilele din urmă, Fiul omului Se va descoperi din nou la același fel de grup, Sămânța împărătească a lui Abraham, chiar înainte de a cădea focul.”

Vreau să acord atenție câteva minute, acestui lucru. Noi am trecut de multe ori pe aici și știm că Abraham a primit o vizită în Câmpiile Mamre, când el a fost vizitat de Dumnezeu în formă de trup, și aici, fratele Branham a spus:

„Când va fi descoperit Fiul omului, va fi la fel ca în zilele lui Lot, ca în Sodoma.” Și fratele Branham a spus iar și iar că noi suntem ca în starea Sodomei.Acestea sunt zilele lui Lot. „Și Fiul omului urmează să fie descoperit grupului lui Abraham ca un Om, un Profet în formă de carne umană, un Om obișnuit cu hainele prăfuite, și Abraham L-a numit „Elohim.”

„Un Om obișnuit cu hainele prăfuite” și Abraham L-a numit, „Cel ce există prin Sine Însuși,” Dumnezeul Cel Atotputernic.

Noi știm că Dumnezeu a luat elementele pământului și a făcut un trup temporar pentru El, ca să locuiască în el, dar Abraham nu vorbea cu acel trup temporar, ci vorbea cu Viața din interiorul acelui trup. Și Viața din interiorul acelui trup, era Elohim. El avea hainele prăfuite, dar nu acela era El. Apoi I s-a pregătit vițelul, a mâncat unt, a băut lapte, dar noi știm Cine era El. Părea a fi un Om, dar cine era El? Era Elohim în om; arăta ca un Om, dar era Dumnezeu în om. El arăta ca un Bărbat, și vă spun: când fratele Branham stătea pe platformă, când vorbea, când purta o conversație, El arăta ca un om, dar când s-a întors cu spatele spre audiență și a început să discearnă gândurile din inimile lor, era o altă Viață în interiorul acelui om. Acolo mai era Ceva, iar noi recunoaștem că acela nu era doar un om într-un costum; nu era doar un om care ne povestea despre vânătoare și unde a fost, cum a călătorit din orașul acesta în orașul acela, ci în acel om exista mai mult decât pot vedea eu, în acel om era Dumnezeu; în acel om a fost Hristos, a fost Duhul Sfânt; în acel om, a fost Cuvântul, în acel om a fost Persoana Cuvântului. Puteți alege orice titlu vreți să folosiți, dar era Dumnezeu într-un om.

Și Isus a promis aici că, „În ultimele zile, Fiul omului Se va descoperi din nou la același fel de grup, Sămânța împărătească a lui Abraham, chiar înainte de a cădea focul.”

Vreau să fim atenți la ceea ce spune fratele Branham aici, pentru că acest lucru este foarte important. Este vorba despre mesajul, Dovedind Cuvântul Său, din august 1964:

„Acum, noi spunem că El este înviat din morți. Nu eu am spus-o, Cuvântul spune aceasta aici. Ei au spus: „El a înviat din morți.” El spune că El este Același ieri, azi și în veci. Credeți aceasta? El a promis că aceste lucruri se vor întâmpla în zilele din urmă, pentru că se va manifesta același Fiu al omului.

Țineți minte că nu Isus a fost Cel care vorbea cu Abraham acolo, care a putut discerne gândurile care erau în mintea Sarei din spatele Lui. Acela nu era Isus, El nu Se născuse încă; dar era un Bărbat în carne umană pe care Dumnezeu L-a numit „Elohim,” Marele Atotputernic.”

Aceasta este interesant. Fratele Branham a spus că Aceea a fost descoperirea Fiului omului, că Acela a fost Fiul omului descoperit acolo înapoi, în ziua lui Abraham. Dar El a fost Elohim venit într-un trup de carne, a fost Dumnezeu care i-a vorbit lui Abraham. Isus a spus arătând spre vremea aceea că, „Așa cum a fost în zilele Sodomei,” Isus Hristos a spus că, „Fiul omului va fi manifestat din nou.” Dar noi știm că Fiul omului este Isus Hristos. Corect? Credeți aceasta? Credeți că Isus Hristos este Fiul omului? Da, El S-a numit pe Sine, Fiul omului iar, și iar, și iar.

Fiul omului este Isus Hristos, dar fratele Branham a spus: „Acela nu era Isus, El nu Se născuse încă.” Fratele Branham vorbea despre manifestarea Fiului omului în trup. Isus, trupul de carne, nu fusese încă născut. Ce a fost Aceasta? A fost Aceeași Viață care urma să vină în Isus; Aceea era acolo în acea zi într-un alt trup de carne. Ce a fost Aceea? A fost Elohim într-un trup de carne, și Elohim în trup de carne descoperea o taină pentru Abraham. Făcând acest lucru, El a descoperit gândurile Sarei care se afla în cortul de la spatele Lui. El, de asemenea, a vorbit despre distrugerea Sodomei,  pe vremea Sodomei.

Apoi, fratele Branham spune că noi am ajuns la starea din zilele Sodomei. Ce este Aceasta? Este același Dumnezeu din nou. Când Isus Hristos a stat aici și a deosebit gândurile din inima oamenilor, care era Semnul lui Mesia, a făcut același lucru care i s-a făcut și lui Abraham cu mult timp în urmă. Ce este Aceasta? Același Elohim care a fost în acel trup făcut din elementele pământului, este acum în Isus Hristos. Corect? Acum, acel Cuvânt Și-a primit Numele, așa că, acum este Isus Hristos; astfel încât, să poți spune: „Acela nu a fost Isus, Acela a fost Isus Hristos Același, ieri, azi și în veci!”

Nu era expresia acelui trup de carne care a trăit treizeci și trei de ani pe pământ, dar a fost aceeași Viață. „Acela nu era Isus, El nu Se născuse încă.” Dar Cine era? Era Elohim! Ce făcea El? Îl manifesta pe Hristos. Era Hristos? Da, dar nu era Isus, Omul din Nazaret. Totuși, El a primit acest Nume, atunci când a devenit trup de carne, când S-a născut. Să citim mai departe:

„Și Isus a zis: „La fel cum a fost în zilele Sodomei…” Acum, priviți atenți, „…în zilele Sodomei, așa va fi la venirea Fiului omului, când Se va descoperi Fiul omului.” Nu în continuare ca o biserică, vedeți, nu așa în continuare. Mireasa este chemată! Vedeți?  „În ziua aceea Se va descoperi Fiul omului.” Ce? Să atașeze Biserica de Cap, uniți, căsătoria Miresei. Chemarea Mirelui va veni chiar prin aceasta, când Fiul omului va coborî și va veni în trup uman, să-I unească pe Cei doi împreună.”

Deci, Fiul omului a coborât jos în trup omenesc, în slujba fratelui Branham. Amin. De ce a venit El? El a venit să facă chemarea Mirelui, să anunțe, ce? „Vine Mirele! Ieșiți-I în întâmpinare!” Strigătul de la miezul nopții! Noi am auzit aceasta. Acum, este Fiul omului care Se descoperă printr-un fiu al omului, și când Fiul omului va coborî și va veni în trup uman, ce va face El? „Să-I unească pe Cei doi împreună.”

Mai departe citim: „Biserica trebuie să fie Cuvântul! El este Cuvântul! Și Cei doi se unesc împreună, iar pentru a face aceasta, va fi nevoie de manifestarea descoperirii Fiului omului. Nu un cler bisericesc. Vedeți ce vreau să spun? Vedeți? Acela este Fiul omului, Isus Hristos. El va veni în trup uman printre noi…”

Ce a spus despre Cel care a stat cu spatele în Câmpiile Mamre? El a spus că nu era Isus, dar nu a spus că nu era Isus Hristos, Cuvântul. Ce a spus? Nu era acel trup care a fost atârnat pe cruce, ci a fost o altă formă, era Elohim care prefigura ceea ce avea să vină mai târziu, într-o altă zi. De aceea a spus fratele Branham că noi nu căutăm urme de cuie, ci căutăm Cuvântul manifestat.

Noi nu vrem să privim după o altă dispensație și să ratăm dispensația noastră, și atunci întreb: Cine era Cel care stătea pe platformă și deosebea gândurile inimii oamenilor? Era Hristos! Era Isus Hristos Același ieri, azi și în veci! Era Elohim într-o altă formă, era Dumnezeul Atotputernic.

Cel Omniprezent a fost Acolo înainte de a fi Dumnezeu, apoi a devenit Dumnezeu, dar El era tot Elohim. Apoi a devenit Cuvântul, dar El era tot Elohim. Când Cuvântul a fost exprimat, El era încă Elohim; El era Elohim în acel trup de carne. El era tot Elohim care i S-a descoperit lui Abraham, iar acum era Elohim în Isus Hristos. El este încă Elohim, El Se descoperă pe Sine și acum.

Aceeași Viață care a luat Numele, „Isus Hristos”, era acolo pe platformă și lucra prin acel profet pentru a ne arăta că El este Același ieri, azi și în veci.

Mai departe, el spune:

„…și Își va face Cuvântul atât de real, încât va uni Biserica cu El ca Unul, Mireasa, și apoi Ea va merge Acasă la Cina Nunții. Amin. Ea este deja unită. Vedeți? Noi mergem la Cina Nunții, nu la căsătorie…va umple trupul vostru…însuși, din orice făptură, din oameni puternici, deoarece Nunta Mielului a venit. Când Cuvântul de aici se unește cu Persoana, și Cei doi devin una, ce face? Atunci Ea Îl manifestă pe Fiul omului din nou.”

Fiul omului a fost manifestat în William Branham. Cine a fost Acesta? A fost Isus Hristos, a fost Elohim într-o formă care Se manifesta astfel încât să vedeți că, Cel ce a fost în Câmpiile Mamre, este aici. Orice a fost acolo, în Isus Hristos când a mers pe lângă Marea Galileei, este aici, este Aceeași Persoană. Indiferent de forma pe care o ia, este Același; este Dumnezeu care Se descoperă arătând Semnul lui Mesia, astfel încât, să știm Cine este prezent.

El a venit să facă Cuvântul Său atât de real, încât să unească Trupul și Capul împreună, ca Unul. Ca să facă ce? Ca să-L manifeste din nou pe Fiul omului, Isus Hristos prin tine și prin mine.

„…Ea Îl manifestă pe Fiul omului din nou. Nu teologii bisericii. Fiul omului! Cuvântul și Biserica devin una. Orice a făcut Fiul omului, El a fost Cuvântul, Biserica face același lucru.”

Această manifestare a venit ca să unească Trupul Miresei, pe tine și pe mine, cu Conducerea, Persoana Cuvântului. Ca să facă, ce? Ca să-L manifeste din nou pe Fiul omului. Care este, ce? Care este Viața lui Isus Hristos în voi, „Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Trebuie El să trăiască? Ce ar trebui să fac? Ar trebui să-mi iau un cort? Ar trebui să merg într-o campanie în care să țin servicii de vindecare? Nu! Tu ar trebui să rămâi în poziția ta și să lași Lumina să strălucească. Indiferent de cantitatea de Lumină pe care ți-a dat-o, indiferent de slujbă și de orice corelare a stelelor, indiferent de ordine, indiferent de poziție, stai acolo și strălucește Lumina acestui Cuvânt, iar Isus Hristos va face să Se arate oamenilor, așa cum trăiește în tine și în mine.

Este Același! Este Aceeași Persoană, este Același Duh care a fost revărsat fără măsură. Tot ceea ce a fost Dumnezeu, El a revărsat în Hristos; tot ceea ce a fost Hristos, a fost revărsat în Biserica Lui, și în timpul sfârșitului, orice era reținut, plinătatea deplină a Duhului Sfânt a fost eliberată prin deschiderea Cuvântului, pentru a Se întoarce în Biserică. Deci, este Viața deplină a lui Isus Hristos, este Elohim într-o altă formă, exprimându-Se pe Sine. Aceasta este ziua în care trăim.

Uneori, suntem atașați de fizic, dar El este Acolo, nu este aici și nu am văzut urme de cuie.

Ascultați prieteni, este spiritual. Nu este ca și cum ai împărți șaptezeci de părți din Duhul lui Moise și le-ai pune peste cei șaptezeci. Eu nu știu cum a funcționat, dar a funcționat. Nu știu cum au primit ei Duhul lui Moise și au profețit ca Moise, pentru că numele lor erau scrise, dar Moise încă avea Duhul lui Moise, și încă profețea. Eu nu știu cum funcționează totul, dar știu un lucru: că funcționează, pentru că am văzut că a funcționat în acel om.

În mesajul, Locul de închinare pregătit de Dumnezeu, din aprilie 1965, ni se spune:

„Dar El a promis, chiar înainte de venirea timpului sfârșitului, lumea devine ca în Sodoma, când un Om a venit jos în formă umană, trei dintre Ei: doi îngeri și Dumnezeu Însuși. Acela a fost Dumnezeu. Biblia a spus că a fost. Acum, El a coborât și S-a manifestat acolo, întorcându-Se cu spatele la cortul în care era Sara, și i-a spus lui Abraham ce gândea Sara în cort. Este adevărat? Acum, Isus Însuși a spus: „În ziua când Fiul omului este descoperit…” Cu alte cuvinte: „Fiul omului, lucrarea lui Isus Hristos Însuși.”

Biserica va veni prin neprihănire, prin Luther; prin sfințire, prin Wesley; prin botezul Duhului Sfânt, sau penticostal; și merge drept în desăvârșirea Fiului omului, atunci când Soțul și Soția vor fi aceeași Persoană.”

Unde este Hristos? El este în Mireasa Sa! Unde este Mireasa Lui? Ea este în Hristos!

Să mergem la Ioan 3.1-3:

„Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor.

Acesta a venit la Isus, noaptea, și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”

Isus vorbește aici în termeni spirituali, dar Nicodim este o ființă umană obișnuită ca tine și ca mine, și este absolut confuz cu termenul, „născut din nou.”

„Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre  a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?”

Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îți spun, că, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.

Ce este născut din carne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh.

Nu te mira că ți-am zis: „Trebuie să vă nașteți din nou.

Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.”

Nașterea spirituală este invizibilă, nu funcționează ca nașterea firească. El i-a spus: „Trebuie să te naști din nou!” Iar Nicodim a răspuns: „Cum poate să se nască din nou un om bătrân? Poate să intre a doua oară în pântecele mamei lui și să se nască?” Și El a răspuns: „Nu! Tu trebuie să te naști din apă și din Duh. Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici unde merge.”

Tu poți merge la un meteorolog și să-i ceri să-ți spună punctul de plecare al vântului pe pământ și punctul de oprire. El o să-ți spună: „Vântul a început aici, pe hartă; și s-a oprit aici, pe hartă.” Vedeți, aceasta funcționează total diferit de orice înțelegem noi. Nu știu unde a început și nici unde s-a oprit, dar un lucru știu: când suflă prin copac, văd efectul lui. Eu nu văd vântul, dar pot spune că este vântul. Vedeți? Tu nu vezi vântul, dar vezi efectul vântului, și privind efectul vântului îți dai seama că vântul este acolo. Și Isus a spus: „Așa este cu oricine este născut din Duhul.”

Despre cel născut din Duhul, nu știi de unde a venit și nu vezi unde se duce, pentru că Viața lui nu a început pe acest pământ, Viața lui a început mai înainte și va continua mai departe. Dar ceea ce vezi în nașterea spirituală, este că acea naștere a venit la el și a însuflețit Sămânța. Partea din el care trebuia să fie el de la început, a primit Viață prin întâlnirea cu Cuvântul pentru ziua lui. Acum, acea Parte a început undeva înainte, de aceea este ca vântul. Tu nu poți vedea unde începe vântul și unde se oprește, dar poți vedea foșnetul frunzelor și poți spune că vântul este chiar acolo. Tot așa, tu poți vedea Viața pe care o trăiește o persoană și poți spune: „Hristos este în fratele meu și în sora mea.” Acesta este Cuvântul.

Așadar, voi trebuie să vă nașteți din nou. În versetul 9, Nicodim a spus: „Cum se poate face așa ceva?”

Isus i-a răspuns: „Tu ești învățătorul lui Israel, și nu pricepi aceste lucruri?”

Ascultați, pentru ca Nicodim să fie învățătorul lui Israel, trebuia să știe lucruri destul de complexe. El știa cronologia, știa genealogiile, știa profețiile; el a studiat și știa niște lucruri destul de complexe, dar Isus S-a mirat că nu a înțeles acest lucru simplu. El trebuia să se nască, este ușor să fii născut din Duhul.

În versetul 10, Isus i-a zis: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu pricepi aceste lucruri?

Adevărat, adevărat îți spun, că noi vorbim ce știm, și mărturisim ce am văzut; și voi nu primiți mărturia noastră.

Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești?

Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a  coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer.”

Să ne gândim puțin la aceasta. Isus Hristos este Fiul omului. Este adevărat? El Însuși S-a numit Fiul omului. Unde era El? El era pe pământ. Nu, El era în cer. Haideți să citim încă odată versetul 13: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a  coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer.”

Ei bine, El a coborât din cer, „El, care este în cer”. Așadar, El a coborât din cer, sau este în cer? Răspunsul este din nou, „Da!” Toți treceți testul. Duhul nu funcționează ca firescul.

Motivul pentru care suntem confuzi cu privire la venirea Domnului, este că noi încercăm să înțelegem într-un mod natural, firesc, prin lucruri fizice, dar totul este spiritual.

Isus Hristos este Fiul omului, și El a spus că, „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a  coborât din cer, adică Fiul omului care este în cer.” La fel a coborât Fiul omului? Da! Unde a fost El? El a fost Acolo. Unde? În cer. Dar cum putea fi în același timp și în cer? Pentru că cerul nu este un loc fizic, cerul este o dimensiune.

Tu spui: „Frate, explică-mi!” Nu pot să-ți explic. Eu nu înțeleg, dar știu că Isus era în cer și stătea și pe pământ. „Dar noi știm că El S-a coborât din cer.” Da, El S-a coborât din cer, și chiar El a spus că S-a coborât din cer. Noi cântăm cântări că El S-a coborât din cer, dar El îți spune că, deși S-a coborât din cer, El este încă în cer. „Cum poate rămâne în cer și să coboare din cer?” Pentru că Isus nu este îngrijorat de limbaj și de înțelegerea ta cu privire la limbaj, El doar o spune, iar tu trebuie să înțelegi că este adevărat, prin descoperire.

Să mergem la Coloseni. Doamne, ajută-ne, pentru că suntem atât de departe, este peste înțelegerea noastră, pentru că niciunul dintre noi nu poate înțelege acest lucru din punct de vedere intelectual, dar aceasta este Realitatea. Aceasta este Realitatea reală. Ceea ce am crezut noi că este realitate, este numai un abur, o ceață, o oglindă, nu realitate. Acesta este doar negativul, nu pozitivul. Aceasta este realitatea noastră, dar nu este Realitatea supremă, există o Realitate mai mare decât realitatea aceasta.

Noi încercăm să înțelegem Mesajul din Biblie doar prin această realitate limitată, dar tu trebuie să accesezi Ceva care trece dincolo de văl pentru a prinde o descoperire de la Dumnezeu. Este mai mult decât natural, fizic; este spiritual.

În Coloseni 3.1-3, citim:

„Dacă deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.

Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.

Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”

Deci, Hristos este în ceruri, și viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Deci, eu poate că nici nu sunt aici, poate că sunt cu Hristos în cer; sau poate sunt aici. Este viața mea aici? Sau este viața mea în ceruri? Răspunsul este, „Da!”

Să mergem la Efeseni 2.4-6:

„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,

măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos, (prin har sunteți mântuiți).

El ne-a înviat împreună, și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus.”

Deci, unde ești tu? Unde este viața ta? Viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, iar Hristos stă la dreapta Tatălui; viața mea este ascunsă în El. Am înviat cu El! Am fost înălțat cu El, și chiar acum stau împreună cu El în locurile cerești. „Frate, Chad, tu ești nebun. Eu mă uit drept la tine.!” Tu te uiți doar la un lucru fizic pe care îl percep ochii tăi. Aceasta este toată frecvența, totul se mișcă la o anumită frecvență, dar dacă te-ai mișca la o frecvență diferită, nici măcar nu m-ai vedea.

În spectrul luminii, există tot felul de raze ultraviolete care se mișcă prin ea, dar nu le poți vedea pentru că se mișcă la o viteză diferită. Dar dacă v-ați deplasa cu aceeași viteză cu care se deplasează ele, devin vizibile pentru tine. Așadar, ceea ce credem că este Realitatea, nu este realitate. Cuvântul lui Dumnezeu este Realitatea! Dumnezeu este Realitatea!

Toate lucrurile care depășesc înțelegerea umană, sunt peste capacitatea ta de a atinge, de a gusta sau a simți, de aceea trebuie să fie percepute, atinse prin credință, și această credință poate veni numai de la Dumnezeu.

Acum, întrebarea este: Sunt aici, jos? Sau sunt Acolo, în cer? Este ciudat, deoarece când spun, „Acolo,” arăt așa, (fratele Chad arată în sus), dar nu știu exact unde este „Acolo.” Acum vreau să vă întreb ceva: Sunt eu aici exprimând Viața lui Hristos printr-o Sămânță Genă pe care Dumnezeu a însuflețit-o la Viață? Da, eu sunt aici manifestându-L în această dimensiune. Următoarea întrebare este: Sunt eu în ceruri stând cu Hristos Isus? Răspunsul este, „Da!” Deci, eu sunt aici și sunt Acolo, și nu știu dacă aici și Acolo este un loc exact. Nu știu. Tot ce știu este că, pentru mine există mai mult decât ceea ce vedeți, pentru că noi nu suntem limitați de legile fizice, de proprietățile fizice; toate acestea sunt limitarea sub care se află acest trup într-o anumită dispensație, într-o anumită perioadă de timp, pentru a exprima o parte a caracterului lui Dumnezeu.

Deci, ești limitat, dar Viața din interior nu este legată de acest trup, este liberă. Așadar, eu sunt aici și sunt Acolo. Isus a fost aici și a fost Acolo. Întrebarea este: Unde este Hristos acum? Dacă este adevărat și în fiecare epocă a fost adevărat; și în fiecare zi poate fi adevărat, El poate fi Acolo și aici. Este adevărat? El poate fi Acolo și aici. Laudă lui Dumnezeu!

Nu știu cum altfel aș putea s-o spun. Dumnezeu să ne dea o descoperire mai mare.

În mesajul, Alegerea unei Mirese, din aprilie 1965, profetul a spus:

„Cealaltă este însărcinată cu Cuvântul lui Dumnezeu și va da naștere Trupului, Trupului terminat al lui Isis Hristos, care este Mireasa. Trupul lui Hristos nu este încă terminat. Câți știu aceasta? Un bărbat și o femeie sunt una. Și Hristos este un Trup, Cuvântul. Mireasa va trebui să fie restul acelui Trup, și cei doi fac împreună, fac din nou un Trup; așa cum a fost Adam la început: bărbatul și soția lui sunt una.”

Așadar, Hristos Se unește cu Trupul Său și Ei devin una. Unde este acel Trup? Apostolul Pavel spune că voi sunteți Trupul lui Hristos. Deci, acel Trup este aici, iar El este prezent aici, cu Trupul. Este Trupul Lui, o expresie suplimentară a Lui Însuși.

În mesajul, Este Răsăritul Soarelui, din anul 1965, profetul spune:

„Ei bine, cum poate veni Mireasa și să nu manifeste tot ceea ce a fost promis despre El? Și Mirele a venit, și El nu ar fi Mireasa?”

Să citim încă odată: „Ei bine, cum poate veni Mireasa și să nu manifeste tot ceea ce a fost promis despre El? Și Mirele a venit…”

Mirele vine? Mirele a venit? A făcut El slujba Fiului omului în timpul sfârșitului? Ce trebuia să facă Fiul omului pentru a face Cuvântul atât de real încât să-I unească pe cei doi împreună, Mirele și Mireasa? A venit Mirele? „…Și Mirele a venit, și El nu ar fi Mireasa?” 

Deci, când vine Mirele, cum arată? Ce căutăm când vine Mirele? Când vine Mirele să Se unească cu Mireasa, când Capul vine la Trup, când Mirele vine să Se unească cu Mireasa, cum vine El? „…Și Mirele a venit, și nu ar fi El Mireasa?” Cine este El? Este Isus Hristos în forma Miresei.

În mesajul, Lucruri care vor fi, profetul spune:

„Acum, dacă suntem acele atribute ale lui Dumnezeu, noi nu putem trăi prin crezuri, și nu putem trăi prin denominaționalism; noi trebuie să trăim prin Cuvânt, pentru că Mireasa este o parte din Mire, așa cum o soție este o parte din soțul ei. De aceea noi trebuie să fim acea Mireasă Cuvânt. Și ce este acea Mireasă Cuvânt? Manifestarea acestei ore, Mireasa. Nu un crez sau o denominațiune, ci un oracol (articol), viu al lui Dumnezeu; un atribut viu al lui Dumnezeu care arată lumii atributele lui Dumnezeu în forma Miresei care urmează să fie exprimată în această oră în care trăim noi acum.”

Cum ar putea să vină Mirele și să nu fie Mireasa? Eu spun: De ce a spus fratele Branham: „Noi nu căutăm urme de cuie la mâini, noi căutăm Cuvântul manifestat?” Unde este Hristos? El este Acolo? Da! El este aici? Da! Explică aceasta. Nu pot, nu știu, dar tot ce a fost Dumnezeu, El a turnat în Hristos; și tot ce a fost Hristos, El a turnat în această Mireasă a timpului de sfârșit. Nu se poate explica, dar eu vreau s-o trăiesc.

S-ar putea să nu reușesc să înțeleg intelectual; s-ar putea să nu pot reprezenta aceasta grafic pe o bucată de hârtie, dar vreau ca efectul deplin al acestui lucru, să se vadă în viața mea. Eu vreau ca plinătatea Cuvântului să se manifeste prin mine, vreau să fiu schimbat la Viața care este aici pentru a mă schimba; vreau ca orice este El, să fie arătat prin mine.

În mesajul, Casa viitoare a Mirelui ceresc și a Miresei de pe pământ, fratele Branham a spus:

„Și dacă voi sunteți Mireasa, Mireasa este o parte din Soțul ei…Și singurul loc pe care îl veți recunoaște vreodată, este să recunoașteți ce parte a Soțului (acel Cuvânt), sunteți voi, sau nu puteți recunoaște că sunteți Mireasa. Cât de mulți văd aceasta? Vedeți? Va trebui să vă recunoașteți poziția.”

Fratele Branham spune aici că voi trebuie să vă recunoașteți poziția; trebuie să știți unde vă aflați. Noi nu suntem o denominațiune, nu suntem blocați în înțelegerea denominațională; noi nu trăim în epocile bisericii, și nu trăim o viață din epocile bisericii. Dar unde suntem? Noi am ajuns la Conducere, chiar la mintea lui Hristos care ne-a fost dată. Și când știi care parte ești, aceasta îți aduce identificarea, cine ești, iar această identificare aduce o Viață.

Vă amintiți că Moise, înainte să știe cine era, el a crezut că era ceva, apoi, el a cam pierdut ceea ce l-a învățat mama lui, dar când a intrat în contact cu Dumnezeul cel viu, cu Stâlpul de Foc, acel Stâlp de Foc, i-a confirmat și i-a spus cine era el cu adevărat. Și cine era el  cu adevărat, a trebuit să fie făcut cunoscut. Și când Viața a început să trăiască în el, el a început să trăiască Viața Salvatorului.

Maria a crezut că era o persoană obișnuită care trăia o viață obișnuită, dar a venit la ea un Înger care i-a dat o identificare diferită, iar când a primit acea identificare, ea a primit Viața lui Hristos, și când a primit-o, ea L-a manifestat pe Hristos.

Când noi înțelegem ziua în care trăim și ne recunoaștem poziția, atunci există o Putere care vine odată cu poziția, și Dumnezeu Își poate trăi Viața prin noi.

Dați-mi voie să mai citesc un citat din mesajul, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:

„Apoi, Cuvântul Se mișcă în jos, în Trup, de la Cap. Ce este aceasta? Același Cuvânt. Nimic nu poate fi adăugat sau scos de la El. Astfel, același Cuvânt Se mișcă de la Cap, pe măsură ce se apropie ziua, în jos în Trup, dovedind că sunt una; sunt Soț și Soție. Ei sunt carne din carnea Lui; Cuvânt din Cuvântul Lui; Viață din Viața Lui; Duh din Duhul Lui. Vedeți? De unde știți aceasta? Aduce aceeași mărturie, același rod, același Cuvânt. Vedeți? Îl manifestă pe Hristos, aceeași Viață, același Dumnezeu, același Duh, același Cuvânt, aceeași Carte! Amin. Aceleași semne: „Lucrările pe care le fac Eu, le veți face și voi!” Oh, Aleluia! Doamne!

Observați! Cuvântul dovedit în Trupul Lui este tocmai biruința și motivul morții Sale.”

De ce a murit Hristos? Ca să-i răscumpere pe cei pierduți, ca să răscumpere ce era pierdut, căzut și despărțit de El. De ce a murit El? Ca să aducă înapoi la Dumnezeu atributele Sale care au fost despărțite de El. De ce a trebuit să facă aceasta? Pentru că tot drumul înapoi în Eden…

Vreau să spun că Adam a fost un fiu al lui Dumnezeu, dar o parte din el însuși a pus în femeie, și acea femeie a căzut iar el a mers cu ea ca s-o răscumpere, făcând ca toată omenirea să fie pierdută. Deci, ce a făcut Calvarul? Calvarul, totul despre Calvar a fost despre răscumpărare, despre aducerea înapoi a ceea ce era căzut, la unirea cu Mirele din nou, pentru a Se întoarce înapoi în Eden. De aceea, când noi primim Viața lui Isus Hristos, și lăsăm acea Viață să curgă prin noi, aceasta este biruința Lui.

Gândiți-vă la Moise. Când Moise și-a cunoscut poziția și și-a ocupat poziția pe care Dumnezeu i-a dat-o, pe pământ nu a mai existat nimic să-l poată opri; Moise a fost de neoprit pentru că era în poziția lui. Cum poți să-L oprești pe Dumnezeu? Acela era Dumnezeu în Moise.

Când fratele Branham a fost aici arătând Semnul lui Mesia, el era de neoprit. Nimeni nu putea să stea în acea Prezență fără să fie descoperit. Aceasta lucra noapte după noapte, după noapte. De ce? Pentru că el se afla în poziția lui, făcând ceea ce trebuia să facă pentru a chema o Mireasă.

Deci, există o Putere în poziție, și Putere în înțelegere. Când noi ajungem în poziția noastră, nu există nimic în această lume să ne împiedice să manifestăm partea din Viața lui Isus Hristos, care este în viața noastră. De aceea, când știm cine suntem și ne cunoaștem poziția, acesta este ceasul în care El trăiește într-un Trup cu mai multe mădulare; Acesta este Hristos în forma Miresei sale. Dumnezeu mi-a dat o parte din această Viață s-o trăiesc, și orice m-ar împiedica să trăiesc această Viață a lui Hristos, trebuie să plece, să dispară.

Nimic nu putea să stea în fața lui Moise, pentru că Moise făcea ceea ce Dumnezeu voia să facă. Nimic nu poate sta înaintea ta și a mea dacă rămânem în poziția noastră și manifestăm Viața lui Dumnezeu. Noi avem credință să ne rugăm pentru vindecarea noastră. Cum avem credință să ne rugăm pentru vindecare? Dacă aceasta mă împiedică să-L exprim pe Hristos, pot să mă rog pentru vindecarea mea, pentru că eu nu sunt aici doar pentru mine, nu sunt aici doar de unul singur, ci sunt aici pentru o descoperire dată de Dumnezeu în această oră. Eu am fost sădit aici prin voința veșnică a lui Dumnezeu și prin Planul de predestinare a lui Dumnezeu; sunt aici cu un scop și trebuie să împlinesc acel scop. Dacă ceva ar opri acel scop, eu doar cred și trebuie să plece, deoarece eu nu sunt aici pentru mine, ci sunt aici pentru a fi o expresie a lui Hristos. Să ne ridicăm cu toții în picioare.

Mă rog ca Dumnezeu să pună aceste bucăți împreună. Sunt atât de multe acolo încât, pur și simplu nu pot atinge tot. Dincolo de partea umană există o Realitate vie, și mă rog ca Dumnezeu să vă deschidă posibilitatea să nu mai priviți lucrurile prin ochii naturali; să nu ne limităm doar la ceea ce vedem, pentru că nu există nici o limită. Ce este limita? Nu există nici o limită pentru că Dumnezeu Își trăiește Viața prin noi. Noi nu suntem limitați de ceea ce putem atinge, nu suntem limitați de ceea ce putem vedea.

Vreau să spun că atunci când Filip a fost expresia lui Hristos, el nu a fost limitat nici măcar de distanța pe care a putut s-o parcurgă călare, cu carul sau pe jos. De ce? Pentru că nu trăia pentru el însuși, nu trăia de unul singur, ci era acolo pentru a exprima o parte din Viața lui Hristos, iar când Dumnezeu a avut nevoie ca el să plece de aici până acolo, nu a existat nici o limită. Nu fii limitat în viața de rugăciune încât să spui: „Acum trebuie să merg într-un anumit loc unde trebuie să îngenunchez și să încrucișez mâinile într-un anumit fel.”

Ascultă, tu ești așezat deja în locurile cerești în Hristos Isus. Hristos este în tine și tu ești în Hristos. Unde ești? Nu știu. Eu sunt în El. Unde este El? La dreapta Tatălui. El este în cer; eu sunt în cer, dar eu sunt și aici, și El este aici.

Înseamnă că trebuie să existe o legătură în spatele acestei perdele de carne, între mine și Rai; trebuie să existe un Canal, o Ușă deschisă, trebuie să existe un Portal între două dimensiuni. Acum vorbim despre science-fiction. Există un Portal? Nu știu ce să spun, nu știu dacă am înțeles bine sau nu, tot ce știu este că aici există o Realitate.

În interiorul tău există un Portal și acesta este o ușă deschisă în cer; tu ești în cer și ești aici, stai în două dimensiuni în același timp. Nu o faci cu picioarele tale, cu pantofii tăi și hainele tale, ci ceva spiritual este Acolo și ceva natural este aici; ceva spiritual de Acolo, trăiește în natural, aici, mișcându-L în Planul lui Dumnezeu. Nu vreau să vă mai gândiți că, „Într-o zi, voi ajunge Acolo. Eu sunt aici și El este Acolo și sper că El poate veni aici.”

Știți, de atâtea ori vrem să-L chemăm pe Dumnezeu în scenă când avem probleme și spunem: „O, Doamne, vino din cer și ajută-mă.” El este în tine. El este doar atât de departe cât Îl punem, și voi vedeți că această mentalitate ne face să biruim atât de greu, deoarece ne gândim: „Eu sunt aici departe, pe drum, iar Dumnezeu este Acolo, sus. Sunt în groapă în mijlocul necazului și am nevoie de un Dumnezeu care este atât de departe, la așa distanță, să străbată această cale lungă ca să vină să mă ajute”, însă prin aceasta nu facem decât să ne stricăm propria noastră credință, pentru că credem un lucru greșit. Dar când atingem această Realitate și recunoaștem că El este în noi, chiar dacă este numai o linguriță din Dumnezeu, am toate ingredientele Lui în mine, și orice ar fi El, El este întotdeauna Același ieri, azi și în veci. Și dacă Hristos este în mine, și ieri El a putut despărți apele pentru a putea merge mai departe, dacă a putut înmulți pâinile, o poate face și acum.

Eu nu vreau să-L pun în trecut, nu vreau să-L pun departe, și nu vreau să-L pun în viitor. Unde este Hristos? El este în mine! El este în tine, și în tine, și în tine. Duhul care a fost în Hristos, a fost turnat pe deplin în Mireasa sa. El este încă Hristos, este încă Persoana lui Hristos; El este plinătatea Cuvântului Său, expresia deplină, Viața deplină este în Ea. Nu știu cum funcționează, dar cred și vreau să trăiesc așa cum cred. Vreau să trăiesc în mijlocul tragediei și pot spune doar: „Dumnezeule, ajută-mă să văd lucrarea supranaturală din jurul meu. Eu vreau să trăiesc în credință deoarece știu că oriunde mă duce El, oriunde mă duce Viața, totul se va rezolva pentru că eu nu sunt aici de la mine și nu sunt aici pentru mine, ci există Altcineva care trăiește prin mine.”

Și dacă pot continua să mă predau pe deplin Lui și El poate să mă ducă pe calea Lui, atunci tot ce ar putea împiedeca aceasta, trebuie să plece din calea mea. De fiecare dată când întâlnesc un obstacol, este, fie un alt mod în care Dumnezeu Își manifestă Cuvântul, fie o altă modalitate prin care Dumnezeu vrea să mă întoarcă să-L văd că face ceva. Eu nu L-am pierdut pe Dumnezeu de fiecare dată când am probleme. Vreau să trăiesc cu credința în cine sunt eu și Cine este El.

Isus vorbește despre o mulțime de lucruri care sunt absolut contrare înțelegerii. În cartea lui Ioan, El spune: „Eu trebuie să plec, și vă voi trimite un alt Mângâietor. Trebuie să plec ca să poată veni El, dar Mă voi întoarce la voi.” Acum, va veni Mângâietorul sau va veni Isus?

Apoi, Isus a spus: „Dacă credeți în Mine, atunci Eu și Tatăl vom veni și vom locui în voi.” Vreau să spun că tu ai trei Duhuri în tine: Duhul lui Hristos, Duhul lui Dumnezeu și Duhul Mângâietorului; și dacă nu este Unul și Același, sunt trei. Apoi, tu ai Duhul Cuvântului sau ai Duhul lui Hristos? Sau tu ai primit Duhul lui Dumnezeu? Este Același, și orice a făcut înainte, poate face și astăzi.

Ascultați, eu sunt aici însuflețit de Duhul, înviat de Duhul. Acest trup a fost însuflețit să trăiască Cuvântul prin Duhul Celui ce L-a înviat pe Hristos din morți. Sunt aici, și Ceva în sufletul meu este viu, dar eu sunt și altundeva în același timp.

Doamne, ajută-ne să ieșim din firesc și să intrăm în supranatural și să trăim vieți supranaturale în carne umană. Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Te rog, Dumnezeule, să vii în scenă în fiecare inimă și să însuflețești acest Cuvânt la realitate. Eu, ca ființă umană, am eșuat complet în a exprima plinătatea acestui gând, adâncimea și realitatea acestei descoperiri adevărate. Doamne, eu știu că nici un om nu poate face aceasta, ci numai Tu poți aduce Realitatea vie în fiecare dintre noi. Doamne, Te rog să ne ajuți pe toți care suntem astăzi aici, inclusiv pe mine, să stopăm gândirea limitată, să încetăm să punem lucrurile departe sau în viitor și să începem să trăim ca și cum veșnicia este acum, pentru că este adevărul. Dumnezeu trăiește prin fiecare dintre noi.

 Manifestă-Te în noi, pentru că nu vreau să fiu vinovat că aștept ceva ce este deja aici; nu vreau să aștept să se deschidă ceva, când este deja deschis; Doamne, nu vreau să trăiesc sub privilegiile mele, nu vreau să trăiesc ca și când nu aș fi un credincios, ci vreau să trăiesc Viața deplină a acestui Cuvânt cu expresia deplină care ne este disponibilă.

Dumnezeule, Tu ne-ai chemat să trăim mai presus de păcat, mai presus de dorințele lumii, mai presus de dorințele cărnii, căci ne-ai chemat mult mai sus. Doamne, vino și ajută-ne să trăim aceasta. Te rog să Te manifești prin noi și prin alții, ca să fim acel Glas final pentru epoca finală, ca să ne poți folosi buzele oricât de fragile ar fi; să ne poți folosi trupurile, indiferent dacă sunt bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, nu are importanță, pentru că noi nu privim trupul, ci Viața din interior.

Dumnezeule, trăiește-Ți Viața prin aceste vase de lut și ajută-ne să Te exprimăm zi de zi și să profețim din nou. Doamne, ajută-ne să fim martori că Tu ești în viață, că trăiești în noi și că faci ultima lucrare pe care ai lăsa-o pentru acest ceas, prin fiecare din noi.

Te iubesc și Îți mulțumesc pentru Cuvântul Tău. Aceste lucruri spirituale sunt atât de bogate, încât oricât am încerca să le explicăm, nu o putem face, dar Te rog, Doamne, să însuflețești Realitatea din interiorul fiecăruia dintre noi. Și chiar dacă nu o putem înțelege, oricum noi spunem: „Amin!”, pentru că în noi este Ceva care înțelege ceea ce se spune. Adânc, în interior, este Ceva care spune: „Știu că Acesta este Adevărul.” De aceea, fă-L să fie real în noi, Doamne, pentru că Te rugăm, Te iubim și cerem binecuvântarea Ta în viețile noastre.

Binecuvântează-ne în timp ce plecăm de aici și ajută-ne să trăim o manifestare mai mare decât am trăit ieri; să continuăm să ne predăm Ție, iar Tu să ai mai multă întâietate în noi zi de zi, pentru că ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.