UN AJUTOR PREZENT ÎN TIMP DE NECAZ

Haideți să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne Isuse, Te iubim și Îți suntem recunoscători, Tată, pentru bunătatea Ta, pentru harul și mila Ta, pentru că lucrurile pe care le-ai făcut pentru noi, ne păstrează. Doamne, nu este ceea ce am făcut noi înșine, fiindcă fără Tine suntem neajutorați, fără Tine suntem neputincioși, dar Tu ne-ai făcut promisiuni, iar noi ne sprijinim pe aceste promisiuni, depindem de ele. Doamne, noi știm că Tu ești credincios și venim aici cu bucurie în inimi, să cântăm laudele Tale și să ne bucurăm de bunătatea Ta, pentru că ceasul în care trăim este un ceas mare, și multe din lucrurile pe care le realizezi acum, le împlinești în noi. Ajută-ne să ne încredem în Tine mai mult, zi de zi, și să slăvim Numele Tău tot mai mult, Doamne, să-Ți arătăm atributul Tău în viața noastră, pe măsură ce timpul trece tot mai mult. Te rugăm să iei acest serviciu în mâna Ta, să mă iei pe mine în mâna Ta și să folosești acest vas, Doamne, pentru a predica Cuvintele Tale de Viață veșnică, pentru că depindem de Tine, Dumnezeule. Tu ești credincios și vei lua fiecare Cuvânt și-L vei pune în inimile noastre, Doamne. Fie ca Cuvântul Tău să crească în noi și să producă o Viață, Viața Ta din nou. Te iubim, Tată, și cerem binecuvântarea Ta pentru tot ce se spune și se face, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. În timp ce stați în picioare, să luăm Bibliile și să le deschidem la Psalmul 46.1-5:

„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.” Vreau să acordați o atenție deosebită Psalmului 46 pentru că este cu adevărat interesant. În ultimele două zile, acest Psalm a ajuns să însemne foarte mult pentru mine.

„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.

De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munții în inima mărilor…” Vorbim despre lucruri înfricoșătoare. Acestea sunt lucruri înspăimântătoare.

„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi.

De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munții în inima mărilor,

chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munții. (Oprire)

Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu…” Care este cetatea lui Dumnezeu? Noul Ierusalim, Mireasa. Să citim aceasta cunoscând acest înțeles:

„Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaș al locuințelor Celui Preaînalt.

Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.”

Vreau să iau de aici subiectul: Un ajutor prezent în timp de necaz.

„Dumnezeu este în mijlocul ei.” Acest oraș, acest Cort al Celui Preaînalt, Locuința lui Dumnezeu este în mijlocul Ei. Și„ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.” De aceea, chiar dacă pământul ar fi clătinat, munții ar fi aruncați în mare și apele ar urla, nu trebuie să vă fie frică. Acesta este un lucru puternic în inima mea, deoarece Dumnezeu ne antrenează, Dumnezeu ne învață în această vreme că El deține controlul absolut și complet asupra tuturor lucrurilor și că pe acest pământ va exista o Mireasă care nu este condusă de frică, nu este manipulată de frică și mișcată ca să alerge în toate acestea, de frică. Va exista o Mireasă care va fi zidită pe o Stâncă și Ea va ști că este zidită pe Stâncă; și chiar dacă valurile vor bate  împotriva acestei Case, nu poate fi mișcată pentru că nu suntem zidiți pe nisipuri mișcătoare ale ideologiei omului, ale doctrinelor omului și ale înțelegerii denominaționale, ci suntem zidiți pe Stânca solidă, pe Isus Hristos. Descoperirea întregii Biblii a fost desfășurată în această zi, iar Mireasa Lui este zidită pe această Stâncă, indiferent ce se întâmplă cu furtunile.

Este uimitor că atunci când Isus folosește pilda cu cele două case construite, una pe nisip și una pe stâncă, ambele au primit aceeași furtună. Aceasta este ceva la care vreau să fiți atenți. Omul care nu a ascultat Cuvintele Domnului și și-a  zidit casa pe nisip, a avut aceleași valuri, aceeași furtună, aceleași ape care i-au lovit casa și i-au doborât-o, ca și acel care a ascultat Cuvintele lui Hristos. Acesta și-a zidit casa pe stâncă și a primit aceeași furtună ca și celălalt om. Astfel, nu putem spune: „Sunt Mireasa lui Hristos și am protecție supranaturală.” Aceasta este adevărat, dar nu înseamnă că valul nu o să bată împotriva casei tale; nu înseamnă că nu va veni furtuna și că valul nu va lovi în casa ta. Diferența este că tu ai fost zidit pe Stânca Hristos Isus și casa ta nu va fi mutată, în timp ce casa cealaltă va fi mutată. Astfel, nu mai putem trăi într-un basm și să pretindem: „Sunt Mireasa lui Isus Hristos și nu vor veni necazuri”, pentru că vor veni necazuri; vor veni furtuni și valurile vor bate cu putere împotriva casei tale, dar casa nu se va mișca. Nu datorită ție, ci datorită stâncii pe care ești.

Așadar, din punctul meu de vedere, uneori este foarte important să menținem lucrurile în această perspectivă, pentru că nu acceptăm ca unele dintre lucrurile pe care le înțelegem sunt adevărate, nu le luăm în mod firesc și mergem în direcția greșită cu propria noastră înțelegere și interpretare firească, gândindu-ne că dacă suntem Mireasa lui Isus Hristos nu vor veni probleme. Nu, uneori necazurile vor veni tocmai pentru că sunteți Mireasa lui Hristos. Scripturile nu spun că nu veți avea nicio suferință, ci Scriptura spune că vei domni cu El, dacă vei suferi cu El. Așadar, nu există nicio modalitate de a scăpa de aceste lucruri, dar Scriptura spune că El este un Ajutor prezent în timp de necaz. Încep să privesc aceasta diferit. El este un ajutor prezent în timp de necaz. Aceasta spune Psalmul 46.1, pe care tocmai l-am citit. Aici scrie: „Un ajutor prezent, care nu lipsește în vreme de necaz.”

Cât de mult tânjim după prezența Domnului, ca El să fie cu noi și să Se facă cunoscut, iar Scripturile ne-au promis că se va întâmpla în vremuri de necaz, dar noi vrem să nu avem niciodată necazuri. Noi vrem prezența Domnului, vrem ca El să Se arate puternic, dar nu vrem niciodată probleme, însă în Scriptură ni se promite că El va fi prezent și Se va arăta puternic în necazuri. Noi vrem ca El să Se arate puternic, dar ne petrecem tot timpul, mai ales noi americanii, ferindu-ne de necazuri și probleme, vrem să avem siguranță financiară, vrem asigurare pentru tot, vrem un plan de rezervă, vrem electricitate de la rețea și un generator de rezervă, vrem încălzire cu kerosen  și o mulțime de conserve la subsol; tot timpul încercăm să avem grijă de noi, dar Dumnezeu a promis că atunci când vor veni necazurile, El va fi prezent să ne ajute.

Să ne întoarcem la Psalmul 34 și să citim ceva și de aici. Duminica trecută am vorbit despre „Biruința prin mărturie” și ne-am referit la mărturia din Apocalipsa 12.11, unde spune că „Ei l-au biruit prin Sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor.” Deci, cei care l-au biruit pe diavolul, au o mărturie. Amin. Ei l-au biruit prin Sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor, și noi am vorbit despre faptul că cuvântul „mărturie” este echivalent cu „martor.” Ei l-au biruit pentru că au depus mărturie, iar mărturia lor face parte din condamnarea diavolului. Amin. Ei l-au biruit datorită mărturiei lor. Așa că nu este ceva ce s-a întâmplat departe și s-a făcut deja pentru noi. Nu! Noi îl biruim prin Sângele Mielului și prin Cuvântul mărturiei noastre, ceea ce înseamnă că pentru a-l birui pe diavolul trebuie să avem o mărturie, trebuie să fim capabili să mărturisim că acest Cuvânt lucrează. Și cum depunem mărturie că acest Cuvânt lucrează? Când ajungem în tot felul de situații, dificultăți, încercări și necazuri, iar Cuvântul le învinge pe fiecare dintre ele: vine boala, Cuvântul o biruiește; vin necazurile, Cuvântul le biruiește; vin tot felul de suferințe, Cuvântul le biruiește. Și când Cuvântul biruiește în viața noastră, avem o mărturie prin care putem fi martori. Putem să stăm și să spunem: „Am văzut cum Cuvântul a depășit situația aceea în viața mea,” „Eu am văzut acest Cuvânt de care tu te îndoiești și pentru care diavolul încearcă să-L condamne pe Dumnezeu că nu L-a ținut. El L-a ținut în viața mea, deci  acel Cuvânt lucrează.”

Data viitoare când va exista un conflict cu privire la Cuvântul pe care altcineva nu-L poate suporta, eu vreau să fiu martor că Cuvântul funcționează, pentru că am fost în această situație. Voi trebuie să înțelegeți că pentru a fi martor, trebuie să fii dispus să treci prin necaz, că mai întâi trebuie să vină problema pentru ca Cuvântul să poată fi ridicat și să biruiască. Numai așa poți birui acea problemă prin Cuvânt sau Cuvântul poate birui prin tine, astfel încât să poți sta în acea zi și să spui: „Cuvântul funcționează. El va învinge depresia; va învinge anxietatea; problemele din trecutul meu, necazurile pe care le-am avut de-a lungul vieții le-a învins Cuvântul; boala a fost învinsă de Cuvânt. Am avut o nevoie financiară, iar Cuvântul spune că Dumnezeu îmi va purta de grijă în toate necazurile, Cuvântul lucrează.” Dar vedeți care a fost condiția care a condus la mărturie? O mulțime de necazuri.

Psalmul 34.17:

„Când strigă cei fără prihană, Domnul aude şi-i scapă din toate necazurile lor.

Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.

De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.”

Credem această Scriptură? Atunci nu ar trebui să fim confuzi cu privire la multele noastre suferințe. Când apare o problemă și trecem peste ea, vine altă problemă, iar diavolul vine, îți șoptește la ureche și încearcă să-ți aducă confuzie, dar opoziția și multele dificultăți din viața noastră sunt felul în care putem fi Mireasa lui Hristos. Noi avem atât de multe probleme, dar El ne spune că aceasta este calea celor neprihăniți. „Multe sunt necazurile celor drepți, dar Domnul îi scapă din toate.”

Vreau să mă opresc puțin la versetul 18, unde scrie: „Domnul este aproape de cei cu inima frântă şi mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.” În Scriptură, cuvântul „zdrobit” înseamnă „praf, pulbere” și are un cuvânt sinonim care se scrie la fel dar se pronunță diferit și înseamnă „a fi frânt,” sau „a fi spulberat”. Astfel, acest cuvânt „praf,” înseamnă, „descompus, făcut praf.” Aceasta se întâmplă când ești cu duhul zdrobit, frânt; duhul tău este prăbușit în praf, în țărână. Așadar, „Domnul este aproape de cei cu inima frântă şi mântuiește pe cei cu duhul zdrobit.” Aș îndrăzni să spun că nu sunt singura persoană de aici care lucrează ore suplimentare pentru a nu fi rupt și făcut pulbere. Vreau să spun că nu încerc să mă pun în poziția de a fi rupt în bucăți, de a fi cu inima zdrobită și de a avut duhul făcut praf. Eu nu mă trezesc dimineața cu intenția de a găsi  dificultăți în care să intru ca să fiu zdrobit, dar Biblia spune că El este aproape de cei care au inima frântă, și eu Îi cer tot timpul lui Dumnezeu să fie aproape de mine. El mi-a promis că atunci când sunt cu inima zdrobită, este aproape de mine.

Ca ființe umane, noi ne dorim întotdeauna să evităm chiar lucrurile care aduc prezența Lui atât de aproape de noi, chiar lucrurile care fac atât de evidentă manifestarea Cuvântului Său în viețile noastre. Amin. Dumnezeu a devenit real pentru mine și L-am văzut mișcându-Se în mod supranatural. Câți dintre voi ați avut o mișcare supranaturală a lui Dumnezeu și știți că Dumnezeu a venit în scenă, deoarece dacă n-ar fi fost El, nu ați fi ieșit de acolo? Și vreau să vă întreb ceva: mărturia pe care o aveți cu privire la mișcarea aceea a lui Dumnezeu este că El vine într-un moment de pace, liniște și binecuvântare, sau că vine într-un moment de necazuri, probleme și dificultăți, în împrejurări imposibile? Știți, nu este atunci când totul este bine și mergem pe drum sărind de bucurie pentru lucrurile minunate pe care le vedem, dar când vin necazurile, există un Cuvânt care se ridică împotriva acelor necazuri. Amin. Atunci când vin dificultăți, există o promisiune că vom depăși acele dificultăți, pentru că atunci Dumnezeu Se manifestă în viața noastră; El a promis că în necazuri este aproape de cei cu inima zdrobită.

Așadar, când ne uităm în urmă și vedem punctele culminante ale plimbării noastre cu Domnul, înțelegem că noi evităm chiar ceea ce ne ajută; când citim Biblia și avem toate aceste povești, toți acești eroi ai credinței și toate aceste mari realizări care s-au făcut pentru gloria și Împărăția lui Dumnezeu, când ne întoarcem și citim viețile tuturor acestor oameni din Biblie, mărturiile lor sau lucrările miraculoase ale lui Dumnezeu, v-aș întreba: câți dintre aceștia au stat în fața ostilităților, încercărilor și dificultăților? Cred că aproape toți. Nu vreau să spun că toți, dar aproape toți.

Când vorbim despre biruința lui Samson, nu înseamnă că nu a fost dificil. Situația în care era Samson nu era una ușoară: era captiv, i-au fost scoși ochii și învârtea la moară; a trebuit să se pocăiască și să fie cu inima mâhnită și zdrobită, iar pocăința și întoarcerea lui la Dumnezeu, i-a adus cea mai mare biruință din întreaga sa viață. Dacă ne uităm înapoi, vedem că la moartea sa, Samson a ucis mai mulți filisteni decât în întreaga sa viață, dar nu ne dăm seama că aceasta s-a făcut cu pocăință, cu o inimă zdrobită, a fost închis în închisoare, a fost doborât complet, iar atunci Dumnezeu a venit într-un mod atât de supranatural. Putem parcurge poveste după poveste, după poveste, prin Biblie, și în viața noastră am putea merge în urmă, poveste după poveste, după poveste, dar sper că vom începe să realizăm că El este un Ajutor prezent în timpul necazului.

Isus le-a spus ucenicilor Săi, în Ioan 16.33:

„V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri…” Isus a spus aceasta. „În lume veți avea necazuri.” Acesta este un cuvânt sigur de la Domnul, dar în continuare spune: „…dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Cuvântul „necaz” este tradus ca „restriște, mâhnire, nenorocire”, dar de multe ori este tradus și ca „persecuție sau povară”. În descriere înseamnă „asuprire, apăsare, presiune, opresiune, necaz, strâmtorare, nenorocire.” Aceasta le-a spus Isus ucenicilor Săi: „În această lume veți avea necazuri, veți avea presiuni, veți avea apăsări, veți avea strâmtorări, necazuri și supărări, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Vine o problemă, dar Eu am dat deja soluția problemei. Apar probleme? Nu vă faceți griji pentru că există deja o soluție.

Astăzi, pot să stau aici și să spun cu credință că necazurile vin, au fost și se întâmplă; ele vor fi, dar fiți bucuroși pentru că avem deja soluția, El a biruit lumea.

Să deschidem împreună la Isaia 57. Simt că aș predica invers. Am predicat despre mărturia ta, iar acum vorbesc despre cum faci o mărturie. M-am gândit că poate ar fi trebuit să mă ocup mai întâi de aceasta, dar poate că în înțelepciunea Sa, Domnul a știut că trebuie să fim entuziasmați pentru că suntem un martor. Eu vreau să fiu martor, în ziua aceea vreau să stau ca martor. Știți că duminica trecută am citit că fratele Branham a spus: „Acum vreau să am timp pentru încă un martor. Dacă este în ordine, aș vreau să iau eu tribuna.” Și eu am întrebat: „Cine altcineva ar vrea să ia tribuna?” Și toți ați ridicat mâna, așa că acum vorbim despre cum ajungi la locul unde poți lua standul (locul de prezentare). Din moment ce ne-am oferit deja voluntar, acesta este Mesajul perfect pentru noi. „Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Nu există nimic de care să ne fie frică, spun aceasta iar și iar, dar trebuie s-o spun pentru a mă încuraja, deoarece constat că atunci când apar necazurile și incertitudinile, mă tem că se întoarce toată frica la mine. Astfel, trebuie s-o spun iar și iar, nu pentru voi, ci trebuie s-o spun iar și iar pentru mine: Nu există nimic de care să-mi fie frică. Câtă vreme Dumnezeu este pe Tron și eu sunt încă în mâna Lui, nu există nimic de care să-mi fie frică. Se întâmplă lucruri înfricoșătoare, dar nu există nimic de care să-mi fie frică. Isaia 57.15:

„Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfințenie…” Opriți-vă aici. El este Cel Preaînalt și locuiește în locuri înalte și în sfințenie, dar în continuare vom vedea o afirmație absolut contradictorie. Dar Dumnezeu nu-Și schimbă locuința, „El locuiește sus în locurile înalte și în sfințenie.” Să citim mai departe:

„Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit…” Cel Preaînalt și sfânt locuiește în locul sfânt cu cei care sunt smeriți și zdrobiți. Cel Preaînalt și sfânt este în cei zdrobiți și smeriți.

„Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite.” Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Răpirea, fratele Branham începe cu textul din Psalmul 27. Îl știm destul de bine și îl vom citi, dar este interesant ce spune fratele Branham la începutul acestui mesaj, pentru că el voia să predice despre Răpire, dar a început cu un verset discutabil în gândirea noastră, pentru momentul acela. Iată ce spune el:

„Aș vrea să vorbesc despre subiectul „Răpirea.” Vedeți?” El spune aceasta chiar la începutul Mesajului. „Acum, noi credem că va fi o răpire. Toți creștinii cred aceasta, toți cititorii Bibliei cred că va fi o răpire. Și acum să citim pentru a avea o temelie…” Și fratele Branham a mers și a citit din Psalmul 27, care este temelia Răpirii.

„Și acum să citim pentru a avea o temelie, vreau să citim Psalmul 27.1-5.” Așadar, când fratele Branham a predicat despre Răpire, el a vrut să pună această Scriptură ca temelie, ca și cadru sau bază pentru Răpire, de aceea, vrem să înțelegem ce a gândit el și care este scopul lui citind acest Psalm. Și a citit primele cinci versete din el, dar eu aș vrea să citesc tot Psalmul 27:

„Domnul este lumina şi mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele. De cine să-mi fie frică?”

 Acest Psalm este temelia mesajului „Răpirea.” Profetul încearcă să facă biserica să înțeleagă care este poziția și condiția noastră, care ar trebui să fie atitudinea noastră. „Domnul este lumina şi mântuirea mea. De cine să mă tem?” El nu ne-a dat această Scriptură, ca temelie a acestei Răpiri, ca să ne spună că totul va fi atât de bine încât nu avem de ce să ne temem, ci ne spune că totul în jurul nostru ne va face să ne speriem, dar nu trebuie să ne fie frică. El nu aduce aceasta pentru că nu există niciun motiv să-ți fie frică, nu se întâmplă nimic, totul merge bine, mă refer la „hunky Dory”, totul este bine. Mireasa vine în locul unde merge pe coastă. Credeți că Mireasa va veni în locul în care tocmai merge? Dar el spune că acesta este temelia:

„Domnul este lumina şi mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele. De cine să-mi fie frică?

Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmașii mei – se clatină şi cad.

Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi.

Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.

Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui şi mă va înălța pe o  stâncă.”  

Fratele Branham a citit aceste prime cinci versete, apoi a spus că în continuare vrea să vorbească despre Răpire. Deci, el a citit aceste versete ca temelie: „Toți dușmanii mei sunt adunați în jurul meu, dar nu mi-e frică, deși dușmanii vor să-mi mănânce carnea.” Ascultați, vremurile care aduc frică ființelor umane, vremurile tulburi, vremurile dificile, sunt împrejurările care produc anxietate, frică și incertitudine, dar cu toate acestea, aici vedem un contrast: în cel mai incert timp, într-un timp de frică și nesiguranță, David are cea mai adâncă pace și spune: „Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte. Eu nu sunt îngrijorat cum să scap de acești dușmani, nu sunt îngrijorat cum să mă salvez singur, nu sunt îngrijorat de o cale de evadare, ci există un singur lucru pe care îl vreau când toți dușmanii mei se adună în jurul meu și vor să-mi mănânce carnea; când totul se ridică împotriva mea ca să mă distrugă, mă interesează un singur lucru, iar acela este să locuiesc toată viața în Casa Domnului.” El nu și-a concentrat atenția asupra dușmanilor, nu și-a concentrat atenția asupra necazurilor din jurul lui, ci și-a concentrat atenția asupra unui singur lucru: „Vreau să fiu unde ești Tu, vreau să locuiesc în casa Ta, vreau să mă ascunzi în cortul Tău, în locul ascuns din camera interioară a cortului Tău; vreau să fim Tu și eu singuri în locul ascuns din micul cort.” Ce lecție este David pentru noi toți în vremurile tulburi. El nu a spus: „Oh, Doamne, cum voi trece de aici, ar trebui să folosesc acest pasaj? Cum îl voi depăși în acest scenariu, în această situație?” El dorea un singur lucru.

Haideți să citim versetul 3 și 4 din nou:

„Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi.

Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.”

Să ne concentrăm cu toții pe acest obiectiv principal și să nu ne mai îngrijorăm atât de mult de toate lucrurile care se întâmplă în jurul nostru. Să ne concentrăm pe aceasta și cred că ne va aduce pace în inimi.

Să citim mai departe:

„Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui şi mă va înălța pe o stâncă.

Iată că mi se şi înalță capul peste vrăjmașii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiței, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.”

O, iubesc aceste Scripturi, prieteni! El a spus: „Un lucru doresc: să locuiesc în Casa Domnului și să mă minunez de Templul Lui.” Și: „El mi-a ridicat capul deasupra dușmanilor mei”, adică: „El m-a dus la o înțelegere mai adâncă, la o descoperire mai mare decât toți dușmanii mei, și îmi înalță capul deasupra tuturor dușmanilor mei.” Amin. Acesta nu este numai un loc înalt, ci El îl aduce la un nivel mai înalt de înțelegere, la un nivel mai înalt de descoperire, și cu acel nivel mai înalt de descoperire, el spune: „Voi cânta, voi aduce jertfe și Îl voi lăuda pe Domnul.” Dușmanii lui nu au plecat nicăieri și dorința lor de a-l distruge nu s-a schimbat, circumstanțele nu s-au schimbat, dar s-a schimbat înțelegerea lui. Ce s-a schimbat? David s-a schimbat. Capul lui a fost ridicat deasupra dușmanilor săi.

Aceia suntem tu și eu în timpul necazului, având capul ridicat deasupra dușmanilor noștri. Eu știu că Dumnezeu a stabilit ziua nașterii mele, Dumnezeu a stabilit ziua morții mele; Dumnezeu are un scop în viața mea și nimic nu-mi va lua viața până când scopul Lui nu s-a încheiat. Și care este acela? Că Dumnezeu îți înalță capul deasupra dușmanilor tăi, apoi poți spune: „Indiferent de situația mea sau de necazul meu, aceasta va lucra spre slava lui Dumnezeu.”

Să citim mai departe. Versetul 7:

„Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!

Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Fața Mea!” Şi Fața Ta, Doamne, o caut!

Nu-mi ascunde Fața Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu ești ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!

Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.

Învață-mă, Doamne, calea Ta şi povățuiește-mă pe cărarea cea dreaptă din pricina vrăjmașilor mei.

Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși şi niște oameni care nu suflă decât asuprire.

O, dacă n-aş fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…

Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduiește în Domnul!”

Eu spun: Domnul Dumnezeu vine, este aproape de cei cu inima zdrobită. David spune: Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduiește în Domnul!” Așa că atunci când inima ta este zdrobită, nădăjduiește în Domnul și El îți va întări inima. Aceștia sunt cel la care vine El. În versetul 13, El spune: „O, dacă n-aș fi încredințat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…” Noi trebuie să credem că vom vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii. Aceasta va lucra spre binele meu, deoarece Dumnezeu are un plan pentru viața mea și nimic nu poate veni împotriva mea și nu poate funcționa în viața mea în afara Planului lui Dumnezeu. Noi trebuie să credem că vom vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii.

În mesajul Am auzit, dar acum văd, din anul 1965, profetul a spus:

„Uneori, aceste pulsații ale credinței vin în timpul crizei. De obicei, criza ne conduce în aceasta. O criză a fost cea care l-a condus pe Iov în aceasta. De ce? El era la capătul vieții, copiii lui erau morți, cămilele lui; toate bunurile lui s-au dus, au fost distruse. Propria lui viață era distrusă, el era frânt din creștetul capului său până la tălpile picioarelor, plin cu furuncule. Criza l-a presat spre locul unde l-a atins inspirația.” Amin.

Câți dintre voi, puteți spune că în viața voastră au existat vremuri de criză care au devenit mărturiile voastre? „Vremurile de criză au devenit mărturiile mele.” În ziua aceea urmează să pot să stau ca martor, iar Martorul meu îl va birui pe diavolul pentru că Cuvântul a funcționat într-un moment de criză. Dumnezeu S-a ținut de Cuvânt și a venit în scenă, iar astăzi sunt martor că Cuvântul a funcționat; sunt martor din cauza unei crize; sunt martor din cauza dificultăților, durerii și suferințelor.

Să mergem la Geneza 32. Niciun proces și niciun test nu este egal cu nicio mărturie. Deci, cum poți birui fără mărturie? Noi trebuie să avem o mărturie, dar știți ceva? Noi nu trebuie să avem o mărturie colectivă. Care a fost una din întrebările de săptămâna trecută? Este aceeași întrebare: „Care este mărturia ta?” Nu mărturia profetului, nu mărturia predicatorului, nu mărturia tatălui sau a mamei mele, nu mărturia marilor sfinți care au fost înaintea noastră. Noi urmăm urmele multora care au strălucit și au făcut lucrurile absolut supranaturale; mie îmi place să aud mărturiile lor, dar mărturia lor nu este biruința mea; eu l-am biruit pe diavol prin Sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei mele. Deci trebuie să am o mărturie individuală, trebuie să am un timp în care Cuvântul a funcționat în viața mea, când Dumnezeu a biruit în viața mea. Eu am ceva pe care pot sta. Nu pot fi martor ocular și să relatez ceva ce au spus alte persoane. Nu am fost martor ocular, așa că nu pot da informații de mâna a doua.

Într-o procedură judiciară, nu pot să merg și să spun: „S-a întâmplat ceva și cred că vecinul meu…” Nu. Ei aduce un martor care are o mărturie directă, un martor ocular care știe despre ce vorbește. Un martor ocular care a experimentat ceva, poate să depună mărturie în instanță.

Știți, voi nu puteți să stați în Marea Curte a lui Dumnezeu, ca să-l condamnați pe diavolul și să încercați să vorbiți despre ce au făcut toți ceilalți, despre ce s-a întâmplat în viața profetului, despre ce s-a întâmplat cu marii sfinții care au mers înainte. Eu spun: „Nu, eu vreau să aduc mărturia mea.” Vreau să spun: „Aceasta s-a întâmplat în viața mea, iar Dumnezeu a coborât și a făcut aceasta. Am fost în situația aceasta; aceasta a venit împotriva mea, dar Dumnezeu a coborât și a făcut aceasta, de aceea, vreau să stau și să mărturisesc că Cuvântul Lui este adevărat! Dumnezeu Se ține de Cuvânt, iar diavolul este un mincinos.”

Așadar, fiecare trebuie să avem propria noastră mărturie. Amin. Eu sper să putem ajunge acolo. Nu știu dacă sunt acolo, dar sper că putem ajunge acolo unde să învățăm să îmbrățișăm ceea ce ne trimite Dumnezeu pe cale, spre binele nostru și pentru slava lui Dumnezeu. Eu personal vreau să ajung în punctul în care să nu mă mai sperii când văd că începe să se întâmple ceva, când intru într-o încercare și toate circumstanțele sunt împotrivă. Vreau să ajung acolo unde reacția mea inițială nu este una de panică și teamă, ci vreau să mă pot opri și să spun că toate lucrurile sunt sub controlul lui Dumnezeu, iar eu sunt în mâna Sa; gândul Său cu privire la mine nu s-a schimbat și nimic din Cuvântul Său nu S-a schimbat doar pentru că sunt în aceste circumstanțe noi. Eu vreau să ajung în locul în care să nu ezit nicio clipă să spun: „Acest lucru este pentru binele meu și pentru slava lui Dumnezeu. Diavolul va fi învins, iar Dumnezeu va fi mărit, deoarece Cuvântul va funcționa și în situația aceasta la fel ca în oricare altă situație cu care m-am confruntat.”

Nu știu de ce nu am ajuns încă la acel nivel de maturitate, dar când văd că se întâmplă ceva, dintr-o dată simt că tensiunea arterială crește, inima începe să bată repede, sunt îngrijorat și nu pot să dorm noaptea. „Se pregătește o furtună puternică, se întâmplă ceva cu adevărat rău, iar dacă nu vine Dumnezeu în scenă, totul se va prăbuși.” Dar noi știm că Dumnezeu va veni în scenă. Putem privi în urmă la întreaga noastră viață și știm că Dumnezeu va veni. Eu spun: „Putem citi în toată Biblia că Dumnezeu va avea grijă de noi.” Amin. Eu vreau să ajung în punctul în care să nu mai las carnea aceasta să mă domine, ci omul interior să înceapă să domine această carne. Să spun: „O clipă! Nu este scăpat nimic de sub control, totul este în ordine.”

Haideți să mergem la Geneza 32.9. Este vorba despre Iacov când se întoarce înapoi în țara pe care o părăsise. El a plecat de la Laban cu soțiile și copiii săi, cu vitele și slujitorii săi.

„Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care mi-ai zis: „Întoarce-te în țara ta şi în locul tău de naștere şi voi îngriji ca să-ţi meargă bine!”

Eu sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o față de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul meu, şi iată că acum fac două tabere.

Izbăvește-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină şi să mă lovească, pe mine, pe mame şi pe copii.

Şi Tu ai zis: „Eu voi îngriji ca să-ţi meargă bine și-ți voi face sămânța ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.”

Iacov se întorcea, dar a aflat că fratele său vine să-l întâmpine cu patru sute de oameni. El s-a temut pentru viața lui, pentru că și-a înșelat fratele: i-a luat dreptul de întâi născut și i-a furat binecuvântarea. Deci, el a greșit față de fratele său, iar acum se temea, era sub presiune, într-o încercare, într-o situație dificilă, așa că a început să strige spre Dumnezeu și să-I amintească de promisiunile pe care I le-a făcut. „Mi-ai spus că sămânța mea va fi ca nisipul mării.” El a început să-I spună lui Dumnezeu de Cuvântul pe care I L-a promis, și I-a zis: „Mă tem, Dumnezeule! Ajută-mă și izbăvește-mă de fratele meu.” Dar când a venit salvarea, poate nu a fost exact cum se aștepta Iacov. Să privim la versetul 24:

„Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.

Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el.

Omul acela a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile.” Dar Iacov a răspuns: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.”

Omul acela i-a zis: „Cum îţi este numele?” „Iacov”, a răspuns el.

Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni şi ai fost biruitor.”

Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău.” El a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri numele?” Şi l-a binecuvântat acolo.

Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fața lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu față în față, şi totuși am scăpat cu viață”.

Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă.

Iată de ce, până în ziua de azi, israeliții nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.” (v. 24-32).

Într-o situație dificilă când se temea pentru viața lui, Iacov a strigat spre Dumnezeu și i-a amintit de făgăduința Sa, iar răspunsul lui Dumnezeu la promisiunea Sa, a fost să-l elibereze; dar răspunsul lui Dumnezeu la problema lui Iacov, a fost și să-l schimbe pe Iacov. Noi știm că Dumnezeu ne-a promis că ne va elibera, dar nu există mărturie fără încercare, iar încercarea ne dă ocazia să mărturisim despre bunătatea lui Dumnezeu. Dar în fiecare încercare și în fiecare situație, Dumnezeu realizează întotdeauna  mai multe lucruri. Aici, Iacov avea o anumită natură, are dreptul de întâi născut și are promisiunea. El a mers și și-a înșelat fratele, apoi a fost înșelat de Laban; dar și el și-a cam făcut acolo propria afacere, apoi s-a întors în țară, dar se temea că fratele său va veni să-l omoare, așa că Dumnezeu îl avea acum pe Iacov exact unde voia El. Vă dați seama că Dumnezeu ar fi putut să vină la Iacov în forma unei ființe îngerești și să se lupte cu el oricând voia; Dumnezeu ar fi putut să facă aceasta când Iacov era în Betel, dormea cu capul pe o piatră, și a văzut o scară care ajungea la cer, iar îngerii lui Dumnezeu mergeau în sus și-n jos pe ea; ar fi putut s-o facă atunci când era în casa lui Laban; Dumnezeu ar fi putut să vină la el și să-l atingă în orice timp, dar a așteptat până când Iacov a fost împins într-un colț, până când a ajuns în disperare și a avut nevoie cu adevărat de Dumnezeu. Amin. De data aceasta nu avea să funcționeze niciuna din micile lui șmecherii: el nu putea să folosească un card de credit, nu mai putea fi ajutat de bunica, nu a mai putut să-și caute altă slujbă.

Oh, credeam că vremurile sunt diferite, dar sunt aceleași. El nu a putut să rezolve lucrurile singur, nu a putut să se pună mai sus, nu a putut să aranjeze altă afacere; toate afacerile lui au fost încheiate, a ajuns într-o situație în care a fost presat și a devenit disperat, așa că trebuia să-L aibă pe Dumnezeu. Dumnezeu trebuia să-Și țină Cuvântul, pentru că Iacov nu putea face nimic în privința aceasta. Și când Iacov a ajuns în situația aceea, Dumnezeu a venit în scenă, pentru că El nu a vrut doar să-i dea biruință lui Iacov, ci a vrut să-l schimbe. Dumnezeu ar fi putut să vină la Iacov în orice situație, oricând ar fi vrut, dar El a venit la Iacov în momentul acesta.

Prieteni, ni se întâmplă atâtea lucruri care ne modelează, care ne fac să ne modelăm, iar unele din cele mai mari perioade de modelare pentru noi vin în cele mai rele momente ale vieții noastre, în momente de pierderi mari, de despărțiri mari sau oricând avem inima zdrobită. Dumnezeu ar putea veni la noi oricând, și noi ne rugăm: „Doamne, modelează-mă, Doamne fă-mă mai asemănător Ție.” Oh, noi ne rugăm tot timpul și dorința noastră arzătoare este să fim modelați, dar uneori modelarea trebuie să se facă sub o presiune puternică. Și când ajungem sub o presiune puternică, Dumnezeu vine în scenă pentru că vrea să ne modeleze într-un anumit fel. Noi ajungem într-un loc în care strigăm, dar nu va funcționa nimic, așa că „Tu ești singura obține pe care o am. Planul B este un plan eșuat, planul C este un plan eșuat. Totul a eșuat, așa că Tu ești singura opțiune pe care o am.”

Și Dumnezeu a făcut pentru Iacov mai mult decât să se țină de Cuvânt; El l-a pregătit să aibă caracterul pe care trebuia să-l aibă pentru a fi unul dintre patriarhii națiunii. Astfel, Dumnezeu a coborât și S-a prezentat la Iacov, dar nu a făcut lucrurile ușoare pentru Iacov, ci a trebuit să se lupte cu El. Apoi i-a spus lui Iacov: „Lasă-Mă să plec!” „Nu Te las să pleci…” Noi am vorbit despre toate acestea, știm toată povestea, dar El nu a venit cu mâna întinsă, Dumnezeu nu a coborât, a stat în fața lui și a spus: „Iată darul pentru tine, legat cu o fundă drăguță. Deschide-l, căci aceasta este eliberarea ta!” Iacov a trebuit să transpire, a trebuit să se lupte. De ce? Pentru că Dumnezeu încerca să scoată ceva din el.

Iacov trebuia să se întoarcă în țară și binecuvântarea era cu el, promisiunea era cu el, avea dreptul de întâi născut și națiunea venea prin el, dar trebuia să fie schimbat pentru ca Dumnezeu să-Și poată îndeplini scopul în viața lui, așa că Dumnezeu a folosit presa circumstanțelor pentru a aduce schimbarea lui. Când a fost disperat, a fost rupt; atunci când s-a luptat cu Dumnezeu, Dumnezeu l-a rupt. Când s-a luptat cu Omul acela, Iacov nu a căzut și și-a rupt piciorul pe o stâncă; îngerul i-a atins piciorul și i l-a rupt. Ar face Dumnezeu aceasta? El încă o mai face. Și din ziua aceea, Iacov nu a mai mers niciodată la fel.

Prieteni, eu am avut în viață momente când Dumnezeu m-a rupt. M-a rupt și nu am mai fost la fel; eu nu mai sunt aceeași persoană care am fost înainte. Nu toate momentele care m-au schimbat au fost fericite, cu petreceri de aniversare, înghețată și prăjituri. Am transpirat cu Dumnezeu, l-am rugat în agonie să schimbe situația în care eram. M-am luptat și am spus: „Doamne, eu am nevoie acum”, și s-au întâmplat lucruri care m-au zdrobit pur și simplu, dar m-au zdrobit într-un fel bun. El mi-a zdrobit mândria, mi-a zdrobit încrederea de sine, mi-a zdrobit aroganța, a zdrobit tot, așa că acum nu mai merg așa cum obișnuiam să merg în această lume; sunt total diferit de  felul cum eram, dar Dumnezeu Însuși m-a rupt.

Poate că alții se uită și văd că șchiopătez puțin, poate din punct de vedere emoțional nu mai sunt la fel de puternic și nu mai sunt la fel de sigur pe mine ca înainte, nu mai sunt la fel de îndrăzneț; poate fi o mică șchiopătare emoțională, dar vă spun că este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată în viața mea. Acum, când mă vedeți mergând și sunt puțin lent și ezitant în a judeca; când vedeți că vreau să spun ceva și sunt puțin mai moale ca înainte, vreau să spun că înainte nu eram la fel de curajos, nici la fel de neclintit, dar pășesc puțin mai lent și spun: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a știut să mă rupă, ca să mă facă ceea ce vrea El să fiu.”

El vine în momente grozave de încercare, la presiuni puternice. Dumnezeu nu ne distruge, El ne modelează. Data viitoare când intri într-o încercare mare, într-un necaz, cuiva îi pare rău pentru tine. „Să nu vă pară rău pentru mine, Dumnezeu mă desăvârșește.” Dacă am putea să ne schimbăm atitudinea, dacă am putea privi la circumstanțe, oh, pentru ce mă rog tot timpul? Să renunț să privesc lucrurile prin ochii firești, să încep să zbor ca un vultur și să privesc perspectiva de sus, pentru că toată situația arată diferit de sus.

Când ajungi deasupra, realizezi: „Mi-am pus încrederea în lucrul greșit; am sperat lucrul greșit; am avut încredere în lucrul greșit.” Când te ridici puțin, realizezi că niciunul dintre acele lucruri nu va funcționa. Dumnezeu lucrează ceva în mine, iar când trec peste aceasta, spun: „M-a încercat, dar voi ieși ca aurul, pentru că Dumnezeu va realiza ceva în viața mea.”

În mesajul Disperări din anul 1963, fratele Branham a spus:

„Iacov știa că viața lui era aproape la capăt. El a avut un mesager care i-a spus că fratele său vine să-l întâmpine cu patru sute de oameni înarmați…El venea în calea lui. L-a apucat frica, așa că a trimis înaintea lui un om cu boi, vaci și oi, ca să facă o înțelegere de pace cu Esau. După aceea, a trimis un alt grup cu altă încărcătură de lucruri, apoi a dat drumul altui grup cu o altă încărcătură de materiale, încercând să-l întâmpine cu ele pentru a încerca să-i potolească mânia. Apoi s-a gândit: „Acestea nu-l vor opri pentru că probabil este mai bogat decât mine și nu are nevoie de acesta.” Apoi și-a luat soțiile și copilașii și i-a trimis dincolo, ca să-i vadă Esau, fiindcă, cu siguranță, nu-i va ucide pe proprii săi nepoți și nepoate. Atunci, el tot nu a putut s-o facă. Dumnezeu știe cum să facă un bărbat.” Ascultați afirmația aceasta! „Dumnezeu știe cum să obțină un bărbat.” „Iacov a trecut pârâul…”

Vreau să vă întreb: A venit Esau după Iacov sau a venit Dumnezeu pentru Iacov? Dumnezeu știe cum să facă un om. Amintiți-vă că aceste piese sunt doar pioni de pe tabla de șah a lui Dumnezeu. El ne mută în poziție, ne schimbă caracterul, ne modelează, ne mută pe tablă în aceste circumstanțe. Deci, nu Esau era cel care venea să-l ia pe Iacov. Dumnezeu îl folosea doar pe Esau ca pion; El l-a mutat acum în locul acesta, apoi l-a mutat și pe Iacov; i-a mutat încoace și încolo și l-a adus pe Esau puțin mai aproape, iar în cele din urmă, Iacov nu a mai suportat, așa că a trecut pârâul singur, iar Dumnezeu a spus: „Aceasta așteptam! Ultima mișcare a funcționat! Ultima mișcare l-a adus exact acolo unde voiam să fie, departe de toate, de încrederea lui, departe de toți ceilalți, singur, așa că acum voi veni și îl voi atinge.”

Tu poți să cânți cântecul acela: „El m-a atins!”? (Amin). Când l-a cântat, Iacov l-a cântat altfel decât îl cânți tu: „M-a atins și m-a schimbat.” El m-a atins și pe mine și m-a rupt. Amin. Și sunt diferit de ceea ce eram.

„Dumnezeu știe cum să obțină un bărbat. Iacov a trecut pârâul, apoi s-a plecat pe genunchi. Știți, înainte de aceasta, el era un fel de răsfățat. Scuzați-mi expresia, dar era un fel de… El era un Iacov, iar „Iacov” înseamnă „înșelător”, și aceasta era. Dar a fost ceva ce i s-a întâmplat și acolo, în disperare, când moartea stătea înaintea lui…

Poate în seara aceasta, aici sunt bărbați și femei, iar moartea stă chiar în fața voastră. Singura cale prin care veți putea să realizați lucrul pe care îl doriți și îl așteptați, este să vină disperarea. „Trebuie s-o am în seara aceasta! O am acum sau sunt terminat! Mâine este prea târziu, trebuie s-o am acum!” Când vă rugați pentru Duhul Sfânt, Semnul, nu spuneți: „Ei bine, voi merge sus să încerc. Doamne, sunt puțin cam obosit.” Oh, milă, stați la locul vostru! Nici măcar să nu încercați! Dacă veniți și spuneți: „Voi trece prin rândul de rugăciune, mă va unge cu ulei pe cap și voi vedea dacă-mi va face vreun bine”, ei bine, puteți rămâne unde sunteți. Până când ajungeți în locul acela, până când întreaga biserică ajunge în locul care este între moarte și Viață, voi trebuie să-L aveți sau pieriți; atunci Dumnezeu Se va mișca în scenă. Este nevoie de disperare pentru a-L aduce pe Dumnezeu în scenă.”

Dumnezeu știe cum să obțină un bărbat. Știți, noi ne rugăm în fiecare zi pentru că suntem creștini, dar Dumnezeu știe cum să ne facă să ne rugăm. Dumnezeu știe cum să ne pună într-o poziție, în împrejurările în care suntem coborâți cu adevărat și Îl căutăm pe Dumnezeu, acolo unde strigăm disperați, unde avem nevoie de El, unde nimic altceva nu va funcționa. Dumnezeu știe cum să ne facă să ne rugăm. Amin.

Haideți să mergem la Psalmul 37.39:

„Scăparea celor neprihăniți vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.

Domnul îi ajută şi-i izbăvește; îi izbăvește de cei răi şi-i scapă, pentru că se încred în El.”

El este puterea ta în vreme de necaz! Nu te teme de vremea de necaz. Să rezolvăm aceasta în inimile noastre astăzi,  și cu ajutorul lui Dumnezeu să nu ne mai temem de vremea necazului, „pentru că El este puterea mea în timpul necazului.” Așadar, am nevoie de un timp de necaz ca să-Și arate puterea. Totul este Dumnezeu care Se arată!

Să mergem la Evrei 11. M-am mai referit la aceasta, dar aș vrea să citim împreună. Evrei 11. De multe ori este numit capitolul eroilor credinței și cuprinde o consemnare a multora dintre sfinții Vechiului Testament și ce au făcut ei. Voi lua numai un fragment de la sfârșitul acestui capitol. Versetul 32 spune:

„Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Iefta, de David, de Samuel şi de proroci!

Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor,

au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe.

Femeile şi-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea şi au fost chinuiți.

Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri şi închisoare,

au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți, au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace şi în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți –

ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri şi prin crăpăturile pământului.

Toți aceștia, măcar că au fost lăudați pentru credința lor, totuși n-au primit ce le fusese făgăduit,

pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârșire fără noi.”

Aceștia sunt eroii credinței. Ei au trebuit să aibă credință pentru a birui împrejurările; de fapt, aceasta i-a făcut eroi ai credinței, pentru că credința în Dumnezeu a fost cea care le-a adus biruința printr-o multitudine de împrejurări, așa cum am citit. Acești bărbați și femei nu au avut o viață ușoară, nu partea ușoară a vieții a fost cea care i-a pus în Evrei 11. Nu a fost partea ușoară. Dar nu fiecare zi a vieții este îngrozitoare, avem și câteva zile bune, avem câteva zile binecuvântate, avem câteva zile în care facem o plimbare și vedem că creația pe care a făcut-o Dumnezeu este încă în starea ei căzută, dar încă are amprenta lui Dumnezeu în ea. Încă vezi un lanț de munți, un apus de soare și diferite lucruri. Fratele Branham a spus că a auzit un lup urlând, apoi a auzit un elan și a spus: „Aceasta îmi face bine.” Sunt zile în care vedem binecuvântarea Domnului și sunt zile în care ți se întâmplă lucruri bune, dar de multe ori lucrurile bune și minunate care ți se întâmplă nu sunt puncte de ancorare în viața ta, nu sunt lucrurile despre care ai o mărturie, și cu siguranță nu sunt ceea ce i-a pus pe acești oameni în Evrei 11. Cum au intrat ei în Evrei 11? Ei au intrat în Evrei 11, crezând în fața tuturor încercărilor și necazurilor, având credință, înfruntând împrejurări îngrozitoare, crezând că Dumnezeu Se ține de Cuvânt, când toate lucrurile și împrejurările au stat împotriva lor. Aceasta i-a pus în Evrei 11.

Dacă voi fi pus vreodată într-o consemnare ca cea din Evrei 11, ceea ce mă pune în Evrei 11 nu vor fi zilele cu păsări pe cerul albastru, când soarele cald îmi mângâie fața și totul este bine. Acestea sunt binecuvântările lui Dumnezeu și fiecare dintre noi îi prețuim pe cei care ne întăresc, dar presiunea reală, adevărată, încercarea adevărată, scoate la suprafață caracterul lui Dumnezeu și aduce Cuvântul lui Dumnezeu să Se împlinească în viața mea. Dacă voi intra într-o evidență ca cea din Evrei 11, undeva în evidențele cerului, voi fi acolo din cauza zilelor grele, a împrejurărilor îngrozitoare, a încercărilor și necazurilor. Slavă lui Dumnezeu!

În Isaia 40.29, profetul spune:

„El dă putere celui slăbit şi mărește puterea celui ce cade în leșin.

Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină,

dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.”

El dă putere celui ce cade în leșin și celui care nu are putere, El îi mărește puterea. Cred că acesta este motivul pentru care atunci când Isus vorbea cu ucenicii Săi și ei L-au întrebat: „Cine este cel mai mare în Împărăția cerurilor”, a luat un copil mic, l-a pus în mijlocul lor și a spus: „Dacă nu deveniți ca acest copil mic, nu veți intra în Împărăție.” De ce? Pentru că Dumnezeu vrea să-Și arate puterea Sa. El nu vrea să arate cât de puternic ești tu sau eu. Astfel, El ia lucrurile slabe ale lumii, ia lucrurile care nu sunt, ia lucrurile care sunt respinse și puse deoparte, pe cele slabe și nevrednice, ia lucrurile copilărești, copiii lumii și face lucruri mărețe pentru ca toată lumea să știe că nu este acel copil, ci Dumnezeu.

A fost un băiat care a avut câteva pâini și câțiva pești, și cu acele pâini și pești au fost hrăniți cinci mii de oameni. Nu a fost băiatul, ci Dumnezeu a luat ceea ce avea băiatul și le-a înmulțit. Deci, Dumnezeu va lua lucrurile în astfel de împrejurări, iar și iar. De aceea, atunci când Dumnezeu Și-a ales ucenicii, a ales cu înțelepciune, a ales analfabeți, pescari, oameni fără abilități, fără abilitatea de a înființa o biserică, fără calitatea de a-i convinge pe alții să creadă într-un set de doctrine. El a ales pescari analfabeți. „Am cumpărat de la el un pește în piață”, iar o săptămână mai târziu, luni sau ani mai târziu, pescarul acela este cel care predică Adevărul lui Dumnezeu la timpul prezent. Și singura cale prin care voi ajunge la Dumnezeu este pentru că omul acela care acum doi ani mirosea a pește, are Cheia.

De aceea, fratele Branham a spus că drumul în sus este în jos, este întreaga Biblie. Deci, Dumnezeu nu este… Știți, cred că uneori ne facem ideea greșită că „dacă voi fi Mireasa lui Isus Hristos și Hristos Se va manifesta în trupul meu, trebuie să fiu puternic, trebuie să am putere, El trebuie să-Și arate puterea.” Nu uita însă, că te descrie la feminin, ești o femeie, și nu tu ar trebui să fii cel cu toată puterea și forța. Tu trebuie să te bazezi pe Soțul tău pentru a face toate acestea. Tot ce trebuie să faci tu, este să ai încredere în El. Ar trebui să fii chiar îndrăzneț în afirmația ta, pentru că este El. Nu uita că Dumnezeu te descrie la feminin și, de asemenea, te descrie ca oaie; îți spune că trebuie să fii ca un copil, așa că trebuie să fii o femeie, o oaie și un copil, pentru a fi mare în Împărăția lui Dumnezeu. Amin. Amin.

Eu cred că de multe ori, noi am încercat să demonstrăm că suntem Mireasa prin multe prostii, mărturii, arătând că suntem tari și puternici, țipând sau lăudându-ne, dar El îl caută pe cel umil, pe cel cu inima zdrobită, pe cel care nu are toate răspunsurile, pe cel care poate fi ca un copil și spune: „Nu știu, dar Tatăl meu știe”, ca un copil care poate spune: „Nu știu, eu nu sunt destul de puternic pentru a muta bolovanul acela, dar mă duc să-l chem pe tatăl meu și el îl va muta.” Sau, când diavolul te împinge, îi spui: „Dacă mă mai împingi, Îl chem pe Tatăl meu.” Să nu spunem niciodată: „Eu sunt Mireasa și sunt puternică”, ci să spunem: „Eu sunt Mireasa și sunt conectată la Punctul Forte (sus), sunt căsătorită cu Cel Puternic, sunt proprietatea de preț a Celui care a creat cerurile și pământul, sunt proprietatea de preț a Celui pe care mă pot baza și care poate să-l alunge pe diavolul cu degetul Lui. Deci, nu este puterea mea, ci este puterea Lui în mine; nu este puterea mea, ci este puterea Lui și eu, dar puterea Lui vine la cei care sunt slabi. Puterea Lui nu vine la cei care sunt puternici, Biblia nu spune: „Eu vin să-i întăresc pe cei puternici, vin să-i fac mai puternici pe cei puternici”, ci spune: „Eu vin la cei cu inima zdrobită și îi salvez pe cei cu duhul smerit.” El devine putere pentru cei ce cad în leșin.

Așadar, când ne confruntăm cu situații pentru care nu avem răspunsuri, nu trebuie să ne fie frică și nu trebuie să începem să amenințăm, vreau să spun că nu trebuie să ne comportăm ca și cum am fi puternici. Tot ce trebuie să facem este să spunem: „Eu nu am răspunsul la acesta, dar Soțul meu îl are. Nu știu ce se întâmplă, lucrurile au ajuns într-un punct în care mă uit în stânga și nu-L găsesc, mă uit în dreaptă și văd că nu este; nu este nici în spate și nu pot să discern ce spune; nu am idee unde este Dumnezeu și nici ce lucrează, dar știu că El a spus că atunci când voi fi încercat, voi ieși curat ca aurul.” Nu am înțeles, nu știu răspunsurile, nu știu de ce mi se întâmpla aceasta, dar știu cine sunt eu și știu Cine este El; știu că sunt legat printr-o Linie supranaturală de Cel Puternic, de marele Biruitor, de Dumnezeul de neînvins al cerului și al pământului, sunt legat veșnic de El, am fost în gândurile Lui înainte de a fi aici pentru scopul Lui, așa că nu trebuie să-mi fac griji pentru nimic cât timp știu că sunt aici pentru a sluji scopului Său. El va veni în scenă pentru a mă izbăvi și Se va ține de Cuvânt, pentru că mă încred în El. Amin.

Să mergem la Ioan 9. Vreau să mergem să vedem două motive pentru care vin încercările în calea noastră. De f apt sunt mai mult de două motive, sunt o mulțime de lucruri pe care Dumnezeu le face prin fiecare încercare. Fiecare împrejurare din viața noastră are mai multe fațete și realizează mai multe lucruri. În Împărăția lui Dumnezeu, totul este atât de împletit și țesut, încât cred că nu ne vom da niciodată seama de tot ce face Dumnezeu în fiecare circumstanță. Totuși, sunt două lucruri pe care vreau să le privesc.

Primul este că Dumnezeu își afișează atributele. În necazurile și încercările noastre, Dumnezeu vine în scenă, Își dovedește Cuvântul și Își afișează atributele. Deci, încercările noastre sunt pentru ca să Se arate El Însuși. Haideți să privim aceasta în Ioan 9.1:

„Când trecea, Isus a văzut un orb din naștere.

Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?”

Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci s-a născut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.”

De ce era orb? Pentru că Dumnezeu vrea să-Și arate atributele. De ce s-a născut El orb? Pentru că Dumnezeu a vrut să Se manifeste. Haideți să mai citim o dată: „Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui…” Întrebarea era: „De ce s-a născut orb? Cine a păcătuit? Și El a răspuns: „Nu a păcătuit nimeni, nu acesta este motivul pentru care s-a născut orb „ci s-a născut orb, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu”, pentru ca Dumnezeu să Se manifeste în el. Sunt o mulțime de lucruri care ni se întâmplă. Ne întrebăm: „De ce m-am născut așa? De ce am avut părinții aceștia? De ce am trecut prin aceste împrejurări? De ce am trecut prin încercarea aceasta? De ce? De ce? De ce? De multe ori răspunsul ar putea fi: Pentru că Dumnezeu vrea să Se manifeste în tine. „De ce m-am născut și L-am neglijat? De ce m-au neglijat părinții mei? De ce am fost abuzat când eram copil? De ce am aceste cicatrici din trecut? Poate, prin aceasta, Dumnezeu poate avea în ziua aceea un martor care se poate ridica atunci când cineva spune: „N-am putut să-L slujesc niciodată pe Dumnezeu pentru că tatăl meu m-a abuzat și m-a abandonat.” Atunci ai putea să te ridici și să spui: „Și tatăl meu m-a abuzat și m-a abandonat, dar Dumnezeu a fost puternic și Cuvântul Lui a lucrat în viața mea.”

Cineva ar putea să se ridice și să spună: „Eu nu am putut să-L slujesc pe Dumnezeu pentru că am avut un soț care nu L-a slujit pe Dumnezeu și oricând încercam să merg la biserică, oricând încercam să ascult Mesajul și să-L urmez, a fost întotdeauna împotriva mea.” Atunci, altcineva va spune: „Pot să mă ridic și să spun că și eu am avut un soț care nu credea, era rău și urâtor, dar am descoperit că există un Prieten care îmi este mai aproape decât fratele meu, că Dumnezeu vine la mine, mă mângâie și mă încurajează. Acest Dumnezeu mi-a dat putere să depășesc această încercare.” De ce ești în situația aceasta? De ce te-ai născut așa cum te-ai născut? De ce lupți cu ceea ce te lupți? De ce? Poate este așa pentru ca Dumnezeu să Se poată arăta puternic în folosul tău, ca să-Și poată afișa atributele.

În mesajul De ce noi nu suntem un cult?, din anul 1958, fratele Branham a spus:

„Cine a fost mai întâi, Salvatorul sau păcătosul? Cine a fost întâi? Salvatorul. Cine a fost mai întâi, Vindecătorul sau persoana bolnavă? De ce a fost permis să fie un păcătos? Pentru că Atributul Lui este de Salvator. Dacă n-ar fi existat un păcătos, El nu ar fi fost cunoscut niciodată ca Salvator. Aleluia! El poate face ca toate lucrurile să se învârtă în jurul slavei Sale… Poate să-i spună oala olarului: „De ce m-ai făcut așa?” Cine este pe roată? Cine are lucrul? În ale cui mâini este el? Pavel a spus: „Oh, nebunule, nu a spus El că l-a ridicat pe Faraon tocmai pentru scopul acesta?” Cu siguranță, El a știut aceasta înainte să existe lumea; El știa cine va fi. Astfel, a permis să fie păcatul ca să poată fi Salvator.”

„De ce m-ai lăsat, Dumnezeule, să merg atât de departe în păcat? De ce?” Voi știți că ne gândim tot timpul la aceste lucruri. „De ce am atât de multe cicatrici de la viața în păcat? De ce am făcut atât de multe? De ce am mers atât de departe? Dumnezeu ar fi putut să mă oprească oricând, de ce nu m-a oprit înainte?” Poate că Dumnezeu a vrut să arate din ce adâncime a păcatului poate scoate o inimă. Poate tu arăți că puterea Lui de salvare este mai mare decât își poate imagina oricine; că Dumnezeu este Eliberatorul din orice circumstanțe. „De ce m-a lăsat să merg în felul acesta? De ce a trebuit să merg atât de departe? De ce nu m-a oprit înainte să se întâmple aceasta? De ce nu m-a oprit înainte de a se întâmpla aceea?” Poate Dumnezeu doar arată cât este de puternic, cât este de capabil să te elibereze, cât este de capabil să te salveze. Mai departe, profetul spune:

„Astfel, a permis să fie păcatul ca să poată fi Salvator. El a permis să fie boala pentru ca El să poată fi Vindecător. El a permis să fie ură pentru ca El să poată fi dragoste. Sigur, El a făcut așa. El este Dumnezeu și acestea sunt atributele Lui, și El trebuia să aibă ceva pentru a-și afișa atributele.

Cum ați fi știut vreodată că a fost o noapte, cum ați fi știut că a existat noaptea, dacă ar fi fost numai lumina zilei? Noaptea există ca să dovedească lumina zilei. Sigur că există. Amin.”

În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:

„El putea face aceasta în Adam și Eva, dar păcatul i-a despărțit, așa că acum  trebuia să existe o cale să obținem aceasta din nou. Oh, acest lucru este atât de bogat pentru mine, doar când mă gândesc la el! Vedeți? Vedeți care era scopul lui Dumnezeu? De ce nu i-a păstrat pe Adam și Eva așa? Pentru că atunci nu Și-ar fi putut exprima niciodată plinătatea, toate atributele Sale. El putea fi un Tată acolo, este adevărat, dar El este și un Salvator. Voi ziceți: „De unde știi?” Știu, pentru că am avut experiența să văd că El este un Salvator și trebuia să exprime aceasta.”

Întrebare este dacă El mai este încă Vindecător? („Amin”). Este încă o mărturie, El a permis boala pentru a dovedi că este Vindecător. Amin. El este încă Eliberator. Cei neprihăniți au parte de multe necazuri, dar încă există un Dumnezeu care-i scapă din toate. Trebuie să fie încă multe suferințe, pentru ca El să poată dovedi că-i poate elibera pe toți. Nu doar pe unii, ci pe toți. Amin.

Și cum va dovedi Dumnezeu aceasta? Pe cine va folosi? Dacă Dumnezeu vrea să-Și demonstreze Cuvântul în fața acestei lumi necredincioase și să-l biruiască pe diavolul în toate minciunile lui, trebuie să-Și ridice Cuvântul și să-L demonstreze. Unde va face aceasta? Prin ce fel de trupuri? Prin ce indivizi va dovedi Dumnezeu că este un Eliberator, că este un Vindecător, că El este un Mântuitor? Unde va dovedi Dumnezeu aceasta? El o va dovedi în tine și în mine. Amin.

Așadar, să nu îi permitem diavolului să aducă confuzie atunci când se întâmplă necazuri, ci să-i permitem ungerii Vulturului din această zi să ne ridice deasupra lucrurilor trupești, ca să ajungem acolo unde sunt lucrurile pe care ni le-a explicat profetul lui Dumnezeu; astfel încât să avem o înțelegere adecvată și să spunem: „Dumnezeu nu m-a uitat și nu m-a părăsit, ci mă desăvârșește și îmi arată că îl învinge pe diavolul chiar acum.”

De aceea, putem avea abordarea corectă când vine boala. De aceea spun că nu eu vă predic… Ascultați, eu stau pe scaunul de lângă voi, Acesta este Duhul lui Dumnezeu care predică. Omul Chad spune: „Vă predic atât de rău!” Doamne, ajută-mă! Ajută-mă în fiecare boală care vine, sau știți, primești o scrisoare prin poștă, că datorezi o sută de mii de dolari taxe și nu știai nimic. Noi am putea să ne uităm la aceasta și să spunem: „Oh, diavole, tocmai ai creat o altă mărturie!” Încă nu sunt acolo, dar lucrez la aceasta, prieteni. Dumnezeu ne duce de la un test la altul și Se dovedește, apoi vine altceva care înseamnă că El Se dovedește. Dumnezeu a dovedit, a dovedit, a dovedit și a dovedit, până când ajungem în punctul în care putem spune: „Mi-a dovedit atât de mult încât nu mai contează cum arată circumstanțele; totul este bine.

De aceea, când femeia sunamită s-a apropiat de Elisei, deși acasă avea un copil mort întins pe patul profetului, când acesta a întrebat-o: „Totul este bine?”, ea a răspuns: „Totul este bine.” De ce? Pentru că Dumnezeu deține controlul și aceasta va lucra spre salva lui Dumnezeu.

Ei bine, doctorii spun că nu mai există nicio șansă de supraviețuire, dar tu spui: „Laudă lui Dumnezeu!” Când? Nu văd cum aș putea pierde. Dumnezeu mă duce acasă, deci câștig. Dumnezeu mă ridică, deci câștig, nu pot să pierd. Când capul tău este ridicat deasupra dușmanilor tăi, perspectiva se schimbă, iar când se schimbă perspectiva, poți să începi să-I oferi o jertfă de bucurie și să cânți laude Domnului. Când capul tău este ridicat deasupra dușmanilor tăi.

Fratele Branham spune în mesajul Răscumpărare în plinătate, în bucurie, din anul 1954:

„Vedeți, acesta este felul în care lucrează Dumnezeu. Te lasă să cobori până jos şi în ultima clipă, când nu mai vezi nici o șansă, vine şi-ţi arată ce poate face în privința aceasta.”

Câți puteți spune că acesta este adevărul? El vine în ultima clipă, iar când Dumnezeu intră în scenă, următorul lucru care se întâmplă după ce te bucuri de eliberarea ta, de vindecarea ta sau de orice a făcut Dumnezeu, te întorci și spui: „Doamne, îmi pare rău pentru toate acele lucruri, pentru toate acele îndoieli și întrebări.” Te uiți în urmă și vezi cât ai fost de prost să te îngrijorezi că Dumnezeu nu te va elibera, să crezi  că puterea Lui nu poate să te vindece, că brațul Lui S-a scurtat cumva și spui: „Doamne, Îmi pare rău pentru că m-am îndoit de aceasta, îmi pare rău că m-am îndoit de aceea, că am mers așa și așa și așa. Încerc să-mi repar greșeala, Doamne.” Și când Dumnezeu vine în scenă în ultima clipă și aduce o eliberare supranaturală, te uiți înapoi și vezi cât ai fost de copilăros și de prost. Așa este. Lui Îi place să facă aceasta.

Un profet al lui Dumnezeu care cunoștea natura lui Dumnezeu, care Îl cunoștea foarte bine pe Autor, a spus:

„Lui Îi place să facă aceasta.” Ascultați-mă, nouă nu ne place atât de mult, dar lui Dumnezeu Îi place să facă aceasta. „Lui Îi place să-Și surprindă oamenii. Vouă vă place să îi faceți aceasta soției voastre. Așteptați până la ziua ei și o țineți în suspans pentru că o iubiți. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne lasă uneori să ajungem la capătul drumului, pentru că ne iubește și vrea să-Și dovedească supranaturalul puterii Sale.”

Uneori, Dumnezeu nu vrea să-ți dea libertate pentru că vrea să-ți arate cât de mult te iubește și cât de multă putere supranaturală are. Astfel, lasă lucrurile să devină imposibile, iar ceea ce face El îți arată cât de mult te iubește și cât de mult este capabil să aibă grijă de tine. Dar nu a oprit-o când avea cinci mile pe oră, ci a lăsat-o până la cincizeci de mile pe oră. Nu a oprit-o când a fost o problemă minoră, ci a lăsat-o până când a devenit majoră. De ce? Pentru că fratele Branham a spus că lui Dumnezeu Îi place să-Și surprindă poporul, Lui Îi place să-Și surprindă Mireasa; Îi place să-ți arate cât este de mare, cât este de puternic. Fratele Branham a spus:

„…Să-ți dovedească supranaturalul puterii Sale. Pentru că ne iubește, acesta este motivul! Da. El doar ne lasă în punctul unde suntem gata să facem ultimul pas, apoi pășește în scenă. El a lăsat copiii evrei să meargă chiar în cuptorul de foc, dar acolo a fost un al patrulea Bărbat care stătea cu un evantai, ținând focul departe de ei. Vedeți? El este tot timpul acolo, nu pleacă niciodată. El este mereu aproape. „Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El.”

M-am gândit  la niște povestiri din Biblie, iar când am citit acest citat, mi-am amintit de unele lucruri despre care am vorbit deja. Dumnezeu nu a intervenit să-l scape pe Daniel până când acesta nu a ajuns în groapa cu lei. El nu l-a oprit, nu a spus: „Darius, știi…” El ar fi putut să-i dea lui Darius un vis, așa cum i-a dat lui Abimelec un vis. Darius a fost înșelat de unii dintre sfetnicii săi, care au încercat să-i întindă o cursă lui Daniel. Darius îl iubea pe Daniel și nu ar fi făcut niciodată lucrul acela, dacă ar fi știut că Daniel va ajunge în groapa cu lei, dar Dumnezeu nu Și-a expus niciodată Planul lui Darius, deși ar fi putut s-o facă. Dacă Dumnezeu Și-ar fi expus Planul lui Darius, nu am fi avut niciodată povestea lui Daniel în groapa leilor. Daniel a fost luat, iar Darius a căutat toată noaptea o cale să-l scape, dar nu a reușit pentru că era legat de lege, și Dumnezeu a vrut să fie legat. Dumnezeu nu a vrut să găsească o cale să-l scape pe Daniel, pentru că voia să Se proslăvească prin această încercare.

Daniel s-a încrezut tot timpul în Dumnezeu, iar când l-au aruncat în groapa cu lei, a mărturisit că Îngerul Domnului a venit și a închis gura leilor. El nu L-a văzut pe Îngerul Domnului când a făcut ultima rugăciune înainte de a veni să-l aresteze; nu L-a văzut pe Îngerul Domnului pe drumul până la intrarea în groapa leilor; el nu L-a văzut pe Îngerul Domnului până când nu a fost aruncat în groapa leilor, în mijlocul lor, dar atunci L-a văzut pe Îngerul Domnului închizând gura leilor.

Noi știm cum s-a desfășurat povestea, cum Darius a alergat a doua zi dimineața și a strigat: „Daniele, a putut Dumnezeul tău să te scape?” Și Daniel i-a răspuns: „Să trăiești veșnic, împărate! Dumnezeul meu m-a salvat.” Atunci, Darius a decretat că Dumnezeul lui Daniel este singurul Dumnezeu. Poate că acel decret nu ar fi ieșit niciodată dacă Dumnezeu nu l-ar fi lăsat pe Darius să facă ceea ce a făcut, dar după ce s-a întâmplat tot ce s-a întâmplat, Darius a spus: „Dumnezeul lui Daniel este singurul Dumnezeu!” și Daniel a fost eliberat. Apoi, i-au luat pe toți bărbații care i-au făcut probleme lui Daniel și i-au aruncat în groapa leilor, și scrie că „până să ajungă în fundul gropii, leii i-au şi apucat şi le-au fărâmițat oasele.” Atât de flămânzi erau leii aceia.

Cât de supranaturală a fost această eliberare! Împrejurarea îngrozitoare prin care a trecut Daniel, l-a făcut pe împărat să declare că „Dumnezeul lui Daniel este adevăratul Dumnezeu, pentru că l-a scăpat pe Daniel din ghearele leilor.” Dacă Dumnezeu l-ar fi scăpat dintr-o dată, am fi spus tot timpul: „Tu i-ai spus lui Darius și l-ai scos din necaz”, dar întregul proces a rezolvat atât de multe probleme!

Prieteni, asupra Miresei sunt probleme și apăsări și nu mă aștept să fie mai ușor, însă sunt unele necazuri care vin și rezolvă toate problemele, arătând cât de puternic este Dumnezeu pentru că El ne eliberează de dușmanul nostru. Poate nu va fi ușor, dar va merita cu siguranță.

Așadar, un motiv pentru care Dumnezeu permite să vină încercările, este ca să-Și poată afișa atributele și să Se arate. Un alt motiv despre care aș vrea să vorbim este: ca să ne formeze caracterul. Deci, El vrea să-Și arate puterea și gloria, să-Și arate atributele, dar vrea să ne formeze și caracterul.

Să deschidem împreună la Eclesiastul 7. Acesta este un alt verset la care vreau să privesc. Este destul de ciudat și mă bucur pentru că atunci când îl vom citi veți începe să înțelegeți. Eclesiastul 7.3:

„Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.” Să citim încă o dată: „Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.” Prin aceste împrejurări care vin, Dumnezeu nu vrea să ne nimicească, ci ne desăvârșește. Uneori, aceste lucruri care ne frâng și ne apasă, ne fac bine inimii, ne fac mai buni.

Fratele Branham a spus în Epoca Bisericii Laodicea:

„Dar există un aur al lui Dumnezeu. 1 Petru 1.7: „…pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere…” Aurul lui Dumnezeu este un caracter asemănător cu al lui Hristos produs în cuptorul încins al suferinței. Acela este tipul corect de aur.”

Vreau să înțelegeți ce a spus el aici: „…un caracter asemănător cu al lui Hristos produs în cuptorul încins al suferinței.”

Tot în Epoca Bisericii Laodicea, profetul spune:

„Ar fi bine să vii înainte de a fi prea târziu, zice Domnul, și să cumperi de la Mine aur încercat în foc și atunci vei fi cu adevărat bogat.” Înțelegeți? Ascultați, „Noi venim în lume goi (fizic), dar nu vom pleca goi (spiritual).” Oh, nu, noi vom lua cu noi ceva. Acel ceva este tot ce putem lua cu noi, nimic mai mult și nimic mai puțin, de aceea, ar fi bine să fim foarte atenți acum, ca să luăm ceva care ne va face corecți înaintea lui Dumnezeu. Ce vom lua cu noi? Noi vom lua caracterul nostru, frate, aceasta este tot ce vom lua cu noi. Ce fel de caracter veți lua cu voi? Va fi ca al Lui, al cărui Caracter a fost modelat prin suferință, în cuptorul încins al suferinței, sau va fi moliciunea acestui popor laodicean fără caracter? Aceasta depinde de fiecare dintre noi, pentru că în ziua aceea, fiecare om își va purta propria sa sarcină.”

Așadar, profetul spune că un caracter asemănător cu Hristos este produs în cuptorul încins al suferinței. Amin. Dacă vrem să domnim cu El, trebuie să și suferim cu El, pentru că cea care aduce un caracter asemănător lui Hristos, este suferința. Aici, în Epoca bisericii Laodicea, fratele Branham a spus că atunci când vom pleca de aici vom lua cu noi ceva, și există un singur lucru pe care îl vom lua, iar acela este caracterul pe care l-am dobândit în această călătorie. Înseamnă că Dumnezeu ne are în această viață pentru un scop, noi suntem aici să servim scopului Său și să-I mărim Numele. Noi suntem aici din multe motive, dar unul dintre acele multe motive este să dobândim un caracter. Și cum dobândim acest caracter? Prin lucrurile pe care le suferim.

Să mergem la Psalmul 119.71:

„Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț Legile Tale.” Sunt lucruri despre Natura lui Dumnezeu pe care le puteam înțelege numai trecând prin această viață. Albul, puritatea și dreptatea lui Dumnezeu, pot fi înțelese numai în mijlocul acestei epoci rele, în răul în care ne-am născut. Astfel, Dumnezeu a permis să vină anumite lucruri, anumite condiții, ca să ne poată aduce prin această viață, așa încât să-I putem înțelege caracterul și să putem obține caracterul Său. Dar pentru aceasta, El folosește cuptorul de foc al suferinței, ca să formeze în noi un caracter asemănător lui Hristos. Deci, fiecare încercare, tot ce ni se întâmplă, face ceva pentru Împărăția lui Dumnezeu, dar formează și în noi un caracter care să domnească cu Hristos, un caracter care ne va face asemenea Lui. Așadar, aceste încercări nu sunt fără beneficii pentru noi, nu sunt fără să arătăm atributul lui Dumnezeu. Noi am fi dispuși să trecem prin ele doar pentru ca Dumnezeu să fie mărit, dar Dumnezeu este atât de bun cu noi, încât nu le aduce numai pentru a fi mărit El, ci și pentru ca noi să dobândim un caracter asemenea lui Hristos. Și noi devenim asemenea Lui prin lucrurile pe care le suferim.

Evrei 5.8 ne spune: „…măcar că era Fiu (vorbește despre Isus Hristos), a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” Dacă Hristos a trebuit să învețe ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, noi cum învățăm dacă nu avem nicio suferință? Această Scriptură îmi arată că a fost bine că am fost chinuit ca să pot învăța. Pavel spune: Eu nu puteam cunoaște păcatul fără Lege. Eu nu știam că sunt lucruri pe care nu le-aș putea realiza și nu mi-aș fi putut da seama cât de perfectă era Legea. Legea a venit ca să arate cât de imperfect am fost și cât de imperfect am ajuns să arăt; Legea a venit să arate contrastul, să arate cât de Sfânt era Dumnezeu și cât era de imposibil ca oamenii să fie sfinți. Așadar, Legea și-a împlinit scopul. Pavel spune că Legea a fost perfectă. Ea nu a fost desființată pentru că nu a fost perfectă, ci a fost împlinită; și pentru că  Hristos a putut să împlinească toată Legea pentru noi, acum putem să primim har. Dar Legea nu a fost rea, Legea a fost acolo ca să arate cât de răi am fost noi, în ce ne-am născut. Și în ce ne-am născut, arată cât de perfectă a fost Legea. Astfel, aveau nevoie unul de celălalt, păcatul care s-a născut în mine avea nevoie de o Lege care să-l dezvăluie, iar păcatul a expus Legea.

Așadar, Dumnezeu a permis aceste împrejurări ca să facă două lucruri: unul era ca să Se arate, iar celălalt era ca să ne desăvârșească, ca să arate cât suntem de neputincioși și cânt de perfect este El.

Natura cu care ne-am născut este atât de greșită, atât de egoistă și de mulțumită de sine. Aceasta este natura cu care ne-am născut. Dacă iei un copil mic, un copil mic nu trebuie să fie învățat să mintă, aceasta vine din fire; nu trebuie învățat să fure, vine din fire; nu trebuie învățat să încalce legea. Știți, eu am mai spus aceasta, mamele au copilașul lor mic și este atât de dulce, miroase atât de frumos dat cu loțiunea pentru copii după baie, capul lui este atât de moale și de perfect , dar imediat ce va învăța să vorbească, te va minți. Spuneți că este perfect, dar nu este perfect, a căzut. Este încă nevinovat, pentru că nu a făcut încă o alegere, dar când va învăța să vorbească, acel copil te va minți. Dacă îi iei jucăria din mână pentru că a luat-o de la un alt copil mic și i-o dai înapoi copilului de la care a luat-o, te va lovi, te va trage de păr și te va mușca. Vedeți, aceasta este natura cu care ne-am născut și care trebuie să iasă din noi. Nu este natura lui Hristos. Dar ce este? Egoism, egocentrism… Așa ne-am născut în această lume, iubitori de sine mai mult decât iubitori de Dumnezeu, dar Dumnezeu rupe aceasta din noi, prieteni, până când nu mai vreau voia mea, nu mai vreau calea meu, nu mai vreau nimic de la mine, ci vreau să fie doar El. Sunt atât de obosit de calea mea, vreau să merg pe calea Lui.

Fiecare copil întărește aceasta. „Nu vreau calea mea, vreau să urmez calea Lui; vreau să mă predau Lui, vreau să mă smeresc, vreau să fiu umil, vreau să mă supun Cuvântului lui Dumnezeu; vreau ca Cuvântul lui Dumnezeu să conducă fiecare parte a vieții mele. Sunt atât de obosit de natura mea, vreau natura lui Hristos, iar Hristos a fost Fiul desăvârșit, desăvârșit în ascultare, Jertfa de bună voie, El a fost toate acestea pentru Tatăl și eu vreau să fiu ceea ce a fost El.

Dumnezeu permite toate aceste încercări ca să modeleze acel caracter în noi, scoțând afară tot ce este greșit, ca să-L vedem așa cum este. Noi nu vrem s-o luăm într-o parte; eu nu vreau să-mi port singur de grijă, nu vreau să fiu mândru și arogant, nu vreau nimic din acele lucruri, ci mai mult decât orice vreau ca Dumnezeu să aibă calea Sa cu mine, vreau să mă predau Lui. Sunt obosit de felul meu, urăsc calea mea și urmez calea Lui. Aceste încercări produc un caracter.

Vreau să închei cu un citat din mesajul Eu știu, din anul 1960, unul din citatele mele preferate:

„De ce lasă Dumnezeu să vină necazurile? Dumnezeu folosește necazurile. El îi pune (diavolului) zăbala în gură și-l face să asculte de El. Aceste necazuri ne aduc într-o părtășie mai strânsă cu Dumnezeu.”  Cine are control peste necazul tău? Diavolul sau Dumnezeu? Ascultați afirmația următoare:

„Aceste necazuri ne aduc într-o părtășie mai strânsă cu Dumnezeu.” Câți dintre noi dorim o părtășie mai strânsă cu Dumnezeu? (Amin). Aveți grijă cât de sus ridicați mâna! Dumnezeu are un mecanism, iar acel mecanism este lumea aceasta și natura noastră căzută în această lume blestemată din pricina păcatului, iar Dumnezeu le folosește pe amândouă, în contrast cu desăvârșirea caracterului și a Cuvântului Său, ca să ne rupă, să ne modeleze și să ne aducă într-o părtășie mai strânsă cu El.

În viața noastră sunt momente… și știu că nu sunt singurul, ci sunt unul din cei mulți, dar momentele în care m-am simțit cel mai aproape de Dumnezeu și L-am simțit pe Dumnezeu cel mai aproape de mine, când am văzut mâna lui Dumnezeu cea puternică, a fost în momentele cele mai grele din viața mea. Cele mai grele încercări, cele mai profunde și mai confuze care mi-au rănit și mi-au zdrobit inima, când am fost cel mai jos, L-am simțit cel mai aproape, pentru că aceste încercări ne aduc într-o părtășie mai strânsă cu Dumnezeu.

Au existat momente în care m-am rugat literalmente toată noaptea, fără să dorm deloc, dar nu am făcut-o niciodată când vremurile erau bune. Mi-aș dori să am o altă mărturie, mi-aș dori să pot spune că o dată pe săptămână mă rog toată noaptea, dar presa încercării a fost cea care a adus în mine nevoia să fac aceasta. Nu mai aveam nicio soluție, așa că am strigat și am strigat și am strigat, până când El a venit în scenă să mă elibereze. În momente ca acestea, I-am putut simți prezența apropiindu-Se cel mai mult; S-a mișcat în moduri supranaturale pentru a mă elibera; momentele în care m-am simțit cel mai aproape de Dumnezeu, au fost cele mai rele momente din viața mea, astfel încât să pot mărturisi că ceea ce a spus profetul lui Dumnezeu este adevărul.

„Dumnezeu folosește necazurile. El îi pune (diavolului) zăbala în gură și-l face să asculte de El. Aceste necazuri ne aduc într-o părtășie mai strânsă cu Dumnezeu. Până când a venit potopul, nu a existat curcubeu, dar după ce Noe a fost presat în starea în care se afla și a plutit patruzeci de zile și nopți prin furtună, iar arca s-a înclinat în sus și-n jos în apă, când potopul s-a terminat, el a văzut curcubeul pentru prima dată, Legământul nădejdii, Legământul făgăduinței. După ce a trecut prin necaz, a văzut făgăduința. Așa vedeți promisiunea, după ce ați trecut prin necaz.”

Când vezi promisiunea? După ce ai trecut prin necaz. „Vreau să văd promisiunea.” Pregătește-te să treci prin necaz. El nu vorbește despre Necazul cel mare, ci vorbește despre necazul încercărilor. După ce ai trecut prin necaz, poți vedea promisiunea. „Eu vreau să văd promisiunea. Vreau să văd mâna puternică a lui Dumnezeu. Vreau să am o mărturie.” Trebuie să treci prin necaz, apoi vei vedea promisiunea.

 Știți, mă gândeam la textul din Matei, când Isus a fost condus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de diavolul. El a postit timp de patruzeci de zile și apoi I-a fost foame. Noi am trecut prin tema „Ispitirea lui Hristos” cu câteva săptămâni în urmă și am vorbit despre toate acestea, dar vreau să spun că în tot acel timp El S-a luptat cu diavolul și a fost ispitit, dar a rămas pe Cuvânt. A postit timp de patruzeci de zile și era flămând, era slab și toate acestea, dar când s-a terminat încercarea, după ce diavolul L-a părăsit, scrie că au venit niște îngeri și I-au slujit. Vă dați seama că îngerii ar fi putut să vină și să-L slujească oricând, dar El a trebuit să treacă mai întâi prin încercare, deoarece încercarea era parte din Planul lui Dumnezeu. Și după ce a trecut prin încercare, au venit îngerii și L-au slujit. Și noi vrem să vină îngerii să ne slujească,  dar când te uiți la modelul din Scriptură, vezi că modelul din Scriptură este clar. Sunt multe încercări, multe necazuri, dar Dumnezeu ne scapă din toate și revarsă binecuvântare, liniște și pace, ne mângâie și ne trimite îngeri să ne slujească.

De multe ori, este cum a fost pentru Isus; după ce se termină încercarea, când suntem biruiți de Cuvânt, Dumnezeu Se revarsă în Duh și începe să ne vindece. Nu uitați că lui Dumnezeu Îi place să-Și testeze copiii pentru a dovedi ce este înăuntru.

Voi citi încă o dată propoziția pe care am citit-o

„ Așa vedeți promisiunea, după ce ați trecut prin necaz. Mi-a plăcut poezia sau Psalmul acela:

„Trebuie să fiu dus Acasă, în Rai,

pe un pat de flori, liniștit,

În timp ce alții au luptat pentru a câștiga premiul,

Și au navigat pe mări însângerate?”

Noi cerem mângâiere și liniște…” Acesta este citatul meu preferat. „Noi cerem mângâiere și liniște, iar Dumnezeu ne dă tot ce are mai bun: încercări și necazuri. Acestea sunt mai bune decât confortul și pacea. Confortul nostru este chiar dincolo de Râu.”

Cred că este interesant felul în care este organizată viața; există o anumită măsură din înțelepciunea lui Dumnezeu în toate acestea, pentru că atunci când ajungi la apogeul vieții tale, nu ai experiență de viață și nici bani. Când ești mai puternic și mai capabil, când mintea îți este mai ascuțită și trupul tău poate munci douăzeci și patru de ore pe zi, nu ai nicio experiență de viață, nimeni nu are încredere în tine, băncile nu vor să-ți împrumute bani, așa că nu ai bani și nu poți face nimic. Trebuie doar să te cobori și să muncești din greu să pui ceva cap la cap ca să încerci să-ți faci o casă și să-ți cumperi o mașină. Datorită acestor experiențe, înveți cum să economisești câțiva bani pentru că nu ai avut niciodată bani, poate investești câțiva bani; muncești toată viața într-un loc, apoi ajungi la vârsta de pensionare. Și când ajungi la vârsta de pensionare ai câțiva bani, ai o casă, ai acumulat un pic de înțelepciune, oamenii au încredere în tine, băncile îți vor împrumuta bani, dar tu spui: „Nu vreau banii lor pentru că există cărți de credit cu dobândă.” Îți vor trimite toate cardurile de credit pe care le vrei, dar când erai tânăr ai învățat ceva și acum nu le vrei.

Te pensionezi și ai câte ceva, stai destul de bine financiar, dar trupul tău începe să se deterioreze și nu mai poți face ceea ce făceai înainte, nu mai auzi cum auzeai înainte, nu mai vezi cum vedeai și nu te mai bucuri de lucruri care credeai că-ți vor face plăcere. 

Spui: „Când ies la pensie, îmi cumpăr o barcă.” Apoi te pensionezi și, „Omule, aceasta cere multă întreținere. Trebuie să schimb uleiul, să cumpăr asigurare…” „Când mă pensionez, vreau să-mi iau o rulotă și să fac un tur în jurul lumii. Apoi, „Oh, omule, sunt atât de obosit și nu vreau să conduc așa, din loc în loc”, așa că trebuie să renunți la rulotă, să renunți… Vedeți, Dumnezeul cel drept are o cale de a menține lucrurile în echilibru. Astfel, la sfârșitul vieții, când ai mijloacele, îți eșuează trupul, așa că nici măcar nu le poți folosi cum credeai la douăzeci și cinci de ani când ai început să faci economii. Dumnezeu are o cale de a ne ține pe toți în nevoia de El.

Știți, este uimitor că cineva poate fi bogat sau independent din punct de vedere financiar, dar aceasta nu oprește niciodată necazurile să vină, nu oprește boala, nu oprește vizitele la spital, moartea familiei sau a celor dragi. Adevărul este că indiferent cât ai plăti ca să-ți asiguri casa, aceasta nu oprește necazurile; Dumnezeu va folosi întotdeauna ceva ca să ne modeleze caracterul, ca să dovedească faptul că Cuvântul Său încă funcționează în viața noastră, că putem avea încredere în El și ne putem sprijini pe El; că nu ne vom sprijini niciodată pe noi înșine. Eu vreau să învăț aceasta.

Știi, de câte ori în viața ta ți-ai construit un pic de siguranță, când începi să te simți bine și ai câteva economii, Dumnezeu permite să vină un vânt și să sufle totul.

Biblia spune că bogățiile au aripi ca vulturul și zboară departe. Pot spune că au aripi mari și pot zbura repede departe, pentru că Dumnezeu vrea să fie El siguranța ta. Aceasta nu înseamnă să trăim prostește, să nu economisim și să nu punem bani deoparte pentru nevoile viitoare. Această înțelepciune este corectă, dar Dumnezeu are o cale… dacă avem o oarecare încredere în… Dumnezeu are o modalitate de a lăsa totul să zboare… Îți merge bine? Oricum nu am avut niciodată nimic, de ce să încep acum? Așadar, lăudați-L pe Dumnezeu! Lăudați-L pe Dumnezeu oricum! El vrea să fie Siguranța noastră; El vrea să fie Sprijinul nostru, vrea ca Cuvântul Său, caracterul Său să fie singurul lucru pe care să ne concentrăm.

Eu am un Tată ceresc, am un Soț care are grijă de mine, așa că nu trebuie să am eu însumi grijă de mine, nu depind de mine; fac ceea ce este bine, fac ceea ce este înțelept, fac ceea ce spune Scriptura, dar nu depind de nimic din toate acestea, încrederea mea este în El. Orice altceva va dispărea, dar El nu va dispărea niciodată.

„Noi cerem mângâiere și liniște, iar Dumnezeu ne dă tot ce are mai bun: încercări și necazuri. Acestea sunt mai bune decât confortul și pacea. Confortul nostru este chiar dincolo de Râu.”

Poate spui: „Frate Chad, nu am decât probleme și necazuri.” Laudă-L pe Dumnezeu! Acestea sunt mai bune decât confortul și pacea… Așa a spus profetul lui Dumnezeu. Dumnezeu știe ce face în viața noastră, El știe de ce face aceasta, iar eu vreau să ajung în punctul să pot accepta. Noi ne rugăm pentru mângâiere și pace și eu spun mereu că mă voi ruga pentru mângâiere și pace; nu pot să mă decid să mă rog pentru încercări și necazuri. Pur și simplu nu pot s-o fac, dar știu că indiferent ce mă rog, El îmi va da ce este mai bine pentru mine și va împlini scopul Său cu mine, iar aceasta este suficient de bine pentru mine, aceasta îmi doresc cu adevărat.

Dumnezeu îmi cunoaște inima și știe că nu-I cer o viață ușoară, ci vreau să fiu doar ceea ce vrea El să fiu; vreau să fac doar ce vrea El să fac și să trec prin această viață obținând tot caracterul pe care pot să-l obțin, caracterul asemănător lui Hristos, astfel încât să pot domni cu El. Și când Dumnezeu te pune pe tine și pe mine sau pe cineva să stăpânim peste unul sau mai multe orașe, le conducem exact așa cum ar face Hristos, pentru că am dobândit caracterul Său.

Să citim mai departe din același mesaj:

„Numai când copiii evrei au fost siliți să intre în cuptorul încins, într-una din cele mai remarcabile încercări ale lor, au văzut pe Cineva ca Fiul lui Dumnezeu stând printre ei. Necazurile lor L-au adus…” Oh, priviți acest citat: „Necazurile lor L-au adus pe Fiul lui Dumnezeu printre ei…” „Necazurile.” Câți dintre voi ați avut vreodată necazuri reale și știți că Dumnezeu a venit în scenă? Știți că S-a arătat. Ce a produs aceasta? Necazurile voastre L-au adus pe Dumnezeu în scenă.

„Necazurile lor L-au adus pe Fiul lui Dumnezeu și a stat printre ei în briză, să îndepărteze valul de căldură. Dar Mângâietorul acela nu a apărut până când nu au intrat în foc.

Daniel a hotărât în inima lui să nu se pângărească cu lucrurile lumii și a fost forțat să treacă printr-o încercare: dacă se va ruga lui Dumnezeu, va fi aruncat în groapa cu lei. El a fost aruncat într-o groapă cu lei și după aceea, L-a văzut pe Îngerul Domnului, acel mare Stâlp de Foc, stând la mijloc între el și lei. Leii nu au putut să-l apuce, pentru că a trecut prin încercări, ispite și necazuri și știa că Dumnezeul lui era în stare să-l scape din aceasta.

După ce Avraam a văzut pământul devenind sterp și a venit seceta, iar Lot s-a despărțit de el și a coborât să trăiască în plăcerile lumii; după ce a auzit strigătele și nemulțumirea păstorilor săi pentru că nu aveau iarbă pentru vitele lui, el a rămas în țara pe care i-a dat-o Dumnezeu și i-a spus să locuiască în ea. În ziua aceea, după ce a fost încercat până la capătul răbdării; în ziua aceea, după încheierea încercării, a vorbit față în față cu Elohim sunt stejar.”

Aceasta este o perspectivă pe care nu am înțeles-o întotdeauna. A fost după ce Avraam a trecut prin încercări și spune: „În ziua aceea, după ce a fost încercat până la capătul răbdării; în ziua aceea, după încheierea încercării, a vorbit față în față cu Elohim sunt stejar.” Așadar, în ce zi a apărut Elohim să vorbească cu Avraam? Când Avraam a ajuns la capătul răbdării. El a rămas acolo unde i-a spus Dumnezeu să stea și nu a părăsit țara de data aceasta, dar toate lucrurile se înrăutățeau, iar Lot era acolo jos, trăind în plăcerile lumii. Avraam a rămas acolo sus și totul era din ce în ce mai rău și mai rău, iar când a ajuns la capătul răbdării și a rămas acolo unde i-a spus Dumnezeu să rămână, L-a întâlnit pe Dumnezeu față în față sub stejar.

„…în ziua aceea, după încheierea încercării, a vorbit față în față cu Elohim sunt stejar. Aceasta a fost după ce a suferit încercările, după ce a trecut prin necazuri. Dumnezeu i s-a arătat în chipul unui Om, S-a așezat acolo și i-a spus că este căsătorit, iar numele soției lui era Sara; El i-a spus că Sara a râs de El în cortul din spatele Lui, și Avraam L-a numit Elohim. Aceasta a fost după încercare și necaz.”

În mesajul Disperări, fratele Branham a spus:

„Acum vom vorbi câteva minute despre Disperări. De obicei, este nevoie de o stare de urgență să ne arunce în disperare. Vedeți? Este rău pentru că trebuie să facă aceasta, dar ființele umane sunt atât de leneșe în mintea lor încât este nevoie de o urgență.”

Poate, uneori urgența este harul lui Dumnezeu, pentru că oamenii sunt prea leneși în mintea lor. Noi credem că este o pedeapsă, credem că este îngrozitor, că este un lucru oribil, dar s-ar putea ca urgența să fie harul lui Dumnezeu, să fie cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat vreodată.

„…Se ridică ceva, iar când se întâmplă aceasta… îi aruncă în acea disperare. Și într-adevăr, când ajungem în starea aceasta este descoperită realitatea cu privire la noi, ce suntem cu adevărat, din ce suntem făcuți. De obicei, disperarea trage toate lucrurile bune care sunt în voi.”

Credem că aceste încercări de foc sunt aici ca să ne distrugă? Ele nu sunt aici pentru a ne distruge, sunt aici ca să ne facă bine, sunt aici ca să ne desăvârșească. Aceste lucruri care se întâmplă, vor continua să se întâmple, sunt aici ca să scoată din noi ceva ce este în interiorul nostru. Ceva despre care poate nici nu ne dăm seama, vreau să spun că s-ar putea să nu realizăm că avem putere.

Știți, mulți oameni spun: „Oh, nu știu ce aș face dacă o anumită persoană iubită ar muri, nu știu cum m-aș descurca cu aceasta.” Tu nu știi că puterea de a depăși aceasta este în tine. „Nu știu ce aș face dacă s-ar întâmpla aceasta… Nu știu ce aș face dacă s-ar întâmpla aceea… Nu știu ce aș face…” Tu nu știi că puterea zace deja în interiorul tău prin Duhul lui Dumnezeu care locuiește în tine; nu știi că acolo există o Sămânță a lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu pentru a depăși orice obstacol. Uneori, Dumnezeu permite să vină aceste încercări ca să scoată la suprafață toate lucrurile bune din noi, ca să aflăm că Cuvântul lui Dumnezeu este suficient și Duhul Lui ne poate conduce. Noi nu am fi știut aceasta, dacă nu ar fi trebuit să ne confruntăm cu probleme, dar când ne confruntăm, știm.

În mesajul IeHoVaH-Jireh, fratele Branham spune:

„Acum, lui Dumnezeu îi place să-Și testeze poporul. Fiecare copil care vine la Dumnezeu trebuie să fie încercat. Fiecare copil este încercat, fără excepții. Poate în seara aceasta ești bolnav doar ca să te încerce; un copil mic, doar un test mic. Nu te descuraja, Dumnezeu este pe tron și El știe toate lucrurile. Dacă suntem născuți cu adevărat din Duhul lui Dumnezeu, totul lucrează împreună spre binele nostru. El va face totul bine; a promis că o va face, a jurat că o va face și trebuie să țină acel Cuvânt. L-a ținut de mii de ani pentru fiecare credincios, vei fi o excepție?”

Răspunsul este „Nu, nu voi face excepție!” Te-a uitat Dumnezeu? Nu. Este testul tău prea greu? Nu. Este în afara Cuvântului? Nu. A încetat să mai lucreze Cuvântul? Nu. Dumnezeu Se arată încă puternic pentru noi, El este încă Vindecător, încă este Eliberator, încă este Salvator, încă este toate aceste lucruri, iar tu și eu vom fi martori, vom avea ceva despre care să depunem mărturie.

Poate vă gândiți: „Oh, am vorbit despre Daniel în groapa cu lei, despre cei trei tineri evrei în cuptorul de foc, iar fratele Branham a spus: „Mângâietorul a apărut după ce au intrat în cuptorul de foc, nu pe parcursul drumului!” Necazurile lor L-au adus pe Fiul lui Dumnezeu.

Apoi te gândești: Când Pavel a fost pe acea corabie, timp de paisprezece zile nu au văzut nici lună, nici stele. Totul era pierdut, au aruncat tot echipamentul și corabia era în derivă, dar când se părea că moartea este sigură, a întâlnit un Înger care i-a spus că totul va fi bine. Când Petru era în închisoare, în lanțuri între doi paznici, a venit un Înger și l-a scos din închisoare. Când l-a scos? Când era în închisoare înlănțuit între doi paznici. Vorbind despre împrejurări imposibile, dacă te vei trezi vreodată în închisoare, înlănțuit între doi paznici, vei avea un exemplu la care să privești, pe Petru.

  Când ucenicii s-au urcat în corabie și au pornit pe Marea Galileei, a început furtuna, iar diavolul încerca să scufunde corabia și să-i omoare pe toți. Toți au pierdut orice nădejde la viață, dar atunci a venit Isus mergând pe ape. În încercarea aceea, Petru a aflat că poate merge pe ape, prin credință. Vă dați seama că încercarea care a făcut ca un om născut în păcat să meargă pe ape, a fost una din cele mai îngrozitoare situații cu care s-au confruntat acei pescari vreodată. Urmau să moară, știau că vor muri, și-au pierdut orice nădejde pentru că nu aveau cum să salveze corabia și pe ei. Fuseseră toată viața pe mare, dar aceasta era cea mai cumplită furtună din toată viața lor și erau mai aproape de moarte ca oricând. Și în acea încercare, Petru și-a dat seama că o ființă umană poate merge pe ape, prin credință. Amin.

Noi de ce ne-am dat seama în încercări? Știți, ne-am dat seama că ochii orbilor pot fi deschiși. Este ceea ce am văzut în slujba din ultima zi. Înseamnă că cineva trebuie să fie orb pentru ca ochii orbilor să poată fi deschiși. Știți, am învățat că Dumnezeu poate să învie morți. Poate Dumnezeu să învie morți? Cineva trebuie să moară pentru ca Dumnezeu să învie morții. Maria și Marta au suferit pentru ca Dumnezeu să-l învie pe Lazăr. Vedeți, Dumnezeu face întotdeauna ceva, trebuie doar să avem încredere în El și să-L lăsăm să facă ceea ce face. Să nu-l mai lăsăm pe diavolul să spună: „Tu ești aceasta, tu ești aceea” și: „Tu nu ești aceasta!” Diavolul spune: „Tu nu știi nimic cu adevărat. Tu nu știi ce se va întâmpla; nu știi care este Planul lui Dumnezeu!” Așa este, dar este un lucru pe care îl știu, știu că Dumnezeu mă are în palma Sa, știu că sunt unul pe care Tatăl l-a hotărât atunci și nu mă va pierde. Nu poate să mă piardă pentru că mi-a făcut deja o promisiune; am în inima mea o mărturie și nu mă poate pierde. Nu știu ce se va întâmpla, nu știu care este Planul lui Dumnezeu, nu mă voi preface că știu ce este hotărât, dar știu că Cuvântul Său lucrează; El lucrează în mine ceva pentru slava Sa și pentru binele meu.

Eu spun că încercările și necazurile sunt aici, iar deschiderea Peceților le-a îndepărtat. Descoperirea Cuvântului nu a îndepărtat necazurile de noi, ci ne-a ridicat capetele deasupra dușmanilor noștri, astfel încât să-I putem aduce lui Dumnezeu o jertfă de bucurie și să-I cântăm laude. Descoperirea Cuvântului ne dă o înțelegere mai bună, nu o credința falsă că sunt Mireasă datorită mie și pentru că am fost ridicat din Laodicea, au dispărut toate necazurile. Nu au dispărut, prieteni, dar capul nostru a fost ridicat deasupra dușmanilor noștri. Am fost luați pe aripi de vultur și ridicați peste situație, iar acum, cel pământesc devine din ce în ce mai înțeles din perspectiva cerească. Toate acestea sunt în mâna lui Dumnezeu; eu sunt în mâna lui Dumnezeu iar aceste încercări nu au fost trimise niciodată ca să ne facă rău, ci au fost trimise ca să ne desăvârșească și ca să-L glorifice pe Dumnezeu. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.

Apostolul Pavel a avut o mărturie, iar acea mărturie a fost că Dumnezeu a putut să-l țină prin naufragiu, prin bătăi, prin persecuții, prin loviri cu pietre. Mărturia lui a fost că Dumnezeu a putut să-L păstreze, dar uitați-vă prin ce a trebuit să treacă pentru a avea acea mărturie.

Petru a avut o mărturie măreață, Ioan a avut o mărturie măreață; cei trei tineri evrei au avut o mărturie măreață; Daniel a avut o mărturie măreață; Moise a avut o mărturie măreață; toți au avut o mărturie măreață, dar ceea ce a făcut mărturia lor măreață, a fost încercarea lor. Și eu spun: Dumnezeule, Îți mulțumim pentru marea Ta dragoste și pentru că prin această slujire, prin profetul Tău, ne-ai învățat și ne-ai dat înțelegere, ca să nu avem idei prostești și noțiuni greșite. Astfel, capul nostru poate fi ridicat deasupra dușmanilor noștri și putem înțelege ce se întâmplă în jurul nostru, pentru ca data viitoare când forțele iadului se vor aduna împotriva noastră și vor începe să vină toate necazurile de pe pământ în calea noastră, să putem spune: „El mă încearcă pentru a mă face curat ca aurul! Aceasta nu-mi va face rău.”

Haideți să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul pe care ni l-ai dat în această zi, trimițând un profet și împărtășindu-ne gândirea Ta. Doamne, pe măsură ce ne arăți prin Scripturi modelul pe care l-ai spus, putem spune: „Mulțumim! Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai fost credincios Cuvântului Tău și nu ne-ai părăsit niciodată.”

Tu nu ai eșuat niciodată să Te arăți puternic pentru noi, și când am fost bolnavi, ne-ai vindecat; când am avut o nevoie financiară și n-am văzut nicio soluție, ne-ai ajutat, așa că avem mărturii minunate. Am putea să mărturisim ore în șir despre ceea ce ai făcut, Doamne. Îți mulțumim pentru aceasta, Doamne, și Te rugăm să ne scapi de orice frică. Nu că nu am avea teamă și anxietate, dar am învățat să stăm în odihnă, știind că totul este bine, că Tu poți să pui acea descoperire adânc în inimile noastre și să iei de la noi toată otrava minciunilor diavolului, astfel încât să știm, indiferent de circumstanțe, că încă ești la cârma corabiei; indiferent ce se întâmplă și cum pare, Tu ai avut un Plan încă înainte de întemeierea lumii și lucrezi doar la Planul Tău, ca să ne ridici și să ne zidești. Dumnezeule, Te iubim pentru bunătatea și credincioșia Ta, pentru tot ce ai făcut și pentru ceea ce faci.

Doamne, Te rog să ne iei pe toți și să modelezi în fiecare dintre noi acel caracter frumos, ca să avem o mărturie care să-l biruiască pe diavol. Te iubim și cerem binecuvântarea Ta, în timp ce plecăm de la părtășie și apoi venim din nou la Împărtășire și la spălarea picioarelor. Binecuvântează-ne, Doamne, să venim în neprihănirea Duhului, cu atitudinea și abordarea corectă, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.