… Isus Hristos, Fiul Tău, şi ne-ai dat totul fără plată în Hristos. Îţi suntem recunoscători, Doamne, pentru harul pe care l-am primit prin jertfa lui Isus, la Calvar, care ne-a împăcat şi ne-a adus în părtăşie cu Tine, în iubire. Îţi suntem recunoscători pentru că ştim că este scris: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da”. (Ioan. 15. 7).
Îţi suntem recunoscători şi Te rugăm să ne dai credinţă ca să credem din toată fiinţa noastră.
Ajută-ne, Doamne, să punem deoparte fiecare necaz al acestei zile, fiecare grijă a acestei vieţi şi orice problemă, astfel încât să nu mai fim frământaţi de nimic, ci să stăm liniştiţi pentru ca Duhul Sfânt să ne poată vorbi şi să ne conducă spre desăvârşire, ca să cunoaştem mai mult despre Tine, prin părtăşia noastră, deoarece, Doamne, acesta este singurul motiv care ne-a adus în locul acesta deşi este o zi atât de fierbinte.
Vorbeşte-ne prin Cuvântul Tău viu şi lasă ca Duhul Tău să locuiască în noi ca să ne dea o formă, nu în felul lumii, ci să fim transformaţi prin înnoirea Duhului nostru până când vom ajunge la statura Fiului lui Dumnezeu.
O, inimile noastre tremură şi bucuria ne inundă sufletele când ne gândim că putem fi chemaţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu!
Tată, ne aflăm chiar înainte de a doua venire a Domnului, când toate popoarele şi împărăţiile tremură sub picioarele noastre şi când toate lucrurile acestei lumi se năruie. Dar noi ştim că El va veni într-o zi şi ne va lua într-o Împărăţie care nu va avea sfârşit şi nici nu se va schimba. O, ne gândim că noi suntem viitorii locuitori ai acestei Împărăţii, de aceea, Te rugăm Dumnezeule, să ne tai împrejur inimile şi urechile, prin Duhul Sfânt, prin spălarea cu apa Cuvântului. Ascultă-ne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele şi spre slava Lui. Amin.
Doresc să mă apropii de subiectul acestei dimineţi, în care voi vorbi ceva diferit de ceea ce aş fi spus dacă am fi avut un serviciu de vindecare. L-am rugat pe Billy să împartă numere de rugăciune între 8.00-9.00, dar acum câteva minute a venit la mine şi mi-a spus că erau foarte puţini oameni, aşa că n-a mai împărţit nici un număr.
Acesta este motivul pentru care m-am gândit să aleg un text pentru îndreptarea bisericii, iar subiectul despre care vreau să vorbesc este: „O biserică înşelată de lume.”
Pentru aceasta aş vrea să citesc din Judecători 16.10-20:
„Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat.”
El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”
Dalila a luat nişte funii noi, şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de pe braţe ca pe o aţă.
Dalila a zis lui Samson: „Până acum ţi-ai bătut joc de mine, şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat.” El i-a zis: „N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.
Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ, Apoi i-a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn, şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot.
Ea i-a zis: „ Cum poţi spune: „Te iubesc!” când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde vine puterea ta cea mare.”
Fiindcă ea îl necăjea şi îl chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte, şi-a deschis inima faţă de ea, şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.”
Dalila, văzând că îşi deschise toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii Filistenilor, şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Şi domnitorii filistenilor s-au suit la ea, şi au adus argint în mâini.
Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemând un om, a ars cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.
Atunci ea a zis: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Şi el s-a trezit din somn şi a zis: „ Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.”
Nu ştia că Domnul se depărtase de el.”
Tot în legătură cu acest subiect aş vrea să citesc un text care se află în Apocalipsa 2.21-23:
„I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
Iată am s-o arunc bolnavă în pat: şi celor ce preacurvesc cu ea, am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate Bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt cel ce cercetez rărunchii şi inima” şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.”
Fie ca Domnul să-Şi adauge binecuvântările la citirea Cuvântului Său.
Samson, asemenea bisericii, a pornit pe o cale bună;
a pornit în direcţia corectă şi a fost cunoscut ca fiind un viteaz de neînvins; a pornit să-L slujească pe Domnul prin respectarea Cuvântului Său şi prin împlinirea poruncilor.
La fel a făcut şi biserica. Şi ea a pornit – cum se spune – cu dreptul, respectând fiecare poruncă a Domnului.
Şi noi vedem că atâta timp cât Samson L–a urmat pe Domnul, El L-a folosit. Şi aceasta pentru că Dumnezeu poate să se folosească de oricine Îl urmează, de oricine vrea El. Dar când ne întoarcem de la lucrurile lui Dumnezeu, El nu ne mai poate folosi. Cât timp vom merge înainte hotărâţi, conform Cuvântului lui Dumnezeu, cât timp nu ne vom opri numai la ceea ce este scris şi ne vom închina lui Dumnezeu în Duh si adevăr, El ne va putea folosi pe fiecare din noi, dar atunci când ne întoarcem şi mergem după alte lucruri, Dumnezeu nu ne mai poate folosi.
Prin urmare, Samson este un tip desăvârşit pentru biserica de astăzi. Astfel, putem vedea că la început Dumnezeu a putut să folosească biserica, pentru că aceasta se conducea după poruncile Domnului, după judecăţile şi Legile Lui. Dar se pare că biserica a avut un punct slab.
Amintiţi-vă că noi nu suntem la picnic, ci pe câmpul de luptă. Mulţi oameni cred că dacă au devenit creştini, aceasta este totul şi în felul acesta au scăpat pentru totdeauna de necazuri, dar să nici nu vă treacă prin minte aşa ceva! De ce aceasta? Pentru că noi devenim creştini ca să luptăm lupta cea bună a credinţei. Da, noi devenim creştini ca să intrăm pe câmpul de luptă. Aceasta înseamnă că suntem soldaţi şi ca urmare trebuie să fim instruiţi, maturi, să cunoaştem toate tehnicile de luptă ale vrăşmaşului, să ştim cum să ne întărim şi cum să luptăm. Şi putem face aceasta numai dacă Duhul Sfânt ne descoperă calea.
De exemplu, dacă mergem la război, noi nu putem să ne luăm după ceea ce spun alte popoare, nici după părerile lor. Desigur. Noi trebuie să ne luăm după ceea ce spune Duhul Sfânt, după îndrumările care ni le dă El, deoarece El este Conducătorul nostru, El este Capul oştirii creştinilor.
Samson proceda bine. El a fost un bărbat mare până în clipa când a început să rătăcească, să păşească afară de pe calea dreaptă.
Şi biserica a mers bine şi totul a fost în ordine până când a început să păşească afară de pe calea ei.
Samson a început să se lase amăgit, nu de o fată evreică, ci de o filisteancă.
Tot aşa a făcut şi biserica. Astfel, în loc să-şi vadă de dragostea ei, ea s-a dus după necredincioşi, lăsându-se amăgită de ei.
Iată care a fost una din cele mai mari greşeli ale noastre: faptul că biserica a început să facă lucruri rele. Da, asemenea lui Samson, ea a început să se însoţească cu oameni nepotriviţi.
Priviţi. Cât timp a stat cu Dumnezeu, Samson a mers corect, dar când a început să se întovărăşească cu cine nu trebuia, a dat de necaz.
La fel s-a întâmplat cu biserica. Când mergea smerită, zi de zi şi sub călăuzirea Duhului Sfânt, Dumnezeu a binecuvântat-o, iar în mijlocul ei erau semne şi minuni, dar când a început să se întovărăşească cu lumea, El a părăsit-o. Cel mai rău lucru pe care l-a făcut biserica, a fost organizaţia. Prin aceasta ea a început să rupă părtăşia cu ceilalţi credincioşi. Dar nu uitaţi! Această Evanghelie minunată nu a fost trimisă pentru o anumită organizaţie, pentru un anumit popor sau naţiune, ci a fost dată pentru oricine vrea să vină la El, pentru fiecare suflet, pentru fiecare naţiune, limbă sau popor. Da, Dumnezeu nu a vrut niciodată ca noi să ne trasăm graniţe, şi totuşi am făcut-o.
De ce? Pentru că oameni vor să fie la fel ca ceilalţi. Pentru aceasta, ei compară, copiază, imită, merg cum merge lumea, spun ce spune lumea, vor să fie apreciaţi aşa cum este apreciată lumea. Dar noi nu putem fi niciodată apreciaţi dacă facem lucrurile pe care le face lumea, ci doar dacă urmăm poruncile lui Dumnezeu şi dacă procedăm aşa cum ne cere El. Nu, noi nu ne putem conduce după lume.
Dacă industria de ţigări, fabricile de bere şi de whisky etc, au ajuns la o dezvoltare maximă prin intermediul televiziunii, aceasta nu înseamnă că şi biserica va ajunge să fie apreciată pe aceeaşi cale. Nu, nu! Succesul bisericii stă în predicarea Evangheliei, în puterea lui Dumnezeu şi în manifestarea Duhului. Dacă televiziunea a făcut atât de mult pentru industria tutunului, nu putem spune că acelaşi lucru îl poate face şi pentru biserică, şi aceasta pentru că nicăieri nu scrie că noi trebuie să ne comparăm şi să procedăm ca ceilalţi oameni. Cât timp vom face aceasta, vom avea un număr mare de ascultători, dar să nu uitaţi că nu la aceasta ne-a chemat Dumnezeu! Părerea noastră este că suntem apreciaţi dacă avem ascultători din toate rasele, dacă ne simţim minunat şi dacă suntem bine organizaţi, dar adevărul este că cu fiecare zi care trece murim pe picioare –duhovniceşte vorbind.
Dacă în dimineaţa aceasta am fi aici 10 milioane de oameni, dar Duhul Sfânt n-ar fi cu noi, nici nu ne-am putea compara cu zece oameni care au Duhul Sfânt.
Da, noi nu ne putem compara cu lumea.
Unul dintre primele lucruri rele a fost că biserica a început să se organizeze. Prima organizaţie a fost Biserica Catolică, după care a urmat Biserica Luterană.
Acum priviţi: după ce au făcut o organizaţie, Biserica Catolică, într-o zi s-a auzit un strigăt: „ Filistenii sunt asupra ta, Samson!” şi Samson s-a ridicat imediat şi a rupt legăturile bisericii catolice.
Atunci a ieşit Martin Luther din organizaţie. Apoi ei au legat biserica cu alte frânghii, aşa cum a făcut Dalila. Astfel, în loc să aibă oameni chemaţi de Dumnezeu, oameni călăuziţi de Duhul Sfânt, care poate nu ştiau nici să scrie dar Îl cunoşteau pe Hristos, biserica a început să strălucească, să se lustruiască după modelul politicienilor, ceea ce a făcut ca predicatorii să aibă nevoie de doctorat. Da, fiecare predicator trebuia să fie doctor în teologie.
Aceasta a fost o altă frânghie care a legat biserica. Oamenii merg la studii şi fiecare seminar se străduieşte să scoată absolvenţi cât mai bine pregătiţi, astfel ca biserica să se poată lăuda: „Păstorul nostru este doctor în teologie!” Ce urmează? Fiecare se străduieşte să aibă cât mai multă cultură, astfel încât să-l întreacă pe celălalt. Dar aceasta nu însemnă nimic în ochi lui Dumnezeu. Nici un om n-ar trebui să încerce să-L mulţumească pe Dumnezeu prin dobândirea înţelepciunii lumeşti, pentru că aceasta este o urâciune în ochi Lui.
Niciodată nu-L veţi putea mulţumi pe Dumnezeu prin ambiţii lumeşti sau prin înţelepciunea lumească, deoarece Scriptura spune că toate acestea sunt o urâciune înaintea Lui. Aşa ceva este imposibil.
Da, fiecare încearcă să fie cât mai cult. Astfel, ei ştiu ce trebuie să facă şi cum să spună, dar totul devine un discurs politic în loc să fie un mesaj dovedit prin puterea Duhului, care să pătrundă în inimile oamenilor şi să dea pe faţă tot păcatul. Ei sunt instruiţi pentru discursuri politice, dar nu de aceasta avem noi nevoie, deoarece Pavel a spus clar că: „Învăţătura şi propovăduirea lui, nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciuni, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa oamenilor să fie întemeiată nu pe înţelepciunea omenească, ci pe puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2.4-5).
Vedeţi, Evanghelia a adus cu sine descoperirea puterii Duhului Sfânt.
Toţi aceia care merg însă la seminarii, acolo unde sunt educaţi cum trebuie să stea în faţa oamenilor, cum trebuie să se prezinte, cum trebuie să se îmbrace, cum trebuie să se poarte, cum trebuie să vorbească, etc. nu sunt mai mult decât nişte politicieni care îşi prezintă discursul în faţa oamenilor. Dar noi nu trebuie să umblăm după laudele oamenilor.
Pavel a spus: „… Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârşie omenească pentru că nu am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.” ( Galateni 1.11-12 ).
Desigur, Evanghelia nu vine printr-un discurs bine şlefuit – rod al înţelepciunii voastre – , nici prin înţelepciunea omenească, ci prin descoperirea puterii lui Hristos Cel înviat.
Aceasta este Evanghelia: „Să-l cunosc pe El şi puterea învierii Lui…” (Filipeni. 2.10)
Dar priviţi. Fiecare încearcă să pară mai deştept decât celălalt, decât cealaltă denominaţiune. Astfel, metodişti spun: „Noi avem oamenii cei mai inteligenţi!” Baptişti, Biserica lui Dumnezeu şi toţi ceilalţi, spun la fel: „Noi suntem cei mai inteligenţi! Noi nu lăsăm pe oricine să meargă şi să predice Evanghelia.” Da, ei îi aleg. (O, Doamne, ai milă!). Cum fac această alegere? Dacă sunt bine documentaţi în ce priveşte doctrina lor, sunt primiţi în biserică. Dar Dumnezeu nu-i poate atinge în nici un fel, de aceea eu vreau ca mie să-mi predice cineva care a fost ales de Duhul Sfânt, de Dumnezeul cel viu, nu de oameni sau de denominaţiune.
Ei spun: „O, noi ştim totul despre aceasta!” dar cu toate acestea cei mai mulţi dintre ei nu ştiu nici măcar primele litere din Abecedarul Duhului Sfânt, ba mai mult, Îl neagă.
Aceasta îmi aminteşte de o cărticică pe care am citit-o cu vreo zece ani în urmă, în California, şi pe care am găsit-o într-un depozit vechi de cărţi. Nu-mi mai amintesc de cine era scrisă, dar avea un înţeles adânc deşi la prima vedere părea umoristică. Una din povestirile din ea începea cam aşa:
„Într-o dimineaţă, într-un frumos coteţ de păsări, un cocoş care credea că are toată înţelepciunea din lume, se urcă pe o cutie, bătu de câteva ori cu ciocul în ea, îşi dădu căpşorul pe spate şi începu să cânte ca nimeni altul. Atrăgând atenţia celorlalţi el zise: „Doamnelor şi domnilor prezenţi în acest coteţ de păsări, în această dimineaţă aş dori să vă vorbesc despre un amplu program educaţional, pe care tocmai l-am elaborat.”
Punându-şi ochelari pe cioc, el continuă:
„A trebuit să fac o mulţime de studii pentru aceasta, şi am hotărât că noi, puii, vom scormoni într-o anumită curte, sau într-o anumită gaură, pentru a găsi o anumită vitamină, care ne va ajuta să cântăm mai frumos şi să avem pene mai strălucitoare – într-un cuvânt să fim mai culţi. O, şi vă spun că ştiu o mulţime de modalităţi prin care vom deveni mai stilaţi.”
Puicuţele cu coafurile lor roşii, cotcodăceau: „O, nu-i aşa că e drăguţ?” Îl admirau foarte mult: „O, este un cocoşel atât de inteligent!”
Aceasta îmi aminteşte de predicatorii de la seminarii, despre care se spune: „Este un bărbat atât de inteligent! Noi nu vom mai merge cu restul, ci trebuie să mergem cu el.”
Înainte ca acest pui să-şi termine discursul, un alt pui, cu pene mai puţin strălucitoare, dădu buzna în curtea păsărilor, zicând: „O clipă, băieţi! Tocmai am auzit ultimele ştiri de la radio. S-au scumpit puii, aşa că mâine mergem cu toţii la abator. Cu ce ne va ajuta acum cultura ta?”
Frate, la ce ne ajută toată înţelepciunea pe care putem s-o dobândim noi? Nu suntem decât o murdărie şi cu fiecare clipă care trece ne apropiem tot mai mult de moarte. Da, înţelepciunea noastră nu înseamnă nimic, de aceea dorim să-L cunoaştem pe El.
Dar cu toate acestea, ei merg pe drumul lor.
Cu puţin timp în urmă i-am povestit cuiva despre un canar micuţ care credea că el ştie tot ce se poate cunoaşte şi povestea celorlalţi despre oameni. Acest canar a zburat sus pe colivia lui şi a început să povestească, pentru că el ştia totul despre oameni. Deodată însă, s-a dus lângă el un profesor de la Purdue şi a început să vorbească folosind nişte cuvinte foarte elevate. Imediat micuţul canar a întors capul şi şi-a închis ochii.
Vedeţi voi? El avea ochi, deci putea să-l vadă pe profesor, avea urechi, deci putea să-l audă, dar cu toate acestea habar n-avea despre ce vorbea. De ce? Pentru că avea un creier de canar. Un creier de pasăre şi nimic mai mult. El nu avea un creier de om ca să poată gândi la fel ca omul.
Vedeţi? Tot aşa, nici omul nu poate gândi la fel ca Dumnezeu. Noi suntem oameni şi toată înţelepciunea omenească nu face mai mult decât un creier de canar. Acesta este motivul pentru care tot ce facem se întoarce împotriva noastră dacă nu avem gândul lui Hristos.
Motivul pentru care oamenii se alătură organizaţiilor şi înlocuiesc naşterea din nou cu o strângere de mână, este că ei vor să treacă peste naşterea din nou. N-o vor. Deşi Biblia învaţă despre ea, vor s-o înlocuiască cu altceva.
Penticostalii sunt la fel ca ceilalţi, încercând s-o înlocuiască. Astfel, ei spun: „Ne vom strânge mâinile, ne vom alătura bisericii şi apoi vom fi botezaţi!” Da, ei se tem de naşterea din nou, iar uneori mi se pare că chiar şi Tabernacolul Branham se teme de ea.
Noi ştim cu toţi că o naştere, indiferent unde are loc, este o murdărie. Dacă un bebeluş se naşte pe o grămadă de paie, pe o podea tare sau într-un salon de spital zugrăvit în roz, de fiecare dată este o murdărie. Desigur. Şi naşterea unui viţel sau a oricărei vietăţi este o murdărie.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru naşterea din nou: ea nu este decât o murdărie.
Dar ce spun înţelepţii? „Noi vom merge acolo unde se strâng mâinile. Vom merge unde nu sunt ţipete şi urlete, unde oamenii nu plâng la altar şi nu strigă!”
O, voi vreţi să fiţi prea civilizaţi! Noi avem însă nevoie de naşterea din nou. Da, trebuie să murim, ca să putem veni apoi la Viaţă.
Dacă luaţi, de exemplu, un cartof vechi. Înainte ca să obţineţi cartofi noi este nevoie ca acel cartof vechi să moară.
Bobul de grâu nu poate să aducă la suprafaţă o viaţă nouă până când nu putrezeşte. Tot aşa, un om nu poate primi naşterea din nou până când firea şi înţelepciunea lui veche nu putrezesc, până când nu moare la altar, până nu ajunge în punctul unde scrobeala de la guler îl lasă să-şi plece capul. Abia atunci el va fi născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu. Pe mine nu mă interesează faptul că strigi, vorbeşti în limbi, sari în sus şi-n jos sau cazi ca un pui cu gâtul sucit. Tu trebuie să mergi înainte cu o Viaţă nouă! Oameni au înlocuit-o cu altceva, dar noi dorim să mergem înainte cu ea.
Alaltăieri, vineri, am mers împreună cu soţia la magazin. Nu vreau să insist prea mult dar, cum mergeam pe stradă îmi întorceam tot timpul capul când într-o parte când în alta deoarece peste tot erau numai femei dezbrăcate. Eu i-am promis lui Dumnezeu, atunci când am orbit, că dacă mă va vindeca nu voi privi decât spre lucruri bune. Acesta este motivul pentru care în maşină am atârnat o cruciuliţă. Astfel, când văd asemenea lucruri, eu privesc spre cruce şi spun: „Doamne, acesta este adăpostul meu.”
La un moment dat Meda mi-a zis:” Astăzi nu am văzut nici o femeie cu fustă.” După care a continuat: „Billy, uită-te la femeia de acolo, aceea care are acele curele în jurul bustului. Vrei să spui că nu ştie că ceea ce face este greşit? Dacă nu ştie că este greşit, înseamnă că şi-a pierdut minţile.”
„Stai puţin, draga mea,” i-am răspuns eu, „ ea este americană şi ca urmare face exact ceea ce fac americanii.” Apoi am continuat:
„Acum câtva timp când am fost în Finlanda, am discutat cu nu bărbat care m-a provocat. Este vorba de dr. Manninen. Noi ne îndreptam spre saună. Acolo este un obicei interesant: eşti luat şi se toarnă pe tine apă fierbinte sau stai în abur fierbinte, ceea ce te face să transpiri. După aceea trebuie să sari în apă rece şi să ieşi din ea ca să te duci într-o cameră unde sunt nişte asistente, nişte femei, care fac masaj bărbaţilor (care sunt goi), după care îi trimit din nou la bazin.
Eu n-am vrut să intru acolo, ci am spus:
„Dr. Manninen, lucrul acesta este greşit!”
„În ordine, pastore Branham, este greşit. Dar ce zici atunci de medicii voştri din America, de cei care le dezbracă pe femei, le întind pe masă şi le examinează părţile cele mai intime? Dar de asistentele voastre ce părere ai?
„Îmi pare rău, frate Manninen, dar trebuie să recunosc că ai dreptate.”
Ce sunt toate acestea? Obiceiuri.
Când am fost la Paris, mi-a fost foarte greu să cred că toaletele pentru bărbaţi şi femei erau comune. Eu nu puteam înţelege nicicum aceasta, şi totuşi toaletele pentru bărbaţi erau folosite şi de femei. La fel nu mi-a venit să cred că atunci când mergeau la plajă sau la înot, aveau vestiare comune. Ele îşi scoteau pur şi simplu toate hainele, apoi se întorceau cu spatele, îşi puneau pe ele o fâşie de material şi se duceau să înoate, fără să dea importanţă acestui lucru. Vedeţi, acesta este un obicei al francezilor.
În Africa, femeile şi bărbaţii, tinerii şi bătrânii, umblau prin savană goi, fără nici o haină pe ei. Ei n-au ştiut niciodată că este o toaletă şi nu-şi dădeau seama că sunt goi. Vedeţi? Acesta este obiceiul poporului lor.
Eu i-am spus soţiei mele: „Draga mea, noi suntem altfel, suntem dintr-o altă seminţie. Noi suntem străini şi călători aici, de aceea vedem aceste lucruri atât de greşite. Biblia spune: „Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare.” (Evrei 13. 14)
Un bărbat sau o femeie din Italia, din Africa, din Franţa sau din orice altă ţară, care s-a născut din nou prin Duhul Sfânt, nu va face lucrurile acelea. Ei nu vor mai purta acele haine şi nu se vor mai purta în felul acela, deoarece fac parte dintr-un alt popor, a cărui Căpetenie şi Desăvârşire este Dumnezeu însuşi. Noi suntem din ceruri, iar Duhul care este în tine te învaţă cum să trăieşti.
De ce aceasta? Pentru că fiecare om procedează cum este călăuzit de duhul care îl stăpâneşte. Astfel, dacă eşti din America, vei face lucruri pe care le fac americanii. Dacă eşti din Franţa, vei face aceleaşi lucruri pe care le fac francezii şi îi vei critica pe ceilalţi. Dar dacă eşti din ceruri, dacă eşti din Dumnezeu, vei face lucrurile care se fac în ceruri, pentru că duhul tău vine de sus şi te învaţă cum să procedezi.
Dar mai este ceva de care ar trebui să ţinem cont. În Scriptură scrie că cei care erau în căutarea acelei cetăţi noi, se comportau diferit faţă de ceilalţi, dovedind prin aceasta că sunt străini şi călători.
Cei din linia lui Cain au devenit fugari şi lepădaţi, dar creştinii erau străini şi călători.
Un fugar nu are casă, iar a fi o persoană lepădată este ceva îngrozitor. Un călător însă, este un om bun. El este dintr-o altă ţară şi încearcă să găsească drumul spre casă, dovedind prin trăirea lui că este în căutarea unei alte ţări. Acesta este adevărul.
Dar oamenii care se comportă în felul acesta şi poartă astfel de haine… Să vă mai spun însă ceva. Când am fost în Africa de Sud am văzut 30.000 de păgâni băştinaşi, fete şi băieţi de 16, 18 şi 20 de ani, fără nici un petecuţ de haină pe ei, murdăriţi cu noroi, vopsiţi peste tot, cu oase băgate în nas, cu bucăţi de lemn atârnate de urechi, cu oase de om în păr, cu dinţi de animale atârnând pe ei şi deşi erau oameni, nu-şi dădeau seama cum arată. Când L-au primit însă pe Hristos, au căzut cu feţele la pământ, iar când au primit Duhul Sfânt încercau să-şi acopere goliciunea cu braţele şi au plecat să se acopere cu ceva. De ce? Pentru că deveniseră străini şi călători în această lume. Aleluia! Ei au ieşit din această lume. Da, domnilor.
O, dar aceşti oameni moderni spun că sunt creştini! Ei aparţin de diferite biserici, aşa că spun: „Noi suntem metodişti!” sau: „Noi suntem baptişti!” sau: „Noi suntem penticostali!” sau: „Noi suntem adventişti de ziua a şaptea!” sau: „Noi suntem aşa sau aşa!” dar nu uitaţi: Aceasta nu are nici o importanţă! De ce? Pentru că duhul tău, viaţa care este în tine, arată ce eşti.
Isus a spus: „…după roadele lor îi veţi cunoaşte!” (Matei 7. 20).
Biserica a devenit la fel ca Israelul din vechime. Voi ştiţi că ei au văzut că toate popoarele păgâne aveau un împărat şi deşi Împăratul lor era Dumnezeu, au dorit să fie la fel ca popoarele păgâne, aşa că şi-au pus un împărat. Dar cum au făcut acest lucru au şi dat de necaz, pentru că încet, încet, lucrurile lumeşti au început să se strecoare în mijlocul lor, iar în final a venit Ahab, un împărat care, puţin câte puţin, a reuşit să stoarcă toată viaţa din ei. Iată unde au ajuns! Iar când a venit Împăratul adevărat nu L-au recunoscut.
Acelaşi lucru l-a făcut şi biserica. A adoptat politica şi educaţia, a adoptat organizaţii, societăţi, biserici foarte mari, predicatori lustruiţi, etc., iar când vine adevăratul Împărat, nu-L recunosc şi-L răstignesc. Da, ei Îl răstignesc pe Duhul Sfânt care este Împăratul lor. Nu-L cunosc, de aceea râd de El şi se distrează pe seama Lui. Da, ei fac acelaşi lucru pe care l-au făcut Iudeii cu Mesia, şi nu ştiu aceasta pentru că nu sunt duhovniceşti. Ei sunt înşelaţi de ceea ce vede ochiul – de clădirile mari – şi astfel încearcă să se compare cu lumea.
Dar nouă nu ni s-a spus niciodată că trebuie să ne comparăm cu lumea, ci ni s-a spus să ne smerim ca să putem fi oameni cu adevărat maturi.
Campaniile de evanghelizare şi de vindecare de astăzi, au devenit un adevărat concurs. Astfel, auzi spunându-se: „O, slavă Domnului că am câteva mii de ascultători! Da, am adunat o mulţime mai mare decât tine!” Şi care este diferenţa? Este important faptul că avem un ascultător sau un milion? Credem noi în Dumnezeu? Suntem noi credincioşi Cuvântului Său? Rezistăm noi încercărilor Duhului Sfânt? Aceasta este ceea ce contează.
Dar noi facem compromisuri cu Biblia. Până şi penticostali fac compromisuri cu învăţăturile fundamentale ale Bibliei. Eu nu vreau să jignesc pe nimeni, dar sunt în biserica mea şi ca urmare trebuie să procedez corect pentru că propovăduiesc Evanghelia. Sunt zeci de mii de predicatori penticostali care ştiu că în Biblie nu există nicăieri un botez făcut în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt, şi cu toate astea îl practică. Eu provoc pe orice arhiepiscop sau pe oricine altcineva, să-mi arate un singur loc unde scrie că cineva a fost botezat în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt! O, aşa ceva nu scrie nicăieri dar ei fac compromisuri.
În Noul Testament sau trei sute de ani după apostoli, nu există nici măcar o persoană care să fi fost botezată altfel decât în Numele lui Isus Hristos, iar istoria o dovedeşte. Ce a stricat lucrul acesta? Organizaţia. Ea a făcut-o prin compromis.
Astăzi, ei au desfiinţat toţi „evangheliştii de stradă”, au scos afară din biserică tamburinele, au scos afară toată slava lui Dumnezeu şi au adus în schimb predicatori absolvenţi la seminar (cocoşei îngâmfaţi), care predică, toţi oameni de societate, lustruiţi şi deştepţi. Femeile lor poartă pantaloni scurţi şi rochii strâmte, bărbaţi fumează, merg la jocuri de noroc şi spun glume murdare. Da, ei fac toate acestea deşi sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu. Ştiu că sunt aspru, dar este timpul ca cineva să spună toate lucrurile acestea aşa cum sunt.
Se fac compromisuri, se renunţă la Cuvânt şi se procedează în totul în felul lumii. Pe mine nu mă interesează dacă voi rămâne singur – doar cu Dumnezeu. Chiar dacă va fi aşa, voi predica în continuare adevărul şi voi ţine sus Cuvântul Bibliei lui Dumnezeu!
Chiar de-ar fi să mor pentru aceasta, tot voi susţine Adevărul! Cu siguranţă. Noi vrem adevărul, de aceea nu voi măsura niciodată cu măsura unei biserici, ci cu măsura lui Dumnezeu.
Dalila ştia că Samson are o putere, dar nu ştia în ce stătea acea putere. Ea nu ştia de unde venea acea putere mare, dar ştia că Samson o are şi voia să-i afle cu orice preţ sursa.
Astfel, ea a început să-l cucerească cu frumuseţea ei: se îmbrăca foarte provocator, se plimba prin faţa lui şi îşi dădea importanţă aşa cum fac unele adolescente de azi; îşi scotea hainele, încercând ca în felul acesta să-l înnebunească pe Samson.
Acelaşi lucru l-a făcut lumea cu biserica.
„În ce constă puterea ta mare?” şi apoi: „Păi, dacă ne vom organiza, aceasta nu ne va lăsa fără putere!” Şi biserica catolică a făcut-o.
„Filistenii sunt asupra ta, Samson!” şi imediat Luther s-a ridicat şi a ieşit afară. Apoi s-au organizat din nou: „Dacă mă vei lega cu o altă frânghie, aceasta mă va răpune”. Şi aşa a făcut, apoi a strigat: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Ce a urmat? Wesley s-a ridicat, a rupt frânghiile şi a ieşit afară.
„Până acum ţi-ai bătut joc de mine, Samson, deşi ştii că te iubesc. Haide, spune-mi adevărul, te rog.”
„Bine, trebuie să mă legi cu altă frânghie.”
Ce este aceasta? Frânghia denominaţională. „Trebuie să fiu liber, să nu intru în nici o denominaţiune. Dacă vei proceda aşa, mă vei învinge.” Şi au ieşit de acolo penticostalii. În ce constă puterea ta?
„Filistenii sunt asupra ta!” Şi iarăşi a rupt frânghiile.
Dar ce s-a întâmplat după aceea? Penticostalii şi-au adus păstori cu titlul de doctori în teologie, nişte oameni mari. Da, ei au la fel de multe studii şi ritualuri ca şi baptiştii, metodiştii şi ca toţi ceilalţi.
Intră într-o biserică şi vei auzi un „Amin” la fel de îngheţat ca marea întindere albă de la Polul Nord: rece şi indiferent.
„Filistenii sunt asupra ta, Samson!”
Filistenii sunt asupra ta, America! Unde este aceea unitate a Duhului? Unde este unitatea cincizecimii? Acum avem „Adunarea lui Dumnezeu”, avem „Unirea” , avem „Biserica lui Dumnezeu” , etc. fiecare cu o doctrină diferită. Suntem atât de dezbinaţi, încât dacă mergi într-un oraş ca să ţii o trezire, abia reuşeşti să găseşti o biserică dispusă să te sponsorizeze, în timp ce celelalte nici nu vor să ia parte. Comuniştii sunt asupra ta, Americă.
Unde îţi este puterea? Unde-ţi este slava? Ce s-a întâmplat? De ce ai ajuns aici? Pentru că am mers după înţelepciunea oamenilor în loc să mergem după puterea lui Dumnezeu. Predicatorii noştri înţepeniţi şi scrobiţi ne-au organizat, astfel că am devenit şi noi înţepeniţi şi scrobiţi. Din cauza aceasta nu se mai aude nici un strigăt în biserică şi nu mai plânge nimeni. Banca plângerii a fost dusă în pivniţă, iar slava a părăsit de mult biserica. Tot ce facem este să stăm în spate, cât se poate de înţepeniţi, pentru că nu mai suntem liberi. Desigur, Diavolul cu duhurile lui moderne, a legat biserica Dumnezeului celui viu. Aşa este, de aceea biserica nu mai are putere şi nu mai este liberă, iar oamenii sunt rigizi şi scrobiţi.
Priviţi. Chiar dacă Dumnezeu vine în mijlocul penticostalilor şi le dovedeşte că El e viu, prin semnele învierii Lui, ei rămân totuşi nepăsători. O, aceasta este o ruşine!
Eu merg prin ţară, ca slujitor al lui Dumnezeu, şi fac multe semne, ceea ce-i face pe oameni să spună: „Da, cred că aşa este. Ştiu că se poate…” dar cu toate acestea rămân nepăsători. De ce? Pentru că Dalila, lumea, i-a legat şi ca urmare sunt înlănţuiţi.
Acum au ajuns să fie legaţi într-o confederaţie. „Filistenii sunt asupra ta, Samson!” Ce vei face acum?
„O”, zic oamenii, „noi avem denominaţiuni puternice. Noi avem mai mulţi membri ca oricând!” Este adevărat, dar unde este Duhul? Unde este Duhul Sfânt?
Iată ce a făcut Diavolul. A cucerit biserica şi încă o mai face. Cum? „Vino la mine, căci dacă vei face aceasta, îţi voi da un tabernacol mare chiar aici. Dacă vei scăpa de predicatorul acela fanatic pe care-l ai, şi-ţi vei lua în schimb un om cult, un doctor în teologie, vei avea o biserică foarte mare şi vei fi ca toţi ceilalţi!”
Să vă fie ruşine! Mai bine aţi avea un om care nu deosebeşte boabele de fasole de cele de cafea, dar care este plin de Duhul Sfânt, plin de puterea lui Dumnezeu şi nu a făcut nici un compromis.
Da, totul a devenit atât de scrobit, încât abia mai găseşti câte un om sfânt care conturbă liniştea din adunare cu un „Amin”, cu un strigăt sau cu o vorbire în limbi, în timp ce toţi ceilalţi se uită la el, şoptesc şi se întreabă : „Ce-a fost acesta? Ce s-a întâmplat?”
„Ei, probabil că s-a rătăcit pe aici vreun fanatic!”
Voi ştiţi că ceea ce spun este adevărat. Abia mai poţi găsi câţiva oameni sfinţi şi destul de bucuroşi, care să-şi ridice mâinile, să plângă şi să-L laude pe Dumnezeu, care să mai răspundă „Amin” la predicarea Evangheliei, în timp ce toţi ceilalţi se întorc ca să vadă ce au zis. Aceasta o fac şi penticostalii.
Care este necazul cu voi? V-aţi luat după metodişti, după baptişti şi după luterani, care s-au luat după catolici, iar catolicii s-au luat după iad. Da, toţi se îndreaptă împreună spre iad. Aşa este.
Dalila v-a ademenit către biserici mari şi strălucitoare, cu predicatori educaţi şi lustruiţi: „O, ştiţi, acela este milionar. Dacă am putea să-l ademenim în adunarea noastră…”
Dar ascultaţi: dacă acel om nu este născut din nou, nici nu merită să fie acolo. Nu contează că are un milion de dolari, maşini scumpe şi orice altceva, el trebuie să se nască din nou, să fie schimbat de Duhul Sfânt, să plângă şi să strige, să se manifeste ca ceilalţi, iar după aceea să ducă o viaţă care să dovedească naşterea lui din nou, fiindcă altfel totul este degeaba. Amin. De aceasta aveţi nevoie.
„Samson, filistenii sunt asupra ta!”
Comunismul este asupra ta, biserică! Lumea este asupra ta! Diavolul este asupra ta!
Dar ce fac ei? Se întorc, văd Duhul lui Dumnezeu înfăptuind minuni şi dovedind învierea Lui, iar după aceea spun: „Ştiţi, eu cred că fratele Branham are puteri paranormale, iar păstorul meu a spus că totul este de la diavolul.”
Sărmani făţarnici, necredincioşi lustruiţi şi înşelaţi, lupi îmbrăcaţi în piei de oi! Isus a spus: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să îţi dea pacea!” (Luca 19.24). Dar voi aveţi o mulţime de „Sauli” care încearcă să vă facă la fel ca restul lumii.
Noi vrem însă o mulţime de oameni din Dumnezeu, care nu fac compromisuri cu Cuvântul ci predică Adevărul şi susţin botezul cu Duhul Sfânt.
Dar ce a făcut lumea? V-a ras toate şuviţele de putere. Voi, penticostalilor, aţi fost închinaţi Domnului încă din pântecele macii voastre, dar lumea v-a ras puterea, de aceea, acum sunteţi la fel de scrobiţi ca ceilalţi.
Ce vom face acum? Ce se va întâmpla?
Este un singur lucru la care mă pot gândi în încheierea acestui text, un lucru glorios.
În timp ce Samson era legat, s-a întâmplat ceva.
Mulţi spun: „Vom avea o trezire!” Ascultaţi-l pe fratele nostru credincios, Billy Graham, care spune: „Vom avea o trezire în zilele noastre!” Ascultaţi-l pe Oral Roberts care spune la fel: „Vom avea o trezire în zilele noastre!” Şi toţi ceilalţi spun la fel.
Dar eu vă întreb: „Cum am putea avea o trezire cât timp suntem legaţi?” Noi am legat Duhul Sfânt cu organizaţiile şi tradiţiile noastre, de aceea nu putem avea nici o trezire. Amin. Ştiu că ceea ce spun este foarte aspru, dar acesta este adevărul. Cum am putea avea o trezire prin Duhul Sfânt, când suntem atât de legaţi şi de scrobiţi?
Biblia spune: „…având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.” (2 Timotei 3.5). A cui putere o tăgăduiesc? A organizaţiei? A lumii? A bisericii? Nu, puterea Duhului Sfânt. Aceasta este partea slabă a bisericii. Ei au predicatori educaţi şi clădiri mari şi împodobite, în loc să-L aibă pe Duhul Sfânt de modă veche, în loc să iasă pe câmpul de luptă. Amin. Acesta este adevărul.
Cum vreţi să aveţi o trezire prin Duhul Sfânt când oameni Îl sting, Îl leagă şi se tem de El? Aici este necazul.
„Filistenii sunt asupra ta!” Dar singura nădejde binecuvântată pe care o avem, este că pe când era Samson în închisoare s-a întâmplat ceva.
Care a fost primul lucru pe care l-au făcut filistenii când l-au prins pe Samson?
Mai întâi l-au legat şi i-au îndepărtat putere. Cum? Prin faptul că i-au aflat secretul.
Ei au aflat secretul vostru, lumea a aflat secretul vostru.
Astfel, voi, femeile, vă retezaţi părul, aşa cum se poartă în lume, în timp ce voi bărbaţii, vă comportaţi la fel ca cei din lume: spuneţi glume şi bancuri murdare, ieşiţi să fumaţi câte o ţigară, vă plimbaţi cu soţiile vecinilor, beţi cu ceilalţi ca să vă păstraţi slujba, şi aşa mai departe, apoi spuneţi că totul este în ordine.
O, mai bine aş dormi pe un pat de scânduri, aş mânca biscuiţi şi aş bea doar apă, dar să rămân curat înaintea Domnului, decât să fac compromisuri pentru o slujbă. Aşa este. Într-adevăr, aş prefera să rămân credincios Domnului.
„Samson, filistenii sunt asupra ta!” Voi, cei de la Tabernacolul Branham, fiţi atenţi, căci lucrurile lumii au început să se strecoare printre voi! Ce s-a întâmplat? V-aţi divulgat secretul? Aţi divulgat secretul pe care l-aţi primit de la Dumnezeu acum câţiva ani? L-aţi lăsat să alunece într-o închinare formală? Ce s-a întâmplat cu voi?
Dumnezeu poate să vină şi să înfăptuiască o minune, să meargă prin adunare şi să le spună oamenilor lucrurile ascunse ale inimilor lor, să vindece bolnavii şi suferinzii, să facă semne şi minuni, să predice Cuvântul cu putere prin Duhul Sfânt, fiindcă cu toate acestea oamenii vor spune: „Da, cred că este bine ce se întâmplă. Ne-ar face plăcere să mai ascultăm dacă n-am fi atât de obosiţi.”
Aceasta este, adunare Branham! Filistenii sunt asupra ta.
A fost o vreme când Cuvântul se predica cu putere, iar bătrânii sfinţi se ridicau în picioare cu ochii plini de lacrimi şi mergeau încoace şi încolo, după care se aşezau. Da, ei erau umpluţi cu Duhul Sfânt pentru că se hrăneau numai cu Cuvântul curat al lui Dumnezeu, pentru că Biblia spune: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4)
Filistenii sunt asupra ta, Tabernacolule Branham! Filistenii sunt asupra voastră, penticostalilor!
Desigur, filistenii v-au luat pe toţi, cu ani în urmă, când v-aţi organizat atât de strâns încât nu mai putea să intre nimeni în mijlocul vostru dacă nu era prezbiterian, metodist, baptist, catolic şi aşa mai departe. Da, n-aţi vrut să aveţi nici o legătură cu ceilalţi.
Voi spuneţi că aşteptaţi o trezire în zilele noastre, dar cum am putea s-o avem când lumea Îl leagă pe Cel care dă trezirile? Dumnezeu nu poate să intre acolo unde este lumea, acolo unde oamenii se conduc după ea. Voi vă întovărăşiţi cu lumea şi asta este tot, căci prin aceasta, lumea începe să pătrundă în voi şi astfel în curând vă purtaţi la fel ca cei din lume, ceea ce înseamnă sfârşitul vostru.
Când veţi îndepărta însă toate legăturile lumeşti care v-au încătuşat şi veţi veni la Dumnezeu, El se va folosi de voi. Aceasta până când veţi începe iarăşi să vă lăsaţi amăgiţi.
Iată însă care este singura nădejde cu care pot să închei subiectul din dimineaţa aceasta:
„Pe când era Samson legat, părul capului lui a început să crească, după ce fusese ras.” (Judecători 16.22).
Dumnezeule, înainte de a venirea sfârşitului, Te rugăm să faci şi din noi o biserică în care să poată pătrunde puterea Duhului Sfânt şi manifestarea Lui, fă-ne o biserică în care să se poată întâmpla toate cele scrise în Marcu 16, şi Fapte 2.4 şi 2.38. Apostolii au fost însoţiţi de semne şi minuni care dovedeau puterea învierii lui Isus Hristos.
În timp ce noi suntem în închisoare, Dumnezeu îşi pregăteşte secerătorii pentru ultimul măcel. Dorinţa mea este ca şi tu, prietenul meu creştin, să fii trezit în această dimineaţă, astfel încât şi puterea ta să crească. Eu mă rog şi cred că oriunde va ajunge mesajul vorbit, în dimineaţa aceasta, îi va ajuta pe oameni să-şi regăsească puterea duhovnicească.
Să ne plecăm capetele şi să ne rugăm
O, Doamne, Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, Dătătorul Vieţii Veşnice, Tu care ne dai toate darurile bune şi duhovniceşti, Te rog să iei aceste cuvinte spuse şi să le pui în inimile oamenilor, apoi udă-le, Doamne.
Îngăduie ca oamenii să vadă că biserica a fost amăgită de lume: că lumea i-a aflat secretul şi astfel i-a ras puterea. Îngăduie să vadă că oamenii care odinioară strigau plini de bucuria biruinţei, au fost raşi, iar acum, în loc să vină la adunare, joi seara stau acasă ca să se uite la televizor. Da, Satana a scos bucuria din inimile oamenilor şi le-a dat mai multă dragoste pentru lume decât pentru Dumnezeu; mai multă dorinţă pentru distracţiile lumeşti, decât pentru predicarea Evangheliei. Astfel, dacă nu este o orchestră pricepută, dacă nu sunt programe atractive, preferă să rămână acasă pentru că nu mai vor Evanghelia aceasta învechită, care aduce lacrimi de bucurie, care aduce vindecare supranaturală şi redă biserici darurile din biserica primară, care Îl aduce pe Hristos cel înviat, pe Mesia acestor zile.
Aşa cum Israelul a fost legat de împăraţii lui până într-atât că nu l-au mai putut urma pe adevăratul Împărat, iar la venirea Sa în mijlocul lor nu L-au putut recunoaşte, la fel este şi astăzi, o, Doamne, când Împăratul slavei a venit în forma Duhului Sfânt, iar ei nu ştiu aceasta şi nu-L recunosc. Sunt atât de bine organizaţi încât nu înţeleg, deoarece aceasta nu face parte din organizaţia lor.
Doamne, aceasta este lucrarea pe care a făcut-o diavolul cu acest popor.
Fie ca Samson cel închinat Domnului, cei credincioşi în inima lor, cei care tânjesc şi plâng, se roagă şi stăruiesc în adevăr, să nu se lase până când secerişul va fi copt, până când va fi iarăşi bucurie în Sion, până când vor ieşi afară toţi aceia care pot să înţeleagă, să-L recunoască şi să-L vadă pe Mesia în puterea Sa ascunsă de ochii lumii.
Îngăduie Doamne, ca ei să vadă aceasta, pentru că o cerem în Numele lui Isus.
………………………………………………………………………………………. …puterea chiar acum.
O, Doamne, trimite-ne puterea chiar acum
Şi botează-ne pe fiecare.
Ei erau în camera de sus,
Erau toţi cu un gând
Când Duhul Sfânt, promis de Domnul nostru
A coborât
O, Doamne, trimite-ne puterea Ta chiar acum
O, Doamne, trimite-ne puterea Ta chiar acum
O, Doamne, trimite-ne puterea Ta chiar acum
Şi botează-ne pe fiecare.
O, cum Îl iubesc! Vedeţi? Pe când se aflau în camera de sus, toţi cu un singur gând, El le-a trimis puterea Sa pentru că toate lucrurile lumeşti au fost scoase afară din ei. Da, ei erau goi de lucrurile lumii, aşa că Duhul Sfânt a putut să vină şi să-i umple.
Oamenii de astăzi spun: „Vino, alătură-te bisericii, pune-ţi numele în registrul bisericii, îngenunchează şi spune: „Mărturisesc că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu!”, apoi ridică-te.
Diavolul face acelaşi lucru. Desigur. Diavolul a fost botezat o dată cu Iuda, s-a dus şi a predicat Evanghelia o dată cu Iuda, dar n-a putut primi Duhul Sfânt. Iată în ce constă puterea ascunsă, puterea învierii pe care o cunoşti fără nici o umbră de îndoială. Amin.
El este aici. Acelaşi Duh Sfânt care a locuit în Mesia, locuieşte acum în Biserica Sa. El n-o va părăsi niciodată, pentru că aşa a făgăduit: „… Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin. (Matei 28.20 )
Da, El va fi cu noi, de aceea, „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, ba, încă altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12 )
Dar lumea va face compromisuri. Cum? Spunând: „O, zilele acelea au trecut!” Aceasta este exact ceea ce vrea diavolul de la tine: să te îndoieşti.
Dumnezeu vrea să fii botezat, dar tu spui : „O, eu nu pot să cred ceea ce se întâmplă acolo!” Du-te înainte, du-te mai departe şi trăieşte în păcatele tale! Nu uita însă că atâta timp cât trăieşti, tu poţi fi născut din nou, iar când se va întâmpla aceasta, viaţa ta va fi total diferită de cea de dinainte.
Priviţi. Bobul de grâu intră în pământ galben, iar ceea ce iese din el este verde. Când îl pui în pământ este tare, dar când iese din el este flexibil, se unduieşte în bătaia vântului. O, glorie! Aleluia! Când valurile încep să lovească, când vânturile încep să bată, bobul de grâu nu se poate opune în nici un fel, ci se lasă purtat de ele, dar firicelul de grâu se îndoaie, se bucură, creşte şi capătă putere. Acest firicel nu poate ieşi însă până când nu moare bobul de grâu şi putrezeşte. Vedeţi? Bobul trebuie să moară şi să putrezească. Abia atunci viaţa iese din el.
Cum am spus mai înainte, naşterea este un lucru urât, murdar, mai murdar ca orice altceva, dar aici stă viaţa. Când recunoşti că eşti murdar, când recunoşti că crezurile tale – metodiste, baptiste, penticostale, etc – sunt murdare, când mori la altar, Viaţa nouă vine în tine, Duhul Sfânt te înnoieşte şi astfel poţi să-L vezi pe Dumnezeu.
Da, într-o zi slăvită, noi Îl vom vedea cu toţii. Într-o zi, dincolo de existenţa acestor trupuri muritoare, noi Îl vom vedea aşa cum este. Credeţi aceasta? După ce acest trup muritor va trece, dincolo mă aşteaptă o nouă zi fericită.
Aseară stăteam aici în colţ şi mi s-a părut că-l văd pe micuţul Rabbi Larson. Când era aici şi pipăia în jur cu bastonul lui vechi, obişnuia să-mi pună bastonul după cap şi începea să cânte acel cântec vechi : „Acolo mă aşteaptă…”
…………………………………………………………………………………………….
S-a întâmplat ceva şi astfel au fost scoase afară toate lucrurile lumeşti. Atunci am început să văd toate lucrurile altfel. Înainte îmi făceam o mulţime de griji cu privire la felul de viaţă al acestor americani, deoarece vedeam cum an după an femeile şi bărbaţi se degradau şi se afundau tot mai mult în păcat, până când am ajuns în pragul depresiunii nervoase; dar la un moment dat i-am spus lui Dumnezeu: „N-am să-mi mai fac griji, deoarece Cuvântul Tău spune că aşa trebuie să fie. Totuşi, voi sta în spărtură şi voi striga cu toată fiinţa mea!”
Alaltăieri am fost la Green’s Mill, peştera mea, drumul meu înapoi spre natură, şi m-am rugat toată ziua. Cam pe la ora 3.00, soarele a început să apună, iar eu am ieşit afară privind spre est şi lăudându-L pe Domnul. Printre copaci, am văzut soarele care cobora dincolo de munte şi canionul, de care mă despărţea frunzişul extrem de liniştit. Atunci am zis: „O, Doamne, într-o zi Tu l-ai ascuns pe Moise în crăpătura stâncii şi ai trecut pe lângă el, pentru că era ostenit. Când ai făcut aceasta, el a spus că i s-a părut că vede spatele unui bărbat.” Apoi am continuat: „Ascunde-mă şi pe mine, Doamne, în crăpătura stâncii!” După un timp, dintr-o parte a venit un vânt uşor, care a început să mişte tufele. S-a mişcat de-a lungul lor, a venit jos, lângă mine, şi apoi mai jos, printre copaci, iar eu stăteam acolo şi priveam.
Într-o zi, doar Domnul ştie unde şi când,
Roata acestei vieţi trecătoare se va opri,
Atunci eu mă voi duce să locuiesc pe Muntele Sionului
Într-o zi, dincolo de aceste trupuri muritoare,
Într-o zi, doar Domnul ştie unde şi când,
( Ce se va întâmpla? Toate aceste rotiţe se vor opri ).
Roţile acestei vieţi trecătoare se vor opri
Atunci vom merge să locuim pe Muntele Sionului
Carul cel scump, legănându-se încet,
Va veni să mă ia acasă.
Dacă ajungi acolo înaintea mea
Va veni să mă ia acasă
Spune fratelui Bosworth şi prietenilor asemenea
Va veni să mă ia acasă
Carul cel scump, legănându-se încet
(Într-o zi, se va opri să mă ia).
Carul…( toţi copaci vor fi de foc, îngerii lui Dumnezeu şi casele vor fi de foc). …să mă ia acasă
Carul cel scump, legănându-se încet,
Va veni să mă ia acasă.
Într-una din aceste zile,
În cele din urmă clipe ale mele,
Îl aştept să vină. Într-adevăr.
Priveam spre Iordan şi ce-am văzut
Venind să mă ia acasă?
(ca bătrânul Ilie privind peste Iordan )
Un grup de îngeri strălucitori veneau după mine,
Veneau să mă ia acasă.
Carul cel scump, legănându-se încet
(coborând încet)
Vine să mă ia acasă
Domnul Isus e Conducătorul sfânt al carului
Conducătorul vechii corăbii a Sionului, corabia Vieţii.
El este aici, se mişcă prin clădire şi ne vorbeşte. Da, chiar Duhul Sfânt care L-a ridicat din mormânt, este aici.
Pentru că nu s-au împărţit numere de rugăciune, aş dori să ştiu dacă este cineva care a venit din alt oraş ca să se facă rugăciune pentru el. Ridicaţi-vă mâinile, voi, cei care sunteţi străini. Ridicaţi mâinile.
Tu de acolo, fratele cu mustaţă din spate, cred că ai ridicat mâna. Da, ai ridicat-o. În ordine. Voi toţi îmi sunteţi necunoscuţi. Credeţi că Domnul Isus este acelaşi Păstor al turmei de aici?
Credeţi voi că făgăduinţele Lui sunt adevărate? El unge biserica Sa, astfel ca să se poată împlini Cuvântul care spune: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi, ba încă, veţi face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” ( Ioan 14.12 ). Mai mari decât acestea? Credeţi voi această făgăduinţă?
Tu ai ridicat mâna că nu mă cunoşti? Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună ce este în inima ta, că poate să-mi vorbească aşa cum i-a vorbit femeii care s-a atins de haina Lui? Crezi că El este Marele Preot care poate fi atins de neputinţele noastre? Dacă Dumnezeu îmi va descoperi situaţia ta, vei crede că sunt proorocul Lui? Vei crede că El este aici şi că de aceea se pot întâmpla aceste lucruri? Te rogi pentru soţia ta fiindcă are o fractură la şold, un şold dislocat… Aşa este. Dacă este adevărat, ridică mâna. În regulă, du-te şi găseşte-o sănătoasă. Amin.
Dar tu, domnul din spate, cel cu musteaţă, care ai ridicat mâna? Crezi din toată inima? Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună care îţi sunt necazurile? Crezi că fiul tău se va vindeca? Crezi? Tu ai un băiat cu paralizie cerebrală. Da. Eşti din Kentucky. Dacă este adevărat, ridică mâna. Eu nu te cunosc, este adevărat? Ridică mâna dacă este adevărat că nu ne cunoaştem. Aşa este. Crezi tu? Ai credinţă în Dumnezeu? Dacă crezi, du-te şi găseşte-ţi băiatul după credinţa ta.
Cine a ridicat mâna aici, că nu mă cunoaşte? Tu? Bine, domnule. Crezi că sunt proorocul lui Dumnezeu? Crezi din toată inima ta? Nu trebuie să vii aici, poţi să rămâi acolo. În ordine, domnule. Necazul tău este că ai diabet zaharat. Ai probleme şi cu picioarele. Eşti din Ohio şi te numeşti domnul Miller.
Întoarce-te acasă şi fii sănătos. Bine, crede din inimă. În ordine. Crezi?
Doamna de aici… Ai ridicat şi tu mâna? Doamna înaltă, cu ochelari. Crezi din toată inima? Crezi? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Da? În ordine. Dacă Dumnezeu poate să-mi spună ce te supără, vei crede? Ai probleme cu inima. Bine, ridică mâna dacă este adevărat. Bine.
Doamna de lângă tine, care a ridicat mâna. Inima şi probleme mari cu ochii. O cunosc pe doamna aceea. În ordine, dacă poţi să crezi, vei primi ceea ce ceri.
Acolo în spate… Da, domnul acela din spate. Şi el are probleme cu inima şi are şi o boală de piele. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? Crezi, domnule?
Undeva, acolo în spate, mai este un domn care a ridicat mâna că nu mă cunoaşte. Este domnul Schubert. În ordine, domnule. Crezi? Te rogi pentru ochii tăi şi pentru mama ta care stă acolo afară. Dacă este adevărat ridică mâna. Noi nu ne cunoaştem, este adevărat? Strângeţi-vă mâinile unul celuilalt. Bine, în ordine. Dacă poţi crede, vei primi ceea ce ceri.
Isus Hristos Cel înviat este aici, în clădire. El este acelaşi. Ce se întâmplă cu voi? Aţi lăsat lumea să vă fure toată puterea? Glorie! Eu vreau naşterea din nou, vreau viaţa cea nouă. Pe mine nu mă interesează care este planul Lui cu privire la mine, dacă trebuie să fiu considerat fanatic sau orice altceva, nu contează. Nu contează care este planul Său, eu vreau să fiu condus de El şi să posed adevăratul Duh Sfânt. Da, doresc să-L păstrez! Prefer să-L am pe El, decât toate lucrurile din lumea aceasta. Amin.
Credeţi? Credeţi că El este aici?
Atunci puneţi-vă mâinile unul peste celălalt. Spuneţi-mi ce ar mai putea face El în plus? Nimic. Aveţi credinţă. Credeţi că lucrarea este încheiată.
Doamne Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, Tu, care ai creat Viaţa veşnică şi ne dai toate darurile bune, Duhul Tău este aici, Doamne, a venit să-i ungă pe oameni, aşa că se pare că toată clădirea respiră şi se mişcă. De ce nu pot înţelege oamenii acest lucru, Doamne? Ei s-au întovărăşit atât de mult cu lumea încât au devenit reci, superficiali şi scrobiţi, aşa că nu Te mai pot cunoaşte. Domne Dumnezeule, lasă ca puterea aceasta să pătrundă în fiecare, lasă ca fiecare bolnav să fie vindecat, fiecare păcătos să fie mântuit, iar Tu, Doamne, să fii slăvit.
Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin.
Credeţi voi aceste lucruri? Ridicaţi mâinile. Primiţi vindecarea? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Acum, mergeţi şi facă-se după credinţa voastră. Văd nişte vedenii în legătură cu unii dintre voi. Da. Va trebui să mă întorc în această seară.
Dacă nu credeţi acum, nu veţi crede niciodată. Aşa este. Cândva, a făcut şi Isus aceste lucruri şi ei au spus: „Ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri.” Voi ştiţi că samariteana I-a spus:
„Ştim că Mesia o va face, dar Tu cine eşti?” şi Domnul I-a răspuns: „Eu sunt Acela.”
Când a auzit aceste lucruri, femeia a alergat în cetate strigând: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Oare nu este El, Mesia?”
Şi Domnul a mai spus că aceste lucruri se vor întâmpla din nou în zilele din urmă. Atunci Biserica Sa va predica numai Adevărul. Da, atunci Biserica Sa va sta numai pe Cuvânt, va ţine poruncile lui Dumnezeu şi nu se va mai întovărăşi cu lumea; atunci, Domnul va locui în ea şi va face din nou aceste lucrări măreţe.
Referitor la cei necredincioşi, tot Domnul a spus că „vor fi neînduplecaţi, trufaşi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, nemulţumitori, vânzători, având doar o formă de evlavie”, adică mergând doar de formă la biserică. Da, „având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-I puterea. Depărtează-te de ei.”
Vedeniile au încetat. Voi toţi, indiferent unde aţi stat în această dimineaţă, voi, cei cărora v-a vorbit El, recunoaşteţi că acesta este adevărul? Eu nu v-am cunoscut şi deci nu aveam de unde să ştiu care sunt problemele voastre. Ridicaţi mâinile. Da, peste tot sunt mâini ridicate. În ordine. Vedeţi? Eu nu-i cunosc, nu i-am văzut niciodată, dar Duhul Sfânt este aici şi El îi cunoaşte pe toţi. Vă daţi seama că nu eu sunt cel care v-am spus aceste lucruri?
Ascultaţi. Dacă El mi-a încredinţat ceva, atunci mi-a încredinţat adevărul Cuvântului, pentru că Adevărul poate veni numai prin Cuvânt, iar Cuvântul Său spune:
„Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.
Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39). Credeţi aceasta? Chiar peste câteva minute vom avea un serviciu de botez.
Să ne plecăm capetele. Voi cere păstorului să se roage, în timp ce se fac pregătirile pentru botez. În ordine.
Domnul să vă binecuvânteze. – Amin –