Meniu Închide

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DESPRE SEMNUL FIAREI

…Toată lumea să fie atentă şi să-şi ia notiţe, deoarece eu nu fac altceva decât să răspund cât ştiu de bine din Cuvântul lui Dumnezeu.  Dacă nu sunteţi mulţumiţi de felul în care voi răspunde la întrebarea voastră, m-aş bucura s-o aduceţi din nou pe platformă sau să găsiţi o altă posibilitate să discutăm despre ea, ca să vedem ce se poate face. În felul acesta, cred că eu şi fratele Neville, vom putea înţelege lucrurile cu care nu sunteţi de acord.

Domnul Baxter este unul din cei mai apropiaţi colaboratori ai mei; suntem împreună de ani de zile şi pot spune că este un foarte bun învăţător al Bibliei, dar cu toate acestea, nu crede în Împărăţia de o mie de ani.

Nu încercaţi să vă folosiţi de mintea voastră când studiaţi Biblia, pentru că dacă faceţi aceasta, veţi vedea altfel lucrurile.

Eu am selectat întrebările primite, deoarece unele dintre ele sunt doar nişte mici comentarii. Le-am selectat şi voi încerca să răspund la ele cât pot de bine. Este posibil să am nevoie de o concordanţă biblică, pentru o mai bună înţelegere.

Dacă dau vreun citat greşit, vă rog să mă avertizaţi ca să mă corectez.

Prieteni, voi ştiţi că ceea ce fac acum are un scop. Da, această adunare are un scop. Eu cred că Dumnezeu m-a întors din acea furtună de zăpadă şi m-a trimis aici, tocmai pentru scopul acesta. Înţelegeţi?

De mai mult timp, a fost ceva rău aici în adunare şi în împrejurimi, şi vreau să aflu ce anume, iar dacă voi afla, voi vedea dacă pot să fac ceva în acest sens. Aşa este.

Dorinţa mea este ca biserica aceasta să înainteze în armonie, dar ceva nu este în ordine deoarece văd că nu mai aveţi propăşire.

Desigur, aduceţi oameni la mântuire, ceea ce este minunat, dar problema este că nu mai înaintaţi aşa cum ar trebui. Ar trebui să trimitem predicatori, pentru ca mesajul să înainteze.

L-am luat pe fratele Neville, păstorul nostru, şi ne-am dus împreună spre moară. Ca păstor, datoria mea este să înţeleg ce se întâmplă.

Aceste lucruri le spun numai în biserica de aici, de aceea nici nu am făcut anunţuri cu privire la această adunare. Desigur, oricine este binevenit, dar sunt lucruri pe care le spun numai pentru această biserică.

Eu m-am gândit: „În prima seară voi vorbi despre locul pe care-l ocupă biserica din timpul acesta în Biblie, apoi desigur, biserica se va trezi şi astfel voi vorbi despre „Semnul fiarei”, pentru ca apoi să mă opresc la „Pecetea lui Dumnezeu,” deoarece acestea sunt cele două extreme. Acestea sunt Întunericul şi Lumina, înăuntru şi afară. Acesta este lucrul cel mai important pe care ar trebui să-l învăţăm acum.

Prieteni, vă spun înaintea lui Dumnezeu şi cu o inimă smerită, că niciodată nu am simţit ungerea Duhului Sfânt mai puternic decât un ultimele trei seri. Acesta este adevărul. Am fost atât de pătruns, încât nici n-am putut să dorm după ce m-am dus acasă.

Am adunat aceste întrebări în nădejdea că voi afla ce este în mintea oamenilor. Dacă nu voi afla pe această cale şi Domnul nu-mi va descoperi, voi stărui până voi afla. Domnul îmi va da aceasta, cu siguranţă. Aşa este.

Când vom afla, ar putea fi un lucru neînsemnat îngropat pe undeva, dar şi Acan a avut aşa ceva. Noi trebuie să scăpăm de acel lucru ca să putem merge mai departe spre Împărăţia lui Dumnezeu.

Domnul să vă binecuvânteze.

Ştiu că fiecare dintre voi aveţi şcoală duminicală dimineaţa şi desigur, nu pot să vă cer să lipsiţi pentru că aceasta este datoria voastră pentru biserica din care faceţi parte, dar dacă nu mergeţi acolo, haideţi la noi. Dacă biserica voastră nu are serviciu religios mâine seară, sunteţi bineveniţi la noi. Da, oricând suntem bucuroşi să vă avem în mijlocul nostru.

Domnul să vă binecuvânteze.

Transmiteţi salutări tuturor creştinilor, din partea mea.

Nu voi sta prea mult aici, pentru că trebuie să plec din nou. În timp ce priveam prin cameră, am văzut o bucăţică de hârtie care este şi acum o amintire pentru biserica aceasta. Ştiu că atunci v-am spus: „Domnul mă cheamă!” şi am plâns şi am strigat cu toţii. Îmi amintesc de prima seară când     m-am dus… Vă mai amintiţi prima mea chemare? Aţi adunat bani ca să mă trimiteţi la St. Louis, unde a fost vindecată Betty Daugherty.

Îmi amintesc că cineva mi-a împrumutat o haină, pentru că nu aveam nici un costum.

M-am dus la St. Louis cu o maşină veche. Vă mai amintiţi vremurile acelea? Haina pe care mi-a împrumutat-o fratele, îmi era prea mare, de aceea am dus-o în mână. Era frig şi eu nu aveam nici măcar o haină.

M-am dus la St. Louis şi acolo m-am întâlnit cu fratele Daugherty. Fetiţa lui fusese respinsă de toţi medicii specialişti şi de toate spitalele, pentru că era ca un maniac periculos.

Se rugaseră pentru ea predicatorii din tot oraşul, dar nu se văzuse nici o ameliorare, aşa că m-am dus şi eu. Fetiţa, plângea, ţipa şi se zbătea. Sunetele pe care le scotea nu păreau să vină de la un om, ci de la un animal. Sărmana era foarte răguşită pentru că era în starea aceasta de trei sau patru luni. Suferea de boala „St. Vitus” la coloana vertebrală şi îşi muşcase atât de tare buzele şi degetele că sângera în continuu.

M-am rugat, apoi m-am dus jos la biserică şi am aşteptat ore în şir. M-am aşezat în maşină şi am aşteptat din nou. Nu aveam de gând să plec de acolo până nu primeam un răspuns din cer. Şi cum stăteam în maşină, am avut o vedenie prin care mi se spunea: „Du-te şi spune-i femeii că zilele trecute a cumpărat un ceainic alb, mititel şi că în el nu a fost pusă apă niciodată. Spune-i să-l ia, apoi să caute în al treilea sertar, căci acolo va găsi o batistă care nu a fost folosită niciodată. Să umple ceainicul cu apă. Tu să te aşezi în aşa fel încât să-l ai în partea dreaptă pe tatăl ei, iar în stânga pe bunic, apoi să spui: „Tatăl nostru care eşti în ceruri…” După ce începi să spui aceste cuvinte, femeia să înceapă să şteargă faţa fetiţei cu acea batistă înmuiată în apă, iar la mijlocul rugăciunii să-i atingă şi mâinile şi picioarele. După aceea să spui: „Aşa vorbeşte Domnul!”

Ştiţi ce s-a întâmplat, nu-i aşa? A fost vindecată pe loc. După aceea, am luat-o de mână, am ieşit în stradă şi am băut împreună un sifon. Aşa este.

Această întâmplare a zguduit tot oraşul, aşa că la adunarea pe care am ţinut-o în acea seară, au venit peste paisprezece mii de oameni.

Este foarte rău că aceste lucruri au rămas în urmă. Atunci veneau unele după altele, unele după altele. Au fost vremuri cu adevărat minunate.

Să ne plecăm capetele şi să vorbim cu Autorul acestui Cuvânt.

Tată, ne apropiem de Tine prin bunătatea Domnului nostru Isus Hristos. În Numele Lui, strigăm după îndurare şi Te rugăm să ne ierţi păcatele şi nelegiuirile făcute împotriva Ta.

Doamne, dacă în seara aceasta este vreun păcat în bisericuţa de aici, ca slujitor al Tău, ca păstor al oilor, Te rog să Te înduri de ei, pentru că Cuvântul Tău spune: „Luaţi seama dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să o păstoriţi…” (Fapte 20.28).

Tată, eu intervin şi Te rog să-i binecuvântezi şi să le ierţi păcatele. Vindecă toate bolile care sunt în mijlocul poporului Tău şi lasă ca îndurarea harului Tău să Se reverse peste noi.

În faţa mea se află întrebările care mi-au fost puse de diferiţi oameni cu privire la Biblie. Ele merg dincolo de învăţătura obişnuită şi aşteaptă un răspuns. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de ajutorul Tău, Doamne Isuse. Eu le-am luat, m-am dus în cameră, m-am rugat,    le-am separat şi le-am aşezat într-o parte pe cele la care urmează să răspund acum, şi în partea cealaltă pe cele pe care trebuie să le căutăm în Scriptură.

Aceasta este tot ce ştiu până acum, Doamne, de aceea Te rog să iei totul în mâna Ta şi să ungi poporul Tău care este aici, buzele vorbitorului şi urechile ascultătorilor.

Îngăduie ca Duhul Sfânt să vină, să ia Cuvântul şi să Îl ducă la fiecare inimă. Îngăduie să fie primit cu duhul blândeţii şi tot aşa să fie dat mai departe, iar atunci când se va încheia adunarea, fă să mergem acasă spunând: „Nu ardea inima în noi datorită prezenţei Lui şi a binecuvântărilor Sale?”

Doamne, eu nu ştiu cum să răspund la aceste întrebări, dar mă încredinţez în braţul Tău, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vă mulţumesc, prieteni, pentru respectul arătat.

Acum aş vrea să vă citesc la ce se referă majoritatea întrebărilor trimise de oameni:

1. „Frate Bill, te rog să rămâi încă o săptămână.”

2. „Te rugăm să mai stai o săptămână.”

3. „Mai rămâi puţin aici.”

4. „Frate Bill, te rugăm să mai stai şi săptămâna viitoare, pentru că sufletele noastre flămânzesc după hrană.”

5. „Frate Bill, n-ai vrea să mai stai o săptămână, pentru că noi dorim să învăţăm tot timpul câte ceva.”

6. „Rugămintea mea este să mai stai o săptămână.”

7. „M-aş bucura mult dacă ai mai rămâne, pentru că noi dorim să învăţăm tot timpul câte ceva.”

8. „N-ai vrea să mai stai o săptămână?”

9. „Frate Bill, mai propovăduieşte încă o săptămână printre noi, căci avem nevoie de aceasta.”

10. „Frate Bill, mă rog la Dumnezeu să-ţi schimbe gândurile ca să mai stai încă o săptămână.”

11. Întrebarea mea este: „Ce sunt farfuriile zburătoare? Sunt ele un semn dat de Dumnezeu?” Şi mai am încă o întrebare: „Martorii lui Iehova sunt o sectă falsă?”

Dumnezeu, care este Judecătorul meu, ştie că vă spun adevărul, dar înainte de a veni aici, când eram în baie, El mi-a zis: „Întrebarea aceasta va fi pe amvon.” Nu mi-a zis că voi spune ceva despre ea, ci voi trece pur şi simplu mai departe. În ordine.

Mie nu-mi place să vorbesc despre cineva anume, ci spun lucrurile în aşa fel încât să avem de câştigat cu toţii. Cum ar fi dacă v-aş spune: „Fratele Neville este aşa şi aşa sau face cutare şi cutare lucruri!”? Dacă aş avea ceva de spus despre el, l-aş căuta acasă şi i-aş spune. Înţelegeţi?     I-aş spune lui personal tot ce am de spus. În ordine.

Am aici câteva întrebări şi nu ştiu cu care dintre ele să încep.

                            ***

1. Ce ai vrut să spui prin „legătura dintre bisericile protestante şi biserica catolică”?

Şi mai este încă una:

2. Ce înseamnă chipul fiarei?

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi dacă El îmi va da înţelepciune, voi încerca să răspund la aceste întrebări cât voi şti de bine.

Deci care este prima? Ce ai vrut să spui prin „legătura dintre bisericile protestante şi biserica catolică”?

Cu ajutorul lui Dumnezeu voi răspunde mai întâi la întrebarea aceasta. Noi am văzut că semnul fiarei trebuie să vină de la Roma. Este adevărat? El nu poate veni din altă parte, ci doar de la Roma, deoarece acolo este aşezat.

Eu am spus întotdeauna că nu am nimic împotriva catolicilor şi nici a celorlalţi, deoarece noi toţi suntem fiinţe muritoare care vrem să ajungem în cer.

Papa este un om care îi învaţă pe alţii, şi la fel arhiepiscopul de Canterbury, şi alţii şi alţii… iar eu sunt de asemenea unul dintre învăţători şi nimic mai mult. Poate ei spun despre mine că sunt fanatic, că nu am dreptate în ceea ce învăţ şi alte lucruri de felul acesta. Dacă vor putea dovedi cu Scriptura că sunt un fanatic, atunci sunt fanatic, dar dacă eu pot dovedi cu Scriptura că sistemul lor este greşit, înseamnă că este greşit, pentru că Scriptura are dreptate. Pentru a aduce o asemenea dovadă, nu este suficient un singur loc din Scriptură, ci trebuie dovedit cu întreaga Biblie.

Eu am spus că Biserica catolică este „biserica mamă”, ceea ce este perfect adevărat. Când este vorba de organizaţiile religioase, ea este „biserica mamă”.

Conform celui mai bun Tratat de Istorie, Biserica catolică este prima biserică organizată. Ea a făcut acest lucru cam în anul 606 d.Hr. adică în a doua sau a treia generaţie după apostoli. Ei au început să se grupeze pe diferite doctrine şi astfel au murit.

Voi ştiţi că Imperiul roman conducea totul şi că romanii s-au convertit şi ei la creştinism. Apoi, biserica şi statul s-au unit şi astfel s-a născut o religie numită „Biserica universală”, deoarece cuvântul „catolic” înseamnă „universal”. Ei au organizat biserica, aceasta fiind prima dată în toată Istoria omenirii când biserica creştină a fost organizată,.

Religia evreilor nu a însemnat niciodată o organizaţie, deoarece ei erau oameni liberi. Aveau biserici, dar nu aveau organizaţii. Ei erau o naţiune, aşa că Dumnezeu lucra cu o naţiune, nu cu o organizaţie.

Aşadar, Biserica catolică a fost prima organizaţie, iar eu am căutat în Biblie ca să văd ce fel de organizaţie era. Conform Cuvântului lui Dumnezeu, ea urma să fie controlată de un singur om, care avea să stea într-o biserică aşezată pe şapte munţi, în Roma, şi avea să aibă putere religioasă asupra fiecărei naţiuni  de pe pământ.

În toată lumea nu mai este altul.

Noi ştim că Antihristul despre care a vorbit Isus nu este comunismul. El nu este o ţară, Rusia, ci este un duh, iar America este deja mâncată de el: este în biserici; este în oameni; este în afaceri. Da, acest duh este pretutindeni: în şcoli, în familie, peste tot.

Noi am luat cele şapte epoci ale Bisericii şi prorociile, exact aşa cum ni le-a dat Dumnezeu în Biblie, şi am văzut că fiecare epocă merge în paralelă perfectă cu Biblia şi cu Istoria.

Biserica catolică s-a format în Evul Mediu, în epoca întunecoasă.

Apoi a venit reforma lui Luther. Acest bărbat a avut o lumină: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Luther era un preot catolic german care s-a împotrivit învăţăturii despre Cină, aşa că atunci când ei au spus: „Acesta este trupul lui Hristos,” el a aruncat hostia pe podea şi a răspuns: „Nu, acesta nu este trupul lui Hristos, ci este doar o pâine.” Astfel, a ieşit din biserica catolică şi a început reforma timpurie. Ceea ce a făcut Martin Luther a fost o mişcare extraordinară.

Greşeala lui a fost că i-a organizat pe oameni într-o altă grupare, aşa cum făcuse mai înainte Biserica catolică.

Apoi a venit o lumină nouă şi atunci Dumnezeu a ieşit afară cu poporul Său. Membrii Bisericii luterane au fost nevoiţi să rămână de partea bisericii lor dacă voiau să nu fie excomunicaţi.

La fel a fost şi cu catolicii, dar mulţi dintre ei au ieşit şi au devenit luterani. Mai târziu, când Wesley a venit cu mesajul sfinţirii, mulţi dintre luterani n-au mai putut să-şi părăsească biserica. Dar unii au făcut-o, formând astfel Biserica Metodistă, sau biserica lui Wesley.

După neprihănirea primită prin credinţă şi sfinţire, au urmat penticostalii. Mulţi au ieşit de la metodişti şi de la alţii şi au devenit penticostali, pentru că aceasta era o lumină mai puternică. Dar acum, penticostalii s-au organizat şi sunt la fel ca ceilalţi.

Acestea sunt cuvinte dure, dar le voi citi din Biblie. Voi îi ascultaţi pe doctorii voştri în teologie, dar eu sunt fratele vostru şi vă învăţ din Scriptură. Biblia spune că Biserica catolică este o curvă, da, o „c-u-r-v-ă”, mama bisericilor protestante care au mers după ea. Biserica catolică a organizat totul şi i-a făcut pe oameni să creadă în lumina pe care o avea ea atunci.

Biserica luterană a făcut acelaşi lucru, iar Biblia spune că şi ea este o curvă. Ce înseamnă cuvântul „curvă”? O femeie care trăieşte în curvie, care o înfăptuieşte.

Bisericile fac curvie duhovnicească, înţelegeţi? Asta fac ele. Noi ştim ce învaţă Biblia, dar ei şi-au adunat o mulţime de crezuri care nu au nici o legătură cu ea.

Sunt deja douăzeci de ani de când cer fiecărui predicator să vină oricând vrea, să-mi dovedească cu Biblia, şi nu cu vreun catehism sau crez, că mesajul pe care-l vestesc eu este greşit.

În ce priveşte aşa zisele contraziceri din Cuvânt, ofer salariul meu pe două luni oricui îmi arată o singură contradicţie în Biblie. Nu există aşa ceva!

Voi credeţi că există, dar nu este adevărat, pentru că dacă Biblia se contrazice, nu este bună de nimic şi nu mai putem crede în ea. Dar fiecare Cuvânt din ea este inspirat de Duhul Sfânt şi nu există nici măcar o contradicţie.

Conform Cuvântului lui Dumnezeu, prin faptul că s-au organizat, bisericile protestante sunt exact la fel ca biserica catolică.

Eu nu am nimic împotriva catolicilor. Unii dintre ei îmi sunt prieteni foarte buni, iar alaltăieri când am rostit, prin Duhul Sfânt, un mesaj foarte aspru cu privire la protestanţi şi catolici, catolicii au venit la altar şi au dat mâna cu mine. Ei sunt oameni la fel ca noi.

Dar cu preoţii catolici nu poţi sta de vorbă, pentru că ei nu cred că această Biblie este tot Cuvântul. Ei susţin că ceea ce spune biserica contează, în timp ce noi spunem că contează numai ceea ce spune Biblia.

Un catolic mi-a spus:

„Noi catolicii mergem şi ne închinăm la biserică, în timp ce voi protestanţii, staţi acasă şi citiţi Biblia.”

„Da, voi mergeţi la biserică şi vă închinaţi, dar după aceea…?”

Dumnezeu a spus că El este în Cuvântul Său, iar Biblia este Cuvântul Său. Prin urmare, eu cred în ea şi sunt un închinător al Bibliei. Acesta este motivul pentru care sunt împotriva protestanţilor, a bisericilor organizate: pentru că ei învaţă lucruri care sunt împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. De aceea nu pot să fiu de acord cu ei.

Să nu credeţi însă că mă cert cu ei. Nu, domnilor. Ei sunt fraţii mei, dar nu pot să fiu de acord cu ceea ce spun, deoarece sunt chemat să cred numai ceea ce spune Dumnezeu, fiindcă orice altceva este o minciună. Înţelegeţi?

Biblia vorbeşte despre această femeie, despre Biserica catolică, în Apocalipsa 17 şi o numeşte „curva cea mare” şi „mama curvelor.” Noi ştim că în Biblie femeia reprezintă biserica, iar dacă are fiice care sunt curve, acestea nu puteau fi băieţi, ci trebuie să fie femei, adică biserici.

Protestantismul s-a născut din catolicism.

                                ***

Următoarea întrebare este: Ce înseamnă chipul fiarei?

Este o întrebare complexă, o întrebare bună.

Biblia învaţă clar că „fiara” este Biserica catolică. Tot Biblia spune că „fiara” înseamnă „putere”, este adevărat? Deci, fiara înseamnă putere, iar această putere este Vaticanul, ierarhia catolică. Fiara este puterea bisericii.

Bisericile protestante au ieşit din biserica catolică şi  s-au organizat ca o putere mai mică. Acesta este un chip.

Dacă este făcut ceva după chipul meu, acel ceva trebuie să arate ca mine. Tot aşa, dacă ceva este făcut după chipul acestei biserici, trebuie să semene cu ea.

Luteranii, metodiştii, baptiştii, penticostalii, sfinţii pelerini şi toate celelalte grupări, s-au unit într-o organizaţie şi au făcut un chip asemenea fiarei. Aşa este.

Cineva spune: „Frate Branham, vrei să spui cumva că toţi catolicii, toţi metodiştii, toţi baptiştii, etc. sunt pierduţi?”

Nu, eu nu am spus niciodată aşa ceva.

În aceste biserici sunt zeci de mii de creştini născuţi din nou, dar organizaţiile lor încearcă să-i târască într-un crez. Însă ei nu-l vor susţine.

Atunci când o biserică se organizează, se pune în slujba unui crez, a unei doctrine. Eu nu am nici un alt crez în afară de Biblie. Acesta este, dacă vreţi, „Crezul lui Dumnezeu”, iar Interpretul Lui este Duhul Sfânt. El este Acela care face Lumină asupra Lui. Dacă am trăi suficient să intrăm într-un alt secol, ar fi şi mai multă Lumină asupra Evangheliei pe care o propovăduim astăzi. De ce? Pentru că Lumina vine progresiv.

Când bunicul tău se ducea în vizită la bunica ta, o făcea cu un car tras de boi. Tatăl tău se ducea s-o viziteze pe mama ta într-o maşină Ford model „T”, dar acum suntem pe punctul să ne deplasăm cu avioanele cu reacţie. Vedeţi? Mergem înainte; ştiinţa merge înainte; educaţia merge înainte; Evanghelia merge înainte.

De ce? Pentru că aşa spune Biblia că va fi: „Vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va creşte.” (Daniel 12.4 – traducere din limba engleză). În traducerea românească scrie: „…Atunci mulţi o vor citi (cartea pecetluită), şi cunoştinţa va creşte.” Aceasta este legătura.

Denominaţiunile protestante reprezintă chipul fiarei, pentru că sunt organizate la fel ca şi catolicismul. Dumnezeu nu i-a poruncit niciodată bisericii Sale să se organizeze, ci întotdeauna a condamnat lucrul acesta.

Înţelegeţi acum? Nu oamenii, ci biserica.

Ascultaţi-mă!  Cum ar fi dacă cineva v-ar pune să călătoriţi într-un car cu boi? Desigur, nu aţi fi de acord pentru că trăim într-o epocă mai bună. Aşa este şi cu credinţa. Dacă cineva ar încerca să-mi spună: „Tot ce trebuie să faci este…”, i-aş răspunde că eu trăiesc într-o altă epocă.

Vedeţi? Aceasta este problema cu predicatorii: ei privesc întotdeauna înapoi.

Fiţi atenţi. Un om de ştiinţă francez a spus cu mai puţin de trei sute de ani în urmă, că dacă cineva s-ar deplasa cu „infernala” viteză de 30 de mile (aproximativ 50 Km/H), ar fi aruncat de pe Pământ din pricina gravitaţiei. Treizeci de mile la oră.

Credeţi că ştiinţa de astăzi s-ar mai lua după el? Departe de ea acest lucru! Nu, domnilor. Acum se circulă cu 100 de mile la oră (circa 260 Km) şi nu sunt aruncaţi nicăieri.

Ştiinţa l-a dus pe om mai departe, iar mintea lui, duhul lui, l-a dus şi mai departe decât l-au dus predicatorii (acesta este singurul lucru pe care îl are: pomul cunoştinţei). Mintea lui este nelimitată. Ştiinţa nu priveşte în urmă, la ceea ce a spus tot ea în urmă cu câţiva ani, ci ia ceea ce are acum şi merge spre mai mult.

Dar voi îl întrebaţi pe predicator şi el vă spune: „Păi, să vedem ce a spus Moody despre aceasta… Să vedem ce a spus Wesley…”

Pe mine nu mă interesează ce au spus ei, deoarece ştiu ce a spus Dumnezeu acum. Şi pentru că El a spus mai mult, şi eu caut mai mult.

Biblia spune că din gura fiarei au ieşit trei duhuri necurate (Apocalipsa 16.13). Ştiţi ce fel de duhuri necurate? Ca nişte Broaşte. Aşa le descrie Biblia. Aţi observat vreodată cum priveşte o broască? Ea se uită întotdeauna înapoi şi niciodată înainte.

Dar cele patru făpturi vii din Ezechiel, fiecare dintre ele aveau patru feţe, priveau întotdeauna înainte şi nu puteau merge înapoi. Oriunde se duceau, ele mergeau numai înainte. Vedeţi diferenţa?

Aceasta este diferenţa dintre protestantism şi catolicism. Voi daţi întotdeauna vina pe catolici, dar ştiţi care este adevărul? Râde hârb de oală spartă. Aşa este.

Eu îi întreb pe oameni: „Eşti creştin?” iar ei îmi răspund: „Am să te ajut să înţelegi. Eu aparţin de Biserica baptistă.”

Da, dar aceasta nu are nici o legătură cu întrebarea mea. Este ca şi cum ai spune că aparţii de vreo gospodărie.

„Eu aparţin de Biserica catolică.” Nici aceasta nu te face creştin. Nu faptul că aparţii la Biserica baptistă sau la cea metodistă te face creştin, deoarece există o singură cale de a deveni creştin.

Cuvântul „creştin” înseamnă „a fi ca Hristos”, iar tu nu poţi face aceasta de la tine însuţi, ci trebuie să uiţi că exişti, să-L laşi pe Hristos să intre şi să aducă în tine Viaţa Sa.

Isus a spus: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.5).

Deci, fie că eşti catolic, fie că eşti metodist, baptist sau orice altceva, tu trebuie să fii botezat în apă spre iertarea păcatelor şi să primeşti botezul Duhului Sfânt, pentru că altfel eşti pierdut. Acest lucru îl spune chiar Isus Hristos.

Dacă eşti metodist şi ai primit botezul Duhului Sfânt şi te-ai botezat în apă conform Cuvântului lui Dumnezeu, vei intra în Împărăţie. Dacă eşti catolic şi ai făcut aceasta, vei intra în Împărăţie. Dar dacă te bazezi pe crezul bisericii catolice sau pe cel al bisericii metodiste, baptiste, etc., eşti pierdut.

Vedeţi? Acesta este motivul pentru care a ajuns lumea în starea în care este.

Ei spun: „Aceasta este împotriva credinţei noastre.”

„Crezi în vindecarea divină?”

„O, aceasta este împotriva credinţei noastre!”

Da, aceasta este împotriva bisericii tale, care a hotărât acest crez, iar tu trebuie să faci ce spune ea. Apoi strigi împotriva catolicilor, dar ei fac acelaşi lucru. Iată fiara şi chipul ei!

Şi Biblia spune că „oricine i se supune, nu poate intra în Împărăţia cerurilor, ci va fi aruncat afară unde sunt câinii, vrăjitorii şi toţi ceilalţi, şi vor fi chinuiţi pe veci cu foc şi pucioasă, în prezenţa sfinţilor îngeri ai Mielului.”

Ieşi de acolo, prietene! Împacă-te cu Dumnezeu!

Acum voi trece la următoarea întrebare, care mi s-a pus deja de 2-3 ori astăzi.

                            ***

3. Frate Branham, dacă tot vorbim despre semnul fiarei, nu crezi că ei vor tatua un număr pe fruntea sau pe mâna oamenilor?

Nu, domnilor. Nici să nu vă gândiţi la aşa ceva. Fără îndoială, va fi un boicot, aşa că nimeni nu va mai putea să cumpere sau să vândă dacă nu este membru în Consiliul Mondial Bisericesc. Acesta este adevărul.

Toţi se vor uni într-o singură religie. Notaţi-vă ceea ce vă spun, pentru că acest lucru nu este departe. Veţi vedea că este chiar după colţ.

Motivul pentru care nu ştiţi aceste lucruri este că tot timpul rămâneţi acasă. Uitaţi-vă la ţările în care catolicismul deţine supremaţia şi vedeţi ce se întâmplă. Fraţilor, ei le spun oamenilor tot ce să facă şi tot ce să nu facă.

Noi am înţeles din Cuvântul profetic că Biblia spune despre Statele Unite că s-au ridicat ca un miel (libertatea religioasă), dar apoi a unit toate aceste lucruri şi a vorbit ca un balaur, având aceeaşi putere pe care a avut-o balaurul înaintea ei. Acestea sunt Statele Unite ale Americii. Desigur.

Un predicator care este prieten cu mine, mi-a spus nu demult: „Frate Branham, Dumnezeu nu va lăsa niciodată Statele Unite să cadă, din pricina strămoşilor lor care au clădit totul pe religie.”

„Totuşi, El a îngăduit ca evreii să plece în robie deşi erau pe o treaptă mult superioară nouă,” am răspuns eu.

Acesta este adevărul.

Dumnezeu nu se uită la generaţiile care au trecut, aşa că: ori mergi pe calea cea dreaptă, ori nu ajungi niciodată în Împărăţie. Aşa este. Ştiu că ceea ce spun este dur, dar vă face bine pentru că aşa spune Biblia.

Unii dintre cei mai în vârstă ştiu lucrul acesta. Ştiţi care este necazul în zilele noastre? Că avem prea multe „evanghelizări de Hollywood”, prea multă zarvă, prea multă strălucire, apoi se întreabă:

„Cine vrea să-L primească pe Hristos ca Mântuitor personal? Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Acum vei merge în cer.” Aceasta este însă o minciună. Da, este o mare minciună.

De ce? Pentru că „dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia…” Iar dacă este născut din nou, peste el vor veni aceleaşi binecuvântări care au venit şi peste cei de la început.

În ultima săptămână, eu am căutat mult în Scriptură lucrul acesta. Când Duhul Sfânt S-a revărsat peste evrei, care erau răsăriteni, ei au fost urmaţi de semne şi minuni. Apoi, Biblia spune că va veni o vreme când nu se va mai deosebi dacă este ziuă sau noapte, căci va fi o zi înnourată, dar spre seară soarele se va arăta pentru câteva clipe: „spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7). Este adevărat?

Acest Cuvânt se referă la oamenii din vest, la neamuri, care primesc acelaşi Duh Sfânt pe care L-au primit evreii la început, fiind urmaţi de aceleaşi semne şi minuni. Aşa este

Desigur, lumea vă va numi fanatici şi nebuni. Isus a spus că vor face aceasta, deoarece pentru ei sunteţi ciudaţi, sunteţi diferiţi, sunteţi cu totul altfel.

Am observat aceasta chiar printre vecinii mei de acasă. Noi încercăm să-i ţinem pe copii curaţi şi să trăim cât se poate de decent, dar cu toate acestea, vecinii se comportă altfel cu copiii noştri. Înţelegeţi? Ei fac o diferenţiere.

 Eu am posibilitatea să văd anumite lucruri (aţi văzut aceasta în adunările mele), şi ştiu că păstorii din oraş spun: „Păi, Bill este un băiat bun, nu avem nimic împotriva lui, dar face parte dintr-o categorie diferită de oameni; este dintr-o altă categorie.” Slavă Domnului! Au dreptate, acesta este adevărul.

Puteţi vedea diferenţa? Aici se vede semnul despre care vorbim.

Aţi auzit ce s-a spus aseară prin Duhul Sfânt? Cu 900 de ani înainte ca evreii să primească Duhul Sfânt, Domnul i-a zis îngerului cu călimara: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem…” (Ezechiel 9.4). Este adevărat? El a vorbit despre aceasta înainte ca biserica să fie osândită de către Dumnezeu.

Titus a asediat Ierusalimul în anul 70 d.Hr. şi a dat foc cetăţii, aşa că nu a mai rămas piatră pe piatră, conform prorociei. Singurul lucru care a rămas până astăzi din Templu este un zid vechi, numit şi „Zidul plângerii”, unde iudeii se duc să plângă. Tot acolo se află şi Moscheea lui  Omar, care a fost ridicată ulterior.

Citând cuvintele prorocului Daniel, Isus a spus: „… când veţi vedea „urâciunea pustiirii”, aşezată în locul sfânt” – apoi subliniază: „– cine citeşte să înţeleagă…: (Matei 24.15).

Vedeţi? Aşa este. El le-a spus cât timp mai este până la încheierea vremii neamurilor.

Noi suntem chiar în timpul când Dumnezeu Se pregăteşte să Se întoarcă la evrei. În ultimii câţiva ani, mii de evrei s-au întors deja în Palestina. Voi ştiţi cum am trecut aseară prin aceste lucruri şi cât de clar ne vorbeşte Scriptura despre ele: parcă am citi dintr-un ziar.

Dar semnul pus pe fruntea lor nu a fost un tatuaj,  nu-i aşa? Atunci ce a fost? Botezul Duhului Sfânt. Şi care este semnul pentru aceste zile din urmă? Biblia spune că Pecetea lui Dumnezeu pentru oamenii din timpul sfârşitului este botezul cu Duhul Sfânt. Astfel, în Efeseni 4.30 ni se spune: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Aceasta o spune Biblia.

Efeseni 1.13 spune acelaşi lucru, întărind că Duhul Sfânt este Pecetea lui Dumnezeu: „Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit.” Şi mai sunt multe alte locuri care vorbesc despre aceasta.

Ce este o pecete? Pecetea nu poate fi pusă pe ceva neterminat. Astfel, luteranii nu au fost pecetluiţi pentru că vremea harului nu era încă încheiată. Ei propovăduiau neprihănirea prin credinţă.

Nici metodiştii nu puteau fi pecetluiţi, pentru că nici atunci nu era încă totul încheiat. Dar botezul cu Duhul Sfânt este desăvârşirea lucrării lui Dumnezeu.

El a spus: „…Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.” (1 Ioan 5.7).

Tu nu poţi să-L ai pe Tatăl fără să-L ai pe Fiul, şi nu poţi să-L ai pe Fiul fără să-L ai pe Duhul Sfânt. Ei sunt UNUL.

El a spus că sunt trei care mărturisesc şi pe pământ: apa, sângele şi Duhul, dar acestea trei nu sunt una, ci sunt una în mărturia lor. Iată paşii spre o pecetluire desăvârşită:

– neprihănirea prin credinţă, prin mesajul lui Luther: apa.

– sfinţirea prin Cuvânt: sângele.

– botezul Duhului Sfânt.

Despre neprihănirea primită prin credinţă citim în Romani 5.1: „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.”

Despre sfinţirea primită prin Sânge citim în Evrei 13.12: „De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.”

Despre Duhul Sfânt citim în Luca 24.49: „Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” Şi:

Fapte 1.8: „Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

Botezul cu Duhul Sfânt urma să ţină până la revenirea lui Isus: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul veacului.” (Ioan 14.19; Matei 28.20).

…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” Cum? Prin Duhul care lucrează în Biserică.

El a mai spus că oamenii vă vor batjocori şi vă vor prigoni, pentru că: „Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui.” (Matei 10.25). Şi a adăugat: „Ferice de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră.

Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5.11-12).

Aceasta este Scriptura. Vedeţi? Aşa este. Trebuie să ai acest lucru, prietene. Tu poţi alege şi eşti liber să alegi ce vrei.

Aceasta este legătura între bisericile protestante şi biserica catolică. Ei respectă ceea ce spune biserica, nu ceea ce spune Isus în Biblie, dar oamenii din ele, care îşi pun nădejdea în Isus Hristos şi se roagă ca Dumnezeu să le deschidă calea şi să-i lumineze, vor fi mântuiţi. Nu contează de ce biserică aparţin. Aşa este. Dar cei care-şi pun nădejdea în denominaţiunea lor, au primit semnul judecăţii în locul botezului cu Duhul Sfânt.

Biblia numeşte în acelaşi fel şi biserica catolică şi pe cele protestante: curve; biserica catolică fiind mama, iar bisericile protestante, fiicele curvei. Este clar acum? În ordine.

                              ***

  • Duhul Sfânt se primeşte şi acum prin punerea mâinilor? Ucenicii: Petru, Pavel, etc., au făcut aceasta. Mai este posibil şi acum? Pavel a primit Duhul Sfânt în felul acesta.

Da, dragă frate sau soră. Desigur, Duhul Sfânt poate fi primit prin punerea mâinilor. Mulţi oameni spun că eu sunt penticostal, dar adevărul este că nu am aparţinut niciodată vreunei organizaţii penticostale. Sunt cu desăvârşire liber; liber faţă de toate organizaţiile şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, aşa vreau să rămân pentru că în felul acesta pot să stau în spărtură şi să zic: „Suntem fraţi, haideţi să ne împăcăm!”

Secretarii mei şi cei prezenţi aici, ştiţi că în prezent pot avea legături cu zece milioane de oameni din toată lumea (dacă nu chiar mai mulţi). Vă daţi seama ce organizaţie am putea avea? Aşa este. Dar eu nu vreau o organizaţie, pentru că aşa ceva este împotriva Bibliei, ci fac tot posibilul să-i aduc pe oameni la mântuire, nu într-o organizaţie. Acesta este adevărul.

Fără îndoială, influenţa pe care mi-a dat-o Domnul asupra oamenilor o voi folosi spre slava Lui şi nu pentru vreo organizaţie. Adevărul este că nici o organizaţie nu poate să vă mântuiască, ci aveţi nevoie de sângele lui Isus Hristos pentru aceasta.

Dar în ce priveşte punerea mâinilor, n-aş vrea ca penticostalii să se ia la ceartă cu mine, şi le voi spune de ce.

Voi vă adunaţi în câte un loc şi spuneţi: „Vom stărui după Duhul Sfânt, aşa cum au făcut ucenicii înainte de cincizecime.”

Nu vreau să vă jignesc, deoarece cel mai mare sprijin pe care îl am în lucrare îmi vine de la voi. Toţi ceilalţi îmi întorc spatele, dar voi credeţi mesajul vindecării divine şi al puterii lui Dumnezeu.

Adevărul este că vor veni numai persoanele individuale din biserică, cele care au fost hotărâte pentru Viaţa veşnică. Atât. Cei care nu sunt hotărâţi mai dinainte nu pot veni, deoarece Dumnezeu spune că ei au fost hotărâţi dinainte pentru osândă. (Iuda 4). Desigur, El nu vrea moartea nimănui, dar pentru că este Dumnezeu, a văzut dinainte că ei vor alege osânda. Aşa este. El a văzut totul dinainte. Aceasta este cunoştinţa dinainte a lui Dumnezeu. El a spus exact locul pe care-l va ocupa biserica în această zi. De ce? Pentru că a ştiut încă înainte de întemeierea lumii cum va fi biserica de astăzi. El a ştiut încă înainte de întemeierea lumii că în seara aceasta eu voi sta la acest amvon. Da, El este Dumnezeu şi cunoaşte sfârşitul înaintea începutului.

Probabil o mulţime de oameni nu vor fi de acord cu mine, dar trebuie să fiu sincer dacă vreau să rămân cu Cuvântul.

Nu există nici o adunare de stăruinţă! Aţi fost învăţaţi greşit în privinţa aceasta, deoarece cuvântul „rămâneţi în cetate…” din Luca 24.49, nu înseamnă „rugaţi-vă”, ci „aşteptaţi”!

Din ziua când Isus a fost omorât ca să facă ispăşire pentru noi, până la înălţarea la cer, au trecut 40 de zile. Apoi a venit cincizecimea.  Cuvântul „cincizecime” vine de la „cincizeci de zile”, adică cincizeci de zile de la aducerea jertfei de ispăşire. După ce se aducea jertfa de ispăşire, totul trebuia să fie desăvârşit din toate punctele de vedere, adică exact cum a spus Dumnezeu. Cincizecimea era o sărbătoare a bucuriei, când se aduceau ca jertfă cele dintâi roade ale câmpului.

Cele dintâi roade ale Bisericii Duhului Sfânt (Biserică ce avea să dăinuiască 2000 de ani, până la întoarcerea lui Isus), au apărut la cincizecime. De la aducerea jertfei, până la înălţarea lui Isus Hristos au trecut 40 de zile, după care au trecut încă zece zile până la cincizecime.

La înălţarea Sa, Domnul le-a spus ucenicilor: „…rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24.49).

Să citim puţin şi din Fapte 2:

În ziua cincizecimii erau toţi împreună în acelaşi loc.

Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei…

…şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” (v. 1,2,4).

Lumea religioasă, bisericile mari din timpul acela, i-au văzut pe aceşti oameni clătinându-se pe picioare şi comportându-se de parcă ar fi fost beţi. Ei au râs şi şi-au bătut joc de cei 120 spunând: „Uitaţi-vă la adunătura aceasta de galileeni! Toţi sunt beţi!” Vedeţi cum au înţeles greşit?

Prietene catolic, „sfânta fecioară” Maria era cu ei. Şi eu vă spun: „Dacă Dumnezeu nu i-a permis ei să intre în cer fără să primească Duhul Sfânt, crezi că tu vei ajunge acolo fără El, sora mea? Nu, cu nici un chip, aşa că haideţi să ne dăm jos de pe înălţimea noastră şi să-L urmăm pe El.

Nu daţi nici o atenţie la ceea ce spune lumea, ci uitaţi-vă la ceea ce spune Dumnezeu; la ceea ce spune Cuvântul Său, pentru că El este Proiectul după care trebuie să zidim. Isus i-a zis lui Petru: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16.18).

Vedeţi, porţile locuinţei morţilor vor fi împotriva ei, dar nu o vor putea birui. Şi oamenii îşi închipuie că o pot opri? Mai repede ar putea opri soarele. Aşa este. Voi nu o puteţi opri pentru că Dumnezeu i-a poruncit să meargă înainte.

La început, când m-am întors la Domnul, până şi sărmana mea mamă credea că am înnebunit. Soacra mea a spus: „Ar trebui să-l trimiteţi la spitalul de nebuni.” Predicatorii din oraş ziceau: „În scurt timp se curăţă!”

Mult timp am fost înflăcărat; cu siguranţă, sunt tot mai înflăcărat. De ce? Pentru că aceasta nu se stinge: este Dumnezeu. Da, şi în loc să se stingă, s-a răspândit în toată lumea.

Exact aceasta a spus El, în urmă cu 30-40 de ani, când botezam în râul Ohio. Mulţi dintre voi aţi fost acolo. Atunci, Îngerul Domnului a venit prin acea Lumină, în locul unde ne aflam şi a spus: Aşa cum a fost trimis Ioan Botezătorul cu un mesaj premergător pentru prima venire a lui Isus Hristos, tot aşa mesajul tău va merge înaintea celei de-a doua veniri a Lui.” Şi aşa a fost.

El nu a venit încă, dar uitaţi-vă la faptul că mesajul  s-a întins în toată lumea. Vedeţi? Şi gândiţi-vă la faptul că au fost într-adevăr milioane de oameni care l-au primit.

Chiar şi revista catolică „Oaspetele de duminica” a scris despre acest lucru. Alţii aud şi spun: „Acesta este adevărul, aşa că sunt gata să mor pentru lucrurile acestei lumi şi să predic adevărata Evanghelie.”

Acesta este motivul pentru care oamenii ne numesc „Evanghelia deplină”, şi îşi bat joc. Dar, fraţilor, eu nu vreau să am nimic pe jumătate, ci trebuie să am întregul. Dacă o parte este bună, atunci şi ce a rămas este bun.

Observaţi, Duhul Sfânt S-a întors acolo. Ucenicii aşteptau şi „deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.” După aceea nu au mai trebuit să aştepte, aşa-i?

În timp ce Petru vorbea aceste cuvinte, neamurilor, Duhul Sfânt S-a revărsat peste ei chiar înainte de a fi botezaţi. Este adevărat?

Fapte 10.49: „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.

Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri.

Căci îi auziseră vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

„Se poate opri apa, ca să fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?”

Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” (v. 44-49).

Aşa este. Aceştia nici nu au aşteptat, nici nu au stăruit, ceea ce dovedeşte că Dumnezeu nu a stabilit nici o regulă. Înseamnă că dacă inima ta flămânzeşte, El îţi va da lucrul după care flămânzeşti, iar dacă vrei Duhul Sfânt, El poate veni peste tine chiar acum.

Petru avea cheile Împărăţiei (în legătură cu aceasta am o întrebare la care voi ajunge în câteva minute). El avea cheile Împărăţiei, pe care a deschis-o pentru casa lui Corneliu şi pentru samariteni.

Amintiţi-vă că şi Filip fusese la samariteni, le predicase şi îi botezase în apă în Numele lui Isus Hristos, dar apoi a venit Petru şi şi-a pus mâinile peste ei.

El a făcut ceva şi pentru Simon, un vrăjitor de acolo. Acesta i-a spus: „Îţi dau bani ca să-mi dai şi mie darul acesta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.” (Fapte 8.19). Este adevărat?

Vedeţi? S-a întâmplat ceva. (N-a venit nici un arhiepiscop cu gulerul întors să-şi pună mâinile peste ei şi să zică: „Îţi dau binecuvântarea apostolică”).

Când Petru şi-a pus mâinile peste ei, s-a întâmplat ceva şi aceasta nu s-a încheiat atunci.

Eu am văzut oameni căzând ca muştele, atinşi de Duhul Sfânt prin punerea mâinilor.

Da, punerea mâinilor este o învăţătură apostolică. Dumnezeu să te binecuvânteze. Dacă eşti de acord, scrie-mi un bileţel mâine seară. În ordine.

                            ***

  • Dacă două treimi din populaţia lumii nu a auzit încă Evanghelia, cum ar fi posibil să vină Domnul nostru acum?

Perfect adevărat, dar daţi-mi voie să vă spun ce cred eu.

Acum un an şi jumătate a venit la mine dr. Reedheald, preşedintele Misiunii din Sudan, cea mai mare misiune fundamentalistă din lume. El avea atât de multe grade că nici nu le mai ştia numărul. Şi acest bărbat a venit la mine împreună cu Ryman Appleman, predicatorul baptist care a primit Duhul Sfânt şi propovăduieşte acum în Mexic.

El m-a întrebat: „Frate Branham, tu ai legături cu penticostalii?”

„Da, domnule,” am răspuns eu.

„Sunt dr. Reedheald.”

„Mă bucur să te cunosc. Nu vrei să intri?”

„Ba da, căci doream să te întreb ceva,” a spus el, după care a continuat: „Am înţeles că ai fost ordinat în biserica baptistă, este adevărat?”

„Da,” am răspuns eu. „Dar am ieşit de acolo pentru că n-am mai rezistat, deoarece cred că trebuie să predic cum spune Biblia, nu ceea ce spune biserica baptistă. Eu nu am nimic împotriva acestei biserici, care este la fel de bună ca celelalte, dar am ieşit din ea ca să pot fi liber.”

„Desigur, ştii că noi suntem baptişti,” a spus el.

„Da, domnule.” „Vreau să te întreb ceva,” a continuat el. „Ce este cu acest botez al Duhului Sfânt, căci am văzut oameni care se loveau de scaune, se împleticeau, strigau şi făceau tot felul de lucruri.”

„Şi eu am văzut toate acestea, frate, dar vreau să-ţi spun că dincolo de ele există un botez adevărat cu Duhul Sfânt.”

„Frate Branham, aş putea să-L primesc şi eu?” m-a întrebat el, după care a continuat: „Am foarte multe titluri. Sunt doctor în filozofie, licenţiat în arte şi am tot felul de grade şi distincţii primite din toată lumea, dar unde este Isus Hristos?”

„Ei bine, frate, El este chiar în camera aceasta,” i-am răspuns eu.

„Am stat de vorbă cu un mahomedan neclintit în religia lui,” a continuat el, „care a fost educat în America. În timpul discuţiei i-am spus: „Renunţă la prorocul tău şi primeşte-L pe Isus Hristos cel înviat.” Dar el mi-a răspuns: „Domnule dragă, ce poate face mai mult pentru mine Domnul tău înviat, decât poate face Mahomed? Amândoi au scris câte o carte, amândoi au murit şi amândoi au promis că ne vor da viaţă după moarte, iar noi credem aceasta.”

Dr. Reedheald i-a răspuns: „Vezi tu, noi creştinii avem bucurii.”

„Şi noi avem,” a răspuns mahomedanul. „Şi eu pot să fac la fel de multă psihologie ca şi voi. (Şi este adevărat). Voi pretindeţi că Domnul Isus al vostru a înviat.”

„Bine, dar chiar a înviat,” a răspuns dr. Reedheald.

„Dovedeşte-mi! Aţi avut la dispoziţie două mii de ani ca să dovediţi aceasta şi abia o treime din populaţia globului a auzit câte ceva despre aceasta. Dacă Mahomed al nostru ar învia din morţi, în două zile ar afla întreaga lume.” (Şi avea dreptate).

El a mai spus: „Mahomed al nostru nu ne-a promis altceva decât viaţă după moarte, dar Isus al vostru v-a promis că voi şi învăţătorii voştri veţi face lucrările pe care le-a făcut El. Să văd cum le faceţi şi atunci voi crede că El a înviat din morţi.”

Dr Reedheald mi-a mai spus: „Frate Branham, am răscolit praful cu vârful pantofului şi am schimbat subiectul.”

Cu toate aceste titluri… Vedeţi? Unde este Dumnezeu în toate aceste titluri? El nu poate fi cunoscut prin gradul de doctor în filozofie, doctor în teologie sau doctor în literatură. Pe Dumnezeu poţi să-L cunoşti numai prin credinţă, prin botezul cu Duhul Sfânt. Aceasta este singura cale.

Dacă Dumnezeu este în tine, El îţi schimbă firea şi te face un fiu al Lui. Atunci Dumnezeu însuşi, Creatorul tuturor lucrurilor, Acela care a rostit Cuvântul Său şi lumea s-a născut, acelaşi Duh, este în tine şi tu crezi tot ce spune El, iar prin aceasta nimic nu mai este imposibil.

Atunci nu te mai cramponezi de un crez şi nici nu mai spui: „Nu cred şi nu pot accepta aşa ceva. Nu pot crede că Dumnezeu va face acest lucru. Nu pot să cred.” Dacă vorbeşti aşa, Îl limitezi pe Dumnezeu. Cum? Prin necredinţă. Acesta este adevărul.

În timp ce stătea acolo, dr. Reedheald m-a întrebat:

„Frate Branham, este posibil ca un om să primească cu adevărat Duhul Sfânt?”

„Da, doctore Reed, este posibil.”

„Dumnezeu îmi cunoaşte inima şi El ştie că eu cred că în clipa aceasta vorbeşti sub inspiraţie. Crezi că spun adevărul?”

„Da, ştiu aceasta,” am răspuns eu.

„Cum trebuie să-L primesc?”

„Îngenunchează.”

S-a aşezat în genunchi lângă vechea măsuţă de cafea (Bărbatul care a reparat-o stă chiar aici în spate), iar când a făcut aceasta, i-a spart sticla.

A spus: „Doamne, ai milă de sufletul meu păcătos.” După ce a spus aceste cuvinte, mi-am aşezat mâinile peste el şi chiar atunci a primit botezul cu Duhul Sfânt. Acesta este adevărul.

El este bărbatul care a înflăcărat biserica baptistă de pretutindeni. Foarte mulţi dintre ei sunt aici.

Ascultaţi-mă! În toată lumea se împart broşuri. Nu găseşti nici un colţişor unde să nu se fi împărţit, unde să nu fi mers cineva cu teologie. Astăzi, mergi peste hotare şi spui că eşti misionar, iar ei se uită la tine şi râd. Du-te în India şi spune: „Sunt misionar”, şi ei te vor întreba imediat: „Şi ce ai să ne înveţi?”

Unii dintre copiii lor ştiu mai multe lucruri despre Biblie decât mulţi învăţători de aici, din America. În definitiv este o carte care vine din răsărit. Ei aveau Evanghelia cu sute şi sute de ani înainte ca America să existe. Marea biserică în care a propovăduit apostolul Toma există şi astăzi în India. Ei nu au nevoie de învăţătura voastră, deoarece ştiu totul despre ea.

„Ei spun: „Ce vrei să ne înveţi?”

„Noi suntem misionari americani.”

„Şi ce vreţi să ne spuneţi? Cum să bem Whisky? Asta faceţi voi în biserică şi fumaţi? Vreţi să ne învăţaţi cum să divorţăm de soţiile noastre şi alte lucruri de felul acesta? Dacă asta vreţi, să ştiţi că nu vrem să ascultăm aşa ceva!”

Ei mai spun: „Veniţi aici cu nu ştim ce nouă tehnologie şi vreţi să ne învăţaţi din Cuvânt? Noi ştim mai multe despre El decât ştiţi voi toţi.” Şi aşa este.

„Dar dacă veniţi să ne dovediţi ce spune Cuvântul, Îl vom primi.” Amin. Aşa este. Iată după ce însetează ei.

Notaţi-vă ce spun. Scrieţi pe paginile Bibliei voastre, pentru că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul! Ţineţi minte! Când vom ajunge în India, veţi auzi de zeci de mii de oameni mântuiţi.”

Duhul Sfânt a spus aceasta, iar eu am scris aici, în Biblia mea. Şi este scris în zeci de mii de alte Biblii, la fel ca despre învierea acelui băieţel din Finlanda.

Domnul a spus printr-o vedenie: Acolo sunt trei sute de mii de oameni.” Vedeţi singuri dacă este adevărat sau nu. Iată cum va fi predicată Evanghelia peste noapte. Se va întinde dintr-un loc în altul.

Când cei treizeci de mii de oameni L-au primit pe Domnul la o singură chemare la altar, în Africa de Sud, eu am spus: „Ridicaţi mâinile şi primiţi Duhul Sfânt. Nu aşteptaţi după vreun misionar american care să vă predea limbi străine în biserică.”

Sunt mame care spală munţi întregi de rufe ca să trimită un misionar peste hotare, iar acesta călătoreşte într-o maşină luxoasă, mănâncă tot ce este mai bun, împarte câteva broşuri şi se întoarce acasă. Dar nu aceasta este ceea ce doresc cei de dincolo şi au dovedit-o.

În urmă cu câteva seri, am avut la Spitalul Evreiesc o adunare cu predicatori şi doctori, pe tema vindecării divine.

Eu am spus: „M-aţi numit „holly-roller” şi aţi spus că am avut un coşmar atunci când v-am povestit despre Îngerul Domnului. Biserica voastră a cheltuit milioane de dolari ca să trimită misionari în Africa, iar când am fost acolo, oamenii cărau idoli de lut şi încercau să primească ajutor de la ei deşi spuneau că sunt creştini. Ceea ce numiţi voi fanatism, a câştigat în cinci minute mai multe suflete pentru Hristos, decât toate milioanele de dolari şi miile de misionari trimişi în ultimii 150 de ani acolo.”

Au tăcut toţi, pentru că ştiau bine că ceea ce le spuneam era adevărat.

Oamenilor de acolo le-am spus: „Să nu alergaţi după educaţie, ci luaţi această Evanghelie şi duceţi-o în locurile unde un alb nu poate pătrunde din cauza bolilor.”

Eu am decupate câteva reportaje dintr-un ziar care apare la Durban. Iată ce scrie într-unul din ele: „Chiar şi un bătrân care nu deosebea mâna dreaptă de cea stângă, a primit Duhul Sfânt şi, la rândul lui, a botezat cam o mie de oameni pe săptămână.”

Iată cum înaintează Evanghelia! Ar fi nevoie doar de vreo şase luni ca să ajungă în toată lumea.

                            ***

  • Ai vrea să explici ce este cu „Ştiinţa creştină”?

Frate sau soră, sau cine eşti, nu voi vorbi despre religia ta. „Ştiinţa creştină” este psihologie, iar vindecarea divină este puterea lui Dumnezeu. „Ştiinţa creştină” pune inteligenţa mai presus de orice şi tăgăduieşte sângele lui Isus Hristos. Am cărţile doamnei Eddy şi le-am citit pe toate. „Ştiinţa creştină” neagă dumnezeirea lui Isus Hristos şi face din El un proroc, dar Isus Hristos nu a fost doar un Om, ci a fost Dumnezeu.

Ei cred că mintea guvernează totul. Astfel, spun că dacă mă doare o mână, stomacul sau capul, simţurile mele sunt suficient de dezvoltate ca să conştientizeze durerea, dar nu este adevărat, deoarece aceasta nu depinde de ceea ce gândesc eu. Puterea lui Dumnezeu este cea care poate să-mi ia durerea, şi nu gândurile mele. Înţelegeţi?

Aşadar, „Ştiinţa creştină” este una dintre doctrinele moderne şi o eroare profundă şi întunecată.

Nu vreau să-ţi rănesc sentimentele, prietene, dar trebuie să fiu sincer, deoarece ştiu că într-o zi vom sta împreună înaintea lui Isus Hristos şi va trebui să răspund pentru tot ceea ce spun. Prin urmare, dacă nu aş şti ce să răspund, aş tăcea.

                            ***

7. Noi locuim prea departe ca să putem veni la Tabernacol. Unde ne recomanzi să ne ducem, dacă bisericile sunt ca mama lor, biserica catolică?

Dragă frate sau soră, n-aş vrea să-ţi spun eu la care biserică să te duci. Dacă nu ai botezul Duhului Sfânt, primeşte-L şi apoi du-te la o adunare unde sunt şi alţi oameni care au botezul cu Duhul Sfânt, ca să ai părtăşie cu astfel de oameni.

Nu demult, am văzut un om care era orb de zece ani. Aparţinea de o mare biserică şi locuia  la Kennett, Missouri. Înainte să orbească fusese cizmar. A venit pe platformă, iar Duhul Sfânt i-a spus cine este, cum se numeşte, de cât timp era orb şi câteva fapte murdare pe care le făcuse.

Când a auzit aceasta, bărbatul a spus: „Dacă Dumnezeu îmi va îngădui să ajung acolo, voi pune totul în ordine.”

Când a spus aceste cuvinte, ochii lui s-au deschis şi a văzut din nou. Apoi a citit această Biblie, capitol cu capitol.

Când s-a întors în biserica lui, dând slavă lui Dumnezeu, păstorul i-a zis:

„Orice s-a întâmplat, te-ai entuziasmat prea tare! Nu este nimic în toate aceste prostii, sunt de la diavolul!”

Provoc pe oricine să-mi arate un singur verset din Scriptură, din care reiese că diavolul poate vindeca! Dacă îmi veţi arăta că diavolul poate vindeca, eu vă voi dovedi că el este tatăl vostru. Acesta este adevărul.

 Vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu despre aşa ceva? Nu, voi nu-mi puteţi arăta nicăieri în Biblie că diavolul vindecă. Poate vreţi să încercaţi totuşi. Dacă vreţi, sunteţi bineveniţi. Vreau să vă spun că mulţi episcopi şi tot felul de oameni au încercat să facă aceasta fără succes, aşa că ar fi bine să nu vă mai străduiţi degeaba.

Fiţi atenţi! Omul acela a crezut ce i-a spus păstorul lui şi trei luni mai târziu a venit în adunările mele la fel de orb ca la început.

Ţineţi-vă departe de asemenea doctrine! Adunaţi-vă cu cineva care crede, pentru că Biblia spune: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.” (2 Corinteni 6.11).

„Despărţiţi-vă de ei!” spune Dumnezeu. „Ieşiţi afară din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi.” (v. 17). Eu sunt Domnul care stă în mijlocul Bisericii.

Aşa este. Ieşiţi afară! Să nu aveţi legături cu astfel de oameni!

Găsiţi o biserică bună: metodistă, baptistă, prezbiteriană sau alta. Dacă acolo sunt credincioşi adevăraţi, nu le va păsa ce spune doctrina bisericii, ci vor merge acolo ca să se întâlnească cu fraţii şi surorile lor şi să se închine împreună lui Dumnezeu.

                            ***

8. Aseară ai vorbit despre gloata cea mare, din orice neam şi din orice naţiune, pe care nu putea s-o numere nimeni şi despre care se vorbeşte în Apocalipsa 7. Am înţeles bine că ei sunt Mireasa lui Hristos?

Da, ai înţeles bine. Ei sunt Mireasa. Dacă observaţi, tot în Apocalipsa 7, Ioan i-a văzut pe cei o sută patruzeci şi patru de mii. Eu nu te acuz, frate, dar de obicei Martorii lui Iehova pun asemenea întrebări, deoarece ei cred că cei o sută patruzeci şi patru de mii sunt mireasa. Aceasta este o greşeală. Ioan i-a recunoscut pe toţi şi le-a ştiut numele, ceea ce arată că toţi erau evrei.

El a spus clar: „douăsprezece mii din seminţia lui Gad; douăsprezece mii din seminţia lui Zabulon; douăsprezece mii din seminţia lui Beniamin;  douăsprezece mii din seminţia lui Iuda…” şi aşa mai departe. Este adevărat?

Sunt douăsprezece seminţii şi din fiecare seminţie sunt câte douăsprezece mii, ceea ce înseamnă o sută patruzeci şi patru de mii. Corect? Şi Ioan i-a recunoscut.

Apoi a privit în altă parte şi a zis: „… m-am uitat şi iată că era o gloată mare, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stăteau în picioare…îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini.” Ei cântau şi strigau osanale Împăratului. (v. 9).

În continuare, unul din bătrâni a întrebat: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”

„Doamne”, a răspuns Ioan, „Tu ştii.”

Şi bătrânul a continuat: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.

Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-L slujesc zi şi noapte în Templul Lui, şi nu îl vor părăsi nici ziua, nici noaptea.” (v. 13-15).

Aceasta este Mireasa, Soţia, Mireasa dintre neamuri. Ţineţi minte: Mireasa este dintre neamuri.

Petru a spus în Fapte 15.14 că „Dumnezeu Şi-a aruncat privirea peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.”

Există multe tinere în lume, dar eu am ales-o pe una singură şi aceasta este Meda Broy, care acum este doamna Branham. Numele ei nu mai este Broy, ci Branham. Aşa este.

Când Îl primeşti pe Isus Hristos, tu devii un mădular al Miresei.

                               ***

9. Ce reprezintă cuvintele latine de pe oraşul Vatican? Vrem să ştim ce legătură au cu numărul 666 şi ce înseamnă ele.

Acele cuvinte în limba latină nu sunt scrise pe oraşul Vatican, ci pe tronul papei. Acolo scrie:

„VICARIVS  FILII  DEI”

Dacă doriţi, mâine dimineaţă am să vă aduc aceste cuvinte scrise pe hârtie, ca să vedeţi cum se citesc ca cifre romane. Ele înseamnă „Locţiitorul Fiului lui Dumnezeu,” ceea ce vrea să spună că el este „succesorul” Fiului lui Dumnezeu.

Biserica catolică crede că Petru a fost primul papă; că el a fost succesorul lui Isus Hristos, ceea ce este total greşit.

Ei pretind că fiecare papă după el a fost un succesor al lui Isus Hristos, şi la fel papa de acum. Acesta este motivul pentru care acolo este scris: „VICARIVS  FILII  DEI”. Dacă vreţi să calculaţi numărul, înlocuiţi literele cu cifre şi-l veţi avea:

V   I   C A R  I   V   S       F  I    L    I   I       D  E  I

5+1+ 100+ 1+5       +       1+50+1+1  + 500 +1  = 666

Eu am cartea intitulată „Faptele credinţei noastre”. Ai mei erau catolici irlandezi, aşa că ştiu despre ce vorbesc.

Acesta este adevărul absolut. Biblia spune că el va sta într-o biserică, într-un loc aşezat pe şapte munţi, în Roma, şi că puterea lui se întinde peste toată lumea.

El este numit Antihristul.

Din această biserică, pe care Biblia o numeşte curvă, s-au născut biserici mai mici, care au urmat-o şi care sunt curve. Acesta este adevărul, pentru că ele s-au organizat la fel ca ea, mergând după crezurile şi doctrinele lor. Ele nu sunt la fel de puternice ca ea, dar cu toate acestea au putere.

„Fiara” înseamnă „putere”. Iar catolicii au cea mai mare putere, după ei urmând metodiştii, baptiştii, prezbiterienii, luteranii şi aşa mai departe. Ele sunt nişte puteri mai mici organizate, care nu ştiu altceva decât: „Biserica mea, biserica mea, biserica mea…”

Dar credinciosul adevărat nu spune aşa ceva, ci el zice: „Hristos al meu, Hristos al meu, Hristos al meu…” Aceasta este diferenţa.

Cum veţi şti? Duhul Sfânt depune mărturie prin semne şi minuni.

Iată aici încă o întrebare. De fapt este un fel de acuzaţie. Nu-mi place că trebuie s-o citesc, dar cineva a  pus-o aici.

                          ***

10. Ai întrebat care este motivul pentru care acest Tabernacol nu înaintează. Motivul este că unii dintre diaconi tăgăduiesc darul vorbirii în limbi şi al vindecării, iar noi ştim cu toţi că acesta este adevărul.

Spuneţi-mi despre cine este vorba şi va fi îndepărtat cât se poate de repede.

                           ***

11. Te rog să explici dacă un creştin ar trebui să facă spălarea picioarelor şi botezul în Numele Domnului Isus Hristos, în loc de botezul în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt.

În ordine. Am avut aici vreo trei întrebări care se referă la acelaşi lucru: la spălarea picioarelor, aşa că aş putea începe cu aceasta.

S-ar putea să nu fiţi de acord cu mine, dar nu este nici o problemă. Daţi-mi voie să citesc puţin, sau dacă vreţi să citiţi şi voi, deschideţi la Evanghelia după Ioan capitolul 13.

Aş vrea să fiţi atenţi la ceea ce a spus Isus Hristos însuşi, iar după aceea vă voi arăta că acest lucru a fost respectat de ucenici. Vom începe de la versetul 2:

În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,

Isus, fiindcă ştia că Tatăl îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce (El a ieşit din Duh şi a intrat în trup de carne, iar acum urma să Se întoarcă în Duh. Înţelegeţi?).

S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el.

Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă picioarele cu ştergarul cu care era încins.

A venit deci la Simon Petru. Şi Petru i-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”

Petru i-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele.” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea deloc parte cu Mine.” (O, aţi putea să vă închipuiţi!).

„Doamne”, I-a zis Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul.”

Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat, n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.”

Căci El ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi!”

După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi ce v-am făcut Eu?”

Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt.

Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.

Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu…”

Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” (Ioan 13.2-17).

În 1 Timotei, scriind bisericii, Pavel a spus: „O văduvă ca să fie scrisă în lista văduvelor, trebuie să… fi spălat picioarele sfinţilor.” (1 Timotei 5.9-10). Aşa este.

Spălarea picioarelor s-a făcut tot timpul în biserica primară. În ce mă priveşte, dacă voi fi în toate minţile şi dacă Dumnezeu mă va ajuta, voi respecta acest lucru până voi muri, pentru că este o poruncă a lui Isus Hristos.

Următoarea va fi o întrebare cam dură:

                              ***

12. De ce trebuie să fii botezat în Numele lui Isus Hristos, în loc de Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt?

Şi am încă două sau trei întrebări chiar aici.

                               ***

13. Frate Bill, care este botezul fals despre care vorbeai aseară? Este vorba de botezul în apă sau de botezul Duhului? Dacă este vorba despre botezul în apă, despre care tu ai spus că se face în Numele lui Isus Hristos, de ce Matei 28.19 spune că botezul trebuie făcut în „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”? Te rugăm să ne explici.

Aceasta este o întrebare cam dură. Cred că mai este una pe aici pe undeva. Să vedem… Mai aveţi puţină răbdare.

Dacă nu vom avea altceva pentru şcoala duminicală, poate vom reuşi să răspundem  mâine la restul. Mă gândesc că oamenii pun aceste întrebări pentru că mâine va fi botez.

Aseară am văzut că atunci când s-a organizat Biserica catolică, a venit cu o Cină falsă spunând că atunci când primeşti „sfânta euharistie” (cina), primeşti Duhul Sfânt. În realitate, aceea este o bucată de pâine şi nu Duhul Sfânt.

Protestanţii îşi strâng mâinile, îşi trec numele în registru şi spun că în felul acesta, L-au primit. Dar calea adevărată de a-L primi este botezul Duhului.

 Biserica catolică a scos un catehism pe care l-a avut şi Luther şi metodiştii şi episcopalii şi mulţi alţii. Multe dintre tradiţiile Bisericii catolice atârnă încă de bisericile protestante, ceea ce face ca ele să fie exact cum spune Biblia.

Dar adevărul este că nici o persoană din toată Biblia nu a fost botezată vreodată în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Nimeni nu a fost botezat aşa până la apariţia Bisericii catolice timpurii. Nicăieri în Biblie nu apare aşa ceva. Dacă veţi putea găsi un singur loc unde scrie că cineva a fost botezat cu formula „în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” vă rog să mi-l arătaţi şi mie, pentru că eu am căutat mai mult de douăzeci de ani, dar nu am găsit niciunul. Aceasta este o eroare, o dogmă catolică şi nu o poruncă biblică. Vom afla imediat de ce.

Pentru aceasta, vom merge puţin înapoi. Deschideţi Biblia ca să puteţi citi împreună cu mine, căci ea ne vorbeşte despre această problemă.

Oare nu a spus Isus că „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori”? (Matei 18.16).

Pot să vă arăt că în Biblie scrie: „Iuda Iscarioteanul  s-a dus şi s-a spânzurat”, iar mai încolo: „Du-te şi fă la fel.”

Pot să vă arăt că Isus a spus: „Nimeni nu s-a suit la cer, afară de Cel ce s-a coborât din cer, adică Fiul omului (care era El însuşi), care este în cer,” iar El era pe pământ. (Ioan 3.13).

Tu trebuie să-L cunoşti pe Dumnezeu ca să poţi cunoaşte Cuvântul Său. Deci nu este de mirare că spuneţi că Biblia se contrazice şi nu este clară.

Dumnezeu a scris-o în felul acesta tocmai ca s-o ascundă de cei învăţaţi. Dar ia duceţi-vă smeriţi la altar şi veţi vedea cum v-o descoperă Dumnezeu.

Matei 28.19 este singurul loc din Biblie în care sunt pomenite aceste titluri.

Duceţi-vă în toată lumea şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Voi sunteţi botezaţi în Numele Tatălui, în Numele Fiului şi în Numele Duhului Sfânt, dar aşa ceva nu există în Biblie.

În Matei 28.19 scrie: „Faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele…” (singular).  Uitaţi-vă bine în Biblie şi vedeţi dacă este scris la singular sau la plural. (În limba engleză diferenţa este clară: Acolo scrie: „Name” (singular) şi nu „Names” (plural), ceea ce înseamnă că este vorba de un singur Nume).

Mai demult, a venit la mine un om şi mi-a zis:

„În Biblie există o contradicţie,” după care a continuat: „Aş vrea să-mi explicaţi de ce le-a cerut Isus ucenicilor să boteze în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt, iar Petru a botezat în Fapte 2.38 în Numele lui Isus Hristos? Dacă acesta nu este o contrazicere, înseamnă că nu ştiu ce este aceea contrazicere.

„Tu vezi aici o contrazicere pentru că nu L-ai căutat pe Domnul aşa cum trebuie,” am răspuns eu.

„Frate Branham, este vreo diferenţă între cele două botezuri?”

Sigur că este şi am să vă dovedesc aceasta cu Biblia.

Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din rugul de foc şi i-a zis: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt.” (Exod 3.5).

Cum era dacă Moise ar fi zis: „Doamne, eu sunt un om cu frică de Dumnezeu. Pantofii îmi ies cam greu din picioare, aşa că am să-mi scot pălăria.”?

Dar el nu a vorbit despre pălărie, ci despre pantofi, iar ceea ce spune Biblia este adevărat.

Când Se înălţa la cer, Isus le-a poruncit ucenicilor să meargă în toată lumea şi să facă ucenici din toate neamurile, „botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Ei s-au dus la Ierusalim şi au aşteptat zece zile în camera de sus, până când a venit Duhul Sfânt. Apoi când au început să predice, oamenii l-au întrebat: „Ce să facem ca să fim mântuiţi?”

Atunci Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos…” (Fapte 2.38).

Apoi, când s-a dus în casa lui Corneliu, el le-a zis: „Pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.” (Fapte 10.48).

Mai târziu, au găsit nişte oameni care fuseseră deja botezaţi şi le-a zis că trebuie să fie botezaţi din nou, în Numele lui Isus Hristos.

Apoi s-a dus în Samaria şi a zis: „Să fie botezaţi în Numele lui Isus Hristos.”

Nici măcar o dată nu a fost pomenită formula: „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.”

Voi spuneţi: „Aici este o contrazicere.”

Ba nu este. Întrebaţi Duhul Sfânt şi lăsaţi-L să vă descopere. Deschideţi-vă inima. Nu vă agăţaţi de prejudecăţi, pentru că dacă o faceţi, Dumnezeu nu poate să vă vorbească. Dar dacă alungaţi ideile preconcepute şi spuneţi: „Eu caut adevărul în mod sincer, frate Branham…” Domnul vă va lumina.

Cum vine asta? Isus le-a spus ucenicilor să facă ceva, dar deşi ei s-au dus şi au făcut altceva, Dumnezeu i-a binecuvântat. Au făcut cumva ceea ce nu le-a poruncit Isus? Dacă da, înseamnă că s-au răzvrătit, iar Dumnezeu nu va îngădui niciodată aşa ceva pentru că dacă ar face aceasta, ar trebui să treacă şi peste ceea ce a făcut Eva la început. Dacă Dumnezeu spune ceva, trebuie să-Şi ţină Cuvântul. El este suveran.

Atunci a greşit Petru?

Cineva a spus: „O, asta au spus apostolii, dar eu voi face ceea ce a zis Isus.”

Păi cum rămâne dacă apostolii au făcut ceea ce a spus Isus să nu facă? Ei au scris Biblia. Aceste lucruri au fost scrise de Pavel, şi el este cel care i-a făcut pe oameni să se boteze din nou. Iar dacă Pavel a scris cea mai mare parte a Noului Testament, ce fel de Biblie avem?

Haideţi să fim înţelepţi şi să vedem ce spune Cuvântul. Voi trebuie să cunoaşteţi Cuvântul lui Dumnezeu!

Dacă Petru a botezat în Numele lui Isus Hristos, după ce Isus îi spusese să boteze în „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” înseamnă că a făcut exact pe dos, este adevărat? Aici trebuie să fie ceva, aşa că haideţi să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne arate.

Să vedem mai întâi ce scrie în Matei 28.19: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”

Uitaţi-vă în Biblie şi vedeţi dacă scrie: „În Numele (plural – în limba română, pentru cuvântul „nume” nu există nici o diferenţă între singular şi plural) Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Aşa scrie? Nu, domnilor.

Scrie cumva: „În Numele Tatălui şi în Numele Fiului şi în Numele Duhului Sfânt”? Nu, nu scrie aşa ceva, ci este scris: „În Numele…” la singular. Este adevărat?

Ei bine, aici cuvântul „nume” este la singular, este adevărat? Atunci în care Nume a vrut El să se boteze ei? În Numele Tatălui? În Numele Fiului? În Numele Duhului Sfânt? Nu! El a spus clar: „În Numele…” (singular).

Să fim sinceri! „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” nu sunt nume, este adevărat?

Câţi taţi sunt aici? Să vă văd mâinile. În ordine. Pe care dintre voi îl cheamă „tată”? „Tată” nu este un nume, ci este un titlu, o calitate.

Câţi fii sunt aici? Desigur, fiecare bărbat este şi fiul cuiva. Pe care dintre voi vă cheamă însă „fiu”? Acesta nu este un nume, ci un titlu.

Pe care dintre voi îl cheamă „om”? Câţi oameni sunt aici? Desigur, toţi sunteţi oameni, dar pe care dintre voi îl cheamă „om”? Nu există aşa ceva. Aceasta sunteţi voi: oameni. Tot aşa, Duhul Sfânt nu este un nume, ci aceasta este El: Duh, în timp ce eu sunt om.

Prin urmare, „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” nu sunt nume, ci toate acestea sunt titluri care duc la un singur nume.

Fiţi atenţi, căci voi lua aceasta ca bază. Dacă citeşti sfârşitul unei poveşti de dragoste şi acolo scrie: „Ion şi Maria au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi!” te întrebi, desigur, cine sunt Ion şi Maria. Singura cale de a afla răspunsul, este să te întorci la începutul poveştii şi să o citeşti toată. Este adevărat?

Păi, dacă Isus a spus aici: „Botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” iar „Tată, Fiu şi Duh Sfânt nu sunt nume, atunci care este Numele care se cere? Vreau să ştiu care este.

Acesta este penultimul verset din ultimul capitol al Evangheliei după Matei. Haideţi să ne întoarcem la primul verset din capitolul 1 al Evangheliei după Matei şi să pornim de acolo, ca să aflăm cine este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Vreau s-o fac în aşa fel încât să priceapă şi copiii.

Mai întâi să lămurim problema trinităţii: Tată, Fiu şi Duh Sfânt.

În primul rând, vreau să spun că nicăieri în Biblie nu se vorbeşte despre trinitate.  Găsiţi un singur loc şi arătaţi-mi-l şi mie. Nu există aşa ceva! Aceasta este o aberaţie catolică, iar voi protestanţii, vă plecaţi în faţa ei.

Fiţi atenţi! Ce este aceasta? (Fratele Branham se foloseşte de trei obiecte).

Vom spune că acesta este… Cine? (Tatăl). Acesta cine este? Fiul. Dar acesta? (Duhul Sfânt).

Al cui Tată este Tatăl? Al Fiului, este adevărat? Acesta este Tatăl lui Isus. Să nu-I încurcaţi.

Acesta de aici este Tatăl; acesta este Fiul şi acesta este Duhul Sfânt. Este bine? Oamenii spun că sunt trei persoane diferite, trei dumnezei diferiţi, fiecare cu personalitatea lui. Nu este de mirare că evreii nu pot înţelege aceasta.

Capitolul 1 al Evangheliei după Matei începe cu genealogia lui Isus Hristos:

„Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov…” şi aşa mai departe până la versetul 18, unde citim:

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa (vă rog să mă urmăriţi cu Biblia): Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.”

Deci de la cine era însărcinată Maria? (Adunarea spune: „De la Duhul Sfânt”). Credeam că cineva a spus că Acesta era Tatăl Lui.

Deci ea „s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.”

Ce fel de Copil avem noi aici? Isus a spus clar că Tatăl Lui este Dumnezeu, aşa-i?

Atunci ce amestec are Duhul Sfânt aici?

Biblia spune că Tatăl lui Isus era Duhul Sfânt, iar Isus spune că Dumnezeu era Tatăl Lui; în timp ce voi spuneţi acelaşi lucru.

Acum, dacă Dumnezeu şi Duhul Sfânt sunt două persoane diferite, înseamnă că Dumnezeu nu are nici un amestec aici, fiindcă Biblia spune că Tatăl lui Isus era Duhul Sfânt.

Haideţi să citim puţin mai departe:

Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus în gând s-o lase pe ascuns.

Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” (Nu de la Dumnezeu Tatăl, ci de la Dumnezeu Duhul Sfânt, cum spun trinitarii).

Vedeţi acum unde vă duce învăţătura voastră trinitară? Aţi face din Isus un Fiu nelegitim. Sigur că da. Aceasta este o aberaţie, deoarece nu aveţi nici un verset din Scriptură care să vă susţină. Astfel, va trebui să admiteţi că Dumnezeu Tatăl şi Duhul Sfânt sunt unul şi acelaşi, sau dacă nu, înseamnă că Isus a avut doi taţi. Este adevărat ce spun? Sigur că da.

De ce? Pentru că Biblia spune că Duhul Sfânt este Tatăl lui Isus; şi tot ea spune că Dumnezeu este Tatăl Lui. Care este adevărul? Care dintre ei este Tatăl Lui?

Adevărul este că Dumnezeu şi Duhul Sfânt sunt unul şi Acelaşi.

Să citim mai departe:

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu şi…”

  Vedeţi? Ea „va naşte un Fiu, şi-I va pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele Sale”.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:

„Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele „Emanuel”, care tălmăcit înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.”

Atunci cine este „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”? A greşit Petru? El a făcut exact ce a spus Isus, pentru că „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” sunt titluri şi nu nume.

Priviţi! Eu sunt predicator, sunt tată, sunt reverend, aşa cum spun oamenii, dar nici unul dintre acestea nu este numele meu, deoarece eu mă numesc William Branham.

El era Tatăl; era Fiul şi era Duhul Sfânt.

Prietene, tu încerci să faci din El trei dumnezei, dar aceasta este o greşeală. Sunt trei descoperiri care i-au încurcat pe trinitarieni.

Dumnezeu Tatăl era Duhul care veghea asupra copiilor lui Israel din Stâlpul de Foc. Este adevărat?

Apoi, Dumnezeu S-a făcut trup şi a locuit printre noi, în Fiul Său. Da?

Acum El coboară până ajunge în inima omului, prin Duhul Sfânt.

Dumnezeu este ca o riglă de 90 centimetri. Primii 30 de centimetri au fost Dumnezeu Tatăl; următorii 30 de centimetri au fost Fiul, adică acelaşi Dumnezeu într-o altă descoperire; şi ultimii 30 de centimetri sunt Duhul Sfânt: acelaşi Dumnezeu.

Voi spuneţi: „Îl avem pe Duhul Sfânt în noi.”

Aşa este, deoarece Isus  a spus: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu (pronume personal) voi fi cu voi şi chiar în voi, până la sfârşitul veacului.” (Ioan 14.19; Matei 28.19).

Vezi prietene, tu ai înţeles greşit. Este un singur Dumnezeu în trei descoperiri. Da, acelaşi Dumnezeu S-a descoperit ca Tată, apoi ca Fiu şi în final ca Duh Sfânt. Iar când a spus: „Duceţi-vă şi botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” Numele la care S-a referit era „Isus Hristos.” Iată de ce botezăm noi în Numele lui Isus Hristos.

Acum haideţi să ne uităm la botezurile de aici. Prima dată când se vorbeşte despre botez în Noul Testament este în legătură cu Ioan Botezătorul, este adevărat?

Este nevoie să ai dumnezeirea foarte bine explicată ca să poţi înţelege clar botezul. Primul botez din lume este cel al lui Ioan Botezătorul, iar a doua oară ni se vorbeşte despre botez în Fapte 2.38, acesta fiind botezul în Numele lui Isus Hristos, din biserica primară.

În Fapte 8.16 urmează samaritenii, iar în Fapte 10.48, casa lui Corneliu. Următorul loc în care ni se vorbeşte despre botezul în Numele lui Isus Hristos este Fapte 19.5.

Când au fost botezaţi în ziua de rusalii (Fapte 2.38), botezul s-a făcut în Numele lui Isus Hristos, este adevărat? Notaţi-vă şi căutaţi acasă.

Două zile mai târziu, Filip a coborât şi a început să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu, vindecând bolnavii şi făcând alte lucruri minunate. Urmarea a fost că mulţi s-au întors şi au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Apoi Petru şi-a pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt.

Câteva zile mai târziu, Petru s-a urcat pe acoperişul casei, când se apropia ora mesei şi a avut o vedenie în care Dumnezeu l-a trimis în casa lui Corneliu. În timp ce le vorbea celor aflaţi acolo, Duhul Sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să facă exact lucrările pe care le făcuseră ei la început. Şi pentru că nu fuseseră încă botezaţi, Petru a poruncit ca fiecare dintre ei să fie botezat în Numele Domnului Isus Hristos.

Fiecare persoană din Biblie a fost botezată în Numele lui Isus Hristos, în afară de ucenicii lui Isus, care fuseseră botezaţi cu botezul pocăinţei.

Haideţi să deschidem la Fapte 19 şi să citim de acolo, pentru că Scriptura nu se contrazice:

Pe când era Apolo în Corint, Pavel după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”

Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” le-a zis el. (Ei au spus că au fost botezaţi, dar cum?).

Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”

„Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”

Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.

Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.”

Ascultaţi! Cum ar fi fost dacă eraţi botezaţi de Ioan Botezătorul, acelaşi om care L-a botezat pe Isus Hristos? El era un om sfânt despre care Isus a spus: „Dintre cei născuţi din femeie, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul.” (Matei 11.11).

El a fost cel mai mare dintre proroci. El L-a condus pe Isus la apă şi L-a botezat în Iordan.

Frate, dacă eu aş fi fost botezat de el, m-aş fi simţit important, nu-i aşa? Dar Pavel s-a întors şi a zis: „Botezul acela nu mai este valabil, de aceea trebuie să vă botezaţi din nou.”

Poate ei au spus: „Bine, Pavele, dar noi am fost botezaţi, prin scufundare în Iordan, chiar de Ioan.”

„Este adevărat,” a răspuns Pavel, „dar acum nu mai este valabil acest botez, de aceea trebuie să fiţi botezaţi din nou.”

„Cum?”

Ioan a botezat cu botezul pocăinţei”, le-a răspuns Pavel, „dar botezul acesta este spre iertarea păcatelor, iar sub cer nu a fost dat oamenilor nici un alt nume în care să fie salvaţi, decât în Numele lui Isus Hristos.”

Astfel, ei au fost nevoiţi să se boteze din nou, în Numele lui Isus Hristos.

Timp de şase sute de ani de la moartea ultimului apostol, nimeni din Biblie nu a fost botezat altfel decât în Numele lui Isus Hristos.

Întrebaţi orice preot catolic, cine a schimbat acest lucru şi veţi vedea ce va răspunde. Luaţi catehismul şi citiţi-l.

Ei spun: „Desigur, unii dintre protestanţi vor fi mântuiţi pentru că respectă botezul nostru.” Ei au schimbat botezul şi spun că au puterea şi autoritatea să facă acest lucru, iar voi îi credeţi.

Iată ce pretind ei şi la ce se pleacă bisericile protestante, deşi nu există nici măcar un Cuvânt din Scriptură care să susţină aceasta. Adevărul este că ei toţi trebuie să fie botezaţi din nou în Numele Domnului Isus Hristos.

Ascultaţi! Nu vreau să vorbesc prea mult despre aceste întrebări.

În ziua când a coborât cu ucenicii de pe muntele schimbării la faţă, Isus a spus:

Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

„Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie, sau prorocul.”

„Dar voi,” le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”

Drept răspuns, Petru a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.”

Atunci Isus a spus: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta. Nu l-ai aflat într-o biserică, nici într-un seminar, ci Tatăl Meu ţi l-a descoperit, iar pe această piatră voi zidi biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16.13-16).

Biserica catolică spune: „Piatra este Petru.”

Ei aveau acolo o piatră pe care se află acum cetatea Vatican (să nu uităm însă că discuţia dintre Isus şi Petru a avut loc la Ierusalim, nu la Roma). Totuşi, ei spun că Isus   S-a referit la piatra de sub Vatican şi că Biserica lui Hristos este zidită pe ea.

Bisericile protestante spun că Petru este cel care a întemeiat biserica, dar dacă ar fi aşa, înseamnă că ea s-a rătăcit câteva zile mai târziu.

Adevărul este că Biserica a fost zidită pe descoperirea dumnezeiască: „…nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Şi pe această piatră (pe această descoperire duhovnicească a Cuvântului lui Dumnezeu), voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Iată de ce spun eu că nu are nici o importanţă dacă eşti metodist, luteran, penticostal sau orice altceva; când puterea descoperirii lucrează în Biserică, ea va merge înainte şi nici o denominaţiune nu o va putea opri. Nimic din lume nu va putea face aceasta.

Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Deci care este această „piatră”? Adevărul descoperit pe cale duhovnicească.

Observaţi ce a spus El mai departe: „Tu eşti Simon şi îţi voi da cheile…” De ce? Pentru că el avea Adevărul descoperit de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care a ştiut care este adevărul cu privire la „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt” şi Numele Domnului Isus Hristos. El a primit o descoperire duhovnicească.

Iată de ce înţelegeţi şi voi în seara aceasta: pentru că Duhul Sfânt ne dezvăluie această taină.

Isus i-a spus lui Petru: Tu eşti Petru şi Eu îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor.”

De aceea: „Orice vei lega pe pământ, Eu voi lega în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ, Eu voi dezlega în ceruri.” (Matei 16.19).

Ce este Împărăţia cerurilor? Duhul Sfânt. De ce? Pentru că Biblia spune: „Împărăţia cerurilor este înlăuntrul vostru.” (Luca 17.21).

El a spus: „Sunt unii, dintre cei care stau aici, care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.” (Marcu 9.1).

Câteva zile mai târziu, la cincizecime. Înţelegeţi? „Sunt unii, dintre cei ce stau aici…” adică în acelaşi loc în care stătea El.

Puţin după aceea a avut loc schimbarea la faţă şi El le-a zis: „Nu veţi vedea moartea până nu veţi vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”

Biblia spune că Împărăţia este înlăuntrul nostru. Amintiţi-vă că atunci când a înviat, Isus avea în coasta Sa cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor, nu cheile Împărăţiei, deoarece acestea îi fuseseră date lui Petru.

Credeţi că Isus Îşi respectă Cuvântul?

Dacă nu şi-L respectă, frate, înseamnă că nu este Dumnezeu. Aşa este.

El a spus: „Petre, îţi voi da cheile Împărăţiei.” Cu alte cuvinte: „Cheile Duhului Sfânt”, aşa că „orice vei lega pe pământ, Eu voi lega în ceruri.”

Priviţi ce greşeală au făcut oamenii spunând că ei pot ierta păcatele şi aşa mai departe.

Haideţi să vedem.

Isus a mers la Ierusalim, a fost răstignit, a murit, a înviat a treia zi, a stat pe pământ, printre oameni, timp de 40 de zile, după care S-a înălţat la cer spunându-le să aştepte până vor primi o putere, adică până vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind peste ei, fiindcă în vremea aceea, Tatăl avea să le dea Împărăţia într-o formă duhovnicească.

Ei au mers la Ierusalim şi au aşteptat acolo timp de zece zile şi zece nopţi, după care, deodată, botezul Duhului Sfânt, Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste ei cu putere. Este adevărat?

Fiţi atenţi! Petru nu era un om învăţat, nu putea nici să-şi scrie numele, dar cu toate acestea, s-a urcat pe o ladă de săpun sau ceva de felul acesta şi a început să propovăduiască Evanghelia, spunând:

Bărbaţi iudei şi toţi care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiaţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

„În zilele din urmă, zice Domnul Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri.

Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor proroci.

Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum…” (Fapte 2.14-19).

Apoi a continuat vorbind despre David şi aşa mai departe. Criticii care stăteau acolo, s-au ridicat şi au spus:

Bărbaţilor şi fraţilor, ce putem face ca să fim mântuiţi?” (v. 37).

O, ai grijă, Petre, căci acum ai cheile Împărăţiei, este adevărat?

Cu câteva zile în urmă, înainte de a fi răstignit, Isus spusese: „Petre, îţi voi da cheile, aşa că orice vei lega tu, voi lega şi Eu, şi orice vei dezlega, voi dezlega şi Eu. Orice vei face, Eu voi recunoaşte în cer.”

Fraţilor, El este un Om de cuvânt, aşa că va respecta tot ce a spus.

Şi iată că Duhul Sfânt S-a revărsat pentru prima dată, iar Petru a fost întrebat: „Ce putem face ca să fim mântuiţi?”

Ai grijă! Foloseşti pentru prima dată cheile Împărăţiei, iar Isus ţi-a spus acum zece zile: „Du-te şi botează-i pe oameni în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Ce vei face acum? El ţi-a dat cheile pentru că ai avut o descoperire duhovnicească şi ţi-a spus: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.”

Luaţi crezurile voastre, luaţi tot ce doriţi şi veţi vedea cum se vor prăbuşi toate (ceea ce s-a şi întâmplat), dar puterea Dumnezeului celui viu va merge înainte până în veşnicie, fără să aibă vreun sfârşit.

„Petre, tu ai cheile, aşa că orice vei face aici, Dumnezeu va recunoaşte în ceruri.” Este adevărat? Deci: „Ce zici, Petre? Ce putem face ca să fim mântuiţi?”

Nu trebuie să spuneţi un „Ave Maria”, pentru că nu există aşa ceva. Nu trebuie să daţi mâna unii cu alţii, nici să vă treceţi numele în registrul bisericii, nici să vă lăsaţi stropiţi cu puţină apă, deoarece nu există aşa ceva. Toate acestea sunt dogme catolice, iar bisericile protestante se pleacă înaintea lor.

Petru nu le-a spus: „Pocăiţi-vă şi botezaţi-vă în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”, este adevărat? Nici un om care a primit descoperirea duhovnicească nu va spune aşa ceva.

Ci Petru le-a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul vostru.” (Fapte 2.38-39).

Asta este. Cheia s-a potrivit şi a încuiat; a încuiat pe pământ şi în cer. Acesta este botezul despre care le-a vorbit Pavel ucenicilor lui Ioan, când le-a spus că trebuie să fie botezaţi din nou în Numele lui Isus Hristos, ca să primească botezul Duhului Sfânt.

Înainte nu aţi ştiut acest lucru, dar acum îl ştiţi, aşa că totul depinde de voi.

Botezul trinitar, adus de biserica catolică, nu a fost recunoscut niciodată de biserica noutestamentală, dar bisericile protestante se supun ei. Mulţi oameni vă vor contrazice, dar voi trebuie să alegeţi, fraţilor.

Poate cineva spune: „Frate Branham, eu am fost botezat în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi am primit botezul Duhului.”

Eu nu pun la îndoială cuvântul tău, nu am nici un motiv să mă îndoiesc, ci cred că Dumnezeu le-a dat Duhul Sfânt chiar şi celor care nu fuseseră botezaţi încă în apă. Nu uitaţi însă că atunci când Petru le-a spus ce trebuie să facă, ei nu au comentat, ci au făcut întocmai după cuvintele lui. Aşa este.

Acum voi ştiţi ce trebuie să faceţi, este adevărat? Deci, dacă refuzaţi să mergeţi în lumină, atunci când vi se oferă, vă veţi întoarce în întuneric. Amin.

Scuzaţi-mă, vă rog. Să nu credeţi însă că îmi cer scuze pentru că am spus prea tare: „Aşa să fie!” la Cuvântul lui Dumnezeu. Nu, domnilor, căci am să strig încă o dată „Amin”. Aşa este. Desigur.

Cineva întreabă: „Frate Branham, de ce trebuie să fii botezat în Numele lui Isus Hristos, în loc de „Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”?

Pentru că aşa ne învaţă Biblia. Este clar acum?

„De ce respecţi spălarea picioarelor, frate Branham?”

Pentru că aşa învaţă Biblia, iar eu cred toată Scriptura.

„Care este botezul fals despre care ai vorbit?” Acesta făcut în cele trei titluri. Da, chiar acesta este! Citiţi Noul Testament şi arătaţi-mi o singură persoană care a fost botezată în cele trei titluri. Nu o veţi găsi!

Dragii mei, eu nu vreau să vă jignesc, ci vă rog să vă smeriţi şi să priviţi lucrurile în faţă, ca să le vedeţi cum sunt în realitate. Priviţi aceste lucruri în Lumina Bibliei, a Cuvântului lui Dumnezeu, nu în lumina bisericii voastre sau a unor învăţături prosteşti şi caraghioase, pe care vi le-a băgat cineva în cap.

Credeţi că Dumnezeul cel Atotputernic mi-ar fi dat o slujbă ca aceasta, cu semne supranaturale care n-au mai fost văzute din vremea începutului Noului Testament şi m-ar fi lăsat să stărui într-o asemenea greşeală? Sigur că nu!

Şi încă ceva, fraţilor! Când mă întorc din străinătate, cea mai mare parte a timpului meu o dedic nu slujbei vindecării divine şi minunilor, ci o pun în slujba propovăduirii Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este adevărul.

                              ***

14. Această biserică învaţă cumva că trebuie să vorbeşti în limbi ca să primeşti Duhul Sfânt?

Nu, domnule! Noi nu facem aceasta. Vorbirea în limbi nu este Duhul Sfânt, ci este doar un dar al Duhului Sfânt. Este numai unul dintre daruri, deoarece acest Pom rodeşte nouă feluri de roade, este adevărat?

Dacă priveşti rodul unui pom şi vezi că rodeşte mere, poţi spune că este măr. Dacă rodeşte pere spui că este păr, aşa-i?

Acest Pom al lui Dumnezeu poartă nouă daruri duhovniceşti, este adevărat? Astfel, Biblia spune:

Unuia i-a fost dată cunoştinţa; altuia i s-a dat înţelepciunea, altuia înţelegerea, altuia vorbirea în limbi, altuia tălmăcirea limbilor…” (1 Corinteni 12). Deci în acest Pom al lui Dumnezeu cresc nouă daruri duhovniceşti diferite. Da? Înseamnă că vorbirea în limbi nu este singurul dar, ci mai sunt şi altele.

Tu poţi să vorbeşti în limbi şi să nu ai Duhul Sfânt. Ţineţi minte aceasta! Eu am văzut vrăjitori care vorbeau în limbi şi totuşi nu aveau Duhul Sfânt. Am văzut oameni care săreau, strigau şi totuşi nu aveau Duhul Sfânt.

Mai demult, am asistat la un dans ritual, în Douglas, Arizona. Un vrăjitor a venit cu tot felul de lucruri stranii şi a aruncat în sus praf. Dar aceasta nu înseamnă că acel om este mântuit, pentru că este un vrăjitor.

În Africa am întâlnit vrăjitori care mă provocau cu vrăjile lor şi mergeau până acolo încât beau sânge dintr-un craniu de om. Aşa este. Când te confrunţi cu aşa ceva este de preferat să ştii pe ce stai. Eu am văzut însă cum puterea lui Dumnezeu l-a legat pe acel bărbat, încât nu s-a mai putut mişca, ci a rămas împietrit, astfel încât a fost nevoie să fie dus de alţii. Da, domnilor.

Frate, Dumnezeu este adevărat! Aşa este. El este Duh şi nu este limitat doar la vorbirea în limbi. Aceasta este problema bisericilor.

Penticostalii s-au înflăcărat foarte tare în privinţa aceasta. În loc să-şi pună mâinile peste oameni ca să primească Duhul Sfânt, ei îi duc la altar, îi lovesc pe spate şi strigă: „Spune, spune, spune…” până scot un cuvânt încurcat, apoi altul şi altul, şi iese o zăpăceală şi nu vorbirea în limbi.

Dacă un om este născut cu adevărat din Duhul lui Dumnezeu, va avea o viaţă sfântă.

Totuşi, eu am văzut că unii dintre aceşti oameni aveau o viaţă îngrozitoare, deşi vorbeau în limbi. Vedeţi? Roadele lor dovedeau că nu aveau nimic din Duhul Sfânt, deoarece Isus a spus în Matei 7.20: „După roadele lor îi veţi cunoaşte,” iar vorbirea în limbi nu este o roadă a Duhului, ci este doar un dar al Lui.

Petru nu a spus: „Pocăiţi-vă şi fiţi botezaţi în Numele lui Isus Hristos, apoi veţi primi Duhul Sfânt,” ci a spus: „…veţi primi darul Duhului Sfânt.”

Şi Biblia spune în continuare că ei îi auzeau vorbind în limbi, ceea ce înseamnă că au primit numai unul din darurile Duhului Sfânt. Amin.

În ordine. Trebuie să ne grăbim.

                            ***

15. Am doi băieţi. Unul are doi ani, iar celălalt cinci, şi amândoi au fost botezaţi prin stropire. Ar trebui să fie botezaţi prin scufundare în apă?

Ei bine, soră sau frate, aceasta depinde de tine. Când băieţelul meu, Billy Paul, avea 16 ani, l-am botezat chiar aici în Numele Domnului Isus Hristos. Fetiţa mea avea opt ani când a venit la mine, mi s-a aşezat pe genunchi şi mi-a spus: „Tăticule, eu vreau să cred în Domnul Isus Hristos şi să fiu botezată,” aşa că am botezat-o la opt ani.

Aşa este. Am botezat-o la opt ani. Dacă copiii voştri vor să fie botezaţi, atunci botezaţi-i! Mergeţi înainte, pentru că acest lucru este la latitudinea voastră. Da, faceţi ceea ce vă spune Domnul.

                          ***

16. Doar cei care au botezul Duhului Sfânt vor avea parte de răpirea bisericii sau toţi credincioşii?

Nu avem timp să dovedim aceasta, frate, dar numai Mireasa Duhului Sfânt va fi răpită. Totuşi, nici ceilalţi nu vor fi pierduţi.

Fiţi atenţi! Cine va judeca pământul? Sfinţii. Astfel, Daniel a văzut un Îmbătrânit de zile care a venit cu zece mii de ori zece mii din sfinţii Săi (Daniel 7.10), este adevărat?

Biserica plecată la răpire se va întoarce atunci şi imediat se vor deschide cărţile şi va începe judecata. Este adevărat? Biblia spune că apoi a fost deschisă o altă carte, care era Cartea vieţii, în care erau scrise numele credincioşilor sfinţiţi care nu au primit Duhul Sfânt.

Nu a spus Isus că zece fecioare au ieşit în întâmpinarea Mirelui? Toate zece erau fecioare curate şi sfinte, dar cu toate acestea, cinci dintre ele au adormit fără să aibă Duhul Sfânt, pe când celelalte cinci aveau Duhul Sfânt, adică untdelemn în candele. Când a răsunat glasul care anunţa venirea  Mirelui, fecioarele neînţelepte le-au spus celorlalte: „Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru…” dar cele înţelepte le-au răspuns: „Duceţi-vă şi cumpăraţi! Rugaţi-vă să vi se dea.” Dar ele nu puteau să facă aceasta. Şi în timp ce erau plecate, fecioarele înţelepte au intrat la ospăţul de nuntă, iar celelalte au fost aruncate în întunericul de afară, unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

N-am vorbit într-una din serile trecute despre Apocalipsa 12? Acolo se vorbeşte despre balaurul roşu care a aruncat apă din gură, ca să se războiască cu sămânţa femeii, care avea credinţă în Dumnezeu şi ţinea poruncile lui Isus Hristos.

Voi, femeile, ştiţi că atunci când aşezaţi un tipar pe o bucată de stofă, materialul care rămâne este la fel de bun şi de frumos ca cel cuprins sub tipar.  Voi alegeţi de unde vreţi să tăiaţi materialul pentru haină, este adevărat? Bucata de stofă care rămâne este la fel de bună ca cea folosită, dar alegerea vă aparţine vouă.

Şi Dumnezeu a făgăduit că noi vom merge în răpire prin alegere, iar ceilalţi morţi nu vor învia decât după ce vor trece cei o mie de ani, este adevărat? Ei nu sunt pierduţi, dar la răpire va pleca numai Mireasa umplută cu Duhul Sfânt, în timp ce ceilalţi vor trece prin necazul cel mare.

                                ***

17. Dacă trebuie să fim botezaţi în Numele lui Isus Hristos, de ce ni se spune în Matei 28.19 că trebuie să fim botezaţi în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt?

Am explicat deja acest lucru puţin mai înainte, aşa că vom merge la următoarea întrebare.

                                ***

18. Dumnezeu nu recunoaşte botezul în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh? Nu există oameni botezaţi în aceste Nume, care au primit Duhul Sfânt? Isus nu a venit ca să-L proslăvească pe Tatăl? Acest botez nu este recunoscut?

Da, Isus a venit să-L proslăvească pe Tatăl. Vă rog să fiţi atenţi pentru că vom termina imediat.

Isus a venit ca să-L descopere pe Tatăl. La început, Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, este adevărat?

Ce este Dumnezeu? Duh. În Ioan 4.24, Isus i-a spus femeii de la fântână că Dumnezeu este Duh, ceea ce înseamnă că dacă Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut un duh.

În Geneza 2 ni se spune că nu era nici un om care să lucreze pământul şi că Dumnezeu a făcut unul din ţărâna pământului, dar acesta nu mai era după chipul Său, ci era după chipul animalelor. Apoi a pus în el duhul de viaţă şi astfel omul a devenit un suflet viu.

Aceasta este diferenţa dintre om şi animal. Animalul nu construieşte automobile sau lucruri de felul acesta, ci este doar o fiară fără grai. El nu are suflet, nu poate să citească, să scrie, nu poate să vorbească, ci este fără grai.

După trup şi omul este un animal, dar el are un suflet de la Dumnezeu, care îl face nemuritor. Omul poate să născocească tot felul de lucruri: uitaţi-vă la el câte poate face. Este aproape ca Dumnezeu pentru că este un fiu de al Lui. Chiar şi în starea lui decăzută, omul rămâne o făptură minunată. Uitaţi-vă la el şi veţi vedea că este aşa.

Dacă Dumnezeu ar fi trimis pe altcineva în locul Lui, ar fi fost nedrept. Singura cale dreaptă era ca Dumnezeu însuşi să ia locul omului.

Cum ar fi dacă eu l-aş pune pe fratele Neville să moară pentru femeia aceasta? Dacă aş avea putere asupra voastră, cum ar fi dacă aş pune-o pe femeia aceasta să moară pentru cealaltă? Nu ar fi drept. Dacă am hotărât moartea ei şi vreau totuşi să trăiască, va trebui să-i iau locul pentru a o salva.

Şi dacă Dumnezeu era Duh, deci nu avea un chip, înseamnă că trebuia să-Şi ia un chip în care să poată veni printre noi. Astfel, El a preumbrit-o pe fecioară şi, fără nici o legătură sexuală, a creat în ea o celulă de sânge din care S-a născut Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, prin care L-am avut pe Dumnezeu pe pământ.

Voi ştiţi că Filip I-a zis lui Isus:

Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de-ajuns,” la care Domnul i-a răspuns: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?” Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl, deoarece Eu şi Tatăl suntem una. El locuieşte în Mine.”

Nu demult, am vorbit despre lucrul acesta, iar o femeie a sărit în sus şi a zis:

„Ştiu ce vrei să spui prin „Ei sunt una!” Păi sigur că sunt, aşa cum şi tu şi soţia ta sunteţi una. Da, aşa sunt şi ei una.”

„Îmi pare rău, doamnă, dar nu este aşa,” am răspuns eu, după care am continuat: „Mă vezi pe mine?”

„Desigur,” a răspuns ea.

„Dar pe soţia mea o vezi?”

„Nu.”

„Înseamnă că ei sunt una altfel decât sunt eu cu soţia mea.”

 Înţelegeţi? Este vorba despre o altă unitate.

Isus a spus: „Voi nu Mă puteţi vedea pe Mine fără  să-L vedeţi pe Tatăl.” Sigur că nu! El este partea a doua a riglei de 90 de centimetri, deci este de fapt aceeaşi riglă. El este Dumnezeu. Da, Isus Hristos a fost Dumnezeu sau a fost cel mai mare înşelător care a existat vreodată.

Ascultaţi-mă! O femeie de la „Ştiinţa creştină” mi-a spus odată: „Am să-ţi dovedesc că El a fost doar un Om.”

Prieteni de la „Ştiinţa creştină”, vă rog să fiţi respectuoşi pentru un moment.

Deci ea mi-a zis:

„Voi Îl lăudaţi prea mult pe Isus!”

„Dacă L-aş lăuda zi şi noapte, tot n-aş putea să-I dau ceea ce I se cuvine,” am răspuns eu.

Vorbind despre El, Isaia spune: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9.6). El este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă, Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt. Biblia spune că „În El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii.” (Coloseni 2.9). Da, toată plinătatea lui Dumnezeu era în El.

Şi femeia aceea mi-a zis:

„Am să-ţi dovedesc că El a fost numai un Om. Pentru aceasta voi folosi textul în care S-a dus să se roage pentru Lazăr.”

„Ia să vedem,” am răspuns eu.

„Acolo Biblia spune că El a plâns. Dacă putea să plângă, înseamnă că era doar un Om.”

Desigur, pentru că Cel care plângea era Fiul. El era în acelaşi timp Om şi Dumnezeu. Era o singură Fiinţă compusă din trei părţi, aşa cum suntem şi noi. Noi avem trup, suflet şi duh, iar El era Tată, Fiu şi Duh Sfânt, Dumnezeu. Da, El era Dumnezeu însuşi.

Cum ar fi putut face altceva, când copiii Săi strigau după sângele Lui? Nu este de mirare că plângea, deoarece chiar copiii Săi îi cereau sângele. Cum putea să se simtă? El trebuia să aleagă: ori îi osândea la iad pentru vecie, ori Îşi dădea viaţa pentru ei. Astfel, El era Dumnezeu care Îşi dădea viaţa pentru copiii Săi. Dumnezeu locuia în El. Iată ce era!

Femeia mi-a zis:

„Ascultă, reverend Branham, am să-ţi dovedesc ceea ce susţin, deoarece faptul că a plâns dovedeşte că era un Om.”

„Doamnă, într-adevăr atunci când a plâns, El era un Om, dar când Şi-a îndreptat trupul slăbit şi a strigat la un om mort de patru zile: „Lazăre, ieşi afară!” şi omul acela s-a ridicat, era mai mult decât un Om, era Dumnezeu. Într-adevăr, Lazăr era mort de patru zile şi începuse să putrezească, în timp ce viermii se târau pe el, dar putrezirea îşi cunoştea Stăpânul şi sufletul ştia cine este Creatorul lui. Când l-a ridicat din morţi, Isus a fost mai mult decât un om.

Când cobora muntele şi era flămând, a privit în jur după ceva de mâncare pentru că era Om, dar când a luat cinci pâini şi doi peşti şi a hrănit cu ele cinci mii de oameni, atunci a fost mai mult decât un om. Acela era Dumnezeu într-un om, deoarece numai Creatorul putea să ia doi peşti prăjiţi, să-i înmulţească, să-i frigă şi să-i dea la oamenii adunaţi acolo; şi tot numai El putea să le dea şi pâinile. Ce fel de atomi a folosit El pentru a face aceasta? Aleluia!

El era Dumnezeu, Creatorul atomilor şi a tuturor lucrurilor; era mai mult decât un om.

În noaptea aceea în barcă, El era doar un Om. După ce toată ziua propovăduise Evanghelia şi vindecase bolnavi, era frânt de oboseală şi a adormit, dar zece mii de diavoli ai mării juraseră că-L vor îneca. Bărcuţa aceea veche se legăna pe valuri ca un dop de plută, în timp ce fulgerele luminau valuri uriaşe, dar cu toate acestea, El dormea adânc fiindcă era epuizat.

Diavolii urlau: „Acum Îl vom prinde pentru că doarme!” Când S-a trezit era doar un om obosit, dar când   S-a ridicat şi i-a zis mării: „Taci! Fii liniştită!” şi valurile I s-au supus, a fost mai mult decât un om; era Dumnezeu, Creatorul care a făcut cerurile. Nu este de mirare că apostolul a spus: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?” (Matei 8.27).

Acesta era mai mult decât un om; era Dumnezeu.

A fost Om atunci când a fost adus ca Jertfă şi pironit pe cruce ca să îndepărteze păcatul. Era un om cu mâinile bătute în cuie, cu spini pe cap, lovit şi rănit. Era om atunci când a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Era un om care striga după ajutor, dar în dimineaţa de Paşti, când a rupt legăturile  morţii de pe mormânt şi S-a ridicat biruitor, era mai mult decât un om, era Dumnezeu.

„Trăind, El m-a iubit;

Murind, m-a salvat,

În mormânt mi-a dus păcatele,

Ridicându-Se m-a eliberat pe veci.

Într-o zi, El va reveni. O zi slăvită!

O, stânci zbuciumate şi ceruri negre,

Mântuitorul meu Şi-a plecat capul şi a murit.

Perdeaua din Templu a deschis calea

Spre bucuria veşnică a cerului.”

Deci nu este de mirare că Eddie Perronett a strigat:

„Trăiască puterea Numelui lui Isus!

Îngerii să-I cadă la picioare,

Să aducă coroana împărătească

Şi să-L încoroneze Domn al domnilor.”

Acesta este Domnul Isus cel minunat. El este IeHoVaH, Dumnezeu ascuns în trup de carne.

Biblia spune: „Orice faceţi cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus.” (Coloseni 3.17).

Tot Biblia spune că întreaga familie din cer se numeşte „Isus” şi la fel întreaga familie de pe pământ.

Haideţi să ne rugăm în Numele Lui; să trăim în Numele Lui; să învăţăm pe alţii în Numele Lui; să fim îngropaţi în Numele Lui; să fim botezaţi în Numele Lui; să înviem în Numele Lui; să mergem în cer în Numele Lui.

Acesta este Numele Lui, iar Mireasa Sa se numeşte tot Isus, căci El îşi va lua dintre neamuri un popor pentru Numele Său.

Eu nu sunt unitarian. Nu, domnilor. Voi, trinitarienilor, să nu credeţi aşa ceva pentru că eu nu sunt unitarian, ci cred ceea ce spune Biblia. Aşa este corect. Amin.

Am vorbit prea mult despre o singură întrebare. Care a fost? M-am îndepărtat de subiect? Să vedem care a fost problema ridicată. O, da. Cum era Dumnezeu în Hristos.

Deci El era în acelaşi timp şi Om şi Dumnezeu.

                              ***

19. Biserica penticostală nu botează în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh?

Unii dintre ei, nu.

                               ***

20. Dacă un om moare fără botezul Duhului Sfânt va fi pierdut?

Nu, domnule. Dacă este credincios, se va ridica la a doua înviere. Dacă are botezul Duhului, se va ridica la prima înviere. Voi trebuie să mă credeţi pe cuvânt. Dacă nu sunteţi de acord, scrieţi-mi şi vă voi dovedi cu Scriptura.

Am să mai răspund la două-trei întrebări, iar apoi voi încheia.

                             ***

21. Frate Bill, Biblia spune ceva despre jocurile de noroc?

Da, spune, dar nu pot să vă arăt acum unde anume. Ştiu că ostaşii au tras la sorţ pentru cămaşa lui Isus şi aşa mai departe.

                            ***

22. Vrei să ne explici 1 Corinteni 15.29?

Frate Neville, dacă vrei deschide la 1 Corinteni 15.29. Vom găsi imediat. Poate o vom continua mâine. Daţi-mi de ştire dacă doriţi să vă scriu pe hârtie cuvintele „VICARIVS  FILII  DEI”, cu explicaţia.

                           ***

23. Prorocia din Ezechiel 38 şi 39 se va împlini înainte de răpire?

Nu, cred că nu, deoarece următorul lucru pe care-l aşteptăm este tocmai răpirea Bisericii. Momentul când vor coborî Gog şi Magog este momentul venirii armatei ruse…

Fiţi atenţi!

Domnul Bohanon, care este administrator la Compania de servicii Publice, un creştin foarte cumsecade, a stat într-o zi de vorbă cu mine şi mi-a zis:

„Billy, am încercat să citesc singur Apocalipsa şi l-am rugat şi pe păstorul meu să mi-o explice, dar n-am înţeles nimic. Probabil că în seara aceea, Ioan a mâncat prea mult şi a visat urât.”

„Domnule Bohanon, să-ţi fie ruşine că vorbeşti aşa!”

„Bine,” a răspuns el, „dar nimeni nu poate înţelege aşa ceva.”

„Desigur, un om firesc nu poate înţelege, dar Duhul Sfânt poate descoperi.”

„Ascultă-mă, Billy! Întâi scrie că Mireasa stă pe Muntele Sion, apoi că balaurul a vărsat apă din gură ca să lupte cu ea, şi toate acestea în timp ce Mireasa era în cer. Înţelege dacă poţi!”

„Domnule Bohanon, problema este că tu ai luat trei grupuri diferite şi le-ai amestecat spunând că sunt Mireasa. Astfel, spui că cei 144 de mii care stăteau pe Muntele Sion sunt Mireasa, dar nu este adevărat. Apoi, balaurul nu a aruncat cu apă după Mireasă, ci după rămăşiţa seminţei femeii, după cei care nu au plecat în răpire ci au rămas jos.

Mireasa este în cer; cei 144 de mii sunt pe Muntele Sion cu Mielul, iar creştinii din organizaţii trec prin prigoane şi necazuri în timpul necazului celui mare. Aşa este.

(Fratele Neville începe să citească din 1 Corinteni 15.29):

Astfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru morţi?”

Fraţilor, există unii oameni care cred aceasta şi care se botează pentru cei morţi. Aceştia sunt mahomedanii. Eu am fost de multe ori în templele lor şi am văzut aceasta.  Ei sunt oameni foarte cumsecade. S-ar putea ca printre noi să fie şi mormoni, aşa că le spun de la început că nu vreau să-i jignesc, dar prieteni, voi nu puteţi fi botezaţi pentru părinţii voştri, ci trebuie să facă ei înşişi botezul.

Copacul va cădea în partea în care se înclină.

Pavel vorbeşte aici despre moartea lui Isus Hristos şi spune că „dacă morţii nu învie, de ce vă botezaţi în Numele lui Isus Hristos?” Şi a adăugat: „Dacă nu înviază morţii, atunci să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri.” (v. 32).

Dar apoi merge mai departe şi Îl slăveşte pe Dumnezeu pentru învierea morţilor. Astfel, noi suntem botezaţi în moartea, îngroparea şi învierea lui Isus Hristos.

În ordine. Cred că pot să mai răspund la o întrebare.

                             ***

24. Frate Bill, te rog să-mi spui cum pot primi Duhul Sfânt. Prin rugăciune, printr-o viaţă predată Lui, prin credinţă, aşa cum credem în vindecare?  Eu ştiu ce înseamnă să ai credinţă pentru vindecare, de când te-ai rugat pentru mine aici. Este nevoie să se roage cineva pentru mine şi să-şi pună mâinile ca să primesc botezul Duhului Sfânt? Eu am fost botezat în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Te rog să-mi spui dacă trebuie să fiu botezat din nou în Numele lui Isus, cum ai spus mai devreme.

Dragul meu prieten creştin, eu nu vă spun ce să faceţi, ci doar vă pun în faţă Scriptura, iar voi ştiţi cum poate să vină Duhul Sfânt chiar aici, acum când vorbim, căci El este un dar de la Dumnezeu. Înţelegeţi?

Este un dar de la Dumnezeu şi ar putea veni chiar acum, în timp ce vorbim.

Daţi-mi voie să vă rog ceva pe cei care sunteţi de multă vreme la Tabernacol. Urmaţi-mă atunci când botez. Voi, predicatorii, urmaţi-mi exemplul, pentru că eu i-am învăţat pe oameni să-şi cureţe vieţile înainte de a veni la apă. I-am convins că Dumnezeu este obligat să-Şi ţină făgăduinţa dată la început.

Voi ştiţi că atunci când oamenii au fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos, Duhul Sfânt aştepta acolo şi îndată ce au ieşit afară din apă, L-au şi primit. Este adevărat?

Păstorilor, învăţaţi-vă oile conform Cuvântului! Aduceţi-le la Biblie! Depărtaţi-le de vechiul catehism al bisericii, aduceţi-le la Biblie, la ceea ce a vorbit Dumnezeu, şi nu veţi mai avea asemenea probleme.

Da, noi putem primi Duhul Sfânt dacă îşi pune mâinile peste noi un bărbat aflat sub ungere.

                              ***

25. Frate Bill, este greşit dacă cineva se ridică şi vorbeşte în limbi în timp ce predicatorul propovăduieşte Cuvântul?

Persoana aceasta are trei întrebări. A doua este:

26. Este greşit ca cineva să vorbească în limbi în timp ce se face chemarea la altar?

Şi a treia:

27. Este greşit dacă cineva se ridică în biserică şi îl contrazice pe predicator pentru ceva ce a spus sau a făcut în timpul serviciului divin, iar acesta se află la amvon? Toate aceste lucruri s-au întâmplat de câteva ori la Tabernacol.

Daţi-mi voie să răspund repede, pentru că aceste întrebări se referă la biserică. Îi rog pe musafiri să aştepte puţin, pentru că trebuie să trag o mică „săpuneală” la biserica din locul acesta.

Ascultaţi, copiii mei! Aceste daruri sunt minunate. Nimeni nu ştie cât de mult le apreciez şi cât de mult vă iubesc, cu o dragoste din Dumnezeu, dar ele vă pot face rău dacă nu le folosiţi la momentul potrivit.

Uitaţi-vă ce fac oamenii astăzi: se roagă pentru bolnavi şi le cer bani pentru aceasta, ceea ce este total greşit.

Dacă un om are credinţă pentru vindecare şi pentru a se ruga pentru bolnavi, ar trebui să aibă suficient bun simţ încât să nu ceară bani pentru rugăciune, ci să-I mulţumească lui Dumnezeu.

Frate, vreau să spun aceasta nu pentru mine însumi, ci pentru slava lui Dumnezeu. Eu nu am luat niciodată de la oameni bani sau altceva de felul acesta.  Voi ştiţi că cineva mi-a trimis un milion cinci sute de mii de dolari, dar eu i-am trimis înapoi.  Acest lucru s-a scris şi în ziare, este adevărat?

Dacă un om face acest lucru pentru bani, îşi va pierde credinţa în Dumnezeu.

Pe cei care aveţi darul vorbirii în limbi, Dumnezeu vă va binecuvânta, pentru că avem nevoie de voi aici în Tabernacol. Vreau să fiţi aici.

Vorbirea în limbi este un lucru bun, dar să nu faceţi aceasta în timp ce predicatorul propovăduieşte Cuvântul, pentru că dacă faceţi aceasta, greşiţi. Înţelegeţi? Voi nu trebuie să faceţi aceasta, deoarece Biblia spune că duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor. (1 Corinteni 14.32).

Atunci când un om propovăduieşte Cuvântul este pe terenul lui, iar ascultătorii sunt atenţi la el. Duhul Sfânt vorbeşte prin el, iar când termină este momentul pentru mesajul în limbi. Înţelegeţi? Aşadar, nu vă împotriviţi rânduielii, căci dacă o faceţi, Îl întristaţi pe Duhul Sfânt.

Mai demult, am fost undeva în Washington, la o adunare unde erau mii de oameni.

Colaboratorul meu, care era un adevărat învăţător biblic,  se afla sub ungere şi vorbea despre vindecarea divină. Cel care vorbea era de fapt Duhul Sfânt. Şi iată că s-a ridicat o doamnă şi a început să vorbească în limbi. Fratele s-a oprit o clipă, după care a continuat să vorbească. Odată ce L-aţi întristat pe Duhul Sfânt, aceasta se vede printre oameni.

Fratele a continuat să vorbească, iar femeia s-a ridicat din nou. Atunci el i-a spus:

„Soră, în Numele Domnului, stai jos pentru că ceea ce faci nu este corect!” iar predicatorii au luat-o deoparte şi i-au explicat.

Aceste daruri sunt în biserică, dar săracii copilaşi nu au fost învăţaţi cum să le stăpânească. Nu uitaţi însă că dacă nu le folosiţi corect, veţi face mai mult rău decât bine. Înţelegeţi?

Este la fel ca în cazul când un om se roagă pentru bolnavi, iar atunci când cineva este vindecat, îi spune: „Acum trebuie să-mi dai o mie de dolari!”

Prin aceasta, acel om face mai mult rău decât bine. Ar fi fost mai bine dacă omul îşi vedea de treaba lui şi-l lăsa să moară, decât să aducă o asemenea ocară asupra lui Hristos.

Atunci când păstorul, evanghelistul sau oricine altcineva propovăduieşte, staţi liniştiţi, căci aşa a spus Pavel sub călăuzirea Duhului. Înţelegeţi?

El a spus: „Puteţi vorbi tare, dar pe rând.” (1 Corinteni 14.27,31). Acesta este adevărul.

El a mai spus: „Aş vrea ca toţi să vorbiţi în limbi.” Acesta este un lucru bun, dar tu nu poţi vorbi în limbi fără să ai darul vorbirii în limbi. Fără îndoială, mulţi ar avea acest dar în biserica aceasta, şi la fel în cea metodistă sau baptistă, dacă l-ar folosi astfel încât să poată lucra spre bine.

Ce se va întâmpla cu o sămânţă dacă o pui în pământ şi nu o îngrijeşti? Înţelegeţi? Va sta acolo până va putrezi şi nu va folosi la nimic.

Aceste daruri au fost tot timpul în biserică, dar ploaia cincizecimii a început să cadă numai acum, să le ude şi să dea roade, aşa că, folosiţi-le, dar aşa cum trebuie.

Cred că următoarea întrebare se referea la vorbirea în limbi în timp ce se face chemarea la altar.

Eu cred că nici atunci nu este corect. Luaţi şi citiţi Epistola către corinteni. Dacă aveţi darul vorbirii în limbi, fiţi atenţi, pentru că Biblia spune că după ce se termina serviciul divin şi binecuvântarea lui Dumnezeu venea peste biserică, ei începeau să vorbească în limbi şi să-L slăvească pe Dumnezeu. Şi de fiecare dată era câte un mesaj direct prin cineva.

Trebuie să fiţi atenţi, pentru că va fi un mesaj pentru cineva şi i se va spune să facă sau să nu facă un anumit lucru. Sau va fi un mesaj pentru zidirea bisericii. Va fi ceva care să întărească biserica.

Iată unde şi-au atras penticostalii ocara. Este suficient să spui numai „penticostal” şi oamenii se vor îndepărta bombănind: „Acestea sunt prostii!” deoarece au văzut tot felul de manifestări ale unor oameni sinceri, care nu au fost însă învăţaţi corect.

Pavel a spus: „Când voi veni la biserica de acolo, o voi pune în rânduială.” (1 Corinteni 11.34). Da, totul trebuie să se facă în rânduială, aşa cum a poruncit Scriptura.

El a mai spus: „Dacă s-ar aduna toţi la un loc, şi toţi ar vorbi în limbi, şi ar intra şi cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?” (v. 23).

Exact aceasta a făcut biserica penticostală.

Pavel a mai zis: „Dar dacă vreunul dintre voi este proroc şi descoperă tainele inimii, cuiva, nu va cădea cu faţa la pământ şi va spune la toţi că Dumnezeu este cu voi?”

Ei bine, cum aş putea tăgădui darul vorbirii în limbi sau pe cel al prorociei? Dacă aş face aceasta, ar trebui să le tăgăduiesc şi pe celelalte, este adevărat?

Majoritatea bisericilor mari: nazarinenii, sfinţii pelerini şi aşa mai departe,  cred că un om care vorbeşte în limbi este un diavol, dar aceasta este o hulă împotriva Duhului Sfânt, pentru care nu există iertare.

Aşa au făcut evreii. Ei şi-au bătut joc de oamenii care aveau Duhul Sfânt şi pentru aceasta au fost osândiţi şi pierduţi. Corect.

Oare nu a spus Isus că oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor? (Matei 12.32). Aşa că aveţi grijă, iar dacă nu puteţi înţelege, vedeţi-vă de treabă!

În ce vă priveşte pe cei care aveţi Duhul Sfânt şi sunteţi chemaţi să faceţi o lucrare, fiţi atenţi! Închipuiţi-vă că eu stau aici şi încerc să vă învăţ ceva, iar lângă mine se ridică cineva şi începe să înveţe şi el în acelaşi timp, apoi se ridică un altul şi începe să cânte de bucurie. Ar fi o mare zăpăceală, nu-i aşa?

Deci aşa stau lucrurile cu vorbirea în limbi. Puteţi vorbi în limbi, dar să nu vă împotriviţi rânduielii şi să spuneţi exact ceea ce vă dă Duhul.

Poate veţi spune: „Bine, frate Branham, dar nu mă pot împotrivi!” Ba da, poţi, pentru că Pavel a spus în Corinteni că poţi s-o faci.

El a spus: „Dacă este printre voi unul care vorbeşte în limbi şi nu este cine să tălmăcească, atunci să tacă.” (1 Corinteni 14.28).

Acesta este un dar, frate. Rugămintea mea este ca Dumnezeu să îngăduie să pot ţine o altă trezire aici, zilele acestea, ca să putem vorbi despre aceste lucruri, astfel încât să puteţi înţelege că vorbirea în limbi este un dar care trebuie să lucreze tot timpul spre folosul nostru.

Voi aveţi nevoie de înţelepciunea Duhului Sfânt ca să ştiţi când şi cum să folosiţi acest dar.

Voi spuneţi: „Slavă lui Dumnezeu! Biblia spune că atunci când vine Duhul Sfânt peste tine, nu mai ai nevoie de nici un învăţător pentru că El însuşi este Învăţătorul.” O, fraţilor, cum este posibil să citiţi Biblia atât de superficial? Atunci de ce a mai pus Duhul Sfânt învăţători în biserică?

El a spus: „Oare toţi sunt învăţători? Toţi sunt apostoli? Toţi au darul tămăduirilor?” (1 Corinteni 12.29-30).

Cel ce a aşezat aceste lucruri în biserică este Duhul Sfânt şi tot El le face să lucreze, dar fiecare dintre ele lucrează în rânduială.

Ce credeţi că aş face dacă unul dintre picioarele mele ar spune: „Eu mă duc înainte!” iar celălalt ar zice: „Eu mă duc înapoi!”? Dacă o mână ar spune: „Eu mă voi ridica!” iar cealaltă s-ar întoarce, ce fel de formă ar căpăta trupul? Înţelegeţi?

Dar dacă creierul meu spune: „Mişcaţi-vă amândouă înainte! Capule, tu stai drept şi la fel voi, picioarelor!” totul ar merge într-o armonie perfectă.

Atunci mâinile îşi fac treaba lor, picioarele pe a lor, etc. Înţelegeţi ce vreau să vă spun?

Cum ar fi dacă mâna s-ar ridica să întrebe: „Unde este? Unde a ajuns?” iar piciorul ar aştepta după mână? Nu aţi mai ajunge la timp unde trebuie. Înţelegeţi?

Deci, mână taci şi aşteaptă, căci îţi va veni şi ţie rândul mai târziu! Aşteaptă liniştită până atunci. Vedeţi? Aşa se folosesc darurile; aceasta este lucrarea lor: fiecare la timpul lui.

Eu Îl iubesc pe Domnul. Voi, nu? Amin. Desigur, mai aveţi puţină răbdare, fiindcă încerc să răspund cât mai bine la aceste întrebări şi mă grăbesc pentru că sunt foarte multe. Dacă nu sunteţi de acord cu ceea ce spun, aş vrea să nu vă certaţi cu mine. Rămâneţi fraţii mei, bine?

Eu vă iubesc şi spun aceste lucruri numai pentru că le am pe inimă şi pentru că sunt conform Cuvântului.

Dacă veţi spune: „Frate Branham, eu nu sunt de acord cu lucrul acesta!” nu va fi absolut nici o problemă. Înţelegeţi? Nu ne vom gândi niciodată la vreo diferenţă, ci vom merge înainte ca fraţi şi prieteni.

Dacă vei spune: „Eu cred că dacă aparţin de biserica metodistă sau de cea baptistă, voi fi totuşi mântuit”, nu este nici o problemă. Absolut nici una! Eu voi continua să te consider fratele meu, pentru că şi tu crezi în Isus Hristos. Acesta este adevărul, aşa că vom fi prieteni şi fraţi la fel ca şi până acum.

În aceste câteva zile, voi expune învăţătura pe care o susţine biserica aceasta. Înţelegeţi? Iar dacă printre noi se află vreun diacon care nu crede în botezul în Numele lui Isus Hristos, în botezul cu Duhul Sfânt sau în darurile Duhului, pot spune că un asemenea om nu merită să stea în biserică până când nu se pune în rânduială. Acesta este adevărul.

Ceilalţi diaconi ar trebui să aibă grijă de aceasta. Exact.

Vreau să vă spun că biserica aceasta nu este condusă de diaconi, ci Conducătorul ei este numai Biblia şi Duhul Sfânt. Da, domnilor. Iar învăţătura acestei biserici este ceea ce credem. Noi nu avem nici un registru cu membri, deoarece nu avem membri, ci oricine vine este un mădular, deoarece credem că prin botezul Duhului Sfânt toţi suntem mădularele unui singur Trup.

Acesta este motivul pentru care încercăm să vă convingem, dragii mei fraţi şi surori, să vă botezaţi în Numele lui Isus Hristos şi să primiţi Duhul Sfânt.

Dacă aţi primit deja Duhul Sfânt, după ce aţi fost botezaţi în numele „sfintei treimi”, Domnul să vă binecuvânteze.

Poate spuneţi: „Frate Branham, ce să facem în cazul acesta?” Eu am răspuns la întrebare şi pot spune doar ce a spus şi Pavel: „Trebuie să fii botezat din nou!” Da, Pavel este cel care le-a poruncit celor ce fuseseră botezaţi o dată, să se boteze încă o dată în Numele lui Isus Hristos. Credeţi aceasta? Este adevărat?

Tot Pavel a spus în Galateni 1.8 că „chiar dacă noi înşine sau un înger din cer, ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema, adică blestemat.”

Chiar dacă este arhiepiscop, chiar dacă este papă, chiar dacă este predicator, proroc, reverend, înger din cer sau orice altceva, Pavel a spus că dacă învaţă altceva decât aceste lucruri poruncite de Cuvânt, să fie blestemat. Este adevărat? Şi a repetat: „Cum am spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema.” (v. 9). Aşa este.

Domnul să vă binecuvânteze. Eu am citit din Cuvânt, dar alegerea vă aparţine.

Câţi dintre voi iubesc acel cântec vechi:

„Credinţa mea priveşte la Tine,

Miel al Calvarului, Mântuitor divin!

Ascultă-mă când mă rog,

Eliberează-mă de păcat,

Ajută-mă de astăzi

Să fiu cu totul al Tău.”

Vreau să vă întreb ceva pe cei care aparţineţi bisericii de aici. Sunt un muritor care propovăduieşte muritorilor şi îmi dau seama că aceasta ar putea fi ultima predică din viaţa mea. Eu încerc să predic de fiecare dată ca şi cum aceea ar fi ultima din viaţă.

Acum vă întreb, fraţii mei şi concetăţeni din această comunitate şi din această ţară, după aceste servicii simţiţi cu adevărat că aveţi nevoie de o umblare mai apropiată de Dumnezeu? Domnul să vă binecuvânteze. Eu vă vorbesc ca un frate, iar rugăciunea mea este să primiţi această umblare mai apropiată de Dumnezeu.

În ziua judecăţii, toate aceste seri în care am predicat, vor fi înregistrate pe banda Lui uriaşă. Atunci vocea mea se va auzi, iar eu va trebui să dau socoteală pentru tot ce v-am învăţat. Atunci, cuvintele mele ori mă vor osândi, ori mă vor binecuvânta. Acestea au fost cuvintele mele în ultimii douăzeci şi ceva de ani, pentru că am început să predic Evanghelia pe când eram doar un băiat de 20 de ani, iar acum am 45. N-am schimbat niciodată nimic, deoarece Biblia nu se poate schimba niciodată.

Prin aceasta, i-am pus la punct pe episcopi şi pe mulţi alţii, iar până astăzi nu am văzut pe nimeni care să poată dovedi, cu Cuvântul, că am spus ceva greşit.

Cu câteva zile în urmă, un preot mi-a zis:

„Reverend Branham, noi nu ne luăm după Biblie, deoarece privim doar la ceea ce învaţă biserica.”

Cu astfel de oameni nu se poate sta de vorbă, dar dacă iei ca referinţă Biblia, toate lucrurile se schimbă. Înţelegeţi?

Eu vă iubesc pe toţi: catolici, protestanţi, toţi sunteţi prietenii mei, iar Dumnezeu ştie că acesta este adevărul.

Uitaţi-vă la rândul de rugăciune: când vine un orb sau un olog, Duhul Sfânt nu întreabă: „Eşti catolic?” Este adevărat?

De curând, a venit la mine un catolic care era pe moarte, mâncat de cancer. El a venit la mine acasă, iar Duhul Sfânt S-a oprit asupra lui şi l-a vindecat. Nu a fost întrebat dacă era catolic sau nu, iar eu nu am făcut nici o referire la religia lui. Totuşi, el s-a botezat în Numele lui Isus Hristos şi a primit Duhul Sfânt. Este vorba de un bărbat de afaceri din Louisville.

Duhul Sfânt nu întrebă dacă eşti catolic sau altceva, deoarece contează inima: dacă ea însetează sau nu după Dumnezeu, pentru că Cuvântul spune: „Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.” (Matei 5.6). Este adevărat?

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Câţi dintre voi ştiu acest cântec vechi: „Fie binecuvântată legătura care leagă…” Cei care aveţi mai mult de 40 de ani, ridicaţi mâna cu mine şi spuneţi: „Îmi amintesc acest cântec vechi de 40 de ani.”

Fie binecuvântată legătura care leagă

Inimile noastre în iubire creştină.

Părtăşia inimilor înrudite este ca aceea de sus.

Vă plac cântecele vechi? Dacă am avea mai multe cântece vechi, ca acesta, în loc de ceea ce avem, cred că biserica ar fi într-o stare mult mai bună. Mie îmi plac foarte mult aceste cântece vechi, care au fost scrise de Duhul Sfânt prin cei din vechime.

Îmi amintesc de un negru bătrân, care locuia în Munţii Kentucky. Când era obosit, se aşeza în spatele casei, pe un buştean şi bătea cu palmele în el. Mi-l amintesc bine. Avea doar puţin păr pe cap şi cânta un cântec vechi:

„Mă voi ridica şi voi merge la Isus

El mă va lua în braţe.

În braţele dragului meu Mântuitor

Voi fi pururi fericit.”

Nu avea cine ştie ce melodie, dar cuvintele sunt minunate. Câţi dintre voi l-aţi auzit vreodată? Minunat.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. 

– Amin –

1 comentariu

Lasă un răspuns