Fii cu noi seară de seară, în timp ce mergem cu aceste adunări şi fie ca prezenţa Ta să fie aici, Doamne.
Lasă ca marea putere a Duhului Sfânt să rămână aici, astfel ca luni, când va trebui să scot ţăruşii să nu poată, şi aşa, trezirea să continue mai departe.
Îngăduie ca Duhul Tău să vină jos şi ajută-ne în timp ce ne încredinţăm Ţie, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus, Fiul Tău. Amin.
Este un timp cam mohorât în seara aceasta, nu-i aşa? Totuşi mă bucur pentru că e răcoare; acesta este un lucru cu adevărat bun. Va trebui să renunţ la câteva zile de întâlnire, dar mă bucur că a venit şi fratele Herholzer ca să ne dea ajutor.
Aş vrea să veniţi cât mai mulţi să-l ascultaţi, căci cu siguranţă vă va face bine. El se va ruga pentru bolnavi înainte ca să intru eu în slujbă, ceea ce este foarte bine.
Nu ştiu cum ar mai bine să fac… Dacă plec de aici duminică, voi avea la dispoziţie o zi, apoi va trebui să conduc trei mii cinci sute de mile ca să ajung la adunare. Vă puteţi imagina cât îmi este de greu…
L-am întrebat pe fratele Moore dacă am putea pleca cu două zile mai repede, iar el mi-a spus: „Sigur că da, frate Branham”.
Aceasta îmi place cel mai mult la fratele Moore şi la bisericile de aici, că sunt creştini adevăraţi care înţeleg lucrurile. Înseamnă foarte mult să ştii că ai un prieten care ţi-e mai apropiat decât un frate; care înţelege toate lucrurile.
Desigur, mi-ar place să stau şi o lună aici cu voi, dar nu pot. În numai două săptămâni, am avut invitaţii de la peste o sută de adunări. Au fost invitaţii din locuri unde nu am fost niciodată, fraţi spunându-mi: „Dacă vrei, vino măcar pentru o seară la noi, frate Branham.”
O adunare încearcă să mă ducă la ei de vreo zece ani, iar acum, auzind că am venit la Shreveport, în apropiere de ei, şi că am anunţat adunări timp de două săptămâni, au zis: „Ce este atât de important în Shreveport?”
Voi ştiţi că atunci când a fost pe pământ, Isus a încercat să împartă lucrurile cu toată lumea. Aceasta am încercat şi eu.
Noi am petrecut un timp minunat împreună; am avut una din cele mai bune ungeri şi un mesaj special pe care Domnul mi l-a dat aici, jos. În viaţa mea nu am avut un mesaj atât de puternic pentru biserică, cum a fost „Mielul şi porumbelul”. Să nu-l uitaţi.
Înainte ca să încep, vreau să vă spun că eu şi fratele Moore, vom merge în California, iar dacă va fi cu voia Domnului, când voi termina acolo, mă voi întoarce din nou aici, pentru vreo două seri.
Câţi din voi înţeleg aceasta şi se vor ruga pentru mine? Sunt sigur. Vă mulţumesc, frate şi soră. Este foarte frumos din partea voastră. Vă mulţumesc pentru aceasta.
Eu si fratele Moore, vom merge la adunarea internaţională de la Azusa Street, căci sunt deja 50 de ani de la revărsarea Duhului, iar eu am primit un fel de descoperire cu privire la anul jubileului, al cincizecimii.
Cu un an în urmă, în timp ce mă aflam la Westgates, Domnul mi-a pus pe inimă acest lucru, iar eu l-am pus în faţa a câtorva mii de oameni şi aşa s-a aprins.
Acum marea adunare de la Azusa Street se va ţine la Templul Angelus, iar în septembrie voi avea privilegiul şi onoarea de a face deschiderea serviciilor.
La această adunare vor participa fraţii Oral Roberts, Tommy Hicks şi mulţi alţii, pentru că va fi o adunare mare, la care vor veni şi oameni din alte părţi ale lumii.
Bătrâna Azusa Street este începutul cincizecimii în America, iar acum se aniversează cincizeci de ani de la acel mare eveniment.
Puteţi veni şi voi dacă vreţi.
Acolo va fi şi fratele Espinoza, cu care am fost jos în Mexico, unde am petrecut un timp minunat. El a fost traducătorul meu.
Fratele meu a vrut să ştie dacă voi putea merge şi la el pentru o lună de adunări. O lună? Păi, nu cred că voi putea.
Dacă adunările mele s-ar putea ţine pe o scală mare, ar fi altceva; atunci aş putea sta o lună acolo, dar aşa, nu pot. Eu lucrez pe o scală mică, deoarece aceasta nu necesită prea multe cheltuieli şi este fără programe la radio sau altceva de felul acesta.
În felul acesta mă simt liber să merg oriunde mă călăuzeşte Domnul, aşa că pot sta câteva seri aici, sau la altă biserică, şi am nevoie doar de hainele cu care mă îmbrac.
Apropo de aceasta, o doamnă mi-a dat un costum de haine când am fost aici, ceea ce apreciez foarte mult, desigur.
Dumnezeu să te binecuvânteze, soră, pentru ceea ce ai făcut. Cu siguranţă eu apreciez mult gestul tău. Am uitat să amintesc acest lucru aseară, dar îţi mulţumesc acum. Cam aşa îmi vin mie hainele: le primesc de la unii sau de la alţii. Când spun aceasta, nu mă refer la haine purtate, ci la hainele noi pe care le primesc. Şi hainele purtate sunt bune, iar eu am fost crescut cu aşa ceva.
Domnul meu nu a avut nici măcar un loc unde să-Şi pună capul. Aşa este. Dar El mi-a dat un loc micuţ unde să trăiesc eu şi familia mea, şi pot spune că suntem fericiţi.
Şi vă spun: chiar dacă mi-aş putea permite să trăiesc în puţin lux, n-aş face-o. Nu, domnilor. Astfel, dacă am puţin mai mult, prefer să folosesc plusul pentru misiunile în străinătate, iar Dumnezeu ştie că acesta este adevărul.
Eu sunt administratorul lucrurilor care mi s-au încredinţat şi ştiu că trebuie să răspund pentru ceea ce fac cu ele, într-o zi, de aceea vreau ca atunci când voi ajunge la râu, să fie totul clar. Nu vreau niciun necaz atunci, ci dacă este vreo problemă, vreau s-o rezolv acum. Aşa este. Prin urmare, încerc să fac totul cât se poate de bine.
Printre noi sunt mulţi baptişti şi prezbiterieni. Fraţilor, eu apreciez foarte mult eforturile voastre de a veni aici şi de a da o mână de ajutor în câştigarea credincioşilor pentru Hristos.
Acum, poate nu voi putea vorbi ca şi păstorul vostru, pentru că eu nu am educaţie, nu am nici o abilitate în vorbire, dar voi m-aţi acceptat cu ceea ce mi-a dat Dumnezeu ca să-i câştig pe păcătoşi. Eu apreciez aceasta.
Acum aş vrea să vă arăt ceva care dovedeşte că El ascultă rugăciunile noastre. Câţi dintre voi au fost aici şi aseară? Să vă văd mâinile. Ei, asta este bine.
Vă amintiţi că printre primele cazuri a fost şi o doamnă care avea exces de fluide în trup? În ordine. Şi eu i-am spus că Dumnezeu S-a atins de ea.
I-am spus: „Doamnă, aş vrea să faci ceva: măsoară-ţi corpul în seara aceasta şi fă un semn, iar mâine seară întoarce-te şi arată-ne cât a dat înapoi.”
Câţi dintre voi îşi amintesc că i-am spus aceste cuvinte femeii? Ei bine, în seara aceasta, ea a revenit şi a adus sfoara pe care a făcut semnul aseară. Iat-o! Priviţi apoi rezultatul măsurătorii de acum: a scăzut cu un inch şi jumătate. Aceasta s-a întâmplat într-un interval de 18 ore.
Lăudat să fie Domnul!
Este cumva doamna aici? Da, este chiar aici. Haideţi să spunem cu toţii: „Lăudat să fie Domnul!” („Lăudat să fie Domnul”).
Aceasta este o dovadă că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci. Amin. Cât de recunoscători Îi suntem! Eu Îi sunt recunoscător şi pentru credincioşia ta, soră. Acum totul va merge mai departe şi te vei face bine. Vedeţi? Ea a scăzut un inch şi jumătate în 18 ore. Este exact ca atunci când Ilie a văzut ridicându-se acel nor micuţ cât palma de om şi a spus: „…Se aude vuiet de ploaie.” (1 Împărați 18.41).
Pregăteşte-te!
Rugăciunea mea este ca în săptămâna aceasta să avem un timp minunat, astfel încât să rămână cârjele şi toate celelalte lucruri, să rămână rezemate de pereţi, iar Dumnezeu să fie proslăvit.
Încredinţarea mea este că aşa va fi, şi nădăjduiesc că într-o zi voi reveni la Shreveport, într-o adunare ca aceasta, unde mă voi ruga pentru bolnavi şi în timp ce ei vor trece pe lângă mine. Doresc foarte mult să fac aceasta, deoarece pentru asta mi-a fost dată slujba.
Adevărul este că slujba mea nu a avut prea mult succes în America, oh, dar Domnul a binecuvântat-o din belşug peste ocean. Vedeţi? În America oamenii au fost învăţaţi că trebuie să-ţi pui mâinile peste ei sau să-i ungi cu untdelemn şi de la aceasta nu se mişcă.
Totuşi, Domnul mi-a spus într-o vedenie despre un cort care va fi ridicat de fratele Moore şi de alţi fraţi, în California, şi că va trebui să pun ordine acolo…
Ei vor fixa un loc unde ne vom ruga pentru oameni, iar eu mă voi putea retrage un moment atunci când simt că devin slab, deoarece această slăbiciune mă face să cobor mai repede de pe platformă. Să nu-l învinovăţiţi pe fiul meu pentru aceasta, că el nu are nicio vină. Dimpotrivă, el îmi este mai apropiat decât oricine altcineva.
Billy ştie exact cum trebuie să se mişte şi vă spun sincer că dacă n-ar fi fost el, acum aş fi fost într-o instituţie de boli mintale, căci ceilalţi m-a fi lăsat acolo (pe platformă), până aş fi căzut jos. El însă, stă chiar lângă mine şi mă priveşte foarte atent, iar când vede că încep să mă albesc în jurul gurii, îmi spune:
„Tată, chiar dacă ar sta aici 50.000 de bolnavi, trebuie să pleci. Nu contează, şi dacă nu vrei să pleci, te iau pe umeri şi te duc eu.”
Aceasta i-a cerut mămica lui să facă. De altfel, ea nu mă lasă să merg la nicio întâlnire fără el, iar când plecăm îi spune: „Billy, du-te cu el, căci eu ştiu ce se întâmplă acolo. La un moment dat va fi epuizat complet şi stors de orice putere, aşa că indiferent cine este acolo, când vezi că este destul, dă-l jos de pe platformă.”
Eu apreciez cu adevărat ceea ce face fiul meu, Billy Paul, pentru mine.
Prieteni, slujba mea nu este să-i ating pe oameni. De altfel, am observat că nici aceasta nu înseamnă prea mult pentru americani. Peste ocean însă, singurul lucru pe care trebuie să-l vadă este ceva supranatural şi fiecare dintre ei va arunca cârjele, şi va pleca acasă sănătos.
Când am fost la Durban, Africa de Sud, împreună cu fratele Bosworth, am ţinut o adunare de rugăciune la care s-a estimat că s-au vindecat pe loc cam 25.000 de oameni. Au fost încărcate şapte camioane cu cârje, scaune cu rotile, beţe, atele şi alte lucruri ajutătoare care au rămas pe câmp după încheierea adunării, pentru că nu au mai avut nevoie de ele.
Văzându-le, ei au spus: ‚Da, El este Dumnezeu; El trăieşte!” Vedeţi? Totul este atât de simplu, însă noi suntem aşa de educaţi încât vrem să-L primim în felul nostru, dar aşa nu se poate. Înţelegeţi acum unde pierdem noi? Chiar acolo.
Eu sunt american şi cred că America este ţara cea mai frumoasă. Mai mult, chiar dacă este atât de decăzută, o iubesc pentru că aici este casa mea, dar ceea ce-i trebuie cel mai repede, sunt nişte misionari.
Când am fost dincolo de ocean, printre acei pagâni care nici nu deosebeau stânga de dreapta, care erau goi puşcă şi plini de noroi, era suficient să le arăţi că îi iubeşti şi începeau să plângă. Oh, iar când venea cercetarea supranaturală şi îi chema pe nume, spunându-le ce probleme aveau, păi asta era tot ce doreau să ştie. Imediat îşi ziceau: „El este aici; asta mi se potriveşte”, aşa că lăsau totul jos şi plecau bucuroşi, într-un mod atât de simplu.
Dar când noi vedem aceste lucruri, spunem: „Am să fac şi eu o încercare să dacă va merge sau nu!” Oh, nu se poate aşa ceva! Dacă porniţi aşa ceva, aţi pierdut totul chiar de la început. Sigur că da.
Dacă Dumnezeu mă va ajuta, peste puţin timp voi ajunge la acel cort mare, unde mă voi ruga pentru bolnavi, apoi voi continua să merg înainte, cât timp sunt în America, pentru ca atunci când va hotărî El, să pot pleca peste ocean, deoarece acolo sunt câştigate sute de mii de suflete, pe când aici sunt doar puţini.
În seara aceasta voi citi ceva din Cuvânt şi voi intra imediat în subiect, pentru că aşteptăm ca Dumnezeu să ne dea unul din cele mai mari servicii de până acum.
Cred că mâine seară, când fratele va păşi pe platformă, Duhul Sfânt va veni şi va „mătura” această clădire, astfel încât toţi bolnavii aflaţi în ea şi nu numai ei, ci şi cei care stau şi ascultă în maşini, să fie vindecaţi.
Câţi dintre voi Îl iubesc din toată inima, din tot sufletul şi cu tot cugetul? Amin. Este minunat.
Să vă pregătiţi pentru rugăciune în timp ce vom lua şi vom citi ceva din această Biblie adevărată. Din 2 Împăraţi 13 voi citi versetul 17:
„…şi a zis: „Deschide fereastra dinspre răsărit.” Şi a deschis-o. Elisei a zis: „Trage.” Şi a tras. Elisei a zis: „Aceasta este o săgeată de izbăvire din partea Domnului.”
Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului: „Săgeata de izbăvire a lui Dumnezeu, trasă cu un arc.”
Voi ştiţi că oricât pare de ciudat, Dumnezeu Îşi ţine întotdeauna Cuvântul. Indiferent cât de fără sens poate părea oamenilor, dacă El face o promisiune cu privire la ceva, o împlineşte.
Noi facem adesea promisiuni pe care le încălcăm din diferite motive, dar fiind infinit, Dumnezeu cunoaşte tot viitorul de la început, aşa că dacă face o promisiune o şi împlineşte pentru că ştie ce se va întâmpla.
Uneori ni se pare că felul în care acţionează ca să-Şi împlinească promisiunea, este ridicolă, dar Dumnezeu ştie ce face.
Cât de ridicolă li s-a părut oamenilor din zilele lui Noe, avertizarea că va veni ploaie din cer, dar Dumnezeu a făcut ca apa să curgă peste ei.
Apoi mă gândesc la Moise. Cum stătea el pe vârful acelui munte, lângă rugul aprins, cu orice nădejde de eliberare a poporului său spulberată.
Se părea că eliberarea pentru care fusese odată atât de ferm în faţa oamenilor nu va mai veni niciodată, dar vedeţi, când Lumina s-a arătat în acel rug aprins, totul s-a schimbat în inima lui.
Cred că la fel este şi astăzi când mulţi dintre noi pierdem din vedere eliberarea.
Aici, chiar în faţa mea, stă un băiat care suferă probabil de o paralizie, căci are braţele sucite. Apoi o privesc pe doamna de alături, care are un baston alb şi care este probabil oarbă; o alta stă aici pe o targă, în timp ce probabil mulţi dintre voi au cancer, boli de inimă sau mai ştiu eu ce alte boli care vă pot omorî, şi poate că cei mai mulţi au pierdut orice nădejde de eliberare atunci când medicul v-a spus că aveţi o boală incurabilă. Dar nu uitaţi: Aşa cum pentru Moise venirea în lui Dumnezeu a adus o schimbare, tot aşa este şi cu noi. Oh, şi în momentul când Îngerul Domnului a stat în acea Lumină, în rugul de pe munte, tot ceea ce Moise credea că a avut odată dar a pierdut pentru totdeauna, a devenit realitate.
Fraţilor, când spun aceasta, mă gândesc că dacă femeile şi bărbaţii de astăzi ar vrea să păşească în Lumina Duhului Sfânt, sub ungerea Duhului lui Dumnezeu şi în Lumina Cuvântului Său, tot ce a făgăduit El va lumina şi va fi real din nou.
Motivul pentru care a căzut prima dată Moise, s-a datorat faptului că-i lipsea ceea ce avea acel rug aprins. Aşa este.
Aceeaşi este şi problema noastră astăzi: căci ne lipseşte ceea ce are Duhul Sfânt, iar El are toate lucrurile bune pentru noi. Astfel, dacă primim Duhul Sfânt, toate lucrurile sunt cu putinţă. Şi nu sunt doar posibile, ci se împlinesc, pentru că Isus a spus:
„…orice veţi cere în Numele Meu, voi face.” şi: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da”. (Ioan 14.13 şi 15.7). Vedeţi?
Fraţilor, dacă păşim în Lumina Cuvântului lui Dumnezeu, iar ungerea Duhului Sfânt face ca Lumina Sa să strălucească peste El, atunci imposibilul devine un lucru minor. Dar Dumnezeu ne cere să credem Cuvântul Său, iar pentru aceasta, trimite Duhul Său cel Sfânt ca să-L facă viu când vine peste El.
Când Duhul aduce Cuvântul şi este predicat, El îl înviorează şi face să strălucească asupra Sa aceeaşi Lumină binecuvântată a făgăduinţelor lui Dumnezeu.
Ce i-a spus Dumnezeu lui Moise?
„Mi-am adus aminte de făgăduinţa dată lui Avraam, Isaac şi Iacov, de aceea te trimit în Egipt ca s-o duc la îndeplinire.” Vedeţi?
Astfel, atunci când Cuvântul lui Dumnezeu, făgăduinţa Lui, a fost luminată de prezenţa Îngerului Domnului, Moise a fost oprit şi pus pe calea Lui.
Fraţilor, Dumnezeu îşi ţine întotdeauna făgăduinţa dată, iar textul citit în seara aceasta este o dovadă categorică în privinţa aceasta.
După moartea lui Ahab, Israelul a avut un şir lung de împăraţi. Noi ştim că Ilie i-a spus lui Ahab, cum va muri şi tot ce se va întâmpla din cauza răutăţii lui; şi a spus şi că Izabela va fi mâncată de câini.
Gândindu-ne la aceasta, să nu uitaţi, fraţilor şi surorilor, că voi veţi culege ce aţi semănat, pentru că aceasta este Legea lui Dumnezeu este legea naturii lui Dumnezeu: să culegeţi ce aţi semănat.
Dragii mei din Shreveport, aş vrea ca aceasta să fie o avertizare pentru voi. Dacă credeţi că sunt slujitorul lui Dumnezeu, ascultaţi-mă! Lucrul cel mai bun pe care puteţi să-l faceţi în jurul acestui Tabernacol şi oriunde sunteţi, este să ţineţi în continuare o adunare de rugăciune de modă veche, să păstraţi unitatea în Duhul, să continuaţi să priviţi în sus şi să aşteptaţi venirea Domnului.
Scoateţi din voi tot ce este lumesc, indiferent cât de tare doare aceasta; lăsaţi-vă tăiaţi împrejur de Duhul Sfânt, căci El va tăia toate lucrurile lumii! Vă spun aceasta pentru că încep să simt că între voi se strecoară lucruri lumeşti. Scoateţi-le afară! Eu spun aceste cuvinte Tabernacolului Vieţii. În ce vă priveşte pe voi, fraţilor baptişti, să le vorbiţi tot aşa oamenilor voştri.
Venind în mijlocul vostru, observ că ceva s-a schimbat; parcă nu mai este acelaşi Tabernacol al Vieţii la care obişnuiam să vin, de aceea, nu uitaţi ce vă spun în seara aceasta: păstraţi acea adunare de rugăciune de modă veche!
Păstraţi printre voi revărsarea de modă veche a Duhului Sfânt şi ţineţi lumea afară. Puneţi-vă jos în rugăciune şi sigilaţi-L pe Hristos în inima voastră. Nu uitaţi niciodată că ce semănaţi aceea veţi culege. Să nu uitaţi aceasta!
Fraţilor, aveţi una din cele mai bune biserici în care am călcat vreodată pe vreun continent, de aceea acest Tabernacol al Vieţii este unul din preferatele mele, dar mi se rupe inima când văd că lăsaţi lumea să vă cuprindă prin felul în care vă purtaţi. Nu mai faceţi aceasta!
Daţi-o afară din mijlocul vostru! Rugaţi-vă pentru aceasta şi lăsaţi-L pe Dumnezeu să vină înapoi şi să preia conducerea. Predaţi-vă lui Dumnezeu şi aduceţi binecuvântările de modă veche înapoi.
Dragi sudişti din Shreveport, voi sunteţi cei mai drăguţi oameni din câţi am cunoscut. Nu spun aceasta ca să credeţi că vreau să vă fac să faceţi vreun compromis, ci pentru că aşa gândesc cu adevărat şi pentru că vă iubesc. Totuşi, dacă vreţi să vedeţi o ospitalitate adevărată, veniţi în Louisiana.
Nu uitaţi: nu lăsaţi lumea să pătrundă în mijlocul vostru; nu o lăsaţi să intre în bisericile voastre, fraţilor. Rugaţi-vă şi postiţi până când Dumnezeu vine şi vă ia în stăpânire. Aşa este.
Păstraţi bucuria Domnului printre sfinţi, staţi în rugăciune şi supravegheaţi orice loc, căci dacă Noe a văzut o gaură în arca lui, s-a dus şi a pus smoală în ea, iar noi trebuie să facem la fel, pentru că aceasta este cea mai bună modalitate de a opri intrarea lumii înăuntru.
Da, fraţilor, rugăciunea opreşte pătrunderea lumii şi schimbă lucrurile.
În şirul de împăraţi ai lui Israel, care s-a derulat de-a lungul anilor, îl vedem pe Ahab cel rău care a fost răpus de o săgeată trasă la întâmplare şi pe soţia lui, Izabela, care a fost aruncată pe geam din odaia ei, de unde încerca să-l seducă pe Iehu. Voi ştiţi că Iehu le-a cerut dregătorilor care erau lângă ea s-o arunce pe fereastră, dar ştiţi motivul? Stai să-ţi spun, Tabernacolule.
Când am văzut că unele dintre voi, femeilor, aţi început să faceţi lucrurile pe care le face lumea, oh! Aceasta aproape m-a omorât!
Priviţi: Biblia vorbeşte despre o sigură femeie care şi-a vopsit faţa. Şi eu vă spun: voi nu vă vopsiţi pe faţă ca să vă întâlniţi cu Dumnezeu, ci o faceţi ca să atrageţi atenţia bărbaţilor, ca să vă întâlniţi cu ei.
Biblia spune că femeia care a făcut acest lucru, a fost aruncată la câini. Dumnezeu a dat-o hrană câinilor. Prin urmare, atunci când faceţi astfel de lucruri, să nu uitaţi că a mai fost una care a făcut aşa, iar Dumnezeu a transformat-o în hrană pentru câini. Deci staţi departe de acele lucruri; evitaţi oferta celui rău! Poate vă gândiţi că vă trag o săpuneală, dar fraţilor, cred că este nevoie de aceasta, pentru că ceva este greşit.
Nu vreau să vă supăraţi pe mine, dar sunt fratele vostru şi ştiu că Dumnezeu mă va face răspunzător pentru voi în ziua judecăţii. Aşa este.
Dacă întreaga lume penticostală se prăbuşeşte, voi să nu vă lăsaţi, ci staţi credincioşi faţă de Dumnezeu, rugaţi-vă, trăiţi corect şi uniţi-vă cu Dumnezeu şi cu poporul Său. Ieşiţi afară din lucrurile lumeşti, din lucrurile necurate despre care vorbeşte Biblia, şi separaţi-vă de ele, pentru că Duhul Sfânt vă cheamă afară.
Nu contează ce face vecinul vostru, cât de bun este sau ce face, nu vă uniţi cu acea necredinţă, căci dacă faceţi aceasta, ea va veni peste voi. Amin.
Dumnezeu a spus: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.” (2 Corinteni 6.17). Aşa este.
Acesta-i motivul pentru care este atât de greu să ţii o adunare aici jos: pentru că am lăsat jos aceste lucruri.
Şi eu vă spun, predicatorilor, dacă nu le spuneţi oamenilor aceste lucruri, Dumnezeu să aibă milă de sufletele voastre păcătoase.
Sigur ceva este greşit, de aceea, este nevoie să scoateţi lumea afară înainte ca Hristos să poată intra înăuntru, pentru că El nu se va uni niciodată cu necredinţa şi cu lucrurile lumii.
După moartea lui Ahab, pe tronul Israelului s-a succedat un şir de credincioşi de graniţă, până la Ioan. El era tot un credincios de graniţă, sau căldicei, care îi lăsa pe oameni să facă tot ce voiau.
Orice voiau oamenii să facă, pentru Ioas era bine. El a luat jos câteva înălţimi pe care oamenii se închinau la idolii păgâni şi a făcut câteva lucruri bune, dar nu s-a depărtat de păcatele tatălui său.
Nu este el exact tabloul predicatorilor de astăzi? Aşa cum vrea adunarea, aşa predică predicatorii. Dar vreau să vă spun ceva: un predicator trimis de Dumnezeu, şi născut din Duhul Sfânt, nu va face compromisuri cu nicio organizaţie. Aşa este.
Când a ajuns în faţa lui Irod, Ioan Botezătorul, un bărbat care avea Duhul Sfânt, nu a făcut niciun compromis ci i-a spus adevărul: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău.” (Marcu 6.18), chiar dacă aceasta l-a costat viaţa.
Dar acum cum este? Ce se va întâmpla în ziua judecăţii când se va înfăţişa Ioan Botezătorul, cel căruia Irod i-a tăiat capul pentru că i-a spus adevărul? Ce va fi atunci?
Frate, dacă vreodată ai dorit să iei poziţie înaintea lui Dumnezeu, fă-o acum, căci acesta este timpul când e nevoie de tine. Acum este timpul când biserica e pusă în cântar şi găsită uşoară.
După toate aceste semne mari şi minuni pe care Dumnezeu le-a trimis prin slujitorii Săi de-a lungul ţării, biserica este încă într-o stare decăzută.
Acum zece ani, când am venit pentru prima dată printre voi arătaţi ca o biserică, dar astăzi arătaţi ca lumea. Acesta este adevărul.
Undeva s-a întâmplat ceva: prin faptul că aţi dorit să purtaţi haine mai bune şi să câştigaţi ceva bani în plus, aţi slăbit duhovniceşte. Asta-i tot. De ce? Pentru că încercaţi să vă purtaţi ca lumea.
Noi trăim într-un timp al compromisurilor şi al imitaţiei. Nu credeţi? Vopsiţi-vă scările în roşu şi veţi vedea că şi vecinul vostru le va vopsi la fel. Desigur.
Dacă o femeie poartă o pălărie rotundă cu pană la ea, toate femeile vor veni la biserică cu o pălărie rotundă cu pană. Aşa este. Imediat toate celelalte femei o vor imita.
Este un timp în care oamenii se imită unii pe ceilalţi. Amin. Acesta-i adevărul.
Acum ascultaţi: Fraţilor, mie nu-mi pasă că pantofii nu se potrivesc cu pantalonii, sau ca pantalonii nu se potrivesc cu paltonul, căci nu aceasta este important, doresc ca experienţa mea să se potrivească cu Biblia lui Dumnezeu. Da, aceasta este potrivirea pe care o doresc.
Dacă vreţi să vă potriviţi cu ceva, atunci potriviţi-vă experienţa cu a lui Pavel. Amin. Aceasta este ceea ce ne trebuie nouă astăzi: un timp de potrivire cu credinţa lui Pavel în Biblie. Acesta este exemplul nostru. Desigur. Acesta este adevăratul tip de potrivire după care ar trebui să tânjim.
Nu încercaţi să vă potriviţi cu vecinul vostru, ci potriviţi-vă cu sfinţii din Biblie. Prin urmare, dacă eşti un sfânt, umblă ca un sfânt, poartă-te ca un sfânt, îmbracă-te ca un sfânt, vorbeşte ca un sfânt, roagă-te ca un sfânt, crede ca un sfânt, fii ca un sfânt, trăieşte ca un sfânt, mori ca un sfânt şi du-te în cer ca un sfânt. Amin.
Timpul secerişului este aici. Dar ştiaţi că Biblia spune că acest timp este un timp al credinţei de graniţă, al credinciosului căldicel, al creştinului de graniţă?
Biblia spune că Laodicea va fi o epocă căldicică, ce-i va produce scârbă lui Dumnezeu, de aceea El o va vărsa din gura Lui. Da, Laodicea are atâta religie cât să-ţi facă greaţă.
Care este problema? Noi tânjim încă după lucrurile lumii şi zicem: „Ar fi bine să nu fac asta”, dar frate, dacă ai vrut, ai făcut-o. Vedeţi?
Eu ştiu că în seara aceasta există încă, un botez al Duhului Sfânt care te face să-L iubeşti atât de mult pe Dumnezeu, încât nici nu-ţi mai pasă de lucrurile acelea. Amin. El este Acela care poate să-ţi dea o bucurie negrăită şi plină de slavă.
Oh, cum obişnuiau sfinţii să stea împreună, să se roage şi să cânte cântările răscumpărării, despre Sângele vărsat şi despre puterea lui Dumnezeu! Iar astăzi sunt atât de reci că au ajuns aproape de zero.
Voi nu mai aveţi acele cântări vechi pe care obişnuiaţi să le cântaţi. Nu mai văd feţele acelea luminoase pe care le aveaţi când cântaţi şi băteaţi din palme; când ridicaţi mâinile spre Dumnezeu şi-L lăudaţi stând toată noaptea în rugăciune în lanul de porumb şi toate celelalte lucruri. Nu mai puteţi sta nici 30 de minute în biserică, fără să mormăiţi şi să mârâiţi. Aşa este.
Aşa este. Aţi ajuns nişte căldicei, de graniţă, nişte laodicieni. Să vă fie ruşine!
Oh, în ce zi trăim! Suntem exact ca în zilele lui Ioas: nişte credincioşi de graniţă, căldicei, bătuţi de vânt încoace şi încolo, nişte nori fără ploaie, mânaţi de vânt, care învaţă totdeauna şi nu pot ajunge la deplina cunoştinţă a adevărului.
Nu vă lăsaţi mânaţi de orice! Nu vă lăsaţi purtaţi de ceea ce vedeţi la televizor! Oh! Păi, unii creştini stau miercuri seara acasă ca să se uite la televizor. Voi ştiţi că aşa este. Şi mai ştiţi a cui poartă este tot acel Hollywood, căci nu este decât o grămadă de prostituţie şi de vulgaritate.
Uitaţi-vă la mărturiile poliţiei despre starurile de cinema. Şi totuşi vreţi să fiţi ca ei? Cum este cu Hristos? Dar cu sfinţii din Biblie? De ce în loc să urmaţi exemplul Lui vă luaţi după Hollywood şi vă purtaţi ca ei?
Motivul pentru care faceţi aceasta, este că aveţi o mulţime de predicatori de Hollywood care sar în sus şi-n jos pe platformă şi pierd două ore cu adunatul banilor.
Ar trebui să punem deoparte toate aceste lucruri şi să ne încredem în Dumnezeu; ar trebui să ne punem cu faţa la pământ şi să ne rugăm ca Domnul să trimită o trezire a Duhului Sfânt; să ne trimită din nou o trezire de modă veche. Amin.
Fraţilor, este o ruşine felul în care ne purtăm. Întoarceţi-vă la Dumnezeu!
Împăratul Ioas s-a gândit să meargă încotro suflă vântul, aşa că s-a lăsat mânat încoace şi încolo de orice.
Păi, voi nu sunteţi niciodată stabili! Nu ştiţi ce credeţi! Oamenii de astăzi mai degrabă stau acasă să urmărească: „O iubesc pe Lusy”. De ce aceasta? Pentru că şi-au luat o libertate pe care Dumnezeu nu le-o dă. Exact.
Aceasta nu ar fi nicio problemă pentru păgâni, dar nu la fel este şi pentru creştini. Desigur. Aceste lucruri nu sunt pentru creştini, pentru că ei iubesc Cuvântul lui Dumnezeu, dar dacă vă hrăniţi cu asemenea lucruri, înseamnă că aveţi nevoie de pocăinţă. Aşa este.
De unde credeţi că a venit dansul vostru rock-and-roll? Din inima Africii. Eu tocmai am venit din Africa şi ştiu că aşa este.
Şi voi, femeilor, ştiţi de unde vine moda aceasta a machiajului? Este un semn al păgânismului. Da, ei îşi vopsesc feţele, iar voi aţi luat acest lucru de la ei.
Vedeţi? Păgânii îşi vopsesc feţele, dar creştinii şi le spală. Aşa este.
Asta sună a „săpuneală”, fraţilor, dar mai bine să fii certat aici, decât să arzi în altă parte. Prin urmare, pune-te în ordine. Amin.
Dumnezeu este Adevărul şi Adevărul vă va elibera, de aceea El vrea să cunoaşteţi Adevărul…să umblaţi sub călăuzirea Cuvântului Său.
Dacă Duhul Sfânt este în voi, El se hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu şi nu cu televiziunea, nici cu reviste cu „Poveşti adevărate” …căci toate acestea sunt lucrurile prin care sunteţi înşelaţi voi, care vă numiţi creştini.
Uitaţi-vă. În mai puţin de trei luni, orice copil de la ţară, cuprins între 5 şi 18 ani, a ştiut cine era David Crockett, aşa că îi puteai auzi cântând pe stradă: „David Crockett”, măcar că era doar o poveste, o ficţiune cu unul care a ucis un urs, deşi avea doar trei ani. Ce prostie! Totuşi, copiii poartă căciuli din piele de raton şi au o armă ca a lui. Da, magazinele de „zece cenţi” sunt pline cu aşa ceva.
O, creştinilor care aveţi mesajul lui Dumnezeu, dacă lumea încearcă să-şi vândă prostiile ei copiilor, cu cât mai mult s-ar cuveni ca voi să puneţi în aplicare programul Domnului Isus Hristos referitor la puterea Duhului Sfânt, la viaţa veşnică, la înviere şi la venirea Domnului Isus.
În America de astăzi, sunt sute de mii de copii care ţi-ar putea spune totul despre Danny Crockett, dar nu ştiu nici măcar un cuvânt despre Isus Hristos.
De ce aceasta?….Pentru că în loc să li se citească Biblia, părinţii lor îşi bagă capul în televizor.
Eu nu am nimic împotriva televizorului, căci dacă este folosit pentru slava lui Dumnezeu este în ordine. Cine a făcut undele din aer şi toate celelalte lucruri? Dumnezeu, desigur, dar Satana le-a luat şi le-a pervertit. Aşa este. Iar Hollywood-ul este plin de perversiune. Tot ce au ei acolo este putred.
De curând am citit despre o femeie care avusese 4-5 bărbaţi, iar acum trăia cu cine apuca, prostituându-se pentru 50 de dolari. După o astfel de femeie vreţi să vă luaţi voi, adolescentelor?
Sau voi, băieţilor, vreţi să fiţi ca acei actori care trăiesc cu orice femeie care le cade în mână, schimbând astfel cursul normal şi devenind nişte perverşi?
Nu vă luaţi după ei, ci priviţi la Calvar, acolo unde un Om a atârnat pe cruce şi a murit, El fiind singurul exemplu dat lumii vreodată, şi după care ar trebui să trăiască orice fiinţă umană. El este Omul Isus Hristos. Amin. Aşa este.
Problema este că noi ne numim creştini, dar ne hrănim sufletele cu lucruri ca acelea. Nu-i de mirare că lumea s-a strecurat înăuntru; nu-i de mirare că se întâmplă ceva; nu e de mirare că nu mai avem adunări care să mişte suflete. Cauza este că s-a strecurat lumea înăuntru: credincioşi de graniţă, uşuratici, creştini doar pe jumătate. Oh, în ce stare jalnică!
Dar în ciuda tuturor acestor lucruri, aş vrea să vă arăt că este o nădejde…
Într-o zi, împăratul Ioas a auzit că prorocul Elisei este bolnav, aşa că s-a dus să-l viziteze, dar nu s-a dus oricum, ci a făcut-o din plin respect. Atâta lucru ştia şi el: că trebuie să fie plin de respect în faţa omului lui Dumnezeu.
Când a ajuns la Elisei, împăratul a plâns în faţa lui şi a zis: „Părinte, părinte! Carul şi călărimea Lui!” (2 Împăraţi 13.14).
Vedeţi, aşa trebuie să faceţi şi voi când vreţi ceva de la Dumnezeu. Nu veniţi la adunare ca să vă distraţi, nici ca să purtaţi poveşti dintr-un loc în altul, căci dacă veţi face aşa nu veţi ajunge nicăieri cu Dumnezeu.
Nu citiţi Biblia ca să vă certaţi, ci citiţi-o ca să o trăiţi. Amin.
Deci când s-a dus la Elisei, împăratul a avut respect faţă de el, aşa că a zis: „Părinte, părinte! Carul şi călărimea Lui!” Cu alte cuvinte, el zicea:
„Părinte, tu valorezi mai mult decât toate carele lui Israel şi călărimea lui.”
Cât de adevărat este acest lucru!
Chiar dacă Elisei a fost considerat un holly-roller, totuşi prezenţa lui în acea naţiune valora mai mult decât toţi caii şi carele pe care le aveau. Şi eu vă spun în seara aceasta că o adunare de modă veche a Duhului Sfânt, ne poate proteja mai bine decât toate bombele atomice pe care le-am putea produce într-un milion de ani.
Respect …. Împăratul nu a zis: „Măi, holly-rollers-ule, ştii ce mi-a spus păstorul meu despre tine?” Oh, nu, el nu a făcut aşa ceva, ci s-a dus plin de respect şi a plâns peste el. Şi pentru că s-a apropiat cu respect, Dumnezeu a avut respect faţă de el.
Astfel, Dumnezeu i-a zis lui Elisei: „Ridică-te!” şi el s-a ridicat. Datorită stării decăzute în care se aflau, Israelul era pe punctul de a fi biruiţi de sirieni, iar Elisei ştia aceasta. Dar pentru că acel om s-a smerit şi s-a plecat înaintea lui Dumnezeu, zicând: „O, părinte, avem aşa de mult nevoie de tine!” şi Dumnezeu l-a respectat pe el. Vedeţi? El l-a respectat pe Elisei, iar Dumnezeu l-a respectat pe el.
Să nu uitaţi că dacă veţi respecta Biblia lui Dumnezeu şi pe Duhul Său cel Sfânt, atunci şi El vă va respecta pe voi. Amin. De aceea, nu încercaţi să-l contraziceţi, nici să spuneţi că nu este aşa, ci credeţi. Asta-i tot.
Acum priviţi. Elisei i-a zis împăratului: „Ia un arc şi săgeţi!” şi împăratul a luat un arc şi nişte săgeţi.
Apoi Elise i-a zis: „Deschide fereastra dinspre răsărit.” Şi a deschis-o. Vedeţi? Dinspre răsărit va veni Isus.
Apoi Elisei i-a zis: „Trage!” Şi a tras. Ce s-a întâmplat când a tras? Săgeata a zburat.
Si Elisei a mai zis: „Ia săgeţi”. Şi împăratul a luat. Apoi a zis: „Loveşte în pământ!” Şi a lovit de trei ori; apoi s-a oprit.
Omul lui Dumnezeu s-a mâniat pe el şi i-a zis: „Trebuia să loveşti de cinci sau şase ori: atunci ai fi bătut pe sirieni până i-ai fi nimicit, dar aşa îi vei bate numai de trei ori.” (2 Împăraţi 13. 15-19).
Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu biserica creştină. Dumnezeu ne-a trimis din Arcul iubirii Sale, Săgeata izbăvirii, care este Duhul Sfânt. Aşa este.
Din veşnicie în veşnicie a fost încordat de coarda dragostei şi Dumnezeu a tras Săgeata izbăvirii în Biserica Sa, în ziua de rusalii. Amin. Aleluia!
Apoi, Săgeata de izbăvire a lui Dumnezeu a fost pusă în mâna ei. Amin. Astfel, Duhul Sfânt urma să elibereze Biserica din orice haos în care ar fi putut ajunge. Dar ce a făcut ea?
A luat Săgeata şi a lovit de trei ori. Da, a lovit prima dată şi a spus: „Ei bine, vom construi o biserică!”
A lovit a doua oară şi a spus: „Vom învăţa teologie!” Şi a lovit din nou: „Vom învăţa psihologie şi vom avea o organizaţie!”
Vedeţi? Cam atât aţi putut lovi, apoi v-aţi oprit, oprind multe binecuvântări.
Ascultaţi-mă. În seara aceasta, biserica s-a oprit din lovit la botezul cu Duhul Sfânt; s-a oprit din lovit la eliberarea din păcat.
Poate spui: „Oh, eu aparţin de biserică.”
Frate, numai când ai botezul cu Duhul Sfânt, El va scoate din tine vechiul tău temperament. Numai El va pune o rochie pe tine, soră, şi te va face să te porţi ca o doamnă.
El te va face să încetezi cu fumatul, cu băutul, cu minţitul, cu furatul şi cu toate celelalte. Frate, când ai Duhul Sfânt, El te va separa, te va izbăvi de lucrurile lumii. Amin.
El te face să-L iubeşti pe Dumnezeu; te face să mergi la biserică; te face să te închini Lui; te face să-i vorbeşti vecinului despre El şi te face să trăieşti deasupra păcatului. Aleluia!
Dar biserica modernă s-a oprit din lovit. Astfel, ei spun: „Noi avem o biserică frumoasă; avem un învăţător bun şi teologie.” Asta este tot ce ştiţi, dar eu ştiu că am fiecare făgăduinţă din Carte, fiecare capitol, fiecare verset, fiecare rând şi fiecare iotă. Aleluia! Totul îmi aparţine.
Dumnezeu a trimis Săgeata Sa izbăvitoare, pe Duhul Sfânt, şi L-a pus în mâinile bisericii, ca s-o elibereze de boală, de păcat, de griji, de necaz, de lume şi de toate celelalte, dar necazul este că noi ne-am oprit din lovit. Amin.
Dar nu aşa s-a întâmplat şi cu biserica primară, căci ei au lovit tot ceea ce a avut Dumnezeu pentru ei. Astfel, au avut tot felul de semne şi minuni şi felurite daruri ale Duhului Sfânt. Da, ei le aveau, dar noi ne oprim la acestea.
Botezul cu Duhul Sfânt trebuie să vină la neamurile din vest, în zilele din urmă. Dumnezeu a tras Săgeata izbăvirii pentru noi, dar noi am considerat că am lovit destul de mult, aşa că am zis: „Oh, eu sunt de la Adunarea lui Dumnezeu. Aleluia!” sau: „Eu aparţin la Biserica lui Dumnezeu. Aleluia!”
Fraţilor, dar Dumnezeu nu a spus niciodată să loviţi pentru o organizaţie. Nu, nu, pentru că această Săgeată a fost dată fiecăruia individual, ca să lovim cu ea puterile diavolului care cauzează bolile, păcatul, murdăria, înjurăturile, răzbunarea şi toate celelalte.
Dar noi ne-am oprit din lovit, aşa că mergem la biserică şi ne gândim că totul e în ordine. Frate, nu opri niciuna din binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că Biblia spune că: „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” Loviţi! Amin.
Nu vă temeţi, pentru că Dumnezeu a spus aceasta.
„Eu sunt Domnul care te vindecă”. Loviţi, pentru că Dumnezeu a spus. Aceasta este Săgeata de izbăvire care a fost dată bisericii şi în seara aceasta.
Dar ştiţi care este problema? Noi vorbim despre un Dumnezeu istoric. Da, biserica a fost învăţată că toate acestea sunt lucruri istorice şi nu le pune la prezent.
La ce ne-ar folosi, însă, Dumnezeul lui Elisei dacă El n-ar fi Acelaşi şi astăzi? La ce ne-ar folosi Dumnezeul lui Moise, care a izbăvit poporul lui Israel din Egipt, dacă acest lucru nu este valabil şi pentru noi? Ce folos că-L întâlnim în istorie, dacă nu este Acelaşi şi în seara aceasta?
La ce ne-ar folosi un Dumnezeu care a umblat odinioară pe ţărmul Galileii; care a deschis ochii orbilor, a dat muţilor grai şi surzilor auz, care a vindecat bolnavii şi a înviat morţii, dacă în seara aceasta nu mai este Acelaşi Dumnezeu? Spuneţi-mi, la ce ne-ar folosi nouă? Aleluia!
Dacă te întorci şi spui că zilele minunilor au trecut şi că ele au fost valabile numai pentru biserica primară, la ce-ţi foloseşte să cunoşti istoria?
La ce folos să-i daţi păsării voastre cea mai bună hrană, dacă după aceea o închideţi într-o cuşcă şi n-o lăsaţi afară?
Exact aceasta fac bisericile de astăzi: cu toată teologia şi educaţia pe care o au, ele îi închid pe oameni în cuştile lor, spunându-le oamenilor că zilele minunilor au trecut.
Da, ei spun: „Astăzi nu mai există aşa ceva. Oamenii nu mai pot fi vindecaţi; nu mai există botez cu Duhul Sfânt. Toate aceste lucruri sunt doar nişte absurdităţi.”
La ce foloseşte să le propovăduiţi Biblia, dacă apoi îi ţineţi închişi spunându-le că Dumnezeu ne-a părăsit cu mulţi ani în urmă?
Dacă El nu mai este acelaşi Dumnezeu al eliberării, ca în trecut, ci este numai Ceva istoric, înseamnă că nu mai valorează nimic.
Cum credeţi că se poate încălzi cineva la un foc pictat? Dacă ar sta lângă aşa ceva, ar muri îngheţat.
Poate îi spui: „Păi, uite frate, ce frumos arde focul acolo. Aşa a ars acum 2.000 de ani.”
La ce i-ar folosi aceasta acelui om care moare de frig?
Şi eu vă întreb: Dacă Isus a înviat din morţi şi a spus: „Eu voi fi cu voi până la sfârşitul lumii.”, atunci de ce-i mai învăţaţi pe oameni despre nişte fapte istorice, dacă nu puteţi dovedi că El este şi astăzi Acelaşi? Amin. Dacă El nu lucrează şi acum întocmai ca atunci, înseamnă că nu este Dumnezeu. Amin.
Săgeata izbăvirii a fost dată bisericii, dar lucrurile lumii: necredinţa, superficialitatea şi toate celelalte, au pătruns înăuntru adunând lumea în mijlocul bisericii; aducând certuri, controverse şi bariere denominaţionale, aşa încât, unul zice: „Eu sunt de acolo”, altul, „Eu sunt de dincolo”, „Eu sunt al lui Pavel”, „Eu sunt…”
Oh, vai, aceasta este problema, dar frate, Săgeata izbăvirii cea plină de milă şi de îndurare, aparţine încă bisericii, în seara aceasta, de aceea, tot ce trebuie să facem noi, este să mergem s-o ridicăm şi să lovim cu ea spre slava lui Dumnezeu.
Aşa este, căci fiecare binecuvântare divină care a fost făgăduită de Dumnezeu, vă aparţine dacă o primiţi prin credinţă.
Credeţi aceasta?
Eu o cred, pentru că El a făgăduit în Cuvântul Său că va face un anumit lucru.
El s-a întâlnit cu Moise sus pe munte. Noi ştim că Moise a încercat să elibereze poporul bazându-se pe doctrina sa, pe cunoştinţa personală asupra Scripturii şi pe ceea ce i-a spus mama sa, dar a dat greş.
Însă când a venit jos Îngerul Domnului şi când Dumnezeu i-a vorbit, Cuvântul Său a devenit real. Vedeţi? Când Duhul Sfânt a venit şi i-a descoperit lui Moise ce trebuia să facă, a devenit un al om.
Şi în seara aceasta, eu vă spun, fraţi şi surori: poate aţi fost învăţaţi că aceasta este fanatism sau ceva de felul acesta, dar dacă păşiţi cu Dumnezeu, dacă luaţi făgăduinţa Lui şi spuneţi: „Doamne, acum cred”, veţi vedea cu ochii voştri ce se va întâmpla.
Atunci veţi fi un om nou şi în Lumina Cuvântului lui Dumnezeu, veţi trăi, veţi crede şi veţi sluji Domnului Isus.
Haideţi să ne rugăm.
Tatăl nostru ceresc, acesta este timpul când oamenii trebuie împinşi spre Împărăţie, căci s-ar putea ca pentru unii dintre ei, aceasta să fie ultima ocazie când pot auzi, deoarece s-ar putea ca moartea să vină şi să-i ia înainte de ivirea zorilor.
S-ar putea ca acuma să fie ultima dată când unii dintre ei vor mai sta sub cortul unei adunări, de aceea, o, Dumnezeule al cerului, Te rog să ne vorbeşti dacă vrei.
Doamne, îngăduie ca Duhul Sfânt să ia aceste câteva firimituri de cuvinte şi să le scufunde adânc în inimile lor.
Lasă ca Duhul Sfânt să strălucească deasupra lor şi să-i aducă la Viaţă astfel încât să trăiască din nou.
Îndură-Te, Doamne, şi în seara aceasta proslăveşte-Te în mijlocul nostru: salvează-i pe păcătoşi; cheamă-i înapoi pe cei căzuţi şi vindecă-i pe cei bolnavi pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Hristos.
În timp ce avem capetele plecate, am să vă pun o întrebare: este în seara aceasta aici, cineva care e vinovat de păcat?
Indiferent dacă aţi aparţinut sau nu de o biserică şi vă simţiţi totuşi vinovaţi, aveţi atât de mult respect faţă de Dumnezeu încât în timp ce staţi cu capetele plecate şi cu ochii închişi, să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Dumnezeule, eu îmi ridic mâna, căci sunt vinovat şi doresc să primesc iertarea Ta.”? Vreţi să faceţi aceasta?
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Vai, ce mulţi au ridicat mâna. Este minunat.
Duhul Sfânt este aici ca să ne vorbească şi să ne aducă minunatele binecuvântări ale lui Dumnezeu.
Frate, eu ştiu un singur lucru: noi trebuie să fim conştienţi că într-o zi va trebui să ne confruntăm cu adevărul despre noi. Poate vi se pare că sunt cam dur, cam necioplit, dar nu uitaţi că trăim în ceasul din urmă, de aceea trebuie să încetăm să mai umblăm cu mănuşi în ceea ce priveşte Evanghelia, şi să spunem: „Fă-mă puţin mai bun, să pot merge la biserică”, deoarece Isus a spus clar că „dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea nicicum Împărăţia lui Dumnezeu”. Iar o persoană născută din nou, este un copil sfinţit al lui Dumnezeu.
Prin urmare, dacă nu eşti în acea stare, în seara aceasta, ar trebui să fii destul de sincer faţă de Dumnezeu, încât să ridici mâna şi să recunoşti acest lucru. În jur de 20 de oameni au ridicat mâna. Vrea s-o mai facă cineva?
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Da, domnilor. Este bine. El cunoaşte fiecare vrabie, deci cu cât mai mult pe voi.
Poate spui: „Frate Branham, eu sunt vinovat de păcatul împotriva căruia ai predicat în seara aceasta. Sunt vinovat că am stat acasă şi m-am uitat la televizor; sunt vinovat că am citit reviste murdare şi am privit la poze vulgare; sunt vinovat că m-am uitat după femei pe stradă, căci erau îmbrăcate imoral; sunt vinovat de toate aceste lucruri, pentru că dacă spun că sunt un creştin adevărat, ar fi trebuit să-mi întorc capul de la ele.”
Sunteţi vinovaţi? Atunci răspundeţi-i lui Dumnezeu prin ridicarea mâinii şi spuneţi: „Sunt vinovat!”
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acestea sunt inimi sincere. Cu siguranţă sunt inimi sincere, de aceea Dumnezeu le va onora cererile.
S-au mai ridicat încă 10-15 mâini. Da, domnilor. Vinovat. Mă voi ruga împreună cu voi ca Dumnezeu să şteargă orice urmă de vină, în seara aceasta.
Tatăl nostru ceresc, o, Dumnezeule, eu am vorbit în seara aceasta din toată inima mea, căci văd nisipurile mişcătoare, îl văd pe Satana cum încearcă să-i prindă în cursă pe aceşti oameni iubiţi. O, Dumnezeule, fă cumva şi injectează dragostea Ta în inimile lor, şi fă-i să ştie că eu îi iubesc, de aceea am încercat să le spun ce este adevărat şi ce este bine. Desigur, mulţi dintre ei au ridicat mâna pentru că sunt vinovaţi.
O, Dumnezeule Atotputernic, ai refuza Tu un suflet care se căieşte? Nu, pentru că ai spus: „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6.37).
Doamne, în seara aceasta Te rog să laşi ca salvarea Ta să atingă fiecare din aceste inimi, astfel încât să fie eliberate şi să plece din acest tabernacol eliberaţi şi să nu se mai lase duşi de aceste lucruri.
Fă ca atunci când aceste păgâne vor trece pe stradă, aproape goale, creştinii născuţi din Duhul Sfânt să-şi întoarcă privirea de la ele; iar când acele programe Tv încep să prezinte acele poveşti absurde în care joacă acei păcătoşi care vor merge în iad pentru că nu se pocăiesc, îngăduie ca Duhul Sfânt să le vorbească în inimile lor şi să le spună: „Aminteşte-ţi seara când te-am condamnat pentru acele lucruri, în cugetul tău şi când ai recunoscut că eşti vinovat prin faptul că ai ridicat mâna.”
Ajută-i să nu se mai facă niciodată vinovaţi de acele lucruri; ajută-i să vadă că Tu eşti încă viu şi că nu vorbeşti niciodată doar ca să Te afli vorbind.
Îţi mulţumesc, Tată ceresc, pentru că prin harul Tău Te cunosc în puterea învierii Tale, şi recunosc că am făcut multe greşeli de care îmi este ruşine, Doamne, căci de multe ori ar fi trebuit să procedez altfel şi m-am dus în locuri unde nu ar fi trebuit să merg. Îmi pare rău, Dumnezeule, şi mă pocăiesc din toată inima, rugându-Te să mă trimiţi în cele patru colţuri ale pământului. Ajută-mă ca atâta vreme cât mai am viaţă şi sunt în putere, să merg şi să predic Evanghelia aşa cum n-am făcut-o niciodată, căci, Dumnezeule, îmi reînnoiesc promisiunile pe care Ţi le-am făcut, în faţa acestor oameni.
Doamne, Te rog în Numele lui Hristos, să mă ungi cu Duhul Sfânt şi să întăreşti trupul meu ca să arăţi semne şi minuni în mijlocul nostru.
Binecuvântează acest tabernacol al vieţii care sponsorizează întâlnirea aceasta, pe baptişti, metodiştii, prezbiterienii şi pe toţi ceilalţi care s-au adunat în seara aceasta aici.
Fie ca bisericile lor să fie în clocot, iar trezirea de modă veche a Duhului Sfânt să atingă întregul Shreveport.
Îngăduie ca săgeata izbăvitoare a lui Dumnezeu să cadă peste grupul acesta şi să cuprindă tot Shreveportul şi împrejurimile lui, într-o trezire de modă veche a Duhului Sfânt. Îndură-Te, Doamne.
Binecuvântează-l pe scumpul nostru frate care va sta aici, mâine seară, să încheie aceste întâlniri.
O, Tată, trimite Duhul Sfânt să facă un semn viu în seara aceasta, ca să se vadă că Tu trăieşti şi că eşti viu în vecii vecilor. Te rugăm aceasta în Numele lui Hristos. Amin. Aleluia.
Slavă Lui. În timp ce vom cânta, daţi mâna cu cel de lângă voi, căci ştiţi, desigur, că această credinţă de modă veche, o va face pe cea cu rochie de mătase să dea mâna cu cea care are doar o rochie de pânză, să o îmbrăţişeze şi să-i spună: „soră”.
Această religie va face ca cel ce are un costum să dea mâna cu cel ce are doar o salopetă şi să-i spună „frate”.
Oh, aceasta este cu mine
Sunt plin de Duhul, fără-ndoială
Aceasta este cu mine.
Aleluia! Cred că nu vă supăraţi, dar îmi vine să cânt un cântec:
Este Duhul Sfânt de modă veche.
Diavolul nu se apropie.
De acesta se tem oamenii
Dar este de-ajuns de bun cu mine.
Este credinţa de modă veche
Este de-ajuns de bună pentru mine,
Îmi va face bine când voi muri;
Vă va face să nu mai minţiţi,
Îl va face pe diavol să fugă,
Şi este de-ajuns de bună pentru mine.
Dă-mi credinţa cea veche,
Căci e de-ajuns de bună pentru mine. Amin.
Acum câteva minute, păcătoşii care au ridicat mâna, au cântat: „Am vechea credinţă”, (Amin) care cu siguranţă îl va face pe Diavol să fugă. Ea vă face să-i iubiţi pe toţi oamenii; vă face să-L iubiţi pe Domnul; vă face să-i iubiţi pe vrăşmaşi. Ea a fost bună pentru Pavel şi Sila; a fost bună pentru poporul evreu; a fost bună pentru mama şi pentru tata; şi e destul de bună şi pentru mine. Amin. Da, domnilor.
Oh, mie îmi plac foarte mult cântările acesta vechi, pentru că sunt demodat. După cum v-am mai spus, am crescut cu pâine de porumb, cu mazăre şi ceapă. Mama făcea o plăcintă, apoi o muia într-o glazură, iar noi copiii o lingeam până ne umpleam de glazură pe faţă şi pe păr.
O, şi ştiţi la ce mă gândesc în seara aceasta? La faptul că creştinii au nevoie de o înmuiere de modă veche, care să le ajungă pe faţă, pe păr, peste tot. Amin.
Mă simt foarte bine, în inima mea, căci pot fi în mijlocul unui grup de oameni, care sunt legaţi de cer şi mărşăluiesc spre slavă. În ordine.
Salvarea ne-a fost adusă prin botezul Duhului Sfânt, care nu este altcineva decât Duhul Domnului Isus Hristos, care a venit jos în ziua cincizecimii, ca să locuiască în noi şi cu noi, până la sfârşitul lumii.
Şi dacă El este şi astăzi acelaşi Duh Sfânt care S-a revărsat în ziua de rusalii, înseamnă că şi în seara aceasta are aceeaşi putere, pentru că noi nu putem crede că Dumnezeu a slăbit în putere, în cei două mii de ani, care au trecut, ci este Acelaşi pentru veşnicie …………………………………….
…În discuţia pe care Isus a avut-o cu femeia de la fântâna Samariei, ea I-a spus la un moment dat:
„Când va veni Mesia, ne va spune toate lucrurile, căci acesta este semnul venirii Lui, după care Îl vom recunoaşte, dar Tu cine eşti?”
Şi Isus i-a răspuns: „Eu sunt Acela.”
Prin urmare, dacă Isus a procedat aşa, ieri, înseamnă că şi astăzi va proceda la fel. Singurul lucru care diferă faţă de atunci, este că acum El nu mai este în trupul de carne. Astăzi, trupul Său stă pe tronul lui Dumnezeu. Voi ştiţi că aşa ne învaţă Biblia, după cum putem citi în Apocalipsa 3.21:
„Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”
Acuma, tronul Lui este pe pământ, pentru că este aici, cu oamenii. Vedeţi, voi nu veţi fi îngeri, nu veţi îmbătrâni, nu veţi mai fi bolnavi, nu veţi mai avea îngrijorări, dar veţi rămâne tot fiinţe umane, numai că veţi fi nemuritori. Când veţi merge acolo, veţi avea un trup proslăvit, asemeni Lui. Veţi mânca, veţi bea, veţi trăi, vă veţi iubi şi veţi fi alături de El în vecii vecilor.
Dumnezeu i-a făcut pe îngeri, dar El nu l-a făcut pe om un înger, ci l-a făcut o fiinţă umană. Apoi, Dumnezeu a venit jos, S-a făcut trup; S-a făcut Om, ca să locuiască în mijlocul poporului Său, iar într-o zi, El va veni înapoi în acel trup proslăvit.
Înainte de a chema rândul de rugăciune, as vrea să vă întreb ceva: Ce credeţi voi despre evreii din Egipt? Aş vrea să vă gândiţi profund. Ce este cu evreii din Egipt?
De fiecare dată când erau loviţi peste spate, când erau pălmuiţi de asupritorii lor; când erau scuipaţi în faţă, batjocoriţi şi pedepsiţi pentru orice, ei priveau spre sicriul în care era pus trupul lui Iosif, pentru că ştiau că acela este un semn că într-o zi vor pleca de acolo. Ei ştiau că el spusese înainte de a muri:
„Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.
Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.”(Geneza 50.24-25).
De fiecare dată când un evreu se alfa în necaz, indiferent de care, el putea să privească spre acele oase şi să-şi amintească de făgăduinţa care spunea că într-o zi va merge în ţara făgăduită.
Acest lucru mă face ca în seara aceasta să mă gândesc şi eu la Slava Lui, căci şi noi avem aici un mormânt deschis.
Noi îi ducem pe cei dragi la cimitir, dar în dimineaţa de Paşte eu pot merge la mormântul lor, să pun o floare pe el şi să fiu mângâiat pentru că ştiu că ei stau undeva în prezenţa lui Dumnezeu, deoarece este scris:
„Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).
Citind aceste cuvinte, mă gândesc că soţia mea Hope şi fiica mea, Sharon, s-au dus; tata, Edward, Charles, fraţii mei, s-au dus şi ei, dar când stau lângă mormintele lor, mă gândesc, privind fotografiile lor şi florile puse alături: „Eu nu vă pot vedea astăzi pentru că sunteţi în trupuri diferite, în trupuri cereşti şi vă aflaţi în prezenţa lui Dumnezeu.”
Ştiaţi că oriunde se află Dumnezeu este un semn? Da, unde este Dumnezeu, acolo sunt semne, căci este scris: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred…” Aşa este. Semne peste tot.
Pretutindeni sunt semne, dar noi nu ar fi trebuit să umblăm după ele, căci ne sunt date de Dumnezeu.
El le dă, dar dacă noi umblăm după ele, dacă le căutăm, suntem greşiţi. Noi trebuie să-L căutăm pe El, căci Domnul ne dă semnele prin har, iar aceasta este minunat.
Şi acesta este un semn: că noi vom pleca de aici într-o zi. Ne vom ridica chiar din mormânt pentru că la Ierusalim este un mormânt gol. Amin.
Fraţilor, acolo sus este Unul care într-o zi va veni şi ne va vizita, iar când va veni El, vor veni şi cei dragi ai noştri, căci Biblia spune că chiar dacă viermii au mâncat trupul lor, ei vor veni totuşi înapoi într-o zi. Oh, aş vrea să fiu şi eu cu ei! Amin.
Iov spunea: „Chiar dacă mi se va nimici pielea (carnea), şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.” (Iov 19.26). Aşa este.
El ştia că va veni sfârşitul pentru că Dumnezeu a făgăduit aceasta, iar noi avem în seara aceasta un semn.
Odată era un misionar care străbătea ţara vestind Evanghelia, călăuza lui fiind un necredincios care-i spunea adesea:
„Voi vorbiţi tot timpul despre ceva ce nu puteţi vedea. Este o absurditate! Decât să vorbiţi despre ceva ce nu există, mai bine aţi merge acasă.”
Misionarul nu a răspuns nimic. Şi-au aşezat tabăra, iar în dimineaţa următoare, când s-au trezit, necredinciosul a privit în jur şi a spus:
„Oh, ce dimineaţă!” după care a adăugat:
„Să ştii că astă noapte au fost şacalii pe aici.”
„De unde ştii aceasta?” a întrebat misionarul.
„Văd urmele paşilor lor.”
„Dar eu nu văd nici un şacal”, a răspuns misionarul.
„Da, dar în jurul nostru sunt o mulţime de semne care dovedesc că au fot aici.”
Atunci misionarul a privit spre cer şi a zis: „Aleluia! Dumnezeu este încă viu. Eu văd semnele şi ştiu că El este pe tron.” Amin.
Fraţilor, El este viu şi în seara aceasta, când Isus vine să-i salveze pe cei păcătoşi şi să le dea Cuvântul Său; când vine să arate semne şi minuni care ne fac să înălţăm spre Dumnezeu laude şi osanale.
Da, cu adevărat Hristos al nostru este viu. Amin.
Haideţi să ne rugăm.
Tată ceresc, marele timp al venirii Tale este aproape. Eu am mărturisit cu toată inima mea, am încercat să corectez, să-L vestesc înaintea oamenilor pe Dumnezeu şi Împărăţia Sa şi să-i fac conştienţi de judecata care urmează să vină, iar ei s-au pocăit, Doamne. Mulţi s-au ridicat mâinile şi au recunoscut că le este ruşine cu viaţa păcătoasă pe care au dus-o până acum.
Dumnezeule, eu sunt convins că Tu i-ai iertat pe toţi cei care au făcut aceasta, iar acum, Te rog să vii printre noi, în seara aceasta, pentru ca ei să se bucure căci s-au predat unui Dumnezeu viu.
Noi privim la timpul în care trăim, citim ziarele şi ne dăm seama că marele Armaghedon este aproape. Vedem tancurile, bombele atomice şi toate celelalte şi ne dăm seama că sfârşitul neamurilor este aproape; ne dăm seama că lumea va fi nimicită.
Văzând păcatul care s-a răspândit peste tot, ştim că timpul este aici, dar Doamne, ne bucurăm că avem un Dumnezeu viu; ne bucurăm că avem pe Cineva care ne-a făgăduit că va fi aici cu noi, făcându-Se vizibil în mijlocul nostru. Noi Îţi mulţumim pentru aceasta.
Te rog să îngădui ca prin darul pe care Tu l-ai hotărât mai dinainte, slujitorul Tău să Te reprezinte în seara aceasta înaintea poporului Tău. Îţi cer aceasta cu umilinţă, în Numele lui Isus. Amin.
Mă simt bine în seara aceasta, pentru că slava Domnului este aici. Să vedem acum ce numere de rugăciune au fost împărţite. Cred că aseară le-am chemat pe ultimele, aşa că în seara aceasta le vom striga pe primele.
Vom începe cu numărul 1. Uitaţi-vă la numerele voastre, iar cei care vă auziţi chemaţi, vă rog să veniţi aici.
Mai înainte s-au ridicat 12 mâini, aşa că voi chema în jur de 12 oameni, rugându-L pe Dumnezeu să ne dea har.
Eu adesea spun aşa: „Doamne, dacă ai salvat 50 de oameni în seara aceasta, voi chema şi eu tot 50, de aceea Te rog să-mi dai putere pentru toţi.”
Să fiţi siguri că eu am fost cât se poate de corect faţă de El. Îl iubiţi? Nu este El minunat?
Câţi dintre voi nu au numere de rugăciune dar doresc să fie vindecaţi? Să vă văd mâinile. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Peste tot.
Adevărul este că nu este obligatoriu să aveţi numere de rugăciune, ci trebuie doar să credeţi. Asta-i tot, pentru că Dumnezeu nu a spus niciodată: „Oricine are număr de rugăciune, va fi vindecat”, ci El a spus: „Oricine crede, va primi vindecarea sau ceea ce cere”. Numărul de rugăciune nu are nimic a face cu El.
Câţi dintre voi cred că darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă? Aşa spune Biblia. Dumnezeu le-a aşezat în biserică.
Acum vă rog să mă ascultaţi cu atenţie, copilaşilor din Shreveport, căci trăim într-un timp foarte înşelător: nu tot ce strigă şi îl laudă pe Dumnezeu este de la Dumnezeu, căci şi Cain a făcut aceasta. Cei ca el, au ieşit din Cuvântul lui Dumnezeu, L-au părăsit.
Acum fiţi atenţi! Când Dumnezeu trimite o trezire şi iadul trimite una. Astfel, atunci când Moise şi Aaron s-au dus să-l înfrunte pe faraon, acolo au stat Iane şi Iambre, care au putut imita aproape tot ce a făcut Moise.
Însă nu uitaţi un lucru: ei au putut aduce boala, dar nu au putut vindeca. De ce aceasta? Pentru că există un singur Vindecător, iar Acela este Dumnezeu. Aşa este.
Roadele voastre dovedesc cine sunteţi, pentru că Biblia spune: „După roade îi veţi cunoaşte, este adevărat?”
Acum vă rog să-L credeţi pe Dumnezeu din toată inima voastră.
Lăsaţi-o pe doamna aceea să vină.
Doamnă, vreau să ştii că ungerea Duhului Sfânt este aici, crezi aceasta? Este pentru prima dată când participi la asemenea adunări? Nu? Deci ai mai fost. Dar eu nu te cunosc, este adevărat? („Da”). Dar dacă îl crezi pe Dumnezeu, problema femeiască pe care o ai, te va părăsi. Crezi?
Dumnezeu să te binecuvânteze şi să te vindece. Amin.
Doamnă, eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte, iar dacă crezi, El te poate scăpa de acea umbră a morţii, de acel cancer care stă peste tine şi să te vindece. Crezi? Atunci du-te acasă.
Doamnă, dacă ţi-aş spune, fără să mă rog pentru tine, că Dumnezeu a fost acolo pe scaun lângă tine, ai crede? Atunci du-te şi crede căci vei fi vindecată în Numele lui Isus. Du-te.
Doamnă, crezi din toată inima? Atunci du-te şi dă-I slavă. Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” (Lăudat să fie Domnul!).
Doamnă, crezi din toată inima? Crezi că Dumnezeu te poate vindeca îndepărtând diabetul din tine? Crezi că o va face? Ei bine, atunci spune: „Lăudat să fie Domnul!”
Credeţi cu toţii? Tot ce vă trebuie este să credeţi, căci este scris: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede.” (Marcu 9.23).
Ce mai faci, doamnă? Nu te cunosc, este adevărat? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere problema ta? Crezi? Da? Ai accepta ca venind din partea Lui? Bine. Şi ceilalţi credeţi?
Haideţi să-L privim puţin pe Domnul nostru Isus Hristos. El stătea la fântână şi acolo a venit o femeie.
În seara aceasta, tu eşti asemeni femeii de la fântână, iar eu sunt doar un slujitor la Domnului Isus. Să nu crezi cumva că aş crede că ai fi o femeie cu renume rău, căci nu la asta mă refer, ci la faptul că stăm faţă în faţă, un bărbat şi o femeie, iar Hristos a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul lumii. Şi dacă El este cu noi, aceasta ar trebui să fie pentru toţi oamenii un semn că nu mai au de ce să fie îngrijoraţi. Este adevărat? Credeţi aceasta?
Dacă Domnul îmi va descoperi ceva despre această femeie, poate chiar mai mult decât doar problema ei, veţi crede şi-L veţi accepta din toată inima? Atunci, uită-te la mine, soră.
Tu ştii că Dumnezeu mi-a dat un dar. Eu nu te cunosc şi nu ştiu nimic despre tine, dar haide să discutăm puţin şi să credem.
Eşti aproape de moarte pentru că ai cancer la ambii sâni. („Aşa este”). Eşti foarte nervoasă, este adevărat?
Nu locuieşti în Shreveport, ci vii din Arkansas. („Aşa este”). Şi te numeşti Rosalle, da? Acum, du-te înapoi în Arkansas şi crede în Domnul Isus care te-a vindecat. Amin.
Ce este aceasta? Predare Duhului Sfânt. Haideţi să ne predăm cu toţii Lui, în seara aceasta, căci El este aici. Predaţi-vă cu toţii. Amin.
Vedeniile sunt cele care mă slăbesc, desigur. Ele nu vindecă pe nimeni, ci adeveresc doar că Dumnezeu este viu şi îndurător.
Doamna de acolo, crezi că Dumnezeu poate rezolva problema pe care o ai la fiere? Crezi că El te face bine? Dacă crezi din toată inima, poţi avea ceea ce ceri. Amin.
Doamnă, tu ai numărul 1? În ordine. Ei bine, acum nu mai ai nevoie de el, căci credinţa L-a atins pe El, pe Cel care a spus că „totul este posibil pentru cel ce crede.”
A doua doamnă de acolo, cea mai în vârstă care are o pereche de ochelari. Ea are tensiune mică. Crezi că Domnul te va vindeca? Tu, care ai o rochie cu buline şi stai pe o periniţă roz, crezi că Isus Hristos te va vindeca? Ridică mâna dacă crezi.
În ordine. Primeşte-o atunci. Amin.
Vedeţi cât de tainic lucrează credinţa? Femeia a fost atât de adâncită în gândurile ei, încât nici nu m-a auzit că vorbesc cu ea. Dar vedeţi, Dumnezeu i-a vorbit. Amin. Aceasta este împlinirea Bibliei, este Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci, care a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede.”
Noi nu ne cunoaştem, este adevărat, doamnă? Păi, tu arăţi ca orice persoană sănătoasă! Eu nu te cunosc, dar Domnul te cunoaşte, este adevărat? Îl crezi? Crezi că eu sunt slujitorul Lui?
Vai, ce credinţă puternică se mişcă prin audienţă! Să o păstraţi tot aşa.
Tu eşti o persoană foarte nervoasă şi ai probleme la colon. („Aşa este”).
Este vorba de o tumoare şi ai probleme şi cu stomacul, da? Eu nu-ţi citesc gândurile, ci aceasta este ceea ce ţi-au spus medicii că ai.
Aşadar, crezi că vei fi vindecată? În ordine. Atunci du-te şi fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze în Numele lui Isus. Amin.
Credeţi? Să nu vă îndoiţi, ci credeţi.
Ce mai faci? Ne cunoaştem? Nu. Eu nu te cunosc şi nici nu ştiu care este necazul tău.
Sincer, tu nu ai nimic, ci stai aici pentru altcineva. Este vorba de fratele tău. El nu este aici, ci undeva mai în nord, într-un loc numit Oklahoma şi este alcoolic, de aceea doreşti să mă rog pentru el. Bine. Du-te acasă şi Dumnezeu să salveze acel om în Numele lui Hristos. Amin.
Aveţi credinţă în Dumnezeu.
Ce mai faci? Noi nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi.
Eşti aici ca să mă rog pentru tine, deoarece ai o umflătură la ochiul stâng. Ea nu este încă vizibilă, dar e acolo, este adevărat? Ai cancer de pilele la faţă, da? Acesta este motivul pentru care doreşti să mă rog pentru tine, nu-i aşa? („Ba da”).
Atunci vino aici şi o voi face.
O, Dumnezeule, în Numele lui Isus Hristos, Te rog să îndepărtezi această boală, căci o condamn în Numele Lui. Ieşi afară de acolo, în Numele Domnului!
Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.
Aveţi credinţă în Dumnezeu, căci toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede. Credeţi că acesta este adevărul? Credeţi că aşa spune Biblia? Amin.
Văd doi copii care au venit aici cu mama lor. Ei au sinuzită.
Crezi că Domnul Isus îi va face bine pe copiii tăi? Dacă vrei crede, Dumnezeu o va face. Doi copilaşi: un băiat şi o fetiţă. Crede şi Dumnezeu îţi va da ceea ce ceri. Amin.
Soră, crezi din toată inima că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Crezi? Eu nu te cunosc, nici măcar nu te-am văzut până acuma, este adevărat?
Tu cânţi într-un cor. („Aşa este”). Eşti foarte nervoasă, este adevărat? („Da”). Crezi că Dumnezeu te poate vindeca; crezi că te va face bine?
Tu mai ai câteva probleme care-ţi apasă inima, dar acelea sunt cu privire la altcineva. („Aşa este”). Este vorba de o femeie, care trăieşte dincolo de un râu, Bozier. Ea are artrită şi reumatism, este adevărat? („Amin”). Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? În ordine. Atunci du-te şi primeşte ceea ce ai cerut, în Numele Domnului Isus. Amin.
Dumnezeu poate să-ţi ia tumoarea de care suferi, fără să mai fie nevoie de operaţie, crezi aceasta? În ordine. Atunci primeşte vindecarea în Numele lui Hristos. Amin.
Vă provoc pe toţi să credeţi; vă provoc să credeţi în Numele lui Isus Hristos. Nu priviţi la mine, ci uitaţi-vă la El, la Cel care a înviat din morţi. Credeţi că El a înviat? Atunci rugaţi-vă şi credeţi. Nu vă îndoiţi, ci credeţi. Amin.
Crezi că tensiunea mare pe care o ai te va părăsi? Tu, care stai cu mâna ridicată. Crezi că El o va face? Da. Crezi că El o va îndepărta de la tine? În ordine. Atunci poţi avea ceea ce ceri.
De ce plângi micuţă mexicană sau spaniolă? Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Vrei să stai aici pentru o clipă? Uită-te la mine.
Eu am avut întotdeauna succes printre mexicani pentru că ei cred. Priveşte aici pentru un moment. În jurul tău este ceva, o umbră neagră care încearcă să te urmărească, dar aici ai venit pentru prietenul tău care are probleme cu nervii. Dacă îţi voi spune ce-ţi tulbură inima, vei crede că sunt prorocul lui Dumnezeu? Tu vrei să fii mântuită şi să primeşti Duhul Sfânt, este adevărat? („Da”). La aceasta eşti chemată chiar acum.
Toţi cei care doresc botezul cu Duhul Sfânt şi vor să fie salvaţi, să vină cu ea. Aleluia! Veniţi sus, chiar acum, dacă credeţi că Isus este aici şi că vă poate salva. Veniţi cu toţii. Veniţi în timp ce vom continua să ne rugăm pentru bolnavi. Veniţi şi cei care aţi ridicat mâna, căci eu cred că Dumnezeu este pe cale să facă ceva măreţ chiar acum. Veniţi cu toţii şi îngenuncheaţi aici jos; veniţi căci acesta este momentul să-L primiţi pe Hristos: veniţi baptiştilor; veniţi metodiştilor; veniţi prezbiterienilor, căci vă provoc să faceţi aceasta în Numele lui Hristos. Amin.
Veniţi şi încercaţi-L pe Dumnezeu; daţi-I şansa să vă dovedească că este viu. Vreţi s-o faceţi? Atunci veniţi aici. Toţi cei care aţi ridicat mâinile, veniţi aici.
Iată că vine şi un băiat handicapat care doreşte să primească Duhul Sfânt. Vouă, celorlalţi, ar trebui să vă fie ruşine, vouă, celor care nu vreţi să-L primiţi.
Vreţi să veniţi?
Plecaţi-vă capetele. Haideţi să ne rugăm, căci simt Duhul Sfânt mişcându-Se peste tot…. Se întâmplă ceva.
O, Hristoase, eu am făcut totul cât am putut de bine…. iar acum Ţi-i încredinţez Ţie. Eu am predicat Cuvântul şi le-am spus că ai înviat din morţi, iar noi suntem martorii Tăi. Le-am spus că Tu eşti aici şi că faci aceleaşi lucrări pe care le-ai făcut şi când ai fost pe pământ; le-am spus că în seara aceasta eşti printre noi în forma Duhului Sfânt.
O, Tu mustri păcatul; chemi o trezire; Îţi chemi poporul, căci ceasul eliberării, Săgeata izbăvirii, este aici…. Dumnezeule, Te rog să trimiţi un belşug de binecuvântare pentru toţi cei ce au nevoie de salvare în seara aceasta.
Vreţi să veniţi?
Aşa este, doamnă. Vino aici. Ridică-te în picioare. Duhul Sfânt este Cel care-ţi vorbeşte, căci eu nu aş putea spune de la mine aceste lucruri.
Credeţi că este posibil să fiu un făţarnic şi totuşi să stau aici şi să fac aceste lucrări în Numele Domnului? Nu aş face-o pentru nimic în lume.
Sunt călăuzit să spun că mai sunt şi alţii care trebuie să vină la altar. Aşa este. Voi vă cunoaşteţi, de aceea vă provoc să veniţi la altar în Numele lui Hristos. Nu uitaţi că dacă ne vom întâlni în ziua judecăţii şi veţi fi osândiţi, eu nu am nicio vină şi nici Dumnezeu, pentru că eu v-am predicat Cuvântul Său, iar El L-a confirmat prin semnele şi minunile pe care le-a făcut înaintea voastră. În seara aceasta El este aici, pentru că a înviat din morţi.
Dacă vreţi să-L aveţi pe El, veniţi căci:
Aici este Izvorul cu sângele ce curge
Din venele lui Emanuel;
Păcătoşii se cufundă în sânge,
Ştergând toate petele de păcat.
Prietene, tu, care stai alipit de crezul unei biserici sau de o părtăşie, dacă nu eşti sigur, vino acum, căci s-ar putea să nu ne mai întâlnim niciodată în viaţa aceasta.
Aceasta este ziua voastră.
Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere.
Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Vino sus. Ridică-te de pe scaun şi vino.
Nu uitaţi că aceasta ar putea fi ultima voastră ocazie, căci este posibil să muriţi până dimineaţă. Şi chiar dacă nu veţi muri până dimineaţă, un lucru este sigur: într-o zi tot veţi sta în faţa morţii.
Da, fiecare dintre noi trebuie să se întâlnească cu Dumnezeu. Voi Îl veţi întâlni la judecată, iar atunci va trebui să daţi socoteală pentru mesajul pe care l-aţi auzit în seara aceasta.
Da, veţi da socoteală pentru că El S-a arătat aici pe platformă, prin semnele pe care le-a făgăduit în Biblie; prin neschimbătorul semn care dovedeşte că Isus a înviat din morţi. Eu sunt martorul Lui şi de aceea vă chem la altar.
Tineri şi bătrâni, metodişti, baptişti, luterani, penticostali sau orice sunteţi, veniţi la altar!
Veniţi cu toţii că aici este Izvorul de sânge ce curge din venele lui Emanuel.
Încetaţi să vă mai uitaţi la televizor! Încetaţi să mai doriţi lucrurile lumii! Uitaţi-vă numai la Isus! Vedeţi-L doar pe El! Priviţi la Cel ce a murit pentru voi; la Cel ce a plătit vina păcatului vostru.
Îndepărtaţi-vă de lucrurile lumii! Veniţi! Cine mai vrea să vină? Veniţi cu toţii. Dacă aveţi nevoie de altceva de la Domnul, veniţi aici.
Voi, cei care doriţi botezul cu Duhul Sfânt, faceţi-vă cale încoace. Voi, cei care aţi căzut, faceţi-vă cale! Voi, care vreţi vindecare, faceţi-vă cale! Veniţi la altar.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Oricine aţi fi, faceţi-vă cale spre altar.
Veniţi aici, unde, ca proroc al lui Dumnezeu, vă vorbesc în Numele lui Hristos şi vă spun că El este aici, cu braţele deschise, gata să dea oricărei persoane tot ceea ce cere şi Săgeata eliberării depline.
Săgeata izbăvitoare a lui Dumnezeu este în mâinile voastre. Nu vă temeţi să loviţi cu ea, căci este ceasul deciziei voastre. Acesta este timpul, de aceea, loviţi, loviţi cu ea! Loviţi tot ceea ce vă împovărează.
Loviţi Calvarul; atingeţi poala hainei Lui. Ridicaţi inima; ridicaţi mâinile; ridicaţi sufletele; ridicaţi laudele voastre; ridicaţi închinarea voastră; ridicaţi lacrimile voastre; ridicaţi totul. Amin.
Ce lumină! Ce timp! Ce oameni! Lăudat să fie Dumnezeu. Doamne, vindecă orice bolnav. Satană, dă-le drumul! Eu te condamn în Numele lui Isus. Ieşi afară, Satană!
Eliberează-i de televiziune si de tot ce este lumesc!
O, Dumnezeule, îndură-Te şi revarsă-Ţi binecuvântările peste ei.
Slavă lui Dumnezeu. Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L, căci El vă dă toate lucrurile. Toţi cei prezenţi în sală să se ridice în picioare şi să-I dea slavă lui Dumnezeu. Aleluia!
(fratele Branham şi adunarea continuă să Îl laude pe Dumnezeu.)
…bolnavii sunt vindecaţi, iar slava lui Dumnezeu Se revarsă pretutindeni. Amin. Lăudat să fie Domnul. Aleluia! Binecuvântat să fie Numele Lui.
Cât Te iubim; cât Te slăvim; cât Te adorăm. Slavă lui Dumnezeu. Lăudat şi binecuvântat să fie Numele Lui.
Vindecă orice inimă. Ascultă-ne, Doamne şi umple-ne cu Duhul Sfânt. Adu salvarea sufletelor, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Hristos.
Ascultă-ne căci Te rugăm aceasta cu toată inima şi cu toată puterea.
– Amin –