LUCRURI CARE NU AU FOST AȘA DE LA ÎNCEPUT

În zilele Sale erau învăţate lucruri care nu erau aşa cum au fost la început. Cred că dacă El ar veni astăzi, ar găsi acelaşi lucru: lucruri care nu au fost aşa de la început. Întotdeauna când doriţi să ştiţi ce este adevărat, mergeţi înapoi la început. Mergeţi înapoi în Geneza şi puteţi găsi fiecare cult şi fiecare adevăr de astăzi. Plantele îşi au începutul în Geneza, pentru că Geneza este cartea seminţei a naşterii. Astfel, dacă vrem să ştim ce este bine, trebuie să mergem la început. Este exact cum am spus aseară: odată ce Dumnezeu a spus ceva, nu poate devia de la ceea ce a spus, ci trebuie să procedeze întotdeauna la fel. Ceea ce a spus în Geneza este şi în Apocalipsa şi pe tot parcursul timpului de la Geneza la Apocalipsa. El este Dumnezeu şi aceasta este tot. Înţelegeţi? Toate Cuvintele Sale sunt adevărate.

Când a venit Isus, El a văzut că învăţătorii au luat Cuvântul lui Dumnezeu şi L-au pervertit ca să se potrivească cu învăţăturile lor. Ei au luat Cuvântul lui Dumnezeu şi L-au pervertit amestecându-L cu un crez omenesc. Ţineţi minte că există un singur Creator şi că Satan nu poate crea. Ce este păcatul? Adevărul pervertit. Voi încerca să clarific lucrul acesta ca să înţelegeţi ce vreau să spun: Voi îl ascultaţi pe doctorul vostru, iar eu sunt fratele vostru. Astfel, dacă un bărbat trăieşte cu soţia lui, este ceva corect pentru că este căsătorit cu ea. Dar acelaşi act cu o altă femeie este moarte. Un act aduce viaţa, în timp ce celălalt aduce moartea. Înţelegeţi? Ce este minciuna? Adevărul prezentat greşit, pervertit. Dacă scoatem sau adăugăm ceva la Cuvântul lui Dumnezeu, Îl pervertim şi-L facem fără putere. Aceasta a găsit Isus când a venit. El a văzut că oamenii au luat Cuvântul lui Dumnezeu şi L-au amestecat cu tradiţiile omeneşti făcându-L fără putere. Acesta este motivul pentru care a spus: „De ce schimbaţi Cuvântul lui Dumnezeu? Prin faptul că luaţi tradiţiile voastre şi le puneţi în locul Cuvântului lui Dumnezeu, îi învăţaţi pe oameni că El spune ceva ce nu spune de fapt. Vedeţi? Aceasta a găsit El în zilele Sale, iar dacă ar veni astăzi, ar găsi acelaşi lucru.

Dumnezeu, Acelaşi dintotdeauna, locuieşte în poporul Său prin Duhul Sfânt şi mărturiseşte prin credinciosul adevărat, că omul perverteşte Cuvântul lui Dumnezeu ca să-L facă să se potrivească crezurilor lui, în loc să facă crezurile lui să se potrivească cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aş vrea ca cineva să găsească aşa zisul „crez apostolic”, cum îl numesc ei: „Eu cred în sfânta biserică catolică, în credinţa sfinţilor…” Vedeţi? Tot ce are legătură cu morţii este spiritism şi, aşa cum spune Cuvântul: „…este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” (1Timotei 2.5). Aceasta este tot. Nu există nici un alt mijlocitor, dar ei pervertesc lucrurile şi apoi le numesc „crezul apostolic.” Dacă apostolii au avut un crez, acesta a fost Fapte 2.38, pentru că aceasta este ceea ce au predicat ei şi la aceasta i-au îndemnat pe oameni: la pocăinţa faţă de Dumnezeu. Deci, dacă există vreun crez apostolic în Biblie, acesta ar fi.

Toate învăţăturile lor, care erau ale Duhului Sfânt, stăteau cu Cuvântul, iar dacă vreun om sau vreun înger spune vreodată ceva ce este contrar Cuvântului, „să fie anatema,” aşa cum scrie în Galateni 1.8. Trebuie să fie numai Cuvântul, deoarece Pavel spune că „…dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” Aşadar, noi credem că cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece, pentru că Cuvântul este Dumnezeu şi Dumnezeu nu poate trece. Creaţia va trece, dar Dumnezeu nu va trece niciodată.

Amvonul nu este un loc pentru glume! Eu cred că Cuvântul lui Dumnezeu trebuie predicat de aici din inimă şi cu toată seriozitatea, iar noi trebuie să-L ţinem minte. Pentru a scoate în evidenţă acest lucru, un bătrân de culoare din Sud a afirmat odată că el ar sta mai degrabă pe Cuvântul lui Dumnezeu decât să stea în cer.” Cei care l-au auzit, l-au întrebat de ce spune aceasta, iar el a răspuns: „Pentru că cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece.” Aşa este. Noi trebuie să stăm pe Cuvânt.

Când a venit Isus, El a spus: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa.” (Matei 19.8). Vedeţi, ei au luat poruncile lui Dumnezeu şi le-au făcut fără putere, nule. Când a venit Isus, El a văzut că oamenii căutau biserica pentru salvare. Dar ce au obţinut? Crezuri. De ce aceasta? Pentru că fiecare denominaţiune îşi face propriul crez. Aceasta a găsit El când a venit: că oamenii depindeau de biserica lor pentru salvare, dar toate acelea era crezuri făcute de om.

Dacă El ar veni astăzi şi ar vorbi cu noi, ar găsi acelaşi lucru: oamenii făcând Cuvântul lui Dumnezeu să se potrivească cu crezurile lor şi servindu-le oamenilor. Dar nu există salvare în nici un crez, fiindcă nici un crez nu este biblic. Acesta este motivul pentru care nouă ne trebuie un singur lucru: Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este chiar Dumnezeu. Aceasta este tot. Cuvântul Său este El însuşi: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu…” Şi Cuvântul este încă Dumnezeu.

Când a venit, El a văzut că oamenii de atunci luau Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl făceau fără putere, prin faptul că Îl făceau să se potrivească cu crezurile lor. Vedeţi? Ei priveau la biserică în loc să privească la Cuvântul lui Dumnezeu. Însă Isus a spus: „…dar de la început n-a fost aşa.” Şi aşa cum am spus deja de două sau de trei ori în dimineaţa aceasta, astăzi este la fel. Acesta este adevărul. În zilele acelea era ca şi acum, şi acum este ca în zilele acelea, când ei au strigat: „Unde este Dumnezeu?” Adevărul este că ei L-au părăsit pe Dumnezeu în momentul în care au părăsit Cuvântul Său. Acesta este motivul pentru care lucrurile sunt aşa cum le vedem cu toţii: pentru că oamenii au părăsit Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă un medic scrie o reţetă, o prescripţie, iar voi adăugaţi sau scoateţi ceva de la ea, îl omorâţi pe pacient. Aşa este. Trebuie s-o păstraţi exact cum a fost scrisă, fiindcă ea conţine suficient antidot pentru a neutraliza otrava şi destulă otravă pentru a ucide germenii.  Vedeţi? Prea multă otravă, fără antidot, ar omorî pacientul şi prea mult antidot fără otravă… ce ar face? Nu ar ajuta pacientul cu nimic. Aşadar, voi trebuie să păstraţi reţeta curată.

Aşa este şi cu Cuvântul lui Dumnezeu care este Prescripţia lui Dumnezeu. Da, frate. Cuvântul este Prescripţia lui Dumnezeu dată poporului Său pentru vindecarea fiecărei boli, a fiecărei maladii. Orice s-ar întâmpla, totul este în Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Aşa a fost la început; aşa a fost în vechime; aşa a fost în fiecare epocă şi aşa este şi în dimineaţa aceasta. Totul este exact cum a fost când El a spus acest Cuvânt; nu poate devia nici un pic, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu.

Atunci, nu este de mirare că oamenii spun: „Zilele minunilor au trecut. Nu mai există vindecare divină.” De ce fac ei aceasta? Pentru că au luat Cuvântul lui Dumnezeu, L-au pervertit şi L-au făcut fără putere prin faptul că L-au amestecat cu crezurile lor. De aceea, dacă un înger, un episcop, un arhiepiscop sau orice ar fi el, ar schimba un singur Cuvânt, ar schimba toată prescripţia. Să spunem exact ceea ce spune Prescripţia! Să spunem ceea ce a spus Dumnezeu, să lăsăm totul aşa. Bisericile au plecat de lângă Cuvânt, şi-au făcut organizaţii şi denominaţiuni şi i-au tras pe oameni după crezurile lor, în loc să-i aducă la Hristos.

Eu nu vreau nici un crez, ci Îl vreau pe Hristos; nu vreau nici o lege, decât dragostea şi nu vreau nici o carte, decât Biblia. Exact aceasta avem dacă luăm Învăţătura lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, Prescripţia Lui. Acesta este Antidotul lui Dumnezeu pentru păcat; este Antidotul lui Dumnezeu pentru vindecarea noastră şi este puterea lui Dumnezeu manifestată pentru noi în timp ce luăm Cuvântul în vieţile noastre. Noi vedem că ei au răspuns la întrebarea: „Unde este Dumnezeul lui Moise?” Motivul pentru care Moise a făcut lucrările lui Dumnezeu este că el a urmat Prescripţia lui Dumnezeu, Cuvântul Lui. La fel s-a întâmplat cu Petru, Iacov şi Ioan: ei au atins ţinta de fiecare dată pentru că au urmat Cuvântul.

Voi ştiţi că-mi plac armele şi să trag la ţintă. Eu am avut un Winchester model 70, iar într-o zi am stat undeva afară şi de la o distanţă de patruzeci şi cinci de metri, am tras opt gloanţe prin aceeaşi gaură. Trebuie să exersezi tot timpul ca să realizezi aşa ceva. Mie îmi place să fac aceasta, pentru că mă linişteşte. O parte din armă  a ieşit în afară şi eu am crezut că ar trebui recalibrată, aşa că am trimis-o înapoi la compania Winchester, dar ei mi-au returnat-o, zicând: „Domnule Branham, această armă Winchester este una din cele mai bune arme.” Eu nu am crezut, deoarece ştiam că de la patruzeci şi cinci de metri se puteau trage opt gloanţe unul după altul şi să ţinteşti exact prin aceeaşi gaură. Nu am avut linişte până nu am primit-o înapoi, iar acum trage la fel de bine.

Eu nu sunt ca unii oameni cărora le place să tragă şi să împroaşte: „Biserica spune aşa, deci să stăm cu ea.” Dacă apostolii au tras la ţintă spre vindecarea divină, prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin poruncile lui Dumnezeu şi prin acelaşi Duh Sfânt ca şi noi, înseamnă că vom fi însoţiţi de aceeaşi putere, fiindcă El va proceda la fel ca atunci. Cum este posibil ca zilele minunilor să fi trecut dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Cum este posibil ca Dumnezeul care a înviat şi este viu în vecii vecilor, să fie mort? Cum putem pune crezurile înaintea Cuvântului, când Dumnezeu nu are crezuri? Dumnezeu locuieşte în Biserica Sa, iar voi sunteţi Biserica Sa. Dacă aţi fost născuţi din nou şi sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt, sunteţi Biserica lui Dumnezeu, şi El locuieşte în voi. Voi ştiţi că sunteţi Templul Lui. Ce a făcut Dumnezeu când a venit jos îmbrăcat într-un trup de carne şi a locuit printre noi? Vedeţi? El Şi-a aşezat Cortul printre fiinţele umane; Şi-a schimbat înfăţişarea şi S-a făcut asemenea nouă pentru ca şi noi să putem fi ca El. Oh, El a devenit eu, pentru ca prin harul Său, şi eu să pot deveni El. Ce lucru măreţ! Oh, noi nu vom înţelege niciodată aceasta! Nu-i de mirare că oameni strigă astăzi: Unde este Dumnezeu?” Întoarceţi-vă la Cuvânt! Întoarceţi-vă la început!

La început, El le-a spus apostolilor: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” Aceasta a fost tot! Întoarceţi-vă la acelaşi Cuvânt şi El va face aceleaşi lucruri. Ei au urmat Cuvântul, iar El a pătruns înăuntru şi a ajuns la ţintă. Fiecare ţintă, fiecare făgăduinţă pe care a făcut-o Dumnezeu, S-a manifestat la început, iar dacă noi ne vom întoarce la acelaşi Cuvânt pe care L-au avut ei, El va lovi aceleaşi ţinte, va face aceleaşi minuni, aceleaşi lucruri, va învia morţii, va vindeca bolnavii, va scoate dracii şi va da vedenii şi prorocii. Este aceeaşi Evanghelie care a atins ţintele atunci. Pregătiţi arma să fie în aceiaşi parametri ca atunci, scoateţi orice abatere şi glonţul va lovi exact mijlocul ţintei. Vedeţi? Dacă scoatem orice abatere de necredinţă din noi, lucrarea lui Dumnezeu va fi exact ca la început. Aşa este. Va ajunge la ţintă de fiecare dată. A făcut-o o dată şi o va face din nou. Nu fiţi mulţumiţi cu un crez sau cu altceva de felul acesta, ci staţi acolo până când Cuvântul ajunge la ţintă.

Îmi amintesc de timpul când mama şi tatăl, de fapt tatăl adoptiv al Domnului Isus, L-au dus la praznicul Paştilor, iar la întoarcerea acasă, când erau pe drum şi-au dat seama că L-au pierdut şi nu L-au mai găsit nicăieri, aşa că au trebuit să se întoarcă înapoi. Aşa L-a pierdut şi biserica. A parcurs un drum de două mii de ani şi L-a pierdut. Vedeţi? Pretutindeni există semne care ne vorbesc despre venirea Lui, dar ei spun: „Unde este Dumnezeu? Unde este Dumnezeu? Ce s-a ales de El?” Aţi observat? Maria şi Iosif   L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor, dar nu L-au găsit. Astăzi ne întoarcem să vedem dacă Îi au metodiştii, dacă Îl au baptiştii, dacă Îl au prezbiterienii, dacă Îl au luteranii, dar nu, domnilor, nu Îl au. Ei nu L-au găsit printre ei şi nici noi nu Îl vom găsi. Oricât încercăm să mergem înapoi şi să corectăm unele din aceste vechi denominaţiuni moarte, nu vom reuşi niciodată.

Unde L-au găsit ei? Acolo unde L-au părăsit, unde L-au pierdut. Aleluia! Credeţi că sunt un holly-roller? Cred că sunt. Voi Îl veţi găsi exact unde L-au găsit ei: acolo unde L-aţi părăsit. Vedeţi? Ei L-au găsit exact unde L-au părăsit. Acolo Îl va găsi şi biserica de astăzi. Unde L-au părăsit? La sărbătoarea Rusaliilor. Unde Îl va găsit biserica? Înapoi la sărbătoarea Rusaliilor; acolo L-au părăsit şi s-au îndepărtat de învăţătura apostolilor. Înapoi, în epocile timpurii! Ei s-au îndepărtat de El şi au format propriile organizaţii, au ridicat învăţătura nicolaiţilor, au format biserica catolică, au întemeiat o religie pe care au numit-o „creştină”. Astfel, au organizat şi au stricat lucrurile, i-au târât pe creştini spre crezuri şi au amestecat şi încurcat totul, încât astăzi este aceeaşi încurcătură şi amestecătură pe care a găsit-o El când a venit prima dată. Este exact la fel. Înapoi la început, acolo unde L-am părăsit! Să ne întoarcem la timpul când El era puternic; când a înviat morţii, a vindecat bolnavii şi a scos dracii; aceasta s-a întâmplat exact la început, acolo unde L-am părăsit.

Voi ziceţi: „Unde este El? Este cu metodiştii? Este cu baptiştii?” sau: „Este cu penticostalii?” Nu, domnilor!  Nu mergeţi înapoi la denominaţiunile penticostale! Acestea sunt doar nişte nume. Cine poate organiza Rusaliile? Spuneţi-mi. Rusaliile nu sunt o organizaţie; rusaliile sunt o experienţă pe care o trăieşte fiecare credincios, toţi cei care o primesc. Înapoi la experienţă, nu la o organizaţie! Rusaliile sunt o experienţă. Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Dacă priviţi la roadele pe care le au astăzi bisericile penticostale, veţi afla că ele nu au început de la început: se ceartă, provoacă frământări, agitaţii, sunt cu susul în jos, trag într-o parte sau în cealaltă. Isus a spus în Ioan 15.5: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.” Este adevărat?

Voi, fermierilor, voi, texanilor, cei din Louisiana, sau alţii care sunteţi aici, care aţi văzut vreodată o viţă, ştiţi că nu viţa poartă roadele, ci mlădiţele; dar ele îşi iau hrana din viţă. Isus este Sursa noastră de Viaţă. Da, domnilor. Noi vedem că atunci când Isus este Sursa vieţii noastre, El este adevărata Viţă. Aceeaşi viaţă care este în viţă se află şi în mlădiţe. Şi dacă viaţa aceea dă naştere primei mlădiţe, pe acea mlădiţă va ieşi un ciorchine de struguri; dacă va da naştere unei alte mlădiţe, şi pe aceea va creşte tot un ciorchine de struguri, acest lucru fiind valabil pentru fiecare mlădiţă care iese din viţă. Vedeţi? De fiecare dată când viţa aceea va da naştere unei mlădiţe, aceea va fi ca prima mlădiţă. De ce? Pentru că viaţa care este în viţă, va da întotdeauna naştere unei mlădiţe de viţă. Astfel, dacă prima mlădiţă rodeşte struguri, următoarea nu va rodi dovlecei şi nici citrice, ci va rodi tot struguri.

Dacă Viţa adevărată dă naştere unei mlădiţe şi Isus este Viţa, din prima mlădiţă care a ieşit s-a scris o carte a Faptelor apostolilor. Este adevărat? De acolo a ieşit Biserica rusalistică, adevărata biserică rusalistică… şi aceea a scris o carte a Faptelor, cu semne şi minuni care îi urmau pe credincioşi. Deci, dacă Viţa adevărată va da naştere unei alte mlădiţe, trebuie să se scrie o altă carte a Faptelor. Da, domnilor.

Cu câtva timp în urmă, am fost la cineva de aici din Arizona şi în curtea lui am văzut un pom, un citric. Am văzut nouă soiuri diferite de citrice care creşteau pe pomul acela. Fiecare dintre ele erau diferite. Pomul era un portocal, dar rodea rodii, lămâi, grepfrut şi alte citrice. De ce? Pentru că erau altoite acolo. Ele trăiau din viaţa acelui pom, dar nu puteau să rodească altceva, decât ceea ce erau. Nu puteau rodi portocale, pentru că erau o ramură altoită. Dar de fiecare dată când acel pom dădea naştere unei mlădiţe de portocal, aceea rodea numai portocale.

Aşa stau lucrurile şi astăzi. Noi suntem metodişti, baptişti, prezbiterieni altoiţi pe Viţa adevărată şi trăim din Viaţa ei, dar aceste denumiri nu pot da naştere la nimic altceva decât la crezuri şi denominaţiuni. Dar dacă această Viţă va da naştere vreodată unei alte mlădiţe, aceea va fi interdenominaţională, cu puterea Duhului Sfânt, exact ca mlădiţa din ziua de Rusalii, exact ca la început. Amin. Mai bine m-aş opri. Amin.

Dacă Viţa va da naştere unei alte mlădiţe, aceea va fi ca cea de la început. Noi altoim tot felul de crezuri bisericeşti pe ea: baptişti, metodişti, penticostali, prezbiterieni, luterani, etc., dar fiecare dintre aceştia au adus propriile lor roade: roade baptiste, metodiste, penticostale, etc. Dar dacă această Viţa va da naştere vreodată unei alte mlădiţe adevărate, aceea va rodi roadele Duhului Sfânt. Amin.

Ei spun: „Noi suntem metodişti!”

 „Dar la început nu a fost aşa.”

 Noi suntem baptişti!” Dar la început nu a fost aşa.

„Noi suntem prezbiterieni.” Dar la început nu a fost aşa.

„Noi credem în vorbirea în limbi ca dovadă a botezului cu Duhul Sfânt!” Dar la început nu a fost aşa.

„Biserica noastră nu crede în vindecarea divină.” Dar la început nu a fost aşa. Aleluia! Tot ceea ce ne trebuie nouă astăzi este să ne întoarcem la început. Aleluia! Timpul meu a expirat. Să ne rugăm.

Doamne Isuse, îngăduie-mi să trăiesc să văd ziua în care biserica se întoarce la început. Te rog să ne dai aceasta, Doamne. Umple în dimineaţa aceasta, acest loc mic. Dă-ne slava Ta; dă-ne harul Tău; dă-ne o adunare aici, Doamne. Îngăduie să uităm totul şi să ne întoarcem la început, pentru că ştim că Stăpânul vorbeşte în dimineaţa aceasta, inimilor noastre. Îndepărtează aceste mlădiţe altoite de acolo! Separaţi-vă de necredinţă! Întoarceţi-vă la început!

Doamne, noi dorim ca totul să fie ca la început. Îngăduie ca experienţa noastră, dacă nu am avut-o încă până în dimineaţa aceasta… Dacă este printre noi cineva care nu a avut încă experienţa Duhului de la început, a aceluiaşi Duh care a fost revărsat la început… De ce să luăm un înlocuitor? De ce ar trebui să luăm fanatism? De ce trebuie să luăm un crez rece şi formal, când cerurile sunt pline de ceea ce este adevărat şi original? De ce să luăm un înlocuitor? Doamne, ajută-ne să ne întoarcem la început şi să primim Duhul pe care L-au primit şi ei, ca să avem aceleaşi lucrări, semne şi minuni, şi care poartă aceleaşi roade: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, blândeţe, răbdare. Dă-ne aceasta, Doamne. Ascultă-ne, Tată, pentru că încredinţăm biserica aceasta micuţă şi această trezire în mâinile Tale, în Numele Domnului Isus Hristos Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Nu-mi place că trebuie să plec, dar este deja trecut de ora unsprezece. Ne vom vedea din nou deseară. Amin.

– Amin –