Meniu Închide

SEMNUL

Print Friendly, PDF & Email

Bună dimineața tuturor. Sunt foarte fericit să știu că în dimineața aceasta mă aflu din nou în slujba Domnului. Nu știam dacă ne vom întoarce sau nu, dar Domnul a pregătit o cale și astfel suntem din nou aici pentru serviciul de astăzi. În dimineața aceasta, așteptăm un timp măreț, în Cuvânt, la această școală duminicală. Deseară vor fi iarăși servicii de vindecare, iar după aceea vom avea serviciul de împărtășire.

Acum, vom avea o dedicare de bebeluși… Fratele Neville tocmai mi-a spus că cineva și-a adus bebelușul pentru dedicare. Fratele nostru sau cineva, va rămâne la orgă, în timp ce aduceți bebelușul sus, apoi vom merge cât putem de repede, la Cuvânt.

Nouă ne place să stăm pe Cuvânt, iar lucrul cel mai important este să dăm timpul nostru Cuvântului Domnului. Astfel, noi suntem foarte mulțumitori pentru oportunitatea de a ne întâlni astăzi cu voi toți aici… la acest serviciu.

Fiecare se simte bine? (Adunarea spune: „Amin”). Lăudat să fie Dumnezeu!

(Fratele Neville spune: „Iată-i că vin sus”). Oh, da, micuții copilași sunt aici. În ordine. Vrei să vii, prezbitere? („Da, domnule”).

Păi, cele două fetițe minunate cu ochi căprui! Ah? Cum o cheamă? Uitați-vă aici! (Mama spune: „Jennifer Lee”). Jenny? (Jennifer Lee). Care este prenumele? (Serept). Serept. De unde ești, soră Lee? („Versailles, Illinois). Ce frumos!

Noi nu credem în botezul copiilor pentru că ei nu au păcătuit. Dar credem în dedicarea lor Domnului, așa că prezbiterul și cu mine ne vom pune mâinile peste bebeluș. Îi spuneți Jenny? (Fratele Neville spune: „Jennifer”). În ordine.

Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, în dimineața aceasta o aducem la Tine pe Jennifer, pe care mama ei și cei dragi au adus-o de departe, ca să fie închinată Domnului. Noi știm că Tu ți-ai pus mâinile peste cei micuți, în zilele Tale, și ai zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci a celor ca ei este Împărăția cerurilor.” Astfel, Ți-o dăm pe această fetiță, Ție, pentru o viață de slujire, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Care este numele celeilalte fetițe? (Mama spune: „Connie Linn”). În ordine, micuță Connie, tu mă faci să mă simt cam mic. Ți-e frică? Oh, mă tem că nu va merge, mamă! În ordine.

Să ne plecăm capetele.

Doamne Isuse, în dimineața aceasta, mama o aduce pe micuța Connie la Atotputernicul Dumnezeu, în acest serviciu de dedicare. Tu i-ai dat acest copilaș să-l crească, iar ea ți-l aduce Ție, alături de surioara ei. Tată ceresc, Te rog să fii îndurător. Binecuvântează familia și pe fetiță. Noi ne punem mâinile peste ea și Ți-o dăm Ție pentru o viață de slujire. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi și copilașii voștri.

Doamne, avem o mulțime de bebeluși!

Cum se numește băiețelul? (Mama spune: „Joel Lee Watson”). Ce băiat minunat, cu ochi mari și albaștri! Doamne! De unde sunteți? („Eastman, Georgia”). Din Georgia. („Da”). Mă gândeam că sunteți din Sud. („Păi, mama mea este de lângă Tifton.”). Oh, da! Este minunat! Deci, avem un băiețel din Georgia. În ordine, domnule. El poate vorbi, așa-i?

Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, noi îl aducem la Tine pe băiețelul acesta drăgălaș, rodul unirii dintre mama și tatăl lui. Tu li l-ai dat să-l crească, iar ei Ți-l aduc înapoi Ție. Ce scenă frumoasă este aceasta, ca Ana din vechime, care s-a rugat pentru un copil; și Dumnezeu i-a dar copilul cerut, iar ea l-a adus în Templul lui Dumnezeu și l-a închinat Domnului. Doamne, îngăduie ca băiețelul acesta să fie slujitorul Tău, și fă ca tatăl și mama lui să fie binecuvântați cu sănătate și putere ca să-l crească. Îngăduie ca el să trăiască o viață lungă și fericită și să fie slujitorul Tău, fiindcă ți-l predăm în Numele lui Isus Hristos. Amin. (Te binecuvântez!). Fă-l un om minunat, poate un alt micuț profet Samuel.

Aici sunt doi băieței finuți. Doamne! Sunt trei? Păi, este întreaga familie! Cum te cheamă? (Băiatul spune: „Michael”). Michael. Și tu cum te numești? („Paul”). Paul. Ce nume minunat! Și al tău? (Fetița spune: „Debbie”). Acesta este într-adevăr minunat.

Michael, Paul și Debra. Și care este numele de familie? (Tatăl spune: „Ellis”). Păi, aceasta este o familie foarte frumoasă!

Când văd copilași micuți ca aceștia, mă duc cu gândul înapoi, la vremea când eram și eu un băiețel. Voi știți vechea zicală: „Ei te calcă pe picioare acum, și pe inimă mai târziu”, dar cred că dacă îi închinăm Domnului nu va fi așa. Noi avem o responsabilitate aici, iar Dumnezeu a pus-o în mâna ta, fiindcă El a făcut din tine un predicator. Eu am vorbit întotdeauna despre femeile predicatoare, dar fiecare mamă este o predicatoare. Aceasta este adunarea ei, vedeți, să-i crească pe acești micuți, în timp ce tăticul lucrează. Și voi aveți o responsabilitate. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe amândoi.

Tată ceresc, venim la Tine cu micuțul Michael, care pare întâiul născut, și ne punem mâinile peste el în timp ce îl închinăm lui Isus Hristos. Familia lui îi aduce pe micuții lor deoarece Tu ai pus aceasta în grija lor, iar ei știu că nu pot face nimic fără ajutorul Tău, așa că își aduc familia, ca să fie dedicați.

Eu Ți-l dau pe Michael, pentru o viață de slujire, în Numele lui Isus Hristos. Tot așa, ne punem mâinile peste micuțul Paul și îi închinăm viața lui Isus Hristos, pentru o viață de slujire pentru slava lui Dumnezeu. Ne punem mâinile și peste micuța Debra. Tată, facem aceasta în amintirea lui Isus Hristos, care Și-a pus mâinile peste copilași și a spus: „Lăsați-i să vină la Mine, și nu-i opriți!” Fie ca viața acestei fetițe să fie binecuvântată în Împărăția lui Dumnezeu.

Binecuvântează-i pe tatăl și pe mama lor, și fie ca ei să trăiască o viață lungă și fericită, ca să-și vadă copiii în slujba lui Dumnezeu. Te rugăm aceasta pentru slava lui Dumnezeu, în timp ce-i închinăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Te binecuvântez! Te binecuvântez! Voi sunteți o familie minunată. da.

Știți la ce mă gândesc? Acum, fetițele sunt mai drăguțe decât în vremea când eram eu copil. Da, domnilor! Ce ochi mari și frumoși! Care este numele ei? (Mama spune: „Joanna”). Joanna. Și numele de familie? „(Tatăl spune: „Blair”). Joanna Blair. Pare puțin rușinoasă. O micuță drăgălașă.

Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, familiei Blair i s-a dat ca semn al unirii lor, micuța Joanna. Noi știm că zilele sunt rele, iar Satan este pe tot și le ia cu asalt, mai ales pe fetițe. Ei știu că singuri nu pot s-o crească corect, dar vor să facă aceasta și să fie o slujitoare a Ta. Vor s-o crească spre slava Ta, de aceea o aduc și Ți-o închină Ție. Noi ne punem mâinile peste ea, în Numele lui Isus Hristos și Ți-o închinăm pe micuța Joanna Blair pentru Împărăția lui Dumnezeu și pentru slava Lui. Amin.

Te binecuvântez, frate Blair. Domnul să fie cu tine.

Bună dimineața, domnule! Ce băiat drăguț! Ce faci? Ai un cap micuț și drăguț și o față frumoasă. Cum se numește? („Mark Harden”).

Din zonă, frate Harden? („Din Melkerk”). Da, domnule. De unde ești? („Mă trag din statul New York”). Un yankeu. („Da”). Ei bine, acesta este un stat grozav. Unchiul meu locuiește în Plattsburgh. Următoarea mea adunare va fi la New York City, la biserica de piatră de acolo. În ordine.

Să ne plecăm capetele.

Doamne Isuse, noi îl aducem la Tine pe micuțul Daniel Mark și Ți-l închinăm Ție. Tu ai pus acest copilași în mâinile tatălui și mamei lui, ca să-l crească în frică de Dumnezeu. Dar ei știu că nu pot s-o facă singuri, așa că-l aduc la Tine, ca Tu să-i binecuvântezi viața, fiindcă știm cu toții că trăim într-o zi rea. Noi îi privim pe micuții aceștia și nu știm ce aduce ziua de mâine, dar oricum ar fi aceasta, îi încredințăm în mâna Ta. Ne punem mâinile peste acest băiețel și îi închinăm viața Ție, pentru o viață de slujire în Împărăția lui Dumnezeu, în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. El este un băiat drăguț. Te binecuvântez și pe tine, micuțule Mark.

Oh… aduceți-i înăuntru,

aduceți-i înăuntru din câmpurile păcatului;

Oh, aduceți-i, aduceți-i înăuntru,

Aduceți-i pe cei micuți la Isus.

Aceasta este minunat! Îți mulțumesc, soră. Câți din cei pentru care s-a făcut rugăciune duminică, simt că sunt vindecați? Ridicați mâinile cei pentru care ne-am rugat. Oh, Doamne, aproape toți!

(Fratele Neville spune: „Aleluia! Nu-i minunat? Laudă lui Dumnezeu! Eu am auzit vorbindu-se despre aceasta toată săptămâna”).

Da, domnilor. Și eu am auzit. Mie îmi place să stau și să ascult, înțelegeți?

Vedeți, se întâmplă ceva despre care am să vă spun mai târziu. Acest lucru este glorios și minunat… dar vom vorbi despre aceasta într-o altă adunare. Acest lucru chiar începe să se întâmple, iar noi suntem foarte mulțumitori pentru aceasta.

Eu am fost jos în Kentucky, așa cum fac în fiecare an. Am mers împreună cu câțiva dintre prietenii mei, dar nu o fac doar pentru vânătoarea de veverițe, voi știți aceasta.

Astfel, noi am avut un timp minunat și Îi suntem mulțumitori Domnului pentru aceasta.

După întâlnirea aceasta, eu trebuie să plec acasă, apoi voi pleca la New York pentru o adunare, iar dacă vom putea ne vom opri și aici pentru o adunare în Tabernacol. Apoi, trebuie să merg la Shreveport, iar de acolo înapoi acasă; dar gândul nostru este să fim din nou aici în timpul sărbătorilor, și dacă va fi voia Domnului, să-mi aduc familia înapoi.

În ianuarie, la Phoenix este adunarea anuală a Oamenilor de Afaceri Creștini, dar cu o săptămână sau cu zece zile înainte de aceasta, voi încerca să închiriez acel mare… Fratele Garcia și fratele spaniol, au acolo un loc minunat, care a fost construit de curând. Adunarea lor este foarte mică, dar în locul acela vor putea merge câteva mii de persoane și este nou-nouț. Mi-au spus că pot să-l închiriez oricând vreau. Astfel, în loc să merg în jur, de la o biserică la alta, mă gândesc că îmi voi concentra toată lucrarea într-o singură adunare mare de uniune.

Atunci, putem închiria templul. Noi vom afla acum dacă putem, apoi avem Convenția Oamenilor de Afaceri Creștini. Apoi, până când se rezolvă plecarea peste ocean, vom încerca să stabilim adunări jos în ținuturile din Sud, în ianuarie, februarie și martie… Vedeți, timpul Crăciunului, pentru ei, este ca patru iulie. Este o vreme rea și ploioasă și nu poți ajunge acolo în timpul acela, așa că cel mai bun timp să mergi acolo este mai târziu. Atunci am vrea să mergem în Norvegia și în alte țări, iar dacă va fi cu voia Domnului, la final să mergem în Africa.

Să vă rugați pentru noi. Voi știți că vă iubim. Astfel, așteptăm ca Domnul să depășească belșugul de binecuvântări la care ne-am putea aștepta sau gândi.

În seara aceasta, credem că va fi un serviciu măreț de vindecare. Nu voi vorbi prea mult, pentru că vom avea și serviciul de împărtășire. Voi vorbi cam douăzeci sau treizeci de minute, apoi vom chema rândul de rugăciune și imediat după aceea, vom avea Cina, așa că sunteți bineveniți să stați cu noi, deoarece noi nu avem o împărtășire închisă, ci este pentru fiecare credincios.

Înainte de a citi din Biblie, aș vrea să ne plecăm capetele pentru câteva minute și îl vom ruga pe bunul nostru prieten, fratele Vayle, să ne conducă în rugăciune. Vrei să faci aceasta, frate? (fratele se roagă). Amin. Îngăduie aceasta, Doamne. Da, Doamne. Amin.

Acum ne vom apropia de Cuvânt cât se poate de atenți și de smeriți.

În dimineața aceasta aș vrea să citesc din Exod 12, versetele 12 și 13. Fiți atenți, vă rog.

În noaptea aceea, Eu voi trece prin țara Egiptului, și voi lovi pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; și voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului: Eu, Domnul.

Sângele vă va sluji ca SEMN pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele, și voi trece pe lângă voi, așa că nu vă va lovi nici o urgie, atunci când voi lovi țara Egiptului.”

Fie ca Domnul să binecuvânteze sfântul Său Cuvânt.

Titlul predicii mele este format din cinci litere: SEMNUL (în engleză: „Token”).Astfel, aș vrea să vorbesc sau să învăț despre SEMN ca într-o școală duminicală, pentru că în textul citit, Biblia spune: „Sângele vă va sluji ca Semn.” Astfel, noi vrem să folosim cuvântul „SEMN”…

Noi nu am venit aici numai ca să ne vedem unii pe alții, nu-i așa? Cred că nu am venit nici ca să vedem cu ce haine suntem îmbrăcați ci, așa cum a spus și fratele nostru în rugăciunea sa, noi suntem aici ca să ascultăm Cuvântul, pentru că Cuvântul este singurul care înseamnă ceva pentru noi și care ne poate ajuta cu adevărat.

Noi suntem un popor muritor și toate ființele umane sunt îndreptate spre veșnicie. Astfel, noi toți avem un anumit timp în care ne putem decide în ce direcție vrem să mergem. Calea este chiar în fața noastră, iar noi putem alege oricare parte pe care vrem s-o alegem. Acesta este felul în care El i-a pus să aleagă pe Adam și pe Eva, și acesta este felul în care suntem puși să alegem și noi.

Noi trebuie să ne amintim că indiferent cât facem sau cât succes avem în viață, fără Hristos am pierdut totul. Astfel, dacă El este tot ce există și spre care merită să privim, am fi cei mai nebuni oameni dacă nu L-am iubi și sluji. Dar nu ajunge doar să-L accepți, ci trebuie să faci mai mult de atât. După ce L-ai acceptat, nu-L așeza pe raft, ci pune-L în lucru.

Este ca și cum te-ai duce la un doctor, iar acesta ți-ar da un medicament, dar în loc să-l iei, tu îl pui pe raft. Dacă te duci să-ți dea medicamentul, folosește-l. Dacă suferi de o boală și se spune că acel medicament te poate ajuta, ia-l așa cum spune doctorul, pentru că de multe ori câteva minute pot însemna foarte mult în modul de administrare.

Dar în acest caz, astăzi, un singur moment pierdut în luarea deciziei tale, ar putea determina destinația ta veșnică. Ia Remediul întocmai cum Ți-l dă El!

Un semn: „Sângele vă va sluji ca Semn.”

Dar mai întâi de toate, ce este un semn? („Token” în engleză). Cuvântul „Semn” este foarte folosit printre vorbitorii de limba engleză mai ales aici în America.

Conform dicționarului, cuvântul „semn”înseamnă simbol, însemn, dovada că prețul cerut a fost plătit, ceva care dovedește că biletul de călătorie a fost plătit. De exemplu, biletul de călătorie pe calea ferată sau cu autobuzul dovedește că prețul cerut a fost achitat. Tu mergi la casă și în momentul când dai banii primești un însemn care îți dă dreptul să călătorești pe ruta respectivă. Dar acest însemn, acest bilet, nu poate fi folosit nicăieri în altă parte, ci este valabil doar pe acea linie de tren sau de autobuz. Aceea este dovada prin care poți dovedi că ți-ai plătit călătoria. Este un însemn pe care-l poți folosi numai în scopul pentru care a fost cumpărat; nu este valabil nicăieri în altă parte, pe nici o altă linie, pe nici un alt mijloc de transport.

Noi am început citirea textului din momentul în care Dumnezeu îi spune lui Israel: „Sângele mielului este un semn pentru voi.” Deci, sângele mielului ucis era un Semn pentru Israel; era semnul cerut de IaHVeH. Ei trebuiau să aducă sângele mielului, pentru că acesta era Semnul dat de Dumnezeu, ceea ce înseamnă că nimic altceva, nici un alt semn nu era valabil; nu era recunoscut.

Pentru lume este o nebunie, dar pentru Dumnezeu este singura cale. El cere un singur lucru: Semnul acela. Trebuie să fie acolo, dar tu nu-l poți avea până nu este plătit prețul. Abia în clipa în care îl ai primești dreptul de liberă trecere.

Când voi vedea Semnul voi trece pe lângă tine.” Ce timp! Ce privilegiu, să știi că-L porți înăuntrul tău! Permisul! „Când voi vedea Sângele, voi trece pe lângă tine.” Acesta este singurul lucru pe care-l va recunoaște El. Nimic altceva nu poate să-I ia locul; nici un înlocuitor, nici o denominațiune sau altceva. Se cere Sângele, pentru că Dumnezeu a spus: „Numai după Acela voi privi!”

Aceasta înseamnă că nu a contat cât erau de drepți, cât erau de buni, câtă educație aveau, cum erau îmbrăcați: semnul era singurul lucru care conta: „Când voi vedea Semnul, voi trece pe lângă tine.” Sângele era Semnul că cerința lui IaHVeH a fost îndeplinită, înțelegeți?

Dumnezeu îi spusese omului: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri.” (Geneza 2.17).Acolo a fost o viață înlocuitoare care a fost luată pentru viața credinciosului. În marea Sa îndurare, Dumnezeu a acceptat un înlocuitor în locul vieții credinciosului pângărit. Când fiul Său s-a pângărit prin păcatul necredinței Cuvântului, Dumnezeul cel plin de îndurare a făcut un înlocuitor, ceea ce însemna că ceva trebuia să moară în locul lui. Nimic altceva nu o putea face. Acesta este motivul pentru care merele, perele şi celelalte roade aduse de Cain nu au făcut-o. Trebuia o viață; viața din sânge; viața jertfei sacrificate. Astfel, sângele era Semnul că porunca lui Dumnezeu a fost îndeplinită. Deci, ce a cerut Dumnezeu? Viața, iar sângele era Semnul că viața a fost dată; că ceva a murit.

Dumnezeu cerea o viață, iar sângele vărsat a fost semnul că acea viață a fost dată; sângele dovedea că viața animalului a ieșit, iar credinciosul se identifica cu jertfa lui prin acest semn.

Închinătorul credincios trebuia să se identifice cu jertfa lui, prin semn. Dacă jertfa era dată undeva afară, omul trebuia să se identifice cu jertfa lui. Mai clar, el trebuia să-și pună cel dintâi mâinile peste jertfă, să se identifice pe sine cu ea. Apoi, în timp ce sângele mielului se scurgea, credinciosul trebuia să stea sub acel sânge, sângele trebuia să fie peste el. Acela era semnul că se recunoaște vinovat și că este conștient că un înlocuitor nevinovat i-a luat locul.

Ce tablou minunat! Oh, un închinător răscumpărat! Vedeți, dreptatea a fost făcută, cerința dreptății sfinte lui Dumnezeu a fost îndeplinită, deoarece El spusese: „Pentru că ai păcătuit, cer viața ta!”, dar în mila Sa, tot El a pregătit un înlocuitor nevinovat care trebuia să ia locul păcătosului căzut. Și acest înlocuitor era sângele unui animal nevinovat, nu un măr sau o pară.

Aceasta ar trebui să clarifice complet problema seminței șarpelui, deoarece este clar că era vorba de sânge, iar acest sânge nu putea ieși din fructe, ci a ieșit dintr-un înlocuitor nevinovat. Viața animalului a ieșit în locul vieții păcătosului, iar sângele era semnul că animalul a murit.

Astfel, prin faptul că aplica sângele peste el însuși, închinătorul arăta că a fost identificat în răscumpărare; arăta că s-a identificat cu jertfa adusă, sângele fiind semnul.

Ce minunat! Ce tablou! Acesta este un tip desăvârșit pentru Hristos. Stând sub Sângele vărsat, credinciosul de astăzi se identifică pe sine însuși cu Jertfa. Este cum nu se poate mai desăvârșit.

Vedeți, atunci trebuia să moară un animal, iar cel mai nevinovat animal pe care îl avem este mielul. De aceea, când Dumnezeu a vrut să-L identifice pe Hristos, a făcut-o printr-un miel; iar când a vrut să Se identifice pe Sine, a ales o pasăre, un porumbel. De ce? Pentru că porumbelul este cea mai nevinovată și mai curată pasăre, iar mielul este cel mai nevinovat și mai curat animal.

Astfel, când Isus Hristos a fost botezat de Ioan în râul Iordan, Biblia spune: „Și el a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-Se peste El, ca un porumbel.” (Matei 3.16).

Dacă ar fi fost un lup sau orice alt animal, natura porumbelului nu ar fi putut să se unească cu natura lupului. Nu, porumbelul nu s-ar fi putut uni cu nici un alt animal, decât cu mielul. Aceste două naturi au venit împreună și au putut să fie de acord una cu cealaltă.

Vedeți acum alegerea dinainte? El era un Miel când a venit acolo. Înțelegeți? El era un Miel când a fost adus; El a fost născut ca Miel și a crescut ca Miel. Înțelegeți?

De aceea, acesta este singurul fel de Duh care poate primi Cuvântul; care-L poate primi pe Hristos. Restul vor încerca, dar nu vor reuși. Ei au încercat să-L primească, au încercat să pună Duhul lui Dumnezeu peste un lup mânios, rău și mârșav, dar Duhul Sfânt nu va sta acolo, ci va pleca imediat pentru că nu Se poate uni cu așa ceva.

Ce s-ar fi întâmplat dacă atunci când a venit jos, Porumbelul ar fi găsit un alt animal în loc de acel Miel? Ar fi zburat imediat înapoi. Înțelegeți? Dar a găsit exact natura cu care se putea uni, așa că au devenit Unul.

Apoi Porumbelul L-a călăuzit pe Miel la măcelărie. De ce? Pentru că Mielul a fost supus în toate lucrurile, Porumbelului. Înțelegeți? Nu contează unde L-a condus Porumbelul, El voia să meargă.

Mă întreb, astăzi, când Dumnezeu ne conduce la o viață de predare și de slujire totală pentru El, duhul nostru se supune sau se răzvrătește? Și dacă se răzvrătește, mai suntem miei? Înțelegeți? Mielul este supus.

Mielul este supus, se jertfește pe sine și nu pretinde ce-i al lui. Poți să-l pui jos și să-i tunzi toată lâna pentru că nu va spune niciodată nimic, deși acesta este singurul lucru pe care-l are. El sacrifică tot ce are; dă totul de bună voie. Acela este un miel. El dă totul, se dă pe sine și tot ce are.

Acesta este felul de-a fi al unui creștin adevărat; el este gata să se sacrifice pe sine însuși; nu iubește nimic din lumea aceasta, ci dă tot ce are lui Dumnezeu. Înțelegeți?

Hristos a fost Mielul desăvârșit. În Egipt s-a cerut jertfirea unui miel natural, iar sângele lui a fost aplicat și a stat acolo ca un semn. Atunci Sângele Mielului lui Dumnezeu ce este? Vedeți? El este Semnul că suntem morți față de noi înșine și identificați cu Jertfa noastră. Astfel, Mielul, Sângele și persoana sunt identificate împreună. Jertfa și credinciosul. Vedeți, voi sunteți identificați în viața voastră, prin Jertfa voastră. Aceea te face ceea ce ești.

Atunci, sângele a fost un semn de recunoaștere dovedind că închinătorul a omorât mielul, l-a acceptat și a aplicat semnul pentru sine însuși. El a aplicat semnul, prin aceasta arătând că nu se rușinează, că nu-i pasă ce spun alții. Mai mult, voia să fie văzut de toți, de aceea Semnul era plasat în așa fel încât să fie văzut de oricine trecea pe acolo.

Vedeți, mulți oameni doresc să fie creștini, dar în secret, astfel ca nimeni să nu știe de ei. Ei își zic: „Păi, eu vreau să fiu creștin, dar vreau ca Cutare și Cutare să nu știe aceasta.” Vedeți?

Acesta nu este creștinism! Creștinul trebuie să-și expună Semnul în public: în viața publică, la serviciu, pe stradă, când problemele și necazul bântuie, în biserică sau oriunde s-ar afla. Semnul este Sângele și trebuie aplicat, pentru că dacă nu face aceasta, Legământul nu are nici o valoare. Sângele a fost semnul sau dovada că persoana respectivă a fost răscumpărată.

Poate cineva îmi va spune că ei au fost răscumpărați înainte ca să se întâmple ceva, şi că au aplicat sângele prin credință. Așa este. Ei au aplicat sângele prin credință, înainte ca mânia lui Dumnezeu să treacă prin țară, deoarece ar fi fost prea târziu s-o facă după căderea mâniei Lui.

Aici avem o pildă pe care ar fi bine s-o punem la inimă. Semnul trebuia aplicat înainte. De ce? Pentru că urma un timp când nu se mai putea aplica nici un sânge.

Astfel, mielul a fost ucis în timpul serii, după ce fusese păstrat timp de paisprezece zile. Ați înțeles?

Semnul nu a venit mai repede, ci a apărut în timpul serii, iar timpul serii este acum, în epoca în care trăim noi. Acesta este timpul serii pentru biserică; acesta este timpul serii pentru mine; este timpul serii pentru Mesajul meu. Eu mor, eu mă duc; eu mă mut afară în timpul de seară al Evangheliei.

Noi am venit sus prin neprihănire, prin sfințire și așa mai departe, dar acum este timpul când trebuie aplicat Semnul.

Duminica trecută v-am spus că am avut ceva despre care vreau să vorbesc cu voi. Aceasta este. A sosit timpul când nu te mai poți juca, ci trebuie aplicat Semnul. Dacă a fost nevoie vreodată de acest Semn, atunci acel timp este astăzi, este acum, pentru că vedem cu toții că mânia lui Dumnezeu este gata să treacă prin țară și tot ce nu este sub Semnul cerut de El, va pieri. Sângele te-a identificat.

Observați! Viața animalului nu putea veni înapoi peste ființa umană. Desigur, când sângele acelui animal a fost vărsat, viața a ieșit din el deoarece viața era în sânge. Viața nu era sângele, ci era în acel sânge. Sângele este partea chimică, iar viața este ceva diferit, deși se află în sânge. Viața animalului jertfit nu putea veni înapoi peste închinător. Când vărsa sângele mielului, închinătorul trebuia să aplice partea chimică, pentru că viața plecase și nu se mai putea întoarce înapoi.

Nu putea veni peste o ființă umană deoarece animalul nu are suflet. Animalul nu știe că este gol; nu știe ce este păcatul, nu cunoaște niciunul. El este o ființă vie, dar nu un suflet viu. Viața aceea animală nu putea să vină înapoi pentru o viață umană, pentru că animalul nu are suflet. Priviți! Există o viață a sângelui; o viață și un suflet al acelei vieți, sufletul fiind natura vieții.

De aceea, viața animalului nu avea nici o natură, el era un animal, iar sângele era semnul care dovedea că o viață a fost dată pentru închinătorul păcătos.

Dar în acest loc slăvit, sub acest Legământ, există o diferență între Sânge și Viață. Astăzi, Semnul pentru credincios este Duhul Sfânt.Nu un sânge, nu partea chimică, ci Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Acesta este Semnul pe care-L cere Dumnezeu de la Biserică astăzi. El trebuie să vadă acest Semn în fiecare dintre noi.

De aceea, acum când apar umbrele serii, mânia lui Dumnezeu este gata să fie turnată peste națiunile păcătoase, peste cei necredincioși, peste toți acești profesori fără cunoștință, peste aceste lucruri! În ce mă privește, eu am încercat să trăiesc cât mai corect și sincer printre aceștia, să văd unde stau înainte de a spune aceste lucruri. Noi trăim în umbrele serii, în timpul când mânia lui Dumnezeu este gata să lovească, și Dumnezeu cere o dovadă că ai primit Semnul Lui, pe Duhul Sfânt. Acesta este singurul Semn pe care-L va recunoaște Dumnezeu, pentru că este Viața lui Isus Hristos care S-a întors înapoi în cel credincios.

Viața animalului nu a putut să se întoarcă înapoi, de aceea a trebuit să fie aplicat acel sânge pe ușă, pe pragul de sus și pe stâlpii ușii, astfel ca fiecare trecător, toți oamenii care treceau pe lângă casa aceea, să vadă și să știe că pe ușa aceea era un Semn, de sânge, care dovedea că o viață a fost dată pentru cei ce locuiau acolo. Amin.

Așa ar trebui să fie și fiecare credincios umplut cu Duhul Sfânt astăzi; un Semn că Sângele vărsat al Mielului, Viața care era în Miel, S-a întors înapoi și este sigilată acolo public, astfel ca oricine trece pe lângă tine, vorbește cu tine sau se asociază cu tine, să vadă că Sângele a fost aplicat și Semnul care a fost în Sângele acela este peste tine. Tu ești în siguranță; mânia lui Dumnezeu va trece pe lângă tine, dar acest lucru îl face Sângele Lui, nu faptul să ești membru undeva. Nu, domnule!

Viața animalului nu putea veni peste credincios pentru că era doar un animal, dar arăta că va veni o Jertfă desăvârșită. Și vă întreb: Ce jertfă putea fi mai desăvârșită decât ca Dumnezeu Însuși să devină Ispășirea? Când Dumnezeu S-a făcut trup, prin propria Sa putere creatoare, aceasta era singura posibilitate ca Viața Lui să se poată întoarce peste noi.

Pentru că toți ne-am născut prin sex, viața care este noi este din lume și nu va rezista. Este un lucru judecat și condamnat deja. Tu nu o poți cârpi; nu există nici o cale de a o cârpi. Nu există nici o cale s-o netezești, nici s-o faci mai bună, ci trebuie să moară, iar Înlocuitorul, Viața lui Isus Hristos, Duhul Sfânt, Semnul lui Dumnezeu, trebuie să vină în tine ca dovadă că ai acceptat Sângele Fiului Său, Isus Hristos.

De aceea, în zilele lui Luther se cerea să crezi. În zilele lui Wesley era suficient să crezi în partea chimică a sângelui, dar acum este ziua din urmă, timpul când este cerut Semnul, pentru că numai El poate aduce totul în unitate, pregătind Biserica pentru Răpire. Înțelegeți? („Amin!”).

Când femeia naște un bebeluș, vin apa, sângele și duhul. Primul lucru care apare la o naștere normală este apa; apoi urmează sângele și pe urmă vine viața.

Tot așa, din trupul Domnului Isus a ieșit: apă, sânge și Viață. Și întreaga Biserică adevărată, Mireasa, a trecut prin neprihănire, sfințire și botez cu Duhul Sfânt, care este Semnul.

Referitor la înaintașii noștri, în Evrei 11 scrie: „…au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capră, lipsiți de toate, prigoniți, munciți… Dar cu toate aceste lucruri pe care le-au făcut, nu au fost făcuți desăvârșiți fără noi.” (v. 37,39,40).

Biserica Mireasă de astăzi a primit Semnul, botezul cu Duhul Sfânt, ca dovadă că Sângele Mielului a fost vărsat și că Duhul Sfânt este peste Ea; fără noi, ei nu pot învia. Ei depind de noi, pentru că Dumnezeu a promis că El va avea Aceasta și cineva va fi acolo să-L primească. Eu nu știu cine sunt cei care vor fi, dar cineva Îl va primi. În ce mă privește, singurul lucru de care sunt responsabil eu, este să-L predic pe El; mai departe este treaba lui Dumnezeu să caute sămânța hotărâtă mai dinainte. Ei vor fi acolo cu toții: cei din epoca apei; cei din epoca Sângelui și cei din epoca Semnului, a Duhului Sfânt.

Amintiți-vă că Israelul a trecut prin multe lucruri, dar în timpul de seară le-a a fost cerut Semnul. Vedeți, Semnul nu le-a fost cerut dimineața, nici în timpul celor patru zile de pregătire cât trebuia ținut mielul.

Israel știa că urma să vină ceva, așa cum au știut și reformatorii; Luther, Wesley, Knox, Calvin, Finney și toți ceilalți. Ei știau că va veni un timp când Stâlpul de Foc se va întoarce în Biserică; știau că va veni un timp când se vor întâmpla toate aceste lucruri și cu toate că nu au trăit să le vadă, le-au așteptat.

Israel știa că vine ceva, dar cu toate că mielul fusese deja pregătit pentru sacrificare, sângele mielului, Semnul a fost aplicat pe ușă numai în timpul serii.

Mielul a fost în toate timpurile: Mielul a fost în zilele lui Luther, Mielul a fost în zilele lui Wesley, dar acum este timpul când trebuie aplicat Semnul, când fiecare casă trebuie să fie acoperită de Semn. Fiecare casă a lui Dumnezeu trebuie să fie acoperită de Semn. Toți care sunt înăuntru trebuie să fie acoperiți de Semn. Și Casa lui Dumnezeu este Trupul lui Isus Hristos, și printr-un singur Duh noi toți suntem botezați în acest Semn și devenim parte din El, pentru că Dumnezeu a spus: „Când voi vedea Semnul voi trece pe lângă tine!” În ce ceas trăim! Oh!

Sângele îl identifica pe credincios arătând că viața a părăsit trupul mielului jertfit, dar pentru că acea viață nu se putea întoarce peste închinător, trebuia să aibă partea chimică, sângele, care arăta că viața a ieșit din sânge.

Acum Semnul este Duhul Sfânt Însuși, nu Sângele. Într-adevăr, Sângele a fost vărsat la Calvar, însă el s-a descompus în elementele din care a fost format. Dar vedeți, în interiorul celulei de Sânge era o Viață care a pus-o în mișcare. Dacă această Viață n-ar fi fost în ea, celula de Sânge n-ar fi avut Viață în ea însăși și ca urmare nu s-ar fi putut mișca, dar când Viața intră în partea chimică a sângelui, se formează celula. Apoi, celulele se divizează, iar în cele din urmă apare copilul. Acest Copil era Dumnezeu, Emanuel, în trup de carne. Semnul este Duhul Sfânt peste Biserică pentru ca ei să-L vadă pe Hristos.

Așa trebuie să fie. Prin unirea lor, bărbatul și femeia devin unul, așa cum Hristos și Mireasa Sa devin Unul. Astfel, slujba Miresei este slujba lui Hristos, adică este aceeași.

Vă amintiți ce scria Pavel? „Prea alesule Teofil, ți-am scris despre tot ce a început Isus să facă și să învețe și continuă să le facă.”

Moartea nu L-a putut opri. Nu, domnule. El S-a întors din nou. Nu o a treia persoană, ci S-a întors aceeași Persoană în forma Duhului Sfânt, ca să continue lucrarea mai departe, pentru că „Isus Hristos este Același ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).

Când Petru și Ioan au trecut pe la poarta numită „Frumoasă”, acolo stătea un om olog din naștere, care cerșea, dar Petru i-a zis: „Argint și aur nu am, dar ce am, îți dau. În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă.” (Fapte 3.6). Vedeți? Cei care vorbeau cu ei știau că sunt oameni fără școală, dar și-au dat seama că au umblat cu Isus. Vedeți, Semnul era expus acolo.

Ce am îți dau…” Când l-au văzut pe acel frate sărman, olog și desfigurat, nu au putut trece nepăsători pe lângă el ci, pentru că aceeași Viață care fusese în Hristos era acum în ei, i-au zis: „…ce am îți dau…”

În Numele Meu veți scoate draci…” (Marcu 16.17-18). Nu „Eu voi scoate draci” ci: „Voi veți scoate draci.” De asemenea scrie: „Dacă veți zice acestui munte”, nu: „Dacă voi zice Eu”.

O, fraților, ceasul în care trebuie expus Semnul este aproape. Noi putem vedea aceasta și știm că suntem aproape de sfârșit. Noi am adus tot felul de mesaje ca să arătăm semne și minuni, iar acum iată-ne că venim înapoi pentru ceea ce are de făcut Biserica, pentru că Semnul trebuie să fie expus.

Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă tine.” Nimic altceva nu va lucra. Acesta trebuie să fie Sângele. Acum, Duhul Sfânt este Semnul nostru de la Dumnezeu.

Nu demult a venit la mine un mare teolog, un frate baptist, un bărbat fin și cu caracter plăcut, și mi-a zis:

„Frate Branham, de ce vorbești tot timpul despre Duhul Sfânt? Pentru noi nu este ceva nou, pentru că am învățat tot timpul Aceasta, de-a lungul epocilor.”

„Este adevărat, dar eu…” însă el m-a întrerupt şi a continuat:

„Noi am primit Duhul Sfânt.”

„Când L-ați primit?” l-am întrebat eu, deoarece știam care este învățătura baptistă referitor la această problemă. Ei susțin că primesc Duhul Sfânt atunci când cred.

„Când am crezut”, a răspuns el. Atunci am zis:

„Ce le-a spus apostolul Pavel, în Fapte 19, acelui grup baptiști care aveau un predicator baptist care era unul din convertiții lui Ioan Botezătorul și care dovedea cu Biblia că Isus era Hristosul?”

Când a trecut prin părțile de sus ale Efesului, el a găsit un grup de ucenici pe care i-a întrebat: „Ați primit voi Duhul Sfânt de când ați crezut?”

Și ei au răspuns: „Nici nu știm că a fost dat un Duh Sfânt.”

Atunci, Pavel i-a întrebat cum au fost botezați, și astfel a aflat că nu fuseseră botezați în Numele Domnului Isus Hristos, Mielul Jertfit al lui Dumnezeu. Ei nu au fost identificați deloc cu El. Ei doar au crezut în El, dar aceasta era ca și cum ar fi primit un medicament și nu l-au luat.

Astfel, Pavel le-a poruncit să fie botezați din nou, în Numele lui Isus Hristos, iar când au făcut aceasta, Semnul a venit peste ei, legitimându-i prin lucrările și semnele Duhului Sfânt care-i însoțeau, fiindcă vorbeau în limbi, proroceau și-L slăveau pe Dumnezeu. Ei erau identificați cu Jertfa lor.

Identificarea noastră, Semnul, este Duhul Sfânt. Aceasta este ceea ce ne legitimează pe noi ca și creștini. Nu faptul că suntem membri într-o biserică, nu înțelegerea noastră cu privire la Biblie, nici cât de bine cunoaștem Biblia, ci cât de mult Îl cunoști pe Autor (înțelegeți?), cât de mult locuiește Autorul în tine. Atunci tu însuți nu mai exiști, ești mort. Te recunoști pe tine însuți mort, iar Cel ce trăiește în tine este Semnul. Dar Semnul nu este viața ta, ci este El Însuși în tine.

Pavel a spus: „Viața pe care o trăiesc acum…” El trăia o viață diferită de cea pe care o trăise înainte. „Acesta nu sunt eu, ci Hristos locuiește în mine.” (Galateni 2.20). Acesta este Semnul cerut de Dumnezeu, identificarea cu Jertfa noastră. Viața Mântuitorului nostru în noi, Duhul Sfânt. O, cât este de clar! Ce Semn sigur! Nu poate fi altul.

O, Doamne, dacă ați putea prinde gândul acesta! Dacă aș avea în dimineața aceasta putere să exprim în cuvinte și să pun în sufletul vostru; nu în urechile voastre, ci în sufletul vostru, să puteți vedea siguranța pe care v-o dă El. Aceasta ia orice îngrijorare și îți aduce liniște.

Ce s-ar întâmpla dacă ai comite o crimă și urmează să fii dus în fața unui Tribunal Federal? Tu știi că dacă te găsesc vinovat, te vor condamna la moarte și te așteaptă scaunul electric, camera de gaze sau orice altă execuție publică vor hotărî pentru tine, poate spânzurătoarea sau orice altă pedeapsă. Tu știi că ești vinovat și trebuie să mori dacă nu îți iei un avocat care să te reprezinte și care poate să te scoată din situația în care te afli. Ai vrea cel mai bun avocat pe care l-ai putea găsi, iar dacă l-ai găsi, te-ai simți un pic mai liniștit, pentru că ai un avocat bun.

Totuși, în inima ta va persista întrebarea, dacă acest avocat va reuși să schimbe hotărârea juraților și a judecătorului în favoarea ta. Dacă el va fi destul de abil în vorbire și va cunoaște bine legile, va putea pleda în așa fel încât toți să ajungă la concluzia că ar trebui să trăiești.

Cu renumele pe care-l are, cu abilitatea de a-și ține discursul și cu impresia pe care ar putea s-o facă asupra juriului, prin argumentele aduse în favoarea ta, ți-ar putea da o oarecare liniște. Dar cu toate acestea, în gândul tău va rămâne o întrebare: „Va reuși să-i convingă?”

În ceea ce ne privește pe noi, Judecătorul Însuși devine Avocatul nostru. Dumnezeu a devenit Om. Nu a existat nici un avocat care să poată face aceasta. Nu am putut găsi niciunul. Moise și Legea, profeții, nimeni și nimic nu a putut face aceasta. Astfel, Judecătorul a devenit și Juriu, Avocat și Judecător, El Însuși; a luat dreptatea Legii Sale în propriile Sale mâini și a plătit El Însuși prețul cerut.

Poate exista o altă siguranță mai mare decât aceasta, când a trimis înapoi propria Sa Viață ca dovadă că ne-a primit? Ce siguranță!

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine.” (Psalmul 23.4).

El a devenit Judecătorul, Juriul și Avocatul și a pledat pentru cazul nostru. Legea Lui ne-a găsit vinovați, dar El a venit și a luat locul omului vinovat; a luat păcatul nostru asupra Sa și a plătit prețul vărsându-Și Sângele pentru noi, murind în locul nostru, apoi ne-a trimis Semnul care dovedea că suntem primiți, pe Duhul Sfânt, propria Sa Viață.

Păi, noi suntem desăvârșiți! Cazul este încheiat pentru că nu mai există nici un păcat care să-l acuze pe credincios.

O, Dumnezeule, ai milă de oamenii care nu pot vedea că nu mai este nici o vină!

Cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis, are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.” (Ioan 5.24). Iată cazul! A fost închis. Nu mai există nici un caz. Amin!

Apoi, când moartea începe să bată la ușă, credinciosul nu mai are nici o teamă de ea; este în siguranță pentru că Semnul este aplicat. Acum numai Semnul este recunoscut. Vedeți, El a făcut aceasta ca să poată veni Semnul. Semnul este Viața lui Dumnezeu.

Când l-a creat pe primul om, Dumnezeu Și-a făcut un fiu, dar fiul a fost atât de ușor influențabil încât a ascultat de soția sa, în loc să asculte de Dumnezeu; în timp ce femeia a ascultat de șarpe, în loc să asculte de soțul ei. Și când au făcut aceasta, aceasta i-a întinat pe amândoi și i-a pângărit. Dar Dumnezeu a știut că în urma acestui fapt ei vor trebui să aducă copii în lume. Pomul din mijlocul grădinii nu trebuia atins, iar când au făcut-o au păcătuit ducând întreaga rasă umană în păcat și în despărțire de Dumnezeu. Acolo nu era nici o cale de ieșire, iar atunci a venit Dumnezeu jos.

Aceasta era singura cale de a-l aduce pe om înapoi; de a-l așeza din nou în poziția de fiu. Cum îl putea salva când propria Sa Lege spunea că este condamnat?

Atunci Tatăl Însuși a devenit unul dintre noi.El a fost adevăratul Miel. Acesta a fost Planul pe care l-a avut în gândul Său; acesta este motivul pentru care Mielul a fost simbolizat încă din grădina Eden. El știa că într-o zi, Porumbelul se va întâlni cu Mielul, când Mielul și Porumbelul vor fi împreună. El știa că prin aceasta, noi toți putem fi împreună, și a vrut să facă un astfel de sacrificiu, iar acum, când Semnul a putut fi aplicat, noi nu mai suntem străini, ci suntem fiii și fiicele lui Dumnezeu. Astfel, Adam și Eva, bărbatul și femeia, uniți împreună, sunt fiii și fiicele lui Dumnezeu, în Hristos Isus, prin marea Sa jertfă.

Ca să nu fie nici o neînțelegere, sămânța acestei vieți trebuie însămânțată în pământul acestui trup, dar dacă viața aceasta este o viață pervertită, piere o dată cu sămânța. Dar El a pus Viața veșnică în acea sămânță și a identificat-o cu propria Lui Viață, că El o va învia din nou în înviere și nu va fi pierdută. Înțelegeți ce vreau să spun? ( Adunarea spune: Amin!”).

Iat-o acolo! Această sămânță nu poate pieri pentru că Viața este peste ea. Semnul, Duhul Sfânt, este acolo și stă peste acel trup micuț, peste sufletul acelei persoane, dovedind că-i aparține lui Dumnezeu, că este al Lui.

Când voi vedea Semnul, voi trece pe lângă tine.”

Un semn sigur. Semnul nostru este Duhul Sfânt, de aceea, când Îl primești, ai trecut de la moarte la Viață. Asta-i tot. Viața Lui este în tine și nu mai poți pieri.

Biblia spune: „Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuiește, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el.” (1 Ioan 2.9). Amin. Cum ar mai putea păcătui când Dumnezeul cel fără păcat este în el?

Indiferent ce a făcut în trecut, Sângele Lui a acoperit totul, făcând din el o făptură nouă. Înțelegeți? Dorințele și ambițiile lui sunt din cer, pentru că a fost schimbat dintr-un scaiete în grâu. Toate faptele și dorințele lui arată că nu mai este ceea ce a fost odată.

Poate ziceți: „O, eu cred Aceasta!” Și încă păcătuiești? Dacă faci aceasta, ești amăgit. Înțelegeți? Tu nu poți afișa nimic altceva decât Semnul. Lui Israel i s-a poruncit să stea sub acel sânge până când primeau porunca de plecare. „Nu ieși afară de sub Acesta!” Câtă vreme erau sub acel Semn, ei erau pecetluiți și erau în siguranță. „Nu părăsiți Semnul!” Ei au stat acolo până când a bătut miezul nopții și au sunat trâmbițele. Și când au sunat trâmbițele, cornurile vechi de berbec, fiecare și-a luat proviziile și au pornit în marș spre țara făgăduită.

Așa face și bărbatul și femeia care sunt umpluți cu Duhul Sfânt. Ei sunt pecetluiți deoparte și scutiți de pericole și vătămare. Întreaga viață a unui astfel de om arată cine este el, oriunde umblă, orice face și cu oricine vorbește. Când vine în contact cu femeile, cu asociații sau cu orice lucru, Semnul este acolo. Amin! Iar când ajunge în pragul morții, spune: „Nu mă tem de nici un rău, pentru că Tu ești cu mine!”, pentru că Semnul este acolo. Apoi, când vine învierea, el va fi acolo, pentru că Dumnezeu îl va învia în ziua de apoi. Așa a spus Isus!

Când voi vedea Sângele, Semnul, voi trece pe lângă tine.” Oh!

Țineți minte! Dacă Semnul nu era aplicat, legământul era anulat, nu mai avea valoare. Dacă Semnul nu era aplicat, nu exista nici un Legământ pentru că Semnul stătea ca Legământ.

Dumnezeu a făcut cu ei un legământ, da, domnule, dar pentru ca acel Legământ să fie valabil, trebuia aplicat Semnul. Legământul nu avea nici o valoare dacă nu era acolo Semnul.

Acolo erau mulți iudei care puteau spune: „Vino aici! Eu nu am sânge pe ușă, dar vreau să-ți spun ceva: eu sunt evreu și sunt tăiat împrejur!” Aceasta nu însemna nimic (Fratele Branham pocnește din degete), pentru că El a spus: „Când voi vedea sângele, Semnul, voi trece pe lângă tine.”

Tu ai putea spune: „Eu sunt baptist!”, „Eu sunt prezbiterian!”, „Eu sunt asta sau cealaltă”, dar El a spus: „Când Eu voi vedea Semnul!”

Poate zici: „Eu sunt credincios. Mama mea a fost membră a acestei biserici și la fel tatăl meu. Ei sunt membru acolo încă din copilărie.” Este frumos, dar nu acesta este Semnul. (Fratele Branham pocnește din degete).

„Eu nu mint, nu fur, nu fac aceasta sau cealaltă…” Foarte frumos, dar nici aceasta nu este Semnul.(Fratele Branham pocnește din degete).

„Eu aparțin Tabernacolului Branham, cred tot Cuvântul și fac aceasta și cealaltă.”

Iudeii aceia puteau spune: „Eu Îl cred pe IaHVeH!” dar li se cerea Semnul.

El a ascultat Mesajul din ceasul acela. Desigur. Ei au avut o mulțime de mesaje, dar acesta era Mesajul din ceasul acela. Înțelegeți? Eu cred Mesajul acestui ceas. Da, Sângele a fost aplicat în timpul serii.

Ei au spus probabil: „Eu sunt iudeu”. Iar oamenii de astăzi spun: „Eu sunt creștin și pot să-ți dovedesc că sunt membru demult. Vreau să-mi arăți un singur lucru pe care l-am furat, când am curvit vreodată sau arată-mi ceva de care pot fi acuzat.” Aceasta nu înseamnă nimic. Nu, nu. Vedeți, Legământul nu avea nici o valoare dacă nu era aplicat Semnul.

Poate zici: „Eu sunt un student al Bibliei.”

Nu-mi pasă ce ești! Fără acest Semn, mânia lui Dumnezeu este peste tine. Înțelegeți? Așa este. Te va ajunge din urmă pentru că păcatele tale te vor da de gol.

Ce este păcatul? Necredința. Tu nu ai crezut Mesajul; nu ai crezut Cuvântul; nu ai crezut mărturia Semnului Însuși, când El Însuși S-a identificat în mijlocul nostru. Dar dacă L-ai crezut? Dacă da, nu uita că nu contează cât de mult L-ai crezut, fiindcă Semnul trebuie aplicat. Dacă spui: „Îl cred; cred că acesta este Adevărul și Îl primesc din toată inima mea”, este foarte bine, dar nu uita: trebuie aplicat Semnul.

Poate unul dintre iudei a luat sângele mielului și a spus: „Acesta este IaHVeH”, iar unul dintre preoți i-a zis: „Da, domnule, acesta este Adevărul”, dar nu l-a fi aplicat pe casa lui, pentru că nu voia să se identifice cu grupul acela de fanatici. El nu voia acea identificare. Vedeți? Nu conta cât de preot era el, cât de bine cunoștea Cuvântul, cât de bine a fost crescut, ce lucrări a făcut, cât a dat la săraci, el nu era identificat.

Pavel a spus: „Chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars; dacă mi-aș da toată averea pentru hrana celor săraci; dacă aș avea credință să mut munții; dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești și toate celelalte lucruri, nu sunt nimic până când nu aplic Semnul.”

Acesta este Semnul despre care vorbesc eu în seara aceasta. Dragostea. Înțelegeți? „Până când Semnul acesta nu este aplicat, nu sunt nimic.” Înțelegeți?

Mie nu-mi pasă, poate ai scos draci; poate ai vindecat bolnavi prin rugăciunea făcută cu credință, poate ai făcut toate aceste lucruri, dar dacă nu ai aplicat Semnul, te afli sub mânia lui Dumnezeu. Poate ești credincios. Poate stai la amvon și predici Evanghelia, dar nu uita:

Mulți vor veni în ziua aceea și vor zice: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău” Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” Aceia sunt metodiști, baptiști și penticostali.

Atunci le voi spune: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine toți lucrătorii fărădelegii.” (Matei 7.22-23).

„Dar, când voi vedea Semnul, voi trece pe lângă tine.” Aceasta este cerința lui Dumnezeu pentru ceasul acesta; acesta este Mesajul din timpul serii: să aplicăm Semnul.

Satana a ridicat tot felul de semne și imitații, ca strângerea mâinii, evidențe și alte lucruri de felul acesta. Dați-le uitării, pentru că a sosit timpul când trebuie aplicat Semnul Însuși. Nu un înlocuitor, nu ceva fals, prefăcătorie sau altceva.

Ceasul când El Însuși Se identifică pe Sine în mijlocul nostru ca fiind Același ieri, azi și în veci; dovedind că este Cuvântul viu, este aici. Semnul trebuie aplicat. Cum este posibil ca un om care spune că are Semnul, să nege acest Cuvânt? Nu este posibil! Semnul trebuie să fie acolo: „Sângele va fi un Semn pentru tine!”

Duhul Sfânt, Viața care era în Sânge, este Semnul pentru tine.Ajungem la aceasta imediat. Duhul Sfânt este Semnul Cazul este închis.

Acum țineți minte! Nu contează ce ești, cât ești de bun, cât ai sărit în sus și-n jos, în câte biserici te-ai înscris, câte fapte bune ai făcut, toate acestea nu vor însemna nimic, nu-ți vor fi de nici un folos dacă nu ai Semnul aplicat, pentru că noi trăim în timpul de seară; în timpul când se cere Semnul. În zilele lui Luther și în zilele lui Wesley se putea fără acest Semn, dar acum nu.

Păstrarea mielului era în ordine atunci, iar cei ce au murit înainte de aplicarea Semnului au trecut fără acesta. Da, domnilor. Ei au mers înainte din pricină că aveau o conștiință bună… Dacă au fost hotărâți mai dinainte, ei au văzut aceasta, iar dacă nu, nu au văzut. Aceasta este tot. Numai Dumnezeu o poate face pentru că „El socotește neprihănit și are milă de cine vrea, și condamnă pe cine vrea.” El este Dumnezeu. Aceasta-i tot. „El are milă de cine vrea, și condamnă pe cine vrea.”

Un evreu putea dovedi că este credincios, prin tăierea împrejur. Tot așa, astăzi sunt o mulțime de fundamentaliști care pot lua Biblia în mână și să spună: „Eu sunt credincios, iar Isus a spus că mântuirea se primește prin credință.” Este adevărat, dar dacă acel om spune: „Sunt credincios”, iar după aceea adaugă: „însă botezul cu Duhul Sfânt este un nonsens!” dovedește că nu are Semnul aplicat. Atunci totul este anulat indiferent cât de mult crede.

Este întocmai ca tăierea împrejur a iudeului. El putea zice: „Eu sunt iudeu. De ce trebuie să merg acolo și să acționez ca grămada aceea de fanatici?”

Moise a ieșit pe străzi și a zis: „Mesajul timpului de seară este aici! În seara celei de-a paisprezecea zi a lunii acesteia trebuie să vă adunați și să jertfiți mielul. Toată adunarea lui Israel trebuie să omoare mielul, să-și pună mâinile peste el, identificându-se pe ei înșiși cu jertfa adusă. Sângele să fie stropit pe ușciori și pe pragul de sus al ușii, iar „Când voi vedea sângele, Eu voi trece pe lângă tine, pentru că acesta este Semnul că ai acceptat moartea mielului pe care l-am pregătit pentru tine.”

Atunci, Semnul a fost sângele, dar acum Semnul este Duhul Sfânt. „Nu peste multe zile, veți fi umpluți cu Duhul Sfânt.” După ce a fost vărsat Sângele, în ziua Cincizecimii a fost trimis jos Semnul, Duhul S-a coborât peste ei ca un vâjâit de vânt puternic.

Acela a fost subiectul fiecărui apostol: „Ați primit voi Duhul Sfânt de când ați crezut? Pocăiți-vă, și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veți primi darul Duhului Sfânt, căci acesta este Semnul (Amin) că ați trecut de la moarte la Viață” Acolo sunteți.

Cu aceasta s-a sfârșit epoca Bisericii ebraice, iar acum este strânsă rămășița Bisericii dintre neamuri, Mireasa Sa. Înțelegeți ce vreau să spun? Înțelegeți despre ce vorbește Scriptura aici. Dacă nu era aplicat Semnul, Legământul nu avea nici o valoare. Vedeți? Așa trebuie să fie pentru că dacă tu spui că crezi, dar nu urmezi instrucțiunile Cuvântului, dovedești că nu crezi. Înțelegi?

Poate ești tăiat împrejur; poate te-ai alăturat la o biserică și te-ai botezat, poate ai făcut tot ce ți s-a cerut, dar toate acestea nu sunt Semnul, nu sunt Duhul Sfânt.

Odată am fost vizitat de un teolog, de un om fin, care mi-a zis:

„Billy, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și această credință i-a fost socotită neprihănire. Ce poate face omul mai mult decât să-L creadă pe Dumnezeu?”

„Așa este, doctore”, i-am răspuns. „Biblia spune că el L-a crezut pe Dumnezeu, ceea ce înseamnă că până aici ai dreptate, dar fii atent! Cât timp cele douăsprezece iscoade, care au fost trimise să meargă să iscodească țara Canaan, au mers înainte, au câștigat teren, dar când au ajuns la linia de graniță, ei au respins totul. Voi, baptiștii, sunteți în ordine cât de departe ați venit, dar ați primit voi Duhul Sfânt de când ați crezut?” Și am continuat: „Adu-ți aminte că Dumnezeu a recunoscut credința lui Avraam. El l-a crezut pe Dumnezeu, iar lucrul acesta i-a fost socotit ca neprihănire, dar după aceea Dumnezeu i-a dat ca Semn pecetea tăierii împrejur, un semn pentru el. Tăierea împrejur a trupului lui nu avea nimic a face cu sufletul lui, dar era un Semn că Dumnezeu i-a recunoscut credința.

El ne dă și nouă Semnul, pe Duhul Sfânt, ca dovadă că ne-a recunoscut ca și credincioși. Deci: „pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veți primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduința aceasta este pentru voi…” Ați prins esența? Nu conta cât de mult puteau să dovedească iudeii că ei erau tăiați împrejur; era nevoie să aplice Semnul. Dacă Semnul nu era acolo, Legământul nu avea nici o valoare, era nul, iar astăzi este la fel.

Astfel, nu contează ce faci, nici cât de bine știi să explici Biblia. Poate ești un student al Bibliei și spui: „O, eu sunt credincios!” Totuși, se cere Semnul, trebuie să aplici Semnul!

Poate cineva va spune despre acest student: „O, frate Branham, nu știu cum sunt alții, dar omul acesta este deosebit; nu l-am văzut niciodată făcând ceva rău.” Aceasta nu are de-a face cu Dumnezeu (Fratele Branham pocnește din degete), pentru că există o singură cerință, iar tu nu o poți împlini de la tine însuți. Sângele, Semnul nu putea fi pus pe pragul ușii fără să moară mielul. Astfel, sângele era un Semn sigur că mielul a murit. Nu era o imitație, ci era dovada că mielul a murit!

Tot așa, Duhul Sfânt este un Semn sigur că Mielul tău a murit , iar prin faptul că ai primit Semnul, dovedești că Viața Lui este în tine. Înțelegeți? Acolo nu este o credință prefăcută, nu este prefăcătorie, nu este imitație. Semnul este acolo, iar tu știi aceasta. Tu o știi și lumea o știe pentru că Semnul este acolo.

Nu contează cât de bună era persoana. Putea să fie un student al Bibliei, putea să fie un membru bun al bisericii, un cap denominațional; poate fi în ierarhia din Roma, dar aceasta nu-l face nimic. Orice cititor al Bibliei știe că Israel este un tip spre Biserica aflată în călătorie spre Țara făgăduită.

Dar când a venit timpul serii, chiar înainte de a porni în călătorie, trebuia îndeplinită cerința lui Dumnezeu. Atunci n-a contat cât de bun era iudeul acela, nici cât de mult îşi iubea vecinii sau cât de bun membru era, câtă zeciuială a dat, desigur, toate acestea erau în ordine, dar dacă nu îndeplinea cerința lui Dumnezeu, dacă nu aplica Semnul sângelui, pierea.

O, Dumnezeu să mă ajute să fixez atât cât pot acest lucru, încât să fie înțeles atât de cei ce stau aici, cât și de cei ce vor asculta banda.

Poate ai predicat Evanghelia, poate ai scos draci, poate ai vorbit în limbi, ai strigat și ai jucat în Duhul, dar fără Semn nu-ți sunt de nici un folos.

Poate zici: „Pot eu să fac ceva?”

Pavel a spus că poți: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești; chiar dacă mi-aș împărți averea pentru hrana săracilor sau mi-aș da trupul să fie ars ca jertfă, nu sunt nimic.” Nu te baza pe aceasta, fiindcă se cere Semnul! Nu contează cât de multe ai făcut, nici cât de bun ești, pentru că atunci când va izbucni mânia lui Dumnezeu, va recunoaște un singur lucru: Semnul cerut de El. Acesta este Semnul că a fost plătit prețul cerut, iar prețul plătit a fost Viața lui Isus Hristos. El Și-a dat Viața pentru salvarea ta, iar Duhul Lui vine înapoi peste tine, ca Semn că ești primit. Astfel, porți Semnul cu tine, zi și noapte, nu numai duminica. Îl ai tot timpul; tu ai Semnul. „Sângele va fi un Semn pentru tine.”

Poate zici: „Eu cred, sunt un om credincios.”

Bine, este în ordine, dar cum poți spune că ești credincios și apoi să refuzi Semnul? Aceasta vorbește împotriva ta; împotriva mărturiei tale. Din momentul acela nu contează cât ești de bun, nici mărturia frumoasă a celor din jur, nici faptul că ești membru al bisericii sau un student al Bibliei: tu te afli sub judecată.

Poate tatăl tău este predicator, iar mama ta o sfântă. Este foarte frumos, dar ei vor răspunde pentru ei înșiși. În ce te privește, nu te ajută cu nimic.

Cum am mai spus, oamenii încearcă să facă din Dumnezeu un bunic mare, gras și bun, în timp ce ei sunt nepoțeii, întocmai ca micuții Ricky și Elviși, dar așa ceva nu există.

Dumnezeu nu are nepoți! El este Tatăl, iar tu trebuie să te naști din nou ca să fii copilul Său. Dumnezeu nu este un bunic bătrân, ramolit și molâu, ci este un Dumnezeu al judecății, iar judecata Lui este gata să înceapă. Să nu crezi cumva că poți călca Cuvântul Său în picioare, iar apoi să aștepți ca în bunătatea Lui să te ia la cer, pentru că nu se va întâmpla așa ceva. Dacă ar face aceasta cu tine, ar trebui să-i ierte pe toți și pe Eva, așa că: ori crezi tot Cuvântul, ori vei pieri. Iar când crezi Cuvântul, Semnul este peste tine.

Moartea urma să lovească Egiptul chiar în noaptea aceea; era un timp înfricoșător. În pofida tuturor ceremoniilor lor, a posturilor și a zilelor deosebite pe care le țineau, Dumnezeu i-a cercetat și le-a arătat marile Lui semne și minuni ca să-i ajute. Ce era aceasta?

Să ne oprim puțin aici. Dumnezeu le-a arătat harul Său, le-a dat o șansă, iar ei n-ar fi trebuit să-L refuze și să zică: „O, aceasta nu este nimic; este un nonsens! Cu siguranță s-a întâmplat ceva în părțile de sus ale Nilului, la cascade; a fost o furtună puternică sau o erupție de noroi roșu, de aceea au apele culoarea aceasta.”

A urmat grindina; apoi au venit broaștele și toate celelalte. Dumnezeu a pregătit un proroc și a pus Cuvântul Său în gura lui. Ce a vorbit el s-a împlinit întocmai, și ei au văzut aceasta, așa că nu puteau să nege. Moise a chemat ceea ce i-a poruncit Dumnezeu, pentru că rostea numai Cuvântul lui Dumnezeu. El îi spusese: „Voi face din tine un dumnezeu.” Și aceasta a fost pentru ei: un dumnezeu. Înțelegeți?

Ei nu știau altceva, de aceea Dumnezeu a zis: „Tu vei fi un dumnezeu, iar Aaron va fi profetul tău. Vezi, tu vei fi un dumnezeu, pentru că te voi lua pe tine, voi lua glasul tău și voi crea prin tine. Eu voi vorbi prin tine, iar poporul nu va putea nega, pentru că va vedea împlinindu-se sub ochii lor tot ceea ce vei spune.”

O, Doamne! „Eu îți arăta toate aceste lucruri!” Doamne! Și Egiptul le-a văzut. Ei au văzut aceasta chiar în timpul de seară. Chiar în timpul de seară, El le-a arătat bunătatea Sa, le-a arătat că poate vindeca și salva.

Dar imediat s-au ridicat vrăjitorii, imitatorii, și au încercat să facă aceleași lucruri. Voi îi găsiți întotdeauna. În Egipt erau Iane și Iambre, dar când s-a ajuns la lucrul real, au constatat că nu-l aveau. Acesta este adevărul. Ei au mers o vreme, dar după aceea nebunia lor s-a manifestat, a fost dată pe față.

Nu spune Biblia că același lucru se va întâmpla în zilele din urmă: „După cum Iane și Iambre s-au împotrivit lui Moise?” Dar nebunia lor a fost manifestată, și așa va fi din nou. Vedeți? Aceștia sunt „oameni cu mintea pervertită, care resping Adevărul. Ei pot avea adunări și lucruri mărețe, o lucrare înfloritoare, dar vine ceasul când se va vedea. Stați statornici cu Semnul, pentru că aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu să facem. Țineți Cuvântul Lui și nu vă mișcați de la El! Stați drept cu Cuvântul pentru că aceasta vă cere Biblia! Moartea urma să lovească pentru că refuzaseră să primească îndurarea lui Dumnezeu care le fusese arătată prin semne și minuni.

Să ne oprim puțin și să privim la ceasul acela, și să ne gândim la ceea ce a făgăduit El pentru aceste zile din urmă. Mă întreb dacă noi ne-am verificat sau nu. Vedeți?

Ei a făcut toate aceste lucruri și totuși ei nu au vrut să se pocăiască și să creadă Mesajul din ziua aceea. Ei nu au vrut s-o facă, deși Mesajul a fost expus înaintea lor și le-a fost făcut cunoscut.

Când vezi că au loc astfel de lucruri, știi că acesta este un semn al judecății care vine. După acele lucruri va urma judecată. Întotdeauna a fost așa și nu va face excepție nici acum. Înțelegeți? După milă urmează judecată. Când oamenii disprețuiesc mila, acolo nu mai rămâne nimic decât judecată.

Orice lucrare duhovnicească este un semn de la Dumnezeu. Fiți atenți! Observați aceasta, înțelegeți! Fiecare întâmplare duhovnicească, fiecare lucru care se întâmplă, este un Semn. Noi nu suntem aici din întâmplare. Aceste lucruri nu se întâmplă accidental, ci totul este un Semn. Este un Semn să mergi repede la Adăpost.

Noe a fost un semn pentru generația lui; Ilie a fost un semn pentru timpul lui și la fel Ioan Botezătorul, iar Mesajul acestui ceas este tot un Semn.Urmăriți-L și veți vedea că totul are o însemnătate.

Niciun alt timp nu ar fi putut să aibă acest fel de Mesaj. Nu putea veni în ziua lui Luther, nu ar fi putut veni în ziua lui Wesley, nu ar fi putut veni nici chiar în ziua penticostalilor. Nu era posibil. Înțelegeți? Nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva și totuși nouă ni s-a promis în Biblie. Înțelegeți? Noi suntem la sfârșit, iar acest lucru nu se putea întâmpla până în timpul acesta. Da, iar acum se întâmplă ca un semn. Vă întrebați ce este Semnul? Oh, popor micuț, frate și soră, intrați repede sub acel Semn! Înțelegeți? Nu luați nici un înlocuitor! Să nu faceți aceasta! Înțelegeți? Stați acolo până când știți cu certitudine că Semnul este aplicat; până când în voi este gândul care era în Hristos; până când tot nonsensul lumii este dus, vedeți, până când toată dorința inimii voastre este El. Abia atunci știți că s-a întâmplat ceva.

Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” nu pe cei care pretind sau se prefac că cred, ci pe credincioșii adevărați. Desigur, noi nu încercăm să tâlcuim aceste lucruri, dar Mesajul acestui ceas este un Semn pentru biserici; este un Semn pentru popor. Ați înțeles? (Adunarea spune: „Amin”). Nădejdea mea este că și cei care vor asculta aceste benzi în alte părți ale lumii, vor înțelege. Vedeți, Semnul acestui ceas este aici; este Semnul care trebuie aplicat și care nu putea veni în nici o altă vreme.

Observați pregătirea pe care a făcut-o Dumnezeu în timpul acela. Și așa cum știm, Biblia spune: „Toate lucrurile acelea s-au întâmplat ca exemple pentru noi.”

Observați, când Dumnezeu a fost gata să judece Egiptul, mai întâi a făcut o pregătire. Ce a făcut pentru aceasta? El nu Își schimbă niciodată ordinea.

Astfel, mai întâi, când a făcut pregătirea, a trimis un profet cu un Mesaj. Primul lucru pe care l-a făcut pentru poporul Său a fost să trimită un profet cu un Mesaj.

Următorul lucru pe care L-a făcut, a fost să-și legitimeze profetul prin Stâlpul de Foc, iar al treilea lucru pe care L-a trimis, a fost Semnul. Cât este de desăvârșit! Ce însemna Semnul? Asigurarea, chezășia!

Deci, mai întâi a venit profetul cu Mesajul Său. În felul acesta, Dumnezeu S-a legitimat pe Sine în mijlocul poporului, prin Stâlpul de Foc care însoțea profetul. Apoi a trimis Semnul ca dovadă că închinătorul a acceptat moartea mielului înlocuitor. Astfel, sângele era Semnul că mileul a fost jertfit. Ei au auzit Mesajul, au crezut în Stâlpul de Foc și au acceptat moartea înlocuitorului dat de El, intrând astfel sub Semn; aplicând partea chimică conform cerinței lui Dumnezeu.

O, cât este de desăvârșit! Acum, voi sunteți sub Semn, sub Duhul Sfânt. Înțelegeți? Voi credeți Mesajul acestei zile, credeți puterea, Stâlpul de Foc. Voi credeți aceasta.

Dar nu este suficient doar să-L credeți; nu este suficient doar să mergeți acolo unde este El. Aceasta vă face mai răi, pentru că este scris: „Cel ce știe să facă binele şi nu-l face, păcătuiește.” (Iacov 4.17). Înțelegeți? Isus a vorbit despre acești credincioși de graniță care merg numai până la un loc.

Biblia vorbește despre ei în Evrei 6.4-6 și 10.26-27:

Căci cei ce au fost luminați odată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfânt,

și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor –

și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, și-L dau să fie batjocorit, și pângăresc Sângele legământului cu care au fost sfințiți.” Atunci, partea chimică sfințea, dar acum nu aceasta este Semnul. Acum nu Sângele este Semnul, ci Viața din Sânge, Duhul Sfânt, este Semnul.

Când au jertfit mielul în Egipt, viața nu putea fi Semnul pentru că era doar sângele unui animal, de aceea Semnul era partea chimică, sângele. Atunci Semnul trebuia aplicat pe ușă, dar acum Semnul este Duhul Sfânt. Vom dovedi imediat aceasta. Semnul este Viața, Duhul Sfânt.

Viața ta s-a dus, ești mort; viața ta este moartă. Tu ești ascuns cu Hristos în Dumnezeu și pecetluit acolo prin Duhul Sfânt, de aceea, gândul care era în Hristos este acum în tine. Hristos, Biblia și Cuvântul, este Același: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1.1). Înseamnă că tu și Cuvântul, Hristos, care este Dumnezeu, sunteți Același.

Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da.” (Ioan 15.7). Înțelegeți?

Dumnezeu a pus Puterea chiar pe buzele lui Moise, ca să meargă afară cu Cuvântul Lui și să vorbească, iar când a făcut aceasta, au venit broaștele; a vorbit din nou și broaștele au plecat. A vorbit și au apărut păduchii; a vorbit iarăși și păduchii au plecat. Amin. Dar după aceea a fost cerut Semnul pentru tot Israelul. Toți au trebuit să aplice Semnul. „Când voi vedea Semnul, voi trece peste tine!” Oh, Doamne! Ce Asigurare!

Ieșirea Israelului din Egipt a fost un tip pentru timpul acesta. În simbolul acesta, Egiptul era biserica, iar Israelul a reprezentat Mireasa, pentru că așa cum a ieșit Israelul din Egipt, iese și Mireasa din biserică. Înțelegeți? Ea trebuie să iasă de acolo.

Deci dacă este un simbol, înseamnă că biserica este în Egipt, în lume și în păcat și nu-i pasă deloc de Semn. Nici măcar nu-L crede, dar Israelul L-a iubit pentru că era salvarea lor. Oh! Oh! Aceasta ar trebui să ne facă fericiți, dar trebui să ne facă inimile să tresalte.

Biserică, aplică Semnul! Nu te teme că vei greși făcând aceasta! Nu lăsați să apună soarele și nu vă odihniți nici zi, nici noapte. Nu lăsați nici o portiță pentru că dacă o veți lăsa nu mai aveți nici o șansă. Voi trebuie să aveți Semnul!

Voi ziceți: „Dar eu cred Mesajul!” Este în ordine; este foarte bine, dar trebuie să ai Semnul. Ai auzit ce am spus, Tabernacolul Branham? Voi trebuie să aveți Semnul expus, pentru că fără El toată credința voastră este degeaba. Înțelegeți? Voi trăiți o viață bună, ascultați ce spune Cuvântul; mergeți la biserică, încercați să trăiți corect, ceea ce este bine, dar nu acesta este Semnul. „Când voi vedea sângele…” Acesta a fost Semnul pe care l-a cerut Dumnezeu atunci.

Dar Semnul de astăzi este propria Lui Viață care era în Sânge. Atunci, partea chimică era numai un Semn că viața plecase din animalul jertfit, dar astăzi, Semnul este Însăși Viața, pentru că fără tăiere împrejur, fără Semn, voi nici măcar nu sunteți în Legământ, pentru că totul lucrează împreună. Dacă spuneți că sunteți tăiați împrejur în Cuvânt, veți crede numai Cuvântul, iar dacă credeți Cuvântul, trebuie să vină Semnul, pentru că El a spus: „Pocăiți-vă și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veți primi darul Duhului Sfânt.” (Fapte 2.38). Acolo sunteți. Oh, Doamne!

Observați cum Și-a pregătit Dumnezeu poporul pentru a-l duce în țara făgăduită. Mai întâi, a avut un popor pentru care a pregătit o țară. El a pregătit o țară pentru ei. Apoi a făcut o pregătire pentru poporul țării promise. Aceasta era numai pentru cei hotărâți mai dinainte să ajungă în țara făgăduită. Și cum a făcut aceasta? El a trimis un profet cu un mesaj, l-a legitimat printr-un Stâlp de Foc și a dat un Semn pentru ca ei să fie încredințați că totul este corect. Acesta-i adevărul. Semnul era mângâierea lor.

Ieșirea Israelului din Egipt este un simbol pentru timpul când Mireasa iese afară dintre denominațiuni. Înțelegeți? Unii oameni independenți sunt la fel de răi ca cei din denominațiuni, uneori fiind chiar mai răi decât ei. Spun aceasta cu referire la Semnul care trebuie aplicat. Semnul este de acord cu fiecare Cuvânt. Înțelegeți? Trebuie să fie pentru că El este Cuvântul, Viața Cuvântului: „Cuvintele Mele sunt Duh și Viață.” Înțelegeți?

Când Moise și-a început slujba în mijlocul Israelului, fiind urmat de semne și minuni, poporul s-a adunat repede în jurul său de pe toată întinderea ținutului Gosen, deoarece știau că urma să se întâmple ceva. O, ce simbol!

Ei vin din Est și din vest,

Ei vin din țările îndepărtate,

Să cineze cu Împăratul și cu ai Săi.

Ce binecuvântați sunt acești pelerini!

Ei văd slava Feței Lui,

Strălucind de dragoste divină.

Binecuvântați părtași ai harului Său,

Ca nestemate în coroana Lui să strălucească.

Oh, Isus vine-n curând!

Ispitele noastre atunci se vor sfârși.

Oh, ce-ar fi ca Domnul nostru să vină acum

Pentru cei eliberați de păcat?

Oh, atunci aceasta va aduce bucurie,

Sau tristețe și-amară disperare?

Când Domnul nostru vine în slavă,

Noi în văzduh Îl vom întâlni. Arătându-i Semnul.

Și Eu îi voi învia în ziua de apoi.” Desigur, noi suntem în acele zile.

Poporul adunat în Gosen era pregătit. Ei știau că era pe cale să se întâmple ceva și erau gata așa cum, de exemplu, sunt gata rațele când vine vremea migrării. Atunci ele se strâng împreună. La fel fac albinele și celelalte insecte și păsări. De ce? Pentru că au un instinct care le adună. Așa îi atrage Duhul Sfânt pe oameni. Oh, când va veni timpul ca marea mânie a lui Dumnezeu să cadă, fiecare… Acolo (la arca lui Noe) au venit două rațe, mascul și femelă; două gâște, mascul și femelă; doi cai, mascul și femelă; Ceva i-a atras acolo pe cei aleși mai dinainte, în timp ce restul au pierit. Oh! (Fratele Branham bate din palme). Restul au pierit. Dar cei care au simțit acea atracție s-au dus înăuntru. Ei știau că acea arcă era pregătită; era un Semn că se apropia potopul. Nu conta ce făceau sau ce gândeau alții, ei știau că în inima lor era Ceva care le spunea: „Intrați repede acolo! Grăbiți-vă să intrați pentru că este singurul loc sigur!”

Vedeți? Dumnezeu a pregătit un profet. El a dat corabia ca Semn și a zis: „Intrați acolo!” Astfel, când era pe cale să vină ploaia, animalele au venit acolo două câte două. Nu conta ce făceau restul, ele trebuiau să intre. Și tot ce a fost înafara corăbiei, a pierit

La fel a fost în Egipt: tot ce a fost în afara Semnului, a sângelui, a pierit. Și tot ce se va găsi în afara Semnului, a Duhului Sfânt, va pieri!

Nu contează cât sunt de buni sau de sfinți, vor pieri.

În zilele lui Noe au fost o mulțime de oameni buni, și la fel s-a întâmplat în zilele lui Moise, dar dacă nu au aplicat sângele dat ca Semn, au pierit. Toți cei care nu au intrat în arcă, au pierit; și toți cei care omit să vină în Hristos, care este Arca noastră, vor pieri.

În 1 Corinteni 12.13, scrie: „Noi toți am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup.” Care trup? Trupul tainic, nu biserica; Trupul tainic, nu denominațiunile; Trupul tainic al lui Isus Hristos!

Printr-un singur Duh, cu literă mare Duh, noi suntem scufundați în acest singur Trup tainic.”

Când se întâmplă aceasta, Semnul este pe ușă, pentru că voi sunteți în Hristos Jertfa voastră care a suportat judecată în locul vostru. Și când privește la El, Dumnezeu nu vă poate face nimic. Voi sunteți cât se poate de în siguranță pentru că Dumnezeu și Hristos este una și aceeași Persoană. Duhul S-a făcut trup în Hristos și a locuit printre noi. Acolo este Dumnezeu cu El Însuși și voi, proprii Lui copii, înăuntrul Trupului. Iată-vă acolo, nu cu partea chimică, ci posedând Duhul, Viața. „Eu voi trece peste tine.”

Ei au venit din tot Egiptul și s-au adunat într-un singur loc, ca să poată fi sub Semnul cerut.

Astăzi, când ei vin de la metodiști, de la baptiști, de la penticostali și din toate celelalte, pentru a fi sub același Semn, este exact ca atunci!

Stâlpul de Foc a fost ca o prevestire pentru ei. Unul a spus la altul, acela la altul și așa mai departe și ei au început să vină privind cu atenție Semnul lui Dumnezeu, fiindcă își ziceau: „Judecata lui Dumnezeu este aproape!”

Atunci profetul le-a spus: „Iată ce mi-a spus Dumnezeu: acolo va fi un Semn. El vă cere să puneți sângele pe ușă. Omorâți mielul și puneți sângele lui pe ușă! Acela va fi un Semn pentru că moartea se pregătește să lovească!”

Ca slujitor al lui Dumnezeu, lăsați-mă să vă spun că dacă Semnul nu este aplicat pe ușa inimii, veți muri duhovnicește. Acest lucru este valabil pentru toate bisericile care sunt pe cale să se unească în cadrul Consiliului Mondial al Bisericilor. Ei toți merg înapoi în catolicism, cu excepția creștinilor adevărați, născuți din nou.

Țineți minte! Nu vorbesc de denominațiunile voastre penticostale, deoarece ele sunt deja acolo, ceea ce înseamnă că sunt moarte. Ele sunt pierdute; și-au vândut dreptul de întâi născut și s-au întors de unde au ieșit. Ele L-au scos pe El din mijlocul lor, dar El privește după Semn, pentru că singurul lucru pe care s-au bazat ei este vorbirea în limbi. Să nu vă bazați nici pe vorbirea în limbi, nici pe nimic altceva, ci lăsați să fie acolo Semnul Însuși, Persoana lui Isus Hristos, Propria Lui Viață în voi. Nu vă tăiați împrejur doar ici și colo, ci tăiați împrejur întreaga voastră ființă, până când voi și Hristos sunteți Unul. Hristos este în voi și Viața Lui trăiește în voi.

Copiii lui Israel s-au adunat din tot Egiptul în Gosen.

Văzând ce au făcut ei și că timpul se apropie, nouă ni se poruncește să facem același lucru. Ați știut aceasta? Priviți ce a spus profetul.

Vom citi acum din Evrei 10.26-29:

Căci dacă am păcătuit cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

ci doar o așteptare înfricoșată a judecății și văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiți.

Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.

Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări Sângele legământului, cu care a fost sfințit, și va batjocori pe Duhul harului?”

Acum ascultați-mă cu atenție! Bărbați și femei, membri ai bisericilor, oameni buni sau slujitori, orice ați fi, ascultați-mă!

Femeilor, voi știți că Dumnezeu v-a scăpat de fumat; a luat de la voi dorința de a purta pantaloni scurți și de a vă tăia părul. Voi știți că El este Cel ce a făcut aceasta, dar ce se întâmplă cu voi dacă vă întoarceți înapoi și nesocotiți Sângele Legământului care v-a sfințit și v-a adus atât de departe?

Sunteți ca iscoadele care au venit până la graniță, au privit dincolo și au zis: „Păi, țara este într-adevăr frumoasă și bogată, dar piedicile sunt prea mari. Noi părem ca niște lăcuste!” Ei au pierit în pustie. Credincioși îndoielnici! Să nu veniți doar atât de departe încât să ziceți: „Eu cred Mesajul!”, ci supuneți-vă Mesajului! Veniți în Hristos!

Voi ziceți: „Păi, eu cred fiecare Cuvânt spus, frate Branham!” Este bine, dar aceasta arată doar că știți să citiți.

Luați Mesajul, primiți-L în inimă pentru că trebuie să arătați Semnul. Viața care a fost în Hristos trebuie să fie în voi pentru că El a spus: „atunci când voi vedea Semnul, voi trece pe lângă tine.”

Noi vedem semnele timpului sfârșitului și știm că Mesajul este corect. Eu am dorit mult să predic Mesajul acesta. Înțelegeți? Și voi ați văzut semnele timpului sfârșitului. Eu v-am predicat ți v-am arătat aceasta prin fiecare lucru pe care l-a spus Hristos. Este adevărat? („Amin”). Sunteți de acord cu aceasta? („Amin”). Noi suntem în timpul sfârșitului, nu văd nimic rămas.

Voi ziceți: „Cum este cu semnul fiarei?” Cei care resping Duhul Sfânt sunt deja însemnați de către fiară, dar pedeapsa va veni mai târziu. Înțelegeți? În Israel, când suna trâmbița Jubileului, fiecare om… Ați observat ce s-a întâmplat când Hristos a citit despre aceasta? El a citit doar jumătate din verset, pentru că numai jumătate se aplica acelui timp. Înțelegeți?

„…El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea;

să vestesc anul de îndurare al Domnului.” (Isaia 61.1-2). Restul versetului nu l-a mai citit, ci a pus sulul jos, deoarece aparținea pentru ziua aceasta. El a citit doar partea care se împlinea în ziua Lui. Partea a doua este ceea ce urmează să facă El astăzi. Aceasta este ceea ce vorbește El, prin Duhul Său bisericii de astăzi. Acum este timpul; acesta este ceasul! Primiți-L, oamenilor! Nu pierdeți șansa!

Fiți atenți! Noi vedem marile semne ale sfârșitului, luminile roșii, avertizarea, strălucind peste tot. Noi vedem natura reflectând lumina: „Timpul este aproape!” Noi o vedem peste biserică; ea este condamnată. „Timpul este aproape!” Ea este în lume. Pretutindeni vedem semne: în cer, pe mare, printre neamuri, în lună, în soare și printre stele.

Noi vedem semnele Duhului Sfânt reîntors peste oameni în timpul sfârșitului. În zilele lui Lot, Duhul Sfânt a lucrat printr-un trup omenesc, acel Bărbat fiind Dumnezeu manifestat în trup. Aceasta arăta că Dumnezeu Însuși va locui în om, El Însuși în Mireasa Sa și va aduce la suprafață același Semn. Isus a spus că în zilele din urmă va fi același lucru, iar noi vedem aceasta. Vedem același Stâlp de Foc. Chiar și știința L-a fotografiat.

Semnul timpului de sfârșit este aici, de aceea, dacă nu mă credeți pe mine (Fratele Branham bate în amvon), credeți semnele, credeți Cuvântul, pentru că ele vorbesc despre ceea ce vă spun eu. Dacă nu v-aș spune Adevărul, semnele nu ar veni să depună mărturie, pentru că Dumnezeu nu va legitima niciodată o minciună. El vorbește numai Adevărul, iar aceste semne sunt dovada că v-am spus Adevărul. Ele mărturisesc despre Mesajul pe care-L predic. Acest lucru nu-l face doar Îngerul care a coborât la râu în ziua aceea și a spus: „Mesajul tău va merge înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos”,ci și lucrările însele. Dacă nu puteți crede că Îngerul a spus Adevărul, credeți lucrările, deoarece Biblia spune că ele se vor întâmpla în timpul sfârșitului. Aceste lucrări vorbesc mai tare decât cuvintele mele sau orice altceva arătând, fără putință de tăgadă, timpul în care trăim. Acesta este Cuvântul Lui.

Cu toții putem vedea groaznicele semne ale sfârșitului de peste pământului și strâmtorarea dintre neamuri.

Vedem că Israelul este în patria lui și are propriul drapel, steaua cu șase colțuri a lui David, cel mai vechi steag din lume. Israelul este o națiune; are propriul guvern, propria armată, este membru ONU și are propria monedă națională.

Aceasta ne amintește de cuvintele lui Isus care a spus: „Această generație nu va trece până când nu se va împlini totul” (Matei 24.34). Și țineți minte că în aceeași noapte în care Israelul a devenit națiune, a venit Îngerul Domnului la mine. Așa este. Acolo suntem noi toți. Nu v-am mințit niciodată, ci v-am spus numai Adevărul, iar Dumnezeu a dovedit aceasta.

Țineți minte că eu sunt fratele vostru. Eu sunt doar un om, înțelegeți, dar cineva trebuia să se ridice și să spună aceste lucruri. Aceasta nu a fost alegerea mea, ci a Lui. El a hotărât aceasta. Eu v-am spus Adevărul, iar El a mărturisit că Acesta este Adevărul. (Adunarea spune: „Amin!”).

O, poporule, acesta este timpul din urmă. Primiți Semnul cât se poate de repede, sau mai bine zis: veniți sub Semn, pentru că tot ce se întâmplă este un avertisment. „Timpul este aproape!” Luați-l în serios!

Prieteni, să ne iubim unii pe alții. Oh, Doamne! Noi ar trebui să fim atât de îndrăgostiți! Să nu spuneți niciodată lucruri rele unul împotriva celuilalt. Dacă cineva face o greșeală, rugați-vă repede pentru el și nu-l vorbiți de rău pentru că noi suntem frați și surori și toți stăm înaintea lui Dumnezeu. Oh, trăiți în evlavie. Trăiți ca fiice ale lui Dumnezeu, trăiți ca fii ai lui Dumnezeu! Trăiți plăcut, smeriți și umili. Nu lăsați să vă vină nici un gând rău în minte, ci înlăturați-l! Dacă acesta bate la ușa voastră, alungați-l și arătați-i Semnul, apoi pășiți mai departe zicând: „Eu sunt sub Semn!”

Țineți minte că acolo au fost mulți care au venit în noaptea aceea la acele femei (Fratele Branham bate în amvon) și au zis: „Gertie, Lillie, veniți afară pentru că mergem la o petrecere!”

„Eu sunt sub sânge, sunt sub Semn și stau aici! Iubirea mea este pentru Făcătorul meu. În seara aceasta, moartea este în țară.”

Moartea este în țară și astăzi, iar judecată este gata să lovească. Bombele atomice, bombele cu hidrogen și tot felul de dezastre sunt gata să atingă neamurile, dar Dumnezeu Își conduce Biserica înainte și i-a arătat totul. Noi am ținut Mielul destul de mult sus, am văzut ce face El, am urmărit natura Lui și totul, dar acum trebuie aplicat Semnul. Este singurul lucru care ni se cere.

„…dacă un om nu se naște din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3.5).

Credincioșii să se separe de lume! Iubiți-vă unii pe alții! Să nu luați aceasta în chip ușuratic, iar cei care ascultați această bandă, fiți atenți! Dacă m-ați crezut vreodată, credeți ceea ce vă spun!

Este timpul să încetați să vă mai certații unul cu altul! Credeți Mesajul Bibliei! Credeți-L pe Isus Hristos, iubiți-vă, onorați-vă și respectați-vă unul pe altul. Bărbaților, respectați-le pe soțiile și familiile voastre! Aduceți-vă familia împreună, pentru că Mielul a fost junghiat pentru întreaga familie, nu numai pentru unul. Toată casa trebuia adusă sub sânge, totul. Să ne iubim unii pe alții! Toți credincioșii trebuie să se separe de lume!

Observați! Ei nu s-au adunat împreună numai ca să vorbească despre Mesaj, ci ca să aplice Semnul.

Aceasta trebuie să faceți și voi.

Frate Neville și adunare, comitetule și voi, diaconilor, este timpul să punem deoparte toată prostia lumii și orice altceva! Am văzut deja destule lucruri ca să fim siguri că trebuie aplicat Semnul. Fără El, veți pieri, nu aveți nici o șansă! Semnul este singurul care contează.

Oh, nu veniți împreună să ziceți: „Eu cred Aceasta!”, ci intrați repede sub Semn!… Cum o puteți face? „Printr-un singur Duh, noi toți suntem botezați într-un singur Trup, în Trupul lui Isus Hristos”. Fiecare să creadă din toată inima și să intre repede sub Semn pentru că Dumnezeu este răspunzător numai pentru cei aflați sub Semn.

Credeți și intrați sub Semn!

Israel nu s-a adunat împreună ca să zică: „Astăzi mergem cu toții în Gosen. Vin cu noi și familia Jones și Goldberg. Voi mergeți cu cămilele, iar noi luăm carul cu boi. Și știți ceva? Astăzi va vorbi Moise.” Nu aceasta era. Nu, domnilor. Ei s-au dus acolo ca să intre sub sânge! Da, într-adevăr. Nu să vorbești despre El, ci să intri sub El!

Unul dintre ei zice: „Știi ceva, domnule Goldberg, eu știu că acesta este Adevărul.”

„Da, frate, eu cred că acesta este Adevărul. Eu știu că acesta este Adevărul.”

„Tu ce părere ai despre aceasta, domnule Lewinski?”

„Este Adevărul absolut. Cred aceasta pentru că am văzut cu ochii mei Puterea lui Dumnezeu IaHVeH. Am văzut cum au venit acele broaște și știu sigur că au apărut numai după ce le-a chemat el. Știu sigur că Acesta este IaHVeH Dumnezeu.

„Ești tăiat împrejur?”

„Da, domnule.”

„Ești credincios?”

„Bineînțeles, domnule.”

Apoi l-au auzit pe păstorul Moise spunând: „Trebuie să intrați sub sânge pentru că Dumnezeu a zis: „Sângele este Semnul.” Vedeți, era un Semn. Nu conta cât de mult credeau, nici cât erau de tăiați împrejur; acela era legământul pe care l-a făcut Dumnezeu cu Avraam. Dar ei trebuiau să intre sub sânge pentru că acela era Semnul: „Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi.”

Evreu sau nu, membrul unei denominațiuni sau fără nu, tu trebuie să vii sub Sânge. Metodist, baptist, prezbiterian, penticostal, sau orice ești, Aceasta este pentru fiecare individual. Tu trebuie să vii sub Semn. Nu ajunge să vorbești despre El, ci trebuie să-L primești.

Ascultați-mă! Ascultați-mă, în Numele Domnului! Înțelegeți? Voi trebuie să veniți sub Sânge, deoarece El nu este răspunzător pentru nici o persoană care este înafara Sângele Mielului Său. Dumnezeu a spus clar că oricine nu va fi găsit sub Sânge, va pieri. Folosind Cuvintele Lui, pot să vă spun că toți cei găsiți afară din Hristos vor pieri. Cum ajungi tu în Hristos? 1Corinteni 12.13: „Printr-un singur Duh.” Nu printr-o strângere de mână, nici prin apartenența undeva și nici printr-o denominațiune, deși aceasta încearcă să facă oamenii. Biblia spune clar că „Noi toți suntem botezați într-un singur Trup, printr-un singur Duh”, iar Pavel adaugă: „Chiar dacă ar veni un înger din cer și ar învăța altceva, să fie blestemat!” (Galateni 1.8).

Acesta este Mesajul, veniți în Hristos! Nu uitați că Dumnezeu nu răspunde de cei ce nu sunt sub Semn. El nu este răspunzător pentru nici o persoană, mare sau mic, popular sau nepopular, bogat sau sărac, rob sau liber, bărbat sau femeie care nu este sub Semnul Legământului.

Voi spuneți: „O, Doamne, eu am făcut aceasta și cealaltă, am scos afară draci, am predicat Evanghelia…”

Depărtați-vă de la Mine toți cei ce lucrați fărădelegea. Niciodată nu v-am cunoscut!” El recunoaște numai Semnul. Ați auzit? Spuneți: „Amin!” (Adunarea spune: „Amin!”). Acum totul depinde de voi, așa că: Primiți-L și puneți-L în aplicare. Dumnezeu nu va recunoaște decât Legământul Duhului Sfânt, iar voi nu puteți primi acest Legământ decât dacă sunteți salvați, sfințiți și apoi botezați în Trup.

Poate ai o imitație, poate te simți bine și sari în sus și-n jos, vorbești în limbi și dansezi în Duhul, dar nu uita: toate acestea nu au nimic a face cu Semnul.

Ascultați-mă, în Numele Domnului! Dumnezeu nu vă recunoaște după aceasta pentru că și păgânii fac aceasta. Vrăjitorii fac aceasta.

Poate zici: „Eu sunt învățat și fac aceasta și cealaltă.”

Pe El nu-L interesează cât ești de învățat, pentru că și Diavolul este așa. Dumnezeu va recunoaște numai Semnul. Acesta este Mesajul acestui ceas, al acestei zile. Primiți-L în Numele lui Isus Hristos! Nu luați un înlocuitor, nu luați ceva ce poate pune diavolul peste voi, o iubire falsă, să-l facă pe un bărbat să iubească și o altă femeie pe lângă soția lui sau invers, un lucru dezonorabil. Aceea nu este iubirea adevărată. Acela este diavolul. Acelea sunt lucrările lui. Este ceva ce încearcă să-ți dea el în schimb, o bucurie, să bei și să te simți bine cu privire la aceasta, să zici: „Sunt în necaz, așa ca voi merge și voi lua un litru de băutură ca să uit de toate.” Aceasta este moarte. Dumnezeu este bucuria și tăria voastră. Cunoașterea Mesajului, cunoașterea Adevărului este bogăția noastră. El este bogăția mea; El este tot ce am nevoie, este tăria mea. „Ajutorul meu vine de la Domnul.”

Creștinilor, priviți la El pentru bucuria voastră, priviți la El pentru tăria voastră, căutați-L pe El pentru fericirea voastră. El este pacea mea; El este bucuria mea; El este iubirea mea; El este Viața mea. El este Semnul Legământului de pe ușa inimii mele.

Dumnezeu nu este răspunzător pentru nici o persoană care nu se află sub Semn, indiferent cine este aceea.

Și nu uitați: toată familia era adusă sub Semn. Oh, Doamne! Țineți minte aceasta!

Poate zici: „Păi, tatăl meu este predicator, iar fratele meu este pastor.” Ceea ce spui este frumos, dar tu cum stai?

Nu uitați că ei erau în siguranță numai dacă aveau Semnul aplicat. Dacă un om era sub Semn, dar fiul lui era undeva pe stradă, băiatul era în pericol. Numai sub Semn era în siguranță. Tatăl ar fi fost mântuit, dar fiul pierea. Sau, dacă fiul era sub Semn, iar tatăl lui era afară, tatăl ar fi pierit. „Când voi vedea Semnul, voi trece pe lângă tine.” Acesta era singurul lucru care conta.

Poate zici: „Păi, fiul meu este predicator.” Sau, poate voi mamele ziceți: „Fiul și fiica mea sunt cei mai buni copii. Ei au fost umpluți cu Duhul Sfânt și sunt plini de dragoste. Sunt foarte cuminți și liniștiți. N-am văzut niciodată asemenea copii.” Frumos, dar cum este cu tine, mamă?

Cineva spune: „Mama mea este cea mai minunată femeie și știu că dacă moare se va duce direct în cer pentru că are adevăratul Semn, frate Branham.”

Dar tu cum stai, soră? Nu uita că întreaga familie trebuie adusă sub Semn.

Sunteți obosiți? (Adunarea spune: „Nu!”). Voi încheia imediat. Pot încheia acum și să continuăm deseară. („Nu”).

Semnul trebuie expus și întreaga familie trebuie să fie sub Semn.

Tată și mamă, știu ce simțiți pentru că și eu am copii și doresc să-i văd mântuiți. Astăzi, îmi vorbesc mie însumi. Înțelegeți? Eu am frați, am o soră și îi am pe cei dragi, și vreau să-i văd salvați pe toți, dar țineți minte: dacă nu se aplică Semnul, vor pieri.Sunt pierduți și nu vor avea parte de prima înviere, pentru că ea este numai pentru cei ce au Semnul.

Uitați-vă la curva Rahav, o femeie dintre neamuri. Toată familia ei a trebuit să intre sub acel fir cărămiziu, sub acel Semn, pentru a fi salvată. Dacă nu intrau acolo, piereau. Ei auziseră de mânia lui Dumnezeu care urma să vină; auziseră de semnele și minunile pe care Dumnezeu le făcuse în mijlocul poporului Său, iar acum trebuiau să primească Semnul pentru că se apropia îngerul nimicitor al lui Dumnezeu. Ei știau cu toții că acel înger era Iosua și că toți erau sortiți pieririi.

Tot așa este sortită judecății lui Dumnezeu și pieirii fiecare națiune de pe pământ.

Femeia aceea micuță, o curvă, auzise de judecata ce se apropia. Vedeți, „Credința vine în urma auzirii.” (Romani 10.17). Astfel, ea le-a zis celor două iscoade: „… toți locuitorii țării sunt tulburați și tremură înaintea voastră.” (Iosua 2.9). Acesta-i adevărul.

Iscoadele acelea s-au dus să vadă cum sunt locurile, iar ea le-a dat cinste pentru că dorea să fie salvată. Astfel, le-a spus: „Știu că Domnul Dumnezeul vostru este adevăratul Dumnezeu, pentru că am auzit despre lucrările mărețe pe care le-a făcut. Știu ce i-a făcut lui Og și celorlalte popoare și am înțeles că cei ce-L primesc sunt mântuiți, iar cei care-L resping sunt nimiciți. În ce mă privește, eu vreau să trăiesc.”

O, Doamne, aceasta trebuie să fie și poziția voastră: „Vreau să trăiesc!”

Locuitorii Ierihonului auziseră despre lucrările lui Dumnezeu, dar nu au vrut să primească avertizarea. Tot așa, cred că în țara aceasta nu există nici o denominațiune care să nu fi auzit ce face Dumnezeu în mijlocul nostru, dar nu vor să ia seama la avertizare. Puterea Lui cea mare S-a arătat, dar ei nu vor să ia seama la avertizare. Puterea Lui S-a arătat, dar ei nu vor să se întoarcă.

Deci, locuitorii Ierihonului știau că Israelul trecuse prin Marea Roșie ca pe uscat; știau că Dumnezeu crease broaște, păduchi și muște la Cuvântul rostit de prorocul Său și știau de celelalte lucruri mărețe care se petreceau printre ei. Dovada este că Rahav le-a zis iscoadelor: „Am auzit de toate lucrurile acestea și nu vreau să pier împreună cu necredincioșii aceștia.” Ea știa că se apropia judecata pentru că ei erau chiar la rând. Astfel, iscoadele au creat o cale de scăpare pentru ea, dar oamenii din Ierihon credeau că marea lor denominațiune era în stare să reziste în fața mâniei lui Dumnezeu.

Așa gândesc și mulți dintre oamenii de astăzi: „Desigur, Dumnezeu nu va face așa ceva!”, dar aceasta este ceea ce i-a spus Satan Evei: „Oh, cu siguranță Dumnezeu nu va face aceasta!” El o va face, pentru că a spus că o va face. Vedeți, acesta este Cuvântul Lui. Da, domnilor!

El a spus clar: „Dacă un om nu este născut din nou…”, și „…aceste semne îi vor urma pe cei născuți din nou…” Înțelegeți? „…Prin aceasta, toți oamenii vor cunoaște că sunteți ucenicii Mei…”, și așa mai departe.

Ce s-a întâmplat? Ei erau închiși. „Aici nu va avea loc nici o trezire! Denominațiunea noastră nu va sponsoriza așa ceva! Noi vom accepta printre noi acel nonsens! Vă interzic să mergeți la adunarea aceea!” Huh! Ierihonul era exact în rândul celor condamnați!

Dar acolo erau unii băieți cu casete care s-au strecurat înăuntru pentru sămânța hotărâtă mai dinainte. Ei au ajuns în casa ei și i-au pus să asculte câteva înregistrări, iar femeia a făcut din locul acela o biserică pentru primirea Mesajului. Ei încă le au, voi știți. Noi nu știm cum a ajuns Mesajul la acea sămânță hotărâtă dinainte, dar important este că a ajuns, pentru că cel neprihănit nu va pieri împreună cu cel nedrept. Dumnezeu are grijă de aceasta și astăzi. Într-un fel sau altul Mesajul va ajunge la sămânța hotărâtă dinainte. Deși ei nu vor să sprijine lucrarea, Mesajul va ajunge la toți cei hotărâți mai dinainte.

Oricine cunoaște ceva despre Biblie știe că acea curvă a fost hotărâtă dinainte. Sigur că a fost, deoarece Biblia spune că „ea n-a pierit cu cei care nu au crezut.” Acesta este adevărul.

Ea a crezut Mesajul acelui ceas, iar Dumnezeu i-a dat un Semn prin trimișii Săi. Astfel, ei i-au spus: „Leagă acest fir cărămiziu de fereastră, dar ține minte: „Dacă acest fir nu va fi la locul lui sau dacă pleci din locul acesta, noi nu mai suntem răspunzători pentru tine.” Oh, Doamne! (Fratele Branham bate din palme de trei ori).

„Rahav, adună toată sămânța hotărâtă dinainte, în casa ta. Adunați-vă cu toții acolo. Ia-o pe mama ta, pe tatăl tău, căci noi am ieșit din Egipt sub acea ispășire, și oricine nu a fost găsit sub acel Semn, a pierit. Rahav, eu îți dau un Semn și îți spun în Numele Domnului că are același efect dacă-l vei aplica. Eu îl cunosc pe mesager; îl cunosc pe îngerul nimicitor, pe Iosua, care este trimis de Dumnezeu să nimicească cetatea și știu că tot ce vrea este să vadă Semnul. Atârnă-l acolo și te asigur, prin jurământ, că vei fi izbăvită pentru că Dumnezeu a jurat că toți cei găsiți sub Semn vor trăi, dar cei care nu vor fi găsiți sub el, vor pieri.”

Prieteni, astăzi este în vigoare același jurământ: „Nu te voi lăsa să pieri împreună cu cei ce nu cred Mesajul.”

Rahav auzise despre tot ce a făcut Domnul pentru poporul Său și a crezut. Dar din tot orașul, au crezut doar ea, tatăl ei și câțiva din familia ei. Vedeți cât sunt de puțini? Doar câte unul ici și colo; o familie micuță va ieși din fiecare stat. Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin”). Exact acum, aici, noi vorbim despre fapte. Voi trebuie să vedeți ce este umbra, iar atunci veți ști cum arată realitatea. Înțelegeți?

Puterea Lui fusese arătată și judecata era gata să lovească, de aceea cei ce voiau să trăiască trebuiau să creadă. Da, domnilor. Astfel, cei doi trimiși au intrat în casă și au prins sămânța hotărâtă dinainte, iar femeia a făcut din casa ei o biserică în care i-a primit pe acei trimiși. Ceilalți nu au vrut să-i primească în bisericile lor, așa cum nu vă vor primi nici pe voi, ci vă vor scoate afară cum veți spune ceva despre Mesaj.

Trimișii i-au adus sub Semn pe toți cei ce au crezut mesajul lor. Vedeți, este exact ceea ce trebuie să facem și noi astăzi. Dacă vrei să-i vezi salvați pe cei pe care-i iubești, ai face bine să-i aduci chiar acum înăuntru. Înțelegeți?

Apoi, când mânia lui Dumnezeu a nimicit cetatea, Semnul a păstrat casa ei în siguranță. Amin. Cum? Semnul era peste casa ei, în timp ce restul cetății a fost zguduit și aruncat la pământ. Cine a făcut aceasta? Iosua, mesagerul lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuși a recunoscut Mesajul mesagerului Său. Amin! (Fratele Branham bate de două ori din palme). Aceasta a dovedit-o. Ei au recunoscut Mesajul mesagerului și când restul cetății a fost zdruncinat, acolo a stat Semnul roșu al lui Rahav. Toți ceilalți au pierit, dar cei care au stat sub Semn au fost izbăviți.

Îngerii nimicitori au distrus cetatea și tot ce era în ea; nu a mai rămas nimic, iar Dumnezeu a spus că oricine va mai încerca s-o rezidească vreodată este blestemat: Blestemat să fie omul care încearcă s-o rezidească vreodată! Prețul va fi viața întâiului său născut”, și așa mai departe. Marele Ierihon a respins Mesajul harului şi îndurării, gândindu-se că este la adăpost în spatele zidurilor lui.

Mulți oameni gândesc și astăzi la fel: „Sunt în siguranță pentru că aparțin bisericii!” Să nu credeți un astfel de nonsens! Nu credeți o asemenea minciună, pentru că numai Semnul vă poate da asigurarea izbăvirii, iar acest Semn este Duhul Sfânt, Viața din Sângele Mielului.

Priviți! Același Semn care a fost folosit de Israel în Egipt, sângele ca Semn al vieții, este folosit ca simbol aici.

Iosua, un tip desăvârșit spre Isus, a fost credincios Semnului predicat de trimișii săi și a spus poporului: „Să nu vă atingeți de casa aceea și de nimic din ce este în ea, pentru că este păstrată pentru Domnul!” Amin!

Vedeți? Rahav era o femeie dintre neamuri, o curvă, o femeie stricată care făcea trotuarul, dar când a auzit Mesajul, L-a crezut și a aplicat Semnul.

Indiferent cât ești de căzut în păcat sau ce ai făcut, aceasta nu au nimic a face cu Semnul. Aplică Semnul, fiindcă El este pentru tine. Dacă simți că în inima ta zvâcnește Ceva, înseamnă că este pentru tine, deci aplică Semnul. Și marele Iosua… Cuvântul „Iosua” înseamnă „IaHVeH-Salvatorul”, iar „Isus” înseamnă „Salvatorul”.

Când trimișii săi s-au întors, i-au spus: „Am urmat întocmai porunca ta, iar când am ajuns în cetate am pus benzile acelea înregistrate. Imediat s-a ridicat o femeie care a crezut, iar noi i-am spus că toți cei ce vor veni sub Semnul roșu, vor scăpa. Ea a primit tot ce am predicat, ceea ce înseamnă că-ți vei onora promisiunea, nu-i așa, Iosua?”

„Desigur, pentru că eu v-am poruncit să faceți aceasta.” Amin.

Dumnezeu a onorat aceasta și casa ei a rămas în picioare. Când Iosua s-a ridicat și a dat semnalul, toată cetatea a fost distrusă până la temelii, dar Rahav și cei ce au stat pe Mesajul trimisului, au scăpat. Amin. Tot ce aveau era în casă, în siguranță. Nici nu a fost nevoie să privească pe fereastră, ci puteau sta liniștiți și să citească din Scriptură, pentru că erau în siguranță. După luptă, Rahav a fost luată în căsătorie de un general al armatei lui Iosua, a venit sus în Betleem și a născut un fiu care a ajuns un bărbat renumit. Acest bărbat renumit a avut un fiu renumit și tot așa, până a venit marele Fiu renumit, Isus Hristos, prin Obed, Isai și David. Acesta este adevărul. A venit prin curva Rahav, pentru că această femeie a crezut Mesajul și a aplicat Semnul. Da, curva Rahav a scăpat împreună cu familia ei, pentru că au aplicat Semnul cerut de Dumnezeu. (Iosua, capitolele 2 și 6).

Ascultați-mă cu atenție! Puteți recunoaște acest Semn? Toți cei aflați sub Semn în Egipt, au fost salvați; toți cei aflați sub Semn în Ierihon, au fost salvați; și toți cei aflați sub Semn astăzi, vor fi salvați. Sângele legământului făgăduit, sângele mielului jertfit, a fost un tip spre Isus Hristos.

Evrei 13.10, 12 și 20, ni se vorbește despre „Legământul veșnic”. Sângele lui Isus Hristos este numit „Legământul veșnic”. Da, domnilor. „Legământul veșnic”. De ce nu a fost numit „Legământ etern”? (În limba română, cuvintele „veșnic” și „etern” sunt sinonime). Pentru că după ce se va încheia timpul răscumpărării, nu va mai fi nevoie de Sânge. Când timpul se va sfârși, nu vom mai avea nevoie de nici un legământ, dar până atunci avem nevoie de el.

Deci țineți minte: Evrei 13.10-20, vorbește despre „un Legământ veșnic”. Sângele lui Dumnezeu, care ne-a fost făgăduit, ne eliberează de tot păcatul, ceea ce înseamnă că în noi nu se va mai găsi păcat, egoism sau ceva firesc. Amin.

Slujiți-L și arătați Puterea Lui făgăduită! Poporul Legământului se află sub Semn, sub Sângele lui Dumnezeu, posedă Duhul lui Isus Hristos în el și împlinește Cuvântul care spune: „Cine crede în Mine, va face lucrările pe care le fac Eu…” (Ioan 14.12). Înțelegeți? Semnul Legământului trebuie expus.

Noul Testament înseamnă Noul Legământ, nu-i așa, doctore Vayle? Vechiul Testament era Vechiul Legământ făcut în sângele mieilor, dar viața acelui animal nu se putea întoarce peste credincios. Noul Legământ a fost făcut însă în Sângele Mielului lui Dumnezeu, iar Viața Lui vine înapoi peste noi. Înțelegeți?

În Noul Legământ, Viața din Sângele Mielului vine peste noi pentru că Dumnezeu a spus: „…după aceste zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor.” (Evrei 8.10). Înțelegeți? Nu pe tăblițe de piatră, ca în zilele Vechiului Legământ făcut în sângele unui miel și când trebuia să zici: „Da, am sângele aici. Acum ce zice acesta să fac?”, ci pe tăblițele inimilor noastre, Legământul Duhului pe care „Îl voi face cu poporul.” Aceasta duce la arătarea Puterii Lui, fiindcă este scris: „Cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu.”

Noul Testament este Noul Legământ, noua Viață, și arată că Isus a împlinit fiecare cerință a lui Dumnezeu pentru a ne readuce cu adevărat în poziția de fii și fiice de Dumnezeu, sub Sânge, acolo unde nu mai este nici o condamnare.

În Romani 8.1 citim: „Acum dar nu mai este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.” Înțelegeți? Și: „Cuvintele Mele sunt Duh și Viață.” (Ioan 6.63). Este adevărat?

Nu mai este nici o osândire; sunteți liberi de păcat, eliberați de toate îngrijorările acestei lumi, necondamnați. De ce? Pentru că „printr-un singur Duh ați fost botezați într-un singur trup.” Acolo a fost aplicat Sângele Mielului și ați fost acceptați de Dumnezeul cerului. Astfel, Viața Lui este în voi și sunteți fii și fiice de Dumnezeu.

Caracterul vostru este caracterul lui Dumnezeu. Este acest lucru ceva de apucat? Nu, domnilor! Dumnezeu este un Dumnezeu al judecății; El este un Dumnezeu al corectitudinii, iar voi trebuie să fiți asemenea Lui. Nimic altceva nu va merge. Acesta este felul de caracter care sunteți, pentru că sunteți caracterul Tatălui vostru. Înțelegeți?

Ce? În vechime, viața animalului era luată pentru sânge. Vedeți? Era luată viața însăși. Sângele era aplicat, dar viața nu putea veni peste credincios pentru că era viața unui animal. Din cauza aceasta Semnul cerut a fost aplicarea sângelui.

Dar în loc de o ființă umană, El a fost o supra, supra, supra Ființă umană. Înțelegeți? Aceasta face ființa umană nu numai o ființă umană, ci un fiu și o fiică a lui Dumnezeu cu supra, supra, supra Viața care era în El. El vine peste voi și vă schimbă dintr-un păcătos și un iubitor al lucrurilor lumii, dintr-un membru al bisericii și un participant denominațional, într-un creștin născut din nou, umplut cu Duhul. Astfel, din voi curge doar Viața lui Dumnezeu, ca scânteile dintr-o nicovală și umblați plini de sfințenie, de dragoste și bunătate, iar Duhul Sfânt Se mișcă și vorbește prin voi. Oh, Doamne! Iată-vă acolo. Și prin auzirea Mesajului, privind Stâlpul de Foc și binecuvântata Asigurare, spui: „Eu am trecut de la moarte la Viață.” De aceea,nu mai este nici o osândire. Și „dacă nu ne osândește inima, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3.21). Dar dacă în inima noastră este vreun păcat, acesta ne condamnă și se poate la fel de bine ca noi să nu fi avut niciodată un început adevărat. Vedeți? Voi trebuie să fiți eliberați de păcat și singura cale de a fi eliberați de păcat este să intrați în El. Aceasta este singura acoperitoare care există pentru păcat; Hristos.

Țineți minte, Sângele Legământului nu este recunoscut fără Semn.Fără Semn, nu poți fi în siguranță.

Poate zici: „Am fost eliberat de toate lucrurile lumii și sfințit”, ceea ce este foarte bine, dar nu acesta este Semnul, Semnul este Duhul lui Hristos în voi. Cuvântul ne asigură că vom primi această făgăduință, deoarece Semnul este o făgăduință. Cuvântul este Dumnezeu; Cuvântul este făgăduința și Cuvântul ne aparține. Mai mult, noi devenim Cuvântul și Cuvântul devine noi: „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele” (Ioan 15.7), atunci devenim o mare Familie. Înțelegeți? Semnul ne dă siguranța. De ce? Pentru că Cuvântul devine parte din noi și ne asigură făgăduința.

Semnul este un însemn, o dovadă că prețul a fost plătit și acceptat. Tu nu poți primi biletul de călătorie cu trenul până nu plătești prețul. Cum plătești? O faci pur și simplu. Dar duhovnicește? Crede și acceptă prețul plătit de El. Ascultarea deplină și supunerea față de Cuvântul lui Dumnezeu îți dă dreptul la Semn. Dar trebuie să te supui întregului Cuvânt, nu doar cât de departe merge denominațiunea voastră. Deplina ascultare de Cuvântul care este Hristos, vă aduce în Hristos.

Ce se întâmplă dacă voi sunteți înăuntru dar mâinile vă atârnă în lume? Ce se întâmplă dacă voi sunteți înăuntru dar picioarele vă atârnă în lume? Sau poate inima? Vedeți? Inima vă este încă în lume? Nu, nu trebuie să facem aceasta, pentru că numai supunerea totală față de Cuvânt te face una cu El.

Voi trebuie să credeți absolut tot Cuvântul pentru că numai atunci El va locui pe deplin în voi și Îl veți vedea lucrând prin voi. Voi nu umblați ca o grămadă de deviați, ci sunteți creștini. Nu contează ce spune cineva, fiindcă ei nu vă pot atinge niciodată. Voi sunteți în Hristos, de aceea sunteți în siguranță. Când moartea bate la ușă, nu are cu ce să vă mai ține. De ce? Pentru că urmează doar o trecere de aici, Dincolo.

Vârsta nu mai înseamnă nimic; ați ieșit din perimetrul ei și sunteți în veșnicie pentru că sunteți în El, în Cel veșnic. Nu mai contează dacă sunteți tineri, adulți sau bătrâni; nu contează dacă sunteți urâți, frumoși, mici, mari, grași sau slabi, voi sunteți în siguranță. Nu mai rătăciți după lucrurile pieritoare ale lumii, ci ați trecut de ele. Sunteți morți, iar viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Voi sunteți pecetluiți acolo prin Duhul Sfânt și umblați în Hristos, de aceea, singurul lucru pe care-l mai vedeți este Hristos. El este tot ce doriți, este singurul în care umblați.

Oh, Doamne! Nu-i de mirare că obișnuiam să cântăm cântecul acela micuț:

Umple-mi calea în fiecare zi cu iubire.

Așa cum umblu cu Porumbelul ceresc;

Lasă-mă să merg tot timpul, cu un cântec

Și un zâmbet. Umple-mi…

Lasă-mă să fiu omul pe care-L dorești! Ajută-mă să trăiesc exemplul a ceea ce a spus Hristos că ar trebui să fie un om. Lasă-mă să fiu frate pentru un frate, să fiu frate pentru o soră; lasă-mă să fiu slujitor pentru slujitori, să fiu un exemplu al exemplelor. Lasă-mă să arăt lumii că acest Cuvânt este Hristos. Singura cale prin care pot face aceasta este să vin la El, pentru că eu însumi nu pot s-o fac și nici voi nu o puteți face. Lăsați ca voi și Cuvântul să deveniți Unul, fiindcă atunci trăiește El Însuși în voi. Când El are control deplin asupra ta şi te face supus şi ascultător fiecărui Cuvânt, vei deveni o epistolă vie a lui Isus Hristos.

Dacă El îți spune: „Eu vreau să fac Aceasta”, iar tu zici: „Nu, nu, eu nu cred Aceasta”, aceasta arată că încă nu ești în Cuvânt. Înțelegeți?

Deci, numai o deplină ascultare și supunere față de întregul Cuvânt ne dă dreptul la Semn.Apoi, când ne rugăm, trebuie să avem Semnul pentru a-L prezenta împreună cu rugăciunea noastră.

Dacă spui: „Doamne, eu mă rog dar nu am acest Semn”, ai face bine să te oprești. Du-te mai întâi înăuntru și obține Semnul, pentru că El va recunoaște numai acest Semn. Înțelegeți? Da, domnule!

Când ne rugăm, trebuie să-I prezentăm Semnul: „Doamne, m-am supus întru totul cerinței Tale; m-am pocăit de păcatele mele și simt că m-ai iertat; m-am botezat în Numele lui Isus Hristos și Duhul Sfânt este peste mine. Acum am nevoie de cutare lucru pentru slava Ta și Te rog să mi-l dai pentru că știu că-mi aparține.”

Atunci credința ta este ancorată pe Ceva și acel lucru îți aparține. Totul s-a terminat; totul este aranjat: „Te rog să-mi dai acest lucru spre slava Ta.” Și El ți-l dă pur și simplu. Vedeți, credem și aplicăm Semnul. Asta-i tot.

Ce face El atunci? Când poți prezenta Semnul împreună cu rugăciunea ta, aceasta dovedește că ai venit în deplină ascultare și supunere față de întregul Cuvânt al lui Dumnezeu; dovedește că tu și Cuvântul sunteți una, iar atunci vei cere numai ceea ce ești tu. Înțelegeți?

Dacă spun: „Mână, tu îmi ești supusă! Întinde-te și ia batista aceea”, o va face. Vedeți, mâna îmi este supusă pe deplin. De ce? Pentru că este parte din mine.

Când tu devii una cu Cuvântul, fiecare făgăduință este a ta; ți se supune. Slavă lui Dumnezeu. Atunci ești atent la tot ce faci și sigur nu vei merge să-ți pui mâna în foc zicând: „Să mă vadă că o fac.” Oh, nu, nu! Vedeți? Dar dacă în focul acela există ceva după care trebuie să mă întind, acesta mi se va supune. Așa este corect. Vezi, tu ești atent la tot ce faci.

Acesta este motivul pentru care Duhul Sfânt se dă cu măsură. Voi știți ce vreau să spun. Un slujitor adevărat al lui Dumnezeu nu se arată prin aceasta, pentru că dacă procedează așa se dă în spectacol.

Deci, când ne rugăm, prezentăm Semnul care arată că ne-am supus pe deplin voii Lui. Pavel spunea că „sângele vorbește”, dar oricine știe că Sângele Însuși nu poate vorbi pentru că este doar ceva chimic. Este adevărat? Câți știu aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Dar câți din voi știu că sângele vorbește? („Amin”). Dacă vreți să vă notați, scrie în Geneza 4.10: „…Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine”. Amin. Sângele lui Abel vorbește. Aleluia! (Fratele Branham bate de trei ori din palme).

Dumnezeu a întrebat: „Ce-i cu Abel?”, iar Cain a răspuns: „Ce, sunt eu păzitorul fratelui meu?” Și Dumnezeu a zis: „Sângele lui strigă.” (Fratele Branham bate de șase ori în amvon). Vedeți, sângele era semnul că Abel fusese ucis; și acel sânge striga împotriva ucigașului său.

Acum, dacă trecem din Geneza 4.10 în Evrei 12.24, acolo citim: „Sângele lui Isus… vorbește mai bine decât sângele lui Abel.

Vedeți, Abel era un om neprihănit. El a murit nevinovat, fiind ucis pentru că venea din linia adevărată și a mărturisit descoperirea pe care o primise, iar sângele lui nevinovat a strigat împotriva lui Cain. Dar Sângele lui Isus Hristos nu numai că a strigat, ci a și răscumpărat. Amin. El vorbește mai bine; vă face fii și fiice de Dumnezeu și vă ascunde de mânia Lui. Vedeți? Sângele lui Abel nu putea să-l ascundă pe Cain, dar Sângele lui Isus Hristos poate. Amin.

Cain există și astăzi. Bătrâne Cain, dacă ești un prigonitor al Cuvântului și spui: „Zilele minunilor au trecut. Toate acestea sunt nonsensuri!”, și alte lucruri de felul acesta, Sângele lui Isus Hristos strigă și-ți spune că El te-a iertat pentru toate și că trebuie doar să crezi. Da, Sângele lui Isus vorbește mai bine; vorbește despre lucruri mai bune.

Fugiți în siguranță și aplicați Semnul! Iar după ce sunteți în siguranță, aplicați Semnul pentru întreaga voastră familie. Vedeți? Voi ziceți: „Cum pot face aceasta?” Pretindeți-L! Dacă El a lucrat cu adevărat în tine, atunci tu și Cuvântul deveniți Unul. Amin! Amin! Vedeți? Aceasta lucrează pentru voi amândoi. Tu și Cuvântul sunteți Unul. Apoi, aplică-L la copiii tăi și la cei dragi ai tăi, așa cum a făcut Rahav.

Ea a aplicat Semnul la tatăl ei, la mama ei, L-a aplicat fraților și surorilor ei și i-a dus pe toți înăuntru. Voi Îl aplicați zicând: „Doamne, mă duc după fiul meu; mă duc după fiica mea. Eu o pretind pe ea! Satan, las-o liberă!” Eu mă duc după ea și aplic Semnul meu, pe Duhul Sfânt! O, Duhule Sfânt care locuiești în mine, prinde-o pe fiica mea acolo, fiindcă mă duc la ea acum, cu ungerea Ta peste mine.” Și El o va face. Amin! Aceasta au făcut copiii lui Israel în Egipt. Aceasta au făcut ei și în Ierihon.

În Fapte 16.31, Pavel îi spune sutașului: „Crede! Eu sunt mesagerul din ceasul acesta. Crede în Domnul Isus Hristos şi vei fi mântuit tu și casa ta.” Crede pentru casa ta și adu-i pe toți sub Semn.

„Tu L-ai văzut pe Dumnezeul cerului făcând o minune chiar înainte de venirea judecății. Crezi aceasta?”

„Da, cred, dar ce trebuie să fac?”

„Scoală-te și fii botezat”, i-a răspuns Pavel.

Vedeți, Pavel l-a luat afară, l-a botezat și i-a spus: „Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit tu și casa ta.”

Ce trebuie să crezi? Crede-L pe Domnul Isus Hristos pentru casa ta, apoi aplică Semnul și pentru ei. Ce faci când aplici Semnul pentru casa ta? Dai afară tot gunoiul: pantalonii scurți, jocul de cărți, țigările, televizorul și toate celelalte lucruri ale lumii. Tu ești pe cale să aplici Semnul, de aceea aceste lucruri nu mai pot rămâne în casa ta. Scoate-le afară! Dansurile, petrecerile și rock and roll-ul, ziarele vulgare și lucrurile care sunt din lume. Aruncă-le afară pe ușă și spune: „Noi facem curățenie aici!”

Faceți ca Iacov care i-a spus soției sale și celorlalți: „Spălați-vă hainele și tot ce aveți! Aruncați toți idolii!” Amin.

Știți ce a spus Iosua înainte de a trece Iordanul? „Spălați-vă hainele și nu vă apropiați de nevestele voastre. Pregătiți-vă, pentru că în trei zile vom trece Iordanul.” Amin. El se pregătea, aplica Semnul. Amin. Aceasta este.

Fiți gata! Aplicați-L! Credeți-L! Faceți curățenie! Lăsați copiii voștri, familia voastră și pe cei dragi să-L vadă în voi, pentru că aceasta va avea efect. Desigur.

Aplicați Semnul în rugăciune, cu credință și dragoste, până când veți ști că El Și-a ocupat locul. Amin. Aceasta este tot. Aplicați-L cu încredere, știind că va ajuta.

Când vorbești cu copilul tău, cu soțul tău, cu soția sau cu cei dragi, crede că El le va ajuta. Stai pe credință și spune: „Doamne, eu i-am pretins. Sunt ai mei și îi iau pentru Tine.”

Aplică Semnul și creează în jurul tău o atmosferă astfel ca ei să cadă drept înăuntrul Lui. O, dacă ai cu adevărat Semnul, vei crea în jurul tău mireasma plăcută a unui creștin. Le vei vorbi în dragoste, iar ei vor crede și vor iubi Cuvântul tău. Ei se vor ține de ceea ce spui tu. Vedeți? Aceasta este.

Aplică Semnul și umblă cu El. Pretinde-i pe cei din casa ta! Fă-o chiar acum, pentru că suntem în timpul serii; în timpul când trebuie aplicat Semnul. Într-una din aceste zile va lovi mânia lui Dumnezeu, iar atunci va fi prea târziu să mai faci ceva. Vedeți? Aplicați Semnul cu încredere.

Citiți Efeseni 2.12, unde scrie că noi nu slujim unor crezuri moarte, ci Dumnezeului celui viu, cu lucrări vii. Amin (Fratele Branham bate de două ori din palme). Oh, Doamne! Cu lucrări vii și semne vii. Voi credeți în semne vii? („Amin”). Notați-vă și Evrei 9.11-14. Semne vii și lucrări vii. Aplicați aceasta!

Nu crezuri moarte: „Îmi duc băiatul la biserică să-l văd că se înrolează la ea!”

Nu demult, a venit și s-a botezat un bun și vechi prieten de-al meu. Când a auzit, mama lui i-a spus: „Dacă ai vrut să fii botezat, aș fi vrut să mergi la o biserică mai mare.” Vedeți? Dar el nu a vrut crezut vechi și moarte și alte lucruri. Noi slujim unui Dumnezeu viu, al Cărui Sânge a fost vărsat acolo în urmă. El ne-a aplicat Semnul ca să trăim. Amin! Da, domnilor!

Nu slujiți unor crezuri moarte care neagă acest Semn! Ei spun: „Zilele minunilor au trecut, nu mai există botez cu Duhul Sfânt.” De ce să vă uniți cu un astfel de lucru? Vedeți? Nu faceți aceasta!

Aplicați Semnul și slujiți Domnului Dumnezeului celui viu care face lucrări vii, semne vii, semne care vindecă bolnavii, învie morții, spune lucrurile dinainte, vorbește în limbi și le tălmăcește, de fiecare dată totul fiind corect, prorocește și spune aceasta, arată semne sus în cer și jos pe pământ, semne și minuni, amin, adică exact ceea ce spune Biblia că se va întâmpla în aceste zile din urmă. Slujiți Dumnezeului celui viu și aplicați Semnul!

Nu mergeți la bisericile acelea și nu vă uniți cu lucrările acele vechi și moarte, și alte lucruri de felul acela, deoarece ei nici măcar nu cred în astfel de lucruri ca Semn. Dar noi credem. Ei zic: „Nu există nici un Semn! Așa ceva este fără sens. Ceea ce spun ei acolo este o nebunie, nu există așa ceva. Păi, voi, femeilor… Ce importanță are cum vă îmbrăcați…?” Sigur că are. Așa a spus Biblia. „Ce are părul vostru…?” Biblia spune că are.

Aceasta face deosebirea. Vedeți? „Nu atinge, nu lua, nu gusta.” El este Dumnezeu. Vedeți? Ei cred că aceasta este o nebunie, dar pentru noi care credem și cunoaștem Adevărul, Aceasta este prezența Lui vie, pentru că El face aceleași lucruri pe care le-a făcut când a fost pe pământ. Amin!

„Oh”, zic ei, „ei doar își închipuie că văd acel Stâlp de Foc!” Oh, nu! Oh, nu! Noi nu ne închipuim nimic. Cei care l-au ascultat pe Pavel, s-au gândit că el și-a închipuit aceasta, de asemenea. Egiptenii se gândeau că Israel și-a închipuit că au văzut Stâlpul de Foc, dar El a fost o Realitate vie și i-a dus în țara făgăduită. Da, domnule! În Evrei 13.8 scrie că: „Isus Hristos este același ieri, azi și în veci”, dar cu toate acestea ei spun că este o închipuire.

În ce ne privește, noi știm că este prezența Lui vie, pentru că face aceleași lucrări, prin același Duh. Dacă acesta ar merge în vreun crez sau denominațiune, noi știm imediat că nu este Hristos. Este adevărat? („Amin”).

Dacă v-aș conduce la un crez sau la o denominațiune, aș fi trimisul ei, dar eu nu vă aduc crezuri și nu vă învăț denominațiuni, ci vă învăț Cuvântul lui Dumnezeu care este Puterea de înviere a lui Isus Hristos manifestată, nu numai pentru mine, ci pentru oricine vrea. Înțelegeți? … Tu ești fratele meu. Eu nu sunt mai mare și mai important, iar voi mai mici și neînsemnați, ci toți suntem la fel de mici înaintea lui Dumnezeu. Noi suntem copilașii Lui și nu știm nimic din ceea ce ar trebui să știm cu adevărat. Dar El ne lasă să cunoaștem după cum vrea, iar noi Îi suntem mulțumitori pentru ceea ce cunoaștem din binecuvântările Lui. În ce mă privește, nu vreau să păstrez doar pentru mine ceea ce mi-a dat El, ci doresc să împart totul cu voi. Înțelegeți? Eu vreau să primiți și voi Semnul Său… Mulți dintre voi, cei mai mulți, ați făcut-o deja, dar dacă cineva nu a făcut-o…

Vedeți, eu vorbesc și este înregistrat pe bandă… Eu cred că aici în biserică toți suntem ieșiți afară, dar acolo afară pot fi mii care vor auzi banda. Aceasta este o slujbă. Vedeți? Va exista cineva care se va strecura în Ierihon, știți voi, cu o bandă, pentru că noi vrem să prindem Sămânța hotărâtă mai dinainte care este acolo, pentru că vine mânia.

Noi știm că aceasta este prezența Dumnezeului celui viu, dovada că Dumnezeu L-a înviat pe El conform Cuvântului Său făgăduit. „Peste puțină vreme lumea nu Mă va mai vedea.” Ierihonul, Egiptul, nu Mă vor mai vedea. „Dar voi Mă veți vedea, pentru că Eu…” „Eu”, pronume personal, se referă întotdeauna la El Însuși. Vedeți? „…Eu voi fi cu voi. Eu sunt Semnul, învierea Mea este Semnul. Lucrările pe care le fac Eu, vă vor identifica pe voi, Mă vor identifica pe Mine în voi.”

Cum a fost în zilele lui Lot va fi și în zilele când se va arăta Fiul omului, când Mesajul de seară merge înainte.” Căci, „spre seară se va arăta Lumina.” (Luca 17.30, Zaharia 14.7). Oh, slavă lui Dumnezeu! Aceasta mă face să mă simt de parcă aș sări peste un zid. Vedeți? „Spre seară se va arăta Lumina.” Acesta este adevărul. Așa a spus profetul.

„Eu voi fi cu voi. Eu voi fi în epoca lui Luther; Eu voi fi cu voi în epoca lui Wesley; Eu voi fi în epoca penticostală, dar spre seară va fi Lumină.” Denominațiunile vor muri și atunci va fi aplicat Semnul. Toți aleșii Mei care au trăit de-a lungul veacurilor, au fost sinceri, dar nu au putut ajunge la desăvârșire fără voi, pentru că trupul are nevoie de toate mădularele. Nu îi este suficient capul, ci îi trebuie și mâini, picioare, gură, inimă și toate celelalte.

Noi suntem în timpul când Semnul a fost aplicat pe pragul de sus și pe ușciorii ușii inimii. „Când voi vedea Semnul, Sângele, voi trece pe lângă tine.” Aceasta dovedește că Dumnezeu L-a înviat pe Hristos din morți. Credeți aceasta? („Amin”). Astăzi, El trăiește, este viu în mijlocul nostru.

Acest „Eu voi fi cu voi” este Hristos; acest EU este cu noi până la sfârșitul lumii, conform făgăduinței Sale.Și El ne-a mai dat o făgăduință: „Lucrările pe care le fac Eu, le veți face și voi.” Acesta nu este un nonsens pentru noi, ci este Semnul. Prin faptul că acceptăm acest Sânge sfânt, acest sacrificiu, Jertfa Sa, El ne dă Semnul, Viața, ca Pecete a făgăduinței Sale.

În Efeseni 4.30, El ne spune: „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu prin care ați fost pecetluiți (puși deoparte) pentru ziua răscumpărării.”Voi sunteți pecetluiți; sunteți un Semn, iar Duhul Sfânt este Pecetea.

Când ceva este sigilat, nu aveți voie să-i rupeți sigiliul. Vedeți, voi nu puteți rupe Pecetea lui Dumnezeu. „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.” Pentru ziua când va învia trupul. Această Pecete este Semnul că sămânța a fost germinată cu Viața veșnică. „ZOE” înseamnă „propria Viață a lui Dumnezeu.”„Și Eu îi voi învia în ziua de apoi.” Dacă aveți Semnul, umblați liniștiți pentru că Viața lui Isus Hristos este în voi, iar voi sunteți în El. „Printr-un singur Duh, noi suntem botezați într-un singur trup și pecetluiți acolo prin Duhul Sfânt, până în ziua când ne învie Isus.”

O, Doamne! Aplicați Semnul! Noi așteptăm ca Jertfa să ne dea Viața, și ne-o dă. Aceasta ne dă Semnul, iar noi aplicăm Semnul care este Pecetea… și suntem părtași la Acesta. Ce lucru măreț este să fim părtași, să fim botezați prin acest Duh, în Trupul tainic al lui Isus Hristos.

Noi nu avem nevoie de educație, ci de Duhul Sfânt. Trupul tainic al lui Isus Hristos este aici, este aici la amvon și este în sală. Acesta este El, iar în El nu este moarte; nu este tristețe; nu este oboseală; nu este păcat, nici boală, nici moarte. Noi suntem în El, de aceea dacă Satana vrea să-ți dea o boală, ia Semnul și aplică-L pentru că ești un răscumpărat; ești proprietatea lui Isus Hristos. Semnul este dovada că prețul a fost plătit.

Dacă Satan zice: „Când mori, ești pierdut!”, nu-l crede, ci spune: „Greșești! Eu sunt un răscumpărat al Lui și am Semnul.”

„Ce este Semnul?”

El știe ce este. Să nu te încurci cu el că nu poți să-l păcălești. El știe ce este Semnul. Voi ați putea vorbi cu unii din acești predicatori , iar ei ar începe să se certe cu voi, dar Satan nu se va certa; el știe mai bine. Înțelegeți? Oh, da! El a venit împotriva Lui, de două sau de trei ori, voi știți, și a făcut o greșeală încercând să-L ispitească. Satan știe despre ce vorbiți voi, așa că este suficient să-i arătați Semnul și va pleca. Da. El nu poate rupe Pecetea ca să pună ceva ce nu este corect acolo, pentru că sunteți un produs Sigilat, de aceea, spuneți: „Ia-ți mâinile jos!Eu sunt Pecetluit!” Oh, Doamne! Un produs sigilat! Tu ești cumpărat, de aceea, ține Semnul peste credința ta neclintită în făgăduința Lui și privește-l cum pleacă. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5.16). Vedeți? Luați Semnul, deoarece pentru aceasta v-a fost dat, iar Satana este aici ca să vă ispitească.

Aceasta a făcut în Egipt și în Ierihon. Pot să-mi imaginez că în ziua aceea, câțiva soldați au râs și și-au bătut joc de Rahav pentru că legase acel fir cărămiziu la fereastra casei ei: „Femeia aceasta este nebună; și-a ieșit din minți! Ha, ha, ha! Ați mai văzut vreodată așa ceva? Doctorul Jones spune că nu este nimic din aceasta!” Dar nu era nici o prostie în ceea ce făcea Rahav, pentru că mesagerul lui Dumnezeu le adusese Mesajul și le-a spus să facă aceasta.

Ați putea să vă imaginați că egiptenii au spus: „Uitați-vă la fanaticii aceștia care-și vopsesc ușile cu sânge. Ha, ha! Le va lua ceva timp până vor spăla jos mizeria aceea. Oh, Doamne! Casele acelea mari și frumoase acoperite peste tot cu sânge! Oh, o astfel de putoare! Pariez cu voi că în câteva zile va fi oribil! Aceasta nu va însemna nimic, pentru că așa a spus sfântul părinte Așa și așa.” Dar nu era adevărat. Lucrul acela a însemnat ceva.

Și înseamnă Ceva și pentru noi care credem Aceasta. Vedeți? Țineți minte! Aceasta este credința voastră neclintită pe care o aveți în acest Cuvânt. Voi nu sunteți Eva, nu sunteți unul dintre aceștia care se îndoiesc și fac compromis cu Satan, ci țineți cu tărie fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.

Eva a zis: „Păi, Domnul a spus așa!” Dar Satan i-a replicat: „Știi, sigur că Domnul nu îi va face așa ceva unei ființe drăguțe ca tine. Oh, tu ești atât de drăgălașă! El nu o va face!”

Oh, da! El o face! El a spus că o va face. „Păi, tatăl meu a fost lucrător, iar eu am fost lucrător.” Nu-ți ajută la nimic! Fără Semn, ești pierdut. Mânia este peste tine. Înțelegi? El a spus că va face aceasta și o va face.

„O, eu cred că zilele minunilor au trecut!” Aceasta este părerea ta, dar Dumnezeu nu a spus nicăieri așa ceva. Dimpotrivă, El spune: „Eu sunt același ieri, azi și în veci.” iar aceste minuni dovedesc că El este în lucrare. Ei nu le cred, dar noi le credem pentru că știm că este Adevărul.

Și fiind în El, noi devenim o parte din Cuvânt și primim Semnul, Duhul, cu făgăduința că: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod 15.26).

Pregătiți-vă pentru serviciul de vindecare de deseară. Luați Semnul, puneți-L peste Cuvânt, pe credința voastră neclintită în acest Cuvânt și veți ieși la lumină. Aceasta îl va scoate afară pe Satana, pentru că în Hristos nu există boală.

Aș fi vrut să vă pot mărturisi unele lucruri pe care le-am văzut întâmplându-se în ultimele câteva săptămâni. Înțelegeți? Oh, câte v-aș putea mărturisi!

Voi știți că Luca a spus: „Dacă s-ar fi scris în cărți tot ce a făcut Isus… nu ar exista destulă hârtie în lume ca să se scrie!”

Doar cu ceea ce am văzut că a făcut El în slujba mea, nu v-ar ajunge platforma aceasta să puneți volumele. Dacă aș fi scris în amănunțime ce L-am văzut făcând în slujba mea. Înțelegeți? El a avut mai mult succes în slujba mea decât a avut în propria Sa slujbă. Țineți minte! El a avut mai mult succes acum. Nu eu am avut succes, ci El. Glorie! Aleluia! El a avut mai mult succes în Jeffersonville decât a avut în Nazaret. El a făcut-o în cetatea aceea păcătoasă și în cetatea aceasta păcătoasă. Amin! Glorie!

Țineți minte! „El nu a putut să facă minuni acolo”, dar le-a făcut aici. El a reușit în sfârșit aici. Da, El a reușit s-o facă aici. Ar fi putut să ia oameni din altă parte, dar a făcut-o aici. Astfel, aici El a avut mai mult succes decât a avut în Capernaum sau Nazaret. El a făcut mai multe minuni chiar aici, în Tabernacolul acesta, decât a făcut în întreaga Lui slujbă pe pământ. Acesta-i adevărul. El a făcut aceasta. Dar cum este cu restul lumii? Oh, Doamne! Aceasta este ceea ce a făcut El.

Acum țineți minte: El a făcut. Nu s-a spus niciodată că am făcut-o eu, pentru că nu eu am făcut-o. Eu doar L-am iubit, m-am supus Lui și am spus ce a spus El, iar Duhul Sfânt S-a dus la ceilalți oameni și ei au crezut ce a spus El, iar atunci El a făcut lucrarea. Aceasta este tot.

El poate să ne facă pe toți să credem aceasta. Ce ar face El chiar acum, dacă ne-ar putea face să credem toți? Nu ar exista nici o persoană slăbănoagă în jurul orașului. Acesta este adevărul. Dacă El poate să-l facă pe fiecare să creadă aceasta, totul s-ar sfârși. Înțelegeți?

Țineți Semnul vostru peste credința voastră neclintită în Cuvântul Lui făgăduit, și Satana va fugi.

Acum voi încheia.

Odată, demult, Dumnezeu a dat un alt Semn pentru lume: curcubeul. Vă amintiți? („Amin”). El a rămas întotdeauna credincios acelui Semn, pentru că a fost dat de El. Deși au trecut mii de ani de atunci, El n-a uitat niciodată să-l arate. Este adevărat? („Amin”). De ce? Pentru că El Își onorează făgăduința dată. El a dat făgăduința că nu va mai nimici niciodată lumea prin ape, iar de atunci a arătat mereu acest Semn: Curcubeul.

El este produs de anumite elemente din aer și apare după ploaie, când iese soarele. Soarele usucă picăturile de ploaie și El arată curcubeul ca să ne aducă aminte că nu va mai cădea niciodată atâta apă pe pământ încât să-l distrugă. Acesta este Legământul Lui; este un Semn, pentru că așa a spus: „Curcubeul Meu…va sluji ca Semn.” (Geneza 9.13). El Și-a onorat Semnul Lui în zilele lui Noe și încă Îl arată. El Și-a onorat Semnul în Egipt; L-a onorat în Ierihon și Îl onorează astăzi. El Își onorează întotdeauna Semnul când acesta este arătat.

În toți acești mii de ani, Lui I-a plăcut să-Și expună Semnul și nu uită niciodată s-o facă. El nu-Și uită Semnul. Indiferent cât se schimbă lumea, curcubeul este încă acolo. Vedeți, El Își onorează Semnul.

Așa face și acum. El Își onorează Semnul. Indiferent cât se schimbă biserica, Dumnezeu Își onorează încă numai și numai Semnul Său. Astfel, ne arată că El nu omite niciodată să onoreze ceea ce face și spune, iar noi acceptăm și respectăm aceasta. Eu o fac.

El așteaptă ca noi să aplicăm Semnul Său peste credința noastră, în fața Satanei și în fața tuturor cultelor și denominațiunilor lui necredincioase; să arătăm că credem că făgăduința Lui este adevărată și că El va împlini tot ce a spus. Aceasta este Biserica adevărată.

În ce-i privește pe ceilalți, nu-i de mirare că nu pot ajunge nici la prima temelie, cum o numim noi. Scuzați expresia. Nu-i de mirare că nu pot ajunge niciunde, ci merg înapoi la o denominațiune și formează o grămadă de oameni șlefuiți și bine îmbrăcați, intelectuali și educați, care nu pot ajunge nicăieri pentru că afișează doar niște denumiri: „Eu sunt metodist”, „Eu sunt prezbiterian”. Aceasta este tot ce sunt ei. Dar credincioșii iau Semnul!

Astfel, acum Isus continuă să facă ceea ce a început în Galilea, prin expunerea Semnului, a Duhului Sfânt înapoi peste Biserică, pentru că acestea nu erau faptele apostolilor, ci erau faptele Duhului Sfânt în apostoli, și Acela era un Semn.

Când Petru și Ioan au trecut pe la poarta numită „Frumoasă”, ei au văzut că erau necărturari. Poate au făcut tot felul de greșeli gramaticale pentru că nu o înțelegeau, poate nu știau să deosebească lucrurile și nu știau matematica din Scriptură, dar toți au înțeles că fuseseră cu Isus pentru că au expus Semnul, pentru că același Duh care a fost peste El, înainte de răstignirea Sa, era peste ei după înviere. Amin!

Aceasta dovedește că Evrei 13.8 este adevărat: „Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci.” Așa știm că El trăiește. Dar cum știm că trăim noi? Pentru că El trăiește și pentru că noi suntem ca El și în El. Și El a spus: „Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi.” „Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor.”

Dacă murim față de noi înșine și devenim vii în El, noi suntem vii pentru totdeauna, iar atunci Viața Lui în noi este ceva normal, aducând la suprafață ce era El. Aceasta Îl face pe El Același ieri, azi și în veci.

Cum puteți crede Aceasta, când ei Îl neagă? Puteți vedea „lucrările moarte”? Slujiți Dumnezeului celui viu prin Legământul cel veșnic al Vieții care era în Sângele lui Isus Hristos!

Acum, în timp ce ne apropiem de sfârșit, ne vom opri și vom aplica Semnul harului și dragostei Lui, pentru că fără acest Semn, vom pieri.

Ce este un semn? Un însemn care dovedește că datoria a fost plătită, că prețul cerut a fost achitat. Prețul mântuirii noastre a fost moartea și nu a putut fi plătit decât de Hristos. Astfel, nu duhul unei denominațiuni, nu duhul unui papă, nu duhul vreunui om sau al vreunui sfânt, ci Duhul Sfânt peste Biserică este Semnul că datoria a fost plătită, că fiecare cerință a lui Dumnezeu a fost îndeplinită și că noi și El suntem una. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteți în Mine, și că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.20).

Aplicați Semnul! Aplicați Semnul învierii Lui, deoarece El a fost înviat pentru neprihănirea noastră și ne-a înviat și pe noi împreună cu El, iar acum stăm în locurile cerești, în Hristos Isus, sub părtășia Semnului.

Priviți Israelul! În timp ce pe străzile Egiptului se auzeau țipete și gemete, ei stăteau liniștiți pentru că nu aveau de ce să se teamă. Singurul lucru de care trebuiau să fie siguri era că sângele, Semnul, fusese aplicat.

Acesta este singurul lucru de care trebuie să ne îngrijim și noi chiar acum. Necazul este pe cale să înceapă. Nu mai este mult și necazul va lovi, iar voi știți aceasta. Fiți siguri că Semnul a fost aplicat, iar Semnul este Duhul Sfânt: „Căci printr-un singur Duh suntem botezați într-un singur Trup și făcuți părtași slavei Lui.” Noi am ajuns la hotarele Țării făgăduite.

Îl iubiți pe El? („Amin”). Credeți Semnul? Câți vor să spună: „Frate Branham, roagă-te pentru mine ca să vin sub acest Semn.”? („Amin”).

Să ne plecăm capetele.

Doamne Isuse, când lumea era în păcat și nimeni nu o putea ajuta, în marea Sa îndurare, Dumnezeu a arătat printr-un model, că urma să vină un Semn care putea să îndepărteze păcatele; nu doar să le acopere, ci să le îndepărteze. Apoi, la timpul potrivit a venit Isus și Și-a vărsat Sângele, propria Sa Viață făcând ispășire pentru păcatele noastre, după care a revenit în forma Duhului Sfânt, care este Semnul pe care Biserica trebuie să-L aibă până vine El. „Căci”, a spus apostolul Petru, „făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.39).

Doamne, prin harul și cu ajutorul Tău, îi cer pe toți cei ce vor asculta acest Mesaj. Îi pretind pentru Dumnezeu. Te rog pentru cei ce mă ascultă acum și pentru cei ce vor asculta benzile. Dacă undeva se va afla o Sămânță hotărâtă dinainte care va auzi Cuvântul pentru acest timp, îngăduie să vină acum, încet și umil și să se așeze jos, la cruce, ca un trofeu al harului lui Dumnezeu care l-a chemat. Ajută-i pe toți să afișeze Semnul Vieții lui Isus Hristos, dovada învierii Sale, cât timp vor rămâne pe acest pământ.

Doamne, poate nu m-am exprimat corect, iar dacă este așa, Te rog să faci ca Duhul Sfânt să ia aceste cuvinte și să le lumineze în felul cum ar fi trebuit prezentate, pentru ca oamenii să înțeleagă că nu am făcut-o din răutate, ci pentru că dragostea corectează. Te rog să îi ajuți să știe că aceasta este din cauza ceasului în care trăim și a apropiatei veniri a Domnului, fiindcă vedem marile Lumini roșii strălucind peste toată lumea și arătând că timpul este aproape.

Fie ca poporul să primească Duhul Sfânt astăzi, pentru că-i aduc înaintea Ta în Numele lui Isus Hristos. Lasă ca El să fie un Semn pentru noi cât timp vom trăi, conform făgăduinței Tale. Este ușor să-L cerem, pentru că Tu ai promis aceasta și știu că așa va fi, în Numele lui Isus. Amin.

Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, credeți din toată inima. Eu m-am rugat pentru voi cu sinceritate și cât am știut de bine.

Știți ceva? Acestea sunt zeciuielile și darurile voastre prin care trăiesc. Acesta este suportul vostru, aici la biserică, pentru că am cui să-i predic. Aceasta este dragostea voastră, „amin-urile” voastre, părtășia voastră și cuvintele voastre amabile spuse printre oameni, acolo unde mergeți, în diferite state de-a lungul națiunii; sunt cuvintele voastre care-i ajută să ia Mesajul. Aceștia sunteți voi. Noi suntem frați și surori, iar El este Împăratul nostru. Vă iubesc și doresc ca acolo unde sunt eu să fiți și voi. Eu merg de-a lungul națiunii, să vorbesc cu voi de două ori și tânjesc să mă întâlnesc cu voi aici duminică dimineața, fiindcă vă iubesc. V-am iubit întotdeauna, dar uneori trebuie să vorbesc cu adevărat aspru pentru corectare. Fac aceasta numai pentru că vă iubesc și nu vreau să pierdeți ocazia aceasta. Cu umilință și blândețe, cu tot ce este în inima voastră, acceptați-L pe El! Spuneți: „Doamne Isuse, ia din inima mea tot ce nu este ca Tine, căci vreau să arunc afară toată mândria, toată necredința și tot gunoiul acestei lumi. Îngăduie ca în locul lor să se mute în mine, dulcele Duh Sfânt al lui Dumnezeu, ca un porumbel, fiindcă vreau să trăiesc veșnic, Doamne. Îngăduie aceasta chiar acum.”

În timp ce stați cu capetele plecate, în rugăciune, vom murmura cât se poate de încet: „Eu Îl iubesc”. Țineți minte că Duhul Sfânt vine numai prin iubire, pentru că Dumnezeu este dragoste.

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

(renunțați la propria voastră viață)

Și a plătit salvarea mea.

Pe lemnul Calvarului.

Iubiți, iubiți, iubiți-L! Vedeți ce a făcut El pentru voi. (Fratele Branham începe să fredoneze: „Eu Îi iubesc”). Aceasta este prn dragoste. Dragostea aduce ascultare; dragostea aduce îngăduință; dragostea aduce căsătoria, iar noi ne îndreptăm spre aceasta acum: spre Cina de Nuntă a Mielului. Eu Îl aud pe Mântuitorul meu chemând, fiindcă El mă iubește. Simțiți cum ceva cu adevărat dulce cuprinde inimile voastre?

Acesta este Duhul Sfânt.

Pentru că El m-a iubit întâi

Și a plătit salvarea mea.

Pe lemnul Calvarului.

Acum îmi voi ridica mâinile împreună cu audiența… Dacă am păcătuit, dacă am făcut ceva rău… mă voi ruga acum pentru voi și pentru mine.

Doamne, dacă am făcut ceva rău și îmi ridic mâna spre Tine, înseamnă că îmi pare rău. Mâna mea ridicată spre Tine, Doamne, înseamnă cu nu vreau s-o fac. Doamne, eu știu că mor, știu că trebuie să părăsesc fizic această lume și vreau să Te întâlnesc pe Tine. Mâna mea ridicată înseamnă: „Ia-o, Doamne. Umple-mă cu Duhul. Dă-mi Semnul dragostei Tale, pe Duhul Sfânt care mă face să trăiesc smerit și blând Viața care era în Hristos. Fă ca inima mea să ardă pentru alții și să nu am odihnă nici ziua și nici noaptea, până când îi pot aduce pe cât de mulți pot. Voi fi ca mesagerii din Ierihon; voi merge la fiecare persoană la care pot ca să încerc să-i aduc sub Legământul Sângelui, sub Sângele Mielului, ca să poată primi Semnul.”

Vedeți, Sângele curăță, iar Duhul este Semnul că Sângele a fost aplicat. Vedeți? Duhul este Semnul că Sângele a fost aplicat. Până când nu este aplicat Sângele, nu poate veni Duhul, dar când este aplicat Sângele, Duhul este Semnul care arată că credința voastră în curățirea Sângelui a fost acceptată și prețul plătit, iar cazul este închis. Tu ești creștin; ești credincios; Hristos este în tine și tu ești în Hristos.

…m-a iubit întâi

Și a plătit salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

Stați cu inimile plecate înaintea lui Dumnezeu, în timp ce fratele Neville va face încheierea. Stați cu acest Mesaj și nu vă depărtați de El.

Țineți minte! Să nu vă abateți niciodată de la acest Mesaj! Sângele va fi un SEMN că Viața a fost dată: „Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă tine.” Duhul Sfânt este Semnul că Sângele a a fost aplicat pe inima ta, este Semnul cî Sângele a fost aplicat.Dacă acest Sânge nu a fost aplicat, Semnul nu va veni niciodată. Înțelegeți? Spuneți: „Amin”. (Adunarea spune: „Amin”). Sângele trebuie aplicat, și atunci vine Semnul. Acesta este Semnul că Sângele răscumpărării a fost aplicat și prețul vostru este plătit. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Frate Neville.

– Amin –

Lasă un răspuns