SÂNGELE ÎNCĂ VORBEȘTE

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Să ne plecăm capetele. O, Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a cânta aceste cuvinte, Doamne, pentru că Tu ne-ai dat viață și ne-ai deschis ochii ca să vedem. Cât de recunoscători Îți suntem, și cât de mult Te iubim, Doamne! Îți mulțumim că ne-ai atras la Tine și ne-ai concentrat atenția asupra Ta ca să ne închinăm în Duh și în Adevăr.

Dumnezeule, în timp ce ne întoarcem la Cuvântul Tău, Te rog să vii și să ne frângi Pâinea cu propriile tale mâini și să-Ți hrănești oile, căci venim la masa Ta știind că aceasta este calea pe care ai ales-o în această zi. Doamne, avem încredere în Tine și Te rugăm să ne vorbești. Dă-ne o inimă ca să ne predăm Ție, Doamne, și fie ca Cuvântul Tău să trăiască în noi mai mult zi de zi, pentru că ne predăm Ție. Te rugăm să iei întâietate acum, când ne predăm Ție, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. În timp ce stăm în picioare, să deschidem Bibliile la Evrei 12, pentru că vreau să continui subiectul pe care l-am început duminică.

Evrei 12.22-26:

„Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,

de Biserica celor întâi născuți care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvârșiți,

de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii,  care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.

Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri,

al cărui glas a clătinat atunci pământul, și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă odată nu numai pământul, ci și cerul.”

Vreau să mă concentrez pe versetul 24: „de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii,  care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.” Acesta este textul pe care îl folosește fratele Branham când vorbește despre „Sângele care vorbește.” El a spus: „Poate sângele să vorbească? Sângele vorbește!” El a luat aceasta de aici, din Evrei 12.24. Am ajuns în această poziție. Noi nu venim la Muntele Sinai, nu am venit la porunci și rânduieli, ci am ajuns într-un loc nou: „…am venit la Muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la zecile de mii, la adunarea în sărbătoare a îngerilor, la Biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvârșiți.”

Aceasta este o venire într-un loc spiritual, nu fizic, nu natural, ci spiritual. „…de Isus Mijlocitorul noului legământ și de sângele stropirii...”

Nu se vorbește despre… „Sângele stropirii” este o referire înapoi la Vechiul Testament. Stropirea sângelui, stropirea timpurie a sângelui din Vechiul Testament a fost o stropire pentru curățire, purificare, așa că altarul, lucrurile de pe altar și toate acele lucruri trebuiau stropite cu sânge. Sângele amestecat cu apă sau uneori doar sânge, stropirea cu sânge a fost pentru purificare, așa că, atunci când se referă la noi, am ajuns la Sânge, la „sângele stropirii,” pentru că acesta este Sângele purificării noastre, acesta ne aduce purificarea și curățirea „… sângele stropirii care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.”

Să ne întoarcem la Geneza 4 și să punem temelia. Geneza 4.6-8:

„Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat, și pentru ce ți s-a posomorât fața?

Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău păcatul pândește la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.

Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, și l-a omorât.”

Mă întreb, despre ce au vorbit ei la câmp? Ei au vorbit despre motivul pentru care o jertfă a fost primită iar cealaltă nu a fost primită. Și acesta a fost de atunci modelul între vița falsă și vița adevărată. Când vița adevărată  declară Adevărul, în loc să se predea Adevărului și să se pocăiască, vița falsă încearcă să distrugă fie Adevărul, fie vasul care poartă Adevărul. Astfel, pentru că nu poate distruge Adevărul, vița falsă încearcă să distrugă vasul. Aceasta înseamnă să mărturisești Adevărul.

Astfel, El a stabilit un tipar; de aceea Geneza este cartea Seminței, capitolul Seminței care trece prin întreaga Biblie. Ea stabilește tiparele, și tiparele nu se schimbă.

Să citim mai departe versetul 9 și 10:

„Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „nu știu, sunt eu păzitorul fratelui meu?”

Și Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.”

La aceasta s-a referit Pavel când a spus că, „Sângele stropirii vorbește mai bine decât sângele lui Abel.” Iar fratele Branham a vorbit despre acest termen, „Sângele vorbește.” Așadar, „Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.” Ultima dată, noi am aflat că sângele lui Abel striga împotriva lui Cain, striga împotriva celui vinovat, împotriva ucigașului; striga împotriva celor vinovați, împotriva celor nelegiuiți. „Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine.” Striga împotriva lui Cain.

În mesajul Semnul, fratele Branham spune: „…vreau să mă uit la „sângele vorbește,” iar ca titlu pentru predica din dimineața aceasta, vreau să iau, Sângele încă vorbește. Fratele Branham a vorbit de mai multe ori mesajul „Semnul,” iar de data aceasta a spus:

„…Sângele vorbește! Voi ziceți: „Sângele vorbește?” Da, sângele vorbește. În Geneza 4.10, aflăm că Dumnezeu i-a spus lui Cain că glasul sângelui lui Abel, a strigat din pământ împotriva lui, iar în Evrei 12.24, aflăm că: „Sângele legământului lui Hristos vorbește lucruri mai bune decât sângele lui Abel.” Sângele vorbește. Cum poate să vorbească partea chimică? Viața care este în sânge, aceea vorbește.”

Acesta este primul principiu al lecției din dimineața aceasta. Vreau să prindeți aceasta și să vă țineți de ea. Cum vorbește sângele? Viața care este în sânge, este cea care vorbește. Deci sângele stropirii, care este Sângele lui Isus Hristos și care a fost vărsat pentru noi, Sângele stropirii vorbește  lucruri mai bune. Cum vorbește partea chimică? Nu este partea chimică, ci este Viața care era în Sânge. Este Viața din Sânge care vorbește, sufletul care a fost în Abel iar Viața care a fost în Hristos vorbește acum mai bine decât orice altceva.

Tot în mesajul Semnul, în celălalt mesaj Semnul, profetul a spus:

„În Evrei 12.24 din Noul Testament, scrie că, „Sângele lui Isus vorbește mai bine.” Sângele vorbește. Înseamnă că sângele are un glas, și Glasul Sângelui este Cuvântul.”

Care este al doilea principiu pe care vrem să-l luăm sus? Primul principiu a fost că nu partea chimică vorbește, ci viața care este în sânge vorbește. Așadar, sângele vorbește pentru că viața care este în sânge, vorbește; și al doilea principiu este că Glasul sângelui este Cuvântul.

„Acesta este cel care o face, indiferent dacă este corect sau greșit, Cuvântul este identificat prin Glasul Sângelui…” Acum ascultați ce spune în fraza următoare:

„…Glasul Sângelui este Duhul Sfânt.” Eu am crezut că Glasul Sângelui este Cuvântul, și acum el ne spune că, „Glasul Sângelui este Duhul Sfânt.”, ceea ce ne arată că Cuvântul nu este diferit de  Duhul Sfânt. Glasul Sângelui este Cuvântul; Glasul Sângelui este Duhul Sfânt; așa că stați și voi pe aceasta. Deci, nu partea chimică vorbește, ci Viața care a fost în sânge vorbește; și Glasul Sângelui este Cuvântul; și Glasul Sângelui este Duhul Sfânt.

Să citim mai departe:

„…Glasul Sângelui este Duhul Sfânt care dă Viață,  este Viață, dă Viață Cuvântului și Îl face viu. Sigur că Sângele vorbește, vorbește mai bine. În Vechiul Testament a vorbit despre vinovăție, în Noul Testament, Sângele vorbește despre răscumpărare. În Vechiul Testament a vorbit despre durere și moarte; în Noul Testament vorbește despre Înviere și Viață. Vorbește despre vindecare, despre bucurie, despre putere, despre Viață și cer. Același Sânge care a fost vărsat pe pământ, care a strigat pentru fratele Său mort, a strigat și pentru fratele lui care L-a omorât. Sângele lui Isus Hristos acoperă toate păcatele noastre și vorbește: pace și înviere, putere și viață, vindecare și ne dă toate binecuvântările pentru care a fost vărsat, deoarece vorbește pentru noi. Cu siguranță, sângele vorbește.” (Semnul 63.11.28).

Cred că noi credem cu toții că Sângele vorbește, dar nu partea chimică a sângelui, ci Viața Sângelui, Viața care a fost în Sânge vorbește. Cine este Glasul Sângelui?  Glasul Sângelui este Glasul Vieții, este Cuvântul, este Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt aduce Viață Cuvântului.

Tot în mesajul Semnul, profetul spune:

„Noi aflăm că Sângele vorbește, vorbește în numele tău. Viața care este în tine, vorbește din Sângele vărsat.”

Așadar, Viața, Glasul Sângelui, Viața sângelui vorbește din tine. „Viața care este în tine vorbește din Sângele vărsat. O, frate, aș vrea ca toată lumea să poată vedea. Dacă poți vedea, ce este aceasta? Este Viața care este în tine. Vedeți? Sângele te identifică cu El, este Semnul. Ce este? Este Sângele vărsat pentru tine, tu L-ai acceptat și Viața a intrat în tine, ai Semnul care este Duhul Sfânt.”

Așadar, ai Semnul care este aceeași Viață care a fost în Sânge. În ziua în care Sângele a fost vărsat pe pământ, Viața a fost eliberată și acum a venit în noi, și acea Viață vorbește; vorbește acum, vorbește astăzi și vorbește în numele nostru. Acesta este motivul pentru care fratele Branham a spus că atunci când începi să te rogi, să prezinți Semnul împreună cu rugăciunea ta; adică, atunci când te rogi, trebuie s-o faci cu credință. Noi nu ne rugăm sperând că ceva va funcționa, ci trebuie să ne rugăm rugăciunile la care Dumnezeu răspunde, rugăciuni făcute cu credință. Cum pot avea credință? Aplicând Semnul, care este dovada că s-a plătit prețul pentru mine, că am fost răscumpărat. În acest Semn este Glasul care vorbește în numele meu. Și când prezint Semnul, noua mea naștere, botezul Duhului Sfânt, Viața lui Hristos în mine, când pot prezenta aceasta cu rugăciunea mea, atunci am credință că îmi va răspunde la rugăciune pentru că Sângele a împlinit toate cerințele pentru mine și nu există nimic care să țină promisiunile departe de mine. Aceasta este ceea ce a spus fratele Branham: „Prezintă Semnul cu rugăciunea ta, pentru că Semnul este Glasul care vorbește pentru tine, vorbește în numele tău. Tu nu poți spune: „Dumnezeule, pentru că am fost un băiat bun, vrei să faci aceasta pentru mine? Doamne, eu am mers la biserică în fiecare duminică.”

Noi nu am putut face nimic, dar a făcut-o Sângele pentru noi, iar acum, Glasul Sângelui care este Duhul Sfânt, este în noi și vorbește în numele meu, pentru că eu nu am nimic altceva de prezentat; noi nu avem nimic de oferit, nu există nici un alt merit pe care să-l putem arăta ca să obținem un răspuns la rugăciune sau pentru a ne zidi credința. Toată neprihănirea noastră este ca niște haine murdare, așa că, ia Glasul Sângelui care vorbește pentru tine, și spune: „Doamne, Viața pe care mi-ai dat-o, este Viața Ta și Ți-o prezint împreună cu cererea mea, pentru că este singurul merit pe care îl am; este singurul lucru pe care-l am ca să Ți-l prezint.”

Viața a intrat în tine.

Tot în mesajul Semnul, fratele Branham spune:

„Ascultarea deplină față de Cuvântul lui Dumnezeu, aduce Cuvântul veșnic în tine.”

Îmi place felul în care vorbește fratele Branham. El amestecă termenii și schimbă termenii dar noi nu-L vom compartimenta niciodată pe Dumnezeu; nu vom face niciodată din Cuvânt altceva decât Dumnezeu, și nu-L vom face pe Hristos ceva diferit de Dumnezeu; nu-L vom face pe Hristos altceva decât Cuvântul, și nu vom face Semințele genă ceva diferit de Dumnezeu; nu vom face Duhul Sfânt ceva diferit de Isus Hristos.

Așadar, el a amestecat uneori acești termeni în aceeași propoziție, astfel încât să nu compartimentăm și să spunem: „Acesta este Duhul Sfânt aici, iar aici este Cuvântul. Acesta este Dumnezeu, acum este Duhul Sfânt și acum este Isus Hristos.” El va schimba acești termeni.

Să citim mai departe:

„Ascultarea deplină față de Cuvântul lui Dumnezeu, aduce Cuvântul veșnic în tine…” Ce aduce în mine pe Dumnezeu sau Cuvântul veșnic? „Ascultarea deplină față de Cuvântul lui Dumnezeu, aduce Cuvântul veșnic în tine, și acesta este semnul.”

Deci, care este Semnul? Semnul este Duhul Sfânt, dar aici, el spune că este Dumnezeu, Cuvântul veșnic; Semnul este Duhul Sfânt, Cuvântul, Dumnezeu, Cuvântul veșnic. „Când Cuvântul este în tine, este Hristos în tine.” Așadar, ce este în tine?Dumnezeu, Cuvântul veșnic, Semnul sau Hristos? Este loc pentru toți. Laudă lui Dumnezeu!

Știți, a fost nevoie de zeci de ani pentru a ne spăla gândirea denominațională.

Să ne întoarcem la Coloseni. O fac în contextul temei pe care o studiem, nu o fac numai pentru a repeta iar și iar același lucru, ci pentru că aduce mereu mai multă lumină.

Coloseni 1.25-27:

„Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu.

Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii, și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui,

cărora Dumnezeu a voit să facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Deci, cine este Acesta care vine la tine? Este Dumnezeu, este Cuvântul veșnic, este Semnul, este Duhul Sfânt, și este Hristos, este nădejdea slavei.

 În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:

„Ascultați! Acum ascultați cu atenție. Aș vrea să nu omiteți, ci să rețineți aceasta: nici o altă biserică, nici un alt semn, nici o altă părtășie; nici un alt guvern, nici o altă mărturie, nici un alt crez, nici o denominațiune, nu este acceptată în afară de Acesta. Dumnezeu nu acceptă nimic altceva decât pe Hristos în voi, nădejdea slavei.”

Despre ce este vorba? Despre Sângele care vorbește în numele tău. Acesta este singurul lucru acceptat: „Dumnezeu nu acceptă nimic altceva decât pe Hristos în voi, nădejdea slavei.” Este singurul lucru pe care Îl recunoaște Dumnezeu. Nici părtășie, nici biserică, nici crez, nici denominațiune, nimic; orice altceva este mort.

Țineți minte că duminica trecută am vorbit despre Sânge și Viața din Sânge, și am spus că lucrul despre care vorbim cu adevărat, este Viața. Așadar, dacă vorbim despre Cuvânt, vorbim despre Viață, vorbim despre Duhul Sfânt, vorbim despre Dumnezeu. Dumnezeu este Viață. Când vorbim despre Hristos, vorbim despre Viață, Hristos este Viață, și există o singură sursă de Viață; într-adevăr există o singură Viață. Orice altceva este mort. Chiar și această viață pe care o trăim este o reflectare a Vieții. Această viață muritoare nu este Viața, ci este doar o reflectare a Vieții. Viața este ZOE, Aceasta este Vața. Totul este mort în comparație cu această Viață. De aceea am fost morți în păcat și în greșeli; inspiram și expiram, dar eram morți. De aceea am venit la Viață, pentru că eram morți; și deși eram morți, eram în viață, dar această viață este doar o reflectare a Vieții, ZOE; așa că, atunci când vorbim despre Viață, Aceasta este Viața.

Când Lazăr a murit, Isus a spus că doarme pentru că sfinții nu pot muri. Dar ei au înțeles greșit ce spunea El pentru că s-au obișnuit cu lumea firească, cu lumea muritoare în care trăim. Astfel, când Isus a spus că Lazăr doarme, ei au răspuns: „Înseamnă că se face bine.” Fratele Branham a spus că El a trebuit să vorbească pe limba lor, așa că le-a spus: „Lazăr a murit.” El știa foarte bine că Lazăr nu era mort, dar în înțelegerea lor despre viață și moarte, Lazăr a fost mort; dar în înțelegerea Lui despre viață și moarte, Lazăr nu putea muri niciodată, pentru că Lazăr aparținea Vieții de la început și nu putea muri niciodată. Lazăr a fost în tărâmurile veșnice înainte să fi făcut ceva și înainte să fi spus ceva; el a fost Acolo, așa că, Lazăr nu putea muri niciodată. Nu există moarte pentru o parte din Dumnezeu. Așadar, noi vorbim despre Viață.

În mesajul Semnul, fratele Branham spune:

„Dar adevăratul Semn al Sângelui vorbește, vorbește despre Prezența vie a lui Isus Hristos Cel înviat, Același ieri, azi și pentru totdeauna, care trăiește chiar acum printre noi. Amin. „Vorbește mai bine,” nu din forme moarte și crezuri, ci este un Semn viu al lui Hristos Cel înviat, care trăiește în noi.”

Deci, de unde vorbește pentru mine acel Sânge? El vorbește din interior, pentru că este Viața care este în interior.

Să mergem la Galateni 2.20:

„Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc…dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.”

Acum, Pavel spune că nu mai este viața mea, ci viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu. Aceasta nu este credința în Fiul lui Dumnezeu, ci este credința Fiului lui Dumnezeu, care este credința lui Dumnezeu, care face parte din Sămânța-Genă a lui Dumnezeu, adormită în tine așteptând să fie înviată.

Să ne întoarcem la 2 Corinteni 4.3-7:

„Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,

a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus.

Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.

Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.”

Această comoară este pusă în vase de pământ (în noi), deci, comoara este înăuntru. „Căci Dumnezeu care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric,” ne-a luminat inimile.” Când El a spus: „Să lumineze lumina din întuneric,” te duce înapoi în Geneza, când întunericul acoperea fața adâncului, și Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Când Dumnezeu a zis: „Să fie lumină,” Cuvântul vorbit a fost Cel care a făcut Lumina. Și Pavel ne spune aici: „Căci Dumnezeu care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric,” ne-a luminat inimile, ca să facem să strălucească lumina cunoașterii lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.”, iar noi avem această comoară în vase de pământ.

Vreau să vorbesc despre Lumină în legătură cu viața de aici, doar câteva minute, dacă aveți răbdare cu mine. În timp ce acest lucru se va desfășura, veți înțelege.

Să ne întoarcem la Ioan 1.1-4:

„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.

El era la început cu Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost făcute prin El, și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

În El era Viața, și Viața era Lumina oamenilor.”

Aceasta este Viața despre care vorbim:

„În El era Viața, și Viața era Lumina oamenilor.

Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o.” Amin.

Deci, Lumina strălucea în întuneric. Isus era Viața și Viața era Lumina oamenilor; și când El era Cuvântul, S-a făcut trup. Unul dintre noi era Lumina Vieții, dar ei au rămas în starea lor, în întuneric. Dar când noi eram în întuneric, Dumnezeu a poruncit ca Lumina să lumineze din întuneric, și Lumina a luminat din inimile noastre, pentru că ne-a dat Lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos, și acum, avem această comoară  în niște vase de pământ, așa că am prins Viață prin Lumină.

Așadar, aceasta este tema despre care vreau să vorbesc pentru câteva minute. Să mergem la Ioan 8.12:

„Isus le-a vorbit din nou, și a zis: „Eu Sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieții.”

Așadar, aici El spune: „Eu Sunt Lumina lumii,” și El nu vorbea despre lumina fizică, ci vorbea despre Viață, și acea Viață este Lumina oamenilor. El a zis: „Eu Sunt Lumina lumii, cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina Vieții.” Deci, aceasta este Lumina Vieții. Ioan 1 spune că El era Viața și Viața era Lumina, iar aici, El spune: „Eu Sunt Lumina, iar dacă Mă urmați, nu veți umbla în întuneric, ci veți avea Lumina Vieții.” Așadar, Lumina și Viața merg împreună.

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, profetul spune:

„Prima lumină care s-a dat vreodată pe pământ, a fost Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu. El a zis: „Să fie lumină!”, și a fost lumină. Aceasta a transformat întunericul în lumină ca să rodească o creație de bucurie și viață pe pământ.”

În mesajul Aici este un Om care poate aprinde Lumina, fratele Branham spune:

„Dumnezeu separă întunericul de lumină sau lumina de întuneric.”

Când te uiți la Evanghelie, există teme care parcurg toată Evanghelia, întreaga Scriptură, prin care trece Viața și moartea; în întreaga Scriptură avem Lumină și întuneric; bine și rău; există două vițe; există umilință și aroganță, există un contrast. Toate acestea pictează imagini pentru noi, dar tema principală din Scriptură, este Viața și moartea. Principalul lucru din Scriptură este Viața și moartea; toată această Carte este despre Viață și moarte; toată Cartea este despre Lumină și întuneric, despre Viață și moarte. Așadar, tot ceea ce vorbim, tot ce predicăm, tot ce facem, este despre Lumină și întuneric, despre Viață și moarte.

Deci, în acest pasaj, profetul spune:

„…El separă moartea de Viață și o face prin Cuvântul Său. Deci, Dumnezeu vrea să despartă Viața de moarte pentru că s-au încurcat în grădină; Sămânța Vieții a fost hibridată aducând moartea, dar El vrea să despartă Viața de moarte și o face prin Cuvântul Său. Cuvântul Său face aceasta întotdeauna, Lumina era…Sămânța era deja pe pământ. Eu cred că Dumnezeu a plantat sămânța și de îndată ce soarele a putut ajunge la acea sămânță, aceasta a început să crească. Acesta este motivul pentru care a durat zile ca să producă aceste lucruri, pentru că sămânța era deja în pământ. Lumina era tot ce avea nevoie. Aceasta este calea pe care o are Dumnezeu astăzi.

Sămânța Lui, Cuvântul Lui, este deja aici, și singurul lucru de care este nevoie, este ca Lumina să cadă peste acea Sămânță. Acea Lumină este El, pentru că El este Cuvântul. Cuvântul și Lumina este același lucru.”

Corect? Cuvântul și Lumina este același lucru. Viața este Lumina și este Lumina Vieții. Deci, Cuvântul și Lumina este același lucru; Viața și Cuvântul este același lucru. Totul provine din aceeași Sursă.

„Cuvântul și Lumina este același lucru. Viața dinăuntru, este Lumina Cuvântului. Vedeți? Este Viața. Germenele de viață zace în bob…și bobul de grâu…Viața este cea care izbucnește și produce viață în acel bob.

Tot așa, Hristos în Cuvânt, face ca Cuvântul să facă ce trebuie să facă. Este la fel ca viața din bobul de grâu sau orice ar fi; aceasta face ca bobul de grâu să facă ce trebuie să facă, pentru că aceasta este viața care este în el.”

Apoi, în mesajul Shalom, a spus:

„Soarele este Cuvântul lui Dumnezeu. La început, Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!”, și când Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, când s-a manifestat Cuvântul lui Dumnezeu, acolo a fost lumină.”

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și când Cuvântul a fost manifestat, a fost lumină.

 „…mai întâi, Dumnezeu L-a vorbit. Cum ar fi fost dacă nu se manifesta? Atunci, nu era încă lumină, dar când El a vorbit, S-a manifestat, a fost dovedit; Cuvântul Lui a fost dovedit când lumina a venit la existență, a apărut. Aceasta este singura cale pe care se poate face acum, este când Cuvântul este dovedit, când Cuvântul scris al lui Dumnezeu, este dovedit și atunci arată lumina. Aceea este o porție, este o porție aprinsă și arătată în fiecare epocă. Noi o găsim în epocile bisericii; o găsim în epocile bisericii din Vechiul Testament.

De fiecare dată când a venit un timp pentru o anumită  manifestare a călătoriei, a fost un profet care a venit pe pământ, Cuvântul a venit la profet, și el a făcut acel Cuvânt viu. Când Cuvântul acela a fost identificat, L-a identificat pe Dumnezeu, și astfel a fost o epocă în care era Lumină. În acest fel vine Lumina astăzi.”

În mesajul Aprinde Lumina, din anul 1964, fratele Branham spune:

„Nici o viață nu poate veni în afara Luminii.”

Cuvântul este Lumină. „Nici o viață nu poate veni în afara Luminii. Lumina produce, Lumina produce Viață. Nu poate exista Viață în afara Luminii, naturală sau spirituală, acolo trebuie să fie Lumină. Lumina poate veni numai prin Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este Lumină când El Se manifestă.”

Așadar, nici o viață nu poate veni în afara Luminii, iar Lumina este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Fără manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu, nu poate exista Lumină, și dacă nu există Lumină, nu poate exista Viață.

Aceste sunt principii de bază și ele se găsesc până în Geneza la începutul creației, deoarece atunci când Dumnezeu avea să aducă Viață, primul lucru pe care a trebuit să-l aducă, a fost Lumina. Primul lucru pe care l-a făcut Dumnezeu când a vorbit, a fost Lumina, pentru că nu putea veni la suprafață nimic pe acest pământ, fără Lumină. Apoi, El a trebuit să schimbe condițiile pământului, astfel încât, Lumina să poată ajunge la sămânță. Deci, mai întâi a trebuit să fie Lumină, apoi a trebuit să miște lucrurile într-o anumită ordine pentru ca Lumina să ajungă la sămânță.; și când a adus Lumina la sămânță, sămânța a prins viață.

Haideți să privim la aceasta. Ioan spune în Ioan 1.1 că, la început era Cuvântul. Corect? Deci, la început era Cuvântul și în El era Viața. Deci, unde este Viața? Viața este în Cuvânt. Corect? Viața corectă este în Cuvânt.

Haideți să spunem că aici avem un alt Cuvânt și Îl vom numi, „Semințe.”

Fratele Branham spune că, fiecare sămânță, înainte de a veni la existență, mai întâi a fost vorbit Cuvântul lui Dumnezeu și a chemat fiecare sămânță la existență; așa că, el a spus că în creația originală, semințele erau acolo, sub ape.

În mesajul Pecetea a patra, el a spus:

„…de la o civilizație anterioară sau ceva de felul acesta.”

El a spus că acele semințe erau acolo, dar ele au apărut ca și Cuvânt. Cuvântul a creat semințele, și pe măsură ce semințele s-au repopulat, a fost o continuare a Cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, inițial, sămânța a fost Cuvântul. Dumnezeu a rostit Cuvântul, și Cuvântul rostit a creat sămânța, așa că, dacă vorbim despre sămânța de palmier, mai întâi, Dumnezeu a trebuit să spună: „O sămânță de palmier,” și acel Cuvânt vorbit a intrat în manifestare și a creat sămânța, sămânța a intrat în pământ și a ieșit copacul. În acel Cuvânt era Viață.

Deci, Cuvântul de aici, are Viață în el. Corect?

Dar la începutul creației, Cuvântul care zăcea acolo, acele semințe, erau acoperite de întuneric și Lumina nu putea ajunge la ele. Așadar, ele zăceau acolo într-o stare a morții, zăceau sub ape, „de la ceva anterior,” erau sub judecată și zăceau acolo. Dar întotdeauna în ele exista Viață pentru că exista Viață în Cuvânt. Deci, în început a fost Cuvântul și în El era Viața, și pentru ca acest Cuvânt să se manifeste aici, El trebuia să manifeste mai întâi acel Cuvânt care este Lumina. Când Dumnezeu a rostit Cuvântul Lumină, în acel Cuvânt a existat Viață; și când Lumina a început să strălucească, Cuvântul S-a manifestat. Deci, Lumina a fost manifestarea Cuvântului vorbit.

Cuvântul vorbit a spus: „Să fie Lumină!”, iar Scriptura spune: „Și a fost Lumină!” Deci, când trece de la Cuvântul vorbit la Cuvântul manifestat, Cuvântul manifestat este Lumina iar acea Lumină va aduce la viață restul Cuvântului.

Așadar, este un Cuvânt manifestat dar când Cuvântul este manifestat, îl desenez așa, Viața se mută în aceasta. Înțelegeți?

Astfel, Viața este în Cuvânt. Când Cuvântul vine în manifestare, Viața acelui Cuvânt vine în manifestare, iar manifestarea are de asemenea Viață. Atunci când manifestarea Luminii vine până aici și lovește acest Cuvânt, când trece prin întuneric și ajunge la Cuvânt (semințe), trezește Viața care este în interior și vine sus copacul, vine Viața.

Ce a fost? A fost tot timpul Viața. Acesta este motivul pentru care fratele Branham a spus: „Cuvântul vine la Cuvânt; Viața prinde Viață.” Este adevărat? Așadar, el a spus: „Cuvântul vine la Cuvânt, Viața la Viață, Viața prinde Viață. Cuvântul vine la Cuvânt.” Și fratele Branham ia această poveste despre recrearea pământului înapoi în Geneza, și spune: „Acestea sunt viețile noastre!”

Noi venim în această viață sub o stare de judecată, și pământul nostru este învăluit în întuneric. Întunericul. De ce? Noi avem ochi și putem vedea lumina, putem spune că este o zi însorită, strălucitoare, dar suntem sub întunericul înțelegerii Cuvântului lui Dumnezeu, și suntem învăluiți într-un întuneric complet. Dar Dumnezeu știe cum să aducă acea sămânță la viață pentru că El are un Cuvânt care are Viața în El, și când acel Cuvânt vine în manifestare, Viața vine cu El în manifestare. Și când acea Lumină lovește Sămânța care este în interiorul nostru, Viața prinde Viață, însuflețește Viața.

Așadar, totul este despre Viață. Acum, ce Viață vine la care Viață? Este Viața lui Dumnezeu care vine la Viața lui Dumnezeu; Cuvânt la Cuvânt; Viață la Viață. Este adevărat? Deci, când acest Cuvânt manifestat apare, El însuflețește Viața care este în Sămânța Cuvântului pentru că face parte din Cuvânt.

Dacă ești unul din atributele lui Dumnezeu, atributele Lui sunt cuvinte; au fost gânduri, și acum sunt cuvinte manifestate. Cuvântul manifestat este tot atributul lui Dumnezeu care este Cuvântul. Așadar, acum putem vedea această progresie a Cuvântului care vine în manifestare; Cuvântul vine în manifestare pentru că Lumina lovește Sămânța aflată în întuneric și o aduce la Lumină. Dar laudă lui Dumnezeu, pentru că nu este sfârșitul drumului, deoarece Viața zăcea adormită sub acest Cuvânt.

Dar această sămânță, să spunem: de palmier, Dumnezeu a spus inițial, „palmier,” se afla sub judecată, dar exista o sămânță de palmier pusă acolo; și pentru că este un Cuvânt vorbit, sămânța de palmier avea Viață în interiorul ei dar era învăluită în întuneric.

Dumnezeu a spus: „Să fie Lumină!” Acesta este Cuvântul, și atunci a fost Lumină. Lumina era Cuvântul manifestat al lui Dumnezeu și a adus cu Ea, Viața. Când întunericul s-a mișcat, Lumina a lovit acea sămânță de palmier și Viața din interiorul ei a țâșnit la viață. Astfel, acea sămânță, acel germen, acel Cuvânt izvorăște la viață, și pe măsură ce vine la viață, devine manifestarea Cuvântului, și acum este Lumină. Viața vine împreună cu Lumina. Laudă lui Dumnezeu! Naturalul tipizează spiritualul.

Să mergem înapoi la mesajul Aici este un Om care poate aprinde Lumina.

„Deci, Viața este numai prin Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Viața vine numai prin Cuvântul lui Dumnezeu manifestat.”

Deci, cum vine Viața? Prin Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. „Cât timp este doar în Carte, Cuvântul poate fi pus la îndoială, dar când se manifestă, voi vedeți produsul Cuvântului vorbit manifestat. Aceea este Lumina peste Cuvânt. Înțelegeți? Aceasta este ceea ce aduce…Cuvântul a spus așa, iar când se împlinește, aceasta este Viața în Lumină.”

Cuvântul manifestat este Viață în Lumină pentru că Lumina este Cuvântul manifestat. „Lumina aduce Viață.” Lumina aduce Viață, ați înțeles? De aceea, dacă ne întoarcem înapoi și nu avem Cuvântul manifestat pentru ziua noastră, nu este Lumina care trebuie să însuflețească Sămânța pentru această zi. În felul acesta  nimic nu prinde viață decât Cuvântul care este rânduit pentru acest timp. Și în timp ce acel Cuvânt vine în manifestare, are în El Lumina Vieții și poate aduce Viață Seminței care trebuie să vină în manifestare în această zi. Dar nu există nici o manifestare a acelei Semințe fără Lumina Vieții, iar Lumina Vieții este Cuvântul. Lumina Vieții este Cuvântul care a fost vorbit și vine în manifestare. El vine la această Sămânță în manifestare și aceasta devine manifestare, devine Lumină. De aceea a spus Isus în Ioan 8: „Eu Sunt Lumina lumii! Cine vine la Mine, are Lumina Vieții.”

Să mergem la Matei 5.13-16:

„Voi sunteți sarea pământului. Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, și călcată în picioare de oameni.

Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.

Și oamenii nu aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.

Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”

Voi reveni la acest verset peste puțin timp. Aici, Isus le spune ucenicilor Săi: „Voi sunteți lumina lumii,” dar tot Isus a spus că El este Lumina lumii. El a fost Cuvântul manifestat în zilele Sale iar ei au fost Sămânța rânduită să iasă la Viață în ziua aceea. Cuvântul manifestat a devenit Lumină în ziua Cincizecimii, iar acea Lumină a venit în ei și i-a trezit la Viață. Și când ei au venit la Viață, când s-a născut biserica Noului Testament, când s-a împlinit profeția lui Ioel, și când lucrurile pe care le profețise Isus au prins Viață, dintr-o dată Viața a devenit manifestare, a devenit Lumină. De aceea Isus spune: „Acum, voi sunteți Lumina, pentru că voi sunteți Cuvântul manifestat pentru această zi. Acum, voi deveniți Lumină.”

Să mergem la Galateni 1. Vreau să mă uit repede la viața lui Pavel și s-o luăm ca exemplu. Galateni 1.13-16:

„Ați auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată în religiunea iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, și făceam prăpăd în ea:

și cum eram mai înaintat în religiunea iudeilor decât mulți din neamul meu, de o vârstă cu mine. Eram însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești.

Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale,

 să descopere în mine pe Fiul Său…”

Nu mie, ci „…în mine…” Pavel a primit o descoperire a lui Isus Hristos. Este adevărat? I-a fost descoperit Isus Hristos lui Pavel? Da, dar Planul lui Dumnezeu nu a fost să se oprească doar la descoperirea Fiului în Pavel, ci acum, Pavel a răsărit la Viață și el este o Sămânță sigură pentru ziua aceea.

Când Pavel a întâlnit Stâlpul de Foc pe drumul Damascului, el a văzut Cuvântul ca Lumină, și când Lumina a venit la Sămânță, Sămânța a înviat. Lumina a înviat Sămânța, și acum, când Sămânța a fost însuflețită, Fiul nu îi va fi descoperit lui Pavel, ci Fiul va fi descoperit în Pavel și Pavel Îl va manifesta pe Fiul, Viața Fiului. Lăsați-mă să citesc aceasta din nou: „Dar când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale,

 să descopere în mine pe Fiul Său ca să-L vestesc între neamuri, îndată, nu am întrebat pe nici un om.” Adică nu a întrebat carnea și sângele. Este uimitor că acum, Pavel și-a dat seama că a primit o descoperire a lui Isus Hristos. Isus Hristos, Fiul, i S-a descoperit lui Pavel. Scopul Fiului care i s-a descoperit, era ca Fiul să poată fi descoperit în el, astfel, dacă de atunci înainte voiai să-L vezi pe Fiul, trebuia să-L vezi așa cum strălucea acum, pentru că El strălucea în Cuvântul manifestat pentru ziua aceea, care era apostolul Pavel.

Să mergem la Fapte 13. Acum, noi nu vom aplica aceasta doar pentru Pavel. În ordine? Nu vom spune: „Aceasta a fost minunat. Laudă lui Dumnezeu! Fiul a fost descoperit în Pavel.”, pentru că El nu avea să Se oprească acolo, ci după ce Fiul a fost descoperit în Pavel, Pavel a devenit o Lumină care trebuia să lumineze, să strălucească  pentru Neamuri deoarece exista o Sămânță în formă de Neamuri. Când acea Lumină a strălucit peste Neamuri, în interiorul acelei Semințe a existat Viață care a fost adusă la Viață. Acum, s-a născut Biserica Neamurilor, începutul Miresei, când Lumina a început să strălucească și Fiul a fost descoperit în ei.

Să privim la Fapte 13.46-47:

„Dar Pavel și Barnaba le-a zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă, dar fiindcă voi nu-L primiți, și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.

Căci așa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”

Băiete, nu-i păcat că atunci când a murit Pavel, Lumina s-a stins? Nu, pentru că Lumina este Cuvântul manifestat. Când Pavel a fost Lumină, el a fost Cuvântul manifestat, el împlinea profeția cu privire la Lumina Neamurilor, așa că, Cuvântul care a fost vorbit, era acum viu în el. Acea Lumină era Viața pe care Lumina Vieții o aducea, și când acea Viață intra în contact cu Semințele care aveau Viață în interiorul lor, ele veneau la Viață. Când acele Semințe veneau la Viață, Lumina strălucea din ei pentru că ei erau manifestarea Cuvântului pentru ziua lor.

Haideți să mergem la Apocalipsa 1. Acum vreau să mă întorc la desenul nostru. Aș putea să desenez același lucru dar într-un mod diferit.. Deci, avem Cuvântul. În ordine. Aici avem un om, îl voi face să zâmbească. În om este o Sămânță și în acea Sămânță este Viața. Corect? Acea Viață va prinde Viață numai atunci când condițiile sunt potrivite pentru Viață.

Fratele Branham ne-a învățat aceasta și a spus că există anumite semințe care apar în anumite momente și în anumite condiții. Tu poți să semeni sămânța și lumina să strălucească peste ea, dar sunt sigur că știți că grâul crește într-un timp diferit față de porumb. Deci, există anumite condiții de care sămânța are nevoie, ea nu va prinde niciodată viață până când nu ajunge în condițiile potrivite; dar ceea ce aduce sămânța la viață, este întotdeauna Lumina.

Acum este Lumina zilei tale. Când condițiile sunt potrivite pentru ziua ta și Lumina pentru ziua ta vine la tine,, aduce Viața în scenă.

Acum vreau să revin la desen. „La început a fost Cuvântul și  Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. În El era Viața. În ordine?

Deci, Viața este în Cuvânt. Dar când vine timpul, Dumnezeu cunoaște condițiile, cunoaște timpul, anotimpul și știe când să-Și semene Semințele. Dumnezeu este un Fermier desăvârșit și știe când să-Și semene Semințele; El nu a semănat niciodată Semințele într-un anotimp greșit, de aceea nu te-a semănat în timpul lui Luther deoarece condițiile nu erau potrivite pentru nașterea ta în ziua lui Luther. De aceea nici Luther nu a putut veni în zilele noastre. Dumnezeu știa când să-Și semene Semințele, știa cum să obțină întreaga recoltă, știa cum să o facă. Corect? El este Fermierul desăvârșit așa că, te-a adus la o anumită oră.

Eu am desenat această siluetă urâtă, dar acesta ești tu și eu. În tine este Sămânța Vieții, dar numai Lumina manifestată pentru ziua ta va aduce Sămânța din interiorul tău la Viață.

Așadar, în zilele noastre, Dumnezeu a trimis Cuvântul Său și Cuvântul S-a manifestat. Cuvântul manifestat a fost Lumina și acea Lumină a coborât și a lovit Sămânța din interiorul fiecăruia dintre noi. Când Sămânța a murit, ne-a adus la Viață. Noi am murit pentru omul vechi, și Viața nouă, Hristos, S-a născut acum în noi pentru că Viața a venit la Viață. Ce Viață? Viața, Lumina a venit la noi, Cuvântul manifestat a venit la noi, și când am primit acel Cuvânt manifestat, El a însuflețit Viața care era în noi așteptând Lumina și a conectat-o cu Viața. Acum venim la Viață.

Să mergem mai departe. Acum îl voi desena pe micuțul nostru aici, jos. Când acest Cuvânt care stătea aici, Lumina, prinde Viață, începe să se manifeste.

Ce este manifestarea? Este Lumina, și această Lumină devine orice a vrut Dumnezeu să fie.

Când acea Sămânță prinde Viață, începi să manifești Cuvântul pentru ziua ta, și pe măsură ce viața ta începe să se alinieze cu Cuvântul, noi nu manifestăm orice ne dorim, propriile noastre dorințe sau propriile noastre gânduri pentru că ar fi o manifestare greșită; dar când venim sub conducerea Cuvântului pentru ziua noastră, venim la Viață sub acest Cuvânt. Atunci, Viața care este în noi, se va potrivi numai cu Viața Luminii care a venit pentru noi. De aceea spune Scriptura că ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. (Luca 11.34).

Dacă Lumina noastră va fi transformată în întuneric, cât de mare este întunericul? Noi trebuie să fim singuri, ceea ce înseamnă că trebuie să fim concentrați în mod individual, pe Lumină. Atunci când suntem concentrați asupra Luminii în mod individual, suntem plini de acea Lumină. Dar dacă ochiul nostru devine întunecat pentru că nu suntem concentrați numai pe acea Lumină, ci ne concentrăm și pe altceva, Lumina noastră devine întuneric. Voi spuneți: „Ce-i așa mare lucru?” Marele lucru este că tu ești Lumina manifestată în această zi. De unde vine Viața, Lumina Vieții? Lumina aduce Viața, deci, voi trebuie să aveți Lumina lumii manifestată pentru a aduce Viață. De aceea suntem rugați, suntem încurajați, suntem sfătuiți să rămânem concentrați asupra acestui Cuvânt pe care ni L-a dat Dumnezeu. Dar nu concentrați pe ceva de felul: „Tocmai am citit aceasta,” ci: „Eu am citit-o, și spun: „Doamne, vreau să fiu orice ar fi ceea ce citesc. Nu vreau să reflectez pe nimeni altcineva decât pe Isus Hristos.”

Isus Hristos a făcut o manifestare completă în zilele noastre, astfel încât să nu mai existe nici o taină despre Cine este EL, și nu mai există nici o taină despre Cuvânt, pentru că Cuvântul deplin ne-a fost dat și Acesta este Lumina epocii care ne-a adus la Viață, și de asemenea este Lumina Cuvântului reflectat. Astfel, Lumina a adus Sămânța la Viață, iar această Sămânță care a venit la Viață este predestinată să trăiască în această epocă. Această Sămânță predestinată care trăiește  în această epocă, a fost rânduită să aibă o anumită manifestare, și această manifestare va fi Lumină, și această Lumină este Cuvântul manifestat. De aceea este atât de important să existe o continuitate a Vieții.

Acest Cuvânt pe care L-am primit… haideți să-L punem aici. Deci, aici este Cuvântul manifestat.

Acest Cuvânt manifestat pe care L-am primit, a fost Lumina, în El era Viața, și Viața a intrat în noi. Corect? Așadar, Viața care era în Cuvânt, era în Cuvântul manifestat, și acea Viață a intrat în noi, în care era un Cuvânt adormit ca să ne trezească din adormire, din somn, din moarte la Viață și ne-a dat Viață. Folosesc doar termeni pe care îi înțeleg. Atunci când ne-a dat Viață, nu ne-a dat orice fel de viață, nu ne-a trezit la o viață americană, nu ne-a trezit la orice fel de nume de familie; mă refer la Smith, Miller; nu ne-a însuflețit la acea viață pentru că aceea este viața pe care ați trăit-o înainte, ci ne-a însuflețit la Viața lui Isus Hristos, iar Isus Hristos este Cuvântul, așa că viața pe care ar trebui să o trăim, este Cuvântul Vieții. Și când Cuvântul trăiește, este Cuvântul manifestat. Cuvântul manifestat este Lumina, iar Lumina este singurul lucru care aduce Viață.

De aceea, când profetul lui Dumnezeu a luat Scripturile și a început să învețe cum trebuie să se comporte un bărbat, cum trebuie să se comporte o femeie, cum este structurată familia, cum este structurată o biserică, când el a început să prezinte toate aceste lucruri…Ascultați, prieteni. Ce a făcut el? A făcut să strălucească Lumina pentru a aduce Viață Seminței. Aceasta este Lumina care a adus Viață Seminței, dar trebuia să existe o continuitate a Vieții pe parcursul fiecărei manifestări. Astfel dacă Viața a venit pentru voi prin Cuvântul manifestat și a însuflețit Viața din voi, ceea ce trebuie să iasă acum din voi, este Viața. Ce Viață? Viața Luminii. Ce este Lumina? Cuvântul manifestat.

De aceea scrie că, dacă Lumina noastră devine întuneric, cât de mare este acel întuneric? Dacă Lumina devine întuneric, unde este Lumina pentru a însufleți Semințele în această zi? Aceasta nu mai este o idee legalistă a Mesajului. Nu este: „Mă voi alinia ca să pot trăi,” ci acum este: „Mă aliniez ca să poată trăi altcineva.” Nu este: „Trebuie să înțeleg totul pentru că trebuie să mă asigur că am dreptate.” Ascultați. Încă înainte de întemeierea lumii eu am fost rânduit să am dreptate. Dacă am descoperirea că fac parte din Dumnezeu, nu mai pot fi pierdut pentru că Dumnezeu nu poate fi pierdut, și Dumnezeu nu poate pierde o parte din El. Astfel, eu sunt în siguranță sub descoperirea acestei ore. Această siguranță elimină toate tendințele mele legaliste. Eu nu trebuie să fiu legalist pentru a fi neprihănit, ci trebuie doar să fiu neprihănit. De ce sunt neprihănit? El m-a făcut curat pentru că am fost sub stropirea Sângelui și Semnul vorbește pentru mine, vorbește în numele meu. Sunt neprihănit pentru că El m-a făcut curat, și sunt curat pentru că El m-a curățit.

Sunt rânduit pentru Viață, nu există altă cale. Deci, descoperirea pe care Dumnezeu ne-a dat-o, ne eliberează de tendințele legaliste. Acum nu ar mai trebui să ne întrebăm: „Vom reuși sau nu vom reuși?”, pentru că am primit deja răspunsul. Deci, întrebarea: „Vom reuși sau nu?”, nu se bazează pe comportamentul nostru. Oh, dacă am putea să ne concentrăm pe acest adevăr și să ne silim  trupul și mintea să primească aceasta în plinătatea ei!

Acceptul meu nu se bazează pe conduita mea, ci pe credință, iar credința mea provine dintr-o altă Sămânță-genă pe care nu am pus-o eu acolo, ci El. Așadar, alinierea mea la Cuvânt, nu este despre a-L accepta pe Dumnezeu ca să fiu mântuit și să mă asigur că merg în Răpire, pentru că atunci când am răsărit la Viață, totul era în siguranță.

Acum, alinierea la Cuvânt este o manifestare a iubirii. În primul și în primul rând, El spune: „Cine Mă iubește, ține poruncile Mele.” Cum putem face lucrările Domnului? El a spus să credem în Acela pe care El L-a trimis.

Știți, unul dintre apostoli, nu-mi amintesc care, Pavel sau altul, a spus: „Cine este duhovnicesc, să înțeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.” Așadar, tu trebuie să-l primești pe acela pe care l-a trimis El. Cel trimis, dă porunci și acele porunci sunt poruncile Domnului. Deci, nu este părerea lui Pavel, pentru că Pavel spune că acelea sunt poruncile Domnului. Ei l-au primit pe Pavel pentru că Pavel a fost cel pe care l-a trimis Dumnezeu. Apoi, Pavel a dat porunci și acele porunci erau poruncile Domnului, iar Isus a spus: „Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.” Acum, nu are nimic a face cu realizarea, eu am făcut-o deja. Totul are de-a face cu mine, să-L iubesc pe Cel care m-a salvat, să-L iubesc pe Domnul.

Acum, dacă Lumina mea care este manifestarea Vieții mele, devine întuneric, cât de mare este acel întuneric? Pentru că este singura Lumină care rămâne să strălucească. Realizați cât de puține Lumini există în lume? Vă dați seama că aceasta este epoca întunericului total asupra oamenilor? Dar știți că va fi Lumină în timpul serii? Unde este acea Lumină? Ce este acea Lumină manifestată de Viață? Tu ai fost însuflețit la Viață pentru a trăi Viața Seminței, o viață rânduită dinainte, o viață predestinată, o viață de credință, un Cuvânt Viață.

De aceea ne-am născut din nou, ca să trăim propria Lui Viață în noi, nu propria noastră viață. El ne-a însuflețit ca să-L poată descoperi pe Fiul din noi, „Hristos în voi, nădejdea slavei.” Dar dacă acea Lumină devine întuneric, cât de mare este acel întuneric?

Acum, nu este vorba despre, „Trebuie să fac aceasta,” sau, „Biserica mea învață…” Eu am spus de multe ori că mă rog Domnului ca nimeni din această biserică să nu spună vreodată: „Biserica mea învață…” deoarece, atunci când începeți de acolo, sunteți categoric departe de început. Noi ne aliniem la Cuvânt, nu la o învățătură bisericească, ne aliniem la Căpetenia noastră care este Isus Hristos Cuvântul. Noi nu ne aliniem la nici o biserică, la nici un grup de oameni sau sistem omenesc. Dacă facem aceasta în gândirea noastră, trebuie să o scoatem afară și să spunem: „Nu este ceea ce învață biserica.” Poate fi totul în ordine, dar noi trebuie să mergem mai departe decât atât, trebuie să mergem cu ceea ce învață Domnul, cu ceea ce spune Cuvântul, cu ceea ce spune Căpetenia noastră. Eu mă refer la Căpetenia mea, nu la biserica mea.

Acum, dacă toți vin în unitatea credinței la Cap, dacă toți venim la Căpetenie, ordinea bisericii nu este o problemă. Corect? Învățătura nu este o problemă pentru că o luăm de la același Cap. Deci, nu este ceea ce ne învață biserica, nu ne aliniem cu ce învață biserica, ci ne aliniem cu Căpetenia noastră, care este Cuvântul.

Să deschidem Bibliile la Apocalipsa 1.9-12:

„Eu, Ioan, fratele vostru care sunt părtaș cu voi la necaz, la Împărăție și la răbdarea în Isus Hristos, mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos, din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Isus Hristos.

În ziua Domnului eram în Duhul. Și am auzit înapoia mea, un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe,

care zicea: „Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte, și trimite-o celor șapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea.

M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur.”

Deci, glasul ieșea din mijlocul celor șapte sfeșnice de aur, iar cele șapte sfeșnice de aur reprezintă cele șapte epoci ale Bisericii, iar cele șapte epoci ale bisericii sunt zidirea Miresei. Corect? Așadar, Ioan a auzit un glas, iar glasul a declarat Cine era; dar când Ioan s-a întors să vadă glasul, a văzut șapte sfeșnice de aur care ne arată unde este Hristos; El este în mijlocul celor șapte sfeșnice. De unde vorbește El? El vorbește din mijlocul celor șapte sfeșnice, deci, vorbește din Biserica Lui. Ioan a spus:

„M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur.

Și în mijlocul celor șapte sfeșnice pe cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, și încins la piept cu un brâu de aur.

Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;

Picioarele Lui erau ca arama aprinsă și arsă într-un cuptor; și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.

În mâna dreaptă ținea șapte stele. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri; și fața Lui era ca soarele, când strălucește în toată puterea lui.

Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Și-a pus mâna dreaptă peste mine, și a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă.”

Versetul asupra căruia vreau să mă concentrez, este sfârșitul versetului 15: „…și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.” În mesajul Pecetea lui Dumnezeu, din anul 1954, fratele Branham spune:

„Acum, acest subiect mare pe care l-am avut aseară…Cu o seară înainte de aceasta, a fost Biserica și epocile Bisericii, și L-am văzut pe Isus stând în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur. L-am privit ca o Piatră de iaspis și de sardiu; Începutul și sfârșitul, Ruben și Beniamin; vedeți, cele șapte sfeșnice sau șapte candele iar peste ele era un curcubeu, ca un legământ și cum arăta El. Glasul Lui era ca glasul unor ape multe, Hristos și Biserica vorbind împreună.”

Ce este glasul multor ape? „Hristos și Biserica vorbind împreună.” Să ne uităm la aceasta în Apocalipsa 17, pentru că Biblia ne explică ce înseamnă, „ape multe.” Apocalipsa 17. Aici avem o descriere a curvei celei mari care stă pe fiară, pe șapte munți și toate acestea. În Apocalipsa 17.1, citim:

„Apoi unul din cei șapte îngeri, care țineau cele șapte potire, a venit de a vorbit cu mine, și mi-a zis: „Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, care șade pe multe ape.”

Acum vom primi explicația a ceea ce înseamnă „ape multe,” și pentru aceasta vom merge la versetul 15:

„Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, pe care șade curva, sunt noroade, gloate, neamuri și limbi.”

Deci, ce sunt apele multe?  Oameni, mulți oameni, națiuni, popoare și limbi. Așadar, Glasul lui Isus a fost Glasul multor ape. Ape, multeape, popoare, națiuni; glasuri multe, limbi, o mulțime, o varietate de oameni. Fratele Branham reia acest lucru în Cartea Epocile Bisericii, în Viziunea din Patmos, și spune:

„…Glasul Lui era ca sunetul multor ape. Ce reprezintă apele? Dacă vreți să notați, întoarceți la Apocalipsa 17.15, și veți afla că Biblia spune: „Apele pe care le-ai văzut…sunt noroade, gloate, popoare și limbi.” În ordine. Mai jos, el spune:

„Glasul multor ape!” Ce este Glasul Lui? Este judecata; este glasul mulțimilor de martori care, prin Duhul Sfânt, au mărturisit despre Hristos de-a lungul epocilor și au propovăduit Evanghelia Lui. Acesta va fi glasul fiecărui om care se va ridica la judecată împotriva păcătosului care nu a acceptat avertismentul, glasul celor șapte mesageri. Ei vor fi auzit un glas tare și puternic; acei predicatori credincioși care au predicat puterea mântuitoare a lui Isus; care au predicat botezul în apă În Numele Domnului Isus Hristos; care au predicat umplerea și puterea Duhului Sfânt; care au stat cu Cuvântul mai mult decât pentru propriile lor vieți. Ei au fost Glasul lui Isus Hristos prin Duhul Sfânt, de-a lungul epocilor.”

Care este Glasul Sângelui? Cuvântul! Care este Glasul Sângelui? Duhul Sfânt! Unde este acel Glas care vine prin El? Este glasul multor ape, Duhul Sfânt de-a lungul epocilor. Biserica a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu așa cum a fost distribuit. Și pe măsură ce ei Îl vorbesc, devine Lumina zilei. Ei încep să împărtășească Cuvântul, încep să arate Viața, încep să manifeste Lumina, iar acea Lumină îi aduce pe alții la Viață. „Glasul multor ape, sunt mulțimile de-a lungul epocilor, care au mărturisit despre Isus Hristos.”

El a spus: „Toate glasurile, erau Glasul lui Isus Hristos, prin Duhul Sfânt.” Al cui glas era? Glasul Lui, dar suna ca multe ape, suna ca multe ape, ape venind în jos prin pârâu; toate clocotind și curgând peste stânci. „…suna ca multe ape, mulți oameni, dar era Glasul lui Isus Hristos, prin Duhul Sfânt. Totuși era un singur Glas care venea prin multe ape.

În mesajul Apocalipsa capitolul 4, partea a treia, fratele Branham spune:

„Acum, nu oricine poate fi un predicator, dar voi aveți un Glas. Dacă nu le puteți predica oamenilor o predică…Dacă  sunteți un predicator, sunteți chemați la amvon ca să predicați, dacă nu sunteți, sunteți tot un predicator.”

Nu vă opriți la ultimul citat, doar la amvon. Iată că sunt o mulțime de moduri de a depune mărturie despre Isus Hristos: „…așa că, trăiți-le oamenilor o predică. Lăsați ca predica voastră să fie trăită și aceasta este Glasul lui Dumnezeu care va aduce ocară celor care Îl resping. Ei spun: „Nimeni nu poate pune degetul pe viața lui sau a ei. Ei sunt dulci, trăind…Dacă a existat cândva un om al lui Dumnezeu, este bărbatul sau femeia aceea.”Vedeți? Trăiți-vă predicile! Nu încercați să le predicați dacă nu sunteți chemați să fiți un predicator, le amestecați pe toate oricum și încurcați oamenii și nu știți…Ei bine, voi îi rușinați pe ei și pe voi înșivă la fel. Doar trăiți-vă predica! Predicatorul este chemat să o predice pe a lui și să o trăiască. Dacă nu o puteți trăi, atunci opriți-vă din a predica. Dar va trebui să vă trăiți predicile. Bine, aici erau glasuri.” O, cum avem nevoie în Jeffersonville de mii de glasuri trăite, tunetul lui Dumnezeu tunând în dulceață și sfințenie…”

Cum tună acel tunet? Este Viața lui Isus Hristos manifestată care „tună în dulceață și sfințenie, curăție, vieți neîntinate care umblă astăzi pe pământ fără pată. Da, domnule, creștini adevărați, acesta este tunetul împotriva dușmanului. Diavolului nu-i pasă cât de tare puteți sări sau să strigați; diavolului nu-i pasă cât de tare puteți face aceasta; ceea ce îl rănește pe diavolul, este să vadă acea viață sfântă, sfințită și consacrată lui Dumnezeu. Dacă îi spui ceva, îl numește oricum, cât se poate de dulce și mergi drept înainte. Oh, vai! Aceasta îl aruncă, acesta este tunetul care îl scutură pe diavolul.

Voi ziceți: „Ei bine, dacă aș putea predica la fel ca Billy Graham sau Oral Roberts sau ca oricare alt vorbitor influent…” Oh, nu! Uneori diavolul râde de el…”

Nu întotdeauna este predica, nu este întotdeauna lucrarea puternică. „Lui nu-i pasă de aceasta. Luați toată teologia pe care o vreți și toată instruirea seminarelor, iar diavolul doar stă în spate și râde de aceasta. Dar când vede Viața aceea…” De ce se tem de Viața aceea? Pentru că Viața aceea este Lumină, iar acea Lumină aduce Viață. Vedeți dacă avem un Mesaj? Dar nimeni nu trăiește Mesajul, nimeni altcineva nu va ieși la Lumină, pentru că trebuie să fie un Cuvânt viu care aduce Lumină și Viață. Mesajul trebuie trăit ca să aibă efect, trebuie să fie Lumină, și ca să fie Lumină, trebuie să fie manifestat; și ca să fie manifestat, trebuie să  manifestate Viața din Sămânță. Când Sămânță prinde Viață, trebuie să manifeste Viața Seminței care este Viața lui Isus Hristos care devine Lumina Vieții. De aceea diavolul nu vrea să trăiești Viața lui Isus Hristos. Diavolul vrea să te prindă în compromis, vrea să te lege în tot felul de lucruri care îți vor limita manifestarea.

Dar acum nu este momentul să fii legat, ci acum este ceasul  când trebuie să fii eliberat pentru că va fi o manifestare deplină a lui Isus Hristos într-o Mireasă cu mai multe mădulare pentru a manifesta despre ce este acest Mesaj. Acest mesaj este despre tine și despre mine și vine de la Căpetenie, Viața Capului  vine în Trup și luminează prin Templu, prin pietrele transparente ca și cristalul. Unde luminează? Pentru lume. Și ce va face?  Va aduce Viață celor care o primesc și moarte celor care o resping. Dar noi nu suntem aici ca să aducem moarte; nu suntem aici ca să aducem judecată, ci suntem aici ca să aducem Viață.

Eu vreau să strălucesc Lumina Vieții ca să aduc Viață. Ascultați, Mesajul neprihănirii este Viața în oameni. Dumnezeu a justificat mesagerul și el a adus Mesajul, iar Mesajul a venit pentru a trezi o anumită Sămânță, și acum, când Viața s-a mutat în acea Sămânță, acel Cuvânt care a prins Viață, care este Mireasa, a ajuns la plinătatea expresiei, la ceasul plinătății manifestării, iar Ea va tuna împotriva diavolului cu dulceață și blândețe. O, poate nu este ceea ce am crezut că va fi, poate nu va fi ce am crezut noi că va fi, marea confruntare. Poate, știți, oh, confruntarea de pe Muntele Sion nu va fi o mare ispravă, nu vom ține o predică puternică, dar poate fi Viața perfectă dulce și sfântă, spunând orice vrei împotriva lui, iar el continuă să meargă înainte indiferent ce faci tu.

Eu nu știu ce se va întâmpla în continuare, ce manifestare va chema Dumnezeu în continuare, dar știu un lucru: El ne cheamă să-I manifestăm Viața. Cum se vor aduna toate, cum se vor întâmpla, nu știu, dar un lucru este sigur, probabil nu va fi așa cum ne așteptăm; probabil nu va fi exact cum ne-am imaginat. Știți, s-ar putea să fiți mai aproape decât mine, dar tot vom pleca. Așadar, dacă sunteți mai aproape decât mine, puteți fi fericiți, pentru că ați fost mai aproape decât mine, dar tu ești în continuare și eu sunt în continuare. Noi trăim într-o lume care o ia razna.

Nu ar trebui să spun aceasta, nu este frumos. Nu înnebunesc, pentru că au înnebunit deja. Vorbesc despre indivizi, vorbesc despre lume, despre sistemele omenești. Nu mai există ordine, nu mai există încredere; oamenii nu mai au încredere în guvernele  lor, nu mai au încredere în cei care îi conduc; nu mai au încredere în liderii lor politici; nu au încredere în liderii financiari; nu mai au încredere în conducătorii lor, deoarece corupția este atât de răspândită, încât începe de sus în jos. Și când corupția începe de sus, intră în biserică, apoi intră în guvern. Când intră în guvern, intră în sectorul privat, și acum oamenii vor avea tot felul de cărți amuzante și nu este nici o problemă pentru că guvernul are cărți amuzante. De unde ai învățat aceasta? De la Guvernul Statelor Unite.

Lumea și-a pierdut mințile, au înnebunit, și sub durerile de naștere în care se află pământul…Știți, realizez că aceste dureri coincid cu maturizarea Miresei. Deci, care sunt durerile de naștere? Pandemii, războaie, zvonuri despre războaie, dezastre naturale: furtuni, cutremure, inundații, uragane, tsunami. Am văzut o creștere la fiecare dintre toate acestea. Toate acestea? Ce sunt acestea? Durerile de naștere. Pământul geme în travaliu. Amin. Totul așteaptă să vadă manifestarea fiilor lui Dumnezeu pentru că totul vrea să se întoarcă în libertate.

Pământul este un atribut al lui Dumnezeu și dorește să se întoarcă la starea lui originală; și tu vrei să te întorci la starea ta originală; astfel, pământul suspină și geme în travaliu, așa cum și tu gemi în travaliu și vrei să te întorci la starea glorificată pe care o dorește și pământul, pentru că sub conducerea fiului lui Dumnezeu, totul a fost corect, dar prin căderea fiului lui Dumnezeu, a devenit greșit și de atunci este greșit. Dar totul vrea să se întoarcă manifestarea fiilor lui Dumnezeu pentru a readuce pământul în poziția sa corectă.

Așadar, cutremure, ciume, războaie, și zvonuri de războaie, furtuni cu grindină, tornade, tsunami și lucrări ciudate, tulburări politice, criză economică, și vreau să spun că lista poate continua mai departe și mai departe, și ce face? Arată cât suntem de aproape ca o lume nouă și strălucitoare să vină pe pământ, timp de un mileniu.

Dar momentul durerilor de naștere se potrivește cu maturitatea Miresei, pentru că această Mireasă…Când Mireasa pleacă, mai rămân doar trei ani și jumătate pentru pământ, pentru nașterea acestei lumi noi și strălucitoare. Deci, trebuie să-și facă drumul căci totul este cronometrat și depinde de maturitatea Miresei. În ordine. Dar nici pământul nu poate merge înainte în travaliu, dacă Mireasa nu ajunge până la acest punct de maturizare.

Așadar, când vedem toate aceste lucruri care se întâmplă, Ceva în interiorul nostru se odihnește. În interiorul nostru este Ceva care începe să se bucure, dar nu de catastrofe, nu de căderea finanțelor, nu de prăbușirea lumii, nu de pierderea de vieți umane, ci de starea durerilor de naștere care arată starea Miresei, și cât de aproape suntem ca Isus Hristos să stea pe tronul lui David. Noi suntem atât de aproape de aceasta încât, când vedem aceste lucruri, ne duce mai departe în gândirea noastră bună, corectă. Tot ce ne spune Biblia, tot ce ne-a spus profetul vedem desfășurându-se în fața ochilor noștri și aceasta ne aduce odihnă, aduce bucurie, satisfacție, pace, entuziasm și emoție. Sper că face aceasta și pentru voi.

Dar, aceleași evenimente ce le aduce oamenilor din lume care sunt în întuneric? Le aduce frică mai mare, depresie mai mare; le aduce mai multe boli mintale, provoacă prăbușirea fiecărui sistem cunoscut de oameni, revolte stradale și multe alte lucruri care se întâmplă. Este un haos absolut iar oamenii se prăbușesc în haos și își pierd mințile, așa că, acum trăim într-o lume în care, ceea ce este bine este numit rău, iar răul este numit bine. Noi nu așteptăm să vină aceste lucruri, ci trăim deja în mijlocul lor.

Dacă îți crești copiii conform Bibliei, în unele locuri ești considerat un abuzator de copii. Așadar, toată lumea își pierde mințile sub durerile nașterii; își pierde liniștea și bucuria; își pierde odihna; își pierde siguranța; dar sub aceleași dureri de naștere, noi primim siguranță, odihnă, avem mai multă bucurie și avem așteptări mai mari.

Oamenii și-au pierdut orice speranță în viitor, dar noi primim încredere în viitor. Suntem pe căi opuse. Lumea și-a pierdut speranța într-o altă generație, dar noi nu ne bazăm pe o altă generație, ci așteptăm o Civilizație a credinței să se instaleze pe pământ.

În această condiție, când știm cine suntem, știm unde suntem și despre ce este vorba; în toate acestea strălucim o cu totul altfel de Lumină decât restul lumii. Despre ce vorbim? Despre prezentarea Miresei. Cred că Ea este arătată și cred că oamenii cu care lucrezi, ar trebui să știe că ești diferit de toți ceilalți.

„Cum poți să zâmbești și să spui, „Bună dimineața!” Tu nu ai auzit ce a spus președintele? Nu ai auzit despre ultimul acord?” „Da, am auzit. Shalom!” Shalom! Ce este Shalom? „Bună dimineața!” Dar totul se prăbușește. Totuși, tu poți să spui: „Este Răsăritul Soarelui!” Acesta nu este sfârșitul vieții mele, ci este începutul vieții mele adevărate. Aceasta am dorit întotdeauna, după aceasta am tânjit tot timpul; aceasta este ceea ce și-au dorit creștinii de pe vremea lui Hristos; la aceasta a încercat lumea să revină de atunci, adică înapoi în grădina Eden. Aceasta este cea mai mare zi a mea.

Voi vreți să vorbiți despre Lumina strălucitoare într-un loc întunecat. Când luați această atitudine în întunericul care se instalează în lume, ar trebui să fie mult mai ușor de observat decât a fost vreodată în viața voastră. Doar trăiește Viața! Fii fericit, fii roditor în viața ta, trăiește acest Cuvânt; fii bun cu semenii tăi și fii sincer în toate relațiile. Dacă faci doar lucrurile de bază ale creștinismului, ești atât de departe de restul lumii, încât toată lumea observă.

Acum, noi nu suntem într-un timp în care să trăiești moral, să fii sincer, să muncești din greu și să te amesteci cu restul societății. Restul societății nu face aceasta, așa că, dacă îți iubești soția și copiii, dacă te sacrifici pentru alții și ești amabil cu oamenii cu care lucrezi, dacă mereu vrei să faci ceva pentru altcineva în defavoarea ta, dacă ești smerit și muncitor, garantez că ești cea mai ciudată persoană de la acel loc de  muncă. Atunci ești străinul de la locul tău de muncă. Când nu trișezi cu pauza, când nu înșeli la cardul de pontaj, când nu îți  falsifici documentele, tu devii o problemă pentru toți ceilalți. Colegul tău va spune: „Omule, încetează cu aceasta!” Șeful tău va spune: „Ascultă, noi avem aici un „statu quo.” (statu quo înseamnă, situație care a existat înainte și care se menține și în momentul de față). Astfel, viața ta este expusă total și strălucește în întuneric.

Noi nu vorbim despre daruri super spirituale, ci vorbim despre trăirea unei Vieți creștine de bază. „Ce spui, frate Chad?” Spun că Sângele încă vorbește. Spun că Sângele încă vorbește și astăzi, și vorbește prin „Glasul multor ape.” Este Duhul Sfânt, este Glasul lui Isus Hristos prin Duhul Sfânt. El încă vorbește și poate folosi cuvinte, poate folosi acțiuni, dar încă vorbește.

În mesajul Viața, fratele Branham spune:

„În următoarele douăzeci sau treizeci de minute, vreau să vorbesc despre un subiect intitulat, „Viața.” Viața este aceea care ne controlează. Noi suntem cunoscuți prin viața pe care o trăim și s-a spus că viața ta vorbește atât de tare, încât eu nu pot auzi mărturia ta. De aceea, a trăi o predică, este mult mai bine decât să-mi predici una. Viața pe care o trăiești, arată ce fel de caracter ești, pentru că viața ta a zidit caracterul tăi.”

În mesajul Evrei din anul 1957, profetul spune:

„Comportamentul tău în viață spune ce ești. Așa cum am văzut cu o lecție sau două în urmă, oamenii metodiști, spun: „Când strigi, Îl ai.” Penticostalii spun: „Când ai vorbit în limbi, Îl ai.” Cei care se agită, spun: „Când sari,, Îl ai.” Dar noi am aflat că toți greșesc. Viața ta o declară, persoana ta mărturisește ceea ce ești. Un om este cunoscut după lucrările lui, și orice ar fi viața ta. Voi ați auzit vechea poveste: „Viața ta vorbește atât de tare, încât nu pot să-ți aud  mărturia”

Așadar, orice ești, viața pe care o trăiești arată ce fel de duh este în tine. Tu poți lua identitatea unui lucru greșit sau a unui lucru corect, dar eu spun: „Tu poți să joci rolul unui creștin, dar va veni un moment în care tensiunea va fi pusă pe tine și atunci vei arăta ce ești. Un lanț este atât de puternic, ca cea mai slabă verigă a lui.

Când Hristos, Fiul lui Dumnezeu a fost pus la încercare, a arătat ce era. Desigur. Când ești pus la încercare, vei dovedi ce ești; viața ta va reflecta întotdeauna ceea ce este în interiorul tău. Așadar, sigură-te că păcatele tale nu te vor scoate afară.”

Aceasta nu este o epocă în care să jucăm rolul unui credincios al Mesajului, deoarece presiunea crește treptat, și undeva, pe drum se va rupe ceva pentru că nu vei putea să stai confortabil tot timpul. Se va întâmpla ceva, viața ta va trece prin ceva, sau se va întâmpla ceva în cercul în care mergi, sau undeva în jurul tău pentru că Dumnezeu nu va permite ca lucrurile să rămână așa. Dumnezeu nu vrea o viață de imitație, ci vrea o viață reală. Deci, ceea ce ne trebuie nouă, nu este o copiere sau imitație, ci avem nevoie de o naștere din nou autentică, prin botezul Duhului Sfânt și să fim unul din acele glasuri care alcătuiesc Glasul Lui, glasul multor ape. Nu o imitație pentru că în cele din urmă, se va rupe undeva pe drum; de aceea avem nevoie de o realitate vie care să trăiască prin noi. Avem nevoie de Cuvântul manifestat care să ne dea Viață, astfel încât, să putem deveni Cuvântul manifestat care este Lumina Lui.

Viața Sângelui încă vorbește; vorbește prin tine, vorbește prin viața ta. Voi spune așa: „Sângele, Viața care era în Sânge încă vorbește. Vorbește prin Semn și Semnul este în Mireasă; este Glasul multor ape în zilele noastre.

Din nou, în mesajul Semnul, fratele Branham spune:

„În vechime, viața animalului era luată pentru sânge. Vedeți? Viața animalului era luată pentru sângele care era aplicat dar viața animalului nu putea veni peste credincios pentru că era o viață de animal. Din cauza aceasta, semnul cerut, era sângele aplicat. Dar în loc de o ființă umană, El a fost o Ființă supra, supra, supraomenească. Aceasta face ca acum, ființa umană să nu fie numai o ființă omenească, ci este un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu cu super, super, super, super Viața care a fost în El. El vine peste voi și vă schimbă dintr-un păcătos, un iubitor al lucrurilor lumii, dintr-un membru al bisericii și un participant denominațional, într-un creștin născut din nou plin de Duhul. Astfel, Viața lui Dumnezeu curge din voi ca scânteile dintr-o nicovală.”

Prindeți aceasta! Luați această imagine pictată de fratele Branham pentru noi: „…ești plin de Duhul și Viața lui Dumnezeu curge din tine ca scânteile dintr-o nicovală, în timp ce umbli plin de sfințenie, iubire și blândețe; iar Duhul Sfânt Se mișcă și vorbește prin tine.”

Cum Se mișcă și vorbește Duhul Sfânt? Prin viața ta. Acolo sunteți. El a spus: „…ca scânteile dintr-o nicovală…” Vedeți? Când bătrânul fierar lucrează și scoate metalul din cărbuni, acesta este încins, este roșu strălucitor, apoi îl lovește cu ciocanul și în timp ce face aceasta, sar scântei peste tot, iar profetul spune că așa ar trebui să fie viața noastră în timp ce trecem prin această viață. Lumina ar trebui să meargă peste tot. Amin? În fiecare împrejurare din viață, prin fiecare lovitură, prin fiecare binecuvântare, prin fiecare înfrângere, prin toate lucrurile, lasă Lumina să se răspândească; scânteile se răspândesc în timp ce umbli plin de sfințenie, blândețe și dulceață, trăind Viața lui  Hristos. Lăsați acest Mesaj să fie Cuvântul viu, Cuvântul manifestat, Lumina Vieții pentru a trăi Viața Lui Isus Hristos.

Vreau să închei cu două versete. Să mergem la Ioan 7. Isus le-a spus fariseilor referindu-Se la Ioan, că Ioan a fost o lumină aprinsă strălucitoare. De ce? Pentru că Ioan era Cuvântul manifestat pentru ziua lui. El a spus: „…și voi ați vrut să vă veseliți câtăva vreme la Lumina lui,” dar nu ați rămas acolo. Ioan a fost Lumina, Isus a fost Lumina; Cuvântul manifestat este întotdeauna Lumina. Și care este Cuvântul, care este porțiunea de Cuvânt care trebuie manifestată în această zi? Ar trebui să fie Mireasa, Trupul lui Isus Hristos legat de Cap, iar Viața Capului este deplin arătată în Trup. Acesta este ceasul în care trăim.

Să citim Ioan 7.37-39:

„În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea.

Cine crede în mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

Isus  spus: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea…și din inima lui vor curge râuri de apă vie.”

Ce este această apă vie? Este Apa Vieții. Totul este despre Viață. Viața este în Sânge, Viața este în Cuvânt, Lumina manifestată aduce Viață, iar acum vorbim despre „Râuri de Apă Vie,” Râurile Vieții care curg din Tronul lui Dumnezeu.

Să mergem la Apocalipsa 22.17:

„Și Duhul și Mireasa zic: „Vino!” Și cine aude, să zică: „Vino!” Și celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia din Apa Vieții fără plată.”

De unde vine Apa Vie? Dacă ai băut de la El, ai primit Duhul Sfânt, și Apa Vie iese din inima ta. La sfârșit, Duhul și Mireasa, Glasul lui Isus Hristos, prin Duhul Sfânt, vorbește prin Glasul multor ape. Sângele vorbește. Astăzi, poate vorbi prin tine sau poate vorbi împotriva ta. Haideți să-L lăsăm să vorbească pentru noi, să trăim felul de Viață în care există un Glas clar, astfel încât ceilalți să-și poată găsi calea spre Adevăr și să prindă Viață. Să avem curaj să-I acordăm întâietate pentru că aceasta este hotărât pentru această zi. Dar nu este o întâietate de dragul întâietății, ci pentru că Viața Lui Isus Hristos este arătată, și Aceasta va inversa întreaga ordine a acestei lumi aducând Viață.

La sfârșitul Cărții, Duhul și Mireasa spun…Care dintre ei au spus: „Unu, doi, trei, acum hai să spunem…? Nu! Este Duhul din Mireasă; Duhul și Mireasa spun același lucru pentru că Ea nu își folosește propria minte, Ea nu își folosește propriile cuvinte, nu are propria ei învățătură. Când ajungem la sfârșitul timpului, Duhul, care este Glasul lui Isus Hristos prin Duhul Sfânt, care este Glasul Sângelui, Cuvântul cu Duhul vorbește într-o Viață trăită, într-o predicare, în orice ar fi.

Când mergi la mama și la tata, ei sunt în armonie. Tata îi deschide ușa mamei, ea intră, copiii zâmbesc și vă așezați cu toții; toți au grijă unul de altul, se iubesc, există un respect de la mamă la tată, este dragoste și toți sunt în armonie. Nimeni nu strigă, nimeni nu țipă, nimeni nu se joacă jocuri video pe telefon, ci toți stau și vorbesc între ei; își pleacă toți capetele și se roagă la masă. Vă spun că Sângele vorbește! Vorbește!

Când o femeie trece printr-un magazin îmbrăcată ca o creștină, așa cum ar fi îmbrăcat Isus Hristos dacă ar fi în trupul acela; când un bărbat se poartă și se îmbracă așa cum s-ar îmbrăca Isus Hristos; salută așa cum ar saluta Isus, vă spun că Sângele vorbește. Și ce face? Cheamă Semințele la Viață. Dacă acolo există o Sămânță, prinde Viață; dacă nu, o va respinge iar Dumnezeu Se va ocupa de aceasta când va veni judecata. Dar Sângele vorbește. Este Viață, este Lumină, creează o oportunitate.

Când mergi pe stradă, când treci prin magazin, când ești la locul de muncă, când te comporți ca o familie, ascultați, nu ai o gândire negativă, ci gândești numai pozitiv…Soră, când intri în acel magazin, fiecare bărbat de acolo știe că ai dreptate. Vă spun că știe că ai dreptate. Este în interiorul lui. Și fiecare femeie știe că ai dreptate, de aceea nu poate să te suporte. Acesta este adevărul din interiorul ei, nu din mintea ei. În interiorul ei, ea știe că ai dreptate, de aceea fiecare femeie de acolo nu te place dar fiecare bărbat te va respecta; dacă îți cade ceva jos, te ajută. Ce faci? Tu strigi: „Vino! Vino, Viața este aici. Este disponibilă și este reală. Cuvântul este încă prezent! Sângele este încă aici.” „Vino!” Tu ești un glas care vorbește.

Când te așezi la masă și îți apleci capul ca să te rogi în armonie cu familia, strigi către toți din restaurant, „Veniți!” Când sunteți la locul de muncă, felul în care lucrați, felul în care vă purtați, onestitatea voastră, felul în care scoateți în evidență umblarea voastră creștină îi cheamă pe colegii voștri și le spuneți, „Veniți!” Viața strigă. Dacă acolo există o viață, „Vino!” Dacă acolo există o viață, „Vino!” De aceea este atât de mortal compromisul, de aceea este atât de întunecat; Cuvântul pervertit este atât de întunecat, este moarte. Acesta nu este ceasul să fim conduși de propria noastră minte, ci trebuie să venim la Mesaj și să spunem: „Dumnezeule, fă-mă exact cum spune acest Cuvânt, pentru că vreau o Viață care spune, „Vino!” Vreau să trăiesc o Viață care cheamă,  „Vino! Vino, vino, vino la Apele Vieții!”

Contrastul devine din ce în ce mai mare, și cred că va deveni și mai mare. Aceasta este oportunitatea ca Lumina să strălucească mai puternic, deoarece cu cât Lumina strălucește mai puternic în fața întunericului, contrastul este mai mare. Aceasta este o oportunitate minunată de a chema, „Veniți! Veniți!” Cuvântul cheamă, „Întoarce-te la Domnul!”

Când îți organizezi familia, viața ta, ținuta casei tale, te comporți și vorbești ca un creștin, vorbești ca Hristos și tuturor celor cu care intri în contact, le spui: „Vino la Lumină! Vino la Viață!” Există o Lumină a Vieții care zboară ca scânteile de pe nicovală. „Vino!” Există cineva care vrea să vină?

Noi știm că într-o zi va veni ultimul, iar când acela intră, nimeni altul nu mai poate primi acea Lumină. Din câte știm, aceasta încă nu s-a întâmplat, așa că, Lumina încă nu s-a stins, ci caută să mai găsească o Sămânță adormită și s-o cheme la Viață, „Vino!”

Compromisul este moarte. Părăsirea Cuvântului este moarte. Întunericul nu se poate amesteca cu Lumina pentru că întunericul aduce moartea.

Dumnezeu m-a ajutat să stau departe de toată lumea și de tot întunericul. El m-a lăsat să mă lipesc de acest Cuvânt, să mă predau acestui Cuvânt ca niciodată înainte.

Câți cred că Sângele încă vorbește? El vorbește în numele nostru dar vrea să fie și un glas care cheamă o Sămânță predestinată. Cum vor ști ei drumul? Când vor vedea Cuvântul care trăiește în tine, o Epistolă scrisă. Atunci vor începe să pună întrebări, atunci vor ajunge la Cuvânt și atunci Lumina Vieții le va lovi inima. Dar acest Mesaj trebuie să iasă din Carte și să intre într-o viață și să lumineze, iar Lumina orei să aducă Lumina Vieții. Eu spun: „Doamne, fă să fie chiar acest vas de aici!” Vreau să spun doar: „Shalom!”

În anii 1964 și 1965, ratele Branham a predicat câteva mesaje interesante, printre care, „Shalom,” și a spus că înseamnă, „Bună dimineața.” A predicat „Este Răsăritul Soarelui,” în anul 1965. A predicat „Aici este un Om care poate aprinde Lumina,” Cred că a venit Lumina: „Ridică-te și strălucește pentru că Lumina ta a venit.” Strălucește!

Prieteni, Lumina strălucește! Este o dimineață frumoasă. Peste tot este întuneric, întuneric mare, dar seara va fi Lumină. Aceasta este, „Bună dimineața” noastră; acesta este „Răsăritul” nostru; aceasta este „Lumina” noastră strălucitoare; aceasta este Libertatea noastră; aceasta este Viața noastră care a venit la noi în această zi, de aceea nu este timpul să fim triști pentru că aici este un Om care poate aprinde Lumina, Lumina Vieții.

Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a fi azi aici ca să-Ți auzim Cuvântul și să ne recunoaștem ziua. Oh, Doamne, dacă nu ar fi Harul Tău, ar fi imposibil. Dar mila Ta a venit și m-a prins când nu exista nici o cale, Doamne. Îți sunt atât de recunoscător că Cineva a fost dispus să strălucească Lumina în ziua în care am avut nevoie ca să intru în contact cu Lumina, și m-ai adus la Viață. Doamne, Te rog să mă ajuți. Iartă-mă, Doamne, pentru orice compromis din viața mea, iartă-mă pentru gândirea mea, pentru căile mele și pentru dorințele mele egoiste și ajută-mă să mă predau Ție, Doamne. Vreau să strălucesc Lumina adevărată, Lumina Evangheliei, vreau Viața pe care ne-a adus-o Isus Hristos; vreau Apa Vie; vreau să beau din Izvorul Vieții ca să fiu reînnoit. Vin la Lumină, vin la Viață, Doamne, trăiește prin mine, Te rog. Spală tot, spală toate lucrurile care mă țin încă, toate lucrurile care trebuie să plece; spală-le afară din mine, și ia întâietate în mine, Doamne.

Dumnezeule, Sângele Tău încă vorbește și astăzi; vorbește Viață, vorbește milă, vorbește Lumină pentru cei care pot s-o primească. Dumnezeule, Te rog să lași Lumina Ta să lovească Semințele ca să prindă Viață.

Dumnezeule, dacă este cineva aici care realizează că doar s-a prefăcut că încearcă să trăiască o viață creștină, dar nu are nici o asigurare că a primit Lumina și că umblă în Lumină, ajută-l să se predea Ție ca să primească Lumina Vieții și să primească botezul cu Duhul Sfânt ca să-Ți permită să preiei controlul deplin asupra vieții lui. Ajută-l să-ți predea viața, ca să preiei Tu controlul, Doamne. Te rog să-i oferi o experiență prin care să știe că s-a schimbat ceva, că din această zi înainte s-a schimbat ceva, că ceva este diferit, și să spună: „Dorințele mele s-au schimbat, nu mai sunt eu încercând să mă schimb, ci Ceva din mine face aceasta, Dumnezeu care este viu.”

Te rog să aduci viața sub puterea Cuvântului Tău, sub Lumina Ta biruitoare. Te rog să aduci Viața în acest loc, Viață în poporul Tău, Viață tuturor celor care primesc Cuvântul Tău.

Dumnezeule, Te rog să trăiești Viața Ta prin fiecare din noi, ca să fim în acest timp al sfârșitului, Glasul clar, glasul multor ape, să fin Glasul Tău care vine prin viața noastră. Ne predăm Ție și Te rugăm să  iei un control mai mare, în Numele lui Isus Hristos. Amin.