Dumnezeu să vă binecuvânteze în această dimineață. Să ne plecăm capetele și să ne rugăm împreună. Dragă Părinte ceresc, Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru privilegiul de a fi în acest loc, Îți mulțumim că ne-ai dat acest loc în care putem să ne adunăm și să ne închinăm Ție, în Duh și Adevăr, pentru că totul este prin harul Tău. Noi nu am făcut nimic, dar Tu l-ai rânduit înainte de întemeierea lumii. Îți suntem atât de recunoscători, Doamne, și Te rugăm să binecuvântezi eforturile noastre în timp ce ne închinăm, ne predăm Ție, ne ridicăm glasul și cântăm slava și bunătatea Ta. Doamne, Te rog să rămâi în mijlocul laudelor poporului Tău și să folosești nebunia predicării pentru a ne salva sufletele; spune-ne Cuvântul Tău viu, Dumnezeule al Vieții veșnice, Cuvântul care ne va aduce în poziția în care ai rânduit mai dinainte să fim în această ultimă zi. Te rog să iei acest vas sub controlul Tău, ca să vorbească prin puterea Duhului Tău, printr-un dar pe care L-ai pus înăuntru, și fii marele Păstor care vii să-Ți hrănești oile cu propria Ta mână, pentru că Îți dăm întâietate. Acum, ia-Ți calea printre noi, Doamne, pentru că Te rugăm aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Dumnezeu să vă binecuvânteze! Să luăm Bibliile și să le deschidem la Matei 4, pentru că aș vrea să predic despre Ispitirea lui Hristos. Simt că îmi va lua ceva timp să învăț. Acest lucru ne este foarte familiar și îl știm foarte bine, dar nu știu de ce mi-a cuprins inima. Am citit din Luca, cu o lună sau două în urmă și m-a atins într-un fel cu adevărat unic, așa că am început să-l studiez și mi s-a deschis mai mult, așa că vreau să trec prin toată această poveste familiară, ca să văd ce este acolo pentru noi. Să citim deci din Matei 4.1-11:
„Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul.
Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit.
Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina Templului
şi I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.”
„De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”
Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis:
„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu fața la pământ şi Te vei închina mie.”
„Pleacă, Satană”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujești.”
Atunci, diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus niște îngeri şi au început să-I slujească.”
Dumnezeu să vă binecuvânteze! Puteți să vă așezați. Dumnezeu să-Și binecuvânteze Cuvântul în această dimineață. Vreau să mergeam mai departe și în Luca, dar mai întâi vom deschide la Geneza 3.6, unde vedem ispitirea femeii de către șarpe. Noi știm că Satan însuși s-a întrupat în șarpe; Satan a lucrat prin șarpe ca s-o înșele pe femeie, iar aici vedem cum a venit ispita pe pământ, aș spune prima ispitire în această dispensație. Geneza 3.6-7:
„Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.
Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi și-au făcut șorțuri din ele.”
Acum haideți să mergem în Iacov 1.13:
„Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuși nu ispitește pe nimeni.
Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși şi momit.
Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.”
Așadar, Scriptura din Iacov ne spune clar că fiecare om este ispitit când este atras de propria lui poftă. Pofta este deja în tine, iar dacă mergi la păcat, ești atras de propria ta poftă.
„Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” Așa că totul pleacă de la poftă, iar pofta este doar o dorință. Pofta nu trebuie să fie rea. În Biblie, acest cuvânt care este tradus ca „poftă”, nu are întotdeauna o însemnătate rea, ci poate fi bună sau rea. Astfel, acest cuvânt „poftă”, în Biblie este interpretat și ca „dorință”. Când Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi…”, atunci când a avut ultima Cină cu ei, a folosit același cuvânt, dar aici are sensul de dorință. Așadar, noi avem dorințe, suntem tentați de propriile noastre dorințe, dar când acele dorințe nu se potrivesc cu Cuvântul lui Dumnezeu, ne îndepărtează de Cuvântul Lui, sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu și zămislesc, dau naștere păcatului, iar păcatul odată înfăptuit, aduce moartea. Deci, noi avem aceste dorințe, iar ele pot să fie bune sau rele; dar dorințele sunt acelea care ne duc în ispită.
Să mergem la 1 Ioan 2.15-17:
„Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna.”
Așadar, noi știm că această poftă este pofta greșită, este ceea ce ne duce la păcat, este ceea ce este din lume:pofta firii pământești, pofta ochilor şi lăudăroșia vieții. Voi citi încă o dată versetul 16: „Căci tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor şi lăudăroșia vieții, nu este de la Tatăl, ci din lume.” Deci, acest fel de iubire este o poftă, este o poftă lumească. Acest fel de dorință, pofta firii pământești, pofta ochilor şi lăudăroșia vieții, sunt din lume, nu de la Tatăl.
„Şi lumea şi pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna.”
Fratele Branham ne spune în Epoca Bisericii Laodicea, din Cartea Epocilor Bisericii:
„O privire rapidă asupra Scripturilor care-L arată pe Domnul Isus biruind, va scoate la iveală adevărul acestei propoziții. În Matei 4, unde Isus este ispitit de diavolul, El a biruit ispitele personale ale lui Satan, prin Cuvânt și numai prin Cuvânt.”
Vreau să observați faptul că El a biruit prin Cuvânt și numai prin Cuvânt. În timpul ispitirii Lui, El nu a avut nevoie de nimic altceva pentru a birui ispitele diavolului, decât de Cuvânt și numai de Cuvânt. El n-a avut nevoie de Cuvânt și de daruri supranaturale; nu a avut nevoie de Cuvânt și de experiențe, ci tot ce a avut nevoie a fost Cuvântul. Oh, îmi place aceasta! Înseamnă că dacă Cuvântul a fost suficient acolo, atunci Cuvântul este suficient și acum. Dacă Cuvântul l-a învins pe diavolul acolo, îl va învinge și acum. Astfel, fratele Branham ne spune că Isus ne-a arătat cum am putea birui și a pus aceasta în mâinile celui mai slab creștin, pentru că El nu Și-a folosit abilitățile supranaturale, nu Și-a folosit darurile supranaturale, ci ceea ce a folosit a fost scris, arătând că orice creștin poate folosi Cuvântul și să-l biruiască pe diavolul oriunde, oricând și în orice împrejurări. Amin. Așadar, nu trebuie să avem super-daruri; darurile fac parte din biserică, fac parte din experiența bisericii Noului Testament, iar fratele Branham a spus că acele daruri sunt acolo pentru a păstra biserica curată, dar noi nu avem nevoie de daruri pentru a-l învinge pe diavolul; ceea ce ne trebuie este Cuvântul. Amin.
Așadar este ușor să gândim greșit și să mergem în direcția greșită, să avem o dorință greșită. Când începem să căutăm daruri, lucruri supranaturale, să vedem și să simțim lucruri tangibile și senzații, toate acestea sunt minunate, acele experiențe care au fost minunate pentru noi, devin ancore în viața noastră, dar ele nu sunt suficiente pentru a-l învinge pe diavolul. Amin. Sunt mulți oameni talentați care au căzut în ispită, sunt oameni cu daruri mari, care au făcut fapte mărețe în viața lor, în slujbă, putere și dovezi, dar cu toate acestea au căzut în păcat, dovedind că darul nu a fost suficient; dar Cuvântul este suficient. Amin. El l-a învins prin Cuvânt și numai prin Cuvânt, și este uimitor că la sfârșitul timpului ne va fi restaurat chiar Cuvântul.
Amintiți-vă că darurile au fost restaurate sub trezirea penticostală, dar în trezirea Miresei a fost restaurată plinătatea Cuvântului. Așadar, darurile s-au întors în trezirea penticostală pentru că ele aparțin Bisericii, fac parte din Biserica Noului Testament, sunt parte a Cuvântului și trebuie să fie acolo, dar pentru biruința supremă asupra ispitei, pentru biruința completă asupra diavolului este nevoie de Cuvânt. De aceea, la sfârșitul timpului nu este o trezire penticostală, ci este trezirea Miresei, și trezirea Miresei este restaurarea Cuvântului înapoi în Biserică, astfel încât să poată avea o biruință completă asupra păcatului. Dacă trezirea penticostală cu restaurarea darurilor de pe strada Azusa ar fi fost suficientă, atunci ea ar fi fost ultima mișcare de aducere a credinței de Răpire pentru a birui întreaga lume. Dar nu ea a fost ultima mișcare; ultima mișcare a venit sub Maleahi 4 când Conducerea a fost restaurată înapoi în Trup, când a revenit Cuvântul. Acesta a fost ultimul lucru de care avea nevoie Biserica pentru a avea o biruința absolută în această zi. Laudă lui Dumnezeu!
Să citim mai departe din Epoca Bisericii Laodicea:
„În Matei 4, unde Isus este ispitit de diavolul, El a biruit ispitele personale ale lui Satan, prin Cuvânt și numai prin Cuvânt. În fiecare din cele trei încercări majore care au corespuns exact ispitei din grădina Eden: pofta firii pământești, pofta ochilor şi lăudăroșia vieții, Isus a biruit prin Cuvânt.”
Ioan ne-a spus: „Tot ce este în lume: pofta firii pământești, pofta ochilor şi lăudăroșenia vieții”, iar Isus le-a biruit pe toate. Acestea erau în lume, erau lucrurile cu care a fost ispitită Eva și amăgită. Isus a fost ispitit exact cu aceleași lucruri, corespundeau exact cu ispitele pe care le-a avut Eva în grădina Eden, dar El a venit aici pentru a împăca ceea ce a fost pierdut prin căderea din grădina Eden. El a venit să facă împăcarea, confruntându-Se cu aceleași trei ispite care sunt tot ce este în lume. „…Isus a biruit prin Cuvânt.” Amin. Să citim din nou: „În fiecare din cele trei încercări majore care au corespuns exact ispitei din grădina Eden: pofta firii pământești, pofta ochilor şi lăudăroșenia vieții, Isus a biruit prin Cuvânt. Eva a căzut la ispita personală a lui Satan prin greșeala de a nu folosi Cuvântul; Adam a căzut în neascultare directă a Cuvântului, dar Isus a biruit prin Cuvânt. Și acum, permiteți-mi să spun că acesta este singurul mod de a fi un biruitor, de asemenea, este singurul mod prin care tu știi dacă ești biruitor, deoarece Cuvântul nu poate eșua.” Singurul mod de a fi un biruitor, este prin Cuvânt. Ce avem astăzi? Avem Cuvântul restaurat, avem toate ingredientele necesare pentru a birui, așa că ar trebui să fim mai presus de toți oamenii, cei mai recunoscători.
Evrei 4.15: „Căci n-avem un Mare Preot care să nu poată fi atins de sentimentul neputințelor noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.”
El a fost ispitit în toate lucrurile, ca și noi, cu toate ispitele pe care le poate oferi lumea, dar nu S-a abătut niciodată de la Cuvânt.
Să ne întoarcem la Luca 4.1-13 și să privim la ispitirea din pustie:
„Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,
unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit.
Diavolul I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine.”
Isus i-a răspuns: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului,
şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărății; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.
Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satană! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujești.”
Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe streașina acoperișului Templului şi I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;
căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”;
şi „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.”
Isus i-a răspuns: „S-a spus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”
După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.”
Îmi place cuvântul acesta „pentru o vreme”. După ce a biruit, El nu a plecat pentru totdeauna, ci doar pentru o vreme. Acum vreau să privim cuvântul „ispitit”. În versetul 2 spune: „…unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile.” Cuvântul „a ispiti” înseamnă „a tenta, a încerca să ademenești pe cineva să examineze.” Acestea sunt felurile în care este folosit cuvântul „a ispiti” în Noul Testament, iar definiția pe care o oferă Concordanța este, „a încerca, a face ceva prin care să testezi, să încerci pe cineva cu scopul de a stabili calitatea lui, ce crede sau cum se comportă.” Așadar, această ispită este un test pentru a vedea cum răspunde, cum gestionează această situație, este un test pentru a dovedi, pentru a evalua, pentru a califica, iar în cazul acesta, el îl testează pe Fiul lui Dumnezeu; Fiul lui Dumnezeu este testat pentru a vedea ce este în El, ce este El și cum va reacționa. Apoi, când ajungem la versetul 13, citim: „După ce L-a ispitit în toate felurile…”
Cuvântul „ispită”, înseamnă „a încerca, a examina, încercarea fidelității unui om, a integrității, virtuții și constanței lui.” De asemenea, înseamnă „o ademenire prin ispita păcatului,” fie că vine prin dorință, prin împrejurările exterioare sau prin veșnicele ispite de a păcătui. Deci, este o încercare care Îl aprobă pe Isus. Amin.
După ce a fost umplut cu Dumnezeu Sfânt, El a fost condus în pustiu pentru a fi ispitit de diavolul, așa că botezul Duhului Sfânt, Duhul Sfânt care locuia în Isus, L-a dus direct într-o încercare pentru a fi ispitit de diavol. Aș putea să spun că botezul cu Duhul Sfânt nu a însemnat că totul a mers perfect și nu au mai fost încercări, nu au mai fost ispite; botezul cu Duhul Sfânt L-a echipat ca să meargă în fața încercării, iar fratele Branham a spus că așa se întâmplă cu fiecare credincios. După ce ești plin de Duhul Sfânt, încercările încep să vină cu adevărat împotriva ta.
Așadar, Isus a mers în pustie ca să fie ispitit, să fie încercat, să fie dovedit, pentru a se vedea fidelitatea Lui, integritatea, virtutea și statornicia pe care o avea în interior; ca să fie dovedit ca Fiu al lui Dumnezeu. Amin.
Dacă pot, am să încerc să folosesc tabla albă. Îmi place această aplicație și este mai ușor pentru mine, decât să fac un power point. Așadar, avem trei ispite. Fratele Branham a spus că corespund exact cu ispitele Evei. Așa că avem: pofta cărnii și pentru Eva. Ea a văzut că pomul era bun de mâncat. Pentru Isus, I s-a cerut să transforme pietrele în pâini, după ce a postit patruzeci de zile și I-a fost foame.
| Trei ispite: 1. Pofta cărnii: Eva – bun de mâncat Isus – pietre transformate în pâine 2. Pofta ochilor: Eva – plăcut ochilor Isus – împărăția lumii / slava lor 3. Mândria vieții: Eva – face pe cineva înțelept Isus – Să-Și demonstreze calitatea de Fiu printr-o minune . |
Așadar, prima a fost pofta cărnii. Numărul doi este pofta ochilor. Eva a văzut că pomul era plăcut de privit. Pentru Isus, Satan i-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor. A treia ispită pe care o avem este mândria vieții. Pentru Eva, pomul ar face pe cineva înțelept. Pentru Isus, fratele Branham a intrat în aceasta mai târziu, a fost să-Și demonstreze calitatea de Fiu printr-o minune. Așadar, acestea sunt cele trei ispite, iar fratele Branham a spus că există o corespondență directă între cele trei ispite ale răului, cele trei dorințe sau pofte pe care le-a avut ea și ceea ce biruit Isus în pustie.
În mesajul Cum pot să biruiesc din anul 1963, fratele Branham spune:
„În zilele lui Daniel au fost patru biruitori care au rezistat examenului cu foc şi cu lei. Şi noi așteptăm să fim testați. Aceasta este o lecție bună și pentru fratele meu din spate. Cine vine la Dumnezeu, trebuie să fie mai întâi încercat! Încercat cu ce? Cu Cuvântul. Acesta este testul lui Dumnezeu. Credeți? Cine vine la Dumnezeu trebuie să fie testat. Aceasta ne arată că numai un copil adevărat va fi încercat. Voi nu puteți birui decât dacă vi s-a dat un test, iar când vi se dă un test, este ca să se vadă dacă puteți birui sau nu.
Isus a spus: „Cel ce va birui…” Testul. Încercarea este cel mai bun lucru care vi se poate întâmpla. Petru spune în Scriptură că „încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.” (1Petru 1.7). Este un timp de încercare, aceasta fiind o dovadă clară că Dumnezeu este cu noi, pentru că toți copiii Lui vor fi încercați şi testați.”
Așa că toți vom fi testați. Eva a fost testată, Isus a fost testat, și fratele Branham a spus că toți vom fi testați. Cred că ar trebui să ne uităm cine a căzut testul și cine a trecut testul, și să învățăm de la Isus cum ar trebui să trecem testul. Dar nu numai cum trecem testul, ci și tactica diavolului când aduce testul. Astfel, mă voi uita la tactica diavolului și la felul cum a depășit Isus acele tactici, deoarece ni s-a spus că trebuie să fim testați, iar El a venit ca Exemplu pentru noi.
Fratele Branham a spus că dacă ești exprimarea unui atribut al lui Dumnezeu, o Sămânță genă a lui Dumnezeu, atunci ai fost în Isus Hristos când a umblat pe acest pământ și nu trebuie să plătești pentru păcatele tale pentru că ai plătit deja pentru ele când ai fost în acel trup pe Calvar. Aceasta înseamnă că ai trecut deja acest test din pustiu, în acel trup. Amin.
Deci, acum vine încercarea pentru că Mireasa este și ea testată cu Cuvântul. Cum depășește testul? Cu Cuvântul. Amin. Este un test al Cuvântului pentru o Mireasă-Cuvânt, pentru a dovedi că va rămâne cu Cuvântul și numai cu Cuvântul. Așadar, fratele Branham a spus că fiecare copil… Vreau să deschidem la Galateni 5, pentru că o văd ca pe o Scriptură esențială pentru ceea ce vorbim. Galateni 5.16:
„Zic dar: umblați în Duh şi nu împliniți poftele firii pământești.” Cred că acesta este un Duh critic pentru o Scriptură critică, pentru ceea ce vorbim.
„…umblați în Duh şi nu împliniți poftele firii pământești.” Ce trebuie să facem? Trebuie să ajungem în Duh și să umblăm în Duh, avem nevoie să intrăm în sfera Duhului și să rămânem în Duh. Amin. Noi avem nevoie de botezul Duhului Sfânt, dar trebuie să rămânem în Duh, să rămânem în tărâmurile spirituale și sub influența Duhului, pentru că atunci nu vom împlini poftele cărnii. Aici a căzut el și aici a căzut toată lumea, prin cele trei exemple despre tot ce este în lume: pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții. Aceasta este tot ce este în lume și nu este de la Tatăl. Amin. Și cum putem să biruim? Dacă umblăm în Duh, nu vom împlini pofta cărnii.
Să mergem la versetul 17: „Căci firea pământească poftește împotriva Duhului şi Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.”
Eu spun, lăudat să fie Dumnezeu! Dumnezeu nu ne-a dat Duhul Său cu măsură, ci pe deplin. Amin. Porțiunea care a fost în Isus Hristos în ziua în care a mers să fie încercat, aceeași porțiune a fost turnată astăzi în Mireasa universală; aceeași Viață care a fost în Hristos este acum aici. Și dacă umblați în Duh, nu veți împlini poftele cărnii. Așadar, când începem să învățăm despre aceasta, nu venim cu o formulă „abcd” ca să depășim ceva din toate acestea, pentru că nu funcționează dacă nu suntem în Duhul; dar dacă suntem în Duhul, nu vom împlini pofta cărnii, pentru că îl vom vedea pe diavol. Tacticile diavolului sunt atât de subtile, sunt atât de înșelătoare, încât pur și simplu nu poți să le detectezi. Nu ai cum să le depășești, decât dacă ești în Duhul, decât dacă Duhul lui Dumnezeu discerne în tine; dacă Duhul lui Dumnezeu este Interpretul Cuvântului din tine. Dacă nu ai Duhul lui Dumnezeu, care este Viața Cuvântului ca să-ți ofere înțelegerea corectă a Cuvântului, nu vei birui niciodată această ispită. Așadar, trebuie să umbli în Duhul.
„A umbla în Duhul”, pentru mine denotă o constanță. Știți, a umbla în Duhul nu înseamnă să fii plin de Duh pentru că poți fi umplut cu Duhul și apoi să mergi pe altă cale. Această umblare în Duhul arată o Viață de zi cu zi, arată o constanță, o seriozitate, și nu vei împlini pofta cărnii. Dacă vom fi sinceri cu noi înșine și ne vom gândi cu adevărat la propriile noastre vieți, atunci am fost umpluți cu Duhul lui Dumnezeu, dar când începem să umblăm cu alte lucruri, ne împiedecăm de pofta cărnii. Dacă am umbla în Duh, nu ar trebui să împlinim pofta cărnii, pentru că ceea ce ni s-a oferit nouă, este o oportunitate pe care nicio altă epocă nu a avut-o.
Când a venit plinătatea Cuvântului, plinătatea Vieții acelui Cuvânt a venit cu ea, iar noi putem umbla cu acea Viață. Amin. Prieteni, eu cred că merită tot efortul, merită sârguința, merită toată sinceritatea.
În ultima vreme, Dumnezeu a avut de-a face cu mine mai mult, așa că vreau să fiu în Duhul. Nu vreau doar să iau de la sine înțeles că am fost pecetluit, eu sunt pecetluit până în ziua mântuirii mele, cred din toată inima mea aceasta, dar vreau o mai mare seriozitate, vreau să fiu mai devotat față de Dumnezeu. Dumnezeu a avut de-a face cu mine în aceste tărâmuri și nu vreau să-i arăt un devotament ieftin, pentru că mântuirea mea nu a fost ieftină (Amin), Jertfa lui Hristos nu a fost ieftină. Amin. Cei care și-au sacrificat viețile înaintea mea, să ducă Cuvântul prin epocile bisericii, Cuvântul pe care Îl avem în Biblia noastră, nu a fost ceva ieftin, nu a fost fără eforturi, vreau să spun că ei și-au sacrificat cu adevărat viețile. Și atunci, de ce aș lua tot ce ne-a fost dat în acest timp și să-I ofer lui Dumnezeu un devotament ieftin, cincisprezece minute din timpul meu liber sau un serviciu pe care nu vreau să-l fac? Eu nu vreau să-I aduc un devotament ieftin, ci vreau să-I fiu devotat, iar Dumnezeu chiar a avut de-a face cu mine în rugăciune și S-a ocupat de viața mea. Eu vreau să fiu în Duhul și nu în alte lucruri. De aceea, trebuie să mă întorc de la alte lucruri și să fiu harnic și sincer, trebuie să depun eforturi și să fiu hotărât să fac ceea ce voi face zilnic ca să umblu în Duhul. Eu pot să ascult un mesaj, pot să ascult orice program de știri despre ceva care mă interesează sau să încerc să învăț orice, nu vorbesc despre bine versus rău, ci spun că trebuie să umblu în Duhul și să-I dau toată viața mea lui Hristos, pentru că a doua mare parte a triplului Său Scop, este să aibă întâietate, este dreptul să ia conducerea în interiorul Miresei Sale.
El este un Domn care nu ia ceea ce nu I se dă, de aceea, vreau să-I ofer un devotament mai mare pentru că vreau să umblu în Duhul și să trăiesc o viață spirituală; vreau să umblu în Duh și să fiu călăuzit de Duhul; vreau să umblu în Duhul și să nu împlinesc pofta cărnii.
Astfel, când a sosit timpul testării lui Isus, El ne-a arătat că era în Duh, că Duhul era în El. Ioan a văzut Duhul Sfânt coborând sub forma unui porumbel și odihnindu-Se peste El. Imediat după aceea, Duhul L-a condus în pustie pentru a fi ispitit, dar El umbla în Duh și a fost capabil să biruiască tot ce este în lume.
Fratele Branham spune în mesajul Dumnezeul acestei epoci rele din anul 1965:
„Dumnezeu îngăduie această epocă rea ca să-i dovedească Satanei că Mireasa Sa nu este ca Eva…”
Oh, noi am predicat despre aceasta înainte. Dar de ce este lumea așa de rea? Pentru a dovedi că Ea nu este ca Eva. De ce ai venit în cel mai întunecat timp din istoria omenirii? De ce ai venit în culmea Edenului Satanei? De ce ești aici, în Edenul Satanei, în cel mai întunecat timp? Ca să dovedești că nu ești ca Eva.
„Aflăm că Dumnezeu îngăduie această epocă rea…” Oh, laudă lui Dumnezeu! Această epocă rea nu este pentru a-i da biruința lui Satan, această epocă rea nu este înfrângerea lui Dumnezeu sau înfrângerea Cuvântului, „Dumnezeu îngăduie această epocă rea ca să-i dovedească Satanei că Mireasa Sa nu este ca Eva; că nu este același fel de femeie. Ea va fi încercată prin Cuvântul Său, așa cum a fost încercată şi mireasa lui Adam prin Cuvânt. Mireasa lui Adam a crezut fiecare bucățică din Cuvânt, totul, dar a fost confuză la o singură făgăduință şi anume, că „El este Același ieri, azi şi în veci.” Când a stat față în față cu vrăjmașul şi a fost ispitită de el, ea a pierdut din vedere o singură făgăduință. Poporul care este chemat acum pentru Numele Lui este, desigur, Mireasa Sa şi trebuie să vină din nou în contact cu același lucru, nu doar prin așa zisul adevăr denominațional sau ceva, ci prin fiecare Cuvânt…”
Știți, când Eva a fost în grădină, când Adam și femeia au fost în grădina Eden, ea a avut Cuvântul deplin pentru acea zi, a avut Cuvântul de care avea nevoie pentru a birui, a fost echipată cu tot ce avea nevoie pentru a-l birui pe diavolul în toate tacticile lui. Ea a avut Cuvântul deplin pentru ziua ei, dar L-a lăsat jos din cauza dorinței ei, din cauza poftei cărnii, a poftei ochilor și a mândriei vieții. Ea a lăsat Cuvântul jos, iar când a lăsat jos Cuvântul, a venit căderea. Dar Isus Hristos a fost aici pe pământ pentru a inversa ceea ce a pierdut Eva acolo; așa că a înfruntat aceleași trei lucruri și le-a biruit prin Cuvânt. Așadar, Evei i s-a dat tot ce avea nevoie pentru a birui, și nouă ni s-a dat tot ce avem nevoie ca să biruim, pentru că tot ce avem nevoie ca să biruim este în acest Cuvânt.
De aceea, pentru mine nu există nicio diluare a Mesajului, nu există nicio neglijare a Mesajului, nu există scuze pentru felul în care ne-a învățat fratele Branham o Scriptură, nu există nicio curățare a Mesajului. Dumnezeu l-a adus pe acest om pentru a ne aduce interpretarea corectă a Cuvântului cu legitimare divină, astfel încât să avem tot ce ne trebuie în această zi, pentru a-l birui pe diavolul. Dar dacă începi să te joci cu Cuvântul acesta, dacă începi să corectezi un profet, dacă începi să spui: „Bine, el nu a vrut să spună cu adevărat aceasta. În această Scriptură a folosit greșit aceasta”, sau: „A vrut să spună Mileniu când a spus aceasta.” Când începi să faci aceasta, îți vei slăbi capacitatea de a-l birui pe diavolul și toate tacticile lui. Amin.
Nu mergeți mai departe decât merg eu cu aceasta, spunând că fratele Branham a zis: „Am greșit aici, am făcut o greșeală acolo, nu au fost șapte sute, ci șapte mii.” Ascultați, noi nu vorbim despre lucrurile acelea, ci despre felul în care a învățat fratele Branham o Scriptură, pentru că atunci când a folosit o Scriptură, a știut ce Scriptură folosea și a știut unde s-o plaseze în timp. El nu a greșit acel Cuvânt, ci a știut exact ce face.
Atunci când a ajuns la Alegerea unei mirese, a început cu două versete. A început cu Eliezer mergând să aducă o mireasă pentru Isaac, apoi a mers direct la îngerul al șaptelea cu potirul și a predicat „Alegerea unei mirese,” iar la sfârșit a spus: „Oh, Capernaume, oh, Capernaume!” Ce era aceasta? Îngerul al șaptelea care vărsa potirul. El nu era în contradicție cu Cuvântul, ci știa exact unde se află și folosea un verset care era în legătură cu îngerul al șaptelea cu potirul; El a fost acolo împlinindu-l la sfârșitul acelui Mesaj, și a spus: „Oh, Capernaune, Capernaume!” Așadar, noi nu vrem să ne abatem de la acest Mesaj care ne-a readus la înțelegerea corectă a acestui Cuvânt.
Pentru că Eva a avut tot ce avea nevoie, și nouă ni s-a dat tot ce avem nevoie. Dar spuneți-mi, de unde-L aveți, dacă nu din acest Mesaj? „Eu am găsit ceva adevăr pe Internet; am găsit acest învățător în Biblie.” Ascultați! Dacă nu L-ați primit din acest Mesaj, de unde știți că este corect? De unde știi? Te va apăra în ziua încercării? De unde știți? Sper să înțelegeți mai bine acest lucru, pe măsură ce continuăm. Cât de adevărată este afirmația aceasta. Profetul continuă… Dați-mi voie să mă întorc puțin aici:
„Ea va fi încercată prin Cuvântul Său, așa cum a fost încercată şi mireasa lui Adam prin Cuvânt. Ea urmează să vină din nou în contact, prin același lucru; nu doar prin adevăr denominațional sau ceva, ci prin fiecare Cuvânt!
La începutul Bibliei, omul a primit Cuvântul lui Dumnezeu ca să trăiască prin El. Printr-un Cuvânt interpretat greșit de un om numit Satan, în persoana unui animal numit șarpe, în această persoană, Satan a putut să vorbească cu Eva, i-a interpretat Cuvântul greșit, și ea s-a pierdut. Vedeți, trebuie să fie fiecare Cuvânt.”
Vedeți ce a făcut șarpele? Ce a făcut Satan în șarpe? El i-a spus: „Da, știu că El a spus, dar gândește-te, cu siguranță nu a vrut să spună că vei muri.” Eu am auzit aceeași voce făcând același lucru cu privire la ceea ce a învățat fratele Branham despre căsătorie și divorț sau cu privire la alte lucruri pe care le-a predicat el. Eu am auzit aceeași voce. Voi luați acest Mesaj frumos care ne-a fost dat și încercați să spuneți: „Bine, știu că a spus, dar…” Dacă începi să asculți această voce, vei pierde Zidul de protecție, vei pierde chiar ceea ce ne-a fost dat pentru a-l birui pe diavolul în această zi.
Vreau să mă uit la trei lucruri cu care diavolul L-a ispitit pe Isus. Primul a fost poziția Sa de Fiu al lui Dumnezeu. Satan știa că Îi era foame pentru că a postit timp de patruzeci de zile. Astfel, I-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, transformă piatra aceasta în pâine. Cu privire la aceasta, fratele Branham spune în mesajul Puterea lui Dumnezeu de transformare, din anul1965:
„Satan a încercat și a încercat să-L stropească. L-a luat și i-a zis: „Dacă ești ceea ce spui că ești, atunci fă ceva din această vindecare aici pentru mine. Arată-mi cum poți Tu să transformi aceste pietre în pâine. Hai să văd cum faci o săritură, deoarece Scriptura spune că vei face aceasta.” Îi vedeți pe acei diavoli religioși de astăzi spunând încă același lucru?”
- Poziția Sa de Fiu al lui Dumnezeu.
Ce i-au făcut fratelui Branham? Cineva i-a spus: „Dacă ai putere de vindecare, lasă-mă să iau o fetiță și să-i tai mâna, iar tu s-o vindeci.” Este același diavol.
„Dacă există un astfel de lucru ca vindecarea divină, aici zace fratele Cutare, să vedem cum îl vindeci?” Același diavol a stat la cruce și I-a zis lui Isus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară jos de pe cruce.”
Cuvântul a spus că El era Fiul lui Dumnezeu, iar Duhul a dovedit că El era Fiul lui Dumnezeu. Isaia 9.6 a fost împlinit. Seara trecută, mulți dintre voi ați auzit în emisiune, cum că noi dăm aproape șaizeci de Scripturi, cred, în care dovedim că Scriptura spune că El era Acesta.”
Așadar, Isus a știut Cine era; Lui I-a fost dată identitatea printr-o descoperire de la Tatăl și știa Cine este, iar primul atac pe care l-a adus diavolul, a fost împotriva poziției Lui de Fiu al lui Dumnezeu. Astfel, I-a spus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, transformă aceste pietre în pâine, pentru că ești flămând.” Dar Isus nu a luat momeala. Vedeți ce încerca să facă diavolul? Prin această tactică, el încerca să-L facă să caute în altă parte decât în Cuvânt. „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, transformă pietrele acestea în pâine! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, dă-Te jos de pe cruce!” Înțelegeți? Dar Isus nu a luat niciodată momeala, pentru că, dacă ar fi mers pe această linie, nu ar fi fost niciodată în stare să găsească siguranța supremă în poziția Sa de Fiu al Lui, deoarece ar fi intrat într-un cerc nesfârșit. „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu…”
Dacă El ar fi transformat pietrele în pâine, ceea ce fratele Branham a spus că ar fi putut face, deci dacă ar fi transformat pietrele în pâine, atunci diavolul putea pune aceeași întrebare în următoarea circumstanță în care avea o nevoie, și apoi în următoarea situație când avea o nevoie; era un ciclu nesfârșit de întrebări, pentru că el privește manifestările ca dovadă a calității de Fiu. Dar Isus nu a avut de gând să ia momeala pentru a merge la manifestări, ca dovadă a calității Sale de Fiu. Dovezile Sale despre calitatea Sa de Fiu, au fost o descoperire a Scripturilor.
Trebuie să ai o întâlnire personală cu Dumnezeu, care îți dezvăluie poziția ta în El; și El îți va dezvălui aceasta din Scripturi, astfel încât credința ta să se bazeze pe experiența ta și pe Cuvânt. Amin. Așadar, Isus a avut o experiență cu Dumnezeu chiar înainte de încercarea Sa, când Duhul a coborât sub forma unui porumbel și S-a odihnit asupra Lui. El a avut experiența Sa, a avut descoperirea Sa, a avut Scripturile și a știut Cine era. Știa, pentru că la vârsta de doisprezece ani, când vorbea cu doctorii în drept, cu fariseii și scribii în Templu, a venit Maria și I-a spus: „Tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați.” Dar El i-a răspuns: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” La doisprezece ani, El știa că este Fiul lui Dumnezeu. Amin.
El știa că a avut o experiență cu Dumnezeu, așa că nu avea nevoie de nimic altceva pentru a-Și dovedi calitatea de Fiu și nu avea nevoie de nimeni să-I dovedească calitatea de Fiu. Oh, aceasta este! Uitați-vă la tactici! De câte ori a venit diavolul la tine și a spus: „Oh, ești bolnav, ai nevoie de aceasta”, iar tu te rogi și spui: „Doamne, ferește-mă!” Iei momeala și te rogi, dar Dumnezeu are un alt plan pentru viața ta, așa că nu-ți dă slujba aceea, nu schimbă împrejurările, nu te vindecă imediat, iar tu mergi mai departe și continui să fii bolnav. Dintr-o dată, ai luat minciuna diavolului, interpretarea lui greșită a Cuvântului, și pentru că nu s-a întâmplat, îți pui la îndoială calitatea de fiu pe baza unei manifestări și te îndepărtezi total de Cuvânt. Așa este. Mireasa va rămâne pe Cuvânt.
Fratele Branham a spus în mesajul Să-L vezi pe Isus din anul 1954:
„Îl vedem pe Satan spunându-I: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, să văd că faci o minune pentru mine. Îți voi da ceva de făcut, iar dacă o vei face, voi crede că ești Fiul lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte: „Ți-e foame, așa că poți să transformi aceste pietre în pâini; nu este nimic rău. Fă-le pâini și mănâncă; așază-te acolo și mănâncă. Transformă pietrele în pâini și Te voi crede.” Credeți că L-ar fi crezut? Nu. Nu poți face o înțelegere cu diavolul, pentru că nu rămâne niciodată la înțelegere. „Voi crede și nu voi mai pune niciodată la îndoială calitatea Ta de Fiu.
„Te rogi de data aceasta, iar dacă Dumnezeu răspunde supranatural la rugăciunea ta, nu-ți voi mai pune niciodată la îndoială calitatea de fiu. Pune-ți mâinile peste fiica ta și dacă se vindecă de data aceasta de febră, nu te voi face niciodată să te îndoiești de calitatea ta de fiu.” El este un mincinos și tatăl minciunii. Amin. Nu înghiți momeala, nu intra în aceasta. Dacă Dumnezeu va asculta, oh, manifestarea nu este niciodată egală cu calitatea de fiu. Laudă lui Dumnezeu!
El spune: „Ți-e foame, așa că poți să transformi aceste pietre în pâini; nu este nimic rău. Fă-le pâini și mănâncă; așază-te acolo și mănâncă. Transformă pietrele în pâini și Te voi crede.” Cred că Isus ar fi putut să facă aceasta, dar El a spus: „Este scris, omul nu va trăi numai cu pâine.” Satan tocmai a aflat că de data aceasta nu s-a întâlnit cu Moise. El a spus: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Priviți ce a spus Isus aici. El a spus că omul nu are nevoie numai de pâine, ci are nevoie de fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Amin. Eu nu am nevoie de pâine pentru a trăi, eu trăiesc prin Cuvânt. Eu nu am nevoie de pâine. Spuneți-mi, unde vedeți în Scripturi, unde vedeți în natura lui Hristos și a slujirii lui Dumnezeu că ei au primit un dar și l-au folosit pentru ei înșiși, pentru a-și ușura suferința? Fratele Branham a spus că darul lui nu este pentru el. El stătea la amvon și durerea de stomac îl sfâșia, era atât de bolnav încât abia putea sta în picioare și trebuia să se țină de amvon pentru a continua să se roage pentru bolnavi, dar a spus: „Darul nu mi-a fost dat pentru mine, ci pentru voi.” Amin.
Acum, vedem că Isus Se comporta în natura Cuvântului. În natura Cuvântului, slujitorii lui Dumnezeu se sacrifică întotdeauna pentru Cuvânt și pentru alții. Ei nu iau niciodată darul lui Dumnezeu ca să-l folosească pentru justificarea de sine, pentru satisfacerea propriei plăceri sau pentru propria lor binecuvântare. Astfel, când vezi un om care ia un dar și începe să-l folosească pentru justificarea lui, îți dai seama că acel om este nesigur în privința poziției lui în Hristos, deoarece are nevoie de justificarea unui dar pentru a-și dovedi calitatea de fiu. Diavolul poate răsuci atât de ușor acea nesiguranță! Aceasta a încercat să facă cu Isus. Mai întâi, a venit la El și a încercat să descopere dacă există vreo nesiguranță în filiațiune deoarece, dacă putea găsi o nesiguranță în filiațiune, putea să-L răsucească. Este atât de ușor, pentru că ce ne dorim mai mult decât orice pe lumea aceasta? Eu vreau să fiu un fiu al lui Dumnezeu. Amin. În mine există ceva care tânjește să fiu un fiu al lui Dumnezeu și vreau să-I fac pe plac Tatălui meu; vreau să fiu fiul lui Dumnezeu, vreau să fiu conectat cu El. Dar dacă există vreo nesiguranță cu privire la aceasta, diavolul va intra și va folosi atât de ușor acea nesiguranță!
Așadar, aceasta a fost prima încercare la care l-a pus pe Isus, dar a aflat că lui Isus nici măcar nu-I păsa de propria Sa viață. Ceea ce-L interesa cel mai mult era fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, pentru că un fiu al lui Dumnezeu dorește fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Pentru noi este mai mult decât pâinea noastră zilnică, este mai mult decât această viață naturală, iar când această viață naturală se termină, acest Cuvânt mă va duce în Viața reală. Amin. Aceasta este numai o umbră a Umbrei.
„El a spus: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Un paragraf mai jos, profetul spune:
„Așa a aflat că a întâlnit un student mai mare decât era el. Astfel, în cele din urmă L-a luat de pe culmea Templului, L-a dus pe munte și a încercat să-L ispitească în toate felurile prin Cuvânt, dar Isus nu a fost un clovn pentru Satan, și nu este încă.”
Nu trebuie să dansezi pe muzica lui și nu trebuie să răspunzi la întrebările lui. Ascultați, Diavolul a încercat tot timpul să-L facă pe Isus să treacă din poziția Lui în poziția diavolului, așa că a venit tot timpul la El cu întrebări stupide.
Când învăța în Templu, I-a zis: „Cu ce autoritate faci aceasta?” Și El S-a întors și a spus: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Dacă răspundeți la întrebarea Mea vă voi răspunde și Eu.” El nu a simțit niciodată nevoia de a demonstra cuiva ceva și nu a fost scos niciodată din lucrarea la care era chemat; El n-a avut niciodată vreo nesiguranță pe care diavolul ar fi putut s-o folosească pentru a-L îndepărta de scopul Său în viață, și a rămas fidel acestui scop. Astfel, atunci când Îi puneau o întrebare, le dădea doar un răspuns, sau spunea: „Dacă îmi răspundeți la întrebarea Mea, vă răspund și Eu.” Și pentru că ei nu au putut să răspundă, le-a zis: „Atunci nici Eu nu vă voi răspunde.”
Ei bine, ce anume ne face să simțim nevoia să răspundem la fiecare întrebare prostească despre Mesaj, la fiecare îndoială și întrebare pe care o are cineva? Cineva spune: „Ei bine, nu există, nu poți găsi niciun certificat de naștere pentru fratele Branham.” Nu-mi pasă dacă nu poți găsi un certificat de naștere! Ce contează aceasta pentru mine? Eu nu mă duc să vânez un certificat de naștere, nu voi trece prin înregistrări și nu voi încerca să găsesc unul. Ce dovedește certificatul de naștere? Eu sunt după Cuvânt. Amin.
Acel profet a fost numit de Dumnezeu și rânduit să restaureze Cuvântul înapoi la biserică. Acesta a fost Cuvântul, a fost întotdeauna Cuvântul, a fost Conducerea, a fost Hristos. Acesta este întregul scop al Mesajului! Nu când s-a născut cineva, nu unde a locuit, nu câți oameni au căzut de pe pod, nimic din toate acestea, ci întregul scop al Mesajului a fost întotdeauna revenirea lui Hristos Însuși în Biserică, plinătatea Cuvântului unindu-Se cu Trupul. Acesta a fost Mesajul întotdeauna. Ce are a face cu aceasta faptul că nu poți găsi un certificat de naștere?
Vedeți? De ce este nevoie să răspundeți la întrebările prostești? Nu este nevoie s-o facem. Ei spun: „Nu pot să cred că știi să răspunzi la întrebarea aceasta.” „Voi răspunde la întrebarea ta. Nici nu știu ce să întreb. Tocmai am spus că nu am timp. Îmi pare rău, nu pot răspunde la acel e-mail.” De ce? Pentru că mă bucur de Mesajul care este unirea mea cu Domnul meu.
În mesajul Cum pot să biruiesc? din anul 1963, ni se spune:
„Când a venit la acea demonstrare cu Isus, Satan I-a zis: „Urcă-te pe Templu și sari jos!” Dar El i-a răspuns: „De asemenea este scris (Amin!): „Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!” Vedeți El l-a întâmpinat cu Cuvântul la fiecare atac major. Niciun slujitor adevărat al lui Dumnezeu nu încearcă să se dea mare cu puterea lui Dumnezeu. Dacă face așa ceva, el a pierdut chiar atunci.”
„Niciun slujitor adevărat al lui Dumnezeu nu încearcă să se dea mare cu puterea lui Dumnezeu.”
Un dar pe care-l avem sau orice putere este, ne-a fost dat ca să biruim. Amin. Nu este biruința noastră, este biruința lui Dumnezeu; nu este neprihănirea noastră, este dovedirea Cuvântului Său; dovedește că este credincios Cuvântului Său, nu dovedește nimic despre noi. Câți oameni nu au fost sămânța predestinată a lui Dumnezeu, dar au putut să creadă Cuvântul lui Dumnezeu și au primit vindecare în rândul de rugăciune al fratelui Branham? Sau rugăciunea multor alți creștini? Ei nu sunt predestinați, nu sunt genele lui Dumnezeu, nu sunt copiii lui Dumnezeu, dar pot crede o promisiune, iar prin acea promisiune pot primi vindecare. Aceasta nu este îndreptățirea lor, este dovada lui Dumnezeu că Cuvântul Lui este adevărat. Darurile lui Dumnezeu aduse de Duhul Său, nu sunt niciodată justificarea noastră ca popor sau individ, ci sunt întotdeauna dovada lui Dumnezeu că Cuvântul Lui este adevărat.
Așadar, când Dumnezeu Își aduce Cuvântul să se împlinească în tine, iar tu primești cumva apreciere pentru aceasta și devine o justificare, cumva te-ai amestecat în aceasta, ai intrat între Dumnezeu și manifestarea lui Dumnezeu, și ai deturnat o anumită parte din apreciere de la Dumnezeu către tine. Dar fratele Branham a spus: „Când faci aceasta, pierzi chiar acolo.” De îndată ce faci aceasta, diavolul va descoperi că există o slăbiciune care este locul în care poate să te facă să cazi.
Haideți să mergem la Matei 7.22:
„Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Atunci, le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”
Spuneți-mi dacă puteți să vă bazați pe daruri. Spuneți-mi dacă puteți avea încredere în manifestările acestui grup. Isus nu a negat niciodată și nu a spus că nu au făcut toate acele lucruri. V-am spus mai înainte că aceasta se întâmplă la judecata de la Tronul alb, și nu cred că cineva Îl minte pe Hristos la judecata de la Tronul alb. Nu cred că au inventat aceasta, nu cred că nu i-au vindecat pe bolnavi și nu au scos draci, dar ei nu spuneau că Isus a făcut-o, ci: „Noi...” Nimeni n-ar trebui să tragă nimic spre sine. Dacă există un loc unde va fi onestitate absolută, acela va fila judecata de la Tronul alb. Dar iată că ei spun: „Doamne, n-am scos noi draci? N-am vindecat bolnavi și n-am făcut lucrări minunate în Numele Tău?” Isus nu a negat niciodată lucrările lor, și eu cred că le-au făcut, dar le-a spus: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.”
Așadar, Isus nu a căzut niciodată în capcana diavolului, dar când oamenii aceștia vin la Isus, ei au o siguranță falsă, au un fals sentiment de fiu. La judecata de la Tronul alb, ei se uită la Isus și Îi spun: „Bine, noi am scos dracii; suntem fiii Tăi, adică suntem de partea Ta. Am scos draci, am vindecat bolnavii în Numele Tău și am făcut multe minuni în Numele Tău”, dar El le spune: „Plecați de la Mine, nu v-am cunoscut niciodată!” Vedeți, ei au crezut că sunt îndreptățiți, au crezut că au dreptate pentru că puteau privi la un șir de lucrări, acele lucrări au fost mărturia lor că sunt neprihăniți, dar nu funcționează așa, prieteni. Nu luați momeala diavolului, ispita prin care diavolul încearcă să ne convingă pe voi și pe mine, să ne îndoim de poziția noastră în Hristos, de cine suntem în gospodăria lui Dumnezeu, bazându-ne pe faptul că putem sau nu putem, facem sau nu facem, există o manifestare sau funcționează ceva. El încearcă să ne ispitească în felul acesta, dar nu ar trebui să fim tentați de aceasta, ci ar trebui să avem încredere în cine suntem prin experiența noastră cu Dumnezeu și prin Scripturile pe care ni le-a dat El. Astfel, putem să ne întoarcem la Scriptură și să spunem: „Prin rănile Lui sunt vindecat,” restul depinde de El. El m-a salvat la Calvar, m-a spălat și m-a umplut de Duh, restul depinde de El. Nu trebuie să conving pe nimeni și cu siguranță nu trebuie să mă conving pe mine. Singurul motiv pentru care trebuie să convingi pe altcineva este dacă într-adevăr vrei să te convingi pe tine.
Haideți să ne întoarcem la Cuvânt și să spunem: „Doamne, dăruiește-mi un fundament în Cuvântul Tău, ca să nu mai simt nevoia să mă conving, ca să fiu convins cu privire la cine sunt în Tine, prin Cuvântul tău.”
Vreau să mă întorc la Luca 4, pentru că vreau să mergem la a doua ispită pe care o avem. Nu am terminat, dar ne vom întoarce pentru că sunt o mulțime de lucruri pe care vreau să le spun și mă tem că le voi uita. Îl rog pe Dumnezeu să scoată la suprafață ceea ce a scos cândva. Luca 4.5-8:
„Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului…” Vreau să înțelegeți cuvintele acestea:
„I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului
şi I-a zis: „Ţie Îți voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărății; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.
Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.”
Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujești.”
Fratele Branham spune aceasta în Pecetea a doua. Ascultați cu atenție ce spune el:
„Satan l-a dus pe Isus sus pe un munte înalt, și I-a arătat toate împărățiile pământului, care au fost vreodată sau vor fi vreodată, în timp.” I-a arătat împărățiile din trecut, prezent și viitor. Ce fel de vedere era aceasta și ce fel de munte era acesta?
În mesajul Trei martori din anul 1951, fratele Branham a spus:
„Când Isus a fost luat pe un munte înalt de Satan, el L-a lăsat să privească în jos prin fluxul timpului, I-a arătat toată lumea și împărățiile ei și I-a spus: „Sunt ale mele”, Este corect? „iar dacă Te vei pleca și Te vei închina înaintea mea, Ți le voi da Ție!” Este adevărat? Isus știa că le va moșteni oricum, așa că i-a spus: „Înapoia Mea, Satană!” Apoi, în Apocalipsa a spus: „Bucurați-vă, ceruri și voi, sfinților și profeților, căci împărățiile lumii au trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său!”
În anul 1953, profetul a spus în mesajul Învierea:
„Apoi, de acolo L-a luat pe un munte. Și iată ce ne șochează pe noi oamenii…” Aceasta este o afirmație șocantă. „Și iată ce ne șochează pe noi oamenii: I-a arătat toate împărățiile lumii într-o clipă. Gândiți-vă la aceasta. Cu alte cuvinte, doar S-a deschis și El a văzut toate împărățiile lumii: Statele Unite (Erau atunci Statele Unite? Era în jurul anului 30 sau 33 d.Hr.), Rusia, Marea Britanie, toate.” Vedeți ce citim? Am citit atât de mult aceste lucruri, suntem obișnuiți cu ele, dar nu ne dăm seama că această ispită a fost de fapt o ispită supranaturală. Vă dați seama că dacă Isus avea să fie ispitit…
Acum, gândiți-vă la aceasta: atunci când Dumnezeu urma să aibă un adversar, El trebuia să aibă un adversar demn, așa că Dumnezeu nu a creat un slăbănog pentru a fi adversarul Său, ca să-Și dovedească măreția. Dumnezeu a primit un adversar demn pentru a arăta cât era de minunat El, ceea ce înseamnă că Satan are putere, Satan are drepturi, Satan are înțelepciune, Satan are frumusețe, Satan are talent, Satan este înzestrat cu fiecare dar posibil, pentru că Dumnezeu are nevoie de un adversar demn. De aceea, când începem să-i punem nume și să-l aruncăm pe diavol la gunoi, arătăm că nu avem absolut nicio înțelegere. Dumnezeu a avut nevoie de un adversar demn pentru a-și arăta măreția și toate atributele, iar noi îl facem un slăbănog pe care putem să-l călcăm în picioare, îl scuipăm, îl numim oricum și spunem că este prost, nu știe nimic, este urât și miroase urât. Ce fel de adversar demn este acesta? Dar El a fost făcut plin de frumusețe, strălucire și desăvârșire, i s-a dat fiecare dar posibil, iar înainte de a cădea, avea cel mai înalt rang între îngeri. Amin. El este înșelător, este frumos, este înțelept, are putere și abilități. Astfel, când vine Isus la o ispită, nu este același lucru, nu înseamnă că Dumnezeu Îi oferă mici ispite prefăcute: „Fă doar aceste mici ispite prefăcute pentru a dovedi că ești Fiul lui Dumnezeu. Noi știm că totul este fals, doar trecem prin mișcări, jucăm un fel de joc, bine?” Aceasta nu era scena a doua, nu, ci era o ispită adevărată. Când ne uităm la această ispită, a fost o ispită supranaturală, a fost dincolo de natural. În Matei 4, El a fost ridicat pe un munte foarte înalt, și de pe muntele acela extrem de înalt, i-a arătat toate împărățiile lumii, într-o clipă, într-o clipeală de ochi.
Ascultați, aceasta nu este ceva natural. Dacă este, spuneți-mi pe ce munte stătea El? De unde putea să vadă în acea zi toate națiunile din trecut și toate națiunile din viitor, până la Statele Unite, Rusia și Marea Britanie? Arătați-mi unde este acel munte, ca să pot merge pe el. Nu a fost un munte natural, nu a fost o vedere naturală.
A doua ispită care a venit, a fost viziunea și supranaturalul.
Ascultați, prieteni, diavolul este super-înșelător, dar Isus a cucerit ceea ce a pierdut Eva. Aceste încercări nu au fost ușoare, nu au fost doar lucruri mărunte; aceasta a fost o ispită adevărată. Astfel, când Satan a venit la Isus ca să-I prezinte această ofertă, nu a venit cu o limbă lungă care-i atârna afară din gură, cu coarne și o furcă. Nu am de gând să vă dau un răspuns pentru că nu știu răspunsul, dar este o întrebare interesantă: Cum i s-a prezentat lui Isus, în ce formă, în ce imagine? Cum arăta, ca ceva rău sau ca ceva bun, deoarece știm că Satan vine ca un înger de lumină. El a venit la Isus, L-a luat și L-a dus pe un munte foarte înalt, iar acest munte nu a fost Everest. Muntele Everest, nu sunt foarte bun la geografie, dar cred că Muntele Everest este cel mai înalt munte din lume. Acesta nu a fost Muntele Everest, ci s-a întâmplat pe tărâmul spiritual. Prieteni, aceasta a fost o încercare spirituală; aceasta a fost o viziune spirituală supranaturală cu privire la lucrurile care aveau loc. Isus a fost dus într-o viziune supranaturală pe un munte foarte înalt, iar de pe acest munte a putut să vadă într-o clipă, fiecare națiune care a fost și care va fi până acum, și i-a oferit puterea și slava lor dacă se va închina înaintea acestei ființe care a fost capabilă să-I arate toate acele lucruri.
Aceasta a început să mă lovească foarte profund când îmi făceam rugăciunea. Am citit povestea aceasta, am citit povestea aceea, dar nu mi-am dat seama de impactul a ceea ce citeam, nu am înțeles cât de adâncă a fost această înșelăciune, cât a fost de supranaturală și spirituală, cât de bine a arătat, cum a fost ridicat în această viziune!
Ascultați, fără îndoială, Isus a avut viziuni înainte de aceasta, iar întrebarea mea este: această viziune a fost diferită de viziunile pe care le-a avut El înainte sau a fost la fel? Diavolul făcea lucruri complet diferite sau copia foarte bine? Diavolul copiază ceea ce face Dumnezeu, așa că, dacă Dumnezeu putea să-I arate lui Isus o viziune și să-L ducă în supranatural, acum diavolul făcea același lucru pe care L-a făcut Tatăl. Satan L-a dus într-o viziune pe un munte foarte înalt, și ascultați, vreau să vă gândiți diferit la munte; nu gândiți fizic, pentru că de multe ori în Biblie, muntele reprezintă o împărăție sau o națiune.
De exemplu, Isus l-a alungat pe diavol zicând: „L-am alungat de pe Muntele Meu cel sfânt.” Când Piatra tăiată din munte fără ajutorul vreunei mâini, a coborât, a lovit picioarele chipului și s-a făcut un munte mare care a umplut tot pământul. Acesta nu este un munte natural, ci este Împărăția lui Hristos. Așadar, diavolul L-a luat, L-a dus pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile lumii. Eu personal cred că Satan L-a luat pe Isus sus, la stăpânirea supranaturală pe care Satan o are asupra oricărei națiuni și asupra întregului pământ, deoarece Satan are o împărăție, și aceasta este împărăția Satanei, acesta este Edenul Satanei. El L-a luat și L-a dus pe Isus pe un munte foarte înalt, ceea ce înseamnă că acest munte este peste orice alt munte, L-a dus în vârful împărăției lui, chiar în vârf, și într-o clipă I-a arătat trecutul, prezentul și viitorul, i-a arătat toată puterea și slava tuturor acestor națiuni. Aceasta a fost supranatural. Aș spune că ceea ce I-a dat diavolul lui Isus Hristos, a mimat viziunea supranaturală, experiența supranaturală. Sper că nu vă gândiți că am mers prea departe, pentru că exact aceasta s-a întâmplat.
De aceea, acum când a apărut acest Cuvânt, trebuie să rămânem cu El, prieteni, deoarece Dumnezeu poate da viziune și experiență supranaturală, dar și Satan poate oferi viziune și experiență supranaturală. Și cum vom ști diferența dacă nu avem adevărata interpretare a Cuvântului?
Arătați-mi orice sistem fals, mișcare falsă, doctrină falsă care nu are supranaturalul ce merge împreună cu ea și nu pretind că este o justificare. Poți să iei oricare dintre religiile lumii, oricare dintre denominațiunile care au început. Hei, ascultați, trebuie să fie atrăgător, trebuie să fie un imitator! Tu nu poți păcăli pe cineva cu bani falși care nu seamănă cu banii cu care încerci să-i înlocuiești. Dacă ai un ban contrafăcut, trebuie să-l apropii cât mai mult de original, fără să fie originalul. Diavolul are daruri contrafăcute și are o viziune contrafăcută. Fratele Branham a spus aceasta. El a spus că diavolii pot bea sânge dintr-un craniu de om, apoi vorbesc în limbi și le interpretează. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu poate face aceasta. Dumnezeu este originalul. Este o limbă originală, o viziune originală, un supranatural original, o așezare originală, există original pentru toate, dar diavolul aduce falsul, iar falsul este pentru înșelăciune. Astfel, dacă este înșelăciune, aceasta trebuie să fie atât de aproape încât, dacă ar fi cu putință, i-ar înșela și pe aleși.
O, laudă lui Dumnezeu! Ispita din pustiu pe care a biruit-o Isus, a fost mult mai mult decât am crezut toată viața. Toată viața am citit-o, nu știu, ca pe o poveste pentru copii dintr-o carte de colorat de la școala duminicală. Satan a spus: „Fă pâine din piatra aceasta!” „Nu fac!” Știți, imaginea mea era foarte copilărească, foarte imatură. „L-a luat sus pe un munte foarte înalt”. Nici măcar nu știu ce credeam despre un munte foarte înalt de pe care a văzut toate împărățiile lumii. Nu știu ce obișnuiam să gândesc cu privire la aceasta, dar vă spun că ceea ce credeam înainte nu este ceea ce înțeleg acum, iar dacă mi s-ar fi întâmplat aceasta, ar fi fost foarte dificil să știu dacă este Dumnezeu sau este diavolul.
Dar ce se întâmplă acum? Vreau să vă spun că mi s-a dăruit o experiență supranaturală în care am fost dus din lumea naturală, la un munte foarte înalt, într-un Tărâm supranatural, și într-o clipă mi s-a dat o viziune pentru a vedea fiecare națiune, slava și puterea acelei împărății, de la începutul timpului până la sfârșitul lui. Amin. Ți-ar fi fost foarte greu să știi dacă acesta a fost diavolul sau Isus, iar Isus a trebuit să înfrunte mai întâi aceasta, a trebuit să biruiască pentru a inversa ceea ce s-a întâmplat în cădere. Și cum a biruit? Prin Cuvântul lui Dumnezeu, prieteni.
Ascultați, dacă aș putea s-o spun prin propriile mele cuvinte, vreau să spun că era ceva care nu era în ordine, nu avea acel inel, exista ceva… adică arăta bine, părea corect. Și ce Îi arăta el? Îi arăta ce era predestinat să asculte. Diavolul nu Îi arăta ceva ce nu avea voie, nu-I arăta ceva ce nu era moștenirea Lui, nu-I arăta ceva care nu-I aparținea deja. Nu era ca și cum încerca să-L convingă pe Isus să facă ceva ce era afară din cale, deoarece Isus S-a născut pentru a fi Fiul lui David, pentru a conduce toate națiunile lumii și pentru a avea toată slava, onoarea și puterea asupra lor. Aceasta va fi în Mileniu.
Așadar, diavolul nu a încercat să-I arate o cale de ieșire din cale, ci mergea chiar în linia Cuvântului, venea chiar jos, în făgăduință, chiar în josul moștenirii, părea că era chiar pe mijlocul ei, dar era doar o mică abatere pentru că nu era natura Cuvântului. Era Cuvântul, era destinația corectă, era Persoana potrivită, dar nu era corect pentru că Isus era destinat să nu aibă nimic fără să plătească mai întâi prețul pentru aceasta, trebuia să existe răscumpărare, trebuia să existe împăcare, trebuia să existe suferință ca să poată avea toate acestea și pe noi toți cu El.
Așadar, arăta bine și era corect în multe privințe, dar Satan încerca să-I ofere împărăția fără suferință. Fratele Branham a spus: „Satan s-a mulțumit să-L lase pentru că, dacă Isus ar fi luat ceea ce era drept… El avea dreptul la ceea ce era predestinat, era moștenirea Lui, dar dacă ar fi luat-o înainte de vreme, ar fi perturbat tot Planul lui Dumnezeu.” Astfel, chiar dacă era Cuvântul, trebuie să cunoști și restul Cuvântului pentru a ști dacă era momentul corect pentru acel Cuvânt. Problema nu a fost că nu era Cuvântul, nu a fost că nu era supranatural, nu a fost că nu arăta bine, problema era că nu se potrivea cu tot Planul lui Dumnezeu. Trebuie să cunoști toată mintea lui Dumnezeu pentru a ști dacă se potrivește sau nu.
Isus a privit la aceasta… acesta este din nou fratele Chad, El pur si simplu nu avea acel inel de legătură, era ceva ciudat în toate acestea. Nu știu dacă S-a gândit la alte Scripturi, nu știu ce I-a venit în minte, dar ascultați ce spune fratele Branham în mesajul Cum pot să biruiesc:
„La al treilea mare asalt, Satan s-a oferit să renunțe la această împărăție pentru El. El a făcut-o. Satan I-a zis: „Vezi aceste împărății ale lumii? Sunt ale mele și fac cu ele ce vreau. Ți le dau Ție.” Dar amintiți-vă, el încerca să I le ofere fără cruce, iar dacă ar fi făcut-o, noi am fi fost pierduți.”
De ce a făcut diavolul aceasta? El era mulțumit să-I dea lui Isus împărăția lui și dreptul lui de domnie, pentru că dacă Isus ar fi acceptat aceasta, restul atributelor lui Dumnezeu s-ar fi pierdut, nu ar fi fost nicio răscumpărare, iar diavolul ar fi avut victoria supremă. Atunci Dumnezeu ar fi pierdut, pentru că dacă se pierd atributele lui Dumnezeu, Se pierde Dumnezeu, Cuvântul eșuează, iar Satan este biruitorul suprem asupra întregii creații a lui Dumnezeu. Satan a fost mulțumit.
Ascultați! Nu uitați că persoana care îți dă ceva, are mai multă putere decât tine. De aceea I-a spus: „Ți le dau Ție, dacă Te închini înaintea mea!” Așa trebuie să funcționeze: cel care îți dă ceva, are mai multă putere decât tine, cel care îți dă ceva, devine capul tău. Nu știu cât S-a gândit Isus la aceasta, nu știu ce Scripturi I-au trecut prin minte, dar sunt lucruri la care este interesant să ne gândim.
„…el încerca să I le ofere fără cruce, iar dacă ar fi făcut-o, noi am fi fost pierduți. El ar fi putut avea împărăția, dar trebuie să vină înapoi. El a fost ispitit s-o facă acum.” Este ceea ce spune fratele Branham: „El a fost ispitit s-o facă acum.”
Ascultați, acest test nu a fost ceva de genul: dacă vrei să-mi dai un examen de admitere la Universitate, nu da testul unu plus unu egal… Acesta este examenul de admitere la Harward. „Găsiți substantivul din această propoziție.” Nu acesta este genul de test prin care a trecut Isus. Fratele Branham a spus că El a fost ispitit să o facă. Ascultați, era un trup uman care a simțit fiecare durere pe care o simți tu; simțea căldura, simțea frigul, foamea, durerea de cap; simțea tot ce simți și tu, iar când a mers patruzeci de zile fără mâncare, a flămânzit, i-a fost foame. Astfel, când diavolul I-a spus: „Transformă pietrele în pâine”, iar El a avut puterea să facă aceasta, nu cred că acolo nu a fost nicio ispită; aceasta a fost ispita.
Fratele Branham a spus că atunci când vine vorba de aceste împărății, a fost ispitit s-o facă. Gândiți-vă la raționamentul diavolului. Ascultați, diavolul este un maestru al raționamentului. „Dacă ești împăratul lumii, Tu stabilești legile și poți face ca întreaga lume să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu. Poți aduce toate lucrurile în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu.” Așadar, chiar atunci putea începe să stăpânească cu un toiag de fier, dar dacă ar fi făcut-o, nu mai exista răscumpărare pentru sămânța aleasă a lui Dumnezeu, nu mai exista împăcare pentru ceea ce a căzut înainte. Ar fi fost doar El să conducă cu un toiag de fier, dar frații Săi ar fi fost pierduți, restul atributelor, familia lui Dumnezeu ar fi rămas pierduți.
Fratele Branham a spus: „El a fost ispitit s-o facă acum. Acela a fost un lucru greu. El a fost ispitit să-Și ia libertatea și să fie Împăratul pământului fără cruce…” Ascultați, voi spuneți: „Wow, cum ar fi dacă ți s-ar întâmpla ție, dacă ai fi înălțat într-un Tărâm spiritual și așezat pe un munte foarte înalt?” Cum arăta acea împărăție, ceea ce a văzut El? Nu știu, dar într-o clipă vezi trecutul, prezentul și viitorul, puterea și slava ei; totul ți se oferă ție și ai putea fi împăratul tuturor. Crezi că nu ai fi tentat? Isus a fost ispitit. Biblia spune că a fost ispitit în toate felurile, așa cum suntem și noi. Aceasta este ceea ce-L face un Mare Preot credincios.
„…El a fost ispitit să-Și ia libertatea și să fie Împăratul pământului fără cruce, dar dacă ar fi făcut-o, toți supușii Lui ar fi murit. Satan ¡-a făcut cu plăcere această ofertă, dar Isus ¡-a zis: „Pleacă, Satan!”
El nu a primit oferta, ci a venit şi a suferit; a pășit pe calea grea şi aspră a prigoanei, a luat calea morții. Suntem noi dispuși să luăm în dimineața aceasta calea pe care a luat-o El? Vrem să murim? Vrem să ne predăm lui Dumnezeu, să pierdem toată lumea și lucrurile ei, ca să-I slujim Lui? Vedeți?
Satan I-a făcut oferta, dar El a respins-o. Chiar dacă a fost ispitit, Isus a biruit pentru noi.”
Deși a fost ispitit, El a biruit. De ce făcut aceasta? De ce a biruit? El a biruit ca să putem fi răscumpărați.
„Chiar dacă a fost ispitit, Isus a biruit pentru noi. El a îndurat toate ispitele pentru mine și pentru tine. De ce a ales calea aceasta? Ca să ajungem şi noi ca El. Dacă El a plătit un asemenea preț, cât am fi de mici dacă nu L-am accepta, știind că oricum aici nu există nimic?”
Așadar, Isus a fost ispitit, dar a ales calea aceasta. Ascultați, haideți să aducem aceasta acasă. Doamne, de câte ori suntem tentați să facem ceva care este o mică abatere de la Cuvânt și de la Planul lui Dumnezeu, dar nu este ceva complet greșit? Știți, nici nu știu cum să spun… De exemplu un loc de muncă, un job care te îndepărtează de părtășie, te ia de la biserică sau din familie. Tu spui: „Știi, trebuie să-mi întrețin familia, se pare că Dumnezeu mi l-a dat.” Dar tu știi că Cuvântul spune să nu renunți la adunarea împreună, știi că acesta este Cuvântul. Desigur, nu înseamnă că nu trebuie să nu lucrați niciodată la un loc de muncă sau să vă pierdeți serviciul, nu despre aceasta vorbesc, ci vorbesc doar despre un principiu. Fratele Branham a scos aceasta la suprafață și cred că este un principiu bun. Nu legea, ci principiul pe care poți să-l iei într-o relație. Știi că această relație este interzisă de Dumnezeu, profetul lui Dumnezeu vorbește împotriva ei, dar tu începi să te rogi pentru aceasta și să nu crezi că diavolul poate să-ți dea experiențe supranaturale și să-ți spună că este în ordine. Nu crezi că împrejurările se vor alinia, sau vei avea un vis ca o confirmare, sau te va suna cineva și-ți va spune: „Știi, m-am gândit la aceasta și este în ordine pentru tine. Te-ai gândit vreodată la un loc de muncă aici?” Tu crezi că diavolul nu poate lucra în supranatural și te gândești că Dumnezeu îți permite să mergi împotriva Scripturilor Lui pentru că este ceva supranatural. Dar faptul că este supranatural nu ne dă dreptul să mergem împotriva Cuvântului lui Dumnezeu.
Astfel, putem privi ispita lui Isus, dar ce ziceți de ispita noastră? Ce ziceți de lucrurile care vin la noi? Dar când cunoaștem binele? „Bine, profetul lui Dumnezeu a învățat acest lucru, Cuvântul lui Dumnezeu este împotriva ei, Scriptura spune, dar știți ce? Voi merge la rugăciune.” Știi ce? Dacă mergi la rugăciune, mai bine roagă-te ca Dumnezeu să-ți scoată acea dorință din inimă, astfel ca dorința ta să se potrivească cu Cuvântul Lui. Nu te duce la rugăciune ca să-I ceri lui Dumnezeu permisiunea să faci ceva ce Cuvântul Lui interzice. Ascultați! Aceasta funcționează în orice circumstanță adică, dacă vrei să părăsești un loc de muncă și să mergi la altul deși Dumnezeu nu ți-a dat permisiunea să părăsești acel job. Nu este greșit să pleci de la un job și să mergi la altul, nu este păcat, dar vrem să fim conduși de Duhul, vrem să fim conduși de Dumnezeu, vrem să-L întrebăm: „Doamne, vrei să părăsesc această slujbă și să merg la aceasta?” Apoi te poți ruga pentru aceasta până când primești semne supranaturale. Și ce este? De fapt, te vei ruga până când ceva se va potrivi cu propria ta dorință.
Acesta este motivul pentru care fratele Branham a spus că mai întâi trebuie să fii neutru când mergi să te rogi. Sunt lucruri interzise, există lucruri în care trebuie să luăm decizii, și avem nevoie de călăuzirea lui Dumnezeu; noi înțelegem aceasta, dar mai întâi trebuie să devenim neutri. Este un lucru greu de făcut, adică s-ar putea să fie nevoie de multă rugăciune pentru a deveni neutri, apoi să-L lăsăm pe Dumnezeu să conducă în orice situație. Dar există unele lucruri care sunt interzise în mod expres, profetul a predicat împotriva lor, Cuvântul vorbește împotriva lor, dar pentru că încă ni le dorim, vom începe să ne rugăm pentru ele. Eu am văzut atât de mult aceasta încât pentru mine este ciudat. Cineva va spune: „Știi că m-am rugat pentru aceasta, am vrut să fac aceasta și aceasta, și dintr-o dată m-am uitat pe un panou publicitar și am văzut un cuvânt, iar acel cuvânt este chiar în numele companiei la care vreau să merg să lucrez. Cred că este un semn.” Ce era aceasta? O expresie a dorinței tale, ai vrut să se întâmple, așa că ai căutat orice putea să-ți dea o justificare să faci aceasta, apoi ai spus că este de la Domnul. Dar să nu crezi că diavolul nu vrea. Diavolul poate lucra supranatural; el poate unge oamenii să-ți spună lucruri, poate unge oameni să te cheme. El poate oferi tot felul de experiențe supranaturale, iar tu vei spune: „Oh, este Domnul!” Este Domnul dacă este conform Cuvântului. Am să spun mai mult decât atât: este Cuvântul, este Domnul dacă se potrivește cu natura Cuvântului. Vom intra imediat la următoarea. Laudă lui Dumnezeu!
Să revenim la Luca 4. Vreau să mergem mai departe. Luca 4.9:
„Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe streașina acoperișului Templului şi I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;
căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”;
şi „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.”
Isus i-a răspuns: „S-a spus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.”
Priviți versetul 9: „Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a așezat pe streașina acoperișului Templului…” Ce arată călătoria aceea? Că mergeau prin pustie și au făcut o călătorie de câteva zile pentru a ajunge la Ierusalim? Apoi, când au ajuns la Ierusalim, a scos niște scări și au urcat până în vârf? Credeți că Diavolul L-a târât pe acele scări, știți, L-a împins pe Isus pe acele scări: „Bine, treci la următoarea!”?Acestea au fost ispite supranaturale, au elemente supranaturale, au atașate de ele lucruri pe care ființele umane nu le pot face singure. El L-a ridicat și L-a dus la Ierusalim. Ascultați, aceasta nu era doar în Duhul, pentru că diavolul I-a spus: „Aruncă-Te jos!”, deci El trebuia să fie acolo în trup. Cum L-a dus acolo? Nu știu, dar poate a copiat un mecanism al lui Dumnezeu, mecanismul prin care El l-a luat pe Filip și l-a făcut să apară la o depărtare de kilometri. Nu știu cum a făcut-o, dar diavolul este un imitator al lui Dumnezeu. Noi știm că Filip a dispărut după ce l-a botezat pe famenul etiopian și s-a trezit la Azot.
Și dintr-o dată, după ce L-a ispitit în pustie, L-a dus la Ierusalim și L-a pus pe culmea Templului. Poate nu este așa, poate este doar gândul meu, dar nu cred că a putut fi numai spiritual, pentru că I-a spus: „Aruncă-Te jos de aici, căci El a poruncit îngerilor Săi să Te păzească (Amin), ca să nu-Ți lovești piciorul de vreo piatră. Există o promisiune că îngerii Îți vor proteja trupul fizic, ca să nu Te rănești.” Înseamnă că El trebuia să fie în trupul fizic pe acoperișul fizic al Templului fizic. Cum L-a dus acolo? Ce Ispită! Cum ar fi dacă te-ai trezi pe acoperișul lui Chase Tower? Ești acasă, mănânci cereale și dintr-o dată stai pe acoperișul celei mai înalte clădiri din Lima, Ohio, iar cineva îți citează Scripturi, făcând ceva ce o ființă umană nu poate face. Voi spune așa: Diavolul este foarte înșelător.
Păstrăm semnul la Luca 4 și mergem la Psalmul 91.11:
„Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi lovești piciorul de vreo piatră.”
Diavolul a citat o Scriptură adevărată, a citat-o corect și a vorbit despre Persoana potrivită. Diavolul este super-înșelător. Spun aceasta ca să înțelegeți că este foarte înșelător, este atât de înșelător încât, dacă ar fi cu putință, el i-ar înșela chiar și pe cei aleși. Acesta este motivul pentru care a trebuit să vină Mesajul: ca să rupă această putere a înșelăciunii. Tocmai de aceea nu putem să ne jucăm cu Mesajul și nu putem să-L modificăm după bunul nostru plac; nu putem schimba ceea ce ne-a învățat profetul, nu putem schimba ceea ce a spus el și nu putem schimba Scripturile pe care le-a folosit. Dacă o faceți, veți cădea prin înșelăciunea diavolului, pentru că este super-înșelător.
Mă voi uita la a treia înșelăciune pe care o folosește.
| 1.Poziția Sa de Fiu al lui Dumnezeu 2.Viziunea / Supranaturalul 3.Scriptura |
Diavolul folosește o așezare a Scripturilor, așa că atunci când vine vorba de tine, diavolul poate folosi poziția ta în Hristos; viziunea și experiențele supranaturale; și Scriptura. El face toate acestea ca să te scoată din Cuvânt.
Ascultați! Cum poți sta în fața lui singur? Trebuie să ai botezul Duhului Sfânt și să umbli în Duhul. Sper că după mesajul de astăzi, mai mult decât orice în viața ta, vei striga ca Dumnezeu să te umple cu Duhul Său și să te țină să umbli în Duhul, pentru că nu există nicio altă modalitate de a birui aceste feluri de ispită cu propria noastră minte, cu propria noastră putere și voință, ci vom cădea pradă lor de fiecare dată. Dar Dumnezeu a trimis în această epocă Ceva ce nu a mai fost niciodată în epocile anterioare, și este aici pentru a-i oferi Miresei biruința, dacă Ea se va baza doar pe El, crede în El, stă lângă El, umblă în El, este umplută cu Duhul, umblă în Duhul și rămâne în acest Cuvânt care I s-a dat.
În mesajul Ziua biruinței, fratele Branham spune:
„A venit ziua în care Satan L-a luat pe un munte, I-a arătat toate împărățiile lumii și I-a zis: „Am să te fac împărat acum. Spui că ești Fiul lui Dumnezeu şi ai putere. Am să te fac conducător peste toate popoarele.” Exact ceea ce încearcă să fie astăzi Antihristul. Dar El a luptat pentru că aștepta ziua „V”.
Vedeți, a venit ziua când El a fost provocat prin Cuvânt: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini, fiindcă ești flămând. Vedeți? Dacă ești Fiul lui Dumnezeu poți face aceasta.” Așa este. Putea s-o facă, dar trebuia să aibă o zi „V”, o zi în care El a câștigat biruința asupra ispitei. Vedeți?
Satan I-a zis: „Acum poți fi o Persoană grozavă, poți arăta cine ești.”, după care L-a dus pe acoperișul Templului şi I-a zis: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.” Uitați-vă la acel teolog care este Satan. Vedeți? Dar El i-a răspuns cu Cuvântul: „Înapoia Mea, Satană!” Era o zi „V”. El vine în fiecare zi „V”.
În mesajul Crezi tu aceasta?, din anul 1950, profetul a spus:
„Amintiți-vă că Isus a avut toate calitățile Tatălui în El. Credeți aceasta? Sigur că le-a avut. Toate darurile frumoase ale lui Dumnezeu erau în Hristos, Fiul Său, pentru că El era Sămânța lui Dumnezeu. Dar observați. Când l-a întâlnit pe Satan, ca exemplu pentru tine, El nu a folosit niciun dar asupra lui. Când Satan a venit la El, i-a spus: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Satan L-a prins din nou pe culmea Templului, dar Isus i-a spus: „De asemenea este scris!” L-a dus pe vârful muntelui și Isus a spus: „Este scris!” Vedeți? „Este scris.” Aceasta a adus biruința.
Știți, fratele Branham ne vorbește despre confruntarea lui Israel, când Ahab și Iosafat urmau să meargă împreună la război și toți profeții lui Ahab s-au adunat și au început să prorocească. Ei au dat o profeție și toți au fost de acord cu ea, dar Iosafat a cerut un alt profet și l-au adus pe Mica, iar Mica a primit adevăratul Cuvânt al Domnului. El a coborât și i-a dat adevăratul Cuvânt al Domnului, dar auziți ce a spus Zedechia, președintele acelei asociații a predicatorilor, conducătorul acelor profeți: „Pe unde a ieșit Duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?” Ascultați, Zedechia a primit un duh, dar era un duh mincinos. Dumnezeu i-a permis să coboare, pentru că Mica a văzut aceasta într-o viziune. El a spus că în ceruri a fost o consfătuire și Dumnezeu a spus: „Cum Îmi voi împlini Cuvântul?” Fratele Branham a dramatizat și a spus: „Cum Îmi pot împlini Cuvântul?” iar un duh de minciună a spus: „Pot ieși și să fiu un duh de minciună în gura profeților lui Ahab.” Și Dumnezeu a spus: „Du-te, căci vei reuși.”
Deci, Zedechia și ceilalți profeți, au primit un duh și o experiență supranaturală, iar acel duh și acea experiență supranaturală a fost confirmarea unei Scripturi care a venit de la Moise: că acea bucată de pământ care era stăpânit de sirieni, le aparținea lor. Ei aveau Scripturi pentru el și au avut o experiență supranaturală pe care se bazau ca să meargă la luptă. Dar Mica, oh, voi face o afirmație… Ascultați ce spun, și nu îl interpretez greșit. Deci, cei cu duhul mincinos au folosit Scriptura și o experiență supranaturală, iar Mica a folosit Cuvântul. Voi puteți avea Scriptura fără Cuvânt, dar nu puteți avea Cuvântul fără Scriptură.
De multe ori, Scriptura a fost folosită pentru a-i face pe oameni să se îndepărteze de Cuvânt. Era o utilizare greșită a Scripturii, pentru a-i face pe oameni să părăsească Cuvântul. Astfel, ei aveau Scriptura, dar Mica a avut Cuvântul, pentru că se uita înapoi la profeția anterioară. Aceasta fusese adusă de profetul care a vestit blestemul asupra lor (a lui Ahab și a Izabelei), iar viziunea pe care a avut-o Mica se potrivea cu Cuvântul și cu Scriptura dată de Moise. Ei se uitau la un singur verset, dar l-a blestemat pe Ahab, Ilie s-a referit la o altă Scriptură care spunea: „Câtă vreme veți păzi poruncile Mele, vă voi păstra în țară, dar când Mă veți părăsi, o veți pierde.”
Deci, ei se uitau la un verset și aici aveți două Scripturi; ambele Scripturi erau adevărate, ambele provin de la Moise, dar profetul adevărat primește aplicarea corectă a Cuvântului pentru timpul în care se află. Mica și-a verificat viziunea cu Cuvântul adus de profetul zilei, pentru că profetul zilei avea aplicarea corectă a Cuvântului pentru acea zi. Și grupul lui Zedechia aveau Cuvântul în ei, dar aveau aplicarea greșită a Cuvântului, în afara orei.
Iată ce spune fratele Branham despre Mica:
„Lăsați-mă să vă spun ceva. Dumnezeu are un scop pentru toate. Stați cu Cuvântul spus de Biblie! Stați cu Ea! Aceasta este degetul mare al lui Dumnezeu. Și bătrânul profet Mica a rămas la Cuvântul lui Dumnezeu și a mers acolo la fel de îndrăzneț ca un leu. În noaptea aceea, Domnul i-a dat o viziune, și a știut unde stă și veghea. Frate, ceilalți au avut o viziune…” Fratele Branham a spus că și ceilalți au avut o viziune. Da, au primit un duh, dar de unde a venit duhul acela? Din prezența Domnului. Era duhul acela din prezența Domnului? Domnul i-a spus că poate merge, deci era un duh care venea din prezența Domnului. Nu a fost Duhul Domnului, dar acel duh a coborât la ei și au avut o viziune și Scriptura.
„Și ceilalți au avut o viziune, dar viziunea lor nu s-a conformat cu Cuvântul lui Dumnezeu.” Aveau Scriptura, dar nu era Cuvântul. Oh, sper că înțelegeți! Vreau să spun că toată lumea pretinde că biserica lor crede în Biblie. Biserica aceasta este o biserică credincioasă în Biblie; aceea este o biserică credincioasă în Biblie; când slujitorii se ridică și predică, toți, cultele, sectele, organizațiile, toți, peste tot în lume vor citi Scripturile, dar faptul că citești Scripturile nu înseamnă că ai Cuvântul. Pentru a avea Cuvântul, trebuie să aveți aplicarea corectă a acelor Scripturi în timpul prezent. Și cum veți obține aceasta fără un profet justificat în zilele voastre, care să aducă aplicarea corectă a Scripturilor? El Îl vede, iar când ai aceasta, ai Cuvântul; și când ai Cuvântul, ai mintea lui Dumnezeu. Amin.
Așadar, Zedechia a avut un duh, o viziune și Scriptura, iar Mica a avut un Duh, o viziune și Scriptura, dar diferența era că profetul pentru acea zi a adus aplicarea corectă a Cuvântului, viziunii și Scripturilor, iar Mica se potrivea cu slujirea acelui profet.
Profetul spune: „Și ceilalți au avut o viziune, dar viziunea lor nu s-a conformat cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dar Mica a fost cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru că Ilie, care avea Cuvântul lui Dumnezeu, profetul, văzătorul, spusese deja ce se va întâmpla cu Ahab. Deci, cum putea Mica să spună că se va întâmpla ceva bun, când Cuvântul lui Dumnezeu a spus că se va întâmpla ceva rău?” O, laudă lui Dumnezeu!
Fratele Branham spune în mesajul Absolutul:
„…El a avut o vedenie. Ei de asemenea au avut o vedenie, dar vedenia nu s-a comparat cu Cuvântul.”
În mesajul Unitate, din anul 1962, fratele Branham spune:
„Satan L-a dus acolo sus și a spus: „Este scris!” Vedeți, întocmai cum El i-a spus Evei: „Este scris! Este scris!” Isus a spus: „De asemenea este scris…”
El a spus: „Este scris, „El le va da îngerilor însărcinare cu privire la Tine. Așa a spus Biblia!” Băiete, el este un savant.” Despre cine vorbește? Despre diavolul.
„…Băiete, el este un savant. Este scris: „El va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine; și te vor purta ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră”.
El a spus: „De asemenea este scris: „Să nu-L ispitești pe Domnul Dumnezeul Tău.”
Deși exista o Scriptură din Psalmul 91, care promitea protecție fizică pentru Isus, pentru Fiul omului, ca să nu Se lovească cu piciorul de vreo piatră, îngerii erau în jurul Său pentru a-L proteja, dar acei îngeri nu erau acolo din voia și sub îndrumarea lui Hristos, ci erau acolo prin voia și la dispoziția lui Dumnezeu. Ascultați, Satan L-a dus pe vârful Templului și I-a spus că se arunce de acolo pe baza acestei Scripturi. El încerca să-L facă încă o dată să demonstreze ceva printr-o minune, să arate Cine este, printr-o minune, iar pentru aceasta a folosit Scripturile. Dar Isus nu a căzut în capcana lui Satan deoarece acea Scriptură nu era acolo pentru ca El să o folosească după voia Lui; acea Scriptură era acolo pentru ca Dumnezeu să ocrotească acel trup până când avea să ajungă la cruce.
Vedeți, sunt multe asemenea Scripturi care sunt promise pentru tine și pentru mine. Dacă te gândești la promisiunea pe care ne-a făcut-o fratele Branham, la promisiunea că nimic nu-i poate face rău unui copil al lui Dumnezeu până când Dumnezeu nu-și încheie scopul cu el pe pământ. Acum, Dumnezeu a rânduit deja nașterea și moartea ta. Este adevărat? Este acesta Cuvântul? Dar dacă începi să iei aceasta după propria ta voință și începi să trăiești nechibzuit și periculos și spui: „Hei, oricum nu pot muri pentru că Dumnezeu nu Și-a împlinit scopul cu mine. Voi face numai aceasta și aceasta. Voi conduce motocicleta cu 150 de mile pe oră, pentru că oricum nu pot pleca de aici înainte să vină timpul pentru aceasta.” Este adevărat că nu poți merge până la timpul hotărât, dar dacă te joci cu Cuvântul lui Dumnezeu, poți șchiopăta tot restul vieții.”
Vedeți, există tot felul de Scripturi ca acestea în Biblie, dar aceste Scripturi sunt pentru a fi folosite de Dumnezeu după voia Sa, și nu ca să-L forțezi pe Dumnezeu să facă cum vrei tu și să fie la dispoziția ta. De aceea, Isus S-a uitat la diavol, când I-a citat Scriptura, și i-a spus: „De asemenea este scris: Să nu-L ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.” Cuvântul „a ispiti” înseamnă „a testa” sau „a dovedi.” „Eu nu sunt aici ca să-L testez pe Dumnezeu și credincioșia Lui față de Cuvântul Său. Eu nu sunt aici ca să-L fac pe Dumnezeu să facă ceva.”
Acel Cuvânt era acolo pentru ca Dumnezeu să-L folosească după voia Sa, la discreția Sa, cum și când a considerat El de cuviință. Nu este pentru mine, ca să-I forțez mâna după voia mea, la dispoziția mea. Vedeți, Cuvântul poate fi predicat într-un fel care să ne facă să facem aceasta, și Dumnezeu trebuie să facă aceasta și Dumnezeu trebuie să facă aceea. Dumnezeu nu trebuie să facă nimic conform voinței sau dorinței tale. Dumnezeu face totul conform scopului pentru care a pus acel Cuvânt acolo; El nu L-a pus ca să-L folosești în propriul tău scop, ca să te îndreptățești și să dovedești ceva pentru lume. Deși Cuvântul este adevărat și are o aplicație adevărată pentru tine, nu trebuie să-L ispitești pe Dumnezeu prin Cuvântul Său.
Înainte de a merge mai departe, vreau să repet cele trei ispite:
1.L-a ispitit prin poziția Sa de Fiu al lui Dumnezeu;
2.L-a ispitit prin viziune și supranatural;
3.L-a ispitit prin Scripturi.
Cu ce fel de ispite crezi că te vei confrunta tu? Ascultați ce a spus fratele Branham. Îmi place acest citat din mesajul Restaurarea Pomului Miresei, din anul 1962:
„Același grup de oameni a trimis-o la mine pe această doamnă, iar ea mi-a zis: „Frate Branham, dacă aceste lucruri ți-au fost spuse de Îngerul Domnului, vom crede.” (Îngerul Domnului. Știți fotografia cu El este acolo. Vedeți?). „Dacă Îngerul Domnului ți-a spus aceasta, o credem.”
Vedeți, ea vorbea despre botezul în apă în Numele lui Isus Hristos. În Chicago, Asociația predicatorilor baptiști a avut o problemă cu botezul în apă în Numele lui Isus Hristos și au trimis-o pe această femeie, ca delegat, să-i spună fratelui Branham: „Frate Branham, dacă aceste lucruri ți-au fost spuse de Îngerul Domnului, vom crede.” Ascultați ce spune fratele Branham în continuare:
„Cum este posibil ca un grup așa mare de predicatori, să fie atât de slab? Dacă Îngerul Domnului mi-ar spune ceva contrar Cuvântului, nu ar fi Îngerul Domnului.”
Înseamnă că el ar putea veni la tine ca o ființă îngerească, o ființă de lumină, un duh și ți-ar spune: „Botezul corect…” Știți, dacă ar apărea în seara aceasta ca stâlp de lumină, la piciorul patului tău, te-ar trezi și ți-ar spune: „Adevărata interpretare a Scripturii este botezul în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, poți respinge aceasta din toată inima, indiferent cât de multe furnicături sunt peste tot în trupul tău. Indiferent cât de strălucitoare aste lumina, indiferent cât de profund și puternic este glasul acela, poți să-l respingi pe baza Cuvântului lui Dumnezeu.
În mesajul Calea unui profet adevărat al lui Dumnezeu, din anul 1962, fratele Branham spune:
„Într-o zi, Satan a venit ca și Hristos, încoronat, cu papuci auriți, a stat acolo…” Fratele Branham dă un exemplu din viața sfântului Martin. „…cu papuci auriți, a stat acolo… cu flăcări de foc în jurul lui, și a zis: „Nu mă recunoști, Martin? Eu sunt domnul tău; închină-te înaintea mea!” Martin s-a uitat la el…” Martin și-a dat seama că era ceva în neregulă. Aici repet afirmația pe care am făcut-o: el nu avea acel susur blând. Vreau să spun că arăta în ordine, avea flăcări de foc în jurul lui, era încoronat, era într-adevăr o experiență supranaturală și i-a spus lui Martin: „Nu mă recunoști? Sunt domnul tău.” Și fratele Branham spune: „Martin s-a uitat la el”, și adaugă: „era ceva în neregulă acolo.” Pur și simplu nu putea pătrunde în inima lui Martin. Era o viziune adevărată, o vedea, era ceva măreț, era frumos, dar ceva nu era în ordine.
„El a zis: „Martin, nu poți să mă recunoști? Eu sunt Domnul și Salvatorul tău. Închină-te înaintea mea.”
El a spus aceasta de trei ori, și Martin s-a uitat în jur; el știa că Hristos va fi încoronat de oamenii Lui când va veni și nu va purta papuci de aur, așa că a spus: „Pleacă de la mine, Satană!” Băiete, n-ar fi înghițit aceasta penticostalii? Un înger strălucitor, de lumină.”
În mesajul Unșii din timpul sfârșitului, din anul 1965, profetul continuă aceeași idee și spune:
„Aș vrea să vă arăt cât este de înșelător diavolul. Într-o zi când studia în biroul său, a apărut un înger puternic, încoronat, cu încălțăminte de aur și încins cu un brâu de aur, și a zis: „Martin, mă cunoști? Eu sunt Domnul și Mântuitorul tău, eu sunt Cel ce te-a salvat. Închină-te înaintea mea, Martin!” Dar știind că acolo era ceva ciudat, profetul acela a continuat să-l privească.”
Ascultați, ești în birou și la mijlocul orei de studiu, te trezești că apare acolo cineva și îți spune să te închini înaintea lui. Imediat vei simți un impuls să te ridici ascultător și să cazi în genunchi, dar Martin a simțit că pur și simplu nu poate pătrunde în inima lui, simțea pur și simplu că ceva nu era în ordine, așa că a continuat să-l privească. Și el i-a spus de trei ori: „Martin, eu sunt Domnul tău, venerează-mă!” Ascultați, voi credeți că ați trecut prin încercări, înainte de aceasta. Cine nu vrea să se închine Domnului? Cine nu ar dori să-L vadă pe Isus în fața lui, ca să se poată arunca la picioarele Lui și să I se închine? Eu aș da orice să pot face aceasta. Cine și-ar dori o asemenea oportunitate și nu I s-ar închina? Dar iată-l pe Martin doar privindu-l. Profetul spune: „Copiii lui Dumnezeu sunt creaturi ciudate.”
„El a spus din nou: „Martin, eu sunt Domnul tău, Isus Hristos. Închină-te înaintea mea! Nu mă cunoști, Martin?”
Martin a continuat să-l privească, și Scriptura i-a trecut prin minte, așa că a zis: „Satan, pleacă de la mine! Tu ai o coroană pe cap, dar Cuvântul lui Dumnezeu spune că sfinții Lui Îl vor încorona la sfârșitul veacului. Nu a fost aceasta o momeală penticostală? Uită-te la Cuvântul acela, frate! Acolo este înțelegerea.”
În 2 Corinteni 11.14 ni se spune:
„Şi nu este de mirare, căci chiar Satan se preface într-un înger de lumină.” El nu vine arătând rău, el vine ca un impostor, vine înșelător, arătând la lucrul real. El a petrecut milenii și milenii de timp înainte de-a exista timpul, urmând identitatea Autenticului. Cum credeți că a adus înșelăciunea asupra îngerilor, a două treimi dintre îngerii din ceruri? Cum a adus acea înșelăciune, dacă nu și-a petrecut tot timpul mimând autenticul? El nu vine cu ceva diferit, vine copiind originalul. Apoi, fratele Branham a spus în mesaj: „Satan a coborât în grădina Eden ca un înger de lumină.” Ce făcea el? Aducea mai multă lumină. Laudă lui Dumnezeu!
Fratele Branham a spus: „Când Isus din Nazaret a fost aici pe pământ, nu Și-a folosit niciodată puterea. Deși a fost Dumnezeu manifestat în trup, El nu Și-a folosit niciodată puterea când a venit Satan împotriva lui și a spus: „Este scris!” El a trebuit să facă aceasta, pentru că Eva a căzut din pricina aceasta și ceea ce a pierdut Eva, a recâștigat Hristos. Ceea ce a lăsat Eva, Hristos a întărit din nou. „Este scris că omul nu va trăi numai cu pâine…” „Este scris: „Să nu-L ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.” „Este scris, este scris.” El a rămas cu Artileria originală, dar Eva a dezamăgit; ea a început să asculte rațiunea.” Amin.
În timp ce ne apropiem de încheiere, vreau să mai privim la ceva, la trei lucruri în care greșim. Bine, lăsați-mă să le scriu. Fratele Branham a spus că sunt trei lucruri pe care nu trebuie să le facem cu Cuvântul. Nu trebuie să ratați aceasta. știți, devin agitat în timp ce scriu aceasta.
| 1.Nu trebuie să-L interpretați 2.Nu trebuie să-L puneți greșit 3.Nu trebuie să-L scoateți din context |
Acesta este felul prin care se poate folosi greșit Cuvântul lui Dumnezeu. El spune aceasta în mesajul Hristos descoperit în propriul Său Cuvânt, din anul 1965:
„Dacă cineva cercetează Sfânta Scriptură, aşa cum i-a spus Pavel lui Timotei: „Cercetează Cuvântul şi împarte drept Cuvântul adevărului,” va găsi trei lucruri obligatorii. Cine folosește Cuvântul lui Dumnezeu nu are voie să facă trei lucruri, iar în următoarele zece minute aş vrea să ne ocupăm de aceasta. Sunt trei lucruri pe care nu aveți voie să le faceți.
Cei care ne ascultați din toată țara, fiți siguri că le veți reține, chiar dacă nu vi le notați, pentru că acestea sunt lucrurile pe care nu aveți voie să le faceți. Până acum v-am tot spus ce trebuie să faceți, dar acum vă voi spune ce nu aveți voie să faceți.
1. Nu aveți voie să interpretați greșit Cuvântul lui Dumnezeu! Se spune: „Eu cred că înseamnă aceasta sau aceasta,” dar Cuvântul înseamnă numai ceea ce spune şi nu trebuie interpretat.
2. Nu aveți voie să scoateți Cuvântul din context!
3. Nu aveți voie să puneți Cuvântul într-un loc greșit. Dacă încălcăm oricare dintre aceste interdicții, aruncăm întreaga Biblie în confuzie, facem din Cuvântul Lui un haos şi nu mai știm încotro să mergem.”
Mai jos, în același mesaj, fratele Branham începe să explice aceasta, așa că voi citi cum explică:
„Dacă cineva interpretează greșit această Biblie spunând că Isus Hristos nu este Dumnezeu Însuși şi face din El o a doua persoană sau un Dumnezeu din trei, aduce în încurcătură fiecare Cuvânt din Biblie, deoarece încalcă prima poruncă: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!” (Exod 20.3). Aceasta ar face din creștinătate o grămadă de închinători păgâni, care se închină la trei dumnezei diferiți. Puteți vedea ce fel de Biblie ați avea? Atunci am fi ceea ce spun evreii despre noi, când întreabă: „Care din acești dumnezei este de fapt dumnezeul vostru?” Vedeți? Vedeți? Nu trebuie să interpretați greșit Biblia, pentru că interpretarea Ei este Isus Însuși, când Se face cunoscut în epoca în care este manifestată partea respectivă a Trupului Său. Astfel, când avem de-a face cu epoca mâinilor, trebuie să fie o mână, nu poate fi o epocă a capului. Dacă este o epocă a gurii, nu poate fi o epocă piciorului. Vedeți? Acum suntem în epoca ochilor, iar în timpul următor este El Însuși, care va veni. „A vedea” înseamnă „a profeți.”
Așadar, după vederea profetică vine cunoașterea, înțelegerea Cuvântului, Conducerea, El Însuși. După ochi, care este slujba profetică a lui Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7, este El Însuși.
„Când am trecut prin epocile Bisericii, am început de la temelie, din prima epocă a Bisericii, cu timpul când Sămânța a căzut în pământ, Sămânța completă. Ea a răsărit prin picioare, Luther; apoi a crescut prin Wesley, apoi prin penticostali, epoca buzelor şi a limbilor. Acum suntem în timpul ochilor profetici din Maleahi 4 și așa mai departe. După aceasta nu mai urmează nimic altceva, decât să vină El Însuși și să pășească în aceasta, pentru că acesta este ultimul lucru care există.
Pasul următor este Inteligența, dar nu propria noastră inteligență ci Inteligența Lui, pentru că noi nu putem vedea nimic de la noi înșine. Cum ar putea prevedea un om astfel de lucruri? Nu este posibil. Dumnezeu Însuși este Cel ce face aceasta. Înțelegeți? El a condus Trupul până la capăt. Apoi, Trupul complet al lui Hristos este dezvăluit sub forma unei Mirese care a fost scoasă din partea Lui, așa cum a făcut cu Adam la început.”
Acesta este Hristos care vine în această manifestare. El merge mai departe și spune:
„Dacă facem din El trei dumnezei, încurcăm toată Biblia şi încălcăm prima poruncă, ceea ce ar face din noi niște păgâni. O asemenea interpretare ar distruge întregul tablou al Bibliei. De aceea nu trebuie să interpretați greșit Biblia! Acesta este numai primul punct.
Apoi, fiecare verset din Biblie are locul lui, de aceea, trebuie să lăsați fiecare text biblic la locul lui! Dacă scoateți un text din context, într-o epocă Îl aveți pe El în calitate de Dumnezeu, iar în epoca cealaltă faceți din El o istorie. Deci, nu trebuie să greșiți Scriptura. El este tot timpul Dumnezeu. Dar dacă astăzi faceți din El un Dumnezeu trecut, al istoriei, dacă El nu mai este Același ieri, azi şi în veci, ce veți face cu Evrei 13.8? Vedeți: „Isus Hristos este Același ieri, azi şi în veci.” Înțelegeți ce s-ar întâmpla?
Acum vedeți ce ar face aceasta și ce a făcut. A scoate Cuvântul din ansamblu, înseamnă să-L faci pe Dumnezeu să-Și nege propriul Cuvânt. Dacă scoateți Scripturile din contest, puteți să-I așezați Trupul greșit; ați putea pune piciorul unde ar trebui să fie capul sau ceva. Cu alte cuvinte, L-ați putea avea pe Isus învățând mesajul lui Moise; sau Wesley învățând mesajul din epoca lui Luther. S-ar putea ca acum în epoca noastră, să învățați Cincizecimea, mesajul penticostal. Vedeți ce încurcătură ar fi? Penticostalii au arătat deja culorile, la fel ca luteranii, care au intrat în denominațiune și a murit chiar acolo. Epoca lor s-a terminat. Vedeți, de îndată ce s-au organizat, au murit.”
Acum vreau să mă uit la ceva. În ispitirea lui Isus Hristos în pustiu, diavolul le-a făcut pe toate trei. Așadar, Isus S-a confruntat cu cele trei ispite cu care s-a confruntat Eva și a căzut: pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții. Au fost trei ispite cu care a fost ispitit Isus: a fost ispitit prin poziția Sa de Fiu; L-a ispitit prin viziune și supranatural și L-a ispitit prin Scripturi. Așadar, în această ispită, Satan a făcut toate aceste trei lucruri pe care nu trebuie să le faceți cu Cuvântul. El L-a interpretat greșit, a interpretat Cuvântul greșit. Dați-mi voie să scriu aceasta aici: el a făcut ca filiația să fie egală cu minunile.
| 1.Nu trebuie să-L interpretați – filiațiunea = minunile sau manifestările 2 Nu trebuie să-L puneți greșit. – a promis protecție îngerească 3 Nu trebuie scos din context – Împărăția înainte de sacrificiu |
Vă întreb ceva. Fiii au manifestări? Da. Ei trebuie să aibă manifestări? Da, Cuvântul trebuie să fie manifestat în viața voastră, dar Satan a făcut filiația egală cu minunile, ca și când tu ești un fiu al lui Dumnezeu atunci când ai minuni. Dar aceasta este o interpretare greșită a Scripturii. Bine.
El a așezat Cuvântul greșit. S-o scriu mai clar: El a promis protecție îngerească într-un fel în care Dumnezeu nu a promis. Era Cuvântul lui Dumnezeu, era Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu pentru acea manifestare, pentru acea Persoană, dar diavolul a încercat să-L convingă pe Hristos să forțeze mâna lui Dumnezeu și să aplice acea Scriptură prin propria Sa voință, pentru a dovedi că El (Isus) era Cineva special, că era Cine spunea că este. Aceasta era o așezare greșită a acelei Scripturi.
Avem un alt exemplu în acest sens. Când au adus la Isus femeia care a fost prinsă în preacurvie, ei I-au spus că femeia a fost prinsă chiar în timp ce înfăptuia adulterul. Cum au găsit-o? Tu nu poți comite adulter de unul singur. Era nevoie de doi oameni pentru ca ea să fie prinsă chiar în actul de adulter, dar ei au adus-o numai pe ea, nu au adus niciun bărbat, apoi au aplicat Scriptura. Dar au aplicat-o greșit deoarece au spus că Legea cere să fie ucisă cu pietre; Ei au aplicat Scriptura greșit pentru că Legea spune că femeia și bărbatul cu care comite adulterul trebuie uciși cu pietre. Așadar, Isus a înțeles foarte ușor înșelăciunea diavolului, deoarece, deși era un Cuvânt adevărat a fost plasat greșit, pentru că trebuiau aduși cei doi vinovați împreună; iar după ce i-ai adus pe amândoi, era nevoie de martori; și după ce aveai mărturia martorilor, puteai să-i omori cu pietre. Așadar, iată că ei au adus Cuvântul, dar L-au plasat greșit, L-au aplicat greșit, încercând să-L prindă pe Isus prin Scripturi; I-a adus o altă ispită, prin Scriptură, dar Isus cunoștea Scriptura, cunoștea natura Scripturii și știa că aceasta era o plasare greșită a Scripturii, așa că nu a înghițit momeala diavolului.
Sunt atât de multe lucruri care v-au fost promise vouă și mie, dar să nu-l lăsați pe diavolul să vă rătăcească și să scoateți Cuvântul din context. El a încercat să-L facă să aibă o împărăție înainte de sacrificiu, ceea ce ar scoate Cuvântul lui Dumnezeu din context. El urma să aibă aceasta.
Ascultați, dacă mergeți la Apocalipsa 11, la sunetul trâmbiței a șaptea se spune: „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său.” Şi Isus Hristos va moșteni toate împărățiile lumii. În mod absolut, Cuvântul acesta, această profeție, această Scriptură este pentru El, dar diavolul a încercat să ia Cuvântul lui Dumnezeu și să-L scoată din context, a încercat să aducă Mileniul înainte de sacrificiu, înainte de împăcare și înainte de răscumpărarea deplină. A fost Cuvântul? Da. A fost scos din context? Da. Și când scoți Cuvântul din context, tu rupi Cuvântul și puterea lui Dumnezeu. Tu folosești Cuvântul, dar Îl folosești, mai bine zis, folosești Scriptura ca să scoți pe cineva din Cuvânt. Laudă lui Dumnezeu!
Când ne uităm la această ispită din pustie, este mult mai mult decât o poveste de școală duminicală: „Isus spune: „Nu! Cuvântul, Cuvântul, Cuvântul!” Nu! Acestea au fost ispite adevărate prin care a fost ispitit să ia Împărăția; a fost ispitit să dovedească faptul că era Fiul lui Dumnezeu; a fost ispitit prin foame. A fost ispitit prin aceste lucruri, dar ce făcea diavolul prin aceasta? Diavolul făcea același lucru pe care îl face întotdeauna cu Cuvântul: Îl interpretează greșit; Îl pune greșit și Îl scoate din context. Cu ce te ispitește el? Cu filiația ta, cu viziunea ta, în supranatural și cu Scripturile.
Prieteni, care ar fi șansa noastră fără acest Mesaj? Când ne uităm la ce a biruit Hristos și Cine a fost Acela, vă întreb: Cine a fost Cel care a rezistat ispitei în ziua aceea? Acesta a fost plinătatea Cuvântului făcut trup, și plinătatea Cuvântului, care era plin de Duhul lui Dumnezeu, a fost dus în pustiu ca să fie ispitit de diavol. Acea plinătate a Cuvântului, cu Viața deplină a Cuvântului, a fost acolo pentru a rezista poftei care este în lume: pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții. El a fost dus acolo ca să reziste la interpretarea greșită a Cuvântului, la așezarea Lui greșită și la scoaterea din context a Cuvântului. Și cum a biruit? El a fost plinătatea Cuvântului.
Deci, ce este manifestarea Miresei? Este măsura deplină a Cuvântului, toți aduși într-o lucrare a Pietrei de vârf; o Mireasă a timpului de sfârșit, cu măsura deplină a Cuvântului, cu Conducerea care a fost restaurată unui popor de pe acest pământ, cu Viața deplină a acelui Cuvânt, ca să-L aducă corect în manifestarea corectă. Dacă nu vom avea aceasta, nu vom trece testul. Dar această Mireasă trebuie să fie ispitită la fel ca mireasa lui Adam, trebuie să fie testată așa cum a fost testată mireasa lui Adam. Și prin ce va fi testată? Prin Cuvânt.
Ascultați, nu vă gândiți că pentru că aveți această Scriptură puteți face tot ce vreți. Această Scriptură nu poate fi interpretată greșit, nu poate fi așezată greșit și nu poate fi scoasă din context. „Bine, frate Chad, cum voi ști dacă este interpretată greșit, așezată greșit sau scoasă din context?” Își voi spune. Este foarte simplu. Află ce a spus profetul despre această Scriptură. Reveniți la Mesaj și aflați ce a spus profetul despre această învățătură, despre această împrejurare din viață. Aflați ce a învățat el, iar când aflați ce a învățat el, veți găsi aplicarea Cuvântului la timpul potrivit, veți găsi interpretarea potrivită pentru ziua în care trăiți. Nu vă jucați cu acest Mesaj! Nu Îl tăiați în bucăți, nu Îi tăiați marginile, nu-L tăiați ca să-L faceți mai plăcut, nu-L faceți mai atrăgător, nu-L faceți mai apetisant. Acest Mesaj este același lucru care stătea acolo în ziua când Isus a rezistat ispitei din pustiu, este aceeași manifestare; este aceeași Viață care era în acea manifestare; aceeași Viață este aici rezistând în această zi la același lucru. Și ce este Mesajul? Mesajul este Hristos. Amin. Mesajul este măsura deplină a lui Hristos, Cuvântul deplin cu gândul deplin al lui Dumnezeu, cu Viața deplină a Cuvântului care a revenit la oameni. Fără Acesta nu vom avea biruință!
Noi trebuie să stăm în Mesaj, trebuie să stăm în prezența Fiului ca să se coacă toată verdeața din noi până când vom putea birui tot ce este în lume: pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții. Cum o vom face? Umblând în Duhul. Dacă umblați în Duhul nu veți împlini pofta cărnii. Cum voi umbla în Duhul? Isus a spus: „Cuvintele pe care vi le spun Eu, sunt Duh și Viață.”
Cuvântul vorbit în acest timp al sfârșitului, a adus Duhul, Viața lui Dumnezeu, Viața Cuvântului, Viața lui Hristos. Puteți să-L numiți cum vreți, este același lucru. El a adus Viața deplină, nu parțială; a fost parțial în ziua lui Luther; a fost parțial în zilele lui Wesley, dar aceasta nu este o zi parțială. De aceea, Wesley a putut crede lucruri false; Luther a putut crede lucruri false și să facă lucruri false în acea zi. Ei erau încă împiedecați de Scripturi, erau încă împiedecați de locații greșite, interpretări greșite, scoateri ale Cuvântului din context, dar astăzi nu se poate face aceasta, astăzi este o zi diferită. Cuvântul a venit pentru a-l învinge pe diavol în toate acestea, astfel încât să poată aduce biruința finală.
Hristos a fost restaurat prin trecerea prin încercare, iar Mireasa trebuie să vină și Ea în contact cu același lucru, pentru a rezista la încercare prin Cuvântul restaurat. Mirele este restaurat, iar când este restaurată și Mireasa, va fi restaurat Edenul. Diavolul se luptă cu disperare s-o țină pe Mireasă de la renunțarea de sine completă. El face tot ce poate ca să te facă să iei o promisiune înainte de-a sosi timpul; el te va lăsa s-o ai. „Îți dau toată împărăția mea, dacă Îl scoți din ordine.” „Îți dau putere, te fac cel mai bun predicator de pe planetă, doar să faci acest lucru.” „Te voi face să scrii cântece ca nimeni altul, dacă iei acest lucru mic din Cuvânt.” Să nu credeți că diavolul n-o poate face. El poate lua darurile lui Dumnezeu, să le sucească și să le manifeste. Spune: „Nu, diavole! Eu vreau acest Mesaj! Acesta este singurul lucru pe care îl vreau, și vreau ca Dumnezeu să mă ajute să-L văd corect, cu interpretarea corectă, cu Duhul potrivit, cu Natura potrivită. Amin.
Dumnezeu este atât de bun cu noi! El nu ne-a dat o Carte a cerului (Biblia), Pecetea a șaptea, Cele șapte epoci ale Bisericii, o mie două sute de mesaje, ca să spună: „Bine, sper că ați înțeles bine.” Nu! El ne-a dat Cuvântul, a avut un vas prin care a venit Cuvântul și care a reflectat chiar Cuvântul pe care îl vorbea, astfel încât să putem vedea reflectarea Cuvântului și snopul care era legănat peste oameni; astfel încât să nu avem numai un Cuvânt pentru care să ne certăm și să ne certăm, ci să vedem Natura Cuvântului pe ecran; astfel încât atunci când vine ceva, indiferent ce Scripturi, indiferent ce manifestări, dacă nu are aceeași natură care a fost arătată în acel snop legănat, să n-o acceptăm ca mesaj.
Ascultați, noi suntem cei mai privilegiați oameni care au umblat vreodată pe această planetă. Dumnezeu S-a asigurat atât de mult că vom avea Cuvântul, dar nu numai Cuvântul Rema, ci L-a exprimat într-o viață, în prima parte a recoltei care a venit la maturitate; acel Cuvânt S-a maturizat în acel profet, iar Dumnezeu L-a ridicat și L-a legănat peste oameni, astfel încât să puteți vedea același Cuvânt care a produs acea maturitate. Și dacă voi sta în prezența acestui Fiu, care este acest Cuvânt manifestat, și voi scoate toată verdeața din mine, pot trăi acea Viață. Dar dacă Cuvântul pe care Îl cred aduce o viață diferită, aș verifica Cuvântul pentru că ceva este interpretat greșit, ceva este pus greșit sau ceva este scos din context.
Eu vreau să am Cuvântul corect pentru că Cuvântul corect aduce Viața corectă; vreau să trăiesc Viața lui Isus Hristos, deoarece de aceea a venit acest Mesaj, să producă Viața Lui. Scripturile pot suna foarte bine. „Am acest verset în acest verset, și pot să vă dau zece Scripturi pentru a-mi susține părerea.” Dar ești urâcios, urăști și dezbini ceva. Poți să predici și să aduci o mulțime de citate și Scripturi, dar tu dezbini, ești urâcios, urăști și condamni, iar Ceva în mine stă ca Martin, privindu-l pe Isus Hristos mergând… Ceva nu este în ordine! „Scripturile sunt adevărate și crezi citatele, dar ce este în neregulă cu tine? De ce nu răspunzi? Ce este în neregulă cu tine? De ce nu strigi „Amin”?” Stai ca Martin: „Hm! Eu… Scripturile, da Scripturile sunt corecte, și citatul este adevărat, dar ceva nu este în ordine.”
Ați experimentat vreodată aceasta? Eu spun: Dumnezeule fă-ne așa de sus până jos, înăuntru și în afară, pentru că ai adus un Cuvânt cu Duhul ca să aduci manifestarea potrivită, astfel încât să fim pe acest pământ orice a fost El. Fă-L să Se manifeste în mine. Lasă-mă să văd acest Mesaj în felul corect, ia-mi solzii de pe ochi, dă-mi descoperirea potrivită. Amin. Lasă-mă să iau acest Mesaj din această Scriptură, Cuvântul pe care mi L-ai dat și dă-mi interpretarea corectă, plasarea potrivită și locul potrivit, astfel încât să putem manifesta Viața potrivită. Nu vreau nimic altceva în afară de aceasta; poate fi profund, poate fi simplu, nu contează, dă-mi Viața. Poate dura ore sau treizeci de minte, nu contează, dă-mi Viața. Dă-mi Cuvântul care produce Viața lui Isus Hristos, care va reproduce Însăși Viața și Natura Lui în mine, și voi spune: „Aceasta este mai mult decât Scriptura, Acesta este Cuvântul, mai mult decât citatele; acesta este Cuvântul, este mai mult decât Scripturi; Acesta este Cuvântul pentru că are acel inel.
Fratele Branham spune în mesajul Hristos este Taina lui Dumnezeu manifestată:
„Acolo va exista un timp când El Însuși poate să Se exprime în plinătatea dumnezeirii Sale, prin Biserica Sa, să aibă întâietate în Biserica Sa. Oh, Doamne! Cum? Omul uns, acum poporul uns; oh, Doamne, să-I aducă înapoi pe Mireasa Unsă și Mirele uns. Unși prin ce? Prin acceptarea a ceea ce Eva a lăsat la o parte…” Ce a lăsat la o parte? Cuvântul. Ce ați acceptat voi? Cuvântul. Ce Cuvânt a avut Eva? Cuvântul deplin pentru ziua ei. Ce Cuvânt acceptați voi? Cuvântul deplin pentru ziua voastră.
„…Prin acceptarea a ceea ce Eva a lăsat la o parte, și Adam; venind înapoi cu ungerea Cuvântului, deoarece El a spus: „Cuvântul Meu este Duh.” Vedeți? Uns cu Cuvântul. Ceea ce a lăsat Eva la o parte…” Ascultați aceasta: „Ceea ce a lăsat Eva la o parte, Se întoarce înapoi și noi Îl acceptăm.” Când a spus că „Se întoarce înapoi”, nu a spus că doar Scripturile Se întorc, ci Persoana Cuvântului a venit înapoi. Ce a pierdut Eva? Eva L-a pierdut pe Hristos, pentru că Hristos este Cuvântul. Astfel, când ea a părăsit Cuvântul, L-a părăsit pe Hristos. De aceea, fratele Branham a spus aici:
„…Ceea ce a lăsat Eva la o parte…” Ce a lăsat la o parte? Pe Hristos, Cuvântul. „…Vine înapoi…” S-a întors? S-a întors, prieteni, El este aici! Acceptați-L, nu-L refuzați! Nu faceți ce a făcut Eva! El S-a întors, acceptați-L! El S-a întors în toată plinătatea Cuvântului Său, cu Lumina deplină.
„…El vine înapoi și noi acceptăm. Vedeți din nou cum este starea aceea hibridă, exact ceea ce a făcut Eva. El i-a spus Evei: „Să nu faci aceasta, să nu faci aceea; și poți face aceasta și aceea.” Dar Satan i-a zis: „O, știi…” și ea s-a întors și l-a ascultat.
Dar Eva din zilele din urmă, nu o va mai face, pentru că...” este mai inteligentă, mai puternică, poate citi mai repede, are biserici mai bune? „Dar Eva din zilele din urmă, nu o va mai face, pentru că Ea este predestinată să nu o facă.” Nu depinde niciodată de tine. Când Dumnezeu a privit în jos, de-a lungul timpului, a știut că vei veni în timpul acesta de sfârșit, pentru a încheia lucrarea pe care o avea. El a spus: „Știu ce să fac. Există o Sămânță a Mea care zace acolo, și Sămânța aceea va răspunde numai la Cuvânt, așa că ceea ce voi face este să aduc un Cuvânt care va aduce această Sămânță la Viață. Și cu cât voi aduce mai mult Cuvânt, va ieși mai multă Viață, așa că atunci când voi aduce Cuvântul complet, va ieși Viața deplină.” El nu depindea de faptul că te descurci mai bine și muncești mai mult încercând din nou, ci era complet mulțumit că la sfârșitul acestei epoci, când va coborî acest Cuvânt, Viața din interiorul acelui suflet va reflecta această Lumină care vine aici.
„Dar Eva din zilele din urmă nu o va mai face, că ea este predestinată să nu o facă. Da, domnule. Dumnezeu o va face.” Cum o va face? În tine. Dar nu ești tu, este El. El și tu. „Ce să fac eu, frate Chad?” Umblă în Duhul. Este aici, este disponibil, vine cu Mesajul, Se hrănește cu Mesajul, Se hrănește cu Cuvântul lui Dumnezeu, mănâncă Biblia. Ascultați gustul părtășiei Cuvântului, ascultați predicarea Cuvântului, primiți Duhul, umblați în Duhul și nu veți împlini poftele cărnii. El a adus plinătatea Duhului, ca să ne ofere o măsură de putere de biruință
„Dar Eva din zilele din urmă nu o va mai face, că ea este predestinată să nu o facă. Da, domnule. Dumnezeu o va face. El știe. El o va avea. El a spus că Biserica Lui va fi aici fără pată sau zbârcitură. Ea va sta acolo în splendoarea Lui, Cuvântul Lui manifestat.”
Câți sunt bucuroși pentru că El a spus că o va face? Este prin predestinare. Tu nu te-ai putea strădui niciodată destul de mult ca să se întâmple. Ce îți cere El să faci? El îți cere să te predai, să-L crezi, să I te dăruiești și să-I dai întâietate. Și dacă poți să-I dai întâietate acestui Cuvânt, Viața acestui Cuvânt poate intra în tine și Își poate trăi propria Viață prin tine. Umblați în Duhul și nu veți împlini pofta firii pământești.
În timp ce ne apropiem de încheiere, vreau să vă spun referitor la interpretarea corectă a Cuvântului, că afirmațiile pe care le-am făcut astăzi sunt înțelegerea mea, sunt felul în care o pot exprima și s-ar putea să nu fie sută la sută exactă. S-ar putea ca în viitor să o exprim diferit, dar ascultați-mă, pentru mine interpretarea corectă a Cuvântului este exprimată în Natura Cuvântului.
De ce pot să cred atât de mult acest Mesaj? Eu Îl văd legat prin Scriptură, înainte și înapoi, în față, în lateral, în sus și în jos. Văd aceasta. Văd ce a făcut această descoperire pentru omul acela. Omul acela s-a născut în păcat, a avut complexe, a căzut și a făcut greșeli, ne-a spus aceasta. Ascultați, vreți să vedeți cât de amăgitoare este înșelăciunea diavolului? Fratele Branham s-a luptat cu respingerea, cu complexul de respingere. După ce a predicat Pecețile, s-a luptat cu toate acestea și s-a simțit deprimat. O voce mică din capul lui a început să-i spună că profeții nu procedează ca el; profeții din vechime, profeții din Vechiul Testament au trăit în pustie. Ei primeau un Mesaj de la Dumnezeu, ieșeau afară și transmiteau Mesajul, apoi se retrăgeau. Ascultați, aceasta este ispita diavolului. Acesta era diavolul. Și cum îl ispitea diavolul? Prin Scripturi.
Diavolul nu va veni să-ți aducă un pachet de țigări și să-ți spună: „Vreau să te poticnești astăzi!” Suntem prea departe pentru aceasta. De aceasta ne-am împiedecat când am crezut prima dată. Acum, tacticile diavolului devin din ce în ce mai înșelătoare și mai înșelătoare și mai înșelătoare. El a mers la fratele Branham și i-a spus: „Nici măcar nu te porți ca un profet Vechi Testamentar. Tu ești un profet.” Era adevărat. „Profeții din Vechiul Testament au trăit despărțiți de oameni. Ei mergeau doar și le duceau Mesajul lor.” Și aceasta era adevărat. Scripturile erau adevărate și el îl numea pe acel om un profet adevărat. Avea dreptate în privința aceasta? Da. Diavolul avea Adevărul, dar nu avea tot Adevărul.
Fratele Branham a fost atât de cinstit, încât a venit în față și ne-a spus: „A sunat destul de bine pentru mine.” Apoi a spus că a fost dispus să-și ducă soția în sălbăticie pentru că el vedea Adevărul din Scriptură, era un profet și aceasta era profețit în Biblie. „Voi face ceea ce făceau profeții din Biblie”, dar iată ce ne-a spus în continuare: „Făceam aceasta pentru mine însumi, pentru că voiam să vânez și să pescuiesc.” Pofta cărnii.
Cum a fost ispitit fratele Branham de pofta cărnii? El avea dorințe, voia să scape de durere și să meargă unde îi plăcea. Cum ne ispitește pe tine și pe mine? Exact în același fel. Diavolul folosește Scripturile, arată bine. „Știi, fratele Așa și așa a făcut aceasta. Amintește-ți povestea aceea din Biblie. Știi că Martin Luther a crezut că este în ordine să faci aceasta.” Sună prostesc, dar exact aceasta se întâmplă cu noi.
Dar fratele Branham a fost destul de sincer, încât atunci când Dumnezeu l-a chemat și i-a vorbit, a spus: „Într-adevăr, aceasta a fost propria mea dorință.” El a cedat acelei voci pentru că se potrivea cu dorința pe care o avea în inimă, dar Dumnezeu a venit la el, l-a corectat, i-a dat Cuvântul potrivit pentru timpul lui și a pus Cuvântul în el și i-a spus: „Tu ai mai multe daruri decât atât, și aceste alte daruri nu pot fi exprimate așa.” El i-a adus mai mult din Cuvânt. Eu spun: Dumnezeule, ține-mă drept, pentru că ai promis că nu voi eșua, prin predestinare. Dumnezeul, ajută-mă să văd corect, ajută-mă să cred corect; Doamne, ajută-mă să pierd dorința pentru toate lucrurile firești care îmi iau timp și atenție, și du-mă înapoi la acest Cuvânt. Ajută-mă, Dumnezeule! Umple-mă cu Duhul Tău și ajută-mă să umblu în Duhul Tău, ca să nu împlinesc poftele cărnii. Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.
O, Părinte ceresc, Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai deschis atât de mult Cuvântul în acest timp, pentru că acestea nu sunt povești biblice, ci este Viața; acestea nu sunt lucruri pe care le-am învățat la școala duminicală, ci sunt Adevăruri profunde pe care Tu le-ai pus în Cuvânt, ca să ne dea biruință în această zi. Ispita din pustie a fost o expunere în care ai demascat tactica diavolului. L-ai descoperit, i-ai demascat toată minciuna și înșelăciunea care este atât de aproape, dar ne duce atât de departe. Doamne, în această zi avem nevoie de acea combinație a Cuvântului Tău adevărat și a Duhului Tău. Doamne, umple-ne cu Duhul Tău. Te rog să ne dai o revărsare proaspătă a Duhului Tău și să ne ajuți să umblăm în Duhul Tău. Du-ne la interpretarea adevărată a Cuvântului și deschide-ni-L în continuare; deschide-ne acest Mesaj din ce în ce mai mult, Doamne, astfel încât să putem vedea în realitate la ce ne uităm, astfel încât să putem vedea Cuvântul complet și să putem trăi Cuvântul pe deplin pentru că acesta este timpul și aceasta este aplicarea corectă a Cuvântului pentru zilele noastre.
Doamne, lasă-L să Se manifeste în viața mea! Oh, Doamne, Îți predau din nou viața în dimineața aceasta. Iartă-mă pentru poftele mele, pentru propriile mele dorințe și plăceri. Ia Cuvântul și Sângele Tău și spală-le din mine. Doamne, sfințește-mă, fiindcă nu vreau să mai fac acele lucruri, ci doresc Cuvântul Tău, vreau să umblu în Duhul Tău și să fiu manifestarea Cuvântului Tău în această zi. Doamne, ajută-mă să trăiesc partea mea de manifestare, fiindcă mă predau Ție, ne predăm din nou, Doamne, și Te rugăm să ne iei pe toți. Ajută-ne să ne predăm încă o dată; ajută-mă să-mi predau dorințele mele, plăcerile mele, Doamne, le pun la picioarele Tale. Fă ca cea mai mare plăcere a mea să fie să mă rog; fie ca cea mai mare plăcere a mea să fie să văd Cuvântul Tău manifestat în mine. O, Te iubesc și Îți mulțumesc, Doamne, pentru că ne-ai dat un astfel de Cuvânt în această oră.
Doamne, încrederea noastră este atât de mare, pentru că ne-ai adus interpretarea desăvârșită a Cuvântului cu legitimare divină. Nimeni nu poate face aceasta, pentru că ai făcut-o Tu, Doamne, și ai făcut-o ca să ne dai putere să biruim. Îți mulțumim pentru aceasta, Doamne. Ajută-ne să stăm aici și să rămânem mereu aici.
Dumnezeule, Tu l-ai demascat pe diavolul și toate trucurile lui, de aceea, ajută-ne să vedem prin discernământ, Doamne, ce încearcă să facă. Dă-ne acel clopoțel mic de avertizare, cum ai făcut cu Martin din Tours, când a stat înaintea lui acea viziune. Înăuntrul lui era Ceva mic care pur și simplu nu s-a lăsat înșelat. Doamne, ajută-ne să fim sensibili la aceasta, să auzim când ești Tu și când nu ești Tu. Ajută-ne să rămânem cu Cuvântul pentru timpul nostru și să rămânem în Duhul. Binecuvântează poporul Tău în timp ce plecăm de aici. Ține-ne în siguranță pe drumuri, Doamne, păzește-ne și ajută-ne să Te manifestăm în viața noastră de zi cu zi, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.
-Amin-