PECETEA LUI DUMNEZEU

…o trezire de modă veche cum obişnuiam să avem cu mulţi ani în urmă. Noi Îi suntem recunoscători pentru aceasta.

Eu apreciez şi aceste cântări: „Am mers ultima milă, restul la capătul zilei.” Probabil că atunci când cântau aceste cântări, ei priveau afară şi soarele era la asfinţit, iar păsările cântau încet şi blând, ca şi cum totul s-a terminat şi erau gata să meargă la culcare, pentru ca mâine să se trezească la o nouă zi.

Aşa este şi cu viaţa. Zilele de muncă trec şi noi ne întindem pe pat. Îmi place să vorbesc cu El, doar să vorbesc cu El, să-mi adun haina în jurul meu şi să intru în această odaie, pentru că, aşa cum spunea apostolul Pavel: „L-am cunoscut în puterea învierii…” Nu prin cuvinte sau prin fapte, ci în puterea învierii Lui, aceasta fiind una din marile noastre nădejdi. De fapt, singura nădejde pe care o avem este marea înviere a Domnului nostru Isus şi învierea noastră preliminară, de la moarte la viaţă, împreună cu El.

Toată creaţiunea aşteaptă ziua când El va veni a doua oară, căci Dumnezeu Îl va trimite la vremea potrivită, iar atunci aceste trupuri muritoare, în care gemem acum, vor fi schimbate şi îmbrăcate în nemurire. Da, noi vom fi schimbaţi şi făcuţi asemenea trupului Său proslăvit, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

„Atunci, păcatul şi necazul,

Moartea acestei lumi întunecate va înceta.

În această glorioasă Împărăţie,

Timp de o mie de ani cu Isus…”

Păsările aşteaptă aceasta, pomii aşteaptă aceasta, întreaga creaţiune aşteaptă şi geme după acel timp.

Fetiţa mea mai mică m-a întrebat:

„Tati, cum arăta pământul când Dumnezeu a terminat cu el?”

„O, scumpa mea, era frumos, iar într-o zi va fi la fel de frumos ca atunci. Aceasta se va întâmpla când blestemul va fi ridicat. Atunci va fi la fel ca la început: un mare paradis al lui Dumnezeu.

Astăzi este a treia zi a trezirii şi n-am avut încă nici o adunare de vindecare. Este doar o trezire de relaxare, în care ne exprimăm simţămintele şi învăţăm Evanghelia în stilul de modă veche.

Unele din învăţăturile pe care le-am învăţat aici cu mulţi ani în urmă, nu s-au schimbat deloc. Aşa este. Nu a fost nevoie de nicio reînnoire sau lustruire pentru că este aceeaşi Evanghelie.

Când eşti în serviciu în diferite denominaţiuni, fiind un interdenominaţional, trebuie să te abţii în ce priveşte învăţătura: tot ce vorbeşti acolo rezumându-se la vindecarea divină şi desigur, la acceptarea Domnului Isus. Dar când eşti acasă, în biserica de aici, îţi desfaci gulerul şi predici simplu, ceea ce crezi că este bine. Asta-i tot.

De multe ori, am avut printre noi şi oameni care nu au fost de acord, deoarece nu te poţi aştepta ca toţi să fie de acord cu învăţăturile bisericii noastre şi cu lucrurile pe care le avem. Adevărul este că toţi privesc lucrurile din diferite părţi.

Deoarece a trebuit să contramandez călătoria în Canada, din pricina furtunii de zăpadă, am primit privilegiul să vin pentru câteva seri aici, la Tabernacol, aşa cum am promis. Am anunţat însă, că nu va fi nici un serviciu de vindecare, ci ne vom rezuma doar la propovăduirea Evangheliei.

 M-am gândit să rezerv câteva seri şi pentru Prezentarea celor şapte Epoci ale Bisericii, deoarece cred sincer că trăim în ultima epocă, în timpul din urmă, chiar înainte de venirea Domnului Isus.

Întotdeauna, oriunde am vorbit, am încercat să mă cântăresc, deoarece după cum ştiţi, bunul Domn al cerului mi-a dat o slujbă mică pe partea supranaturală. Oamenii se bazează pe cuvintele mele, de aceea trebuie să fiu foarte atent ce afirmaţii fac, fiindcă dacă Duhul Sfânt a dat această putere a vedeniilor şi a descoperirii tainelor inimii, ei cred că am o viziune clară cu privire la ceea ce spun, pentru că altfel Dumnezeu nu ar binecuvânta o greşeală şi nu ar permite să fie dusă mai departe. Înţelegeţi? Înseamnă că trebuie să fiu  foarte atent şi să cântăresc totul în Lumina Cuvântului. Iar dacă fac o greşeală, Îl rog pe Dumnezeu să mă ierte pentru că nu am vrut.

În special la subiectele adânci ca cel de acum şi de seara trecută, „Semnul fiarei”,  am simţit că mulţi nu au fost de acord cu ceea ce am învăţat. Dumnezeu ştie că eu nu vreau să îndrept aceasta spre vreo biserică, denominaţiune sau persoană. Deloc. Dar vorbesc în Lumina în care văd eu lucrurile.

Pe mine nu mă interesează ce nume religios poartă cineva; dacă este metodist, baptist, catolic sau orice altceva. Cât timp au respect pentru Domnul meu este în ordine.

Fiecare biserică învaţă şi crede că teologia ei este bazată pe un proiect. Ei bine, când vezi toate aceste lucruri, constaţi că nu-i chiar cum era Proiectul. În ce mă priveşte, cred că în biserica mea am dreptul să spun lucrurile aşa cum cred că sunt corecte.

Cu câtva timp în urmă, am avut o trezire la Biserica baptistă din Milltown. Fratele Wright şi voi toţi, vă amintiţi desigur de Marion Lee. El era foarte supărat pentru ceea ce învăţasem despre botezul în apă, dar când s-a dus acasă a avut un vis în care Domnul i-a arătat că construia o casă şi urma să pună un geamlâc (perete format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn). Dar în loc să facă aceasta, fratele a pus un pridvor, spunând că este bine şi aşa. Când a venit însă proprietarul, acesta i-a spus: „Dă jos tot până la fundaţie şi începe din nou!”

Deci el fusese învăţat diferit de ceea ce spune Biblia. Atunci s-a gândit: „Aş putea să dărâm şi fundaţia şi să construiesc totul din nou!”

În seara aceea, m-am dus acasă la el şi am stat de vorbă toată noaptea.

A trebuit reaşezat totul. Acesta-i adevărul. Eu nu sunt un învăţător, dar îmi place să explic şi altora aceste lucruri şi să avem părtăşie în jurul Cuvântului, în timp ce Duhul Sfânt Îl face viu în inimile noastre. În felul acesta, îi dăm un timp de odihnă şi păstorului nostru drag, fratelui Neville.

Pentru străinii dintre noi, acesta este fratele Neville, un bărbat al lui Dumnezeu, un slujitor adevărat al Domnului Isus Hristos. Nu spun aceasta pentru că este prezent, ci pentru că aşa gândesc. El este aşa de când îl cunosc. În trecut a fost un metodist strict, iar eu eram un baptist strict, dar amândoi am fost fraţi şi ne-am transformat în nişte „holly-rollers,” nu-i aşa, frate? (Fratele Neville spune: „Amin! Aleluia!”). Noi stăm pe un teren comun şi ne simţim foarte bine să avem părtăşie unul cu altul, în timp ce sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne curăţă de toată necurăţia. Deci, petrecem un timp minunat şi cu siguranţă îi apreciem şi pe străinii din mijlocul nostru.

Nu ştiu cum ne va călăuzi Domnul, dar dacă va fi cu voia Lui, s-ar putea ca într-o seară, înainte de încheiere, să avem şi un serviciu de vindecare.

De aici va trebui să mă întorc în Canada ca să continuăm trezirile. După cum ştim cu toţii, avem o sarcină destul de grea. Sunt gata şi aranjamentele pentru călătoria peste ocean, aşa că în septembrie vom pleca în Africa de Sud, iar de acolo vom merge în India, Palestina, Cisiordania, Luxembrug şi apoi la Frankfurt, Germania. Ne vom întoarce acasă când ne va călăuzi Domnul. Am pregătit un itinerar şi pentru Noua Zeelandă şi Australia şi apoi Japonia şi alte ţări răsăritene.

O mulţime de biserici de aici încearcă să ia membrii unele de la altele, în timp ce acolo sunt mii de oameni care nici n-au auzit vreodată de Isus. În ce mă priveşte, consider că este de datoria mea să duc Mesajul la acei oameni. Daţi-mi voie să repet din nou ce am mai spus, pentru că ştiu că printre noi sunt prezenţi metodişti, baptişti, catolici, prezbiterieni, penticostali, sfinţi pelerini, nazarineni, etc: Cred că în cer va fi un grup la fel ca al nostru, cu oameni ieşiţi din toate confesiunile.

Revenind la mesajul „Semnul fiarei”, cu privire la care este atâta confuzie, aţi înţeles aseară? Spuneţi „Amin”. (Adunarea spune: „Amin!”).

În seara aceasta vom vorbi despre Semnul sau Pecetea lui Dumnezeu.

Eu nu voi  încerca să predic din două Biblii, pentru că una este de-ajuns, dar una dintre ele are la subsol nişte însemnări de referinţă.

Aseară, în „Semnul fiarei”  am văzut cine este cel mai mare ucigaş din lume, iar astăzi în „Pecetea lui Dumnezeu”, vom vedea care este cea mai mare binecuvântare din lume.

Mâine seară veţi avea ocazia să „trageţi” în mine cu întrebări şi lucruri pe care nu le înţelegeţi din ceea ce v-am predicat.

Aţi fost adevăraţi gentlemeni, pentru că aţi stat liniştiţi în timpul serviciului. Să-mi scrieţi întrebările voastre, pentru că mâine seară voi încerca să vin mai devreme ca să am timp să le citesc, apoi voi încerca să răspund la ele.

Duminică dimineaţa vom avea şcoala duminicală obişnuită, iar seara cred că va fi botez, pentru că sunt câţiva oameni care aşteaptă să fie botezaţi. Seara vom avea un mesaj Evanghelic sau un serviciu de vindecare. Vom vedea cum ne va călăuzi Domnul.

Înainte de a ne apropia de Cuvânt, ştiu că în cer, pe pământ sau sub pământ, nu a fost găsit nici un om vrednic să ia Cartea, s-o deschidă sau să-i rupă peceţile. Nici un om! Ioan a văzut aceasta în Apocalipsa şi a plâns cu amar. Dar iată că Mielul care a fost junghiat înainte de întemeierea lumii, a fost găsit vrednic să ia Cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron şi să-i rupă peceţile. Desigur, acel Miel era Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Odată, El a trăit aici pe pământ în chipul unui Om. Da, Dumnezeu a trăit în Fiul Său, Hristos Isus, ca OM şi Dumnezeu. Apoi S-a întors în slavă, zicând: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul lumii.” (Ioan 14.19; Matei 28.20).

Isus a mai spus: „Eu am venit de la Dumnezeu şi Mă întorc la Dumnezeu.” El a venit din veşnicie, a intrat în trup şi a ieşti din trup înapoi în veşnicie. „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1.10+12). Isus Hristos este şi acum cu noi: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea…” (Ioan 14.19). Înseamnă că vor fi unii care Îl vor vedea şi alţii care nu Îl vor vedea. „Pentru că Eu (pronume personal) voi fi cu voi, până la sfârşitul lumii.” (Matei 28.20). Deci credincioşii Îl vor vedea până la sfârşitul lumii.

În Evrei 13.8 scrie că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Priviţi-L în puterea Lui: acelaşi Isus, aceeaşi dragoste, aceleaşi minuni, aceleaşi semne. Acum, El este în trupul proslăvit, în trupul celor înviaţi din păcat la Viaţă. Da, El trăieşte în ei.

Dumnezeul cel Atotputernic a venit din marea Sa slavă, din Stâlpul de Foc care nu putea fi atins de nici un om, în chipul unui Om, într-un trup de carne în care putea fi atins. El a fost născut din fecioară şi Şi-a dat viaţa pentru curăţirea omului păcătos. Ce dragoste are acest Dumnezeu pentru om, încât a venit jos şi a pregătit un loc curat în care să poată trăi printre oameni. Este minunat. Acesta este Tatăl nostru.

Înainte de a răsfoi paginile acestei Cărţi, haideţi să vorbim cu El, cu Autorul ei.

Bunul nostru Tată ceresc, în seara aceasta venim la Tine, pe baza făgăduinţei pe care ne-ai dat-o când ai zis: „Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14.14).

Tată, noi nu suntem vrednici, nu avem ce să-Ţi oferim, dar venim la Tine în Numele Domnului Isus, pentru că ne-ai făgăduit că dacă venim în acest Nume, ne vei asculta.

Te rugăm că ne călăuzeşti în unul din cele mai importante subiecte ale zilei: „Pecetea lui Dumnezeu”, pentru că ştiu că dacă voi călăuzit greşit acest grup de aici, în ziua judecăţii va trebui să dau socoteală pentru aceasta. Fie ca cuvintele care vor fi spuse să nu se întoarcă goale, ci însoţite de ceea ce trebuie pentru scopul pentru care au fost scrise în această Carte.

Vino, Sfântule Duh, ia Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie şi vorbeşte-L prin buze muritoare, unor urechi muritoare şi taie-i împrejur pe vorbitor şi pe ascultători, ca să obţinem ceva în urma adunării noastre împreună.

Noi suntem în casa lui Dumnezeu de corecţie şi stăm aici pentru a fi corectaţi. Fie ca Duhul Sfânt să mă corecteze şi să-mi închidă gura pentru tot ce este rău, aşa cum a închis gura leilor când a fost aruncat Daniel la ei.

Doamne, Tu cunoşti inima mea, de aceea Te rog să mă avertizezi imediat dacă gura mea va rosti un singur cuvânt care este contrar Adevărului. Ajută-mă să stau ca un vas gol, astfel ca Duhul să vorbească Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă inimile noastre tânjesc după El. Îngăduie ca Cel care a scris Biblia, să vină să o tălmăcească robilor Săi smeriţi din locul acesta, fiindcă Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Să nu uitaţi că mâine seară vrem să avem întrebările voastre. Să le scrieţi citeţ şi să le lăsaţi pe amvon cât de devreme este posibil.

Zilele acestea am avut un subiect mare. Astfel, cu două seri în urmă, am văzut biserica şi epocile ei şi L-am privit pe Isus stând în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur. El arăta ca iaspisul şi sardiu, Începutul şi Sfârşitul, Ruben şi Beniamin. Deasupra celor şapte sfeşnice era curcubeul legământului, iar glasul Lui era ca „vuietul unor ape mari” – Hristos şi Biserica vorbind împreună. El „era încins la piept cu un brâu de aur,” Evanghelia care ţine biserica în neprihănirea lui Hristos, stând pe o temelie de aramă: judecata divină, pentru că Dumnezeu a revărsat judecata Sa divină asupra lui Hristos şi El, Cel nepătat de păcat, a suferit în locul nostru.

Noi am putut vedea începutul Bisericii: epoca bisericii din Efes, apoi am privit epoca a doua a bisericii, epoca a treia, a patra epocă cu cei o mie cinci sute de ani de întuneric, apoi am văzut epoca luterană, pe cea din Filadelfia şi în fine, epoca laodiceană, care este şi ultima. Am văzut cât de perfect era simbolizat totul în Vechiul Testament, începând cu Solomon, apoi zilele lui Ahab cu epoca întunecoasă, etc.

Noi am văzut cum Ahab, credinciosul de graniţă, era când sus când jos, când înăuntru când afară, exact ca mulţimea de membri căldicei de astăzi. Astăzi sunt în biserică, iar mâine te aştepţi să-i vezi oriunde, făcând compromisuri şi umblând ca lumea, deşi se numesc creştini.

Fiind în acea stare decăzută, Ahab s-a îndrăgostit de o femeie frumoasă, şi deşi era rea şi păgână, a luat-o de nevastă şi astfel a adus idolatria în Israel, domnia lui fiind una din cele mai întunecate din toată istoria lui Israel. Astfel, în final, ei au ajuns nişte căldicei, aşa încât Dumnezeu i-a vărsat din gura Lui şi a acceptat neamurile.

În continuare am văzut cum după perioada de început a bisericii dintre neamuri, după epoca efesenilor, în epoca a doua, biserica a început să se răcească, a devenit căldicică şi a intrat în epoca întunecoasă. Şi aşa cum Ahab a luat în căsătorie o nevastă idolatră şi a adus idolatria în Israel, tot aşa s-a căsătorit protestantismul cu Roma, cu catolicismul şi a adus idolatria în biserică.

Noi ştim cum a ieşit Martin Luther, apoi John Wesley şi penticostalii, iar în final El Îşi scoate poporul afară, îi varsă din gura Sa pe cei idolatri şi Se întoarce din nou la evrei. Cât de perfect.

Eu sunt un cercetător al tipurilor şi ştiu un lucru: dacă îmi văd umbra şi mă apropii de ea, îmi pot face o părere despre cum arăt. Astfel, după umbră îmi pot da seama dacă este vorba de un animal cu patru picioare, de o pasăre sau ce îmi arată umbra.

Vechiul Testament a fost o umbră a Noului Testament. Aseară, ne-am oprit la Apocalipsa 12 şi am văzut femeia cu luna sub picioare învăluită în soare – un tip, iar în Evrei 11 ni se spune că toate acestea sunt tipuri şi umbre.

Dacă nu greşesc, cred că în Evrei 12.1 scrie că „şi noi, dar, fiind înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.”

Tot aseară am văzut cum a început prima biserică. Ea a fost inaugurată în ziua de Rusalii, când Duhul Sfânt a fost turnat peste credincioşi; am văzut reacţia lor, precum şi semnele şi minunile care i-au urmat.

Apoi, cam pe la trei sute de ani de la acel eveniment, printre ei s-a strecurat o erezie numită „învăţătura Nicolaiţilor,” care mai târziu a primit putere şi a pornit prigoana în epoca întunecoasă. Au urmat epocile reformei şi am văzut cum această învăţătură a ieşit pe partea cealaltă şi a clocit chiar în bisericile protestante care au ieşit afară.

Şi acum, la sfârşitul acestei epoci, toţi căldiceii de aici s-au răcit. Între nemuri s-a întâmplat exact ce s-a întâmplat între evrei: s-au răcit. În timp ce mergea încoace, umbra se micşora.

În zilele lui Luther şi ale lui Wesley au avut loc treziri mari, dar în epoca următoare s-au răcit, aşa încât astăzi au doar o grămadă de crezuri şi forme. Aceasta s-a întâmplat tot timpul, aşa cum am fost învăţaţi.

Acum ascultaţi! Eu nu îi condamn pe catolici şi nici pe protestanţi, deoarece prin ei a venit sămânţa lui Dumnezeu prin alegere. Cei hotărâţi la Viaţă, vor vedea aceasta şi vor păşi în Lumină, dar cei care nu văd, vor umbla în întuneric. Aceasta depinde de Dumnezeu. El o face. Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îl va mântui pe el şi sămânţa lui. Astfel, dacă eşti sămânţa lui Avraam, ai Viaţa veşnică şi eşti moştenitor prin făgăduinţă. Totul este prin harul şi alegerea lui Dumnezeu.

Aceasta este prima adunare de învăţătură pe care am avut-o de opt ani încoace. Poate în unele locuri am fost mai dur, dar sunt gata să răspund la orice întrebare vreţi. Să le puneţi pe amvon şi voi fi bucuros să răspund la ele, pentru că orice ştiu, nu am învăţat de la vreun om, nici în vreun seminar, ci m-am rugat până mi-a fost descoperit şi apoi am comparat totul cu Cuvântul lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, ei aveau trei modalităţi de a verifica o descoperire: prin Lege, prin proroc şi prin Urim şi Tumim. Dacă lucrul respectiv venea de la Domnul, Lumina strălucea pe pietrele de pe pieptarul lui Aaron. Dar dacă prorocul prorocea şi Lumina nu strălucea peste Urim şi Tumim, totul era greşit. Acolo era răspunsul direct al lui Dumnezeu. Dacă cineva avea un vis, dar Lumina nu strălucea peste Urim şi Tumim, era greşit.

Acum s-a terminat cu vechiul Urim şi Tumim, ca să zic aşa, dar şi noi avem un Urim şi Tumim al lui Dumnezeu: Biblia. Dacă un proroc, un văzător sau un învăţător, nu îşi bazează învăţătura exact pe „Aşa vorbeşte Domnul” al Bibliei, eu nu îl cred. Totul trebuie să se potrivească întocmai de la Geneza la Apocalipsa. Nu doar un loc, ci trebuie să vină prin Biblie şi să se lege perfect. Da, domnilor. Trebuie să se îmbine cu restul Bibliei şi să se ţină împreună, pentru că altfel ai putea lua un lucru, să spui că acela este purgatoriu şi să predici catolicismul, ceea ce este total greşit. Totul trebuie să se îmbine perfect de la Geneza la Apocalipsa, ca să facă filmul clar. Aşa este.

Cel care developează acest film pentru voi este Duhul Sfânt, dacă Îl lăsaţi. El vă va conduce în Lumină, aşa cum spune Biblia.

Mergând mai departe, am văzut că Biblia anunţă că va fi un timp când oamenii vor primi un semn, semnul fiarei. De câte ori se zvoneşte ceva prin ţară, oamenii spun: „Acesta este semnul fiarei.”

Îmi amintesc că tocmai fusesem ordinat ca predicator în biserica baptistă când am auzit de N.R.A. Toţi spuneau că acesta este semnul fiarei, dar nu este adevărat. Aceasta este o minciună, deoarece Biblia ne spune cum este semnul fiarei. Semnul fiarei nu este o ţară atee. De exemplu, comunismul nu este Rusia, ci este un duh. Nu trebuie să ne îngrijorăm pentru Rusia, deoarece propria noastră putreziciune ne ucide. Totul este mâncat de viermi. Nu pasărea care ciuguleşte din măr, ci viermele care este în el îl atacă.

Aceasta este ceea ce ne putrezeşte: cei care se numesc creştini dar se poartă ca lumea şi iau parte la lucrurile lumii. Lumea este sătulă de aşa ceva, şi nu numai lumea, ci şi o mulţime de creştini.

Eu am spus de multe ori: „Dumnezeule, adu ziua când bărbaţii vor fi aşa cum trebuie să fie. Dacă am fost împotriva Lui, să spun că am fost împotriva Lui.” Dar eu nu sunt împotriva Lui, ci Îl iubesc, Îl cred şi sunt pentru El. Şi viaţa mea este în mâinile Lui şi face ce vrea cu ea, fiindcă cred că creştinismul este adevărul. Aşa este. Eu cred că este adevărul.

Călătorind prin lume şi privind diferitele ismuri, am văzut că toţi fondatorii lor sunt morţi în mormintele lor. Prin aceasta, creştinismul este la o mare distanţă de ceilalţi, pentru că puterea lui Isus Hristos cel înviat trăieşte în om. El nu este mort, ci a înviat şi împlineşte ce a spus: „Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii,” şi: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Totuşi, când se întâmplă aceasta, lumea spune: „Fanatism!”

Aţi văzut unde am ajuns aseară cu ajutorul lui Dumnezeu.

Cuvântul „fiară” desemnează „o putere.” Aseară am trecut prin toate simbolurile şi am dovedit că „fiara” este o putere. Dar ea nu s-a ridicat din Rusia, ci din Roma. Aşa este.

Şi nu este vorba de un grup de oameni, nici de o organizaţie politică, ci este o imitaţie religioasă. Este o biserică ce stă pe şapte munţi şi este condusă de un om care are putere de control asupra lumii. Corect. Ea este simbolizată cât se poate de clar printr-o femeie. Aceasta nu este interpretarea mea, pentru că eu nu am făcut decât să citesc din Biblie. Şi ea spune că nu există alt loc în lume, nici un alt oraş care să conducă lumea. Astfel, în fiecare naţiune din lume există o fărâmă de romanism, ca cele zece degete din vedenia lui Daniel. Noi am înţeles cu toţii că este vorba de cetatea Vatican.

Aseară am avut printre noi cel puţin o duzină de catolici sinceri. Ei au stat liniştiţi şi au ascultat, pentru că sunt sinceri şi însetaţi după Adevăr.

Desigur, tu nu te poţi contrazice cu un preot, pentru că în viziunea lui, dacă biserica spune ceva diferit faţă de ceea ce scrie Biblia, biserica are dreptate. Pentru mine însă, Biblia are dreptate şi biserica este greşită. Astfel, ei cred biserica, dar noi credem Biblia.

Biblia foloseşte un cuvânt vulgar pentru a descrie această biserică, şi spune că este o femeie curvă şi mama curvelor.

În continuare, noi am văzut că Biserica catolică a fost prima „biserică mamă”. Este exact cum a fost spus. Ea a fost prima biserică organizată, iar mai târziu a devenit mama curvelor, pentru că a născut alte biserici (nu puteau fi băieţi, ci trebuiau să fie fete).

Deci biserica protestantă este un produs al bisericii catolice.  Cercetând Scripturile şi cărţile de istorie, noi am văzut că biserica protestantă este un produs, de aceea protestantul nu poate spune nimic despre catolic, pentru că amândoi sunt „curve.” Este spus direct şi clar şi este „Aşa vorbeşte Domnul!” Aşa este.

SUA va spune: „Haideţi să facem un chip al fiarei!” Fiara este o putere şi puterea ei este organizaţia. Aceasta nu este o teorie a cuiva, ci este Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa cum ştim, biserica catolică s-a organizat, şi-a făcut un ritual, a învăţat un crez universal şi i-a silit pe oameni să i se supună prin pedeapsă.

Mai târziu s-a ridicat Martin Luther şi Duhul lui Dumnezeu l-a călăuzit afară din ea, dar în loc să rămână liberi, ei s-au organizat după asemănarea chipului fiarei, o putere politică asemenea ei. În loc să-i lase pe oameni să umble în lumina dată de Dumnezeu, ei i-au organizat sub o doctrină şi i-au obligat să stea sub acea doctrină.

Apoi Dumnezeu a intrat în biserica metodistă. Metodiştii au avut o trezire care a cutremurat lumea, Duhul Sfânt era cu ei şi învăţau sfinţirea. Dar următorul lucru pe care l-au făcut, a fost să se organizeze. Astfel, au făcut un chip al fiarei, o putere politică organizată, legându-i pe oamenii lui Dumnezeu de un crez, în loc să-i lase liberi să se închine şi să umble din Lumină în Lumină. I-a aruncat afară de pe cărare şi i-a împins înapoi.

Prima a fost Lumina bisericii din Sardes, dar ce s-a întâmplat cu biserica din Filadelfia? Ea a primit o altă Lumină, dar în clipa când s-au organizat, Dumnezeu a plecat din mijlocul lor. Dumnezeu l-a trimis pentru ei pe John Wesley, dar luteranii nu au putut să-l urmeze pentru că n-au crezut; ei erau deja organizaţi.

Curând după aceea, şi metodiştii au devenit atât de organizaţi încât a venit timpul pentru următoarea epocă a bisericii. Astfel, Dumnezeu a ridicat gruparea de la „cincizecime” şi a trimis peste ea botezul Duhului Sfânt.

Ce au spus metodiştii când i-au văzut? „O, noi nu putem merge cu aceştia! Noi nu credem aşa ceva! Nu, nu!” De ce? Pentru că aceea era o altă Lumină, iar ei rămăseseră în urmă.

Noi ne îndreptăm spre asfinţitul soarelui. Vă mai amintiţi ce a spus prorocul Zaharia cu privire la acest timp? „… nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7).

De aceea trebuie să arate El ca piatra de iaspis şi de sardiu; Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul; Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine, Rădăcina şi Odrasla lui David, Steaua dimineţii…………………………………………………………………………………….

… Nădăjduiesc că aţi înţeles.

Noi am înţeles că semnul fiarei este un semn al lepădării, pe care membrii bisericii îl ţin în bisericile lor, în loc să umble în Lumină. Ei au respins lumina, de aceea nu le-a mai rămas nimic altceva decât întunericul. Aşa este şi pentru catolic şi pentru protestant.

Am văzut că este o „fiară” şi o „curvă” care are fiice.  Când au ieşit afară, aceste fiice erau fecioare care umblau în Lumina zilei, dar în clipa când s-au organizat, i-au adus pe oamenii din ele în întuneric, făcându-i la fel cum era Roma la început. Biblia vorbeşte despre fiară, despre chipul fiarei, despre numărul ei care este un număr de om, etc.

Noi am trecut prin aceste lucruri aseară, iar Biblia spune clar (nu este părerea mea) că „cele zece coarne”, care sunt zece împăraţi, „vor împărăţi cu fiara timp de un ceas”… …„Sunt şi şapte împăraţi…” Succesiunea papală: un papă după altul, care vor merge la pierzare.

Deci femeia aceea a avut fiice. La început ele au fost fecioare curate, pentru că au umblat în Lumina pe care au primit-o, dar după aceea au început să se poarte ca nişte curve şi au ajuns să facă exact ce a făcut mămica lor. Exact aşa.

Daţi-mi voie să vă spun ceva, femeilor. Fiţi atente! Poate nu aveţi prea multă încredere în mine când spun aceste lucruri, dar să ştiţi că nu le spun ca să vă rănesc, ci pentru că vreau să vă ajut.

Când văd bisericile de astăzi care le permit femeilor să se poarte cum se poartă şi apoi spun că sunt creştine… Eu nu vă blamez pe voi, femeilor, dar o mulţime din aceşti învăţători de seminar, învăţători din cimitir sau cum vreţi să-i numiţi, vă lasă să umblaţi în felul acesta, iar la sfârşit veţi suferi o mare deziluzie. Biblia spune că ei sunt „conducători orbi care conduc orbi…” Acesta-i adevărul.

Isus a văzut aceasta şi a ştiut că unele din aceste biserici protestante vor merge drept spre poarta de Lumină, apoi se vor întoarce. În Matei 24.24 spune că antihristul va fi atât de aproape de adevăr, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.

Vedeţi? Romanismul, catolicismul, v-a lovit pe unii dintre protestanţi în cap. Dar cine ştie ceva din Biblie şi are puţin har, va ieşi de acolo şi se va îndepărta în grabă. El va şti că Scriptura nu vorbeşte despre lucrurile care se învaţă acolo.

Să ştiţi că cea mai mare minciună care a fost spusă vreodată, are o parte mare de adevăr în ea. Aşa este. De aceea, trebuie să vedeţi că tot ce se spune trebuie să fie adevăr, adevăr şi numai adevăr, de la început până la sfârşit.

Oamenii au putut vedea că biserica timpurie a fost aprinsă cu acel Sfeşnic şi că ceea ce s-a întâmplat atunci se întâmplă şi aici, dovedind ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu; că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Cine refuză să vadă aceasta, respinge Lumina şi umblă în întuneric. Aceasta este tot ce le-a mai rămas.

Acesta-i adevărul, fraţilor. Dumnezeu ştie că nu spun aceasta ca să par mai deştept. El cunoaşte inima mea. Eu am o slujbă şi ştiu că îmi stau înainte multe lucruri, însă sunt conştient că în ziua judecăţii va trebui să dau socoteală pentru tot ceea ce spun. Dacă voi fi găsit un martor mincinos, un învăţător fals, voi fi condamnat de Dumnezeu. Aşa este. Dar şi dacă ştiu adevărul şi nu vi-L spun, voi fi condamnat de El. Cu siguranţă.

Domnul i-a spus străjerului: „Veghează, căci dacă nu vei da de ştire poporului, le voi cere sângele din mâna ta. Dar dacă îi vei avertiza cu privire la pericolul care vine şi ei vor merge mai departe, fără să ia aminte la avertizare, vor muri în păcatele lor, dar nu le voi cere sângele din mâinile tale.” (Ezechiel 33.6-9 – parafrazare).

Deci trebuie să fim atenţi, pentru că cunoaştem Adevărul conform Scripturii. Noi ştim cum a pornit biserica, ce s-a întâmplat de-a lungul epocilor ei şi vedem cum merge în jos biserica protestantă de astăzi.

În trecut era total greşit ca o femeie să-şi taie părul. Biblia spune că dacă o femeie îşi taie părul, soţul ei are dreptul să se despartă de ea. Ştiu că este dur, dar aşa spune Biblia.

Femeilor, voi ieşiţi în curte să tundeţi iarba îmbrăcate în haine bărbăteşti, dar Atotputernicul Dumnezeu spune că o femeie care îmbracă haine bărbăteşti este o urâciune înaintea Lui. Vedeţi? Şi deşi scrie aşa, o faceţi. Mai mult, fumaţi, mergeţi la dans şi la spectacole, apoi vă duceţi şi la biserică. Aceasta dovedeşte că aţi primit ceva străin şi nu sunteţi însemnate în cer. Vom vedea puţin mai târziu diferenţa.

În ce vă priveşte pe voi, bărbaţilor, mergeţi pe stradă cu ţigara în gură şi fumul vă iese pe nas ca pe hornul de la locomotivă. Nu spun aceasta ca o glumă, ci pentru că acesta este adevărul. Mergeţi în diferite locuri, minţiţi, furaţi şi vă înşelaţi unii pe alţii, şi cu toate acestea sunteţi diaconi în comitetul bisericii.

Mergeţi la biserică, apoi vă duceţi şi jucaţi acel joc… Vă spun că nu este un joc mai josnic ca loteria. Aşa este. Voi, metodiştii, baptiştii, penticostalii, care frecventaţi aceste jocuri, sunteţi la fel de răi ca cei din lume. Da, voi ştiţi că acesta este adevărul. Atunci de ce faceţi aceasta? Pentru că exact aşa a făcut şi mămica voastră.

Eu nu am nimic împotriva oamenilor catolici, nu am nimic împotriva metodiştilor, baptiştilor sau prezbiterienilor, pentru că Dumnezeu are şi printre ei copii ai Săi. Eu nu sunt împotriva oamenilor, ci a bisericilor lor care i-au organizat şi pun doctrinele lor mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu. Voi, protestanţilor, nu vreţi să credeţi, dar faceţi exact aceasta.

Fratele Bosworth a întrebat-o odată pe o fată: „Eşti creştină?” iar ea i-a răspuns:

„Creştină? Păi aprind în fiecare seară o lumânare.”

Alţii răspund: „Eu sunt metodist,” sau: „Eu sunt baptist.” Ei bine, aceasta nu înseamnă nimic, ci după părerea mea, ai ieşit din har. Dacă nu eşti creştin, chiar dacă faci parte din acea biserică metodistă, baptistă, catolică, etc., eşti pierdut. Acesta este adevărul. Înseamnă că eşti însemnat.

Ambele semne sunt spirituale, şi am să vă dovedesc aceasta cu Scriptura.

Foarte mulţi oameni cred că li se va tatua ceva pe mână sau pe frunte, dar aseară am văzut că aceasta este o minciună. Da, domnilor. Semnul acesta este un semn spiritual şi este ascuns. Ştiu că ceea ce voi spune va zbârli multe pene, dar chiar dacă este dur şi nu vreau să fiu grosolan, trebuie să spun ceea ce am pe inimă.

Când Isus Hristos a văzut că biserica protestantă, care a ieşit din cea catolică, s-a întors înapoi, a spus: „…vor fi atât de aproape, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.”

Vă daţi seama, prieteni creştini, că acesta este semnul antihristului, al puterii lui! Fiara este o putere. Deci este vorba de puterea bisericii catolice; de puterea bisericii metodiste, etc.

Nu demult, am avut o adunare în care am propovăduit Evanghelia mântuirii. Seara, am fost chemat de păstor şi el mi-a zis: „Îmi pare rău, reverend Branham, dar mi s-a spus că au venit nişte oameni bolnavi, iar şeful de district a zis că în biserica metodistă nu există vindecare divină, aşa că va trebui să pleci de pe platformă şi să părăseşti adunarea.”

De ce? Aceasta este puterea bisericii metodiste, puterea fiarei. Biserica baptistă este la fel şi la fel sunt campbeliştii, luteranii şi penticostalii. Aşa este.

Penticostalii, „Adunarea lui Dumnezeu”, au intrat şi ei în conciliul bisericilor. S-au prins împreună cu mama curvelor.

Deci toate organizaţiile bisericeşti vin de la Roma. Acolo este mama tuturor. Eu nu sunt un sfânt al ploii timpurii, nici al ploii târzii sau cum vreţi să-i mai spuneţi, dar vreau să spun că oamenii ar trebui să fie liberi în Hristos Isus şi să umble în Lumină. Toate bisericile ar trebui să fie aşa.

Şi vreau să observaţi ceva. La început, când a ieşit biserica catolică, ei au adus un botez prin stropire în locul celui prin scufundare, deşi nu există nici un text biblic pentru aceasta. Şi nu numai atât, dar au înlocuit Numele marelui Dumnezeu cu titlurile Sale, făcând astfel o batjocură din adevăr. Nu există nici un predicator care să-mi poată arăta că biserica timpurie ar fi procedat aşa. Şi vă miraţi că nu mai aveţi treziri. Aceasta-i problema, fraţilor. Ceea ce ne trebuie astăzi este o trezire de modă veche, astfel ca Duhul Sfânt să vină din nou în ţară. Aceasta ne trebuie.

Acum, ei au făcut un chip al fiarei. Chipul fiarei este organizaţia care este exact ca biserica catolică. Da, ei s-au organizat şi au făcut un chip al bisericii catolice. Toate bisericile care s-au organizat au părăsit Biblia, pentru că Cuvântul, Dumnezeu, nu a cerut nicăieri aşa ceva. Conducătorul nostru este Dumnezeu.

Uitaţi-vă la Israel, care a ieşit din Egipt. Când s-au întâlnit cu moabiţii, aceştia erau fundamentalişti: aduceau jertfe, aveau şapte altare, şapte berbeci, şapte junci, o jertfă curată care vorbea despre venirea lui Hristos. Iar Balaam, marele lor proroc, stătea acolo ca să-l blesteme pe Israel.

Israelul era împrăştiat jos în vale şi locuia în corturi. Ei erau străini şi călători şi căutau o cetate; erau strict interdenominaţionali şi erau însoţiţi de semne şi minuni. Ceilalţi nu aveau aşa ceva şi din pricina aceasta erau invidioşi. Vedeţi? Acolo erau două duhuri.

Fraţilor, Dumnezeu îşi ia omul, dar nu-Şi ia niciodată Duhul. El l-a luat pe Ilie, dar duhul lui a venit peste Elisei. Câteva sute de ani mai târziu, a venit peste Ioan Botezătorul şi a fost promis că va reveni şi în timpul din urmă.

Acelaşi lucru îl face şi diavolul: îşi ia omul, dar niciodată duhul. Astfel, duhul religios care L-a condamnat pe Isus Hristos din pricina semnelor şi minunilor Lui, trăieşte în învăţătorii ecleziastici de astăzi, pentru că au fost rânduiţi de Dumnezeu să vină la judecată. Aşa spune Biblia în Iuda 4: „Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru…” Exact aşa este.

Cred că aţi observat toate acele lucruri care dovedesc că semnul fiarei există deja. Deci, dacă alergaţi încoace şi încolo zicând: „Când va veni semnul fiarei am să…” băgaţi de seamă să nu îl aveţi deja, pentru că cei care îl au vor fi pedepsiţi în foc şi pucioasă, vor fi vărsaţi din cupa mâniei lui Dumnezeu pentru a fi chinuiţi zi şi noapte în veci de veci. Este un lucru cât se poate de serios. Deci cum veţi scăpa?

Daţi-mi voie să vă spun ceva.

Va veni un timp când va trebui să aparţii la o organizaţie, pentru că altfel nu vei putea cumpăra sau vinde, deoarece ţi se va cere semnul fiarei.

Ascultaţi-mă, cei care cunoaşteţi adevărul. Eu nu spun să nu mai mergeţi la biserică şi nu am nimic cu voi sau cu membrii voştri, ci mă refer la „cartierul general”, care atunci când au organizat totul, au zis: „Vom face aşa şi aşa” şi au instituit acea lege de fier. Dar Dumnezeu le va rupe, aşa cum a făcut întotdeauna, şi îşi va lua biserica.

Priviţi călătoria poporului Israel. Stâlpul de Foc era deasupra lor fie că era ziuă, fie că era noapte. Când El pleca, trâmbiţele sunau, iar Israelul îşi strângea tabăra şi pleca, urmându-L. Este adevărat? (Amin). Ei urmau Focul.

Ei bine, când Martin Luther a văzut Focul lui Dumnezeu plecând, a ieşit afară din catolicism şi L-a urmat. Dar după ce biserica lui s-a organizat, nu a putut să meargă mai departe. Însă Focul a plecat mai departe, iar Wesley L-a văzut şi L-a urmat. Deci Focul lui Dumnezeu i-a părăsit pe luterani, care au rămas pe loc, şi a mers mai departe cu Wesley. Dar curând şi metodiştii au zidit sub ei Biserica Metodistă Wesleiană şi nu au mai putut înainta. Au urmat Alexandru Campbell, John Smith, Moody şi ceilalţi reformatori, dar de fiecare dată s-a întâmplat la fel ca la început: au început să aibă ritualuri şi să devină ţepeni, reci. Urmaşii lor nu au mai avut nimic decât o educaţie de seminar şi primul lucru pe care l-au făcut a fost că au ajuns cu mâinile în plăcintă şi s-au murdărit.

Duhul Sfânt i-a părăsit pe toţi pe rând, dar penticostalii L-au văzut şi au plecat cu El. Curând însă, s-au organizat şi ei şi au devenit reci şi plini de ritualuri ca restul.

Ultima epocă a bisericii este cea laodiceană, care nu este nici rece, nici în clocot, ci posedă doar atâta religie cât să cânte şi să danseze printre rânduri, pentru ca atunci când merg acasă să vorbească despre vecinul.

Ceea ce ne trebuie nouă astăzi este o trezire de modă veche a Duhului Sfânt, care să ne umple zi şi noapte faţa de lacrimi de pocăinţă pentru păcatele noastre şi ale lumii. Şi aşa se va întâmpla. Noi vom intra în starea aceasta. Amin.

Dar acum am ajuns nişte căldicei. De aceea a zis Dumnezeu: „Mi se face rău şi am să-i vărs din gura Mea.” (Parafrazare). Aceasta este biserica protestantă, de la luterani la penticostali. Aşa spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar El Şi-a luat aleşii Săi din fiecare din aceste biserici. Da, El Şi-a luat sămânţa dintre metodişti, dintre baptişti, dintre luterani, dintre catolici şi dintre toţi ceilalţi. El a luat afară un popor, o rămăşiţă.

Nu cu mult timp în urmă, chiar aici în Louisville era pe moarte o femeie catolică şi am fost chemat să mă rog pentru ea.

Când m-a văzut, preotul mi-a spus: „Acesta este un nonsens!” dar soţul ei i-a zis: „Dă-te la o parte!”

Femeia era foarte bolnavă, iar medicul îi spusese că va mai trăi doar până dimineaţă. În timp ce mă rugam pentru ea, am primit o vedenie cu „Aşa vorbeşte Domnul!” aşa că i-am spus punct cu punct în câte ore va merge acasă vindecată. Când au auzit, ei au râs batjocoritori, dar totul s-a împlinit întocmai cum a zis Duhul Sfânt şi ea s-a dus acasă vindecată şi este bine şi astăzi. Femeia era catolică, iar cei care au râs erau tot catolici.

Daţi-mi voie să vă spun ceva. În Vechiul Testament, un rob trebuia să slujească stăpânului care îl cumpăra cu un preţ, un număr de ani până la anul de veselie. Când venea anul de veselie, suna trâmbiţa, iar când robul auzea sunetul ei, putea arunca jos uneltele de lucru şi să-i spună stăpânului său în faţă: „Stăpâne, acum nu mă mai poţi lovi pentru că sunt liber!” şi să plece acasă. De ce? Pentru că s-a auzit sunetul veseliei.

„Sunetul veseliei” este Evanghelia care vă anunţă că sunteţi eliberaţi din păcat. Sunteţi eliberaţi de aceste apucături moderne şi de lucrurile lumii pe care le-aţi făcut în numele religiei, şi protestanţii şi catolicii, sub semnul fiarei. Aşa este. Sunteţi liberi, dar numai dacă vreţi s-o primiţi; nu vă obligă nimeni.

Dacă robul acela refuza să primească libertatea care i se oferea, era dus la stâlpul altarului din Templu şi i se aplica un semn, i se găurea urechea, şi astfel rămânea robul stăpânului său cât trăia.

Dacă refuzi să primeşti Lumina Evangheliei care este propovăduită din Biblie, în puterea Duhului Sfânt, eşti pecetluit pentru destinaţia ta veşnică. Amin.

Vă rog să mă iertaţi pentru remarcile pe care le-am făcut cu câteva minute în urmă referitor la bărbaţi, dar priviţi ce scrie: „…să-i înşele chiar şi pe cei aleşi.”

Eu m-am referit la luterani, la baptişti şi aşa mai departe, dar vreau să mă opresc puţin şi la voi, sfinţii. Eu cred în sfinţenie şi noi trebuie să fim sfinţi, pentru că fără sfinţenie nimeni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu. Dar nu este sfinţenia mea, ci este sfinţenia Lui; şi nu este ce am făcut eu, ci ceea ce a făcut El pentru mine. Să nu încercaţi să aveţi vreo sfinţenie personală.

„Încerci să te ţii singur, frate Branham?” Nu, domnilor. Eu îmi dau drumul şi Îl las pe El să mă ţină. Aşa este. El este Cel care mă ţine. Tu rămâi smerit. Aceasta este tot ce trebuie să faci tu, iar El te va ţine. De fapt, El te-a ţinut deja; şi a făcut-o până când a zis: „S-a isprăvit!” Asta-i tot.

Dar voi, sfinţii nazarineni şi sfinţii pelerini? Când biserica wesleiană sau metodistă s-a organizat, voi aţi ieşit afară şi aţi spus: „Noi vom merge mai departe în sfinţenie!” ceea ce a fost minunat. Şi aţi continuat epoca filadelfiană până în Laodicea.

Dar când a venit Duhul Sfânt şi semnele s-au întors în biserică, le-aţi numit de la diavolul. Da, aţi spus: „Sunt de la diavolul!” pentru că au vorbit în limbi şi au crezut în aceste lucruri. Dar când aţi făcut aceasta, L-aţi hulit pe Duhul Sfânt.

Cum aş putea să-i spun mâinii mele: „Nu am nevoie de tine?” Dacă acolo sunt învăţători, evanghelişti, cei ce au darul vorbirii în limbi, etc., sunt şi daruri de vindecare. Cum ar putea să-i spună piciorul meu, ochiului: „Nu am nevoie de tine!”? Dacă eşti un copil născut al lui Dumnezeu, vei merge şi vei accepta ca adevărat, tot ce spune Dumnezeu. Aşa este. Vei umbla drept în Lumină.

Când a venit vremea ca Biserica să meargă mai departe, Luther s-a dus mai departe. Când a venit vremea ca Biserica să-şi mişte mâinile, Wesley şi-a mişcat mâinile. Când a venit vremea ca Biserica să vorbească, a intrat în scenă cincizecimea. Aşa este.

Tu zici: „Este un tablou pentru aceasta?” Da, domnilor.

Ştiaţi că Iuda Iscarioteanul, adevăratul antihrist, era foarte religios? Fraţii au avut atât de multă încredere în el încât l-au pus casierul bisericii. Iuda a fost neprihănit prin credinţă, a crezut în Domnul Isus Hristos şi a fost sfinţit prin Cuvânt: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17.17). El era Adevărul şi le-a dat putere să meargă şi să propovăduiască Evanghelia, să scoată afară dracii şi să vindece bolnavii. În Matei 10.4 este menţionat şi Iuda Iscarioteanul printre ei. Şi când s-a dus afară, a propovăduit Evanghelia în aşa fel încât păcătoşii s-au pocăit şi dracii au fugit.

Biblia spune că toţi s-au întors bucuroşi şi au spus că au trăit un timp măreţ, iar Iuda era cu ei. Dar când a venit timpul cincizecimii, el şi-a arătat adevărata culoare.

Acolo şi-a arătat culoarea şi biserica sfinţirii: când au refuzat Duhul Sfânt care a venit să-i conducă la apa mai adâncă.

Eu nu sunt penticostal şi nu am aparţinut niciodată organizaţiei penticostale. Sunt doar un creştin al Bibliei şi am stat tot timpul în spărtură. Eu cred tot ce spune Cuvântul şi nu pot nega darul vorbirii în limbi, pentru că dacă aş face aceasta aş nega chiar învăţătura biblică şi orice alt dar inspirat. Acesta este adevărul.

Niciodată nu am fost de acord cu fraţii penticostali care spun că vorbirea în limbi este singura dovadă a botezului cu Duhul Sfânt. Eu nu cred aceasta. Dacă ei cred acest lucru, este treaba lor, îi priveşte. Pavel a spus: „Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi…” (1 Corniteni 14.5), aş vrea să vă văd pe toţi atât de aproape de Dumnezeu.

Ei au multă poleială, au o încredinţare. De multe ori s-au dus afară, s-au purtat ca şi cum ar fi avut Duhul Sfânt şi au spus ceva ce nu era vorbirea în limbi, dar viaţa lor, trăirea lor, a dovedit ce erau cu adevărat. Este însă şi un dar autentic care a mers tot timpul mai departe.

De ce n-ar pune însă şi diavolul puţină momeală pentru păsări? Şi o face încercând să frâneze. El şi-a aruncat momeala asupra sfinţilor; a aruncat-o asupra metodiştilor, a luteranilor şi o face din nou astăzi. El aruncă acelaşi lucru asupra darurilor, a vindecării divine şi a deosebirii.

Dar ce înseamnă o sperietoare de păsări dacă ştiţi limbajul păsărilor? Păsările spun: „Când vedem o sperietoare, aceasta este un tichet de masă!” Cele mai bune mese le găsiţi acolo unde sunt ridicate sperietorile. Aşa este.

Dar vedeţi cum s-a ridicat acel duh şi a ajuns până aici sus? Isus a văzut că el se va ridica prin biserica catolică şi a spus: „Să nu numiţi pe nimeni „părinte.” Să nu repetaţi aceleaşi cuvinte la nesfârşit…” Şi a mai spus ceva: „Aveţi grijă, pentru că antihristul va fi atât de aproape de adevăr, încât va încerca să-i înşele chiar şi pe cei aleşi.”

Câte fecioare s-au dus în întâmpinarea Mirelui? Zece. Toate zece erau fecioare. Ce înseamnă cuvântul „sfinţenie”? „Pur, virgin.” Deci toate erau fecioare, dar cinci dintre ele nu aveau untdelemn în candele. Ce reprezintă „uleiul” în Biblie? Duhul Sfânt. Ele s-au curăţit şi s-au aşezat acolo, dar s-au temut şi au stat departe de Izvorul din care curgea untdelemnul. S-au organizat, s-au aşezat jos şi iată-i acum nişte căldicei. Acolo s-a ajuns în epoca bisericii Laodicea.

Deci, să nu uitaţi că semnul fiarei nu este comunismul. Semnul fiarei vine de la Roma: catolicismul şi protestantismul s-au unit într-o religie organizată. Ei vor uni toate bisericile, iar atunci fiecare biserică va trebui să se plece în faţa acestui lucru. În ce priveşte bisericile interconfesionale, ele vor fi aruncate pe margine, vor fi închise……………………………………………………………………………………

… Acum fiţi atenţi! În Apocalipsa 9.4 citim:

„Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.”

Deci, atunci când vor veni plăgile, singurii care vor fi feriţi, sunt cei pecetluiţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta este judecata care investighează…

Dacă mă va ajuta Dumnezeu, în câteva minute vă voi dovedi prin Cuvântul Domnului că acesta este timpul pecetluirii plăgilor. În ce-i priveşte pe cei ce L-au respins, pentru ei nu mai rămâne decât pedeapsa veşnică.

Acum haideţi să mergem în Vechiul Testament şi să deschidem la cartea lui Ezechiel. Cu ajutorul şi voia Domnului, în următoarele 30 de minute ne vom aşeza jos pentru învăţătură.

Dar mai întâi ar trebui să stabilim ce este „Pecetea lui Dumnezeu.”……………………………………………………………………………….

…Este Biblia un Cuvânt destul de bun pentru voi? Eu ştiu că unii spun că trebuie să ţinem Sabatul, dar în Noul Testament nu există nici un text biblic care să susţină această învăţătură.

Haideţi să vedem acum ce este „Pecetea lui Dumnezeu.” Pentru aceasta vom deschide la Efeseni 4.30:

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării!”

Deci ce este „pecetluirea”? Pecetluirea este semnul care se pune pe un lucru terminat. Este adevărat?

Aţi văzut vreodată cum se încarcă un vagon? Se încarcă egal şi într-o parte şi în alta, iar când totul este gata, vine inspectorul şi-l verifică. Îl mişcă şi îl scutură, iar dacă găseşte numai un pic de loc, zice: „Nu! Nu pot să-l sigilez! Descărcaţi totul şi încărcaţi-l încă o dată.” Ei îl descarcă şi îl încarcă încă o dată, iar dacă inspectorul găseşte o altă neregulă, spune din nou: „Greşit! Faceţi-o încă o dată!”

La fel face şi Dumnezeu de multă vreme cu biserica Lui. Voi încărcaţi tot că mergeţi în cer; luaţi cu voi jocul de cărţi şi orice lucru pe care îl puteţi încărca în biserica voastră. Dar Dumnezeu condamnă aceste lucruri şi nu sunteţi gata pentru pecetluire.

Însă când Dumnezeu vede la altar un om cu inima sinceră şi duhul zdrobit, închide uşa lumii pentru el şi îl pecetluieşte cu botezul Duhului Sfânt care durează până vine Isus, până în ziua răscumpărării, nu până la următoarea trezire.

Când uşa vagonului este închisă şi pecetluită cu sigiliul guvernului, nu mai poate fi deschisă de nimeni până ajunge la destinaţia finală.

Tot aşa, orice om care este născut din nou şi pecetluit pentru Împărăţia lui Dumnezeu, nu mai are dorinţă pentru lume până în ziua când va fi luat de Isus Hristos în Împărăţie.

Deci, dacă aveţi probleme şi spuneţi că posedaţi Duhul Sfânt, dacă aparţineţi de biserica metodistă, baptistă sau penticostală; dacă aţi strigat, aţi vorbit în limbi, aţi fost botezaţi pe faţă, pe spate, stropiţi, etc., dacă încă aveţi acel fel de probleme, ar fi bine să vă întoarceţi înapoi şi să vă verificaţi încărcătura. Aşa este. Aţi luat prea mult cu voi, ceva este slăbit pe undeva şi se mişcă, iar din pricina aceasta Dumnezeu nu vă poate pune pecetea Sa.

Când un bob de grâu cade în pământ, din el nu poate ieşi o buruiană ca să-şi salveze sufletul. Este cât se poate de sigur că bobul de grâu va produce un alt bob de grâu. Şi dacă suntem însămânţaţi cu sămânţa nestricată a lui Dumnezeu, cum am putea produce altceva decât o viaţă care este Viaţa lui Hristos?

Duhul Sfânt care călăuzeşte biserica, o călăuzeşte în puterea învierii lui Isus Hristos şi sunteţi pecetluiţi până în ziua răscumpărării. Aceasta o spune Biblia: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării!”

El a pus pecetea Sa înainte să vină Duhul Sfânt, înainte de începerea epocii neamurilor. Da, El a pecetluit totul sub acele sfeşnice de aur.

El a simbolizat biserica prin Avraam, Isaac, Iacov, David, Solomon… chiar şi epoca întunecoasă, prin zilele lui Ahab, şi aşa mai departe până a ajuns în acea stare căldicică. Dar chiar înainte de  încheierea epocii evreilor, El a dat o mare putere a Duhului Sfânt, dar nu neamurilor, ci doar evreilor, pentru că a venit pentru oile pierdute ale casei lui Israel. Este adevărat? „El a venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1.11+12).

El a spus: „Le-am dat Viaţă veşnică,” ceea ce în limba greacă este „ZOE”. Deci „Zoe” este Viaţa veşnică. Şi dacă Viaţa lui Dumnezeu este în voi, ea va produce o viaţă dumnezeiască. Aceasta este cât se poate de sigur. Iar omul care o are, nu mai poate muri, aşa cum nici Dumnezeu nu moare. Amin.

„…Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

„Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.54).

Acesta este Cuvântul Lui. Ce mângâiere pentru credincios! Dar ce osândă este pentru cei care refuză să umble în Lumină!

Fraţilor, pentru acelaşi subiect am putea lua text după text, zi după zi, săptămână după săptămână, un an întreg şi tot nu am termina din Biblie.

Acum ne vom întoarce să vedem ce înseamnă să respingi botezul cu Duhul Sfânt, să vedem ce a însemnat pentru ei în timpul acela.

În Ezechiel 9, prorocul a văzut Ierusalimul. Evreii erau chiar înainte de sfârşitul lor, iar noi suntem chiar înainte de sfârşitul neamurilor, pentru că după aceea vom intra în Mileniu. În ordine.

Prorocul a văzut acest lucru cam cu 800 de ani înainte de venirea Domnului. Fiţi atenţi în timp ce vom citi:

„Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!”

Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus, dinspre miază-noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă.

Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s-a îndreptat spre pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu.

Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.”

Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi: ochiul vostru să fie fără milă, şi să nu vă înduraţi!

Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei;  dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei care au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt!” Ei au început cu bătrânii, care erau înaintea Templului.”

Prorocul a fost luat în Duhul în slavă şi Dumnezeu i-a spus: „Am să-ţi arăt ce voi face cu evreii înainte de venirea neamurilor!” Citiţi tot capitolul.

El a văzut Ierusalimul şi păcatul care era mai mare ca oricând înainte.

Să nu uitaţi că acest capitol este doar pentru evrei şi pentru capitala lor, Ierusalim, nu şi pentru neamuri. Aseară am vorbit despre ceea ce este pregătit pentru protestanţi, iar acum vedem ce s-a întâmplat cu evreii.

El a spus: „Treci prin cetate…” Şi iată că au venit acei oameni cu uneltele de nimicire în mână, ca să omoare tot ce era în cetate. Şi între ei era un om îmbrăcat în alb.

Haideţi să ne apropiem puţin. Îmbrăcat în alb: în neprihănire, sfinţire. Biblia spune că omul acela avea la brâu o călimară. Şi vocea a spus: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea fiecărui bărbat, femeie, băiat sau fată, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se petrec acolo!” Pune-le un semn!

După ce le-a pus semnul, el s-a întors şi a spus: „Am terminat!” Atunci au fost trimişi ceilalţi şi li s-a spus: „Să nu cruţaţi pe niciunul din cei care nu au semnul pe frunte!”

Fraţilor, omul care însemna nu era nimeni altul decât Duhul Sfânt. Dacă El ar veni în seara aceasta în Jeffersonville, la Tabernacolul Branham sau în alt tabernacol şi ar pune semnul peste cei care au fost sinceri şi oneşti înaintea lui Dumnezeu; care au plâns şi s-au rugat zi şi noapte pentru păcatele lor şi ale celor din jur, ar mai lăsa predicatorii femeile să umble în costume de baie şi în pantaloni scurţi pe stradă, sau să cânte în cor vopsite ca nişte Izabele?  Bărbaţii fumează, beau, se dau în spectacol, joacă jocuri de noroc şi se poartă de parcă nu le pasă de nimic. Joi seara stau acasă şi se uită la televizor, în loc să fie la adunarea de rugăciune, iar vara se închid serviciile din biserică. Pe cine ar pune El Pecetea?

Ceea ce ne trebuie nouă în seara aceasta este ca această „Evanghelie” de Hollywood să fie trântită de pământ şi să vină o trezire de modă veche trimisă de Dumnezeu, în care bărbaţii şi femeile să coboare jos la altar şi să înceteze cu strângerea mâinilor, cu ţinerea de mâini, cu stropirea şi botezul pe faţă sau pe spate şi cu toate acele ismuri; şi să primească acel duh zdrobit care suspină şi geme din pricina păcatului. Amin. Să vină acel plâns de modă veche al unui copil nou-născut. Aceştia primesc Duhul Sfânt. Aşa este.

Nu contează dacă sunt metodişti, baptişti sau catolici, când ajung la altar şi strigă zi şi noapte: „O, Doamne Dumnezeule, priveşte la păcatele acestei cetăţi! Inima mea nu are odihnă când văd lucrurile care se petrec în jur. Fă ceva, Dumnezeule! Trimite-ne o trezire de modă veche,” sunt pe punctul să primească Duhul Sfânt.

Dar dacă te duci acolo pentru că ai sărit în sus şi-n jos, pentru că ai dansat după muzică sau ai făcut altceva, dar umbli încolo şi încoace nepăsător, te cerţi şi umbli dintr-un loc în altul, aceasta dovedeşte că de la început nu ai nimic.

Fraţilor, cred că acesta este un medicament tare, dar sunt convins că vă face bine. Aşa este. Nu va mai fi niciunul slab printre noi.

Ca la Moise. Îmi place să mă uit în trusa lui Moise, vouă nu? Vreţi să vedeţi ce avea în ea? El trebuia să aibă grijă de două milioane de oameni, bărbaţi şi femei, sute de naşteri, oameni ologi şi bolnavi. Dar timp de 40 de ani, n-a fost nici măcar un om bolnav printre ei. Voi, doctorilor care sunteţi aici, n-aţi vrea să vă uitaţi în trusa medicală a lui Moise?

Haideţi să vedem: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” Asta este. Amin.

Aceasta este totul: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” Dacă se năştea un copil: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” Aceasta era singura reţetă pe care o putea da. Era singura reţetă de care avea nevoie, pentru că îi fusese oferită de Dumnezeu.

Sigur că astăzi auzi: „Noi nu credem aşa ceva!” dar Dumnezeu nu se schimbă niciodată. El este Acelaşi. Duhul care îi face pe oamenii de astăzi să se poarte în felul acesta în numele creştinismului, îi face rău la stomac lui Dumnezeu. Aşa cum nu i-a suferit atunci, nu-i suferă nici astăzi, pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

O, mă simt atât de bine!

Fiţi atenţi! El a spus: „„Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina urâciunilor din cetate!” După care s-a adresat celor care aveau uneltele de nimicire şi le-a zis să meargă să nimicească tot.

Un moment, istoricilor! Isus a venit în trup. El era Dumnezeu manifestat în trup: „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine…” (2 Corinteni 5.19). Şi când a venit în trup, a început să înveţe, dar ei L-au numit Beelzebul şi ghicitor.  Au râs şi au batjocorit naşterea Lui, L-au respins şi L-au dat afară.

El le-a zis atunci că oricine vorbeşte împotriva Fiului omului, va fi iertat, dar cine vorbeşte împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în Lumea viitoare.

El nu S-a dus la neamuri, ci S-a dus la evrei, pentru că la ei a fost trimis. De ce? Pentru că nu era timpul neamurilor, ci al evreilor. Ardea ultima candelă a epocii evreilor şi El S-a dus la ei, pentru că erau câţiva oameni care L-au primit, câţiva chemaţi afară.

Exact aşa este astăzi. Aşa cum Duhul Sfânt vorbea din Isus Hristos şi-i chema pe evrei afară, acum El vorbeşte din nou chemând afară neamurile.

Aleşii au crezut supranaturalul şi priveau la Liderul lor. Ei ştiau că El era Împăratul prorocilor, iar Dumnezeu confirma şi întărea că este adevărat tot ce spunea. Ei ştiau că aveau adevărul; ştiau în cine cred, de aceea L-au urmat pe Isus.

Cei care nu L-au crezut, L-au răstignit, dar El a spus: „Tată, iartă-i pentru că nu ştiu ce fac!” Apoi, când a venit cincizecimea erau câţiva care plângeau. Şi ce s-a întâmplat atunci? A venit un preot cu o tavă şi le-a zis: „Scoate limba să iei comuniunea şi eu voi bea vinul.” Ce nonsens!

Apoi a apărut un predicator protestant şi le-a zis: „Îl voi lua în părtăşie pentru şase luni de probă.” Nonsens!

Biblia spune că atunci când a venit ziua cincizecimii, „a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut casa unde stăteau. Şi nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.” (Fapte 2.2-3).

Atunci ei au început să geamă, să scuipe şi să le curgă balele.

Tu zici: „Cum?” Da, domnilor. Vă pot dovedi aceasta cu Biblia.

„Vrei să spui că aşa făceau?”

Da, aşa spune Biblia.

Ştiţi ce a prorocit Isaia? Daţi-mi voie să vă citesc din Isaia 28.8-12:

„Toate mesele sunt pline de vărsături murdare, şi nu mai este nici un loc curat. –

Ei zic: „Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii născuţi de curând, luaţi de la ţâţă?

Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.” –

Ei bine, prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul.

El îi zicea: „Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte.”

Aceasta a spus El. Nu sunt cuvintele mele, ci este Cuvântul Lui. Schimbaţi-L dacă puteţi! Cuvântul Lui nu poate fi schimbat niciodată! Evanghelia deplină trebuia adusă, iar când au început s-o predice a venit puterea Duhului Sfânt.

Evreii care şi-au bătut joc de Isus, au râs de ei şi au zis: „Sunt plini de must!” însă când au făcut aceasta şi-au pecetluit destinaţia finală. Ei ziceau: „Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? Oamenii aceştia sunt plini de must! Ha, ha, ha!” (Fapte 2.8).  Şi-au bătut joc de ei şi au râs.

Atunci, acel holly-roller, Petru, le-a zis sărind în sus şi-n jos: „Bărbaţi iudei, şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel…” Şi le-a citat din Biblie.

Eu v-am spus de multe ori: „Dacă aceasta nu este acel lucru, mă voi ţine de Domnul până mi-l va da.” Aşa este.

Şi Petru le-a zis: „Aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel că se va întâmpla în zilele din urmă, în ultimii două mii de ani.”

După primii două mii de ani, El a nimicit lumea veche prin apă; după următorii două mii de ani a venit Hristos, iar în următorii două mii de ani El va turna Duhul Sfânt. Aleluia! El nu a spus niciodată: „Voi educa nişte predicatori sau vă voi trimite nişte preoţi”, ci a spus: „…voi turna din Duhul Meu peste orice făptură: feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri….

Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ…” Acesta a fost începutul, iar evreii au râs şi au zis: „Sunt plini de must!” ceea ce le-a pecetluit destinaţia.

În anul 70 d.Hr, generalul roman Titus, a înconjurat Ierusalimul cu oşti. Şi ştiţi ce s-a întâmplat?

Istoricul Iosefus spune: „Grupul acela de canibali, au ascuns trupul lui Isus din Nazaret ca să-L mănânce!” Dar ei mâncau Cina, nu trupul lui Isus.

Aţi ştiut că oamenii îi numeau eretici? Ştiţi ce este un eretic? Un om nebun. Da. Uitaţi-vă la Pavel.

Ştiu că vouă, baptiştilor, vă place să spuneţi: „Eu îl cred pe apostolul Pavel!” iar voi catolicii spuneţi: „O, sfântul Pavel…” şi sărutaţi picioarele acelor statui de la Roma. Necazul este că uitaţi ce a spus sfântul Pavel când a stat în faţa împăratului Agripa: „…slujesc Dumnezeului părinţilor mei după calea, pe care ei o numesc partidă, erezie (Holly roller).” Amin. (Fapte 24.14).

Mi-ar plăcea să mă ţin de mână cu el şi să spun: „Cred la fel ca Pavel. Aleluia! Da, domnilor. Deşi au trecut 1900 de ani, eu cred încă la fel ca el.”

Cred că încă este acelaşi Duh Sfânt; că se fac aceleaşi semne şi minuni şi că El mai pecetluieşte şi astăzi pentru ziua răscumpărării.

„Duceţi-vă… şi propovăduiţi Evanghelia…” Care Evanghelie? Ce este Evanghelia? Nu numai Cuvântul, deoarece Pavel a spus: „Evanghelia a venit la noi nu doar prin Cuvânt, ci prin puterea şi demonstraţia Duhului Sfânt.” (1 Corinteni 2.4 – parafrazare). El a mai zis: „N-am venit la voi cu învăţătura unui seminar, nici cu cuvinte alese, astfel ca credinţa voastră că se bazeze pe cuvinte pompoase şi vorbiri amăgitoare, nici pe crezul apostolic sau ceva de felul acesta, ci am venit cunoscând doar puterea învierii lui Isus Hristos şi manifestarea Duhului Sfânt.” (parafrazare).

Aleluia! Dumnezeu să ne dea cât mai mulţi „Paveli” cu pumni puternici, care nu poartă mănuşi seminaristice. Amin.

Pecetea lui Dumnezeu. Amin.

Cât mai avem? Foarte bine. Mâine este sâmbătă şi nimeni nu merge la muncă, aşa că mai îngăduiţi-mă câteva minute.

Rugaţi-vă, fraţilor, pentru că trăim într-un timp serios şi ar trebui să ne facem inventarul. Eu nu stau aici ca un clovn, chiar dacă uneori mă port mai ciudat. Adevărul este că uneori nu mă pot controla, pentru că ceva ia controlul asupra mea şi mă face să mă port aşa. În inima mea ştiu că timp de douăzeci şi ceva de ani, am predicat de la acest amvon şi în jurul lumii şi Dumnezeu a confirmat prin semne şi minuni că v-am spus Adevărul. Amin.

„Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Şi El a spus: „Să vină cei ce au în mâini uneltele de nimicire!” De ce aceasta? Pentru că au refuzat să primească acel semn, pecetea. Astfel, Titus a asediat zidurile Ierusalimului şi i-a înfometat atât de tare încât au ajuns să-şi mănânce copiii, scoarţa de pe copaci şi iarbă. Şi când în final a cucerit cetatea, a nimicit tot ce mai rămăsese acolo: femei, copii, bebeluşi, bătrâni, preoţi şi a dat foc cetăţii. Aceasta s-a întâmplat conform cuvintelor spuse de Isus: „Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” (Matei 24.2). Aceasta arată că Dumnezeu nu locuieşte în case făcute de mâini omeneşti, ci în inima omului. Duhul Sfânt nu locuieşte într-o casă, ci în inimă. Noi suntem Templul: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Corinteni 3.16). Amin.

Dar ce faceţi voi? Construiţi un templu, o biserică şi toată credinţa voastră este în jurul acelui lucru, a unui idol de lemn şi acceptaţi semnul fiarei fără să ştiţi. Aşa este. Voi, predicatorilor, vă pierdeţi timpul cu susţinerea organizaţiei voastre, şi veţi merge direct în iad împreună cu ea.

Fraţilor, este vremea să vă treziţi şi să predicaţi Evanghelia prin puterea Duhului Sfânt. Haideţi deci, să-i chemăm pe metodişti, pe baptişti, pe prezbiterieni, pe catolici şi să mergem toţi la crucea lui Isus Hristos.

Înainte, păstorii purtau cu ei miere, iar când se îmbolnăvea vreo oaie, puneau miere pe o piatră pentru ca oaia s-o lingă şi astfel să se facă bine.

Fraţilor, şi eu am în seara aceasta o traistă plină cu „miere” şi o pun pe piatră, pe Stânca Hristos Isus, astfel ca oile bolnave s-o poată linge şi să se facă bine. Aşa este. Dar nu uitaţi un lucru: această „miere” nu poate fi pusă oriunde, peste orice biserică, pentru că nu aparţine oricărei biserici, ci îi aparţine lui Hristos. Aşa este.

„O,” ziceţi voi, „noi credem în Hristos!” Lucrările voastre dovedesc ce credeţi. Isus Hristos a spus: „Aceste semne îi vor urma până la sfârşitul lumii pe cei ce vor crede:

în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, dacă vor lua în mână şerpi sau vor bea ceva de moarte nu-i va vătăma. Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.17-18).

Aceasta a spus Isus; sunt ultimele cuvinte care au ieşit de pe buzele Lui înainte de a pleca la cer.

Întotdeauna lumea i-a numit nebuni pe oamenii care au propovăduit vindecarea divină şi puterea lui Dumnezeu.

Biblia spune că „Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?” (Matei 10.25). Şi pentru că au făcut aceasta, au fost osândiţi şi ucişi. Dar despre creştini, istoricul Iosefus a spus: „Unii oameni numiţi creştini, au ieşit din Ierusalim (înainte de începerea asediului roman), s-au dus în Iudea şi au scăpat de acest prăpăd.” Acolo era sfârşitul evreilor.

Acum haideţi să deschidem repede la Apocalipsa 7, unde se va încheia epoca neamurilor, ca să vedem dacă este adevărat sau nu. Prorocia lui Ezechiel s-a referit la sfârşitul acelei epoci.

În capitolul 6 din Apocalipsa, i-am văzut pe cei patru cai: cel alb, roşu, negru şi gălbui.

În continuare citim:

„După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.”

Îngerii sunt mesageri, iar vânturile înseamnă conflicte şi războaie.

„Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,

zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru.”

Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.

Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;

Din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii;

Din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia Isahar, douăsprezece mii;

Din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.

După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;

Şi strigau cu glas tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”

Şi toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi  s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu,

Şi au zis: „Amin.” „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.”

Aceasta nu-mi sună a ritual de seminar, ci sună ca o revărsare de modă veche a Duhului Sfânt. Oamenii aceia au fost undeva şi ştiau ce să facă atunci când Îl văd pe Miel stând pe tron.

„Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”

Cu alte cuvinte: „Cei enumeraţi mai sus ştiu că sunt evrei, dar ceilalţi de unde au venit? „…din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă…”

Priviţi versetul 14: „Doamne,” i-am răspuns eu. „Tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia (numiţi holly-rollers, batjocoriţi şi prigoniţi) vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.

Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu…” Unde stă soţia? Unde stă împărăteasa? Aceasta este mireasa dintre neamuri… „şi-L slujesc zi şi noapte în Templul Lui.” Soţia îşi slujeşte soţul acasă zi şi noapte. Aceasta este mireasa lui Isus; mireasa dintre neamuri.

„…Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui.

Nu le va mai fi foame…” Aleluia! Truda zilei s-a sfârşit. Poate mulţi dintre noi am pierdut multe mese, dar acolo nu vom mai pierde niciuna. Amin.

Mama mea, care stă aici, s-a ridicat de multe ori de la masă flămândă, pentru ca micuţii ei să nu plângă de foame. Dar acolo nu vom mai face aceasta! Bătrânul meu tată a murit în braţele mele, peste drum de aici, şi era flămând. Dar acolo nu va mai fi. Aleluia! Acolo nu va mai suferi nimeni de foame:

„Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete;  nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arşiţă.

Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” (v. 16-17).

 Poate aici vor suferi şi vor plânge puţin când vine Duhul Sfânt, dar Dumnezeu va şterge toate lacrimile din ochii lor.

Deci am văzut sfârşitul epocii bisericii ebraice, cum au venit acei bărbaţi cu uneltele de nimicire, cum a venit acea oştire.

Acum fiţi atenţi! Ce fel de semn a primit pe frunte biserica Duhului Sfânt? Unul spiritual. Ei au fost însemnaţi de Duhul Sfânt, este adevărat? Nu le-a tatuat nimic pe frunte, aşa-i? Sigur că nu.

Ei nu au fost condamnaţi de vreo ţară anticreştină, ci  i-au condamnat chiar ai lor. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Când catolicii şi protestanţii de vor uni, adevărata Biserică a Dumnezeului celui viu, va fi condamnată de ei. De fapt, ei sunt deja împreună ca mamă şi fiică.

Dar aceştia de aici nu erau. Şi vedeţi ce s-a întâmplat? El a spus: „Puneţi un semn pe fruntea lor.” Ce fel de semn era acela? Vă voi citi din Fapte 2.1-2:

„În ziua cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.”

Cine făcea să se audă acel sunet? Îngerul care venea din cer? Ce era sunetul pe care l-a auzit David când s-a temut să meargă mai departe? Biblia spune că el a auzit un sunet ca un vâjâit de vânt: Dumnezeu mergea înaintea lui.

Şi deodată au primit puterea Duhului Sfânt, au ieşit pe stradă sărind, bătând din palme, vorbind în limbi cu buze bâlbâitoare şi purtându-se ca nişte oameni beţi. Toţi se bucurau şi Îl lăudau pe Domnul Dumnezeu, este adevărat?

Aşa face Dumnezeu când Îşi trimite jos puterea şi botezul Duhului Sfânt. S-a dus drept acolo şi a ieşit Mesajul. Aleluia! Acesta este semnul pe care l-a pus Dumnezeu peste oameni. Este adevărat? Acest semn l-a pus Dumnezeu atunci şi acelaşi semn va fi pus şi astăzi: aceeaşi pecete a lui Dumnezeu care a fost pusă peste ei sub botezul Duhului Sfânt.

Aş vrea să te întreb ceva, Biserică. Biblia spune că în zilele acelea semnul lui Dumnezeu era botezul cu Duhul Sfânt. Semnul care era peste oameni şi îi făcea deosebiţi de ceilalţi, era botezul cu Duhul Sfânt. Este adevărat? Noul Testament spune în Efeseni 4.30, că Duhul Sfânt este Pecetea lui Dumnezeu pentru oamenii din timpul din urmă şi că El îi pecetluieşte pentru destinaţia lor veşnică. Este adevărat? Atunci Duhul Sfânt a avut dreptate.

Am avut epoca luterană, am avut epoca metodistă; am avut neprihănire şi am avut sfinţire. Am avut toate acestea de-a lungul timpului, dar cu 40 de ani în urmă, Statele Unite au făcut cunoştinţă, pentru prima dată, cu Duhul Sfânt.

Sfinţirea a fost numită a doua lucrare a harului. Sfinţirea este corectă. Un vas care este plin cu noroi trebuie ridicat.  Este neprihănit pentru că a fost scos din noroi, dar după aceea trebuie scuturat şi curăţat. Cuvântul „sfinţit” înseamnă „curăţit şi pus deoparte pentru slujbă.” Dar faptul că este pus deoparte pentru slujbă nu înseamnă că este în slujbă.

Isus a spus: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.” Vedeţi? Duhul Sfânt a venit pentru credincioşii sfinţiţi, sinceri şi adevăraţi, iar semnele şi minunile au început să se arate imediat ce vasul acela sfinţit a ajuns în starea corectă şi Duhul Sfânt a intrat în el. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Indiferent cât de curată este o sticlă, tu nu poţi turna ulei din ea, dacă nu conţine ulei. Tu nu poţi scoate vorbire în limbi, vindecare divină şi putere din ceva care nu conţine nimic, din ceva ce este gol. Trebuie să fie adus înăuntru Duhul Sfânt, şi apoi se văd rezultatele.

Să privim puţin în urmă, la primul război mondial. De unde a început el? Din Germania. Ce s-a întâmplat? Până astăzi, nimeni nu ştie de ce s-a oprit şi cum. Citiţi „Declinul războiului mondial,” şi veţi vedea. Eu am citit toate capitolele şi nimeni nu a ştiut nimic. Tot ce se ştie este că a venit un ordin de „predare”, dar nimeni nu ştie cine l-a dat.

Poate mă veţi numi holly-roller din pricina modului în care îmi manifest simţămintele, dar sunt plin de recunoştinţă pentru că Duhul Sfânt este aici pe platformă ca să ne descopere Adevărul.

Fiţi atenţi! Acei bărbaţi cu uneltele de nimicire în mână, au pornit să nimicească pământul în războiul mondial. Dar ce s-a întâmplat? S-au oprit dintr-o dată. În Apocalipsa 7.1 Ioan spune: „…am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului…” Ei erau pregătiţi, cu uneltele de nimicire în mână, dar a venit un alt înger, care se suia dinspre răsărit şi avea pecetea Dumnezeului celui viu. „El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea,

zicând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea… Ţineţi pe loc cele patru vânturi, să nu sufle!” De ce? Pentru că evreii nu sunt încă la locul lor. Slavă!  Ei nu sunt în ţara pe care   le-a făgăduit-o Dumnezeu.

Când era pe pământ, El a zis: „De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.” (Matei 24.32). Şi când vedeţi că evreii se întorc în Palestina, ştiţi că timpul este aproape. „Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” (v. 34).

Fraţilor, în urmă cu şapte ani, steagul evreiesc a fluturat pentru prima dată după două mii de ani. Amin…………

… Să ţină pe loc? De ce? Mai erau unii dintre neamuri, din epoca lui Luther şi cea a lui Wesley, care trebuiau să intre. Înainte să vină cincizecimea din epoca laodiceană, în faţa bisericii a fost pusă „o uşă deschisă”, astfel încât oricine Îl va lăsa să intre, să poată bea fără bani din Izvorul apelor Vieţii. O Doamne! Acesta este motivul pentru care El le-a zis: „Staţi pe loc!”

Isus a spus că un gospodar şi-a angajat dis de dimineaţa nişte lucrători în vie şi s-a tocmit cu ei cu un leu la zi. Mai târziu a ieşit iar şi a mai tocmit câţiva lucrători, iar pe la ceasul al unsprezecelea a mai adus câţiva lucrători. Seara, când i-a plătit, le-a dat tuturor aceeaşi plată, iar ei l-au întrebat de ce a făcut aceasta. (Matei 20.1-16).

Luteranii au venit în epoca lui Luther, iar când au murit, au murit în har. Metodiştii s-au ridicat în zilele lui Wesley şi au murit tot în har. Noi trăim într-o altă epocă, nu în zilele lor ci acum. Mama călătorea cu o căruţă, iar acum circulăm cu Ford V8. De ce aceasta? Pentru că trăim în epoci diferite, dar harul este acelaşi. Noi trăim în timpul restituirii puterii Duhului Sfânt, şi Hristos a făgăduit că puterea pe care o vom primi noi va fi la fel ca cea pe care au avut-o înaintaşii noştri la început.

Nu mai priviţi în urmă la metodişti, baptişti sau prezbiterieni, pentru că noi trăim într-o altă epocă. Priviţi la Isus Hristos, Dătătorul şi desăvârşirea credinţei din Biblie. Aleluia!

Deci El le-a spus acelor bărbaţi: „Ţineţi pe loc…” Până când? Până vin cei din ceasul al unsprezecelea, în urma ultimei chemări pentru neamuri.

Bunica a lucrat în timpul ei, apoi au urmat mama, tata şi ceilalţi, dar acum este timpul nostru, epoca noastră, ceasul al unsprezecelea.

Primul război mondial s-a terminat în luna a unsprezecea, în ziua a unsprezecea a lunii şi la ora 11.00, astfel ca poporul din ceasul al unsprezecelea să poată veni la El. De ce? Ca El să le dea şi lor acelaşi botez al Duhului Sfânt care a fost dat la început şi să aducă înapoi puterea de înviere a Domnului Isus Hristos cu aceleaşi semne şi minuni.

Războaie tot încep pe ici şi colo; se construiesc bombe atomice, etc., dar nu se poate întâmpla nimic până când evreii nu primesc vizita botezului cu Duhul Sfânt, pentru că Îngerul a spus clar:

„Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” (Apocalipsa 7.3). Vedeţi? Nu pe Mireasă ci pe slujitorii Lui. Neamurile nu sunt slujitori; noi suntem fii şi fiice. Slujitorii sunt evreii. Aleluia!

Astăzi sunt mii şi mii de mii de evrei. Odinioară, Dumnezeu a împietrit inima lui Faraon pentru ca ei să poată ajunge în Palestina, iar acum a împietrit inima lui Hitler, a lui Mussolini şi a lui Stalin, din acelaşi motiv: ei îi conduc cu forţa în Palestina, fără să ştie că de fapt împlinesc voia lui Dumnezeu.

Cei o sută patruzeci şi patru de mii stau acolo, iar într-o zi vor fi vizitaţi de un proroc uns al lui Dumnezeu, care va merge acolo însoţit de semne şi minuni. Când vor vedea aceasta, ei vor spune: „Aceasta am aşteptat!” Da, domnilor. Dumnezeu va boteza 144 de mii de evrei.

Înainte de aceasta însă, va veni răpirea şi timpul neamurilor se va încheia. Bomba atomică va exploda. Biserica dintre neamuri va fi răpită sus să stea în prezenţa lui Dumnezeu.

„Cine sunt aceştia care vin din necazul cel mare? Ei şi-au spălat hainele în sângele Mielului şi stau înaintea lui Dumnezeu fără pată.” Amin.

Semnul fiarei, unirea bisericilor, toţi împreună în haos. Rămăşiţa şi Mireasa Duhului Sfânt…

Cei care râd astăzi de vorbirea în limbi, de vindecarea divină, de prorocii, de manifestarea Duhului, sunt stăpâniţi de acelaşi duh ca evreii din zilele Domnului Isus, care au hulit Duhul Sfânt şi au murit sub judecata divină.

Statele Unite sunt condamnate şi destinate judecăţii divine a Duhului Sfânt, iar ceasul când Dumnezeu va turna peste ei judecata Sa divină este aproape. Amin………………………

…Există un singur loc sigur, iar acesta este în Isus Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dacă nu sunteţi în El, siliţi-vă să fiţi, pentru că cei ce nu sunt în Hristos nu vor avea parte de prima înviere, nici de răpire.

Dacă nu aveţi Pecetea lui Dumnezeu, care este botezul Duhului Sfânt, primiţi semnul fiarei, unirea. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Înţelegeţi ce vreau să spun? Învăţătorii religioşi încearcă să vă spună că semnul fiarei este comunismul şi nu-şi dau seama că el lucrează chiar în mijlocul lor.

Cu ei se împlineşte ceea ce a spus Domnul Isus: „…un orb călăuzeşte pe un alt orb…” (Matei 15.14). Ei au ochi şi nu văd şi ţin porunci şi datini omeneşti făcând astfel Cuvântul lui Dumnezeu fără putere. Voi râdeţi de catolici pentru că au catehismul, dar sunteţi la fel ca ei, pentru că bărbaţii voştri se adună la sfat şi hotărăsc dacă pot primi vindecarea divină, botezul Duhului şi toate aceste lucruri. Nu aveţi nici un drept să râdeţi de catolici, pentru că dacă Biblia spune că biserica catolică este o curvă, voi sunteţi în aceeaşi uniune. Din pricina aceasta spune Domnul: „Ieşiţi afară din mijlocul lor, poporul Meu şi Eu vă voi primi.” (2 Corinteni 6.17). Aşa este.

Mă întreb de ce Tabernacolul Branham nu poate sta încă numai la sfatul Domnului?

Aş vrea să ştiu dacă voi, oamenii de aici, credeţi această Evanghelie? Ea a fost predicată în auzul urechilor voastre, aţi văzut semne şi minuni şi tot ce a vorbit Domnul s-a împlinit. Atunci de ce se mai aud între voi certuri şi contraziceri? Aş vrea să scrieţi pe hârtie care este problema voastră şi s-o puneţi pe amvon mâine seară.

Vreau să văd de ce această biserică nu poate fi cuprinsă de puterea lui Dumnezeu şi de botezul Duhului Sfânt, cu semne şi minuni. Care este problema? Păstorul vostru crede şi la fel voi. Atunci care este problema? Ceva este greşit. Locul acesta ar trebui să fie un far, un loc în care să se plângă şi să fie căutat Dumnezeu zi şi noapte. De ce nu putem face aceasta?

Isus a spus despre biserica din Laodicea: „…zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic…” (Apocalipsa 3.17). Tu zici: „Sunt bogat şi nu duc lipsă de nimic. Ne-am făcut o organizaţie!” Dar nu ştii că eşti nenorocit, sărac, orb şi gol.” Când un om este în acea stare şi ştie, face ceva, dar dacă nu ştie…

Şi Hristos a spus că aşa vor fi bisericile din timpul acesta, dar nu vor şti. Treziţi-vă fiinţa spirituală, fraţilor, treziţi-vă sufletul cu rugăciune şi spuneţi: „Cercetează-mă, Doamne Isuse, căci vreau să-mi fac inventarul înainte de a merge la culcare, să văd unde este problema. Eu am fost creştin în toţi anii aceştia, dar nu înţeleg lucrurile pe care le-a spus Isus când a zis că va fi cu mine şi se vor face aceste lucruri. Ce este cu mine, Doamne Isuse?”

Fiţi corecţi! Fiţi cinstiţi! Haideţi şi staţi de vorbă cu El ca şi cu un frate. El vi Se va descoperi, vă va vorbi şi vă va rupe sufletul. Spune: „Doamne Isuse, chiar dacă mă va costa familia, viaţa, serviciul, apartenenţa la biserică sau prestigiul pe care îl am în oraş, voi urma calea celor dispreţuiţi ai Domnului.”

Să nu uitaţi că Isus a spus: „…largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei care intră pe ea.

Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7.13-14).

„Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.

Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine;  şi cine iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10.39+37).

„Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9.62).

Fraţilor, într-una din aceste zile va fi predicată ultima predică a Evangheliei, va fi cântată ultima cântare şi va fi spusă ultima rugăciune. Într-una din aceste zile, uşile Tabernacolului vor fi închise pentru ultima dată, şi la fel Biblia de pe amvon. Atunci veţi sta în prezenţa lui Dumnezeu să daţi socoteală pentru ceea ce aţi auzit în seara aceasta. Ce vă veţi face atunci? Ce vă veţi face când va fi deschisă marea Carte? Ce veţi face când vi se va aduce în faţă seara aceasta? Aşa cum spune cântarea:

„Ce-o să te faci

Când marea Carte e deschisă

Ce-o să te faci?

Când cei ce azi L-au respins pe Salvator

Vor fi întrebaţi, de ce?

Ce-o să se facă?”

Ţi-a stat serviciul în cale.

Ţi-au stat părinţii în cale.

Ţi-a stat prietenul sau prietena în cale.

Ţi-a stat biserica în cale. 

Ce te vei face? Ce te vei face?”

Ce motiv vei aduce? Voi ştiţi care este semnul fiarei; ştiţi care este pecetea lui Dumnezeu, aşa că acum totul depinde de voi. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în timp ce ne vom ridica în picioare.

Tată ceresc, lasă ca îndurarea şi binecuvântările Tale să vină asupra oamenilor. Lasă ca Duhul Tău să Se mişte şi să Se reverse asupra acestor oameni, astfel încât să primească botezul Duhului. Fie ca orice bărbat sau femeie, băiat sau fată de aici, să fie cuprins de Duhul Sfânt şi să spună: „Dumnezeule, ia-mi tot ce am, dar lasă-mă să Te slujesc pe Tine, Domnul meu. Voi pune totul deoparte: pe mine, mândria mea, biserica mea, totul.”

Ei nu trebuie să plece din bisericile lor, Doamne, ci să iasă din starea în care trăiesc. O, Dumnezeule, trimite-i pe metodişti înapoi în bisericile lor, ca să le predice Evanghelia în clocot; trimite-i înapoi pe baptişti; trimite-i înapoi pe catolici, etc.

Doamne Dumnezeule, trimite pe cineva din tabernacolul Branham, să vină aici cu un duh blând şi smerit care să vorbească, să iubească şi să încerce să-i aducă pe oameni într-un acord, astfel ca Duhul Sfânt să poată veni înăuntru şi să se folosească de oameni. Trimite semne mari şi minuni, unge fiecare credincios şi iartă orice păcat.

O, Dumnezeule, noi vedem aceste semne; vedem smochinul înfrunzind şi ştim că timpul este aproape. Vedem bombele care pot trece prin mâna oricui, şi Tu ai spus că au fost date ca să distrugă lumea.

Cum am mai putea să te respingem când auzim atât de clar Evanghelia Ta şi vedem cum Duhul Sfânt face semne şi minuni, vindecă bolnavii, deschide ochii orbilor şi dă viaţă bolnavilor?

Tu ai spus: „Dacă l-aţi fi cunoscut pe Moise, aţi fi cunoscut şi ziua Mea.” Aleluia! Tot aşa este şi astăzi, Doamne. Ei văd tot felul de semne, de războaie, de conflicte şi alte lucruri, de aceea Te rog să-i faci să deschidă paginile Bibliei ca să vadă unde suntem; să vadă că am ajuns la sfârşitul epocii.

O, Dumnezeule, mişcă Duhul Tău peste oameni, iar când va pleca El de aici, să plece şi ei. Îngăduie ca mâine seară  locul acesta să fie plin când vom veni la chemarea la altar.

Fă ca duminică dimineaţa şi sâmbătă seara, să-i botezăm pe oamenii de aici după Cuvântul lui Dumnezeu, şi fie ca Duhul Sfânt să vină peste acea apă ca să se facă semne mari şi minuni. Îndură-Te, Tată.

Binecuvântează-l pe scumpul nostru păstor de aici; binecuvântează mădularele bisericii; binecuvântează-i pe străinii din mijlocul nostru. Ajută-ne să strângem toate aceste lucruri în inimile noastre,  iar mâine seară când ne vom reîntâlni, să fim plini de bucurie. Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Domnul Isus Hristos să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi. Daţi mâna unii cu alţii. Să veniţi mâine seară şi să aduceţi şi întrebările voastre, pe care vă rog să le puneţi pe amvon.

Fie ca Dumnezeu să vă ungă şi să fie cu voi.

                           – Amin –