REZUMAT ȘI CONCLUZII LA CELE ȘAPTE EPOCI ALE BISERICII

Datorită faptului că studiul acesta a fost verset cu verset expunerea Scripturilor care tratează cele șapte epoci ale bisericii, nu avem un tablou suficient de clar. Acesta este motivul pentru care avem intenția de a ne folosi de acest rezumat pentru a începe din nou, din epoca Efes, şi să trecem prin toate epocile bisericii şi prin istoria ei, așa cum a primit-o Ioan prin Duhul lui Dumnezeu. Nu vom adăuga nici un material nou, ci îl vom rezuma pe cel parcurs până acum.

Din studiile noastre am aflat deja că o mare parte din Apocalipsa este total greșit înțeleasă, pentru că noi știm că biserica despre care ni s-a vorbit în această Carte, nu este alcătuită numai din cei aleși, eclezia sau Trupul lui Hristos, Mireasa, ci din toți oamenii care sunt numiți creștini, fie că sunt creștini adevărați sau doar nominali.

 Așa cum nu tot Israelul este Israel, nu toți creștinii sunt creștini. Prin urmare, am aflat că biserica este formată din două vițe, cea adevărată și cea falsă, ele fiind purtătoarele celor două duhuri; una are Duhul Sfânt, în timp ce cealaltă este îmbrăcată cu duhul antihrist. Totuși, ambele pretind că Îl cunosc pe Dumnezeu și sunt cunoscute de Dumnezeu. Ambele pretind că vorbesc pentru Dumnezeu, ambele cred în anumite Adevăruri de bază și se deosebesc în altele. Totuși, pentru că ambele vițe poartă Numele Domnului, numindu-se creștini și susțin în mod evident o relație cu El (Dumnezeu o numește căsătorie), El le face răspunzătoare pe amândouă și vorbește și uneia și celeilalte.

Apoi, am văzut că aceste două vițe cresc una lângă alta până la sfârșitul veacurilor, când ambele ajung la coacere şi sunt recoltate. Vița falsă nu va birui și nu va distruge vița adevărată, dar nici vița adevărată nu va putea aduce vița falsă într-o relație mântuitoare cu Isus Hristos.

Cu foarte multă uimire, noi am putut vedea că Duhul Sfânt poate veni şi asupra creștinilor falși şi neînnoiți, care vor face semne şi minuni, la fel ca Iuda care a avut o slujbă clară prin Duhul Sfânt, deși Cuvântul spune despre el că a fost un drac. Având acest gând în inima noastră, vom urmări în biserica prin cele șapte epoci ale sale. Biserica s-a născut la Rusalii. Așa cum Adam a primit o mireasă curată din mâna lui Dumnezeu și a fost neîntinată pentru o scurtă perioadă, tot așa i S-a dat şi lui Hristos (al doilea Adam) o Mireasă curată la Rusalii, aceasta rămânând pentru un timp separată şi neîntinată. În Fapte 5.13 citim: „şi niciunul din ceilalți nu cuteza să se lipească de ei.” „Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.” (Fapte 2.47).

Noi nu știm cât timp a durat aceasta, dar într-o zi, Satan a venit, a încercat-o şi a murdărit-o prin infiltrarea duhului antihrist în rândul aleșilor. Da, el i-a înșelat așa cum a ispitit-o și a sedus-o pe Eva în Eden. În 1 Ioan 4.3b citim: „…ci este duhul lui antihrist de a cărui venire ați auzit. El chiar este în lume acum.” Isus a spus următoarele referindu-se la mireasa Sa din prima epocă: „Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi aminte dar de unde ai căzut, pocăiește-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.” (Apocalipsa 2.4-5).

Deci încă din prima epocă biserica era o „femeie căzută”. Așa cum Satan a ajuns la Eva înaintea lui Adam, tot așa s-a dus și a sedus biserica, mireasa lui Hristos, înainte de cina nunții Mielului. Care a fost însă cauza principală care i-a cauzat căderea? Conform Apocalipsa 2.6, acest lucru se datora „faptelor Nicolaiților” care încă din prima epocă s-au depărtat de Cuvântul curat al lui Dumnezeu. Ei s-au îndepărtat de porunca lui Dumnezeu care cerea ca biserica să fie dependentă numai de El (depinzând în întregime de Dumnezeu pentru a-Și împlini Cuvântul de la început până sfârșit în afară de guvernarea umană), și au promovat o denominațiune umană în cadrul bisericii, așa cum face fiecare conducere omenească ce domină poporul prin legi proprii. Ei au făcut exact ce a făcut Israelul atunci când au pus un împărat în locul Cuvântului şi al Duhului lui Dumnezeu.

Deci, moartea a intrat în biserică. De unde știm aceasta? Nu auziți cum strigă Glasul Duhul înviat în acea primă epocă pentru toți cei care vor să audă: „Cine are urechi, să asculte ce zice bisericilor Duhul: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții care este în raiul lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 2.7). 

Biserica era deja prea infectată de pomul morții (de vița falsă a denumirilor religioase) al cărui sfârșit este iazul de foc. Dar acum heruvimii nu mai stau cu săbiile învăpăiate ca să păzească Pomul Vieții; acum, Dumnezeu nu pleacă din mijlocul bisericii Sale, așa cum  a plecat din Eden. O, nu, ci va fi până la sfârșit în mijlocul bisericii Sale, iar până atunci, îi cheamă pe toți cei care vor veni.

Acum vă rog să fiți atenți aici.  Mesajul către îngerul bisericii din Efes nu este adresat unei biserici locale, ci întregii epoci a bisericii timpului respectiv care cuprinde atât sămânța adevărată cât şi sămânța falsă, exact așa cum sunt expuse în pilda cu grâul şi neghina. Epoca bisericii reprezintă câmpul pe care cresc împreună grâul şi neghina. Biserica falsă organizată, era condusă de oameni, iar Cuvântul era explicat după concepții omenești, luptând în același timp împotriva bisericii adevărate care stătea numai pe Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul este că neghina înflorește întotdeauna mai puternic decât grâul sau orice altă plantă cultivată. Astfel, biserica neghină a crescut rapid în această primă epocă. Dar şi biserica adevărată, grâul, a înflorit și ea. Până la sfârșitul primei epoci, faptele Nicolaiților au cunoscut o înflorire deosebită în adunările locale false, încercând să-și răspândească influența şi asupra celorlalte biserici locale adevărate.

Influența lor s-a făcut simțită şi în adunările adevărate deoarece bărbați ca onorabilul Policarp s-au numit episcopi, dar cu un alt înțeles, diferit de sensul acestuia conform Cuvântului. Tot în această epocă, biserica adevărată şi-a pierdut dragostea dintâi. Această dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu a fost tipizată prin dragostea pe care o au mirii la căsătoria lor și în primii ani de căsătorie. Acolo a apărut o răcire a acestei iubiri depline și părăsirea lui Dumnezeu.

Dar observați. Apocalipsa 2.1 ni-L descrie pe Domnul Isus în mijlocul bisericii Sale, ținând mesagerii în mâna Sa dreaptă. Deși această mireasă a căzut, iar biserica era compusă dintr-un amestec de adevăr şi fals, El nu a părăsit-o deoarece ea este a Lui.

Conform Romani 14.7-9 vedem că: „În adevăr, nici unul din noi nu trăiește pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine.

Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.

Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morți, şi peste cei vii.”

Pe cruce, El a răscumpărat pe toți oamenii. Ei sunt ai Lui. El este Domnul celor vii şi al celor morți (în ceea ce privește proprietatea, nu relația). Da, El umblă în mijlocul acestui trup care posedă viața și moartea în sine. Tot ce a fost semănat în prima epocă, se va dezvolta în cea de-a doua epocă şi în celelalte, până când se ajunge la maturitate și recoltare.

Astfel, în epoca bisericii Smirna ne așteptăm la o lămurire și explicare a istoriei bisericești, prin descoperirea Duhului. În epoca aceasta, ura viței false împotriva celei adevărate a crescut tot mai mult, ceea ce a făcut să-i părăsească pe cei adevărați. Această viță falsă avea pretenția că îi aparține lui Dumnezeu, dar nu era adevărat. Aceasta era o minciună. Dar i-a distrus Dumnezeu? Nu. Sigur că nu, pentru că Isus a spus: „Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș!” (Matei 13.30a). „Dar, Doamne, ar trebui nimiciți pentru că distrug poporul Tău. Îi ucid!” „Nu, lăsați-i în pace!” Dar Miresei Mele îi spun: „Fii credincioasă până la moarte şi iubește-Mă și mai mult!”

Fără nicio îndoială, această viță falsă este vița Satanei, iar adunarea lor este de la el (de la Satan). Ei se întâlnesc în Numele lui Dumnezeu și mint că sunt ai lui Hristos. Ei predică, învață, botează, se roagă, iau parte la diferite rituale date de Hristos bisericii, dar ei nu sunt de la Dumnezeu. Totuși, pentru că ridică această pretenție, Dumnezeu îi face răspunzători şi vorbește în fiecare epocă despre ei și ai lor. Ei ne amintesc de Balaam, care avea o slujbă profetică. El știa cum să se apropie de Dumnezeu şi cum să aducă o jertfă animală curată pentru a fi ascultat de El. Cu toate acestea, el nu era un adevărat profet al Cuvântului, pentru că atunci când Dumnezeu i-a poruncit să nu meargă pentru a onora invitația lui Balac, el a făcut totul ca să plece, deoarece era motivat de pofta lui de aur și prestigiu.

Văzându-i pornirea, Dumnezeu l-a lăsat să meargă, dar prin aceasta el a ieșit din voia desăvârșită a lui Dumnezeu şi a intrat în voia îngăduită, din cauza „dorinței inimii” lui. Și Dumnezeu i-a spus: „Du-te înainte!” Şi-a schimbat Dumnezeu gândirea? Nu, domnule. Dumnezeu a avut calea Lui, indiferent dacă Balaam asculta sau nu. Balaam nu a anulat voia lui Dumnezeu. Adevărul este că Balaam a fost cel biruit, pentru că a ocolit Cuvântul. Astăzi avem același lucru: femei predicatoare, organizație, învățătură falsă, etc, oameni închinându-se lui Dumnezeu, manifestându-se în Duhul și mergând exact ca Balaam, pretinzând că Dumnezeu le-a vorbit chiar şi atunci când însărcinarea primită este opusă Cuvântului descoperit.

Eu nu spun că nu le-a vorbit Dumnezeu, dar este exact ca în cazul lui Balaam, când Domnul i-a vorbit pentru a doua oară. Dumnezeu știa că dorința inimii lui Balaam era mai presus de Cuvânt și El i-a dat-o. Dumnezeu i-a dat Cuvântul Său, dar el avea tot timpul în minte propria sa cale.

Adevărul este că Dumnezeu le spune și astăzi oamenilor să meargă înainte în dorințele propriilor lor inimi, pentru că au respins deja Cuvântul. Dar voia lui Dumnezeu se va împlini indiferent de ce fac ei. Amin. Sper să vedeți aceasta.

Dumnezeu nu numai că ne va clarifica o mulțime de lucruri din toate epocile, dar ne va da un mare ajutor, mai ales în această ultimă epocă, pentru a înțelege cum este posibil ca foarte mulți din cei care posedă atâtea binecuvântări şi descoperiri să fie totuși împotriva voii desăvârșite a lui Dumnezeu, a Cuvântului descoperit. Dacă a existat vreodată o epocă ce a primit un mesaj puternic şi clar, atunci acea epocă este aceasta. Se va repeta adevărul Vechiului Testament:  

„Dar ce zice Scriptura? Izgonește pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode.” Noi știm un lucru: că ura și blasfemia Satanei împotriva adevăraților credincioși este dezvăluită printr-un grup de credincioși nominali, falși, şi această ură va fi din ce în ce mai mare până când Dumnezeu va smulge vița falsă, la sfârșitul epocii Laodicea.

Despre a treia epocă, Pergam, Duhul profeției ne descoperă că biserica lumească a adoptat nicolaismul ca învățătură de bază. Puterea clerului creștea tot mai mult în fața laicilor, îndepărtându-se de la adevăratul sens dat de Scriptură cu privire la slujba bătrânilor sau a păstorilor din adunările locale. Conform Cuvântului, aceștia erau chemați să păstorească turma prin Cuvântul lui Dumnezeu, dar prin învățătura Nicolaiților, clerul se ridica în funcții mari, iar prin formule şi denumiri nebiblice au înființat o ierarhie religioasă total în afara Cuvântului, care s-a așezat între oameni şi Dumnezeu, dându-le dreptul să „răpească” drepturile sfinte ale laicilor. Ceea ce în prima epocă a fost numit „fapte” în epoca a treia a devenit „învățătură”, fiind introdusă în biserică ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu, deși realitatea este că era o minciună, o învățătură omenească.

Clerul a numit-o Cuvântul lui Dumnezeu, dar în realitate era o învățătură antihristă. Şi pentru că o conducere omenească este politică, curând biserica s-a trezit amestecată în politică. Acest lucru a fost înfăptuit de un împărat dictator, Constantin cel Mare, care a unit politica bisericii și politica statului, și a înființat prin forță biserica falsă (religia falsă a Satanei). Urmărind mărturiile istoriei, noi am putut vedea cum puterea bisericii false a crescut tot mai mult, prin diferite decrete, hotărâri, concilii sau edicte, principala ei țintă fiind distrugerea viței adevărate.

Aici trebuie făcută o remarcă tristă şi anume că vița adevărată nu a fost chiar imuna la această doctrină. Prin aceasta nu vreau să spun că vița adevărată a primit ideile false ale viței false, departe de mine așa ceva, dar adevărul este că acel vierme mic al morții, a continuat să sugă vița adevărată, sperând că  ar putea s-o distrugă. Astfel, chiar şi în cadrul bisericii adevărate s-au ridicat unii bărbați care susțineau că sunt chemați de Dumnezeu ca supraveghetori, dar cu atribuții mai mari decât doar o responsabilitate locală.

Adevărul este că în biserică nu exista o înțelegere clară cu privire la aceste slujbe. Apostolul Pavel spunea printre altele: „Ca Dumnezeu să fie proslăvit prin mine.” Cu toată autoritatea pe care o avea, el îi îndemna pe oameni spre Dumnezeu, Singurul care are autoritate asupra bisericii Sale.

Dar preoțimea voia călăuzirea lui Dumnezeu plus gândirea omenească, așa că ei au dat onoare cui nu trebuia şi astfel biserica adevărată s-a trezit murdărită de obiceiuri omenești, de învățătura Nicolaiților cu succesiunea lor apostolică, cu predicatori şi păstori votați de oameni şi nu aleși de Duhul Sfânt. Mai era un pas şi biserica falsă urma să fie afundată şi în învățătura lui Balaam.

Al doilea pas spre „adâncimile Satanei” era în plină desfășurare, iar acest al doilea pas era „învățătura lui Balaam” despre care Biblia ne vorbește în Apocalipsa 2.14. Prin această învățătură, Balaam l-a învățat pe Balac cum să provoace căderea Israelului, prin unirea cu ei într-o adunare idolatrică. Cei care au participat la acea adunare au făcut două lucruri contrare Cuvântului lui Dumnezeu.

Cred că vă amintiți că Balac avea nevoie de ajutor pentru a-şi păstra regatul. Pentru aceasta, el a apelat la figura spirituală dominantă a timpului său, la Balaam. Balaam  i-a dat un sfat care a prins și a distrus Israelul. La început, a fost numai un sfat: să-i adune pe toți la un loc ca să discute, să mănânce împreună şi să rezolve lucrurile. Ei aveau nevoie de timp, dar știau că odată înfăptuite aceste planuri, lucrurile vor merge mai departe de la sine.

Pasul următor era să se închine împreună, iar după cum era normal, puțină influență din partea gazdei, va face ca oaspeții să meargă mult mai departe decât intenționau.

Dar lucrul acesta nu s-a întâmplat numai cu adunarea lui Dumnezeu din Vechiul Testament, ci şi cu biserica Noului Testament, pentru că a existat un împărat, Constantin cel Mare, care avea nevoie de ajutor, la fel ca Balac, pentru a-și întări împărăția. Astfel, Constantin i-a invitat pe creștinii nominali, prima biserică creștină din Roma, să-l ajute, deoarece erau un trup foarte mare. Rezultatul a fost Conciliul de la Niceea din anul 325 d.Hr. Acolo s-au adunat creștinii celor două vițe, atât cei adevărați, cât și cei cu nume, la invitația împăratului Constantin.

Creștinii adevărați nici nu ar fi trebuit să meargă la adunarea aceea. Totuși, indiferent cât de bine intenționat ar fi vrut să pară împăratul în privința unirii pe care o propunea, creștinii adevărați au știut că sunt deplasați şi au plecat. Dar celor rămași, Constantin le-a dat din vistieria statului atât putere politică cât şi putere fizică.

Imediat după aceea poporul a făcut cunoștință cu închinarea la idoli şi cu spiritismul, deoarece statul a înzestrat biserica cu statui cu nume de sfinți, iar oamenii au început să fie învățați să comunice cu morții şi să se roage la sfinții decedați, ceea ce nu este nici mai mult nici mai puțin decât spiritism. În loc de Cuvântul lui Dumnezeu de care oamenii aveau nevoie ca Hrană spirituală, ei le-au dat crezuri, dogme şi doctrine, obiceiuri păgâne care erau sprijinite de stat, iar peste toate acestea, le-au adus învățătura despre trei dumnezei în loc de Numele singurului Dumnezeu adevărat, în timp ce botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos, a fost înlocuit cu botezul păgân în cele trei titluri ale lui Dumnezeu. Credincioșii adevărați nu ar fi trebuit să meargă acolo. Ei pierduseră deja mult din Adevăr, iar acum urmau să piardă şi înțelegerea Dumnezeirii și botezul adevărat în Numele Dumnezeului cel viu, urmând să fie înlocuit cu botezul în titlurile Sale.

Acum urmăriți cu cea mai mare atenție această învățătură a lui Balaam. Aici vedem manevra premeditată a unei preoțimi corupte care a legat poporul de ei, călăuzindu-i pe oameni în mod deliberat în păcatul necredinței. Învățătura Nicolaiților a adus cu sine corupția clerului care căuta numai puterea politică, în timp ce învățătura lui Balaam i-a condus pe oameni într-un sistem de dogme, la o formă de rugăciune rituală care a adus în biserică formalismul.

Priviți însă mai departe! Ce a legat poporul de biserica nominală, distrugându-l? Dogmele şi doctrinele care au fost fondate ca bază a învățăturii bisericii. Ele erau învățătura bisericii romano-catolice şi nu Cuvântul lui Dumnezeu, adevărata Hrană. Ea este aceea care a ascuns Cuvântul de popor şi i-a dat propriile ei învățături, închinarea la idoli venită din Babilonul antic învelită în terminologia creștină.

Același duh şi învățătură poate fi întâlnit şi printre protestanți, și este numită denumire. Nicolaismul este organizare, înseamnă conducerea bisericii de oameni care au luat locul călăuzirii Duhului Sfânt. Învățătura Nicolaiților înseamnă organizație, iar învățătura lui Balaam este denominaționalismul, care înlocuiește practic Biblia.

Chiar şi în acest moment sunt foarte mulți oameni prinși în capcana denominaționalismului, iar Dumnezeu îi cheamă afară spunând: „Ieșiți afară, poporul Meu, şi nu vă faceți părtași la păcatele lor, pentru ca să nu fiți loviți cu urgiile cu care vor fi loviți ei!”

Vedeți, ei nu știu aceasta, dar dacă răpirea ar avea loc în acest moment, nimeni nu s-ar putea scuza că nu a știut Adevărul pentru a scăpa de Judecata lui Dumnezeu, deoarece se află în rândurile greșite. Preoțimea se organizează într-o ierarhie de funcții ajungând până la o persoană cu rangul de Papă, care este demonstrația duhului anticreștin, indiferent cât de necesară ar părea această funcție. Totul nu este decât raționament uman în locul Cuvântului, deoarece orice persoană care se află în denominațiunile organizate se află chiar în mijlocul unui sistem antihrist.

Dați-mi voie să vă spun aceasta și să o fac foarte clar. Eu nu sunt împotriva oamenilor, ci sunt împotriva sistemului care i-a prins. Prin unirea bisericii cu statul, a fost pregătită de fapt scena pentru Evul întunecat. De fapt, biserica a mers timp de o mie de ani în bezna întunericului, cunoscând adâncimile Satanei. Când orice popor religios îmbrățișează atât învățătura Nicolaiților cât şi învățătura lui Balaam și au putere financiară, politică şi fizică, există o singură direcție în care poate merge: în învățătura Izabelei.

De ce spun aceasta? Pentru că în epoca a patra a bisericii am văzut că Izabela era o sidonită, fiica lui Etbaal, care era regele–preot al Astartei. El a fost un ucigaș, iar fiica lui s-a căsătorit  cu Ahab, împăratul lui Israel, pentru beneficii politice. Ea a pus mâna pe religie, omorându-i pe leviți, ridicând temple pentru Astarta (Venus) şi Baal (zeul Soare) şi obligând poporul să slujească în aceste locașuri. Ea a formulat doctrine şi i-a pus pe preoți să le învețe, ceea ce a făcut ca poporul să le primească.

Din exemplul acesta puteți vedea exact ce a făcut biserica nominală în Evul Întunecat. Ei au părăsit complet Cuvântul lui Dumnezeu şi au păstrat doar titlurile marelui Dumnezeu și câteva principii biblice. Au sucit tot ce au luat din Scriptură, schimbându-i sensul. Colegiul lor episcopal au scris tratate vaste, i-au declarat pe Papii lor infailibili și au spus că au primit descoperiri de la Dumnezeu și le-a vorbit oamenilor ca Dumnezeu. Toate aceste lucruri erau învățate de preoțime, care i-au făcut pe oameni să-i creadă prin frică.  A refuza aceste învățături, însemna moarte sau excomunicare, care putea însemna chiar mai rău decât moartea.

Prin aceasta, biserica falsă a devenit singurul glas autorizat care se îmbăta de sângele martirilor, până când adevărații creștini au fost aproape exterminați și nu a mai rămas aproape niciun Cuvânt și doar puțină manifestare a Duhul Sfânt. Cu toate acestea, vița adevărată a luptat și a supraviețuit. Dumnezeu a rămas credincios micii Sale turme, deși Roma a încercat să-i nimicească pe toți aceia care stăteau pe Cuvântul adevărat. Roma nu a putut ucide Duhul dinăuntrul lor, iar Lumina Adevărului a strălucit, sprijinită de Duhul Sfânt și de putere.

Aici aș vrea să observați ceva. Faptele şi învățătura Nicolaiților, învățătura lui Balaam şi învățătura profetesei mincinoase, a Izabelei, nu formează trei duhuri sau trei principii spirituale, ci sunt doar trei manifestări ale aceluiași duh pe măsură ce pătrunde tot mai adânc. Da, nu este altceva decât duhul antihrist al organizațiilor în cele trei etape diferite ale sale. Odată ce clerul s-a separat de popor și s-au organizat, au subjugat poporul, conducându-l în organizație, unde era bine legat şi ușor de controlat.

Această organizație s-a bazat pe crezuri și dogme care urmau să fie vestite poporului în locul Cuvântului curat al lui Dumnezeu. Obiceiurile şi ceremoniile au atras un număr tot mai mare de adepți, mărind puterea religiei, și curând, întregul sistem a devenit o putere militantă și diabolică care a făcut tot posibilul să controleze totul prin puterea discursului sau a forței literale. Acesta își primea energia din propriile profeții false și nu din Cuvântul lui Dumnezeu. Acum, era absolut antihrist, deși veneau în Numele lui Hristos.

Când se părea că domnia bisericii false nu se va mai termina niciodată iar Adevărul părea înghițit de minciună, s-au ridicat unii bărbați care au început să protesteze împotriva ticăloșiei bisericii romano-catolice. Ei au început să dovedească că Dumnezeu nu putea să fie într-o astfel de învățătură și într-o astfel de conduită.  Aceste proteste au fost fie nesocotite și au murit din cauza neputinței de-a atrage atenția, fie anulate de Roma. Totuși, prin harul Său suveran, Dumnezeu a ridicat un mesager pe nume Martin Luther care a început reforma. El a lucrat într-un timp în care biserica romană crease un climat în care se îneca singură. Când Luther a predicat pentru prima dată justificarea prin credință, vița adevărată a început să crească din nou. Dacă timp de secole, biserica nominală a folosit puterea statului pentru a o susține sus, acum puterea statului a început să se ridice împotriva ei. Aici este punctul în care Luther şi creștinii adevărați din timpul său au făcut o mare greșeală: ei i-au permis statului să subvenționeze reforma. Acesta este motivul pentru care această epocă nu a putut merge mai departe în Cuvântul lui Dumnezeu.

Noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că a mers atât de departe, dar pentru că s-a sprijinit în mare măsură pe puterea politică, epoca aceasta s-a sfârșit printr-o nouă organizare a bisericii, astfel încât gruparea care s-a rupt în timpul lui Luther din mijlocul viței false, s-a întors din nou la mama-curvă, devenind o fiică desfrânată a ei, intrând direct  în Nicolaism şi în învățătura lui Balaam.

În această epocă s-au format o mulțime de fracțiuni şi, ca să vedem cât de departe au fost ei de sămânța adevărată, trebuie doar să citim istoria, unde ni se relatează cum s-au prigonit unii pe alții, uneori chiar până la moarte.

Dar acolo se aflau câteva nume, ca în fiecare epocă. Această epocă, Sardes, ne aduce o singură bucurie: faptul că a început reforma. Ea nu a fost o reașezare, o înviere, ci o reformă. Sămânța de grâu care a murit la Niceea şi a putrezit în Evul Întunecat, a răsărit acum, trimițând o chemare la Adevăr, ceea ce ne arată că în viitor, la sfârșitul epocii Laodicea, chiar înainte de venirea lui Isus, biserica Sa se va întoarce din nou la Adevăr pentru a fi Sămânța-Mireasă, în timp ce neghina va fi legată şi arsă în iazul de foc.

În epoca aceasta, a cincea, Cuvântul a cunoscut o mare răspândire prin tipărire, iar în epoca a șasea vestitorii s-au folosit de această favoare din plin.

Epoca a șasea, Filadelfia, a fost a doua etapă a restaurării şi, aşa cum am mai spus înainte, această epocă a fost timpul inflorescenței, timpul în care a avut prioritate educația. În timpul acesta s-au ridicat bărbați intelectuali care L-am iubit pe Dumnezeu și L-am slujit. Misionarii erau în număr foarte mare, ceea ce a făcut ca Cuvântul să fie răspândit pretutindeni.  Aceasta era epoca iubirii frățești şi a ușii deschise. Această epocă a durat mai mult timp, iar după ea avea să vină epoca Laodicea care va fi o epocă scurtă.

Vița adevărată a înflorit mai mult ca niciodată înainte, dacă privim doar la numărul celor care se încredeau în Dumnezeu în țară și în străinătate.  Epoca aceasta a adus în primele rânduri ale frontului de luptă bărbați sfinți şi devotați. Vița adevărată s-a răspândit, iar vița falsă s-a retras. Pretutindeni pe unde mergea vița adevărată, Dumnezeu dădea lumină, viață şi bucurie. Dar vița falsă continua şi ea să semene întuneric, mizerie, sărăcie, necunoștință şi moarte. Așa cum vița falsă nu a putut să stârpească vița adevărată, în zilele ei de putere, nici vița adevărată nu putea să se apropie de vița falsă pentru a o aduce înapoi la Isus Hristos. De ce aceasta? Pentru că vița falsă şi-a săpat șanțuri de apărare, așteptând ultima parte a ultimei epoci, când avea să recâștige totul înapoi, exceptând bineînțeles turma mică, pe cei aleși, vița adevărată a lui Dumnezeu.

Cât de trist este însă faptul că fiecare mare mișcare a lui Dumnezeu (şi au fost multe) a neglijat să arunce afară din biserică învățătura Nicolaiților deoarece de fiecare dată s-au organizat şi au murit. După ce au făcut aceasta, s-au mutat în denominațiuni pentru a deține morți spiritual în pășuni fără hrană. Cât de puțin au știut ei lucrul acesta, dar fiecare grupare a făcut aceeași greșeală, iar dacă undeva se aprindea focul trezirii, organizația căuta să țină totul în limitele doctrinei, ceea ce făcea ca poporul să rămână în denominațiune. Ei erau doar creștini nominali deși fiecare grupare pretindea, ca şi biserica romano-catolică, că este cea adevărată şi curată, și toți ceilalți sunt greșiți. Astfel, scena era pregătită pentru ca fiicele să meargă înapoi acasă în ultima epocă, să se întoarcă la Roma, sub mama găină.

În felul acesta am ajuns la ultima epocă, la epoca Laodiceană, care este epoca în care trăim noi. Noi știm că Laodicea este ultima epocă deoarece evreii se întorc în Palestina. Indiferent cum au ajuns acolo, ei sunt acolo. Acesta este timpul secerișului, dar înainte să existe o recoltă, este nevoie ca recolta să ajungă la coacere; ambele vițe trebuie să ajungă la coacere: atât vița adevărată cât şi cea falsă. Epoca luterană a fost primăvara, epoca lui Wesley a fost vara creșterii, iar epoca Laodicea este timpul secerișului, timpul în care neghina va fi legată pentru a fi arsă, iar grâul va fi strâns în grânarul lui Dumnezeu. Vremea secerișului.

Ați observat că în timpul secerișului, prin grăbirea coacerii, se constată o încetinire a creșterii până când se oprește de tot? Nu este aceasta ceea ce vedem noi acum? Vița falsă pierde mulțimi în fața comunismului şi a altor tipuri de credințe. Cifra adepților ei nu mai este atât de mare ca înainte, și în multe cazuri, mersul la biserică este doar un spectacol.

Dar vița adevărată? Ce se întâmplă cu ea? Ea crește? Unde este numărul mare al celor care veneau la treziri și răspundeau la chemarea la altar? Nu mai sunt oare majoritatea creștini doar de exterior, doar cu gura, în timp ce în realitate aleargă mai mult după lucrurile firești decât după cele adevărate şi spirituale? Nu cumva epoca aceasta se aseamănă cu ziua în care a intrat Noe în corabie și ușa a fost închisă? Totuși, Dumnezeu a așteptat șapte zile cu judecata dar nimeni nu a profitat de acel timp de har pentru a se întoarce spre El.

Şi acum este timpul recoltării, ceea ce înseamnă că trebuie să vină scena cu cei care vor aduce grâul și neghina la maturitate. Neghina se maturizează deja foarte repede, sub învățătorii stricați care îndepărtează poporul de Cuvânt. Dar și grâul trebuie să se maturizeze. Dumnezeu trimite un profet, un trimis cu o slujbă adevărată şi legitimată pentru ca acesta să fie primit de aleșii lui Dumnezeu. Ei îl vor auzi așa cum l-a auzit prima biserică pe apostolul Pavel şi se vor maturiza în Cuvânt până când vor deveni Mireasa-Cuvânt care stă pe credința adevărată şi este însoțită de lucrările puternice ale lui Dumnezeu.

Grupurile bisericii false se vor aduna laolaltă într-un Consiliu Mondial al Bisericilor care este de fapt chipul ridicat fiarei. Apocalipsa 13.11-18:

„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.

Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

Săvârșea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în fața oamenilor.

Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi† trăia.

I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

Şi a făcut ca toți: mici şi mari, bogați şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte

şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei.

Aici e înțelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este șase sute șaizeci şi șase.”

Acum amintiți-vă că cea care a primit lovitura de moarte a fost Roma imperială păgână care a căzut prin sabie, dar ea a fost vindecată de rana de moarte atunci când biserica creștină din Roma s-a amestecat cu păgânismul, iar mai târziu a devenit sfântul Imperiul Roman Papal care va ține până la venirea lui Hristos, care-l va nimici. Dar Roma nu merge singură, ci este urmată de fiicele ei. Ea va primi autoritate absolută în cadrul Consiliului Mondial Bisericesc, iar atunci va face tot ce va dori.

Pentru unii, această afirmație poate pare deplasată sau exagerată, dar este purul adevăr deoarece noi putem vedea deja cu toții că cea care controlează politica este chiar biserica, iar la momentul hotărât se va putea vedea clar cât de mare este acest control.

Această mișcare ecumenică va sfârși cu Roma în frunte chiar dacă oamenii nu și-au imaginat așa ceva. Acesta este adevărul pentru că Apocalipsa 17.3-6 ne arată clar că curva cea mare, Taina Babilonului, este călare pe o fiară. Ea este aceea care controlează ultimul sau mai bine zis al patrulea Imperiu. Biserica romană face aceasta. Roma va controla totul şi va fi în fruntea acestui sistem bisericesc (chipul fiarei) deoarece ea controlează tot aurul lumii. Prin aceasta, toți oamenii vor fi siliți să facă parte din acest sistem bisericesc mondial condus de Roma sau vor fi la mila elementelor, deoarece nimeni nu va putea să cumpere sau să vândă fără să posede semnul fiarei pe frunte sau pe mână. Semnul pe frunte înseamnă să primești învățătura sistemului bisericesc mondial, care este învățătura trinitară, etc., iar semnul pe mână înseamnă a face voia bisericii mondiale.

Cu această mare putere, sistemul mondial bisericesc o va prigoni pe adevărata Mireasă. Acest chip ridicat fiarei va încerca s-o împiedice pe Mireasă să învețe şi să predice Adevărul. Adevărații slujitori ai Ei vor fi opriți să vestească Adevărul ca mângâiere pentru oamenii care au nevoie de El. Dar înainte ca Antihristul în persoană să preia acest sistem mondial bisericesc, Biserica adevărată, Mireasa lui Hristos va fi luată din această lume pentru a fi cu Domnul. Dumnezeu Își va lua Mireasa şi o va duce la marea Cină a nunții Mielului.

În acest capitol final, am arătat urmele celor două biserici, a celor două duhuri de la Rusalii şi până la sfârșit. Ne vom îngădui să facem aceasta în referința pe care o avem cu privire la Laodicea.

Această epocă a început imediat după începutul secolului al XX-lea, și urma să fie epoca în care biserica adevărată, Mireasa acestui timp, va fi adusă din nou în starea în care a fost biserica Cincizecimii. Noi știm că trebuie să existe o revenire a Puterii dinamice. Credincioșii au simțit această necesitate în duhul lor şi au început să strige către Dumnezeu pentru o nouă revărsare, așa cum a fost în primul secol. Se părea că răspunsul lui Dumnezeu a venit pe măsură ce mulți au început să vorbească în limbi și să manifeste darurile Duhului. Atunci s-a crezut că într-adevăr aceasta era mult așteptata restaurare. Dar nu a fost așa, pentru că ploaia târzie poate veni numai după ploaia timpurie care este ploaia de primăvară sau ploaia învățăturii. Ploaia târzie este ploaia recoltei.

Cum putea fi acesta lucrul adevărat când nu venise încă Ploaia învățăturii, nu venise profetul-mesager care urma să învețe și să întoarcă inimile copiilor înapoi la părinții de la Rusalii? Astfel, ceea ce se credea a fi restaurarea și însuflețirea finală pentru răpire nu sosiseră încă.

În acestea toate era un amestec, mulți dintre cei nedrepți având parte de binecuvântările şi manifestările Duhului, așa cum am arătat deja. Aici s-a amestecat şi lucrarea diavolului, fără ca cineva să-și dea seama, pentru că mai erau oameni stăpâniți de demoni. O dovadă în plus a faptului că ei nu posedau Adevărul este că în a doua generație s-au organizat, ridicând garduri proprii prin învățături nebiblice, așa cum a făcut fiecare grupare înaintea lor.

Amintiți-vă că în timpul când a umblat Domnul Isus pe pământ era aici și Iuda, dar fiecare venea dintr-un duh diferit iar după moarte fiecare s-a dus la locul lui. Mai târziu, Duhul lui Hristos a venit peste biserica adevărată, iar duhul lui Iuda s-a întors peste biserica falsă. Acest lucru îl găsim scris în Apocalipsa 6.1-8 :

„Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șase peceți, m-am uitat şi am auit pe una din cele patru făpturi vii zicând: „Vino şi vezi!”

M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască.

Când a rupt Mielul pecetea a doua, am auzit a doua făptură zicând: „Vino şi vezi!”

Şi s-a arătat un alt cal, un cal roșu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare.

Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auit pe a treia făptură vie zicând: „ Vino şi vezi!”

M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el avea o cumpănă în mână. În mijlocul celor patru făpturi vii am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un leu.! Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!”

Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!”

M-am uitat şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea moartea şi împreună cu el venea iadul. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pământului.”

Ați văzut cum s-a întors duhul lui Iuda ca un călăreț pe un cal alb? Era alb, atât de apropiat de original, cât era de aproape Iuda de Isus. Şi acest călăreț a primit o coroană. Cum?

Duhul anticreștin era acum în capul sistemului nicolait. Era un Papă încoronat cu o triplă coroană, care s-a așezat în templul lui Dumnezeu dându-se drept Dumnezeu, pretinzându-se „locțiitorul, vicarul lui Hristos”, ceea ce înseamnă „înlocuitorul lui Hristos”. El l-a înlocuit astfel pe Duhul Sfânt care fusese dat sfinților. Acesta era însă duhul lui Iuda şi el mergea înainte biruitor și să biruiască. Hristos nu a făcut aceasta. Singurii care au venit la El erau deja aleși mai dinainte de Tatăl. Astfel, acest duh anticreștin a mers mereu înainte până când, într-o zi, se va întrupa într-un om care va conduce sistemul mondial bisericesc, așa cum am spus mai înainte, iar prin aurul lui (şi Iuda a ținut punga) va controla întreaga lume; acest sistem antihrist va deține totul, având putere absolută.

Dar Isus Se va întoarce şi îi va distruge pe toți cu strălucirea venirii Sale, sfârșitul lor fiind în iazul de foc.

Ce se va întâmpla cu Sămânța adevărată? Cum am spus deja, poporul lui Dumnezeu este pregătit prin Cuvântul Adevărului adus de mesager pentru această epocă. În Ea se va găsi plinătatea de la Rusalii pentru că Duhul îi va aduce pe oameni imediat înapoi, acolo unde erau la început. Aceasta este „Așa vorbește Domnul!”

Da, este „Așa vorbește Domnul”, pentru că este ceea ce a spus Ioel 2.23-26:

„Şi voi, copii ai Sionului, bucurați-vă şi veseliți-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme, vă va trimite ploaie timpurie şi târzie, ca odinioară.

Ariile se vor umple de grâu, vor geme tocitoarele şi teascurile de must şi de untdelemn.

„Vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele arbeh, ielec, hasil şi gazam, oștirea Mea cea mare pe care am trimis-o împotriva voastră.

Veți mânca şi vă veți sătura şi veți lăuda Numele Domnului Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, şi poporul Meu niciodată nu va mai fi de ocară!”

Acolo scrie că Dumnezeu va restaura totul. Epoca luterană nu a restaurat biserica, ci a fost doar începutul reformei. Nici epoca lui Wesley nu a putut aduce restituirea. Acest lucru nu l-a putut face nici epocă penticostală, dar Dumnezeu trebuie să restaureze totul, pentru că El nu poate să-Şi nege Cuvântul.

Aceasta nu este învierea bisericii, ci este restaurarea. Dumnezeu va duce biserica chiar înapoi la Cincizecimea începutului. Vedeți, în versetul 25 spune de ce este nevoie de restaurare; deoarece lăcustele au mâncat tot până la rădăcină şi o parte din tulpină. Aceste insecte sunt de fapt una şi aceeași insectă în patru stadii de dezvoltare. Acesta este adevărul. Ele sunt duhul antihrist manifestat în organizație, denominațiune şi învățături false de-a lungul epocilor.

Această rădăcină și tulpină plăpândă vor fi regenerate, vor fi restaurate. Dumnezeu nu va planta o Biserică nouă, ci o va aduce pe aceasta la starea de la început, înapoi la sămânța originală. El o face, conform versetului 23, prin învățătură sau ploaia timpurie. Etapa următoare va fi recolta, ploaia târzie sau răpirea credinței.

Astfel, chiar în momentul acesta suntem la împlinirea completă Cuvântului din Matei 24.24 unde scrie:

 „Căci se vor scula hristoși mincinoși şi proroci mincinoși; vor face semne mari şi minuni până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar şi pe cei aleși.”

Cine este cel care va încerca să-i înșele chiar pe aleși? Duhul lui antihrist în unșii mincinoși din această ultimă zi. Acești unși falși au venit deja în Numele lui Isus, susținând că au fost unși de Dumnezeu pentru ultima zi. Ei sunt falșii Mesia (unșii) și susțin că sunt profeți. Dar sunt ei una cu Cuvântul? Nu. Ei au adăugat sau au luat din Cuvânt. Nimeni nu neagă că Duhul lui Dumnezeu Se manifestă în darurile care sunt asupra lor, dar asemenea lui Balaam, au propriile lor programe, cer bani și au daruri în exercițiu, dar neagă Cuvântul sau Îl ocolesc de teamă ca ar putea exista o controversă care le va diminua șansele de câștig. Cu toate acestea, ei pretind că sunt salvați, predică mântuirea şi vindecarea prin puterea lui Dumnezeu, așa cum a făcut şi Iuda care a avut parte de o slujbă pentru Hristos. Cu toate acestea, ei sunt sămânța falsă și posedă un duh greșit care-i motivează. Sunt ei religioși? Vai!

Prin programele, eforturile și zelul lor, ei îi eclipsează pe aleși, dar este duhul laodicean, nu al lui Hristos, şi încearcă să câștige masele prin programe mari şi semne uimitoare. Ei predică cea de-a doua venire a lui Hristos, dar neagă venirea profetului-mesager, deși el îi eclipsează pe toți în putere, semne şi descoperirea Adevărului. Da, duhul fals este atât de aproape de cel adevărat încât devierea lui se poate observa numai prin Cuvânt. Ah, da, acest duh fals care în ultima zi este atât de aproape de real, poate fi prins numai prin abaterea sa de la Cuvânt; atunci se ascunde după singurul argument pe care l-am dovedit deja că este fals: „Noi obținem rezultate, nu-i așa? Aceasta arată că suntem de la Dumnezeu.”

Înainte de a încheia vreau să vă mai adus un gând. În tot acest timp, noi am vorbit despre îngroparea seminței de grâu. Apoi am văzut că au apărut două frunzulițe, apoi tulpina cu spic și la urmă bobul adevărat. Afirmația aceasta îi face pe mulți să se îndoiască, dar eu nu am afirmat că luteranii nu ar fi avut Duhul Sfânt, pentru că ei au vestit neprihănirea prin credință. Alții se întreabă cu privire la metodiști, dar eu nu am spus niciodată așa ceva. Nu, domnule, nu spunem aceasta. Noi nu vorbim despre indivizi sau despre oameni, ci despre epocă.

Luther avea Duhul lui Dumnezeu, dar epoca lui nu a fost epoca restaurării depline și nu putea să se compare cu revărsarea de la început.

La fel a fost cu Wesley, cu Booth, Knox, Whitefield, Brainard, Jonathan Edwards, Muller, etc. Cu siguranță, ei au fost plini de Duhul Sfânt, dar epoca în care au trăit nu a fost epoca restaurării, ci doar această ultimă epocă, epoca întunericului deplin și al lepădării de credință. Aceasta este epoca lepădării de credință și aceasta este epoca restaurării, este epoca ciclului complet. Cu aceasta, totul s-a terminat.

Noi am ajuns la încheierea celor șapte epoci ale bisericii şi dorim să spunem numai ceea ce a spus Duhul bisericii din fiecare epocă: „Cine are urechi, să audă ce zice Bisericilor Duhul!”

Eu sunt convins că Duhul lui Dumnezeu ne-a vorbit şi că ne-a învățat nu numai adevărul despre cele șapte epoci ale bisericii, dar a vorbit şi inimilor noastre, ca să ne poată întoarce la El. Acesta este scopul predicilor şi al învățăturilor din Cuvânt: ca oile să audă lui Dumnezeu şi să-L urmeze.

Nici măcar o clipă, nu m-am gândit să le aduc oamenilor un mesaj ca să mă urmeze pe mine, să se alăture bisericii mele sau să înceapă o părtășie sau organizație nouă.

Nu am făcut aceasta niciodată și nu o voi face nici acum. Eu nu sunt interesat de aceste lucruri, ci sunt interesat de lucrarea lui Dumnezeu  și de oameni, iar dacă voi realiza aceasta, sunt mulțumit. Lucrul cel mai important este să vezi stabilit o adevărată relație spirituală între Dumnezeu și oameni, ca să devină creații noi în Hristos, să fie umpluți cu Duhul Său și trăiască conform Cuvântului Său.

Invitația mea este ca voi toți să ascultați Glasul Domnului în acest moment, să vă predați complet viețile în mâinile Domnului, așa cum m-am predat şi eu, şi să vă încredeți în El cu toată ființa voastră, pentru ca astfel să vă poată călăuzi pe calea Sa dreaptă.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, iar venirea Sa să vă bucure inima!

– Amin –