Domnul să vă binecuvânteze în seara aceasta. Doamne, Îți mulțumim pentru privilegiul de a sta cu capetele plecate înaintea Ta ca să-Ți spunem că Te iubim, Doamne. Pe acest pământ sunt miliarde de oameni, dar Tu ne-ai chemat și ne-ai ales pe noi. Te iubim atât de mult, Doamne, și Îți mulțumim pentru Siguranța Ta, pentru vindecarea, pentru eliberarea și pentru tot ce ai făcut pentru noi, prin Cuvântul Tău. Dumnezeule, noi vrem s-o ridicăm pe sora noastră, Marilyn Petrie, la Tine. Doamne, ai fost atât de bun cu ea, ai avut grijă de ea în această intervenție chirurgicală, iar durerea pe care a avut-o în genunchi s-a liniștit mult și poate să meargă, Îți mulțumim pentru aceasta, Doamne, dar acum au găsit o infecție, iar vrăjmașul încearcă să aducă mai mult rău asupra surorii noastre, de aceea, Te rugăm în Numele lui Isus, s-o vindeci, Doamne și s-o eliberezi de această infecție, fiindcă legăm acel duh în Numele lui Isus Hristos! Duhule rău, las-o pe sora noastră în pace!
Dumnezeule, Tu poți să Te miști și să-i vindeci trupul, să-l faci supus mărturiei ei din Cuvânt, că prin rănile Tale este vindecată. Te rog să-i dai o recuperare rapidă, ajut-o să meargă acasă curând și să se simtă bine, Doamne, să se întărească, să aibă o mobilitate bună și să se bucure de vindecare.
Doamne, acum când ne apropiem de Cuvântul Tău, Te rog, Dumnezeule, să vorbești prin acest vas, pentru gloria Ta. Dă-ne partea Cuvântului pe care ai rezervat-o pentru ceasul acesta, pentru acest timp, și de care avem nevoie, Doamne. Te rog, Dumnezeule, să frângi Tu Însuți Pâinea cu propriile Tale mâini, pentru că suntem oile Tale, și am venit la Tine, marele Păstor și Dumnezeu. Te rog să ne conduci în pășuni verzi, unde putem crește puternici și sănătoși, în Cuvântul pe care Îl cerem ca să-L ia fiecare, din această slujbă, sub călăuzirea Ta și să-Ți iei întâietatea, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.
În timp ce stați în picioare, să deschidem Bibliile la cartea lui Isaia. Vom continua cu același gând pe care l-am avut în primele trei servicii și vă rog să păstrați aceasta în mintea voastră în timp ce vă rugați. Isaia 55.11. Dacă vă amintiți, acesta este versetul cu care am încheiat duminică, așa că aș vrea să încep de acolo. Nu m-am așteptat niciodată să predic atât de mult despre acest subiect, dar pare imposibil să găsesc încheierea la sfârșitul slujbei, așa că Dumnezeu continuă să deschidă mai mult și mai mult. Ne vom încrede în El în continuare și vom merge mai departe pe calea pe care o are pentru noi. Isaia 55.11:
„…tot așa şi Cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.”
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Puteți să vă așezați. Domnul să binecuvânteze citirea Cuvântului Său. Vreau să privim din nou acest lucru care m-a izbit. Știam de mulți ani versetul acesta, dar când l-am citit, El spune: „tot așa şi Cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se întoarce la Mine fără rod.” Înseamnă că Cuvântul Său Se va întoarce la El, dar nu Se va întoarce gol. Amin. Cuvântul iese din El și Se Întoarce la El, dar nu Se va întoarce gol, fără rod. Pe parcurs, în călătoria Sa, Cuvântul va împlini tot ce este hotărât să împlinească. Astfel, Domnul Isus spune aici: „…Nu se va întoarce la Mine fără nimic, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.” Așadar, El Și-a trimis Cuvântul să realizeze ceva, iar acel Cuvânt nu Se va întoarce la El gol.
Fratele Branham a spus în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. Noi am citit de fiecare dată citatul acesta, așa că ne este familiar.
„Acum vedeți Pecețile? Când El era în lucrarea Sa de mediere acolo în urmă, răscumpărând, dar într-o zi, El vine înapoi să ia această Carte pe care a răscumpărat-o. Și tot ce este în Cartea aceasta va fi El, pentru că aceasta este credinciosul, cuvintele din Carte, și Cuvântul este El. El vine după această Carte a Răscumpărării, ale căror nume sunt scrise în Carte înainte de întemeierea lumii, când El a fost înjunghiat ca un miel.”
În timp ce parcurgeam tema, mi-am dat seama că de multe ori m-am agățat de simboluri, iar în mintea mea am început să văd imagini cu acele simboluri, dar am ratat sensul mai profund a ceea ce reprezintă ele. Așadar, când ne gândim la Cartea Vieții și la Cartea Vieții Mielului, ne dăm seama că fratele Branham ne-a spus în „Hristos Taina lui Dumnezeu descoperită”, că „tot ce este în Cartea aceasta va fi El, pentru că aceasta este credinciosul, cuvintele din Carte, și Cuvântul este El.” Deci, noi știm că această Carte este El, că toate cuvintele din Carte sunt credincioșii și că Cuvântul este El. Astfel, nu vorbim despre hârtie. Dar despre ce vorbim? Despre un gând al lui Dumnezeu.
El a avut în gândurile Sale ceva ce urma să atingă scopul pe care-L avea în minte, o dorință pe care o avea înainte de întemeierea lumii, iar Cartea aceea urma să fie înregistrarea lui Dumnezeu care a devenit materială sau Dumnezeu a devenit Cuvânt, deoarece Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Noi știm că în cele din urmă, Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi. Și ce a fost? Elohim, a fost Dumnezeu cu noi (Amin), astfel încât, Dumnezeu să Se manifeste porțiune cu porțiune; urma să fie o înregistrare a acelei manifestări, pe măsură ce Dumnezeu Se manifesta. Și de fiecare dată când acel Cuvânt venea în manifestare, S-a manifestat Cuvântul uns care a fost Hristos pentru ziua aceea. Așadar, aceasta este ceea ce înregistrează această Carte. Amin.
Când privim în Epoca bisericii Smirna din Cartea epocilor Bisericii, acest citat spune:
„Priviți cu atenție și vedeți aceasta. Înainte de-a exista vreodată o fărâmă de praf stelar; înainte ca Dumnezeu să fie Dumnezeu…” Acum vom merge pe drum înapoi. Amin. Profetul lui Dumnezeu poate să ne ducă înapoi; el poate să ne ducă înainte și poate să ne ducă înapoi. Amin. Frate Franco, poți să-mi aduci tabla albă? Vedeți, profetul spune că „Înainte de-a exista vreodată o fărâmă de praf stelar; înainte ca Dumnezeu să fie Dumnezeu…” Apoi adaugă: „Dumnezeu este obiectul adorației, dar acolo nu era nimeni să I se închine. Astfel, în timpul acela El era numai potențial Dumnezeu…” Astfel, el explică la ce se referă când spune: „înainte ca Dumnezeu să fie Dumnezeu” și adaugă că „El era cunoscut numai ca Duh veșnic, dar Mireasa era deja în gândul Lui. Da, Ea era, Ea exista în gândurile Lui. Şi cum sunt acele gânduri ale lui Dumnezeu? Ele sunt veșnice. Nu sunt?”
Fratele Branham a spus că „înainte de-a exista o fărâmă de praf stelar” a fost Elohim, Cel ce există prin Sine Însuși.
ELOHIM
Fratele Branham a spus că în momentul acela nu era nici măcar Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este Cel ce primește închinare, dar acolo nu era încă nimeni care să I se închine. Astfel, el a spus că în această stare, înainte de a exista cineva să-L venereze, adică înainte de a fi create cerurile și oștirea cerească, Mireasa era deja în mintea lui Dumnezeu. Amin. Înseamnă că tu, ca atribut al lui Dumnezeu, ești veșnic așa cum este Dumnezeu veșnic; iar când spun aceasta, nu vorbesc despre tine ca naștere naturală, nu vorbesc despre tine ca trup de carne, ci vorbesc despre partea lui Dumnezeu care a fost menită dintotdeauna să fii tu, care a fost de la început în sufletul tău, acea parte a lui Dumnezeu care era deja cu El. Așadar, partea aceea a existat înainte de a fi creați heruvimii, înainte de a exista oștirea cerească a îngerilor, serafimii și toate acele ființe. Înainte de toate acestea, exista acea partea a lui Dumnezeu care locuiește în seara aceasta în sufletul tău; aceasta a fost acolo în gândirea Lui înainte ca Dumnezeu să fie Dumnezeu și înainte să existe o fărâmă de praf stelar.
Aceasta ne-a învățat fratele Branham după deschiderea Peceților. Atunci a putut să meargă înapoi, mai în spate, înainte de crearea cerurilor, înainte de crearea oștirii îngerești, când Dumnezeu era singur cu gândurile Sale. El ne-a dus până acolo, ca să putem să ne găsim originea (Amin), iar dacă poți să-ți găsești originea acolo, nimic din ceea ce a venit după aceea, nu te poate scoate din gândirea lui Dumnezeu. Îți aduce o asemenea siguranță, dacă poți prinde descoperirea că ești unul din ei, dacă prin harul lui Dumnezeu ai o descoperire personală, descoperirea lui Isus Hristos pentru tine, încât să poți spune: „Sunt unul din ei.” Dacă spui: „Acestea a fost atribute”, Mireasa era deja în gândirea Lui, ca atribute, ca gânduri ale Lui, de aceea, prin descoperire, cred că fac parte din Mireasă, plasându-mă acolo înapoi. Amin. Acea parte din mine a existat înainte de a exista îngerii.
Astfel, pentru ca Elohim să devină Dumnezeu, El a creat întregul Tărâm ceresc, iar când a creat Tărâmul ceresc, a creat tot felul de Ființe care locuiesc acolo.
În acest Tărâm ceresc există heruvimi, serafimi, arhangheli, îngeri și tot felul de lucruri. Dar de câte ori a creat ceva, acest Elohim a devenit Dumnezeu.
Sper că nu se poticnește nimeni în ceea ce spune fratele Branham, când zice că Dumnezeu este un obiect de închinare. Astfel, dacă faci parte din Mireasă, tu ai fost deja acolo, în gândirea Lui, înainte de a fi creat Tărâmul ceresc. Și dacă ai fost în gândirea Lui, ce te va învinge acum pe tărâmul pământesc, într-o creație care a fost creată după crearea Tărâmului ceresc? Ce te va putea învinge pe acest tărâm pământesc, când Dumnezeu nu poate fi învins?
Așadar, după ce a creat Tărâmul ceresc, Dumnezeu a creat Tărâmul pământesc, iar fratele Branham ne-a spus că acest pământ este negativul, iar Tărâmul ceresc este pozitivul.
Astfel, el a spus că dacă aici vezi un copac care se luptă să trăiască, înseamnă că în altă parte există un copac care nu se luptă să trăiască; dacă aici vezi un om care se luptă pentru viață, aceasta arată că în altă parte există un om care nu se luptă să trăiască. Și a mai spus că acesta este negativul iar acela este pozitivul, ceea ce vedem aici este o reflectare, negativul, acelui Tărâm.
Astfel, când fratele Branham a trecut dincolo de perdeaua timpului și a intrat în dimensiunea a șasea, a văzut că exista iarbă, exista aer, cer, dealuri, a văzut lucruri pe care le vedem pe pământ: iarbă, dealuri, cer, oameni. Deci, când fratele Branham a mers dincolo de perdeaua timpului, în dimensiunea a șasea, a văzut iarbă și dealuri, a văzut oameni, cerul, iar întrebarea este: Unde a fost iarba mai întâi? Unde a fost prima dată iarbă? În dimensiunea cerească. Acum, când arătăm aceste două dimensiuni, acest lucru este doar o modalitate de a le separa, dar ele merg împreună, doar că una se mișcă cu o viteză mai mare decât cealaltă. Nu este ca și cum ar fi la o distanță mare una de cealaltă, nu este ca și cum cerul este sus, iar pământul este aici jos. Cerul și pământul sunt împreună (Amin, Amin), doar că unul se mișcă cu o viteză mai mare decât celălalt, iar cel care se mișcă cu o viteză mai mare, are oameni, copaci, pâraie, iarbă și dealuri. Dar înainte de toate acestea ai existat tu în gândurile lui Dumnezeu. Voi desena acest lucru aici: Păcatul a început în cer, corect?
Atunci, Lucifer și îngerii Lui au fost alungați din cer și au venit pe pământ. Apoi păcatul a izbucnit pe pământ, corect? Și acum venim în această călătorie pământească, venim într-un trup căzut din cauza păcatului, într-un pământ blestemat din cauza păcatului, fiindcă ne naștem greșit, cu o natură greșită, cu un duh greșit și toate acestea. De aceea, trebuie să trecem prin ciclul mântuirii, dar vreau să știți că înainte ca Lucifer să păcătuiască, noi am fost în mintea lui Dumnezeu; înainte să existe un vrăjmaș, noi am fost în gândul lui Dumnezeu; înainte să existe Lucifer și să izbucnească vreodată păcatul, noi am existat undeva în gândul lui Dumnezeu, deoarece gândurile lui Dumnezeu sunt veșnice și adevărate. Fratele Branham a spus că gândurile lui Dumnezeu nu sunt ca un plan pe care scrii pe hârtie și apoi trebuie să construiești pentru a se potrivi cu gândul. Gândul Lui era deja real și orice altceva este o reflectare mai mică a realului, dar când omul are un gând, îl scrie pe plan, iar când se materializează, acesta devine o expresie mai mare a gândului său. Dar pentru Dumnezeu, gândul este cel mai real și totul devine o reflecție a Lui, ceva inferior Lui. Amin.
Înainte să existe păcatul, înainte să existe Lucifer, înainte ca păcatul să izbucnească în ceruri, tu existai deja, pentru că dacă faci parte din gândirea lui Dumnezeu, dacă faci parte din Cuvântul lui Dumnezeu, dacă ești un atribut al lui Dumnezeu, ai deja Viața veșnică și ești la fel de veșnic cum Dumnezeu este veșnic. Amin.
Vreau să citesc mai departe (din Epoca bisericii Smirna):
„Înainte să existe vreodată o particulă de praf stelar; înainte ca Dumnezeu să fie Dumnezeu, El era cunoscut numai ca Duh veșnic, Mireasa era deja în gândul Lui…”
Haideți s-o desenăm așa. Așadar, înainte de toate acestea, când El era Elohim, Cartea era deja în mintea Lui. O desenez ca o carte. Vechiul Testament sau Noul Testament o descrie ca pe un sul, pentru că aceasta este forma pe care a avut-o Cartea. Eu o desenez ca o Carte, așa că trebuie să știți
despre ce vorbesc. Această Carte a Vieții era deja în gândirea Lui, această Carte a Vieții era deja cu El, pentru că era înregistrarea Vieții veșnice și tot ceea ce era acolo în acel moment era Viața Veșnică. Când Elohim era Elohim înainte de a fi Dumnezeu, tot ce exista atunci era Viața Veșnică. Apoi, știm că unele dintre ființele cerești care există, nu vor avea Viață Veșnică deoarece există un Iaz de foc în care vor fi aruncate și distruse, deci viața lor se va termina la un moment dat, și în cele din urmă vor avea un sfârșit al vieții. Apoi, știm că Lucifer a avut un început, a fost creat și are un sfârșit al creației sale, dar tu, ca fiu sau fiică a lui Dumnezeu, nu ai un început al creației tale și nu ai nici sfârșit al creației tale. Este înregistrarea Vieții Veșnice care este conținută în Cartea Vieții.
Ceea ce vreau să vedem, și nu o spun pentru prima dată, este cât suntem de siguri în Dumnezeu și cât de perfect este Planul Său. Pentru aceasta, vreau să mai citesc câteva pasaje.
În Pecetea întâi, profetul spune:
„Vedeți, Cartea a fost de fapt planificată și scrisă înainte de întemeierea lumii. Această Carte, Biblia, a fost într-adevăr scrisă înainte de întemeierea lumii, Hristos fiind Mielul ucis înainte de întemeierea lumii. Și membrii Miresei Lui, numele lor au fost puse în Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii, dar Ea a fost pecetluită și acum este descoperit ale cui nume au fost acolo înăuntru și totul despre Aceasta.”
Așadar, dacă faci parte din Dumnezeu, și parte din Mireasă, ai fost deja înregistrat în această Carte, încă înainte de întemeierea lumii, așa că ai existat înainte de facerea pământului pe care umbli. Tu poți ridica murdăria, poți atinge o piatră, poți să te întorci și să vezi, să știi cea mai veche piatră, cele mai vechi pietre pe care le poți găsi pe pământ, și îți dai seama că numele tău era în Cartea Lui înainte de formarea acelei pietre, așa că ne simțim ca stânca aceea solidă. Dar acest pământ solid și aceste lucruri se schimbă; simțim că aceste lucruri sunt elemente solide care stau pe pământ, rocile, dar lucrurile care se schimbă, ne dăm seama că ele vor fi transformate de foc. Amin. Dar noi am existat înaintea rocilor.
„Și membrii Miresei Lui, numele lor au fost puse în Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii, dar Ea a fost pecetluită (a fost pecetluită tot drumul) și acum este descoperit (Fratele Branham a spus că) acum este descoperit ale cui nume au fost acolo înăuntru și tot despre Aceasta.”
La deschiderea Peceților, Dumnezeu a început să îndepărteze vălul și să ne arate acel Curent al Vieții care coboară până la capăt, ne-a arătat acea Carte a Vieții care coboară până la capăt.
Haideți să deschidem la Geneza 18.16:
„Bărbații aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.
Atunci, Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.” Apostolul Pavel a preluat acest lucru și a spus că toate națiunile vor fi binecuvântate în Avraam. El a arătat că Dumnezeu i-a predicat Evanghelia lui Avraam, știind că toate națiunile vor fi binecuvântate în el, deoarece el avea să aducă mântuire păgânilor, celor care vor fi considerați copiii lui Avraam, prin credință. Când Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam, tatăl credinței, tatăl nostru al tuturor, prin credință, a spus: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…” Vă dați seama că atunci când Dumnezeu a venit la tatăl credinței, la Avraam, care avea promisiunea că va fi moștenitorul lumii, a spus: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…
Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare şi puternic şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.” Dar ascultați, prieteni, noi venim prin aceeași promisiune și din aceeași descendență, și aș vrea să spun că atunci când Dumnezeu va face ceva, nu o va ascunde de sămânța lui Avraam. Și acum, la timpul sfârșitului, când Dumnezeu vine să ne arate Pecetea timpului de sfârșit, la împlinirea tuturor lucrurilor, va ascunde Dumnezeu lucrul pe care-l va face, de sămânța lui Avraam? Noi știm la cine vine descoperirea.
Să trecem la Apocalipsa 10. Îl știm pe de rost, dar vom citi împreună. Apocalipsa 10.7: „Dar în zilele glasului îngerului al șaptelea, când va începe să sune, taina lui Dumnezeu ar trebui să fie încheiată, după vestea bună vestită slujitorilor Săi, profeții.”
În mesajul Răsăritul soarelui, citim:
„El este Cel care a deschis acele Peceți. El este acele Peceți pentru că întregul Cuvânt al lui Dumnezeu este Hristos, și Hristos este Pecețile care s-au deschis. Ce este atunci deschiderea Peceților? Descoperirea lui Hristos.” Amin. Laudă lui Dumnezeu!
Deci, El este Cel care a deschis Pecețile și El este acele Peceți. El este Taina lui Dumnezeu, Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. Taina care a fost pecetluită este descoperită în Hristos; Hristos este Taina așa cum a venit, deoarece Hristos este Cuvântul, Cuvântul uns care a fost manifestat în acea zi. Acesta este Hristos, așa că Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită.
În mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, profetul spune:
„Pentru un text pe care aș vrea să-l iau de acolo, un text bazat pe întreaga Biblie, și pe care aș vrea să-l intitulez „Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită” Așadar, fratele Branham urma să predice Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită. El urma să scoată de acolo un text, pe care Îl va baza pe întreaga Biblie. Deci, întreaga Biblie este descoperită în Hristos, Taina lui Dumnezeu descoperită.
„Hristos fiind taina lui Dumnezeu descoperită! Voi lua aceasta ca o lecție de școală duminicală, ca s-o putem citi toți împreună și să avem această părtășie împreună.
Acum, Taina ascunsă a lui Dumnezeu, El a avut-o înainte de începerea lumii. În partea din spate a minții lui Dumnezeu, era ceva ce încerca și urma să realizeze, și avea un motiv să facă aceasta…”
Mă voi întoarce să desenez aceasta aici. Deci, când era Elohim, când Dumnezeu era singur cu gândurile Lui, era ceva ce dorea să realizeze. Aceasta a spus fratele Branham aici. El a spus că această mare Taină a lui Dumnezeu, „El a avut-o înainte de începerea lumii. În partea din spate a minții lui Dumnezeu, era ceva ce încerca și urma să realizeze, și avea un motiv să facă aceasta pentru a Se exprima El Însuși, din cauză că întâi nu a existat nici lună, nici stele, atomi, molecule sau ceva.
El era Dumnezeu, dar la momentul acela nu era încă Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este un obiect de închinare, iar atunci nu exista nimeni care să I se închine.”
Așadar, atunci când Dumnezeu era Elohim, Cel ce exista singur cu gândurile Sale, Și-a făcut un Plan, avea o dorință, un mod în care să poată fi exprimat, să se poată exprima. Astfel, atunci când a început să-Și creeze creația, avea să reflecte acest gând fiindcă avea un mod în care putea să Se exprime; pentru că întregul Plan a fost pentru acest mare gând care exista în Sine,
Cel ce locuia singur, voia să Se exprime deoarece dorea părtășie. Astfel, pentru a avea părtășie, urma să vină într-o formă multiplicată, pentru ca atributele Sale să poată avea părtășie împreună ca o familie a lui Dumnezeu pe pământ. Pentru a face aceasta, El dorea ca fiecare atribut, fiecare parte a Lui Însuși, să înțeleagă, a vrut o modalitate de a Se exprima pe deplin și de a da o descoperire deplină despre Sine, pentru a se uni și pentru a avea părtășie împreună, pe pământ. Astfel, Dumnezeu a făcut un Plan și primul lucru pe care L-a făcut în acest Plan, a fost că a creat cerurile și ființele cerești care I s-a închinat; și când acestea au început să-L venereze, El a devenit Dumnezeu, a devenit obiectul închinării.
El Și-a început Planul acolo, și la un moment dat, a creat un pământ. Amin. Noi nu știm exact când a început să formeze pământul, nici ce s-a întâmplat exact înainte de Geneza 1.1; nu știm nici ce s-a întâmplat între Geneza 1.1 și Geneza 1.2, doar că El a făcut cerurile și apoi a făcut pământul. Din ceea ce ne-a spus fratele Branham, ne-am dat seama că înainte de a exista o fărâmă de praf stelat, înainte de a exista un atom sau ceva, Dumnezeu avea deja un Plan; El scrisese Cartea Vieții Mielului înainte de întemeierea lumii, așa că știa deja că va fi un Miel ucis pentru salvare. Așadar, Dumnezeu știa deja că va avea loc o cădere.
Dar, ascultați, păcatul nu a luat naștere pe pământ, păcatul a apărut în cer. Așadar, când a făcut oștirea cerească, Dumnezeu știa deja că va fi păcat în ceruri, deoarece El a făcut oștirea cerească înainte de a face oștirea pământească. Și înainte de a face creația pământească, El avea deja scrisă Cartea Vieții Mielului și avea deja un Plan de mântuire, pentru că Mielul a fost ucis înainte de întemeierea lumii. Dumnezeu știa deja totul, de aceea niciunul dintre planurile lui Lucifer nu va putea opri vreodată Planul lui Dumnezeu, dar planul lui Lucifer lucrează în Planul lui Dumnezeu. De aceea, nu ne este frică de Diavolul. Fratele Branham a spus că diavolul este o unealtă în mâna lui Dumnezeu, pentru a scoate la suprafață tot Planul Său, tot ceea ce vrea să exprime. El avea nevoie de un adversar, avea nevoie de un fundal negru, pentru ca albul neprihănirii Sale să stea jos, să Se poată exprima. Amin. Așadar, înainte de a crea pământul, înainte să existe o fărâmă de praf stelar, Dumnezeu știa că va avea loc o cădere, pentru că Mielul a fost înjunghiat înainte de întemeierea lumii. Astfel, Diavolul este o unealtă în mâna lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să Se poată exprima.
El nu putea să Se exprime ca Vindecător decât dacă era cineva bolnav; El nu putea să Se exprime ca Salvator decât dacă era ceva pierdut; El nu putea să-Și exprime puterea de Restaurare dacă nu era ceva care trebuia restaurat. În ordine. Înțelegem aceasta? Așa că înainte de toate, acel Dumnezeu avea deja un Plan și cu toate că ceea ce a făcut Lucifer a fost îngrozitor, absolut groaznic, ceea ce s-a întâmplat în tărâmurile cerești, rebeliunea împotriva lui Dumnezeu a fost oribilă, nu a putut să oprească Planul lui Dumnezeu. Tot ce a făcut, a fost să-Și mute Planul în acțiunea ulterioară, pentru că atunci când Lucifer a fost aruncat din cer, a venit pe pământ, iar ceva mai târziu a adus înșelăciunea în grădina Eden. Ceea ce s-a întâmplat în grădina Eden a fost, de asemenea, îngrozitor, dar ceea ce s-a întâmplat acolo nu a putut să oprească Planul lui Dumnezeu, ci doar L-a mutat într-o manifestare ulterioară, pentru că trebuia să ajungem la acest Miel ucis înainte de întemeiere lumii.
Astfel, când omul nenorocit a avut nevoie de mântuire, a arătat nevoia de Miel, dar în mintea lui Dumnezeu, Mielul a fost deja înjunghiat înainte de întemeierea lumii, așa că El a închis aceasta în seiful minții Sale și nimic din ceea ce face diavolul, nu poate să-L oprească pe Dumnezeu. Singurul lucru pe care îl poate face, este să fie folosit ca unealtă în mâna lui Dumnezeu, pentru a duce Planul lui Dumnezeu mai departe.
Când diavolul vine împotriva ta și simți presiunea și atacul, el nu poate zădărnici Cuvântul, nu poate opri scopul lui Dumnezeu, nu poate să-L împiedice pe Dumnezeu să Se exprime și să Se manifeste așa cum Și-a dorit înainte de a exista o moleculă, înainte de a fi raiul, când era Singur, și ca Elohim avea deja în gând să Se exprime, așa că acum ești aici ca o parte din expresia Lui, ca să exprimi o parte din El, iar diavolul nu poate face nimic pentru a opri acea expresie.
Totul a fost hotărât înainte să existe Lucifer, așa că atunci când Lucifer a devenit diavol, totul era deja hotărât. Astfel, când simți presiunea și lupta, când simți totul, doar realizezi că Dumnezeu Se exprimă. Astfel, dacă El îi dă diavolului orice abilitate de a te apăsa sau de a te încerca și îți dai seama că Dumnezeu Se exprimă în tine, să nu-ți fie frică de acele lucruri. Eu cred că cel mai rău lucru care ne afectează este frica. Dar Pecețile s-au deschis pentru a ne descoperi tot drumul înapoi, înainte de a fi creat ceva care ne poate face rău, pentru a ne arăta cât de siguri suntem și că nu trebuie să ne fie frică, pentru că lucrul care ne împiedică și ne închide, lucrul care ne inhibă este frica; dar nu există niciun motiv să ne fie frică. Aceasta ne-a arătat descoperirea de sub Peceți: că nu există niciun motiv să ne fie frică. Amin. Lăudat să fie Dumnezeu!
Voi continua să citesc din mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:
„Astfel, în marea Lui gândire, El a vrut aceste atribute să fie exprimate. În El era dragoste; în El era să fie Tată; în El era să fie Fiu; în El era să fie Salvator; în El era să fie Vindecător. Toate aceste atribute mari pe care le vedem deja exprimate, erau în Dumnezeu.
Astfel, părerea mea este că primul lucru pe care l-a făcut El, au fost Îngerii. Apoi, ei I s-au închinat, ceea L-a făcut să fie Dumnezeu. El a început de acolo. Ca în Mesajele anterioare, am încercat s-o explic, s-o descompun. Acum, atunci când Îngerii au început să I se închine, a fost chiar înainte de a fi măcar o moleculă pe pământ. Nu era nimic, totul era în întuneric. Nu exista nici soare, nici lună, nici stele, nimic, atunci El era Dumnezeu. Așa cum l-a întrebat pe Iov: „Unde erai tu, Iov, când am pus temeliile pământului (vedeți), când stelele dimineții cântau împreună, fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie? (Vedeți?) Unde erai tu?” Vedeți? Aceasta era cu mult în urmă, înainte de pământ.”
Cu mult înainte de facerea Pământului, fiii lui Dumnezeu cântau deja și strigau în mintea lui Dumnezeu. Când? Când Dumnezeu le-a arătat Planul de mântuire. El le-a arătat Planul de mântuire înainte de-a avea nevoie de un Plan de mântuire. Ei se bucurau și strigau de bucurie pentru Planul de mântuire, înainte de a fi nevoie de un Plan de Răscumpărare. Ascultați, prieteni, acum suntem în răscumpărare. Răscumpărarea a făcut ciclul complet și dacă am putut cânta și striga acolo, putem cânta și striga și aici, pentru că aceasta este plinătatea răscumpărării, aceasta vine la omenire în timpul sfârșitului.
Noi am văzut Planul pe care L-a arătat deja fiilor lui Dumnezeu și putem spune că am strigat deja de bucurie când ne-a arătat Planul mântuirii, iar acum la deschiderea Peceților, El ne-a arătat încă o dată Planul mântuirii. Unde suntem? Ne-am întors în mintea lui Dumnezeu. Amin. Ascultați, noi am intrat înapoi în mintea lui Dumnezeu, prin deschiderea Peceților, printr-o slujbă profetică ce ne-a dus înapoi la Taina care a fost în partea din spate a minții lui Dumnezeu.
Amintiți-vă că fratele Branham folosește terminologia: „Dumnezeu are o parte din spate a minții Lui.” Dumnezeu are o parte din față și o parte din spate. Ceea ce ne arată fratele Branham, se afla sub, uh, înainte de tot, preceda totul, era o Taină care a rămas ascunsă chiar și în Rai. Fratele Branham a spus că această Carte a fost pecetluită chiar și în Rai. Îngerii nu știau nimic despre Ea; serafimii, heruvimii, oștirea cerească, nu știau nimic despre această Carte. Această Carte a fost pecetluită chiar și în cer; a fost în partea din spate a minții lui Dumnezeu; această Taină a fost ascunsă departe de Lucifer, departe de ființele îngerești, departe de umanitate. A fost pecetluită în mintea lui Dumnezeu. Dar la deschiderea Peceților, El a adus ceea ce era în partea din spate a minții lui Dumnezeu, ceea ce Dumnezeu exprimase sub formă de simbol și a scris în tipurile pe care le-a presărat prin Biblie. La ruperea Peceților, fratele Branham s-a întors, a luat tipurile, simbolurile, căderea din grădina Eden, crearea omului, a luat povestea lui Rut și toate aceste tipuri din Biblie, pe Iosif și mireasa sa dintre neamuri, descoperirea lui fraților săi, și mergând tot drumul înapoi, ne-a arătat că această Taină a fost în partea din spate a minții lui Dumnezeu; ne-a arătat că Dumnezeu a păstrat-o în partea din spate a minții Sale. A arătat-o prin caracterele din Biblie, dar a păstrat Taina în partea din spate a minții Sale, așa că a fost pecetluită. Unde a fost pecetluită? În partea din spate a minții lui Dumnezeu. În Apocalipsa, în timpul lui Ioan, El l-a luat pe Ioan în viziune în Cer și i-a arătat ruperea Peceților, dar i-a arătat ruperea Peceților sub formă de simbol, deoarece Taina Însăși era încă pecetluită în partea din spate a minții lui Dumnezeu. Dar în timpul sfârșitului, Dumnezeu a luat un profet, și prin acea lucrare profetică, Mielul Însuși a venit, a rupt Pecețile și prin acel profet le-a descoperit pentru noi. Ce a făcut El? Când a rupt Pecețile, ne-a dus înapoi, în partea din spate a minții lui Dumnezeu, unde a fost ascunsă această Taină, de-a lungul timpului. Care este partea din spate a minții lui Dumnezeu? De unde am început. Această lucrare, acest Mesaj m-a dus înapoi Acasă, înapoi la originea mea, înapoi la începutul meu, înapoi unde eram. Amin.
De aceea, când a rupt Pecețile de pe Taina lui Dumnezeu, a luat Pecetea Vieții tale.
Continuăm cu citirea din mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:
„Acum, Dumnezeu a avut un scop și o taină ascunsă, și despre aceasta vreau să vorbesc bisericii în dimineața aceasta,
despre taina ascunsă a lui Dumnezeu, pe care a avut-o în minte înainte de întemeierea lumii, și cum s-a desfășurat până în prezent, când trăim. Atunci veți înțelege clar și cred că veți vedea ceea ce fost, ceea ce a făcut.
Marea taină a lui Dumnezeu despre cum a făcut, este un secret. El a ținut-o ascunsă. Nimeni nu știa nimic despre Ea. Nici Îngerii nu au înțeles-o. Vedeți, El nu a descoperit-o. Acesta este motivul, sub cea de-a șaptea Taină a noastră, când Pecetea a șaptea a fost deschisă, a fost tăcere. Când era Isus pe pământ, ei au vrut să știe când va veni El, dar El le-a spus: „Nici măcar Fiul Însuși nu știe când se va întâmpla.” Vedeți, Dumnezeu are toate acestea pentru El Însuși, este o taină. De aceea, a fost tăcere în Cer timp de o jumătate de oră și cele șapte Tunete și-au făcut cunoscute glasurile. Lui Ioan i-a fost interzis să scrie, vedeți, venirea Domnului. Acesta-i un lucru pe care El nu l-a descoperit încă, despre cum va veni El și când va veni. Este un lucru bun că El nu a făcut-o.
El a arătat-o sau descoperit-o în fiecare simbol care este în Biblie. De aceea, toată Biblia este descoperirea tainei lui Dumnezeu în Hristos.”
Dumnezeu nu a arătat această Taină, dar Taina este descoperită în fiecare tip din Biblie.
„Hmm! Toată Biblia este expresia țelului pe care L-a avut Dumnezeu, un singur scop pe care a vrut să-L realizeze în toată Biblia. Și toate faptele credincioșilor din Biblie au fost simboluri care exprimau marele scop al lui Dumnezeu, iar acum, în aceste zile din urmă El a descoperit-o și a arătat-o. Și cu ajutorul lui Dumnezeu, ei bine, veți vedea chiar aici, în această dimineață, ceea ce Domnul a avut tot timpul în minte și a exprimat-o.”
Astfel, Biblia arată un scop, un singur scop, o Taină, o mare Taină care a fost ascunsă în partea din spate a minții lui Dumnezeu. El a vrut să realizeze un singur lucru și întreaga Biblie a exprimat acest lucru pe care a vrut să-L realizeze, pe care a vrut să-L atingă și l-a dorit să fie exprimat.
Să trecem la Apocalipsa 10.8-11:
„Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!”
M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.”
Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.
Apoi mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împărați.”
Aceasta este Cărticica pe care o mănâncă Ioan, aceasta este Cartea pecetluită din Apocalipsa 5. Aceasta ne spune fratele Branham. Este Cartea pecetluită din Apocalipsa 5 pe care nu o putea atinge nimeni, nu o putea citi nimeni și nimeni nu putea nici măcar să se uite la Ea. De ce? Pentru că era în partea din spate a minții lui Dumnezeu. Nimeni nu putea s-o atingă, nimeni nu putea să se uite la Ea, nimeni nu era vrednic (Amin), dar Mielul a fost găsit vrednic, așa că S-a dus, a luat Cartea și a deschis Pecețile Ei.
Apoi, Îngerul puternic a coborât cu Cartea deschisă în mâna Sa; și acum, Glasul din cer spune despre Cartea pe care nu putea s-o atingă nimeni, nu putea s-o citească nimeni și nimeni nu se putea uita la Ea: „Du-te la Înger, ia Cartea și mănânc-o!” Astfel, el va lua aceeași Carte pe care a avut-o Adam. Vă amintiți de duminică, Adam a avut această Carte care era Titlul de Proprietate al întregii creații, era dreptul de a conduce creația. Adam a pierdut Cartea, iar fratele Branham a spus că a revenit în mâinile lui Dumnezeu, pentru a o ține departe de mâinile lui Lucifer, de mâinile diavolului. Ea a fost tot timpul în mâna lui Dumnezeu, dar acum, în timpul sfârșitului, acea Carte va coborî în mâna Îngerului puternic, deci Cartea care a fost pecetluită în tot acest timp, este acum o Carte deschisă. Și acum când este o Carte deschisă, Ioan care este tipul pentru Mireasă, poate merge să ia Cartea pe care nimeni nu a putut s-o atingă, să se uite la Ea sau s-o citească, și s-o mănânce.
Acum, Ioan este însărcinat să mănânce Cartea, iar când o mănâncă, devine una cu Ea, devine parte din descoperire și descoperirea devine parte din el. În gura lui este dulce când devine una cu Ea, când o ia în el este dulce, dar când trebuie s-o digere și s-o trăiască devine amară, pentru că toată respingerea lui Hristos, respingerea Cuvântului vine asupra lui. Dar el trebuie să profețească din nou, trebuie să iasă Cuvântul pentru că a mâncat Cartea. Ioan a putut să mănânce Cartea, iar întrebarea este: Dacă Ioan a mâncat toată Cartea, mai este ceva de mâncat? Lui Ioan i s-a spus: „Mănânc-o toată!” Dacă Ioan a mâncat-o toată, mai este cumva și pentru mine să mănânc tot? Mai este să mănânci tot și tu? Aceasta este o Carte diferită de orice altă carte pe care am văzut-o vreodată. Amin.
Aceasta este Taina care era în mintea lui Dumnezeu, aceasta este descoperirea singurului Scop, a singurei dorințe pe care a avut-o Dumnezeu. Ea a fost pecetluită în această Carte. Dar când vorbim despre această Carte, nu este vorba doar de grame, grame și grame de hârtie, ci este Taina care a coborât acum, în momentul deschiderii Peceților și a fost pusă la dispoziția omului. Ceea ce omul nu putea avea, ceea ce omul nu putea ști, acum putea să accepte prin descoperire și să devină una cu Ea. Acum descoperirea este în acel om; acum pot mânca toată Cartea și tu poți mânca toată Cartea; eu mă hrănesc cu Hristos și tu te hrănești cu Hristos. Deci, dacă eu mă hrănesc cu Hristos, există dorința după Hristos cu care să te hrănești și tu. Dacă eu mănânc o bucată întreagă, pentru tine rămâne mai puțin sau este aceeași bucată de Hristos disponibilă și pentru tine, ca și pentru mine, astfel încât să-L putem mânca toți pe Hristos. Și chiar dacă mâncăm cu toții, rămâne tot Hristos de mâncat. Amin. Hristos a dovedit aceasta la înmulțirea pâinii și a peștilor. Nu se epuizează niciodată, nu se epuizează niciodată. Amin. Pot mânca din această Mană care a coborât din cer, pot mânca tot ce mi-a alocat Dumnezeu, pot mânca tot din Hristos, dar mai există tot din Hristos să poți mânca și tu. Amin.
Amintiți-vă că acestea sunt simboluri care încearcă să ne ducă la o înțelegere mai profundă. Așadar, unde este Cartea acum? Unde este Cartea? Depinde de locul unde vă aflați în poveste. Pentru Ioan, Cartea era în el. Eu am avut un timp când Cartea a fost pecetluită pentru mine. Sper să mă iertați pentru că spun aceasta, dar pentru mine, din perspectiva mea, în viața mea a existat un moment când, deși Pecețile au fost deschise în anul 1963, pentru mine Cartea a fost pecetluită. Apoi, a fost un moment în viața mea când am văzut Mielul pășind și luând Cartea, după care a venit jos cu Cartea deschisă în mână. Amin. Astfel, Cartea a fost deschisă în mâna lui Hristos și pentru mine; apoi, m-am dus la Hristos să primesc descoperirea acelei Cărți, iar El mi-a dat Cartea și am mâncat-o, așa că acum Cartea este în mine. Dar pentru tine, Cartea ar putea fi pecetluită; pentru tine, Cartea ar putea fi încă în mâna lui Hristos; poate nu te-ai dus încă să iei Cartea, sau poate ai luat Cartea și ai primit descoperirea pentru tine. Amin.
Pentru unii dintre noi, Cartea este în noi, pentru unii dintre noi, Cartea este în mâna Lui, iar pentru unii dintre noi, Cartea este pecetluită. Laudă lui Dumnezeu! De aceea, oamenii vor reacționa diferit la Mesaj, în funcție de locul în care se află Cartea pentru ei, de felul în care privesc citatele și de felul în care văd Scripturile. Așadar, felul în care își trăiesc viața, va depinde de locul în care se află Cartea pentru ei și de perspectivele lor.
Vedeți, când vorbești despre lucruri spirituale, ei nu operează după aceleași legi ca în lucrurile naturale, așa că uneori, poți vedea unde este cineva în călătoria Cărții, doar prin descoperirea, conduita și atitudinea lor față de Mesaj. Prin descoperirea Mesajului, tu poți începe să vezi unde este acea Carte pentru ei. De aceea, eu aleg să nu mă cert cu oamenii, așa că atunci când spun că cele șapte Peceți nu sunt deschise, este în ordine. Vreau să spun că pentru tine nu sunt deschise; deci, de ce m-aș certa cu tine și aș spune că sunt deschide? Pentru tine nu sunt deschise, dar pentru mine sunt deschise, ceea ce înseamnă că nu există niciun motiv de ceartă. Pecetea a șaptea poate fi deschisă și închisă în același timp; pentru tine este pecetluită, iar pentru mine este deschisă. Sper că are sens și că nu credeți că sunt dus de-acasă.
Prin felul în care vorbim despre Mesaj, prin citatele aduse, gravităm spre lucrurile pe care avem tendința să le repetăm, iar afirmațiile pe care le facem, vor arăta unde ne aflăm în călătoria Cărții și unde ne aflăm în relație cu călătoria Cărții. Așadar, când cineva spune că Pecețile nu sunt deschise, nu există niciun motiv să ne certăm pentru că el spune că nu sunt deschise, deoarece pentru el nu sunt deschise. Dar nici nu există niciun motiv să mă cert când spun că Pecețile sunt deschise, deoarece pentru mine Pecețile sunt deschise. Eu am mâncat Cartea și nu poți s-o scoți din mine pentru că a devenit una cu mine. Am mâncat-o deja, am simțit-o deja dulce în gură și știu ce înseamnă să fie amară în pântece, așa că nu puteți lua Cartea de la mine. Am mâncat Cartea, așa că eu și Cartea am devenit una. Am deja aceeași experiență despre care ne vorbește în Scripturi și ce ne spune fratele Branham, așa că nu poți să-mi spui că Pecețile nu sunt deschise. Dar nici eu nu pot să-ți spun că Pecețile sunt deschise.
Trebuie să mergem cu toții la Mesaj și să aflăm unde suntem; trebuie să privim în Cuvânt și să vedem unde suntem. Am depășit timpul încercării de a convinge oamenii să vadă lucrurile, suntem dincolo de timpul când încercam să convingem oamenii și, de asemenea, suntem dincolo de timpul încercării de a ne simți convinși sau când putem convinge pe altcineva. Aceasta este o descoperire individuală, personală; nu pentru o biserică, nu pentru un grup de oameni, ci pentru individ. Aceasta ne învață fratele Branham după deschiderea Peceților.
Aceasta nu mai este biserica, aceasta este Mireasa; Aceasta este unul, acest Mesaj a venit la unul, a venit la tine. Eu nu primesc siguranță din faptul că sunteți de acord cu mine. Acolo au fost denominațiunile și toate au căzut. Ei toți au fost de acord și au plecat de la Cuvânt gândindu-se că au dreptate, așa că siguranța mea nu poate veni din faptul că sunteți de acord cu mine, pentru că atunci luăm înapoi un alt duh denominațional. Siguranța mea poate veni numai atunci când știu că L-am întâlnit pe Îngerul puternic cu Cartea deschisă, am luat Cartea de la El și am început s-o mănânc, iar Ea a fost dulce în gura mea și amară în pântecele meu. Amin. Astfel, acum în mine există Ceva ca un Izvor de Apă vie care curge spre Viață veșnică; descoperirea Cărții iese din gura mea, plasându-mă în Apocalipsa 10.11.
Nu mă puteți pune înapoi, în capitolul 5, pentru că sunt în Apocalipsa 10.11. Deci, nu puteți să mă duceți înapoi la Apocalipsa 5.1. Dacă ești în Apocalipsa 5.1, spun: „Frate, continuă să mergi! Drum bun înainte!” Ești pe drumul cel bun, ești în Cartea descoperirii, mergi prin Ea în jos, dacă tocmai ai venit la Mesaj sau Dumnezeu nu ți-a deschis-o niciodată. Astfel, privești la Apocalipsa 5.1 și spui că avem nevoie de un Miel care să vină să ia Cartea. Eu spun: Ești pe calea cea bună, continuă să mergi mai departe, deoarece treci prin Cartea descoperirii, în Mesajul orei, și vei descoperi că există un Miel care a pășit să ia Cartea și să dezlege cele șapte Peceți ale Ei. Continuă să mergi, frate! Nu crede cuvântul meu, ci intră în Cuvânt și continuă să mergi (Amin), pentru că aceasta trebuie să fie o descoperire personală. Această Carte trebuie să fie în tine. Cartea aceasta a fost în partea din spate a minții lui Dumnezeu și a fost pecetluită în cer și trebuie să fie desigilată în tine. Laudă lui Dumnezeu!
Fratele Branham a spus în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită:
„Observați. În al doilea rând, Hristos manifestat în voi, nădejdea slavei. Marele Dumnezeu manifestat în Hristos și acum Hristos manifestat în voi. Ne vom grăbi.
Ceea ce a fost odată marea Taină a lui Dumnezeu, marea Taină ascunsă în gândul Lui, este pusă acum în inima credinciosului, care este Trupul lui Hristos.”
Oh, înțelegeți ce spune el? Care a fost Taina ascunsă când era doar Elohim singur cu gândurile Lui? A existat un Plan, a existat un gând, a existat dorința de a fi exprimat; acesta a fost gândul lui Dumnezeu, atunci când a început să exprime, era o Taină în toată expresia, deoarece toată expresia se reflecta înapoi la gândul pe care-L avea în minte. Era o realizare pe care dorea s-o atingă, un scop de a face tot ceea ce făcea, ceea ce dorea să fie exprimat, și totul reflecta înapoi la gândul Său, însă totul a venit cu o Taină, totul a venit cu o Pecete pe el. Dar ceea ce a fost cândva o Taină, o Taină în partea din spate a minții lui Dumnezeu, acum este în trupul credincioșilor Săi. „…este pusă acum în inima credinciosului, care este Trupul lui Hristos.” Deci, unde este ascunsă acum Taina? În Hristos. Unde este Hristos? Hristos este o Mireasă mică pe pământ. Unde este ascunsă Taina? În interiorul celor care au mers la Îngerul puternic și au mâncat Cartea. Astfel, Taina care a fost pecetluită în partea din spate a minții lui Dumnezeu, este acum în credincios. Amin.
„Ceea ce a fost cândva marea Taină ascunsă în mintea lui Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, se manifestă acum. Gândiți-vă la aceasta! Sunt sigur că nu înțelegem. Nu pot s-o văd așa cum ar trebui și sunt sigur că nici voi nu înțelegeți, dar marea Taină a lui Dumnezeu, ceea ce a avut Dumnezeul cel veșnic ca Taină, a fost dezvăluită acum în Isus Hristos, apoi a fost dată Bisericii Lui. Ceea ce a fost odată în gândirea lui Dumnezeu este acum în Trupul lui Hristos. Isus Își iubește Biserica, Mireasa Sa și îi șoptește secretele.”
O, laudă lui Dumnezeu! Dacă nu L-ai pus niciodată să-Ți șoptească tainele dragostei, nu știi cât de minunat este când Dumnezeu începe să-ți dea descoperire după descoperire, Taina pe care a avut-o înainte de întemeierea lumii. Când se deschid Pecețile, începi să vezi scopul pe care l-a avut Dumnezeu, vezi Biblia exprimând întreaga Taină. Dacă nu L-ai pus niciodată să-ți șoptească Taine ascunse de dragoste, revelatoare pentru tine, nu știi cât este de minunat! Dar odată ce ți-a șoptit tainele dragostei, cel mai minunat lucru pe care l-ai experimentat vreodată în viața ta este descoperirea asupra Cuvântului. Și când îți deschide Cuvântul, Dumnezeu face pentru tine ceva ce nu poate face nimeni altcineva. Când Dumnezeu începe să Se dezvăluie, Se va dezvălui El însuși în această Scriptură. Ca să Se dezvăluie în această poveste, El S-a dezvăluit pe Sine în această Carte; și pe măsură ce îndepărtează stratul înapoi și începe să ți se dezvăluie, îți arată Taina ascunsă în Rut, în Estera, în Debora (Amin), și dintr-o dată spui: „Oh, Doamne, Te iubesc! Te iubesc atât de mult pentru că Planul Tău este atât de perfect! „…îi șoptește secretele.”
Mai jos, în Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, citim:
„Identificat! Oh, diavolul urlă pentru aceasta.” De ce urlă diavolul? „…diavolul urlă pentru Adevărul manifestat al promisiunii Cuvântului în Ea singură.” De aceea urlă diavolul. El nu urlă pentru niciun alt sistem bisericesc, pentru nici o denominațiune și pentru nici o altă formă, ci doar pentru „Adevărul manifestat al promisiunii Cuvântului în Ea singură .” Mireasa și numai Mireasa Îl are. Diavolul urlă pentru aceasta, iar eu spun, lăsați-l să urle, pentru că această descoperire și eu suntem uniți veșnic. Am fost legați, am fost legat de această descoperire în Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, și sunt legat de Ea aici, în această expresie, prin descoperire.
În mesajul Intervalul, fratele Branham spune:
„Cineva care a plătit prețul pentru mine. Acesta este adevărul. Eu nu am putut să plătesc acel preț, dar a făcut-o El pentru mine. Charlie, El a făcut-o pentru mine şi pentru tine; a făcut-o pentru întreaga rasă umană, iar acum iată-L pășind în față pentru a-Şi pretinde dreptul de Răscumpărător. Pentru cine? Nu pentru El Însuși, ci pentru noi. El este Unul dintre noi; este Ruda noastră.”
Vreau să înțelegeți ce spune fratele Branham. El spune: „Când Isus Hristos pășește înainte și pretinde Cartea Răscumpărării, Titlul de Proprietate, Cartea mântuirii, moștenirea întregii creații, când vine și ia Cartea, pentru cine a luat-o, pentru Sine?” Fratele Branham spune că El nu primește Titlul de Proprietate, dreptul de a guverna în Mileniu, pentru Sine, ci L-a răscumpărat pentru noi. „Pentru cine? Nu pentru El Însuși, ci pentru noi. El este Unul dintre noi; este Ruda noastră”, așa că atunci când a pretins-o pentru noi, a revendicat-o pentru Miri împreună, pentru că suntem moștenitori împreună cu El, în moștenirea Lui.
Haideți să ne întoarcem la Romani 4. Vreau să citesc din nou câteva din Scripturile pe care le-am citit, dar vreau să le citesc în lumina aceasta, pentru că El a venit să pretindă Titlul de Proprietate, Cartea Răscumpărării. Apoi, a venit să-L revendice, nu pentru El Însuși, ci pentru noi, El este Unul dintre noi, așa că este inclus în noi, este Ruda noastră. De aceea, vom domni și vom stăpâni cu El o mie de ani, ca moștenitori împreună. Romani 4.13:
„În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință.” Așadar, promisiunea lui Avraam este că el va moșteni lumea, dar „n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință.”
Acum să ne întoarcem la Galateni 3.16: „Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam şi seminței lui”. (Una dintre aceste făgăduințe este că el va moșteni lumea). „Nu zice: „Şi semințelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminței tale”, adică Hristos.” Deci acea sămânță care va moșteni lumea este Hristos.
Versetul 29: „Şi dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.” Când Isus Hristos a mers ca Miel și a pretins Cartea Răscumpărării, El a pretins-o pentru noi. Cine suntem noi? El este Unul dintre noi! A luat-o pentru El și Mireasa Lui, pentru că El și Mireasa Lui au devenit Unul. Amin. Așa că a luat-o pentru noi. De aceea, când se căsătorește un bărbat și cumpără o casă, nu o cumpără numai pentru el, ci spune: „Aceasta este casa noastră.” Când a revendicat Cartea Răscumpărării, Isus Hristos a revendicat-o pentru noi, El este Unul dintre noi. În ordine.
Să mergem la Evrei 2. Noi am citit aceste Scripturi, dar vreau să ni le reîmprospătăm în minte și să le citesc în acest contest. Apoi vom merge mai departe pentru că am o mulțime de lucruri în inimă și vreau să le împărtășesc cu voi. Limba, timpul și capacitatea umană, strică totul, așa că aveți răbdare cu mine și continuați să trageți, pentru că am multe în inimă. Evrei 2.10:
„Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor.
Căci Cel ce sfințește şi cei ce sunt sfințiți sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească frați.” El este Unul dintre noi, suntem una cu Cel care sfințește: „Căci Cel ce sfințește şi cei ce sunt sfințiți sunt dintr-unul.”
Fratele Branham spune în mesajul Edenul Satanei:
„Dumnezeu știa că vom fi aici, dar atunci ne-a pus în trup ca să putem fi contactați. Și ca să ne poată contacta, El a devenit Unul dintre noi, când a devenit Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Însuși, plinătatea manifestării lui Dumnezeu. Prin urmare, acesta a fost scopul lui Dumnezeu, să-Și afișeze atributele în părtășie.
Când eram în tatăl meu, eu nu știam nimic despre aceasta, dar când am devenit fiul lui și am fost născut din el, am fost un atribut, o parte din tatăl meu. Și tu ești o parte din tatăl tău.
Ca și copii ai lui Dumnezeu, noi suntem o parte din atributele lui Dumnezeu care erau în El, făcuți trup la fel cum s-a făcut El trup, astfel încât să putem avea părtășie unul cu altul, ca o Familie a lui Dumnezeu pe pământ. Acesta a fost scopul lui Dumnezeu la început. Da, domnule. Aceasta a vrut Dumnezeu la început.”
Să trecem la Romani 8. Nu uitați Scriptura pe care tocmai am citit-o. „Căci Cel ce sfințește şi cei ce sunt sfințiți sunt dintr-unul.” Vom reveni la aceasta, dar acum să mergem la Romani 8.29:
„Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulți frați.
Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniți, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a şi proslăvit.
Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”
Înainte de a exista o moleculă sau o fărâmă de praf stelar, când eram în gândurile lui Dumnezeu, El ne-a predestinat prin știința Lui mai dinainte. El știa că vom fi aici, ce scop vom avea și ce rol vom juca, și înainte de-a exista un fir de praf stelar, El ne-a chemat deja și ne-a proslăvit în gândul Lui, așa că dacă Dumnezeu este de partea noastră, cine poate fi împotrivă?
În mesajul Cine este acest Melhisedec? Profetul spune: „Cei mântuiți au fost cu El din veșnicie… Viața veșnică pe care ați avut-o, gândul pe care l-a avut El despre ce erați voi. El a vrut ca voi să... El a vrut ca eu să stau la amvon. El a vrut ca voi să stați în seara aceasta pe scaun. Astfel, voi serviți scopului Său veșnic. Cel care a părăsit Căminul Lui, a venit pe pământ pentru puțin timp ca să slujească scopului Său.”
Prindeți aceasta: „Cel care a părăsit Căminul Lui, a venit pe pământ pentru puțin timp…” Tu ești cel care a părăsit Căminul Lui și a venit pe pământ să slujească scopului Său.
„Este corect? Bine. Apoi, după ce s-a terminat, este dus înapoi la starea lui glorificată; când rodul este copt, este dus înapoi.” Amin. „Cuvântul Meu pe care-L trimis, nu Se va întoarce la Mine fără rod, ci va împlini scopul pentru care L-am trimis.” În ordine. Geneza 22.6. Am lucrat la toate acestea pentru a ajunge aici:
„Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus în spinarea fiului său Isaac şi a luat în mână focul şi cuțitul. Şi au mers astfel amândoi împreună.
Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou:
„Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?”
„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuși Își va oferi un miel pentru arderea de tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.”
Fratele Branham are un fel unic de a exprima acest lucru în Stăpânind poarta vrăjmașului după încercare, din anul 1964. El spune:
„V-aţi gândit vreodată de unde a apărut berbecul acela? Țineți minte că țara era plină de lei, lupi şi șacali care vânau oile. Cât de departe era acel berbec de civilizație? Ce căuta el acolo sus unde nu era nici un strop de apă? Avram a pus pietrele de jur-împrejur pentru a face altarul. De unde venea acel berbec?
Aceea nu era o vedenie, pentru că Avraam l-a luat, l-a omorât și a curs sânge. Ce spusese el? „Dumnezeu Însuși este în stare să-Și ofere o jertfă pentru arderea de tot.”
Cum te vei ridica din scaunul cu rotile? Cum se va face bine copilul acela bolnav de inimă? Oricare ar fi problema, „Dumnezeu Însuși va purta de grijă.”
Vreau să fac acest desen cu care ne confruntăm de atâta timp aici. Bine. Am făcut aici acest desen.
Vechiul și Noul Testament care vorbește despre venirea Lui. De la Adam în jos în avem pe Avraam, Daniel, toți cei care au venit pe această Linie. Petru, cele șapte epoci ale Bisericii. În ordine. În gândirea sau în mintea Sa, Dumnezeu a văzut deja toate acestea, așa că Cuvântul lui Dumnezeu este acum o expresie a gândului Său. Deci, acesta devine Linia Cuvântului, dacă pot spune așa, sau o expresie a gândirii lui Dumnezeu în Cuvânt.
Atunci Cuvântul Se manifestă, iar manifestarea va fi Cuvântul uns exprimat în ziua aceea, va deveni Hristos, așa că Linia aceea din fiecare perioadă de timp este Hristos pentru acea zi. Noi știm că Cuvântul a coborât pentru a îndeplini un scop și Se va întoarce, dar Cuvântul nu Se va întoarce la Dumnezeu gol, ci va îndeplini scopul pentru care a fost trimis. Astfel, dacă vom veni aici la Daniel, când Daniel era un copil,
Ierusalimul a fost cucerit și a fost dus în robie în Babilon. Deci, el a fost dus în Babilon când era copil. Pentru unii acesta ar fi un dezastru, dar pentru Dumnezeu nu există niciun dezastru, deoarece El are deja un Plan și nimic nu se mișcă fără voia Lui. El l-a numit pe Nebucadnețar, slujitorul Său. Amin. Și slujitorul Său a venit și a împlinit judecata mâniei lui Dumnezeu. Slujitorul Lui, l-a dus pe Daniel într-o țară străină, pentru a deveni un om înțelept, un consilier la curtea sa, iar Daniel trebuia să exprime ceva pentru Dumnezeu, așa că el nu a murit niciodată în război și nici în captivitate. De fapt, când a ajuns într-un loc în care trebuia să încalce Cuvântul, când urmau să primească o dietă care era contrară Legilor pe care le-a dat Moise, Daniel a vorbit cu cel care răspundea de ei și i-a spus: „Noi nu putem să mâncăm aceasta. Vom mânca numai zarzavaturi.” Atunci omul i-a spus că se teme să nu se mânie împăratul, dar Dumnezeu i-a făcut trecere înaintea acelui om. Daniel a reușit să facă aceasta? Dumnezeu a fost Cel care i-a făcut trecere înainte acelui om, a fost Dumnezeu care Și-a dat trecere, pentru că Daniel era unul dintre aceste gânduri care au coborât, Daniel era o expresie a unui gând despre Dumnezeu care S-a manifestat, Cuvântul lui Dumnezeu. Daniel a fost Hristos pentru ziua lui sau Hristos S-a manifestat în acea zi prin vasul lui Daniel. Și atunci când Dumnezeu l-a mutat pe păzitorul copiilor lui Israel, a făcut-o ca să îi păzească pentru a avea favoare pentru Dumnezeu. Dumnezeu Se îngrijea de El Însuși.
Când înțelepții corupți și dregătorii au venit cu o lege, pentru a-l prinde pe Daniel în capcană, au spus că nimeni nu se poate închina decât împăratului Darius pentru o perioadă de timp. Se gândeau că dacă îl prind în această capcană, îl vor arunca în groapa cu lei, iar împăratul Darius nu va putea să schimbe legea pentru că era pecetluită. Dar Daniel nu s-a temut pentru că a avut o descoperire și știa că era în mâna lui Dumnezeu. Astfel, atunci când a fost aruncat în groapa cu lei, nu Daniel a închis gura leilor, ci Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor.
Ascultați-mă foarte atent. Dumnezeu nu a închis gura leilor pentru Daniel, ci Dumnezeu a închis gura leilor pentru Dumnezeu, pentru că El a avut ceva de exprimat prin viața lui Daniel. Viața lui Daniel conținea ceva ce Dumnezeu a trebuit să exprime, deoarece Viața devine parte a Bibliei noastre, este Cuvântul și Cuvântul este Dumnezeu, Cuvântul fiind exprimat pentru Daniel. Dumnezeu a trebuit să-l păstreze pe Daniel, dar El nu l-a păstrat pe Daniel, ci S-a păstrat pe Sine. Deci, ascultați, Dumnezeu era în groapa leilor, deci Dumnezeu a venit în groapa leilor ca să-L protejeze pe Dumnezeu.
Dumnezeu S-a îngrijit de El Însuși când a venit la Avraam. Avraam a primit Cuvântul Domnului care i-a spus: „În Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele.” După ce Dumnezeu a dat această promisiune, acesta este Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu Își va ține Cuvântul. Și iată că acum îi spune lui Avraam să meargă și să-și omoare fiul, dar în această parte a călătoriei sale, Avraam este atât de convins că Dumnezeu Își va ține Cuvântul, încât a mers înainte, crezând că Dumnezeu este în stare să-l ridice. În timp ce mergeau, fiul său l-a întrebat: „Tată, avem lemne, avem focul, avem toate acestea, dar unde este mielul de jertfă?” Și Avraam a răspuns: „Dumnezeu Își va asigura un miel de jertfă”. El știa că Dumnezeu a spus ceva, iar acum trebuia să facă ceva pentru că Cuvântul Lui nu putea eșua. Așadar, Dumnezeu a trebuit să păstreze viața lui Isaac din cauza Cuvântului care era în Isaac; acel Cuvânt trebuia exprimat prin Isaac, deoarece El a spus deja că „În Isaac vei avea o sămânță care-ți va purta numele.” Deci, Dumnezeu nu Îl proteja pe Isaac, ci Se proteja pe Sine.
Ascultați! Daniel în groapa cu lei (salvat).
Dar la un moment dat, a murit în călătoria sa. La un moment dat, călătoria lui, viața lui pământească, s-a terminat. Nu a murit, pentru că sfinții adorm, dar undeva în călătoria sa pământească, scopul pe care l-a avut Dumnezeu pentru acea partea a Cuvântului, avea să se termine. Și când acea parte a expresiei Cuvântului a fost completă, Daniel s-a dus acasă. Până când Daniel a terminat de exprimat acea partea a Cuvântului, Dumnezeu l-a protejat în timpul războiului și al asedierii Ierusalimului, l-a protejat când a fost luat captiv, l-a protejat când a fost educat ca un om înțelept, i-a făcut trecere în fața celor care-l păzeau, i-a făcute trecere înaintea împăraților, iar când l-au aruncat în groapa cu lei, El a coborât și a închis gura leilor. Ce făcea Dumnezeu? Își proteja Cuvântul.
Dumnezeu Se păstra. Dumnezeu trebuia să-Și asigure o jertfă, pentru că nu a putut să-Și ia Cuvântul înapoi și nu a putut să-Și lase Cuvântul să eșueze. Astfel, ca să-Și țină Cuvântul, Dumnezeu a trebuit să-Și asigure un miel pentru arderea de tot, pentru ca Cuvântul Lui să nu eșueze. Dacă faci parte din Cuvântul lui Dumnezeu, când Elohim era singur și avea acest Plan, iar tu slujești o parte din acest Plan, îți spun că nimic nu-ți va lua viața până când nu este încheiată acea expresie a Cuvântului.
Aceasta nu înseamnă că viața a fost întotdeauna ușoară pentru Avraam, nu înseamnă că viața a fost întotdeauna ușoară pentru Daniel. Nu înseamnă că nu a avut nici o luptă, nu a fost ușor să fie luat din casa lui și dus în captivitate. A fost greu și sunt sigur că a plâns pentru pierderea mamei și a tatălui său. Așadar, așa cum am spus mai înainte, nu este ca și cum Dumnezeu l-a crescut într-o bulă. El a avut o expresie pe care urma s-o exprime; o parte din acea expresie i-a rupt măreția lui Daniel, iar o parte din acea expresie l-a protejat în mod supranatural. Dar totul era despre cum Și-a exprimat Dumnezeu Cuvântul; nu era despre Daniel, ci despre ceea ce era în Daniel. Amin.
În mesajul Dumnezeu are pregătită o cale, fratele Branham a spus:
„Când Moise și-a aruncat toiagul jos și acești indivizi au stat acolo cu percepția lor extrasenzorială, ei au făcut același lucru pe care Moise l-a făcut. Ei și-au aruncat toiegele jos. Moise însă a urmat linia lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat? Omul nu a putut face nimic. El și-a împlinit numai datoria. Când tu faci tot ce trebuie să faci în linia de datorie, Dumnezeu este dator să pregătească o cale. Dumnezeu Își va pregăti un sacrificiu.” Așa folosește fratele Branham aceasta.
„Moise și-a aruncat toiagul jos, și Aron și-a aruncat și el toiagul lui și amândoi s-au transformat în șerpi. Cei cu percepția extrasenzorială și-au aruncat și ei toiegele jos și s-au transformat în șerpi. Moise nu a putut face nimic, dar Dumnezeu a ales o cale. Toiegele lor au mâncat celelalte toiege. Ce s-a întâmplat cu toiegele? A devenit oare șarpele mai mare, sau ce s-a întâmplat? Dumnezeu încă are o cale pregătită și El este în stare să facă o cale când nu se găsește nici o altă cale. El este calea.”
Deci, când prinzi descoperirea, ascultați, când noi începem să vorbim în urmă, despre mintea lui Elohim, despre atributele și gândurile lui Elohim, Taina care a fost pecetluită în Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, aceasta nu înseamnă a avea o doctrină îngrijită sau un concept interesant, ci este să aducă, de fapt, o siguranță pe care nu o va aduce nimic altceva în viața ta. Dacă aceasta este descoperirea ta, nu contează dacă este groapa cu lei, nu contează dacă te aruncă acolo sau te bagă să te fiarbă în ulei, ceea ce au încercat să facă cu Ioan descoperitorul. Ei au încercat să-l fiarbă de viu într-o cuvă cu ulei, dar nu au reușit; oricât de mulți bușteni au pus pe foc, focul nu s-a înălțat niciodată suficient ca să-l poată fierbe, pentru că Dumnezeu nu terminase încă cu el. Astfel, au trebuit să-l scoată din ulei, iar în cele din urmă l-au trimis pe Insula Patmos, unde a primit viziunea și descoperirea și a scris Cartea Apocalipsei. Și după ce a scris Cartea Apocalipsei, Dumnezeu a putut permite să moară. Ioan nu a putut fi fiert în ulei, dar Petru a fost răstignit cu capul în jos. De ce l-a protejat Dumnezeu pe unul și nu pe celălalt? Totul are a face cu scopul lui Dumnezeu, cu scopul Cuvântului Său.
Să mergem mai departe. Cuvântul lui Dumnezeu a coborât și a început să Se exprime de-a lungul generațiilor. Dar acel Cuvânt care a început în Adam, a căzut în Adam și vine în stare căzută. Astfel, acum acele atribute vor fi exprimare într-o stare căzută și într-o carne căzută. Așadar, atributele care aveau să vină într-o carne căzută, urmau să fie despărțite de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu putea să Se lase despărțit de El Însuși pentru totdeauna, așa că ne întoarcem la Geneza 22.8. Haideți să citim din nou această Scriptură:
„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuși Își va oferi un miel.” Atunci când Dumnezeu a coborât prin această linie, venind prin Adam, prin Noe, prin Avraam, prin Moise, prin Daniel, prin David, prin Solomon, venea, venea, venea, dar acel atribut nu putea să se întoarcă înapoi la El, deoarece era într-o stare căzută.
Astfel, Dumnezeu a devenit Jertfa, Dumnezeu S-a oferit El Însuși o Jertfă. Amin. De aceea, când S-a născut Isus, El a fost Elohim, Dumnezeu cu noi, Trupul creat al lui Dumnezeu, Mielul de Jertfă, Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu a devenit, Dumnezeu Și-a oferit o Jertfă. Dar Cine a fost Jertfa? El Și-a oferit o Jertfă pentru El Însuși, pentru că Acesta este El Însuși
Și acesta este El Însuși, așa că nu a putut să-Și lase atributele Sale, Cuvintele Sale să rămână într-o stare căzută, despărțiți de El. Astfel, S-a oferit ca Jertfă pentru El Însuși. O, laudă lui Dumnezeu! Amin. Aceasta este Cartea Vieții Mielului, Mielul înjunghiat înainte de întemeierea lumii, pentru că Dumnezeu trebuia să Se arate pe Sine. El a vrut să Se exprime, iar pentru a Se exprima a trebuit să-i permită păcatului să izbucnească în ceruri, a trebuit să-i permită să se reverse pe pământ, astfel încât să poată veni ca Mântuitor, ca Vindecător și să elibereze toate aceste alte lucruri. Dar El nu avea de gând să încredințeze aceasta altei Ființe, ci avea o astfel de expresie, încât trebuia să fie exprimat El Însuși în fiecare epocă, așa că a fost o parte din Sine, o parte din Sine și o parte din Sine. Dar Dumnezeu nu Se poate pierde pe Sine, așa că în marele Său Plan, El Și-a oferit deja o Jertfă. El a fost Mielul Înjunghiat înainte de întemeierea lumii.
Fratele Branham a spus în Epoca bisericii Smirna:
„Aceasta s-a întâmplat pentru răscumpărarea noastră. Duhul Sfânt a venit peste Maria, iar ea a născut un Fiu şi L-a numit Isus. Marele Creator a venit jos şi a devenit o Jertfă pentru păcatul nostru. Sângele Lui a fost Sângele lui Dumnezeu.”
În mesajul Dumnezeu este propriul Său Interpret, fratele Branham spune:
„Amintiți-vă că voi, creștinii, aţi fost în gândurile Lui încă înainte de întemeierea lumii, ceea ce înseamnă că sunteți exprimarea manifestată a gândurilor Lui. Înainte ca să existe o lume, noi eram în Hristos, în Dumnezeu, de aceea suntem ai Lui. Tot ce vedem în jurul nostru este materializarea tangibilă a gândurilor lui Dumnezeu, astfel încât să poată fi atins, văzut și așa mai departe. Acesta este Dumnezeu, totul.”
Acesta este Dumnezeu, este totul (fratele Chad arată Biblia). Deci, Dumnezeu este totul. Ce este? Dumnezeu manifestându-Se tangibil, astfel încât să poată fi atins și simțit.
În mesajul Eu știu, iertați-mă, în Întrebări și răspunsuri din anul 1964, profetul spune:
„Apoi, Dumnezeu a devenit material într-un Om numit Isus Hristos, care a fost Fiul Său. Acest Fiu Și-a dat Viața ca să poată aduce alți fii, pentru ca Dumnezeu să devină tangibil lucrând în toate.”
În mesajul Eu știu, el spune:
„Satan nu putea să-i ia, nu puteau să se înece în potop până când scopul lui Dumnezeu cu ei nu s-a terminat; copiii evrei nu puteau fi arși până când scopul lui Dumnezeu cu ei nu s-a terminat.”
Priviți pe cronologie. Aici, la Daniel putem să-i punem pe cei trei oameni drept în cuptorul aprins. Dumnezeu a venit jos, Dumnezeu Însuși a coborât și a fost al patrulea Om din cuptor, ca un Fiu de Dumnezeu, pentru a-i proteja pe cei trei de flăcări.
În cele din urmă, cei trei bărbați aveau să moară, dar nu au murit decât după ce au terminat porțiunea din Cuvânt care le-a fost alocată s-o exprime.
Mai departe, el spune:
„…Nu poate ucide slujba cu furuncule și necazuri până când scopul lui Dumnezeu nu a fost terminat; nici leii nu au putut să-l mănânce pe Daniel până la încheierea scopului lui Dumnezeu; nici moartea, nici bătrânețea nu au putut să-l ia pe Avraam până când scopul lui Dumnezeu nu s-a terminat, nici pe tine și nici pe mine, nu ne poate lua până la sfârșitul scopului lui Dumnezeu cu viața noastră.” Aceasta ne încurajează. Laudă lui Dumnezeu!
Romani 8.28 îl știm pe de rost. „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.”
Venim aici și facem linia aceasta unde suntem tu și eu. Înainte de întemeierea lumii, înainte de a exista o fărâmă de praf stelar, Dumnezeu a avut ceva de făcut pentru tine și a avut ceva de făcut pentru mine. Pentru a Se asigura că s-a întâmplat, El a alocat o parte din El Însuși pentru a veni în această dispensație, în acest vas, pentru ca acea parte din El Însuși să Se exprime. Acest lucru este sigur pentru că este El.
Acum ne numim credincioși, dar cine este credinciosul? Credinciosul este El în noi, Sămânța genă a lui Dumnezeu, Ea este credinciosul. Credinciosul nu este intelectul meu, nu sunt emoțiile mele, raționamentul meu; credinciosul nu este omul meu exterior. Adevăratul credincios este Sămânța lui Dumnezeu din interior, așa că El se crede pe Sine Însuși. Dar El a împărțit această parte din El Însuși, acest atribut, acest gând, această piesă din Cuvânt, această părticică a lui Dumnezeu, a atribuit-o pentru această dispensație, să fie arătată în acest vas căzut, în această perioadă de timp, pentru a exprima o anumită parte a Lui. El a atribuit aceasta acum, și a dat acestei porțiuni din Sine o expresie; acea expresie a numi-o fiu și a permis să aibă o identitate, iar acea identitate devine EU. Dar EU este cu adevărat EL, adevăratul EU este într-adevăr o parte din El. Astfel, acum El se crede pe Sine. Deci, când vine Dumnezeu și Dumnezeu ne aduce o eliberare, Dumnezeu Se eliberează pe El Însuși.
Ascultați. Când David a fost uns să fie împărat peste Israel, Dumnezeu l-a trimis pe Samuel cu Cuvântul Domnului, să-l ungă pe David. Astfel, David a devenit împăratul uns. Este adevărat? David era împăratul uns al Israelului, în viața lui exista o ungere, iar acum urma să facă tot ceea ce a hotărât deja Dumnezeu să facă. Leul nu putea să-l ucidă, ursul nu putea să-l ucidă, Goliat nu a putut să-l ucidă, Saul nu a putut să-l ucidă pentru că era sub o protecție supranaturală. Nu pentru că avea ochii destul de albaștri, nu pentru că avea pregătire, nu pentru că știa să cânte bine, ci pentru că în el exista o porțiune din Dumnezeu care trebuia să aibă o anumită expresie. Și până când acea expresie nu era terminată, în jurul lui exista o pecete protectoare, care se va asigura că lucrarea va fi finalizată. Cu alte cuvinte, David a devenit invincibil sunt ungere. Ceea ce a crezut Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, îl va face invincibil. Amin.
Ascultați! Același David care a fost invincibil în fața leului, a ursului, a lui Goliat și a lui Saul, este același om care a fugit și s-a ascuns în peșteră pentru viața lui; s-a ascuns de Saul, a plâns și a scris cântece despre cât de cumplită este viața lui. Este adevărat? Ați citit Psalmii vreodată? Vedeți? David nici măcar nu înțelegea taina din viața sa. El știa că dușmanii lui sunt gata să-l prindă și că l-ar ucide dacă ar putea, că viața îi era în pericol. Adevărul este că viața lui nu era în pericol; doar pentru el viața lui era în pericol, dar pentru Dumnezeu, viața lui nu era deloc în pericol. El a început să fie urmărit și totul era oribil, „Viața mea este dură”, dar pentru Dumnezeu nu era dură, era perfectă.
Vedeți, David a fost salvat, a fost salvat și iar a fost salvat, dar vedem că Dumnezeul care l-a eliberat în mod supranatural de leu, de urs și de Goliat, nu l-a eliberat și de Saul care l-a urmărit din peșteră în peșteră, iar el a plâns, a plâns și a scris acele cântări. Dar Psalmii sunt variați, deoarece Psalmii arată suferința lui Hristos și respingerea Lui. Așadar, el manifesta Cuvântul și manifesta Cuvântul. Amin. Unii nu știu că David știa care parte era o manifestare a Cuvântului și care parte nu era; el era sub conducerea lui Dumnezeu, care Se asigura pentru El Însuși când îl proteja pe David. Când Dumnezeu a scos piatra aceea din praștia lui și a ghidat-o, ca pe o rachetă teleghidată, l-a lovit pe Goliat drept între ochi. Dumnezeu Îl protejează pe Dumnezeu!
Când David l-a prins pe leul acela de barbă…Nu știu dacă ați văzut vreodată un leu față în față. Odată am fost cu Brain Jones în Mahala Holla, Africa de Sud. Fratele m-a dus acolo și am văzut că după un gard aveau un leu african, un mascul mare. Eu eram de-o parte a gardului și leul era de partea cealaltă, iar dacă nu era acel gard între noi, aș fi leșinat, aș fi murit de frică. Avea o coamă așa de mare (fratele arată), iar vârful coamei era chiar aici și avea o gură atât de mare încât îți încăpea tot capul în ea. Când îl vezi în poze și știi că se plimbă prin safari, da, arată ca o pisică mare, dar când îl privești în realitate și vezi ochii aceia mari uitându-se la tine, când îi vezi colții atât de lungi, este un uriaș. David a luat unul dintre acei lei de barbă, l-a lovit și l-a ucis. L-a prins de falcă, sau Dumnezeu l-a prins de falcă și i-a rupt-o. Ați văzut vreodată un urs? Nu am fost niciodată aproape de unul, dar David a ucis ursul, sau Dumnezeu a ucis ursul.
Noi trebuie să ne întoarcem la Taina care se afla în partea din spate a minții lui Dumnezeu și să ne găsim acolo. Dacă putem să ne găsim acolo, atunci de ce să-mi fie frică? Dacă sunt acolo, dacă acea genă a lui Dumnezeu care este acum în mine, era acolo, atunci aceasta este Dumnezeu exprimându-Se într-o altă formă, într-un alt vas, și Dumnezeu Se va îngriji de Sine. Dacă ai nevoie ca viața ta să fie susținută, dacă ai nevoie de protecție pentru ca Dumnezeu să-Și exprime Cuvântul, Dumnezeu te va proteja pentru exprimarea gândului Său. Dar dacă avem nevoie de umilință pentru ca El să-Și exprime Cuvântul, vom fi umiliți; dacă avem nevoie să fim năpăstuiți, astfel încât să putem exprima partea din Cuvânt, vom fi năpăstuiți, pentru că totul este despre exprimarea Cuvântului. Amin. De aceea suntem uneori atât de confuzi în călătoria noastră creștină. Dar dacă am putea să ne întoarcem la David, am vedea că el a învins în ziua în care l-a lovit pe Goliat cu piatra, dar la puțin timp după aceea a plâns într-o peșteră din cauza direcției în care a luat-o viața lui, fiind îngrijorat că va fi ucis de dușmanii lui. Sau nu? El Îl manifesta încă pe Dumnezeu, era încă sub ocrotirea lui Dumnezeu, era încă Cuvântul care Se manifesta în acea zi în peșteră și pe câmpul de luptă.
Noi ne exprimăm în viețile noastre ca David, dar Dumnezeu va face în viețile noastre ceva absolut supranatural și ne va scăpa de boală, va schimba împrejurările, se va îngriji de serviciul nostru și va face lucruri pe care noi nu le-am putea face, rezolvându-le în mod supranatural.
Apoi, săptămâna viitoare ne vom simți rău din cauza unei răceli și ne va durea capul, iar atunci ne vom întreba dacă suntem sau nu un copil al lui Dumnezeu sau dacă avem credință. Suntem în peșteră zăngănind harpa, și spunem: „Oh, cum aș fi dacă Dumnezeu mi-ar fi arătat îndurarea Sa, dacă s-ar uita la mine?” Dar El a dovedit că se uită la tine cu o săptămână în urmă, a dovedit că știe unde ești, a dovedit că a auzit conversația din mașina ta chiar înainte de a veni la biserică. El a dovedit că știa nevoia pe care ai avut-o și a împlinit-o înainte de a-i cere. Când te găsești într-o situație dificilă, poate mai există o altă parte a Cuvântului care trebuie exprimată, dar începe să ne bată inima și să spunem: „Oh, dacă Dumnezeu ar privi la mine, dacă mi-ar cunoaște durerea, dacă Dumnezeu…”
Eu spun: „Dumnezeule, du-mă înainte de întemeierea lumii, la Taina care a fost închisă în Tine și pe care ai deschis-o în această zi, fiindcă știu că pașii celor drepți sunt rânduiți de Domnul. Eu știu că ești cu noi, că Te exprimi. Dumnezeule, m-ai ajutat să mă predau și să-Ți dau primul loc, de aceea, Îți predau Ție tot ce este în viața mea.”
Știți, noi putem predica și să spunem că dacă te lupți vreodată cu o problemă, să nu fii credincios. Putem predica și să spunem că Mireasa are putere biruitoare, că Ea are Cuvântul, ceea ce este adevărat. Dar ce înseamnă puterea de biruință? Pentru ce este Cuvântul? Este pentru ca Dumnezeu să Se exprime. Noi putem predica într-un asemenea mod încât fiecare încercare ne face să ne îndoim de calitatea de fiu. Dar eu nu vreau să fac aceasta; eu vreau să mănânc Cartea, să devin una cu Ea și să realizez că Dumnezeu a putut să-l protejeze pe Pavel.
Un guvernator a putut să-l scape de o mulțime, iar în orașul următor a fost împroșcat cu pietre și lăsat ca mort, dar Dumnezeu l-a ridicat. Apoi a naufragiat, dar Dumnezeu l-a scăpat pe o insulă; a fost mușcat de un șarpe, dar l-a scuturat de pe mână, însă nu mult după aceea, a fost decapitat pentru Evanghelie. Când a fost Dumnezeu cu el și când nu a fost cu el? Eu spun: Dumnezeule, dă-ne descoperire, dă-ne siguranță, dă-ne înțelegerea a cine suntem noi în Tine și ce încerci să realizezi în această zi. Ajută-ne să avem încredere că indiferent de circumstanțe, nimic nu-Ți va împiedica vreodată Cuvântul, ci vei învinge fiecare boală și fiecare încercare. Cum o vei face? Depinde de Tine. Eu sunt aici doar ca să exprim ceea ce vrei să exprimi în această zi și vreau să ai control asupra mea. Nu Te voi pune la îndoială, nu voi pune la îndoială ce faci și nu voi pune la îndoială cine sunt, dar voi urmări să faci ceva minunat în fiecare împrejurare în care sunt. Voi avea grijă ca Tu să Te manifești, voi avea grijă să te vindeci și voi avea grijă să vorbești. Când intru într-o situație și am o problemă, mă pui în contact cu oameni cu care nu am fost niciodată în contact. Înainte de a Te uita să spui ceva pentru a deschide o ușă, pentru a spune ceva, sunt mereu cu ochii după Tine să Te manifești în viața mea, pentru că nimic nu este fără un scop.
Eu vreau să am descoperirea Tainei care era în partea din spate a minții lui Dumnezeu, vreau să mănânc Cartea și să devin una cu Ea până când, dintr-o dată, viața începe să aibă sens. Să nu fiu un creștin aici și dincolo să nu fiu creștin; să nu fiu aici un credincios bun, iar dincolo să fiu un credincios rău. Eu sunt un copil al lui Dumnezeu și sunt aici pentru a exprima ceva din Viața lui Dumnezeu pe acest pământ. Dumnezeu o va exprima în sus și în jos, în bine și în rău, iar eu sunt aici pentru a exprima ceva și nimic nu va opri această expresie.
Vreau să mai citesc o singură Scriptură din Isaia 14.24:
„Domnul oștirilor a jurat şi a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini.”
Puteți spune „Amin”? Nimic nu se va schimba, așa că trebuie să mergem înainte ca credincioși, și să credem în fiecare împrejurare în care ajungem și în care intrăm.
Haideți să luăm aceeași mărturie pe care a avut-o Avraam: „Dumnezeu Își va oferi o Jertfă!” Cum veți trece peste aceasta? Dumnezeu Își va oferi o Jertfă! Cum vă veți da seama de aceasta? Dumnezeu Își va oferi o Jertfă! Nu știu cum și nu știu unde. Avraam nu știa că va fi un berbec în tufiș, când a spus aceasta, dar știa că Dumnezeu Își va oferi o Jertfă! Asigurați-vă că aveți Cuvântul în fiecare situație și încercare, în tot ce se întâmplă. Amin. Îmi doresc să am întotdeauna aceasta ca un prim răspuns, dar mă rog ca Dumnezeu să mă ajute să mă schimb pe calea spre… Și indiferent ce se va întâmpla, pot spune: „Dumnezeu Se va îngriji El Însuși!”
Eu nu sunt aici pentru că am ales să vin aici. După cunoștința pe care o am acum și ceea ce sunt acum, pot să spun că nu sunt aici pentru că vreau eu, ci sunt aici după gândul lui Dumnezeu și sunt condus după scopul lui Dumnezeu. Am fost plasat în corpul acesta prin alegerea lui Dumnezeu; am fost plasat în acest timp prin alegerea lui Dumnezeu; am fost plasat în acest loc geografic prin alegerea lui Dumnezeu și sunt aici pentru a servi scopului Său, așa că Dumnezeu Se va îngriji de Sine.
Să ne plecăm capetele și să ne rugăm. Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru Cuvântul Tău și Te rugăm, Dumnezeule, să-L manifești pe zi ce trece, din ce în ce mai mult, în noi. O, Dumnezeule, dacă am putea ieși din calea noastră, Doamne, dacă am putea avea mărturia potrivită! Ajută-ne să nu mai gândim firește, să nu mai gândim pământește. Ridică-ne, Te rugăm, în partea din spate a minții Tale și împrospătează-ne memoria, Doamne. Străpungând amnezia spirituală, ne-am dat seama…Ce ne-am dat seama? Cum am strigat de bucurie, atunci când am văzut Planul de mântuire Acolo. Îndepărtează amnezia spirituală, astfel încât să avem aceeași bucurie în mijlocul împrejurărilor prin care trecem. Doamne, iartă-ne pentru vorbirea noastră negativă, pentru atitudinea noastră și ajută-ne să mergem pe calea credinței, a credinței perfecte pe care a avut-o Avraam când nu știa soluția și calea de ieșire, dar a știut Cuvântul Tău. El nu știa cum vei oferi o jertfă, dar știa că o vei oferi, știa că Tu nu vei lăsa acel Cuvânt să greșească. Doamne, noi suntem în situații în care nu știm cum Te vei îngriji, dar ai promis că prin rănile Tale suntem vindecați. Nu știm cum vom ieși din aceste circumstanțe, nu știm cum trecem peste aceste necazuri, nu știm cum va veni vindecarea, dar știm un lucru: că Cuvântul Tău nu va eșua, fiindcă Tu ai făcut o promisiune și Te vei ține de ea. Doamne, ajută-ne să rostim cuvinte de credință, ajută-ne să avem fapte de credință și să trăim o viață de credință, ca Avraam, astfel încât să putem spune că Dumnezeu va purta de grijă.
Dumnezeule, avem încredere în Tine, avem încredere în ocrotirea Ta și avem încredere că faci ceea ce este mai bine. Ajută-ne să-Ți exprimăm Cuvântul în orice împrejurare, fiindcă Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.
-Amin-