MARELE LUPTĂTOR DAVID

Vă rog să deschideţi Bibliile la 1 Samuel 17, de unde vom citi împreună începând de la versetul 31 până la 36 inclusiv:

„Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.

David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia. Robul tău va merge să se bată cu el.”

Saul a zis lui David: „Nu poţi să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.”

David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă,

alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram.

Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui Viu.”

Fie ca Domnul să Îşi adauge binecuvântările la Cuvântul Său.

Aş vreau să vă vorbesc pentru câteva momente despre acest mare luptător David, pentru ca mâine seară să vă vorbesc, dacă va fi cu voia Domnului, despre marele luptător Iosua. Dar aceasta este seara lui David. El are un loc aparte în inima mea, pentru că a fost aşa cum a spus Domnul: Un om după inima Lui.

Mie îmi plac oamenii care ştiu pe ce stau şi despre ce vorbesc. Îmi place să-i ascult pe oamenii din orice religie, indiferent de subiectul pe care-l abordează, cât timp ştiu despre ce vorbesc.

David a fost păstor şi a trăit în Betleem, împreună cu tatăl său care era din seminţia lui Efarim. Era un băiat deosebit, fiind al optulea copil al efraimitului Isai şi a ştiut încă din copilărie că Domnul era cu el. Da, David a ştiut că Domnul era cu el încă înainte de a fi binecuvântat şi uns.

Aseară am vorbit despre faptul că darurile şi chemarea sunt date fără părere de rău, alegerea şi cunoştinţa mai dinainte a lui Dumnezeu făcând posibil acest lucru. Astfel, dacă dorim ceva, Biblia spune că „nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” (Romani 9.16). Înţelegeţi? Nu are nici o legătură că tu doreşti ceva sau vrei ceva, ci totul depinde de mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Noi trebuie să aflăm care este voia lui Dumnezeu, fiindcă atunci vom şti unde să ne punem încrederea şi vom putea spune: „Asta este!” Numai aşa putem merge în direcţia în care este voia Domnului să mergem.

Noi ştim că este voia Domnului să-i salvăm pe cei pierduţi şi ştim că este voia Lui să fie vindecaţi cei bolnavi, iar dacă reuşim să intrăm în voia Lui, totul este foarte bine.

Câţi oameni bolnavi sunt aici? Ridicaţi mâinile. Să ridice mâinile cei care doresc să ne rugăm pentru ei. Voi trebuie să mergeţi acasă perfect sănătoşi. Unii dintre cei care au fost vindecaţi, au trimis mărturiile lor aici, multe fiind publicate în revista fratelui Iosif. Aceasta este mărturia oamenilor cu privire la ceea ce a lucrat Dumnezeu în vieţile lor şi cum au primit vindecarea de îndată ce au crezut. Ei au mărturisit cum a venit Domnul Isus aici şi li s-a arătat, şi cum  i-a vindecat de tot felul de boli, aşa că au plecat pur şi simplu de la ei. Da, boli pe care medicii nu le-au putut controla, au fost îndepărtate de Domnul Isus, aceasta întâmplându-se chiar aici în Chicago. Înţelegeţi? Oamenii aceştia sunt nişte mărturii vii. Este minunat să mergi acasă şi să-i găseşti pe cei iubiţi vindecaţi la Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultaţi încă o dată tot ceea ce este înregistrat pe casetă şi urmăriţi ceea ce s-a spus, ca să vedeţi că totul se va împlini întocmai. Da, se va împlini întocmai cum a spus El.

David s-a născut prin alegerea Lui mai dinainte, deoarece Domnul a spus că darurile şi chemarea sunt date fără părere de rău. Astfel, el s-a născut şi a fost ales să fie slujitorul Domnului. În vremea când s-a născut David şi în timpul cât a crescut, Israelul s-a îndepărtat tot mai mult calea Domnului, primul lucru rău pe care l-a făcut, fiind că şi-au ales un împărat pentru că voiau să fie ca restul popoarelor, ca neamurile. Împăratul lor era Domnul, dar ei vrut să fie ca ceilalţi, iar când au făcut aceasta au început să aibă probleme.

Aşa se întâmplă întotdeauna când vrei să iei locul altuia: ai probleme. Fratele Upshaw avea o vorbă pe care obişnuia s-o spună: „Tu nu poţi pretinde că eşti cineva care nu eşti!” Reţineţi aceasta! Când încerci să fii altcineva, nu faci altceva decât să acumulezi o mulţime de lucruri care sunt în neregulă. Domnul ştie aceasta, iar oamenii vor vedea şi ei; aşa că este mai bine să fii tu însuţi.

Oh, dacă Israelul ar fi rămas cum erau! Dar ce au zis? „Dacă celelalte popoare au împăraţi, de ce nu am putea avea şi noi unul?”

Aceasta s-a întâmplat şi cu voi, penticostalilor, când aţi spus: „Oamenii din toate celelalte biserici merg să se distreze, de ce nu putem face şi noi la fel?” Apoi femeile şi-au tăiat părul şi au îmbrăcat fuste scurte, spunând că sunt touşi creştine. Puteţi vedea aceasta? (Amin). Vă mulţumesc. Mă bucur mult că spuneţi aceasta. Aşa este. Un predicator metodist mai în vârstă obişnuia să cânte:

Noi lăsăm garda jos,

Facem compromis cu păcatul.

Lăsăm garda jos şi oile merg afară,

Dar cum au intrat caprele?

Voi aţi lăsat garda jos.

Aşa este. Acesta este adevărul. Să nu credeţi că eu am ceva cu care măsor totul, pentru că nu am aşa ceva. Dar am văzut ce poate face Scriptura cu o persoană, atunci când o domină cu adevărat. Te face să arăţi diferit şi să umbli diferit; te schimbă în întregime. Aşa este. Dar dacă laşi numai o dată garda jos, vei putea vedea cum încep să intre caprele înăuntru.

Israelul a dorit să-i impresioneze pe ceilalţi.

Aceasta doreşte să facă şi biserica: să impresioneze. Dar prin aceasta ajunge într-o stare decăzută.

Şi ce a făcut Israel când a ajuns în starea aceasta decăzută? Şi-au ales un împărat. Da, s-au dus să-şi aleagă un împărat, iar când l-au găsit pe cel mai înalt şi mai chipeş, când l-au găsit pe acel bărbat cu păr frumos şi ochi strălucitori, li s-a părut foarte plăcut şi atrăgător, aşa că şi-au zis: „Acesta va fi un împărat minunat!” Dar aşa cum i-a spus Domnul lui Samuel: „Oamenii privesc la înfăţişarea unui om, dar Eu privesc la inima lui.”

Când Israelul a vrut să aleagă un împărat, au privit după un bărbat înalt, chipeş şi cu umerii laţi, care să se ridice deasupra oştirii sale. Dar când a ales Domnul un împărat, acela arăta ca un copil timid. Iată alegerea lui Dumnezeu. ce diferenţă! O puteţi vedea? Acesta este felul în care vede Domnul lucrurile. El o face într-un fel atât de simplu şi de diferit de felul în care gândim noi.

De exemplu, doctorul spune: „Omul acesta va muri de tuberculoză. Nu are cum să mai fie bine vreodată.” Dar aceasta este părerea doctorului. El priveşte cazul din punct de vedere medical, nu din punctul de vedere al lui Dumnezeu care spune: „…Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod 15.26). Acesta este principalul lucru la care trebuie să vă gândiţi atunci când medicii nu vă mai dau nici o şansă, înţelegeţi?

Adevărul este că fiecare om priveşte o problemă într-un anumit fel. Astfel, unii o privesc cu ochii înţelepciunii, pe când alţii o privesc prin prisma simţurilor; aceasta fiind perspectiva în care îţi pui nădejdea. Dacă doctorii spun că totul s-a terminat şi tu crezi ce spun ei, asupra ta se instalează această stare. Aşa este. Dar dacă doctorii spun că totul s-a terminat, dar tu nu-i crezi pentru că Domnul a spus ceva diferit, urmăriţi ce se va întâmpla în continuare.  Vedeţi? Depinde în ce direcţie te laşi dus, pentru că tu eşti servitorul celui în care ţi-ai pus nădejdea.

Eu nu am nimic împotriva medicilor. Oamenii spun adesea: „Nu ar trebui să avem medici,” dar eu nu sunt de acord cu aceasta. Nu, domnilor! Ei sunt „agenţii” Domnului, şi aşa cum ai nevoie de maşină, ai nevoie şi de medici. Ei se bazează pe descoperirile ştiinţifice. Aşa este. Astfel, doctorul te poate ajuta şi poate te înţelegi bine cu el, dar nu el este vindecătorul tău, ci Domnul este Vindecătorul. Aşa este. În ce-i priveşte pe medici, ei au întotdeauna o limită, pentru că pot lucra numai acolo unde văd şi simt ceva, dar Dumnezeu controlează totul. Medicul nu te poate vindeca. El poate pune în ghips un braţ rupt, dar în momentul în care în care termină, braţul tău nu este vindecat. El potriveşte doar oasele la loc, dar Îl lasă pe Dumnezeu să te vindece. Înţelegeţi? Dacă ai apendicită, doctorul scoate apendicele afară şi Îl lasă pe Dumnezeu să facă vindecarea; scoate un dinte, dar Îl lasă pe Dumnezeu să vindece locul acela, pentru că medicina nu poate crea ţesuturi. Numai Viaţa poate face acest lucru, iar Viaţa este Dumnezeu. Aşadar, medicii nu pot vindeca. De fapt, ei nici nu pretind aceasta. Medicii potrivesc un os sau operează, dar Dumnezeu face vindecarea. Este atât de simplu!

Aşadar, nu-l desconsideraţi pe doctorul vostru. În călătoriile mele, eu am întâlnit o mulţime de medici care credeau în vindecarea divină. Pot spune că sunt mai mulţi medici care cred în vindecarea divină, decât predicatori. Uneori am întâlnit medici care erau şi vraci. Aşa este. Şi majoritatea spuneau: „Frate Branham, noi nu pretindem că suntem vindecători. Am avut cazuri în care am ştiut că pacientul nu mai are nici o şansă din punct de vedere medical, dar după ce ne-am rugat pentru el, şi-a revenit. Numai rugăciunea l-a salvat.”

Vedeţi? Ei nu pretind că sunt vindecători. Dar există şi medici egoişti şi încuiaţi la minte, care cred că ei fac totul. Cu asemenea oameni nu poţi ajunge nicăieri. Urmăriţi-i doar, şi veţi vedea cum vor ieşi din scenă mai devreme sau mai târziu.

Eu am un prieten care este un medic minunat. El credea în Domnul, dar nu L-a acceptat multă vreme. Săptămâna trecută a fost condus la Domnul Isus şi mi-a povestit că lucrurile au început să meargă mai bine în viaţa lui. Eu nu ştiusem că avea probleme, dar când am discutat cu el, i-am zis: „Nu-ţi face griji, pentru că toate lucrurile se vor rezolva treptat. Trebuie doar să ai încredere în Domnul şi vei vedea că toate lucrurile vor fi în ordine atât cu pacienţii tăi, cât şi la spital. Pune-L pe Domnul pe primul loc, roagă-te înainte de a face orice lucru şi vei vedea cum va lucra El.”

Dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară vă voi citi articolul publicat de Asociaţia Medicală Americană, cu privire la vindecarea divină.

Revenind la tema noastră, când Israel l-a ales pe Saul împărat, ei au privit la faptul că era un bărbat înalt, arătos şi cu umeri laţi, care se ridica deasupra oştirii sale, aşa că au zis: „Acesta este împăratul nostru.” Şi unde i-a condus el? La cădere, devenind el însuşi un decăzut.

Dar când Domnul a văzut că alegerea lor a fost greşită, le-a ales El un împărat. Astfel, i-a zis lui Samuel: „Umple-ţi cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.” (1Samuel 16.1). Şi Samuel s-a dus acolo. Când l-a văzut pe cel mai mare dintre fiii lui Isai, care era un bărbat bine făcut şi arătos, şi-a zis: „El este cel care va fi ales împărat!”

Voi ştiţi că aceasta are un efect psihologic asupra oamenilor. Dacă oamenii ar dori să fie mai religioşi, primul lucru pe care l-ar face ar fi să caute cea mai mare biserică din oraş, cu multe cruci în jurul ei, cu statui şi picturi frumos pictate. Vedeţi? Ei cred că Îl vor găsi pe Dumnezeu acolo, pentru că este o biserică mare. Poate la acea biserică merg o mulţime de oameni importanţi şi de celebrităţi, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu este acolo. Dimpotrivă, de obicei Dumnezeu alege o biserică mică, situată într-un loc neînsemnat, unde oamenii bat din palme şi cântă. Acolo Îl găseşti pe Dumnezeu. Aşa este. Omul caută şi alege întotdeauna ceva strălucitor, dar nu tot ce străluceşte este aur. Să nu uitaţi aceasta!

Aceasta s-a întâmplat şi cu lumea de azi: ei au schimbat Scriptura simplă şi adevărată a lui Isus Hristos într-o formă educaţională, indiferentă şi rece, iar cei care o studiază primesc diplome şi alte titluri, în bisericile lor fiind investite milioane de dolari. Aş vrea să vă întreb ceva: De ce este nevoie să se construiască biserici de milioane de dolari, dacă predicaţi că Isus Hristos vine în curând? Eu nu pot înţelege aceasta, voi înţelegeţi? Nu le văd rostul. Dacă Isus vine în curând, de ce mai faceţi aceste clădiri? Cred că ceea ce contează şi are importanţă, este să mergem să salvăm sufletele oamenilor, pentru că Isus nu a spus niciodată: „Construiţi biserici mari!” Nu, nu! El nu a poruncit niciodată aşa ceva. Nici n-a spus: „Ţineţi seminarii!” Eu n-am nimic împotriva bisericilor mari şi nici a seminariilor, dar Isus nu ne-a cerut niciodată să facem aşa ceva. Nu, El nu ne-a cerut niciodată să construim biserici mari şi nici să ţinem seminarii. Nu ne-a poruncit să construim spitale sau şcoli, chiar dacă acestea ajută. Ţineţi minte vă rog, că eu nu am nimic împotriva lor, dar problema este că am renunţat la cel mai important lucru pe care ni l-a cerut El să-l facem. Şi ce am făcut? Am construit spitale mari, şcoli şi seminarii teologice în care i-am educat pe predicatorii noştri şi i-am învăţat să folosească cuvinte pompoase şi psihologie, aşa că atunci când aud un „Amin” rămân reci şi indiferenţi. Unde ne-au dus toate acestea? La pierzare. De ce? Pentru că bisericile nu sunt altceva decât o adunătură de oameni reci, formali şi indiferenţi. Atmosfera duhovnicească din biserică este atât de rece, încât dacă i-ai lua temperatura ar indica 0⁰ ca iarna.

Să nu credeţi că glumesc când spun aceasta, pentru că aici nu este un loc de spus glume. Din păcate, aceste este adevărul.

Dar cum am ajuns în starea aceasta? De exemplu, un om are o afacere, este un om de afaceri important şi doreşte să meargă la biserică, aşa că o alege pe cea mai mare din oraş, ocupă un loc acolo şi îşi scrie numele în registrul ei de membri. Dar alegerea lui se aseamănă cu ceea ce a făcut Israelul când l-a ales pe Saul să fie împăratul lor şi în felul acesta intră în necaz.

Domnul i-a zis lui Samuel: „Umple-ţi cornul cu ulei, du-te în casa lui Isai şi Eu îţi voi arăta pe cine să ungi ca împărat.” Când a ajuns acolo, Isai l-a adus pe cel mai mare dintre fiii săi, care era înalt şi bine făcut, şi a zis: „Desigur, acesta trebuie să fie uns ca împărat!” însă alegerea lui nu a fost cea corectă.

Când l-a privit, Samuel a luat cornul şi şi-a zis: „Cu siguranţă, el va fi împăratul ales.” Dar nu a fost aşa, pentru că Dumnezeu i-a zis: „Nu este el! Nu pe el l-am ales!”

Vedeţi? Samuel s-a gândit ca orice om: „Acest bărbat este înalt şi chipeş, aşa că îi va sta bine cu coroana pe cap şi îmbrăcat în haine împărăteşti.”

Oamenii de astăzi judecă predicatorii după felul cum se îmbracă. Ce ruşine! Aşa este.

Când a ajuns în casa lui Isai, Samuel a luat cornul cu untdelemn şi s-a grăbit să-l ungă pe acel tânăr, dar Domnul i-a zis: „Nu el este alesul!” Apoi Isai şi-a adus toţi fiii înaintea prorocului, până la al şaptelea, dar Domnul i-a respins pe toţi. Atunci Samuel a zis:

„Aceştia sunt toţii fiii tăi?”

„Da, aceştia sunt toţi. De fapt, mai unul mai tânăr, care paşte oile mele.”

„Du-te şi adu-l aici, pentru că nu ne vom aşeza la masă până nu vine şi el.” Şi s-au dus să-l caute.

Parcă îi văd pe ceilalţi fraţi cum stăteau descurajaţi şi se gândeau: „Poate el va fi ales împărat…” Ce ironie a sorţii!

Aşa gândesc şi oamenii de astăzi: „Dacă ar exista vindecare divină, nu s-ar manifesta în mijlocul unor oameni ca aceia. Puterea lui Dumnezeu nu s-ar descoperi unor neînsemnaţi ca ei!”

Odată am vorbit cu o reporteră din Oregon şi ea mi-a zis:

„Dacă ar exista vindecare divină, nu ar însoţi lucrurile neînsemnate pe care le înveţi tu!”

„Aceasta este părerea ta!” i-am răspuns eu. „Dacă vrei să mori, du-te în biserica ta mare, dar dacă vrei să trăieşti, vino aici!”

„Mă trec sudori reci numai când aud acel „buhuhu” pe care-l fac oamenii aceia!” (Se referă la gălăgia făcută de laudele şi mulţumirile oamenilor aduse lui Dumnezeu în timpul adunărilor fratelui Branham – n.t.).

„În cazul acesta, cred că dacă ai ajunge în cer ai îngheţa de tot, pentru că acolo vei auzi numai aşa ceva.” Aşa este. „Şi îţi mai spun ceva: Aşa a făcut şi Naaman când a zis: „Nu sunt apele din ţara mea mai curate decât apele murdare ale Iordanului?” Apoi şi-a întors spatele şi a plecat mai departe pentru că nu voia să se umilească.

„Este în ordine. Dacă vrei să rămâi lepros, continuă cu atitudinea aceasta!”

 Dar când s-a dat jos de pe cal şi s-a umilit, cufundându-se „de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu”, a fost vindecat pe deplin de lepră. Aşa este. Tu trebuie să asculţi de Dumnezeu şi să faci tot ce spune El. Nu face totul conform gândirii tale, ci lasă-te în mâna Lui.

Revenind la David, parcă îl văd cum aleargă timid, îmbrăcat cu bunda de păstor făcută din piei de oi. Biblia spune că el nu era un băiat deosebit, dar Duhul Sfânt a venit peste profetul Samuel şi i-a zis: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!” (1Samuel 16.12).

Ce dezamăgiţi au fost toţi acei bărbaţi chipeşi, înalţi şi puternici, care se aşteptau să fie unşi împărat! Din acea zi, Duhul Sfânt, Dumnezeu, a fost cu David, iar el s-a întors fericit în pustie.

Biblia spune că Duhul Domnului l-a părăsit pe Saul, fiindcă s-a îndepărtat de Dumnezeu şi a păcătuit, locul Lui fiind luat de un duh rău. Astfel, împăratul a devenit un om nervos şi muncit. Ştiaţi că o asemenea stare indică prezenţa unui duh rău? Aşa este. El avea o mulţime de doctori în jurul lui, dar nu au putut să-l ajute cu nimic, deoarece totul ţinea de starea lui duhovnicească.

 Într-o zi, unul din slujitori i-a zis împăratului:

„Ştim că Isai are un viu care este vindecător divin.” Cu siguranţă era! El vindeca prin muzică. Amin. David avea darul de a scoate dracii din oameni. Dar pentru că în zilele acelea nu se coborâse încă Duhul Sfânt, el vindeca prin muzică, cântând cuvintele Domnului:

Domnul este Păstorul meu.

El mi-a îngăduit să stau pe această pajişte verde;

El m-a condus până la această apă.

Aceste cuvinte le-au deranjat pe duhurile rele din Saul şi le-a obligat să-l părăsească.

Să vă fie ruşine tuturor celor care nu credeţi în muzica ce se cântă cu instrumentele cu corzi! Nu-i de mirare că duhurile rele nu o plac, fiindcă trebuie să se îndepărteze.

David scotea dracii afară cântând la un instrument cu corzi. Aşa spune Scriptura: „…când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el.” (1Samuel 16.23). Puteţi vedea că acest băiat s-a născut cu un scop? David ştia că Dumnezeu este cu el. Sigur că ştia. El era un trăgător cu praştia şi un om al pustiei. Într-o zi, un leu a atacat o oaie din turma sa, dar David a luat praştia, a doborât leul şi i-a luat oaia din gură. Atunci leul s-a aruncat asupra lui, dar David l-a omorât cu cuţitul său de vânătoare. El ştia că Dumnezeu este cu el şi cu ajutorul Domnului a omorât şi u urs.

Dacă acesta nu este un om plin de Duhul Sfânt, atunci nu ştiu cine altul ar putea fi. Poate era mic de statură, dar era plin de Duhul Sfânt şi Dumnezeu era cu el.

Apoi a început războiul cu filistenii, care au invadat Israelul zicând: „Vă vom face război!” Atunci Saul l-a trimis pe David acasă să aibă grijă de oile tatălui său, apoi şi-a adunat oştirea pentru luptă, pe marii săi luptători, şi i-a trimis pe câmpul de luptă zicând: „Băiatul acela nu poate lupta, aşa că l-am trimis înapoi să păzească oile tatălui său. Dar bărbaţii aceştia puternici vor merge şi vor rezolva problema!” Da, el şi-a înarmat oştirea cu săbii şi suliţe şi a trimis-o la luptă, fiindcă toţi erau antrenaţi să fie războinici. Iar duşmanul era acolo pentru a-i înfrunta.

Dar acolo a păşit în faţă un uriaş care se numea Goliat, şi a făcut următoarea propunere: „De ce trebuie să moară toţi aceşti oameni? Mai bine trimiteţi-mi un bărbat cu care să mă lupt, dacă mă va omorî, noi vom fi robii voştri, iar dacă îl voi omorî eu pe el, veţi fi voi robii noştri.” Voi ştiţi că vrăjmaşului îi place să se laude atunci când simte că are avantaj asupra voastră. Şi iată că toţi vitejii din oastea lui Saul tremurau pentru că le era frică să uriaşul acela, aşa că timp ce patruzeci de zile, Goliat păşea în fiecare zi înainte lor, râdea şi îi batjocorea. Aţi observat vreodată că patruzeci este numărul ispitirii? Sigur că este. Astfel, după ce a stat patruzeci de zile pe munte, Moise s-a întors şi a fost ispitit, iar Isus a fost dus timp de patruzeci de zile în pustie şi a fost ispitit de diavolul.

Isai s-a dus la fiul său David şi i-a zis: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără… Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine şi să-mi aduci veşti temeinice.” (1Samuel 17.17-18). Astfel, David şi-a luat măgăruşul, a pus pâinile şi grâul pe el şi s-a dus în tabără. Chiar pe când a ajuns acolo, Goliat a ieşit plin de trufie în faţă şi a spus: „Provoc oştirea lui Israel!”

Frate, se pare că în dimineaţa aceea, provocarea lui Goliat a ajuns la urechile cui nu trebuia, pentru că acolo era un băiat care ştia de ce se află acolo şi ce are de făcut! Amin.

Ceea ce ne trebuie şi nouă în seara aceasta, este cineva care ştie ce are de făcut. Da, ceea ce ne trebuie nouă, sunt bărbaţi şi femei care ştiu care este poziţia lor în Hristos. Iar când diavolul aduce o provocare… pentru că el mai face şi acum provocări… şi astăzi mai sunt Goliaţi, Îi mulţumim Domnului pentru că mai sunt şi oameni ca David.

În clipa când provocarea lui Goliat a ajuns la urechile lui David, el şi-a ridicat privirea şi a ştiut ce avea de făcut. El ştia că fusese ales de Dumnezeu şi că ungere Lui era asupra sa; ştia pe ce stă, pentru că Îl pusese pe Domnul la încercare şi Îi cunoştea puterea.

Aş vrea să observaţi cât de minunat este acest lucru. Mă voi grăbi puţin pentru că am depăşit deja cu trei minute timpul care mi-a fost acordat.

David a fost chemat prin alegere. El a fost ales, chemat, uns şi trimis. Înţelegeţi? Da, David a fost ales de Domnul, chemat e la turma de oi, uns ca împărat şi trimis cu un anumit scop.

Priviţi: Avraam, Isaac, Iacov şi Iosif.

– Avraam = alegerea;

– Isaac =împlinirea;

– Iacov = harul, îndurarea;

– Iosif = desăvârşirea.

Deci, David a fost chemat. Frate sau soră, tu eşti un David? Ai fost tu chemat după ce te-a ales Domnul? Câţi creştini sunt astăzi în locul acesta? Ridicaţi mâna. Tu nu eşti creştin pentru că ai vrut, ci pentru că aşa a hotărât Domnul. Amin. „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis…” (Ioan 6.44). Domnul te-a ales încă înainte de întemeierea lumii să fii creştin. Aşa spune Scriptura. Ai fost ales, apoi chemat. Dumnezeu te-a ales, apoi te-a chemat, iar tu ai răspuns chemării Lui. După aceea a turnat peste tine uleiul ungerii Sale, Duhul Său cel Sfânt. Ce simbolizează uleiul în Scriptură? Duhul Sfânt. Când Samuel a turnat uleiul peste David, Domnul l-a botezat în mod simbolic. Amin. Nădăjduiesc că înţelegeţi. Samuel a turnat peste David tot uleiul care se afla în corn, nu doar puţin. Aşa face şi Dumnezeu când toarnă Duhul Sfânt peste un bărbat: El nu Îl toarnă cu porţia, ci îl botează în trupul Său, îl unge cu Duhul Sfânt.

Fiţi atenţi! David a fost numit împărat chiar în momentul când a venit ungerea peste el. Amin.

Voi sunteţi aşezaţi în Hristos Isus ca împăraţi şi preoţi, este adevărat? În momentul în care primeşti Duhul Sfânt, Domnul te aşază în Împărăţia Sa ca moştenitor. Ce tablou frumos! Vedeţi?

-Avraam = alegerea;

-Isaac = neprihănirea, împlinirea; el a fost neprihănit prin credinţă;

-Iacov = harul, mila, sfinţirea – el nu a făcut nimic pentru aceasta, ci îndurarea Domnului s-a arătat în viaţa lui;

-Iosif – desăvârşirea şi chemarea. Amin.

David a fost ales, chemat, uns şi poziţionat în Trupul lui Isus Hristos: Printr-un singur Duh, noi suntem botezaţi în trupul lui Hristos Isus şi avem un loc în El. V-aţi gândit la aceasta?

Fiecare bărbat şi fiecare femeie creştină, care se află în locul acesta, ştie că tot timpul vieţii a fost însoţit sau însoţită de Ceva. Încă de când erai copil, ai dorit să-L slujeşti pe Domnul, pentru că în inima ta era pus Ceva: era alegerea mai dinainte a lui Dumnezeu.

Încă înainte de a fi uns de Samuel, David a ştiut că Domnul era cu el, fiindcă omorâse un urs şi un leu cu praştia şi ştia că un om obişnuit nu putea face aşa ceva. El ştia foarte bine de ce era capabil şi era încredinţat că Domnul era de partea lui, deoarece inima îi bătea numai pentru El.

Cred că în Psalmul 42.1 el a spus: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” Nu-i de mirare că putea să alunge duhurile rele cu muzica sa, fiindcă avea Ceva despre care putea să cânte, Ceva ce venea din inima sa. Diavolul ştia foarte bine că acele cântări veneau din inima lui şi că David fusese ales de Dumnezeu. da, el a fost ales, chemat, uns şi pus împărat. Amin.

Daţi-mi voie să dezvolt mai mult acest gând. Să nu credeţi cumva că sunt emoţionat, pentru că nu sunt.

Câţi dintre cei prezenţi în locul acesta sunteţi neprihăniţi prin credinţă? Ridicaţi mâna, vă rog. Vedeţi? Scriptura spune: „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Romani 8.30). Amin. Numele tău a fost scris cu sângele lui Isus Hristos, în prezenţa lui Dumnezeu, apoi ai fost pus pe acest pământ cu un scop: să faci voia Domnului. Creştinule, poţi înţelege care este menirea ta?

Oh, bărbaţii aceia nu au putut înţelege aceasta, dar David avea peste el uleiul ungerii! El ştia pe ce stă.

Uriaşul Goliat s-a ridicat şi a zis: „Nu este nevoie ca oştirea Domnului să fie învinsă!”

Priviţi-l cum stătea lăudărosul acela acolo şi Îl sfida de Domnul: „Ştim că Domnul a făcut aceasta, dar zilele minunilor au trecut!” Dar pentru David acel timp nu trecuse. El fusese uns şi ştia care era însărcinarea lui.

Voi ziceţi: „Frate Branham, pot să-L accept pe Hristos ca Vindecător?” Sigur că da.

„Bine, dar cum rămâne dacă nu sunt vindecat în cinci minute?” Eşti vindecat oricum, indiferent cât durează aşteptarea.

Dacă ai crede că eşti vindecat, nu mi-ai pune asemenea întrebare. Când crezi cu adevărat, în mintea ta  nu-şi poate face cuib nici un fel de întrebare. Tu nu pui nimic sub semnul întrebării, ci crezi pur şi simplu. S-ar putea ca ceilalţi oameni să pună un anumit lucru sub semnul întrebării, dar tu nu vei face aceasta.

Dacă, de exemplu, mi-ai zice: „Frate Branham, dă-mi un stejar.” Poate eşti din sudul Indianei, unde sunt mulţi stejari, iar eu ţi-aş da o ghindă. Ai stejarul? Sigur că da, pentru că el se află în sămânţa de ghindă pe care ţi-am    dat-o. Eu ţi-am dat o ghindă, dar potenţial tu ai deja un stejar.

Când primim Cuvântul lui Dumnezeu, noi Îl avem în formă de sămânţă, iar când acceptăm vindecarea divină, prin Cuvântul lui Dumnezeu, lucrurile încep să fie în ordine: credinţa ia conducerea şi creşte. Amin.

Ia acea ghindă, pune-o în pământ şi apoi priveşte ce se va întâmpla. Curând va răsări un stejar şi va începe să crească. Vedeţi? Viaţa este în Sămânţă, iar Cuvântul lui Dumnezeu este o Sămânţă vie. Dacă poţi să-L primeşti, ia partea aceea din Biblie şi spune: „Aceasta mi se potriveşte!” (Amin), şi ai ceva. Aşa este. Atunci nu va exista nici un diavol care să te poată opri şi indiferent ce vor spune ceilalţi, nu vei primi nimic pentru că ştii pe ce stai!

David a zis: „Vreţi să spuneţi că-l lăsaţi pe acest filistean netăiat împrejur să stea acolo şi să sfideze oştirea Dumnezeului celui viu? Cum este posibil? Eu nu aş suporta niciodată aşa ceva!” Dar fratele său, i-a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustiu? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai coborât ca să vezi lupta.” (1Samuel 17.28).

Cuvintele spuse de David au ajuns la urechile lui Saul, care a poruncit: „Aduceţi-l la mine pe băiatul acela să văd cum arată!” Iar când l-a văzut, i-a zis: „Tu nu poţi lupta cu bărbatul acela, fiindcă te-ar putea ridica cu o singură mână şi să te ţină în aer!”

Dar David i-a răspuns împăratului: „Ascultă-mă, Saul! Eu am încredere în Domnul, pentru că El m-a ajutat să ucid  leul şi ursul cu praştia mea. Mai mult, El m-a ajutat să le smulg mielul din gură, iar când s-au ridicat împotriva mea,    i-am omorât.” Şi a adăugat: „Cu cât mai mult îl va da în mâna mea pe acest filistean netăiat împrejur care a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu!” Aleluia! Vedeţi? David ştia pe ce stă.

El era un om al credinţei; credea că Domnul era de partea lui şi ştia că fusese uns.

Şi voi ştiţi acelaşi lucru pentru că sunteţi creştini. Voi ştiţi că dacă Dumnezeu nu v-ar fi ales să fiţi creştini, nu aţi fi fost niciodată creştini. Este alegerea Lui, nu a voastră, pentru că nici un om nu Îl caută pe Dumnezeu. Tu nu L-ai căutat niciodată pe Dumnezeu, ci El te-a căutat pe tine; tu nu L-ai chemat niciodată pe Dumnezeu, ci El te-a chemat pe tine. Iar când te-a chemat şi L-ai acceptat, ţi-a arătat că te-a ales. Acesta este harul. Apoi i-ai dat inima lui Hristos, iar El a umplut-o cu Duhul Sfânt  şi te-a poziţionat în Trupul Său. Aceasta a făcut să renunţi la obiceiurile tale rele şi să te comporţi ca un creştin adevărat, iar El te-a vindecat pentru că a promis aceasta. Amin.

Vedeţi, David ştia pe ce stă şi ştia că Domnul este cu El, de aceea a spus: „Da, domnule! Voi merge şi voi lupta cu filisteanul acela!”

La fel este cu orice bărbat care primeşte o chemare pentru slujbă. Înţelegeţi? Saul l-a luat imediat şi i-a zis: „Aşteaptă puţin! Tu trebui să mergi la luptă aşa cum spunem noi; şi în primul rând trebuie să-ţi punem pe cap un coif.” Îmi pot închipui cum arăta micuţul David cu coiful acela mare pe cap. Probabil trebuia să-şi ţină capul aşa, ca să poată vedea ceva, pentru fiindu-i prea mare, îi acoperea ochii şi nu vedea nimic. Dar şi armura îi era foarte mare, aşa că nici nu putea păşi cu ea. Vedeţi? Saul îi spusese: „Pune-ţi armura mea!” Imaginaţi-vă cum poate sta armura unui bărbat de doi metri, pe un băiat de un metru şi şaizeci de centimetri. Apoi scutul şi sabia: sărmanul David nici nu le putea ridica.

Acesta este motivul pentru care a zis: „Eu nu ştiu nimic despre aceste lucruri. Nu ştiu să predic teologia, şi toate aceste lucruri despre care vorbiţi, îmi sunt total străine. Nu înţeleg ce este cu toate aceste rozalii pe care le folosiţi pentru rugăciune. Lăsaţi-mă să merg cu credinţa în Dumnezeu, fiindcă El este Cel care l-a dat pe leu în mâinile mele.”

De această credinţă avem nevoie şi noi în seara aceasta, fraţilor. Eu nu am nimic împotriva seminariilor, a şcolilor teologice şi a educaţiei, dar când eşti chemat de Dumnezeu, du-te!

Cineva spunea că a fost pregătit timp de cincisprezece ani ca să poate merge misionar în Africa, iar acum a fost trimis. Acestea sunt prostii.

Când eşti chemate de Domnul, du-te! Asta-i tot.

Apostolii nu au aşteptat niciodată să primească vreo educaţie; niciunul dintre ei nu a aşteptat aşa ceva. Dacă Domnul te cheamă, înseamnă că eşti pregătit, aşa că du-te înainte! Dacă nu, primul lucru pe care-l vei observa este că devii atât de îndoctrinat încât şi puţinul din Dumnezeu, care se mai afla în tine, este scoasă afară.

David nu a ştiut să lupte îmbrăcat în acele haine, acest lucru fiind valabil pentru orice bărbat care trebuie să predice Adevărul. Cum aţi vrea să predice când îi impuneţi o mulţime de lucruri: cât de repede să citească în faţa microfonului, ce să facă şi cum să facă? Tu n-ai putea face aşa ceva şi nici eu. De fapt, cel mai bun lucru pe care l-ai putea face este să mergi şi să spui: „Doamne, sunt aici. Te rog să-mi arăţi ce vrei să le spun oamenilor şi o voi face.” Amin. Să nu spui niciodată: „Voi aştepta până când vine domnul Jones şi-mi spune el ce să fac. Atunci voi crede şi voi spune „Amin”. Să nu faci aceasta, ci să zici „Amin” la orice va spune Domnul. Aşa este.

David ştia pe ce stă, aşa că a zis: „Domnul îl va da pe acel filistean netăiat împrejur în mâna mea!” Apoi a adăugat: „Luaţi jos de pe mine toate aceste lucruri!” Astfel, Saul a aflat că haina lui ecleziastică nu se potrivea unui om al lui Dumnezeu. Aşa este.

„Eu am încredere în această praştie mică şi nu o voi lăsa din mâna mea,” a continuat David.

Acesta este Duhul Sfânt care m-a salvat şi pe mine, de aceea nu mă mai interesează nimic. Eu am cunoscut un bărbat care a primit Duhul Sfânt, dar apoi L-a negat pentru că via să fie popular. Cunosc bărbaţi şi femei care au primit Duhul Sfânt de modă veche, dar apoi s-au dus în lume şi L-au negat tot din pricina popularităţii.

Oh, Doamne, ai milă de mine! Cel ce m-a adus până aici este Duhul Sfânt şi doresc ca El să mă ducă şi mai departe. Aceasta este totul. Dacă a fost bun în trecut şi în prezent, va fi la fel de bun şi în ceasul morţii mele, acest lucru fiind valabil şi pentru tine. Amin. Gândiţi-vă la aceasta.

David a spus: „Eu ştiu cum să folosesc această praştie şi am încredere în ea!” aşa că a păşit în faţă şi s-a pregătit de luptă.

Îmi imaginez ca Saul a zis: „Ce poate face acest copil dacă a refuzat să asculte instrucţiunile mele, a nesocotit abilitatea mea de a conduce oamenii şi a refuzat armura pe care trebuia s-o poarte?”

Dar David a păşit liniştit în faţă, apoi a privit în jur şi a adunat câteva pietre. Vă puteţi imagina un băiat simplu de la ţară, care ia de jos câteva pietre, îşi scoate praştia şi o pregăteşte? Desigur, Saul s-a întrebat: „Oare ce face cu acele pietre?”

Dar David a luat cinci pietre şi le-a pus în traista sa. Scriptura spune că el avea o traistă. Ştiţi ce duceau păstorii în traista lor? Eu v-am spus de multe ori, că de obicei purtau miere, iar dacă vreuna din oi se îmbolnăvea, luau o parte din acea miere şi o puneau pe o piatră. Amestecau mierea bine, apoi o turnau pe piatră, iar oile veneau şi o lingeau fiindcă le plăcea acea chestie dulce. Şi când lingeau mierea, lingeau şi acea piatră de calcar şi se făceau bine.

Şi noi avem aici o traistă plină cu miere, iar eu o voi pune pe Stânca Hristos Isus, astfel ca orile care sunt bolnave să poată veni să lingă şi să se vindece. Da, dacă veţi linge această miere, veţi vedea cum vor avea loc vindecări una după alta. Aşa este. Dar noi nu punem această miere pe o biserică sau pe o denominaţiune, ci o vom pune unde îi este locul: pe Isus Hristos, Piatra care poartă vindecarea în Sine.

Deci, el avea o traistă mică, iar traista avea un buzunar în care se ţineau banii. Ce sunt aceşti bani? Puterea de cumpărare. Puteţi vedea traista Domnului Isus? Fiecare păstor are o asemenea traistă în care găseşti tot ce ai nevoie. Dacă eşti bolnav, îndrăzneşte şi vezi ce vei găsi acolo, fiindcă este scris: „…Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod 15.26). În ordine. Luaţi-o afară, fiindcă aceasta este Puterea de cumpărare. „…orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11.24). Vedeţi ce conţine Traista Lui? Nu-i de mirare că David şi-a pus pietrele acolo; era un loc numai bun pentru ele, aşa-i?

Şi noi suntem pietre din această Traistă şi suntem învelite în miere, în putere. Şi ştiţi ceva? Păstorul Isus Hristos, Cel care nu a pierdut niciodată vreo bătălie, Păstorul oilor, Îşi ia Biserica sub protecţia Sa. Amin.

David a luat cinci pietre. Ce simbolizează cifra „5”? Fiţi atenţi: cinci pietre: prima dintre ele era „J”, a doua „E”, a treia „S”, a patra „U” şi a cincea, „S”. Vedeţi? „J-E-S-U-S” (în limba română este „I-S-U-S”). Vedeţi? Noi suntem pietre vii din această Piatră care este Isus Hristos.

David a pus acele pietre în traista sa, ca să fie acoperite cu miere şi înzestrate cu putere de sus.

Când Domnul poate să-Şi unească Biserica într-o singură simţire, o va înzestra cu putere de sus. Cu care putere? Cu puterea de a crede Cuvântul Său şi de a nu lăsa să treacă nici o iotă.

Deci în traista lui David era miere şi putere. El a pus cele cinci pietre acolo, apoi s-a uitat să vadă unde era Goliat. Fiecare dintre cei care sunteţi în seara aceasta aici, sunteţi un David.

Când Goliat a văzut cine vine să se lupte cu el şi cu ce era înarmat, a râs şi a zis: „Ce! sunt câine, de vii la mine cu toiege? De ce vii aşa împotriva mea, băieţelule?” (1Samuel 17.43). Ştiţi cum l-a numit Saul pe David când l-a văzut? „Copil”. El arăta într-adevăr ca un copil timid şi era înarmat doar cu o praştie, dar Îl cunoştea pe Dumnezeu, iar acesta este lucrul cel mai important. El era un credincios; era cel ales, chemat, uns şi trimis. Aleluia!

Poate zici: „Frate Branham, eu am fost chemat să fiu predicator!” Poate ai fost chemată să fii o casnică dar, prin Duhul Sfânt, tu ai o poziţie în Trupul lui Isus Hristos. Amin. Tu eşti la fel de importantă pentru El, ca David sau ca oricare alţii.

Totul era pregătit pentru începerea luptei. Goliat se înarmase cu toate cele necesare, dar priviţi-l cum se va prăbuşi! David s-a apropiat de el şi l-a privit de jos până sus, dar dincolo de el a văzut biruinţa, pentru că avea încredere în Domnul oştirilor. El se gândea: „Oare cu cât era mai periculos leul decât acest Goliat? Acela era un animal sălbatic, iar dacă atunci am crezut că Domnul va călăuzi piatra mea chiar prin capul acelei fiare, ştiu că El va face acelaşi lucru şi acum. Pe acel leu l-am ucis ca să salvez o oaie, şi Domnul m-a ajutat s-o salvez pentru că am crezut că El poate face aceasta.” Aşa este.

Fraţilor, Domnul ne-a dat şi astăzi nişte Davizi care să-I păstorească oile. Aşa este.

„Şi dacă El şi-a făcut griji pentru o oaie,” îşi zicea David, „cu cât mai mult de va îngriji de oştirea Dumnezeului celui viu. Eu nu-i voi permite acestui batjocoritor să vină aici şi să spună: „Nu mai există vindecare divină. Nici nu vreau să vorbesc despre subiectul acesta!”

Oh, într-una din zilele acestea veţi întâlni un David!

Goliat „l-a blestemat pe David pe dumnezeii lui, apoi a adăugat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.” (1Samuel 17.43-44).

Dar David i-a răspuns: „Tu vii împotriva mea în numele filistenilor, cu armură, cu sabie, cu toată psihologia şi teologia ta, şi cu alte lucruri pe care le mai ai, dar „iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.

Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului.”

El ştia pe ce stă. Aleluia! Toţi „Davizii” care se află în seara aceasta aici, au o poziţie în Hristos, iar Cel care le-a dat-o este Domnul: alegere, chemare, ungere şi trimitere. El este Cel care te-a ales şi te-a chemat. Apoi te-a uns cu Duhul Sfânt, iar acum te-a poziţionat în Trupul lui Isus Hristos. Da, El i-a pus acolo pe toţi aceşti „Davizi.”

Poate ziceţi: „Cine este acest Goliat, frate Branham şi unde se află el?” Cancerul care te mănâncă, tumoarea care atârnă pe tine, cataracta din ochii tău, braţul handicapat, etc. Toţi cei care le văd spun: „Nu se mai poate face nimic!” iar diavolii zic şi ei: „Renunţă, resemnează-te, pentru că nu se mai poate face nimic. Doctorii care te-au văzut au spus că nu te vei mai face bine!”

Dar Isus Hristos, Cel care te-a ajutat să nu mai bei şi să nu mai fumezi, Cel care te-a salvat de la o viaţă de beţiv, de la jocurile de noroc şi din păcat, poate să te vindece şi de tuberculoză şi de cancer. Aceste boli sunt un Goliat, dar nu lua în seamă bătaia lui de joc, ci ridică-te în Numele lui Isus Hristos şi provoacă-l la o confruntare. Amin. Aleluia! Mă simt atât de religios! Poziţionat în Hristos.

Dacă credinciosul şi-ar cunoaşte poziţia în Hristos, ar avea-o. Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu este aici şi este gata să se coboare peste oricine crede. Tu crezi? Amin.  Domnul a promis aceasta şi o va face. Tu eşti în Hristos.

Goliat este un batjocoritor. El zice: „Vezi, aseară ai fost aici, dar nu ai fost vindecat. Ai fost şi la alte adunări, dar nici acolo nu ai primit vindecarea.” Cine este acel diavol netăiat împrejur? Cine este acel diavol care nu are nici o legătură cu Dumnezeu? Cine este acel diavol care nu are nimic şi ştie că a fost biruit? Stăpânul lui a fost biruit la Calvar de către Domnul şi Stăpânul nostru. Aleluia!  El este o minciună, dar nu-l vom mai crede. Jos cu el!

Isus Hristos l-a jefuit pe Satan de tot ce avea. El a biruit domnii, stăpâniri şi puteri, iar Împărăţia Lui cuprinde cerul şi pământul. Aleluia! Şi noi suntem ai Lui. Aceasta Îl pune unde Îi este locul. Satan este un învins, în timp ce Hristos este Biruitorul. Voi sunteţi „Davizi”; sunteţi chemaţi, aleşi, unşi şi aşezaţi în Trupul lui Hristos, prin botezul Duhului Sfânt.

Goliat, eşti biruit! Aleluia! Da, în seara aceasta el este biruit. Aleluia!

Să ne rugăm.

Tată ceresc, simţim cum Duhul Tău Se mişcă printre noi. O, Doamne, este ca şi cum ai păşi aici ca să laşi Duhul Tău să ungă această audienţă. Noi Te iubim şi Te lăudăm. Glorie Numelui Tău!

Doamne, în seara aceasta Te rog să ungi audienţa cu o asemenea putere cum nu a mai simţit nimeni din locul acesta vreodată. Îngăduie ca toţi aceşti copii să fie chemaţi, aşa cum a fost chemat şi David. Tată, ei trebuie să fie chemaţi, pentru că Fiul Tău preaiubit, Domnul Isus Hristos, a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.” (Ioan 6.44). Tu i-ai chemat pe cei pe care  i-ai ales mai dinainte, iar ei au răspuns chemării. Şi când au făcut aceasta, ai turnat peste ei ungerea Duhului Sfânt şi i-ai botezat în Trupul lui Hristos, pentru că sunt nişte pietre mici din Stânca cea mare. Aleluia!

Diavolul stă acolo şi încearcă să râdă de ei, de aceea Te rog să ai grijă de sufletele lor, în seara aceasta, şi să faci ca fiecare filistean să fie biruit. Aleluia! Fie ca Isus Hristos, mare Fiu fără păcat al lui Dumnezeu, marea Căpetenie a lui David, să vină cu puterea Sa să îndepărteze fiecare umbră de necredinţă şi să taie orice legătură sau întunecime de peste oameni, astfel ca Lumina Duhului Sfânt să inunde această audienţă cu prezenţa Sa. Fie ca aceasta să fie o noapte cum nu am mai trăit niciodată până acum. Atotputernicule Dumnezeu, fă aceasta spre slava Ta, pentru că Te rugăm în Numele Fiului Tău. Îngăduie ca toţi să fie vindecaţi de dragul lui Isus. Amin.

Ştiţi ce a făcut David după ce a tăiat capul lui Goliat? Şi-a pus piciorul pe trupul mort al filisteanului, iar capul l-a ridicat ca mărturie pentru ceilalţi şi a strigat: „Vedeţi ce puteţi face?” Aşa este. Aveţi încredere în Dumnezeu!

Aseară a fost aici femeia aceea sărmană care fusese la fraţii Mayo… Ei au făcut tot ce-au putut, dar nu au reuşit să afle nici măcar ce era în neregulă cu ea. Atunci a venit aici. Diavolul a zis: „Te-am prins!” dar credinţa vine în urma auzirii Cuvântului. Astfel, ea L-a crezut pe Dumnezeu, a tăiat capul acelui diavol, l-a ridicat înaintea voastră şi a spus: „Vedeţi? Eu am fost legată de acel pat, dar iată-mă stând înaintea voastră pe deplin sănătoasă şi fericită. El m-a vindecat şi acum pot dormi.” Aşa este.

Dar ce să spun despre miile de oameni din întreaga ţară? Câţiva dintre ei sunt în mijlocul nostru. Îmi scriseseră despre starea lor şi mi-au spus că erau orbi şi la pat, dar când am fost aici ultima dată, au păşit în faţă cu Sabia credinţei în mână şi au tăiat capul lui Goliat, iar în seara aceasta îl ţin înaintea voastră ca mărturie.

Ce a făcut restul oştirii? Când au văzut că se poate, au zis: „Dacă acest israelit a putu face acest lucru, putem  să-l facem şi noi! Toţi suntem copiii lui Dumnezeu şi avem parte de aceleaşi binecuvântări. Luaţi-vă deci săbiile şi haideţi să-i omorâm pe toţi aceşti filisteni!” I-au urmărit, i-au ajuns şi i-au ucis, iar trupurile lor moarte au căzut prin văi, pe dealuri şi pe la porţi. Desigur.

Frate, şi tu poţi face aceasta. Făgăduinţa este a ta, îţi aparţine. Ea este dată pentru fiecare credincios, de aceea, nu pleca de aici fără ca Duhul Sfânt să taie şi să îndepărteze acele cătuşe vechi care te ţin încă legat. Aruncă-le şi spune: „Doamne, eu cred!” apoi pleacă de aici ca un copil biruitor al lui Dumnezeu, pentru că Steaua  dimineţii te conduce spre slavă. Cu siguranţă.

Diavolul se va ridica şi va spune: „Am crezut că te-am avut!” dar tu să-i răspunzi: „Ţi-am spus că nu m-ai avut niciodată!” şi du-te mai departe. Aşa este. Apoi vino la următoarea, scutură capul acelui diavol bătrân care te ţinea legat şi spune: „Uită-te aici! Îţi aminteşti de mine? Eu sunt persoana căreia i-au spus medicii că nu mai are de trăit decât câteva zile. Dar în seara aceasta, iată-mă stând aici pe deplin sănătoasă.” Aleluia! Imediat se ridică altcineva şi spune: „Vezi? Dacă la ea a fost posibil, înseamnă că este posibil şi pentru mine, aşa că şi eu Îl cred pe El.” Amin.

Oh, voi nu ştiţi, dar Duhului Sfânt Îi place să intre în această mână de oameni. Ce bine ar fi dacă aţi realiza unde vă aflaţi. Tu eşti în Hristos şi datorită acestei poziţii pe care o ai, îţi aparţine totul; totul este al tău. Crezi aceasta?

Să ridicăm mâinile şi să cântăm împreună cu fratele care ne va acompania la orgă, nu „Doamne eu cred!” ci: „Doamne, eu cred chiar în clipa aceasta!” Ridicaţi toţi mâinile şi cântaţi. În ordine.

Acum eu cred, acum eu cred,

Toate lucrurile sunt posibile, acum eu cred.

Acum eu cred, acum eu cred,

Toate lucrurile sunt posibile, acum eu cred.

Oh, ce minunat! Chiar dacă aş spune: „Să încheiem această adunare, să ne strângem mâinile şi să mergem acasă,” cred că ar fi multe, multe vindecări în seara aceasta. Da, eu cred din toată inima aceasta.

Poate printre noi este cineva care a venit pentru prima dată, este slab în credinţă şi nu înţelege de ce chemăm un rând de rugăciune şi ne rugăm pentru unii dintre oameni. Ce a spus Isus când era pe pământ, ce făgăduinţă a dat El? „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Şi El a mai spus ceva: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce-L vede pe Tatăl făcând. Şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul.”

El a vorbit cu femeia de la fântână până când a găsit care era problema ei, iar atunci i-a zis:

„Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat,” a răspuns ea.

„Aşa este, pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi cel cu care eşti acum nu este bărbatul tău.”

„Doamne, văd că eşti proroc. Eu ştiu că atunci când va veni Mesia, El va face aceste lucruri. Acesta este semnul lui Mesia.”

„Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt El.”

L-a întâlnit şi Filip şi a putut fi salvat, aşa că petrecea clipe minunate: Împărăţia lui Dumnezeu era în inima lui şi era plin de bucurie pentru aceasta. Curând după aceea, s-a dus să-şi caute prietenii şi l-a găsit pe Natanael care se ruga sub un smochin din spatele casei. Poate când a ajuns acolo, Filip a întrebat-o pe doamna Natanael:

 „Unde este Natanael?”

 „Mai adineauri s-a dus să se roage în grădină.” Filip a pornit să-l caute prin grădină şi l-a văzut că se ruga sub un copac. El l-a auzit pe Filip că se apropie, aşa că s-a ridicat şi i-a zis:

„Pe unde au umblat, Filipe?”

„Oh, am fost plecat, dar m-am întors pentru că vreau să-ţi spun ceva. Ştii ce spune Scriptura că se va întâmpla în zilele acestea? Isus din Nazaret, fiul lui Iosif, este acolo jos urmat de semne şi minuni puternice şi noi ştim că El vine de la Dumnezeu.”

„De unde zici că este El?”

„Din Nazaret.”

„Oare este posibil să iasă ceva bun de acoo?”

„Vino cu mine. Nu mai pune alte întrebări, ci vino cu mine şi vei vedea.” „A vedea” înseamnă „A crede.”

Astfel, cei doi bărbaţi s-au dus în locul unde era Isus şi au intrat în audienţă. După o vreme, Isus a privit în audienţă şi l-a văzut pe Natanael care stătea acolo plin de curiozitate, lângă Filip. Poate L-au văzut pe Isus vindecând pe cineva şi au zis fiecare: „Eu cred aceasta.” Sau poate a mers pe platformă o femeie, iar El i-a zis: „Doamnă, tu ai bolile cutare şi cutare, dar dacă crezi, eşti vindecată.”

Îl pot auzi pe Filip cum îl întreabă pe prietenul său: „Ce zici de asta?”

„Stai puţin!” i-a replicat Natanael, „Pun pariu că El nu ar şti nimic despre mine!”

Dar Isus a privit spre el şi a zis:

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

„De unde mă cunoşti?” L-a întrebat Natanael surprins.

Şi Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

„Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Vedeţi?

Acelaşi lucru L-a făcut şi când S-a întâlnit cu Petru.   I-a zis simplu: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa” (care tălmăcit înseamnă Petru).”

Cum l-a cunoscut El? De unde îi ştia numele? Cum de ştia acele lucruri despre el? Vedeţi?

Cu altă ocazie, Isus a trecut printre mulţi oameni bolnavi pe moarte şi s-a oprit la unul care stătea pe o targă, a vorbit cu el şi l-a vindecat. Aşa ceva a ridicat un mare semn de întrebare. Iudeii au văzut că omul vindecat îşi ridica patul în ziua Sabatului şi l-au luat la întrebări cu privire la Isus. Apoi s-au dus şi au vorbit cu Isus, iar El le-a răspuns simplu: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.” (Ioan 5.19). „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.” (v.1).

Acesta este Isus ieri; şi El a spus: „Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.” (Apocalipsa 22.16). El este de la „A” la „Z”, ceea ce înseamnă „Alfa şi Omega”, Începutul şi Sfârşitul, Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine. „Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” După cum spunea şi fratele Ekberg: „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El.” (Coloseni 1.19), aşa cum spune şi în cântarea: „Din gloria Sa.”

Ne va fi dor de fratele Ekberg, Domnul să-i binecuvânteze inima. Mie îmi place mult acest cântec, pentru că face ceva cu adunarea. Ştiu că fratele este un creştin adevărat, de aceea Îl rog pe Domnul să fie cu el până când ne vom revedea.

S-au împărţit numere de rugăciune? În ordine. De la unu la o sută. Atunci vom începe cu numărul 1. Aseară, am avut un rând de rugăciune în audienţă şi nu am chemat pe nimeni pe platformă, dar în seara aceasta vom chema câteva persoane aici.

Cine are numărul B1? Să ridice mâna.

Vă mai amintiţi cele două semne? Unul dintre ele era să iau mâna oamenilor. Cu doamna voi vorbi puţin mai târziu. Staţi în rugăciune, pentru că dacă este vorba de vreo boală, El îmi va arăta.

Bună seara, doamnă. Cred că nu ne cunoaştem, pentru că nu-mi amintesc să te mai fi văzut vreodată. Este adevărat? Aş vrea să-ţi iau puţin mâna. Da, doamnă. Tu nu ai o problemă duhovnicească, ci una firească. Ai o tumoare care creşte. Uita-te la mâna mea. Este la fel ca mâna oricărui bărbat, este adevărat? Acum am să iau mâna aceasta în mâna mea. Vezi vreo diferenţă? Pune-ţi mâna peste mâna mea. Este vreo diferenţă? În ordine. Acum să schimbăm din nou, ca să vedeţi ce face Duhul Sfânt. Pune mâna ta în mâna mea şi priveşte-o. Pe mâna mea apar nişte bubiţe mici, vezi? Acum pune mâna ta dreaptă în mâna mea stângă şi fii atentă ce se va întâmpla. Vezi cum apar acele umflături? Aceasta este dovada că suferi de o boală. Este un microb… este o viaţă străină în tine. Înţelegi?

Acum vom vorbi puţin şi vom vedea dacă Duhul Sfânt ne va spune ceva despre aceasta. Dacă El nu va spune nimic, ştiu că este vorba despre o tumoare, pentru că ştiu cum apare pe mână. Este suficient să ştiţi atât. Da… Tumoarea este la sân, este adevărat? Vedeţi? Aşa este.

Tu trăieşti aici în Chicago, locuieşti pe strada 1653 Mead şi te numeşti A. Erickson. Du-te acasă şi vei fi bine. Ai credinţă în Dumnezeu!

Vino aici. Nu ne cunoaştem, aşa-i domnule? Crezi, frate? Ai încredere în el. Dă-mi puţin mâna. Între mine şi tine este o Lumină. Eşti slăbit, nu-i aşa? Totuşi, te afli aici pentru un alt motiv, nu pentru tine. Tu ai probleme cu prostata şi cu rinichii şi din cauza aceasta nu poţi dormi noaptea, dar te frământă altceva. Eu nu te pot vindeca, dar El poate face aceasta. Eu sunt slujitorul Lui şi pot spune doar ceea ce-mi arată El. După cum am spus deja, tu eşti aici pentru altcineva: este vorba de fiul tău. El are ceva la ochi, iar medicul a spus că este „Astigmatism”. Băiatul nu este aici cu tine, ci este acasă şi mai are ceva: este vorba de epilepsie şi este puţin retardat mintal. Este adevărat? Crezi că vei primi ceea ce ceri? În ordine. Atunci du-te acasă, pune-ţi mâinile peste copil şi primeşte vindecarea în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aveţi încredere în Domnul. Femeia aceea are peste ea un duh de surzenie. Plecaţi-vă capetele pentru un minut.

Dumnezeule mare, Cel care ai creat cerul şi pământul şi tot ce este pe el. Nu ştiu cât de rău este această femeie, nici cât de mare este problema cu urechile ei, dar ştiu că Tu eşti aici. Te rog s-o vindeci şi să laşi ca Duhul Tău să se reverse peste ea, ca să fie bine. Cer ca acest duh de surzenie să iasă din ea şi îi poruncesc: „Ieşi afară din această femeie în Numele lui Isus Hristos!”

Acum mă auzi, aşa-i? Mă poţi auzi?  Da, auzul tău a revenit. Dar ai avut şi o problemă femeiască, aşa-i? Şi aceea a dispărut, nu o mai ai. Este ceva ciudat! Tu eşti o misionară şi ai venit din China. Ai o misiune printre chinezi şi vrei să mă întrebi ceva. Da, vrei să ştii dacă să mai mergi înapoi sau nu. Aşa este. Crezi că vei merge înapoi sănătoasă şi fără nici o problemă? Du-te şi bucură-te! Domnul să fie cu tine. Ai încredere.

Da, domnule. Tu ai o problemă gravă cu stomacul. Dă-mi mâna. Da. Ai probleme mari cu stomacul şi numai Domnul te poate ajuta. Crezi aceasta? Cum am putut să ştiu că ai probleme cu stomacul dacă ţi-am luat doar mâna în mâna mea? Crezi că te vei face bine? Te numeşti Allen Grubbs, este adevărat? Domnul să te binecuvânteze. Eşti din Wankegan, Illinios. Du-te acasă şi mănâncă-ţi cina.

 Tu ai probleme femeieşti. Crezi că te vei face bine? Aş vrea să te întreb ceva. Când te-ai ridicat de pe scaun s-a întâmplat ceva, aşa-i? Du-te acasă, bucură-te şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu.

Tu ai probleme femeieşti, artrită, dar şi alte boli. Crezi că Isus Hristos te poate vindeca? Şi eu cred, soră.

Tată ceresc, eu o binecuvântez pe această femeie în Numele lui Isus. Fie ca Duhul Sfânt să meargă la ea, iar binecuvântările pe care le-a cerut, să-i fie acordate în Numele lui Isus. Amin.

Domnul să te binecuvânteze, soră. Du-te şi bucură-te.

Tu crezi? Între mine şi tine curge un şuvoi de sânge care se face alb. Aceasta este din cauză că ai diabet, iar diabetul te face orb. Crezi că atunci când vei merge acasă nu vei mai avea nici diabet şi nici probleme cu vederea? Crezi că nu stai în prezenţa fratelui tău, ci eşti în prezenţa Domnului? Frate, te binecuvântez şi te eliberez de această problemă în Numele lui Isus Hristos. Amin. Du-te, bucură-te şi crede din toată inima ta.

Dacă ţi-aş spune că ai fost vindecat în timp ce stăteai pe scaun, m-ai crede? Ai crede din toată inima? Domnul să te binecuvânteze.

Cum te simţi, domnule? Fiţi respectuoşi cu toţii. Tu eşti aici pentru cineva. Este vorba de soţia ta. Ea are probleme la spate, la coloană.

Şi doamna de acolo din spate are artrită… cea cu jerseul roz, dar ea nu este soţia ta. Da. Şi cea de lângă ea are tot artrită şi la fel doamna în alb. Este adevărat?

Ridicaţi-vă toate trei în picioare. Domnul să vă binecuvânteze. De aceea o trăgea demonul acela spre tine. Înţelegi? O vei găsi pe soţia ta bine. Să nu-ţi faci griji deloc.

Tu ai o problemă cu rectul, aşa-i? Du-te, crede în Dumnezeu şi bucură-te pentru că vei fi bine, frate. Te binecuvântez în Numele lui Isus Hristos. Amin. Domnul să te binecuvânteze.

Diabetul este o problemă serioasă, dar Isus Hristos este Vindecătorul. Credeţi aceasta? Îl acceptaţi? Atunci duceţi-vă şi fiţi bine în Numele lui Isus Hristos. Credeţi!

Acum Lumina este peste doamna de culoare care stă acolo în spate, cea cu rochie roşie. Doamnă, ai număr de rugăciune? Da sau nu? Nu ai. Doamna cu ochelari… Ridică-te un moment. Crezi din toată inima? Crezi că Isus Hristos te-a vindecat? Tu ai programare pentru operaţie, este adevărat? Ai o ruptură de apendicită, dar dacă crezi, Isus Hristos te face bine. Întinde-ţi mâna peste bărbatul din faţa ta, deoarece are o problemă nervoasă. Îl condamn pe acest diavol în Numele lui Isus Hristos.

Satan, părăseşte-l în Numele lui Isus Hristos! Amin.

Aduceţi-o pe doamna aici. O, copii ai Dumnezeului celui viu, nu vă daţi seama că Domnul Isus este aici? Aveţi credinţă. El este Salvatorul vostru. Nu ne cunoaştem, aşa-i doamnă? Pleacă-ţi puţin capul.

Doamne, în Numele lui Isus, Fiul Tău, îndepărtează acest duh de surzenie de la această femeie, ca să poată auzi din nou. Atotputernicule Tată, în osândesc pe acest diavol în Numele lui Isus. Amin.

Un moment. Aş vrea să-ţi testez auzul. Mă auzi bine acum? Aş vrea să te întreb ceva. Aş putea să te las să pleci, dar ceva mă împinge spre tine. Este ceva diferit. Dă-mi puţin mâna. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Crezi că tainele inimii tale sunt descoperite în faţa lui Dumnezeu şi că El ştie totul? Isus Hristos te-a vindecat deja. Da, tu ai ceva şi la stomac. A fost o excrescenţă, dar acum a plecat. Văd lângă tine un băieţel, dar nu este fiul tău, ci nepotul. Aşa este. Nu-l poţi trimite la şcoală pentru că are probleme cu amigdalele, este adevărat? Du-te, pune batista pe el şi se va face bine.

Voi credeţi? Haideţi să-L primim chiar acum pe Domnul Isus. Voi sunteţi aleşi, chemaţi, unşi şi trimişi şi staţi în locurile cereşti în Hristos.

Credeţi? Atunci, ridicaţi-vă în picioare şi primiţi vindecarea.

Oh, Dumnezeul cerului, eu mustru fiecare demon în Numele lui Isus Hristos.

Ieşiţi afară din ei în Numele lui Isus Hristos! Amin.

– Amin –