ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DESPRE DUHUL SFÂNT – Partea întâi

1. Domnul poate lucra prin cineva într-o biserică ce nu crede in darurile Duhului?	7
2. Dacă nu ai Duhul Sfânt nu eşti salvat?	8
3. Întrebări despre Cină şi închinare	10
4. Satana şi îngerii lui au fost aruncaţi cu adevărat pe pământ?	14
5. Explică pilda celor 10 fecioare. Creştinul păcătuieşte?	23
6. De ce bisericile care botează în Tată, Fiu şi Duh Sfânt şi lasă femeile să predice, au atâta autoritate şi putere?	33
7. Există mai multe lumi?	39
8. Există mai multe ceruri?	39
9. Va merge un bebeluş în Hristos în răpire?	39
10. De ce mi s-a arătat Hristos când mă pregăteam să iau Cina?	39
11. Noi am fost salvaţi înainte de întemeierea lumii?	40
12. Noi am fost duhuri înainte de a veni în acest trup?	40
13. Ce diferenţă este între trup, suflet şi duh?	41
14. Explică învăţătura despre sămânţa şarpelui.	42
15. Ce înseamnă cuvintele „nu păcătuieşte” din 1 Ioan 5.18?	44
16. Care este diferenţa dintre preacurvie şi adulter?	44
17. Explică 1 Ioan 5.16.	46
Partea a doua
18. Televizorul este un blestem pentru lume?	72
19. Poate ieşi un duh rău de la Dumnezeu?	72
20. Ce se întâmplă cu copiii care mor înainte de a putea deosebi binele şi răul? Când vor învia ei?	77
21.Explică, te rog, expresia: „…totuşi (femeia) va fi mântuită prin naşterea de fii.”	79
22. Este corect ca cine vorbeşte în limbi sa aducă şi tălmăcirea?	80
23. Este corect ca predicatorii să adune de mai multe ori în timpul serviciilor lor, sub pretextul că Domnul le-a spus că trebuie sa se adune o anumită sumă?	90
24. Ce părere ai de o piesă de Crăciun într-o biserică a Duhului?	91
25. Te rog să explici Evrei 6.4-6.	93
Partea a treia
26. Unde sunt acum duhurile care au intrat în porci?	120
27. Explică Romani 7.25.	137
28. Ce înseamnă alegerea înainte de întemeierea lumii?	141
29. Ai spus că un creştin nu păcătuieşte. Cum explici 1 Ioan 1.8-10?	148
30. Ce trup vom avea la înviere?	155
31. Explică Evrei 6.4 şi compară-l cu Evrei 10.26.	155

David spunea în Vechiul Testament: „Eram bucuros când mi se zicea: „Să mergem la Casa Domnului.”

Este o seară foarte caldă, aşa că musafirii noştri pot vedea că este cu adevărat greu să trăieşti în Indiana.

Înainte de a deschide Cuvântul, aş vrea să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Doamne Dumnezeule, Tată scump, după ce a fost răstignit, a murit, a fost îngropat şi a înviat a treia zi, Isus  S-a înălţat în slavă unde şade la dreapta măririi, mijlocind pentru noi ca Marele Preot care poate fi atins de neputinţele noastre; care cunoaşte chiar şi cea mai mică păsărică ce ar putea cădea pe stradă şi nu poate trece nepăsător pe lângă copiii Săi credincioşi care s-au adunat în seara aceasta ca să asculte Cuvântul Său. Sunt sigur, Doamne Dumnezeule, că şi dacă n-am fi cerut, Tu ai fi turnat binecuvântările Tale peste ei, datorită credincioşiei cu care stau la locul lor în seara aceasta.

Doamne, în mijlocul nostru sunt şi musafiri, de aceea Te rugăm pentru ei şi pentru bisericile lor. Ştiu că printre noi se află predicatori însărcinaţi de Tine, care pot răspunde mult mai bine la aceste întrebări, de aceea Te rog să laşi Duhul Sfânt să vină la noi, în seara aceasta, şi să ne dea cuvintele potrivite care trebuie spuse şi care să aducă o bucurie negrăită şi plină de slavă în inimile noastre, în timp ce stăm împreună în locurile cereşti în Hristos Isus, studiind Scripturile fără nici o prejudecată sau gânduri rele, ci doritori să cunoaştem Adevărul şi să ne supunem Lui.

Te rugăm să-l binecuvântezi pe scumpul nostru păstor, fratele Neville, care stă vitejeşte la postul lui de datorie, an de an, prin căldură şi frig, ca să păstorească oile din locul acesta. Lasă ca Duhul Tău să fie peste el şi ajută-l în toate lucrurile.

Binecuvântează-i pe toţi cei ce sunt conectaţi cu Tabernacolul. Dacă va fi cu voia Domnului, în curând vom avea o adunare mai mare şi mai frumoasă, în care tinerii Tăi vor putea fi pregătiţi ca să plece în cele patru colţuri ale pământului, ca să lupte cu seriozitate pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

Doamne, noi îmbătrânim şi în curând va trebui să lăsăm Biblia în mâinile altora, ca s-o poarte mai departe. Ajută-ne în acest efort şi răspunde, în seara aceasta, prin Duhul Sfânt la întrebările noastre, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ştiu că este îngrozitor de cald, dar aş dori să răspundem la aceste întrebări şi să nu trecem peste ele, deoarece nu sunt prea multe. Nu le-am numărat dar văd că sunt puţine, aşa că nădăjduiesc că voi putea răspunde la toate în seara aceasta.

Aş vrea ca fetiţa aceea în roz să vină aici. Cred că este fiica fratelui Beeler. Aş vrea să iei bileţelele acelea şi să le amesteci, iar după aceea să mi le dai mie. Înţelegi? Nu vreau să fac eu aceasta, ca să nu se creadă că le aleg, ci le va amesteca fetiţa, iar apoi eu le voi lua în ordinea pusă de ea şi voi răspunde la ele.

Mulţumesc, dragă. Dacă, după ce voi răspunde la întrebarea cuiva, vi se va părea că nu sunteţi mulţumiţi, ridicaţi mâna şi spuneţi acest lucru, fiindcă am adus cu mine Lexiconul grec şi pe cel ebraic, pentru a vedea împreună care este sensul cuvintelor în textul original.

Domnul să ne ajute să răspundem astfel încât să vă declaraţi mulţumiţi cu toţii.

Aş vrea să ştiţi că nu voi răspunde la aceste întrebări ca să vă contrazic convingerile, ci o voi face conform învăţăturii Scripturii, care se predică în locul acesta.

Acum să vedem care este prima întrebare:

O, nu este o întrebare, ci cineva doreşte o discuţie particulară cu mine la începutul săptămânii.

Oamenii doresc să ştie anumite lucruri şi au dreptul la aceasta, fiindcă darul profetic a fost dat tocmai în scopul acesta.

În Biblie, când oamenii voiau să ştie ceva mergeau jos la profeţi, iar ei cântau şi se rugau şi Dumnezeu le răspundea la problema pusă. Fraţilor, El nu este un Dumnezeu care a hrănit un grup şi-l ţine flămând pe altul, ci este Acelaşi ieri, azi şi în veci, ceea ce înseamnă că şi astăzi va proceda la fel ca atunci.

În ce priveşte aceste discuţii particulare, când vine un caz, eu nu îl las până nu aud răspunsul Domnului cu privire la el. Nu contează dacă trebuie să aşteptăm şase luni sau un an până vedem împlinirea lui: noi rămânem liniştiţi şi aşteptăm. Vedeţi? Noi stăm pe „Aşa vorbeşte Domnul!”

Ieri a venit la mine un bărbat care aştepta de luni şi luni botezul cu Duhul Sfânt. Era baptist, dar noi nu am renunţat, ci am aşteptat cu credincioşie harul lui Dumnezeu. În final, Domnul mia dat o vedenie pentru el şi imediat după aceea a primit Duhul Sfânt chiar în timp ce stătea încă pe scaun.

Zilele trecute a venit la mine un catolic convertit de curând, care de vreo doi ani a dorit să aibă o discuţie particulară cu mine. Au fost suficiente cincisprezece minute şi Domnul a dat o vedenie în care a descoperit tot ce trebuia să facă pentru a primi Duhul Sfânt. Vedeţi, pentru aceasta este El.

Dacă doriţi asemenea discuţii particulare, sunaţi la Butler 2-1519 şi vi se va spune când puteţi veni.

Spuneţi motivul pentru care doriţi această discuţie particulară, ca să ştie de cât timp aveţi nevoie. Dacă timpul pe care vi-l vor acorda este prea scurt, nu va fi nici o problemă, fiindcă vom sta înaintea Domnului până când ne va da o vedenie sau un Cuvânt din partea Sa.

Eu ştiu că oamenii spun: „Frate Branham, tu nu stai suficient de mult cu oamenii!” Adevărul este că nu am cum să stau mai mult, fiindcă nu este posibil să stai şi cu oamenii şi să fii şi în slujba Domnului în acelaşi timp, ci fiecare lucru îşi are timpul şi locul lui.

Să vedem ce scrie pe biletul acesta (Fratele Branham citeşte biletul). Este vorba de un bărbat care a venit de la Chicago, fiindcă medicul i-a spus că are nevoie de o operaţie la inimă. Duhul Sfânt a descoperit însă tot ce era cu el şi a fost vindecat, aşa că nu a mai necesitat intervenţia chirurgicală.

Vedeţi? Uneori trebuie să aştepţi mai mult ca să vezi împlinirea Cuvântului Său. Eu, de exemplu, am aşteptat cincisprezece ani împlinirea unei vedenii, iar altul a venit şi în trei minute i s-a rezolvat totul. Vedeţi?  Acesta este Dumnezeu. El răspunde la timpul Său pentru fiecare, deoarece nu noi Îl stăpânim pe El, ci El ne stăpâneşte pe El.

Acum să vedem următoarea întrebare:

***

1. Frate Bill, este posibil ca Domnul să lucreze efectiv prin mine într-o adunare care nu crede în darurile duhovniceşti?

Nu este trecut nici un nume, dar persoana respectivă vrea să ştie dacă Domnul poate să lucreze cu darurile Sale într-o adunare care nu crede în darurile Duhului. Eu mă îndoiesc sincer că ar fi posibil aşa ceva.

Dragă prietene, mă îndoiesc că Dumnezeu ar putea lucra efectiv prin tine, fiindcă eşti în mijlocul unor necredincioşi, iar Biblia spune: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi,” ci: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; separaţi-vă de ei şi atunci vă voi primi.” (2 Corinteni 6.14+17).

Părerea mea este că dacă locuieşti într-un oraş unde nu există o biserică ce crede în semne şi daruri duhovniceşti, iar tu posezi acele lucruri, să mergi în mijlocul celor ce cred.

Şi aş vrea să-ţi mai spun ceva, un Cuvânt din Scriptură, fiindcă este posibil să fi încercat cât ai putut să-i faci pe acei oameni să creadă, dar ei au refuzat acest lucru. Deci, dacă ai încercat să-i convingi, dacă ai vorbit cu păstorul şi cu diferiţi oameni din acea comunitate, iar ei au ignorat complet ceea ce le-ai spus, iată ce a spus Domnul Isus despre ei în Matei 7.6:

„Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să nu se întoarcă să vă rupă.”

Prin urmare, eu nu aş putea avea legătură cu o adunare care nu crede Evanghelia deplină a Domnului Isus Hristos, care nu crede că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; iar atunci când Îl văd lucrând întocmai cum a făgăduit, mă văd îndreptăţit să le spun oamenilor să iasă din mijlocul necredincioşilor şi să îşi găsească o biserică adevărată care predică toată Scriptura şi crede fiecare Cuvânt din ea.

***

2. Este adevărat că nu eşti salvat dacă nu ai primit Duhul Sfânt?

Această întrebare ne-ar putea lua cam cinci ore ca să vă răspund la ea, dar o voi face pe scurt.

Când Îl accepţi pe Hristos ca Salvator personal şi eşti gata să fii botezat în apă, nu eşti încă convertit, fiindcă „a fi convertit” înseamnă „a fi schimbat.”

Ca să puteţi înţelege ce vreau să spun, aş vrea să-l privim pe Petru. El L-a urmat pe Domnul pretutindeni, timp de trei ani şi jumătate, iar în Matei 10.8, Isus i-a dat putere (lui şi celorlalţi unsprezece) împotriva duhurilor necurate: să învieze morţii, să vindece bolnavii, să-i cureţe pe leproşi, să scoată dracii afară şi să predice Evanghelia. Da, el avea putere să facă toate aceste lucruri, iar în Ioan 17.17 citim că a fost sfinţit prin Adevăr, fiindcă Cuvântul este Adevărul, iar Hristos era Cuvântul făcut viu.

Cu toate acestea, Domnul i-a spus înainte de rusalii: „…după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.” (Luca 22.32).

Eu ştiu că mulţi dintre prietenii mei baptişti şi prezbiterieni nu sunt de acord cu ceea ce spun, pentru că ei nu pot vedea ceva. Voi mergeţi la Scriptură, dar nu vă opriţi unde trebuie. Înţelegeţi?

Într-adevăr, în Romani 4.22 scrie că „de aceea, credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.” Deci, Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi această credinţă i-a fost socotită ca neprihănire, dar ca să-i dovedească lui Avraam că i-a iertat păcatele şi i-a primit credinţa, El i-a dat un semn. Aceasta este ceea ce voi, scumpii mei metodişti şi prezbiterieni, nu vedeţi. El i-a dat pecetea tăierii împrejur ca o mărturie, ca o dovadă că i-a primit credinţa. Acesta este motivul pentru care Pavel i-a întrebat în Fapte 19 pe acei fraţi baptişti care-l aveau ca păstor pe Apolo şi credeau Evanghelia aşa cum o predicase Ioan Botezătorul:

„Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” (Fapte 19.2 – traducere din engleză).

Vedeţi? Ei au crezut dar nu au fost încă convertiţi, schimbaţi. Problema este că noi înţelegem greşit cuvântul „convertire.” Astfel, oamenii sunt de părere că a te converti înseamnă să te laşi de băutură şi de toate celelalte lucruri lumeşti şi să aderi la o biserică. Adevărul este că faptul că mergi la o biserică nu este semnul că eşti convertit. Nu!  Un om este convertit numai atunci când viaţa lui veche a murit şi el este îngropat în Hristos şi înviat cu El într-o viaţă nouă. Atunci Duhul Sfânt creează în el o nădejde vie a vieţii veşnice care vine numai prin Duhul lui Dumnezeu. Înţelegeţi?

Acum voi ştiţi ce a spus Domnul Isus în Ioan 5.24: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”

Vedeţi? „Cine crede în Mine.” Şi tot Biblia spune că „nimeni nu poate zice că Isus este Domnul decât prin Duhul Sfânt.” (1 Corinteni 12.3). Aceasta înseamnă că voi nu puteţi crede că Isus este Hristosul până când nu primiţi botezul cu Duhul Sfânt. Voi puteţi repeta ceea ce spune Biblia sau păstorul vostru, mama sau un predicator bun, dar nu ştiţi în voi înşivă acest lucru până când nu muriţi şi nu înviaţi împreună cu El, deoarece nici un om nu poate spune că Isus este Hristosul decât prin Duhul Sfânt.

Acesta este motivul pentru care eu cred că un om este salvat dacă priveşte spre Calvar şi moare în acea stare. Atunci el este salvat cu certitudine.

Poate că cineva se gândeşte la tâlharul de pe cruce. Să nu uitaţi că aceea a fost prima şi singura lui şansă. În ce vă priveşte pe voi, aveţi o şansă şi în seara aceasta, aşa că, după părerea mea nu ar trebui să aşteptaţi ultima şansă, fiindcă s-ar putea să nu ştiţi când este aceea şi astfel să pierdeţi totul. S-ar putea să nu aveţi şansa unei mărturisiri pe patul morţii, de aceea nu aşteptaţi timpul acela ci lăsaţi ca acesta să fie „patul vostru de moarte” şi muriţi acum faţă de lume, ca să fiţi născuţi din nou de Duhul Sfânt.

Dacă mai există vreo întrebare referitoare la problema aceasta, ridicaţi mâna, fiindcă voi fi bucuros să vă pot răspunde la ea. Dacă nu este altă întrebare, să mergem mai departe.

***

3. Există vreun text care să arate că ucenicii au luat Cina şi după cincizecime? Pavel a vrut să spună că oamenii nu deosebeau Cuvântul? Singura cale de închinare înaintea lui Dumnezeu este prin Duhul Sfânt? Dacă cineva ia biscuiţi şi vin la Cină, urmează boala şi somnul?

Cred că cel care a pus aceste întrebări este foarte sincer, de aceea voi încerca să răspund şi eu cât se poate de sincer.

Aş vrea să deschidem mai întâi în Fapte 2.42. Nu cred că pot să vă arăt exact un verset în care scrie că Petru sau Pavel au luat Cina, dar scrie despre biserică. Personal, cred că erau cu toţii acolo, fiindcă nu cred că ar fi scris că alţii trebuie să facă ceva ce ei înşişi nu au făcut, este adevărat?

Deci, Fapte 2.42: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.”

Vedeţi, ei au stăruit în continuu în aceste lucruri: în învăţătură, în frângerea pâinii (Cina), în părtăşie şi în rugăciune. Prin urmare, dacă cineva scoate afară Cina, poate scoate şi rugăciunea.

Să citim mai departe: „Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe semne şi minuni.

Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.

Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu şi în fiecare zi frângeau pâinea (adică luau Cina de fiecare dată când se întâlneau)…” (v. 43-46).

Aceasta era o învăţătură a apostolilor, a bisericii primare. Conform ei, luau Cina de câte ori se adunau. De fiecare dată.

Eu ştiu că voi, creştinii care mergeţi la Biserica Creştină, ziceţi: Noi luăm Cina în fiecare duminică dimineaţa, pentru că aşa spune Scriptura.” Voi împliniţi Scriptura mai bine decât noi, pentru că Tabernacolul Branham ia Cina o dată pe lună, însă nu uitaţi că Scriptura spune că ei o luau de câte ori se întâlneau. Aşa este corect. Ea trebuie luată de fiecare dată.

„Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu. În fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.” (v. 46).

Vedeţi, de fiecare dată când ucenicii aveau aceste adunări în Templu sau din casă în casă, făceau şi frângerea pâinii, adică luau Cina.

Tot în această legătură, aş putea citi şi din 1 Corinteni 11. Acesta este capitolul pe care-l folosim şi noi când luăm Cina. Să citim de la versetul 23:

„Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat şi anume că, Domnul Isus, în noaptea când a fost vândut, a luat o pâine.

Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.”

Pentru că oridecâte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.”

Vedeţi, aceasta este Cina sau împărtăşirea. Eu îmi dau seama şi sunt de acord că trupul Domnului, Cuvântul viu, este Hristos însuşi, dar pâinea şi vinul sunt simboluri, la fel ca botezul, spălarea picioarelor şi alte porunci care au fost date bisericii. Dar este absolut esenţial ca această pâine şi vinul să se ia în chip cuviincios, fiindcă este scris:

„De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat…” (v. 27).

Următoarea întrebare era: „Dacă cineva ia biscuiţi şi vin la Cină, urmează boala şi somnul?”

Eu cred că singura închinare adevărată este în Duhul Sfânt, în Adevăr. Şi cred că tocmai aceasta a vrut să spună Pavel aici: că voi trebuie să fiţi în Duhul Sfânt înainte ca să luaţi Cina, pentru că altfel vă mâncaţi şi beţi propria osândă. Înţelegeţi? Voi trebuie să vă cercetaţi înainte de a face aceasta.

Istoricul Josephus scrie că după moartea lui Isus, creştinii bisericii primare erau consideraţi canibali, fiindcă se spunea că au luat trupul Domnului şi L-au mâncat. Da, oamenii credeau că L-au luat din mormânt şi L-au mâncat, după ce mai întâi L-au tăiat bucăţi. Vedeţi ce părere eronată aveau?

Priviţi însă ce spune Pavel aici:

„De aceea, oricine mănâncă pâinea (nu trupul) aceasta… va fi vinovat de trupul Domnului,” aşa că „fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta…” (1 Corinteni 11.27-28).

Deci, „să mănânce din pâinea aceasta.” Noi ştim că Isus este Pâinea vieţii – aceasta este adevărat, însă aici este vorba de un simbol, la fel ca în cazul botezului. Astfel, botezul nu vă salvează, dar prin el mărturisiţi în faţa adunării că credeţi în moartea, îngroparea şi învierea lui Isus Hristos. Apa nu vă poate salva, ci credinţa voastră în El face aceasta.

Cu toate acestea, botezul este o poruncă ce trebuie împlinită, fiindcă Dumnezeu nu poate să vă poruncească să faceţi ceva, iar după aceea să se întoarcă în jur şi să spună că nu este chiar obligatoriu acel lucru. Nu este posibil ca după ce a poruncit să se ia Cina, să se întoarcă şi să spună că nu mai este nevoie să se facă acel lucru. Sigur că nu, ci voi trebuie să faceţi acest lucru pentru că este o poruncă veşnică dată de El.

Priviţi: „Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.” (v. 26).

Vedeţi unde merge Pavel acum? La omul care încearcă să ia Cina fără să fie în Hristos, în Duhul. Un astfel de om nu este vrednic să se atingă de ea, iar dacă o face, îşi mănâncă şi bea propria osândă. De ce? Pentru că merge afară şi fumează, minte, fură, comite adulter, etc., adică nu duce o viaţă creştină. Oamenii văd felul lui de viaţă, dar cu toate acestea, merge la adunare şi se atinge de această poruncă, de acest simbol al morţii, îngropării şi învierii lui Hristos, spunând că îl ia din toată inima lui.  Prin aceasta însă, el se face vinovat şi ca urmare îşi mănâncă şi bea propria osândă, deoarece nu deosebeşte trupul Domnului.

Acelaşi lucru este în cazul hulei împotriva Duhului Sfânt. Vedeţi? Dacă jucaţi rolul unui făţarnic şi faceţi ceva deşi ştiţi că nu este corect, este acelaşi lucru. În ordine.

Să citim mai departe din 1 Corinteni 11:

„Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi o dată cu lumea.

Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.

Dacă-i este foame cuiva… (în altă parte citim că ei duceau mâncare şi băutură înăuntru, făcând din casa Domnului un loc de distracţie, îmbătându-se chiar. Voi ştiţi că acest lucru este scris tot aici, în Corinteni, spunându-se că unii se îmbătau în casa Domnului (v. 21). Acesta este motivul pentru care Pavel spune în versetul 34:):

„…Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru că nu vă adunaţi spre judecată.

Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.” (v. 30-34).

Eu cred că Cina trebuie făcută cu pâine nedospită, la fel ca cea făcută în Egipt la aşezarea Paştelor, şi nu biscuiţi sau altceva de felul acesta. De asemenea, cred că sângele trebuie simbolizat prin vin şi nu prin must de struguri, deoarece mustul se acreşte şi se alterează, pe când vinul devine tot mai bun cu cât trece timpul, şi nu-şi poate pierde tăria. Tot astfel, sângele lui Isus Hristos nu se acreşte şi nu se strică, ci cu cât trec zilele devine tot mai puternic şi mai bun pentru credincios. La Cina Domnului trebuie să se ia pâine şi vin, iar pâinea trebuie pregătită de oameni care s-au predat cu adevărat lui Dumnezeu.

Eu am fost odată într-o biserică unde au adus o franzelă dospită şi ceva suc, iar oamenii păcătoşi înjurau şi se purtau foarte urât, dar cu toate acestea au participat cu toţii la acea aşa zisă „cină”. Pentru mine totul era cât se poate de ridicol.

Fraţilor, eu cred că Cina trebuie făcută întocmai cum spune Scriptura şi nu trebuie să difere nici un pic de ceea ce este scris. Aceasta este convingerea mea, iar voi să staţi în totul pe Ea!

***

4. Frate Branham, este adevărat că Satana a fost odată în cer şi a fost aruncat afară, el şi îngerii lui, şi au venit pe pământ? Acesta este un fapt împlinit sau este o viziune ca cea pe care a avut-o Ioan în Insula Patmos? Te întreb acest lucru pentru că mi s-a spus că a fost numai o viziune.

Ioan a văzut într-o viziune, dar acest lucru s-a întâmplat în realitate.

Ca să credeţi aceasta, deschideţi Bibliile la Isaia 14.12.

Voi merge puţin mai încet pentru că aceasta este o lecţie bună. Poate cineva spune: „Ei bine, eu nu am nevoie de aceasta acum!” dar dacă gândiţi aşa, dovediţi că nu ştiţi că Duhul Sfânt se hrăneşte numai cu Cuvântul lui Dumnezeu. Credeţi că omul care posedă Duhul Sfânt se hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu? Citiţi pentru aceasta Matei 4.4:

„Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

În ordine. Acum să mergem la Isaia 14.12, unde ni se vorbeşte despre Lucifer.

„Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,

Mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”

De aici puteţi vedea că nu a fost doar o viziune, ci Lucifer a fost aruncat cu adevărat din cer.

Acum haideţi să deschidem în Noul Testament, la Luca 10.18, ca să vedem ce a spus Isus:

„Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.”

Vedeţi? Satana a fost un arhanghel al lui Dumnezeu şi a locuit în cer, fiind cel mai puternic înger, după Dumnezeu. Era, ca să zicem aşa, mâna dreaptă a lui Dumnezeu, dar aceasta l-a făcut să se îngâmfe în inima lui.

Oare nu este aceasta starea în care ajung mulţi dintre oamenii de astăzi? Lăsaţi numai ca Dumnezeu să binecuvânteze un om şi să pună puţină încredere în el, că imediat va ajunge un „ştie tot.” Da, imediat se va gândi că trebuie să facă o organizaţie sau ceva deosebit. „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor…”

Vedeţi? Este greu să se găsească un om pe care Dumnezeu să-l poată lua să-l folosească în lucrarea Sa, şi care să rămână totuşi umil şi smerit şi să stea în locul acela până la capăt, deşi Dumnezeu îl binecuvântează în mod deosebit. Este foarte greu ca el să se vadă tot un simplu om şi nu „un înger sau un dumnezeu.” De ce aceasta? Pentru că imediat ce un om primeşte o binecuvântare; de îndată ce i se dă ceva, vrea să devină un dumnezeu, un înger, vrea să fie o persoană importantă: „Ce fac eu nu poate face nimeni!” sau: „Eu şi numai eu…” Însă vă spun: Aceasta este o atitudine greşită. Dumnezeu caută întotdeauna un om care cu cât este mai binecuvântat de El, cu atât devine mai mic.

Tu nu vei putea primi mai mult de la Dumnezeu, până nu devii un nimic. Da, tu trebuie să te umileşti, deoarece Cuvântul spune că cei care se înalţă vor fi coborâţi de Dumnezeu, dar cel care se smereşte, va fi înălţat de Dumnezeu. Prin urmare, voi trebuie să vă faceţi mici înainte ca să puteţi deveni mari. Şi nu veţi fi niciodată mari prin voi înşivă, ci veţi putea creşte numai cât va creşte Dumnezeu în voi. Înţelegeţi?

Astfel, Lucifer este pe pământ şi încearcă să se infiltreze în biserică pentru a finaliza planul pe care l-a început încă înainte de întemeierea lumii. El a fost aruncat din cer şi este pe pământ. În ordine.

Să mai citim încă un text biblic din Ezechiel 28.12, fiindcă aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul,” şi ne va ajuta să vedem dacă el a căzut cu adevărat din cer sau a fost numai o viziune.

Acesta este un lucru mare şi aş fi vrut să avem puţin timp ca să vorbim mai adânc despre el, fiindcă este cu adevărat interesant.

Priviţi! Când era în cer, Lucifer a încercat să se înalţe, să fie puţin mai sus decât „Şeful” lui. Astfel, l-a trădat pe Mihail şi şi-a făcut o împărăţie mare în nord. Aceasta a făcut ca el şi îngerii lui să fie aruncaţi jos.

Şi iată că în textul acesta din Ezechiel îl vedem cum stă în împărăţia oamenilor. Câţi dintre voi ştiu că diavolul controlează fiecare naţiune de sub cer? Da, diavolul controlează Statele Unite, guvernează Germania şi fiecare naţiune de sub ceruri. Dacă nu mă credeţi, puteţi citi în Matei 4 şi veţi vedea că acesta este adevărul. Da, Satana L-a luat pe Isus şi L-a dus pe un munte foarte înalt, I-a arătat împărăţiile lumii şi strălucirea lor, după care I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” (v. 8-9).

Isus nu i-a zis: „Minţi, Satană!” fiindcă ştia că într-adevăr îi aparţineau lui, dar în Apocalipsa 11.15 citim că „împărăţia lumii a trecut în mâinile Dumnezeului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”

Isus ştia că în Împărăţia de o mie de ani, toate guvernele şi împărăţiile lumii vor fi sfărâmate, iar El va fi Dumnezeu şi Stăpân peste toate.  Da, El ştia că a ajuns Moştenitorul tuturor acestor lucruri, de aceea i-a spus Satanei: „Înapoia Mea, Satană!”

Priviţi-l pe profetul Ezechiel vorbind prin Duhul lui Dumnezeu, nu despre împăratul Tirului ci despre duhul care era în el.

Vă amintiţi că azi dimineaţă v-am arătat cum a luat-o biserica pe o cale greşită prin faptul că a primit dogmele omeneşti în locul Cuvântului şi s-a organizat.

Acelaşi lucru l-a făcut şi Israelul. El s-a rătăcit în momentul când s-a lepădat de împăratul lor, care era Dumnezeu, şi l-au ales pe Saul. Iar mai târziu, când a venit la ei adevăratul lor Împărat, Isus, nu L-au recunoscut pentru că predicarea şi învăţătura Lui era diferită de ceea ce învăţau preoţii lor şi împăraţii pământeşti.

Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi, când Împăratul Bisericii, Duhul Sfânt, vine ca să-i înnoiască pe oameni şi să-i nască din nou în Trupul lui Hristos; lucrarea Lui este atât de diferită de cea a organizaţiilor, încât ei spun: „Pentru mine, aceştia nu sunt decât nişte holly-rollers!” Vedeţi?

Însă nu contează care este părerea voastră despre aceste lucruri, ci este important ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre ele. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în ziua cincizecimii. Uitaţi-vă cum s-au purtat cei care au primit Duhul Sfânt. Uitaţi-vă la acei bărbaţi şi femei, printre care se afla şi Maria, cum se clătinau ca nişte oameni beţi, cum strigau şi vorbeau în limbi, astfel încât păreau nişte nebuni. Totuşi, ei au murit pentru ei înşişi, pentru ca Duhul Sfânt să poată veni să trăiască prin ei. Da, acei oameni au murit pentru lume, ca să trăiască pentru Dumnezeu.

Exact de aceasta avem nevoie şi noi astăzi: de oameni care să moară şi să putrezească faţă de ei înşişi, şi care să ardă fiecare pod care i-ar putea duce înapoi, predându-se în totul lui Hristos.

Priviţi-L acum pe Duhul Sfânt care vorbeşte diavolului din acest împărat al Tirului. Priviţi cine era acel „individ” care-l stăpânea pe împărat.

Vă amintiţi că azi dimineaţă v-am spus ce remarcă a făcut soţia mea, referindu-se la acel grup de femei care umblau pe stradă îmbrăcate cât se poate de vulgar. Ea a zis: „Desigur, ele nu pot fi normale, pentru că o femeie normală nu se poate expune în felul acesta privirilor celor din jur.”

„Dragă,” i-am răspuns eu, „ele sunt americane, iar când spui americană spui totul, pentru că acesta este obiceiul lor. Da, ele se poartă în felul acesta pentru că aşa este obiceiul.”

Vedeţi, ele merg după intelect, procedează după capul lor, dar dacă procedaţi aşa, sunteţi controlaţi de diavolul. De ce? Pentru că diavolul a luat capul omului, pe când Dumnezeu i-a luat inima. Diavolul vă face să vă opriţi la ceea ce izbeşte privirea şi să spuneţi: „O, acesta este adevărul!” Da, voi treceţi totul prin filtrul raţiunii, dar Biblia ne învaţă să aruncăm deoparte tot raţionamentul nostru şi să privim prin credinţă la lucrurile care nu se văd. Aceasta este ceea ce face Dumnezeu când vine în inima unui om.

În grădina Eden, diavolul a luat mintea omului, dar Dumnezeu i-a luat inima. Acela este locul în care Şi-a aşezat Dumnezeu tronul: în inima omului. De aceea, atunci când un bărbat sau o femeie sunt născuţi din nou, vor reacţiona în totul ca în Împărăţia din care fac parte. Aleluia! Aceasta mă face să strig. De ce? Fiindcă ştiu că am trecut de la moarte la viaţă; fiindcă urăsc păcatul şi Îl iubesc pe Dumnezeu, şi fie că voi trăi sau voi muri, sunt al Lui. Un astfel de om se împotriveşte la tot ce este rău. El numeşte răul rău şi umblă în toate lucrurile drept înaintea lui Dumnezeu. Frate, aceasta dovedeşte că duhul tău, Viaţa care este în tine, vine dintr-un loc sfânt, curat, virgin şi neîntinat.

Voi spuneţi: „Vindecarea divină?” Sigur că da, pentru că duhul meu vine dintr-un loc unde este Vindecătorul divin. Noi suntem din Ţara vindecării divine. Amin.

Noi venim din Ţara al cărei Ziditor este Dumnezeu şi suntem străini şi călători prin această lume, asemenea lui Avraam şi Isaac. Atunci când au fost atinşi de ceea ce era preumbrirea Duhului Sfânt, ei s-au ridicat şi au mărturisit că sunt străini şi călători. Da, ei căutau o Cetate al cărei Ziditor şi Făcător era Dumnezeu. Iar astăzi, când dovada aceasta trăieşte în noi, cu cât mai mult ar trebui să fim străini şi călători prin această lume, să întoarcem capul de la tot ce este rău şi să mergem înainte, pentru că suntem dintr-o altă seminţie, dintr-un alt popor şi dintr-o altă Ţară. Desigur.

Acum haideţi să citim din Ezechiel 28.12, ca să vedeţi cu toţii că într-adevăr cel rău controlează lumea aceasta.

„Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i (Domnul vorbeşte duhului care locuia în acel împărat):

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe (Vedeţi, Satana a fost cel mai frumos dintre arhangheli).

Stăteai în Eden…”

Voi ştiţi, desigur, că împăratul Tirului nu a putut fi în Eden cu patru mii de ani în urmă. Vedeţi? Totuşi Cuvântul spune: „Stăteai în Eden…” Cu cine vorbeşte Domnul aici? Cu Satana care era în acel împărat. Aleluia! Aceasta mă face să mă simt foarte religios.

Şi dacă aşa stau lucrurile, ce se va întâmpla cu cei care hulesc şi îşi bat joc de oamenii care trăiesc sub stăpânirea şi călăuzirea Duhului Sfânt? Dacă ei îşi bat joc de oamenii care au Duhul Sfânt, Îl hulesc chiar pe Duhul Sfânt din ei, ori acesta este un păcat de neiertat. De ce? Pentru că tu nu vorbeşti de omul respectiv, ci de Duhul care îl călăuzeşte pe acel om. Adevărul este că noi ar trebui să ne cinstim unii pe alţii, să ne iubim unii pe alţii, să ne îndemnăm unii pe alţii şi să ne vorbim de bine unii pe alţii. Da, aceasta ar trebui să facem noi.

Ascultaţi mai departe: „…erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.

Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.”

Acela era Lucifer. El a trăit odată în Eden şi noi avem aici jos sămânţa şarpelui, care este o problemă foarte delicată.

Diavolul a fost aruncat din cer pentru că a vrut să fie mai presus de Dumnezeu. Dar tocmai planul pe care şi l-a făcut în cer, încearcă să-l îndeplinească aici, pe pământ. Astfel, el merge la împăraţi şi la stăpânitori, iar când îi stăpâneşte vine în biserică şi încearcă să-l prindă pe predicator sau pe unii din biserică. De la predicator, el merge direct în adunare, sub aceeaşi ungere şi influenţă, deoarece este acelaşi diavol, şi spune: „Tu eşti prezbiterian, aşa că nu poţi accepta să fii un holly-roller. Nu te poţi înjosi atât de mult încât să devii unul dintre ei!” sau: „Ştii bine că nu se cade să stai într-unul din acele tabernacole micuţe şi vechi sau să participi la acele misiuni de pe stradă, deoarece oamenii aceia sunt nişte nebuni.”

Dar, nu, ei nu sunt nebuni, ci au doar inima deschisă pentru Domnul lor. Aceasta este tot. Ei nu şi-au pierdut minţile, ci sunt controlaţi doar de inima lor. Dumnezeu locuieşte în ea, iar aceasta îi face deosebiţi: o preoţie împărătească care Îi aduc ca jertfe roada buzelor lor, prin care Îl slăvesc şi Îl laudă din toată inima.

„Câteodată eu nu-L văd,” spunea compozitorul unei cântări, dar „nădăjduiesc în El şi-I înalţ laude.”

Voi ştiţi că preotul trebuia să aducă jertfe lui Dumnezeu, iar voi, adunarea, sunteţi marii preoţi ai lui Dumnezeu, chemaţi să-I aduceţi o jertfă duhovnicească: roada buzelor voastre, care Îl slăvesc şi Îl laudă pe El.

Poate ziceţi: „Ei bie, am simţit că trebuie să merg acolo jos şi să mărturisesc despre El.”

Frate, dacă eşti un mare preot, această dorinţă arde în inima ta fie c-o simţi, fie că nu. Du-te şi fă aceasta oricum, pentru că trebuie să aduci o jertfă duhovnicescă pentru El. Da, mergeţi şi faceţi aceasta, pentru că voi sunteţi o preoţie duhovnicească, un popor ales, împărătesc, chemat să-L laude pe Dumnezeul cel viu care locuieşte în inimile voastre.

Dacă sunteţi ai lui Satan, veţi simţi imediat că sunteţi mai buni decât ceilalţi.

Acum se ridică o întrebare: Cum veţi şti cine este corect? Luându-vă după Scriptură. Dacă un om este născut din Dumnezeu, va crede fiecare Cuvânt pe care L-a scris Dumnezeu şi va mărturisi că El este şi astăzi acelaşi Dumnezeu care a fost ieri şi care va fi în viitor. Dacă este umplut cu Duhul Sfânt, va avea acelaşi Duh pe care L-a dat Dumnezeu în ziua cincizecimii, ceea ce înseamnă că va face aceleaşi lucrări şi va acţiona la fel ca atunci. Da, dacă un om este născut din Duhul lui Dumnezeu, în viaţa lui se va împlini Marcu 16, pentru că Isus a spus:

„Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” Este adevărat?

Prin urmare, dacă cineva spune: „Eu sunt credincios,” dar nu este urmat de acele semne, înseamnă că aveţi de-a face cu un credincios prefăcut şi nu cu unul adevărat.

Voi ştiţi că există trei categorii de oameni: credincioşii adevăraţi,  formaliştii şi necredincioşii. Dacă tu eşti un credincios adevărat, Isus a spus:

„Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: „în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.”

Acest lucru este tot atât de adevărat, pe cât este de adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Fraţilor, noi nu avem voie să scoatem nimic din acest Cuvânt, pentru că este scris că cine va scoate sau va adăuga ceva la El, va fi şters din Cartea Vieţii Mielului. Dumnezeu este desăvârşit, aşa că fiecare Cuvânt al Lui trebuie să meargă liniar din Geneza până în Apocalipsa. Aceasta înseamnă că nu aveţi voie să-L suciţi după bunul vostru plac, ci trebuie să-L lăsaţi aşa cum este scris.

Nu demult, am fost la vânătoare de veveriţe cu fratele Charlie şi cu fratele Wood, jos în Kentucky. În dimineaţa aceea, fratele Wood şi Charlie au împuşcat tot ce le-a trecut prin faţă. De la 50 de iarzi au ochit chiar şi un punct cam aşa de mare (fratele Branham arată), aşa că au zis: „Este în ordine.”

Eu însă, băteam cuişoare de 50 de iarzi. Am ţintit ochiul veveriţei, dar când am tras, a lovit-o mai jos, în faţă. Când am văzut aceasta, mi-am zis: „Nu este bine! Înseamnă că puşca mea este dereglată.” Aceasta a făcut să fiu îngrijorat toată ziua. Seara, m-am întors în tabără mai devreme şi mi-am pregătit nişte ţinte să trag în ele, dar tot timpul am lovit cu o jumătate de ţol mai la dreapta. Aceasta înseamnă că aş fi lovit veveriţa, dar nu unde voiam.

A doua zi, Charlie a tras toată dimineaţa şi a lovit ţinta precis, în timp ce eu stăteam în spatele unui pom, îmi frecam mâinile şi ziceam: „Oare ce are puşca mea?” Îmi era atât de ruşine că nu puteam nimeri veveriţele, încât m-am aşezat în genunchi şi am zis: „Doamne Dumnezeule, nu-mi dau seama ce este cu mine. De ce mă laşi să fiu atât de nervos şi îngrijorat? Tovarăşii mei au vânat toată dimineaţa şi au o grămadă de veveriţe, iar eu stau aici, în spatele acestui pom, îmi frec mâinile şi mă întreb ce este cu puşca mea de nu poate lovi ţinta de la 50 de iarzi.” Am stat acolo şi am plâns pentru că eram foarte supărat.

Atunci Duhul Sfânt a venit la mine şi mi-a vorbit, nu cu glas tare, ci printr-o descoperire: „Eu am îngăduit aceasta cu un scop anume.” De ce?

Şi El a continuat: „Tu nu poţi lua numai o parte din Biblie, aşa cum face biserica atunci când zice: „Duhul Sfânt a fost numai pentru biserica de la început. Astăzi nu mai este aşa ceva,” deoarece Biblia spune: „Toţi cei ce vor crede, vor fi însoţiţi de aceste semne…” Dacă nu cred aceasta, ei nu vor mai putea atinge ţinta.” Aţi înţeles?

Fiţi atenţi! Calviniştii spun că dacă credeţi în Dumnezeu, aceasta este totul, pentru că aveţi siguranţa Vieţii veşnice. Pe partea cealaltă, armenismul spune că nu ai voie să atingi, să guşti sau să faci anumite lucruri. Cele două învăţături sunt foarte departe una de cealaltă, dar amândouă sunt greşite. Ambele se bazează pe un Cuvânt din Biblie, dar ca să atingă ţinta au nevoie de tot Cuvântul.

Dacă Dumnezeu a spus un lucru în această Biblie, El trebuie să atingă ţinta; trebuie ca fiecare „inel” să vină drept în centrul ţintei. Trebuie s-o facă pentru că El este Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că este infinit şi neschimbător. Amin. Îmi place aceasta! Înseamnă că vă puteţi odihni liniştiţi, pentru că acesta este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. De aceea încerc să-L studiez din diferite Scripturi: ca să văd tot ceea ce vrea să spună El. În ordine.

Deci arhanghelul Mihail l-a aruncat cu adevărat pe Satana din cer, la porunca lui Dumnezeu. Astfel, el s-a dus în Eden, a intrat în şarpe şi a amăgit-o pe Eva. Mai târziu, el a intrat în oameni, în bărbaţi şi femei, având tot timpul acelaşi gând: să aibă o împărăţie mai mare şi mai strălucitoare şi să guverneze totul. Nu este de mirare că unii spun: „Denominaţiunea noastră este cea mai mare. Ea este mai puternică decât toate celelalte.” Sau: „Noi avem câteva sute de predicatori în organizaţie. Avem cele mai mari biserici din oraş.” Dar tot ce pot spune eu la aceste cuvinte este:        „S-A-T-A-N” Da, pentru mine toate acestea înseamnă Satana. Când vedeţi oameni care se rup şi se organizează, care strică frăţietatea şi părtăşia şi spun că nu mai au nimic de-a face cu biserica, să ştiţi că în spatele lor stă acelaşi Satan.

Eu nu am văzut niciodată o persoană afundată prea adânc în păcat; nu am văzut nici o femeie prea josnică sau un bărbat prea decăzut şi să nu mă fi dus la ea sau la el, ca să încerc să-i scot din starea aceea. Nu am trecut niciodată pe lângă un grup de holly-rollers sau cum vreţi să-i numiţi pe cei care sar în sus şi-n jos de bucurie şi-L laudă pe Dumnezeu, fără să intru în mijlocul lor, să strig, să sar şi   să-L laud şi eu pe Dumnezeu, indiferent dacă acei oameni erau negri, galbeni, albi sau de orice altă culoare. Da, domnilor, eu am făcut întotdeauna aceasta.

 Duhul Sfânt vine cu condiţia să împlineşti cerinţa lui Dumnezeu. Dacă Îl vei primi vreodată, vei fi dus la nivelul lui Dumnezeu, la gândirea Lui şi nu la gândurile tale despre aceste lucruri.

Satana încearcă să facă întotdeauna ceva clasic, ceva măreţ şi intelectual, dar este nevoie să aruncaţi jos raţiunea aceasta şi să credeţi tot ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu referitor la aceste lucruri. Amin.

***

5. Te rog să explici Pilda celor zece fecioare. Creştinul păcătuieşte?

Pilda celor zece fecioare se află în Matei 25. Acolo ni se spune că zece fecioare au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Cinci erau înţelepte şi aveau ulei în candelele lor, în timp ce celelalte cinci erau neînţelepte şi nu aveau ulei în candele. După un timp, toate acele fecioare au aţipit, dar la miezul nopţii s-a auzit o strigare: „Iată Mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” Atunci, cele care aveau ulei în candele, şi-au curăţit sau şi-au pregătit candelele şi au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Celelalte au venit să cumpere ulei, fiindcă au constatat că nu le ajunge, dar au fost trimise să cumpere de la cei ce vând. În timp ce ele erau plecate să-şi cumpere ulei, a venit Mirele, iar fecioarele înţelepte au intrat cu El în odaia de nuntă. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, dar Mirele nu le-a mai primit, ci le-a aruncat afară.

Ştiu că ceea ce voi spune în continuare îi va răni pe unii dintre voi, dar trebuie să răspund sincer la întrebarea care mi s-a pus. Nădejdea mea este că în loc să vă rănească, acest lucru vă va ajuta. Este aşa cum ne spunea mama atunci când  ne bătea: „Trebuie să te doară înainte să-ţi facă bine!” Vedeţi? Atunci nu am putut să văd acel adevăr, dar acum ştiu că avea dreptate.

Deci fiţi atenţi!

Vedem că au ieşit zece fecioare care s-au dus să-l întâmpine pe Mire.

Cuvântul „fecioară” înseamnă „sfânt, curat, pur.” Aşa erau cele zece fecioare care au ieşit să-L întâmpine pe Domnul.

Amintiţi-vă că ele au adormit de-a lungul celor şase străji, până la cea de-a şaptea, care era timpul când urma să vină Domnul.

Isus a spus că unele au adormit în prima strajă, altele în cea de-a doua şi aşa mai departe, dar toate s-au deşteptat la venirea Domnului. Aceasta s-a întâmplat în cea de-a şaptea strajă, dar atunci s-a văzut că cinci din cele zece fecioare şi-au afumat candelele şi nu aveau destul ulei în ele.

Vă amintiţi ce simbolizează uleiul în Biblie? Îmi poate spune cineva? (Adunarea spune: „Duhul Sfânt.”). Desigur, Duhul Sfânt.

Acum fiţi atenţi! Conform Cuvântului, voi puteţi să fiţi curaţi, sfinţi şi puri, fără să aveţi însă Duhul Sfânt.

Aş vrea să vă dau un exemplu, ca să fiu sigur că înţelegeţi. Să zicem că avem o sticlă. Ea este aruncată în curtea găinilor şi este plină de murdărie, dar eu mă duc şi o iau de acolo: aceasta este neprihănirea.

„Mă voi îndura de acest păcătos!” Înţelegeţi?

Următorul lucru pe care trebuie să-l fac dacă vreau să mă folosesc de această sticlă este s-o spăl, s-o curăţ. Ce se întâmplă cu păcătosul după ce a fost socotit neprihănit? Este sfinţit. Cuvântul „sfinţit” înseamnă „curăţit.” „Sfinţire” este cuvântul ebraic pentru „sanctificare” din greacă şi înseamnă acelaşi lucru: „curăţit şi pus deoparte pentru slujbă.” Cu alte cuvinte, „ferice de cei ce flămânzesc şi însetează după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi şi puşi în slujbă.”

În Vechiul Testament, altarul a sfinţit vasele şi astfel au fost puse deoparte pentru slujbă. Când erau umplute, ele erau în slujbă.

Şi acum urmează punctul în care aţi greşit voi, dragi nazarinei şi ceilalţi. De ce cădeţi voi? De ce v-au lăsat penticostalii şi au mers mai departe? Pentru că aţi refuzat să umblaţi în lumină. Acesta este adevărul.

Primul altar la care am îngenuncheat în viaţa mea, a fost unul nazarinean de aici de jos. Dumnezeu să-i binecuvânteze pentru că sunt sfinţi buni, sunt o biserică curată, însă greşesc prin faptul că spun tot timpul: „Voi trebuie să faceţi aceasta; trebuie să faceţi cealaltă; trebuie şi iarăşi trebuie şi nu vă daţi seama că harul lui Dumnezeu este cel care face totul pentru voi, fiindcă sunteţi chemaţi prin alegerea Sa şi nu prin faptele voastre.

 Da, Cuvântul spune că „nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.” (Romani 9.16). Înţelegeţi? Dumnezeu a ales Biserica înainte de întemeierea lumii, aşa că nu puteţi adăuga nici măcar un cot la statura voastră, fiindcă este scris: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-L atrage Tatăl.” (Ioan 6.44). Vedeţi? Dumnezeu este Cel care face chemarea; El este Cel care vă atrage; El este Cel care-Şi zideşte Biserica.

Poate cineva spune: „Frate Branham, ceea ce spui este calvinism pur.” Nu, nu este calvinism, deoarece eu nu cred că Dumnezeu ia un om şi spune: „Iată, Eu te ridic şi fac aşa şi aşa cu tine…”

Baptiştii şi prezbiterienii spun: „Ei bine, nu cred că este greşit, pentru că nu mă condamnă conştiinţa.” Nu-i de mirare, pentru că nu aveţi nimic care să vă condamne.

Da, ei spun: „Ei bine, faptul că dansez nu mă vatămă cu nimic.” Sigur că nu, pentru că în voi nu este nimic care să fie vătămat.

„Faptul că beau puţin cu prietenii nu-mi face nici un rău şi nici faptul că se spun glume murdare.” De ce nu vă deranjează? Pentru că în voi nu este nimic care să fie rănit.

În ce mă priveşte, eu nu-L slujesc pe Domnul pentru că mă gândesc că dacă n-o fac mă trimite în iad, ci pentru că Îl iubesc. Da, eu Îl slujesc pentru că în mine este ceva care mă împinge să fac aceasta.

Dacă mergeţi afară şi spuneţi: „Trebuie să mă las de lucrul cutare pentru că biserica mea nu este de acord cu el,” aceasta arată că sunteţi doar un făţarnic. Acesta este adevărul. Dar dacă faceţi acel lucru pentru că Îl iubiţi pe Dumnezeu şi pentru că ceva din voi vă îndeamnă la aceasta, sunteţi pe linia corectă.

Adevărul este că faptul că nu beau, nu fumez, nu bârfesc, nu înjur, etc., nu mă opreşte să merg în iad. Sigur că nu! Dacă ader la toate bisericile şi îmi trec numele în toate registrele; dacă duc o viaţă curată şi dreaptă, etc., tot nu am siguranţa salvării, deoarece Cuvântul spune că „dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.3). Acesta este adevărul.

Deci aceste zece fecioare erau curate, dar cinci dintre ele au încetinit puţin.

Ceea ce i-a poticnit pe nazarineni, a fost faptul că penticostalii au spus că dovada botezului cu Duhul Sfânt este vorbirea în limbi. Astfel, ei s-au dus la altar şi au spus ba una, ba alta, până când au început să vorbească în limbi. Totuşi, eu cred că un penticostal adevărat nu poate fi de acord cu aşa ceva. Adevărul este că Satana are destule lucruri şi în biserica nazarineană şi în cea penticostală, dar ceea ce este adevărat este că voi aveţi nevoie de botezul cu Duhul Sfânt ca să puteţi fi salvaţi. Aşa este.

Dar ei văd că oamenii vin înăuntru şi spun imediat: „Slavă Domnului, eu L-am primit!”

Dacă aţi văzut că cineva sare în sus şi-n jos şi vorbeşte în limbi, iar după aceea l-aţi văzut afară cu soţia altuia sau pe o femeie cu bărbatul alteia, să nu spuneţi că toţi penticostalii fac la fel.

Voi, nazarinenii, spuneţi: „Acela este Duhul Sfânt?” Păi, şi voi aţi sărit şi aţi strigat, iar după aceea aţi spus că   L-aţi primit când aţi făcut aceasta. Vedeţi? Adevărul este că există o singură cale prin care puteţi dovedi că-L aveţi, şi aceasta este viaţa pe care o trăiţi, deoarece Cuvântul spune că „după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).

Aceasta este singura dovadă: o viaţă curată şi predată, în care să stăpânească Hristos, care Îşi confirmă Cuvântul prin semnele şi minunile care vă urmează.

Este posibil să aveţi semne dar să nu duceţi o viaţă curată; sau este posibil să imitaţi o viaţă creştină, fără să aveţi semnele. Dacă le aveţi însă pe amândouă, aceasta este totul, înţelegeţi? Aceasta este dovada că sunteţi ai Lui.

Acum priviţi! O femeie merge să-şi croiască o rochie. Pentru aceasta, are o bucată mare de material, să zicem că este mătase. Ea are un tipar după care taie materialul, pe care îl poate aşeza cum vrea pe bucata de mătase. Este adevărat? Ea poate să-l pună unde vrea, pentru că tot materialul pe care-l are este curat şi de aceeaşi calitate. Vedeţi? Totul depinde de alegerea ei.

La fel este şi duhovniceşte. Totul depinde de alegerea lui Dumnezeu. Ce face El? Prin alegere, ia şi aşează tiparul lui Hristos oriunde vrea pe material, după care îl taie. Restul materialului este la fel de sfânt ca aceasta, dar Dumnezeu este Cel care a făcut alegerea încă înainte de întemeierea lumii. Nu a vorbit Pavel tocmai despre aceasta în Romani 8?

„Nu cumva vasul de lut va zice Celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?” (v. 20).

„Căci măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă, şi nu făcuseră nici bine, nici rău -, ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheamă,

s-a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui mai mic.”

După cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau  l-am urât.” (v.11-13). Cum a putut face aceasta? Prin cunoştinţa Sa mai dinainte, Dumnezeu a putut să ştie cum va fi Esau şi cum va fi Iacov. Da, El ştie ce este în fiecare om.

O, dacă am putea înţelege ce înseamnă cuvântul „infinit”! Aş spune, de exemplu, că au fost o sută de miliarde de tone de ţânţari în lume şi că fiecare dintre ei a clipit de o sută de trilioane de ori. Totuşi, Dumnezeu a ştiut de câte ori a clipit fiecare dintre ei, încă înainte de întemeierea lumii. Vedeţi? Aceasta înseamnă a fi infinit.

El este infinit, ceea ce înseamnă că încă înainte de întemeierea lumii a ştiut tot ce veţi face.

Poate cineva spune: „Ei bine, trebuie să mă las doar de răutate şi-L pot urma,” dar nu este aşa, pentru că El a ştiut încă înainte de întemeierea lumii cine va fi salvat şi cine nu, iar Hristos a venit să-i salveze pe cei pe care i-a văzut mai dinainte că vor fi salvaţi. Acesta este adevărul.

Biserica însăşi posedă siguranţa salvării, aşa că dacă eşti în biserica Lui, eşti în siguranţă, dar dacă o părăseşti, nu mai ai această asigurare. Vedeţi? De aceea nu trebuie să părăsiţi Biserica.

Dar cum puteţi ajunge în Biserica Lui? Dând mâna cu predicatorul sau trecându-vă numele într-un registru? Nu, nu aşa, ci „printr-un singur Duh, noi toţi suntem botezaţi într-un singur trup.” (1 Corinteni 12.13). Deci cum puteţi intra în Biserică? Prin botezul Duhului Sfânt noi suntem pecetluiţi în trupul lui Isus Hristos. Până când? Până în ziua răscumpărării noastre.

Aşa putem citi în Efeseni 4.30: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” Vedeţi? Duhul Sfânt vă pecetluieşte până în ziua răscumpărării.

Această Biserică va fi răpită la cer, iar rămăşiţa seminţei femeii, cei care ţin poruncile lui Dumnezeu şi cred în Isus Hristos (Vedeţi? Aceştia nu sunt Mireasa, ci rămăşiţa seminţei femeii), vor trece prin necazul cel mare, iar Balaurul va arunca apă din gura lui ca să facă război cu rămăşiţa femeii. Aceasta se va întâmpla atunci când bisericile protestante vor intra în Federaţia bisericilor, care este de fapt semnul fiarei. Ea se formează chiar acum, dar atunci, toate bisericile care nu vor adera la ea vor fi boicotate.

Poate cineva se ridică şi spune că noi nu suntem o biserică, dar nu este aşa, deoarece conform drepturilor pe care ni le dă Constituţia, putem spune că suntem o biserică. Da, cât timp Constituţia stă în picioare, nici un amendament al ei nu poate fi schimbat, ceea ce înseamnă că noi avem absolut toate drepturile, la fel ca oricare alţii, deoarece strămoşii noştri s-au luptat tocmai pentru aceste drepturi.

Dar ce am făcut noi? Am călcat fiecare lege constituţională  şi astfel, în curând, Federaţia bisericilor va cuprinde toate bisericile şi denominaţiunile, iar diavolul va intra înăuntru şi va face din ea o biserică lumească ce i se închină lui. În ce priveşte aceste biserici locale mici, care sunt născute din nou ca biserica născută la cincizecime, ele vor fi închise dacă nu vor să adere la această Federaţie a bisericilor.  Da, ele vor fi boicotate, iar voi veţi fi nevoiţi să alegeţi dacă veţi intra acolo sau nu veţi mai avea dreptul să vă adunaţi.

Astăzi se pune şi semnul fiarei şi Pecetea lui Dumnezeu. Dacă-L respingeţi pe Hristos primiţi semnul fiarei. Dacă vedeţi Duhul lui Dumnezeu şi nu vreţi să-L primiţi, primiţi automat semnul fiarei, deoarece sunt numai două alternative: ori primiţi Pecetea lui Dumnezeu, ori primiţi semnul fiarei. Deci, a primi Pecetea lui Dumnezeu înseamnă a primi Duhul Sfânt,, iar a-L respinge pe El înseamnă a primi semnul fiarei. Acesta este adevărul.

Mireasa merge sus, iar rămăşiţa rămâne jos, urmând să vină la cea de-a doua înviere, iar Cuvântul  spune că „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere. Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere.” (Apocalipsa 20.6) Acesta este adevărul.

A doua înviere va avea loc la judecata de la tronul alb, dar atunci Mireasa va sta pe tron alături de Mirele ei şi va judeca lumea. Pavel a spus aceasta în 1 Corinteni 6.1-3:

„Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?

Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate?…”

Problemele noastre ar trebui judecate în faţa bisericii şi nu la magistraţii nedrepţi. Dumnezeu să se îndure de omul care trage un creştin la judecată în faţa legii.

Deci, fecioara înţeleaptă – Mireasa, care are ulei în candela ei, merge la cer, în timp ce fecioara neînţeleaptă rămâne pe pământ.

Am putea sta mult la problema aceasta, dar trebuie să ne grăbim.

A doua parte a întrebării era: Dacă păcătuiesc creştinii. Categoric, nu! Nu există nici un text biblic care să arate că un creştin ar păcătui. El nu poate păcătui. Eu ştiu că unii nu sunt de acord cu aceasta, dar vom merge la 1 Ioan 3 şi vom vedea ce spune Scriptura despre aceasta.

Un creştin nu păcătuieşte!

Aţi văzut vreodată o pasăre care să fie în acelaşi timp şi albă şi neagră? Aţi văzut un om care să fie şi treaz şi beat? Nu. Voi nu aţi văzut niciodată un om care să fie şi sfânt şi păcătos.  Nu există aşa ceva.

Dacă ceea ce spun vă irită, aveţi puţină răbdare, fiindcă vă veţi lămuri imediat.

Eu cred că tot ceea ce spunem noi trebuie să se găsească în Scriptură, aşa că vom deschide la 1 Ioan 3.8-9:

„Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”

Acum fiţi atenţi la ceea ce urmează. Sunteţi gata să ascultaţi? Este ceva şocant:

„Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa lui rămâne în el; şi nu poate păcătui fiindcă este născut din Dumnezeu.

Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele lui.” (v. 9-10).

Cum este posibil să aveţi denominaţiuni prin care să trageţi bariere între oameni, iar apoi să spuneţi că sunteţi născuţi din Dumnezeu? Aşa ceva nu se poate! Este o înşelătorie a Satanei. Dar un om care este născut din Dumnezeu, nu poate să păcătuiască. Este imposibil ca el să păcătuiască.

Daţi-mi voie să clarific aceasta. Cine a fost Jertfa pentru păcat? Isus Hristos. Cine a murit pentru noi? Isus Hristos. De ce a murit El? Pentru păcatele noastre. El a luat asupra Sa pedeapsa care trebuia să cadă peste noi, este adevărat? Şi atunci cum ajungem în El? Printr-un singur Duh, noi toţi suntem botezaţi într-un singur trup, iar când suntem în acest trup, suntem acoperiţi de sângele Său şi scăpaţi de judecată. Un astfel de om nu poate păcătui, pentru că acolo este sângele care stă zi şi noapte pentru el. Aleluia! El nu poate păcătui. Nici măcar nu doreşte să păcătuiască, iar dacă totuşi face o greşeală, este fără voia lui.

Pavel a spus în Evrei 10.26-29:

„…dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

ci o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.

Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?”

Căci printr-un singur Duh, noi toţi suntem botezaţi într-un singur trup şi suntem eliberaţi de păcat, aşa că nu mai putem păcătui. Acolo este o ispăşire care ne aşteaptă, iar dacă cineva mai are în inimă dorinţa după păcat, înseamnă că nu a fost botezat încă în acel Trup, pentru că dacă cineva intră în Trupul lui Hristos este mort faţă de păcat, iar viaţa lui este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi pecetluită prin Duhul Sfânt. Acesta este motivul pentru care creştinii nu păcătuiesc. Ei fac greşeli dar nu păcătuiesc. Amin.

Acesta este motivul pentru care nu pot să păcătuiască: pentru că sunt ascunşi în Hristos, iar El nu poate păcătui.

Să zicem că m-ar chema primarul oraşului şi mi-ar spune: „Domnule Branham, ştiu că faci vizite la bolnavi. În oraş există o limită de viteză, dar eu îţi dau voie să mergi cu 90 de mile/oră, pentru că am încredere în tine că vei merge cu viteza aceasta numai atunci când vei fi chemat de urgenţă să te rogi pentru cineva care este pe moarte. Ca primar al oraşului, îţi dau permisiunea să depăşeşti limita de viteză şi să treci chiar şi pe roşu, ca să ajungi la timp la acel bolnav aflat pe moarte.”

Spuneţi, aş putea fi amendat de un ofiţeraş de poliţie pentru că merg cu 40 de mile/oră în loc să merg cu 30 de mile, cât este limita de viteză, când am aprobarea primarului ca s-o fac? Nu, nu se poate. De ce? Pentru că prin libertatea care mi s-a dat, nu încalc nici o lege a vitezei, pentru că mă aflu deasupra legii. Amin. Cred că acum puteţi înţelege.

Când suntem morţi, Dumnezeu ne recunoaşte pocăinţa, ne recunoaşte botezul, ne recunoaşte sângele propriului Său Fiu, care ne-a fost aplicat prin credinţă; recunoaşte alegerea Sa mai dinainte, prin care a ştiut că eu Îl voi primi şi voi fi ascuns în Hristos. Da, Hristos a murit în locul meu când a fost înjunghiat pentru păcatele mele, încă înainte de întemeierea lumii. Atunci numele meu a fost scris în Cartea Vieţii Lui, ca creştin. Aleluia! Hristos a murit în locul meu. El este jertfa dată pentru mine, de aceea Dumnezeu nu îmi mai poate imputa nici un păcat. El mi-a pus pecetea Duhului Sfânt ca o mărturie că am trecut din moarte la viaţă. Iuh! Asta este.

Prin urmare, cei ce sunt născuţi din Dumnezeu, nu păcătuiesc pentru că nu pot s-o facă.

În Vechiul Testament era nevoie să se aducă în fiecare an o jertfă pentru păcat, dar Hristos, „printr-o singură Jertfă a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţi.” (Evrei 10.14). Desigur.

În Evrei 10.2 citim: „….fiind curăţaţi odată, n-ar mai fi trebuit să aibă cunoştinţă de păcat.” Vedeţi? Prin urmare, dacă-i vedeţi pe aceşti oameni care aleargă prin biserică, sar în sus şi-n jos, strigă şi vorbesc în limbi, acţionând întocmai ca nişte creştini, iar apoi săptămâna viitoare sau anul viitor vin din nou să fie curăţaţi, să ştiţi că sunt doar nişte imitatori, deoarece Duhul Sfânt ne pecetluieşte în Hristos până în ziua răscumpărării noastre. Aleluia! Aceasta îmi dă linişte, fiindcă Dumnezeu a făcut această făgăduinţă.

Nu mai există păcat. Problema lui a fost rezolvată. Acesta este motivul pentru care în ochii unui creştin, păcatul arată atât de murdar. De aceea, o femeie îmbrăcată cu pantaloni este privită ca o urâciune de către un creştin. De aceea, glumele murdare, fumatul, băutura, jocurile de noroc, programele necenzurate de la televiziune şi toate celelalte lucruri, par atât de murdare în ochii creştinului. De ce? Pentru că el face parte dintr-o altă Împărăţie, este născut în Împărăţia lui Dumnezeu şi pecetluit prin Duhul Sfânt pentru ziua răscumpărării.

Cel născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că nu poate păcătui. Sămânţa lui Dumnezeu este în el şi ca urmare, nu poate păcătui. Cât timp Duhul lui Dumnezeu este în voi, El îndepărtează orice dorinţă după păcat. Amin. Voi nu puteţi păcătui. Da, nici măcar nu doriţi s-o faceţi.

Am putea vorbi mult despre aceste lucruri, dar trebuie să ne grăbim.

***

6. De ce bisericile care botează în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt şi admit femei predicatoare, au atâta putere şi autoritate?

Problema aceasta este foarte delicată, dar ca şi creştin, trebuie să vă spun adevărul. Biblia nu arată nici măcar o singură persoană care să se fi botezat în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Aceasta este o tradiţie catolică, introdusă în secolul VI. Biblia nu vorbeşte nicăieri nici despre botezul prin stropire sau prin turnarea apei, ci doar de botezul prin scufundare. Dacă vreţi să vă convingeţi că spun adevărul, vă pot arăta cum este scris în greacă şi ebraică, pentru că am aici ambele traduceri.

Mai mult, în ziua cincizecimii, Petru a cerut ca oamenii „să se pocăiască şi să fie botezaţi în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor lor.” (Fapte 2.38) Adevărul este că „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” nici nu sunt nume, ori în Matei 28.19 Domnul Isus cere Numele:

„Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile şi botezându-i în Numele (Nu în mai multe nume, ci în „Numele”, la singular. În limba română nu se vede deosebirea, pentru că atât la singular cât şi la plural se spune tot „Nume”, dar în limba engleză este scris: „În Numele (Name – singular) şi nu „În Numele (Names – plural), Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Vedeţi? Nu este scris: „În Numele Tatălui şi în Numele Fiului şi în Numele Duhului Sfânt,” ci este vorba de un singur Nume.

Cred că voi ştiţi că „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” nu sunt Nume, ci sunt titlurile, calităţile sau atributele în care S-a descoperit Dumnezeu, dar este un singur Nume.

La zece zile de la darea poruncii din Matei 28.19, Petru a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor…” (Fapte 2.38).

Doctrina trinitară încearcă să facă din cele trei titluri, trei dumnezei, dar nu există aşa ceva. Am să vă citesc cum este scris în limba greacă, deoarece acolo scrie că ucenicii botezau în Numele lui Isus Hristos ca să-i facă pe oameni să recunoască faptul că El este Dumnezeu.

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt arată felul în care S-a descoperit Dumnezeu. Astfel, El era Tată; El era Fiul şi tot El era Duh Sfânt. Sunt trei slujbe sau trei calităţi ale aceluiaşi Dumnezeu: calitatea de Tată; calitatea de Fiu şi calitatea de Duh Sfânt, dar acestea nu sunt nume, ci au un singur Nume, iar acesta este Domnul Isus Hristos.

De la Rusalii încoace, fiecare persoană a fost botezată în Numele lui Isus Hristos, iar în limba greacă şi ebraică scrie că botezul în Numele lui Isus Hristos este spre iertarea păcatelor.

„A remite” înseamnă „a ierta, a lua deoparte.” Biblia nu vorbeşte despre nici un alt botez, ba mai mult, în Fapte 19, Pavel întâlneşte nişte baptişti care avuseseră un timp măreţ: strigaseră, văzuseră lucruri mari, se bucuraseră şi predicau cu înflăcărare Cuvântul. Acuila şi Priscila i-au vizitat pe aceşti fraţi, al căror păstor era Apolo, iar apoi l-au dus şi pe Pavel acolo. Când i-a văzut,, el i-a întrebat în Fapte 19.2: „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” (Traducere din engleză).

„Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt”, au răspuns ei.

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” i-a întrebat Pavel.

„Cu botezul lui Ioan.”

(În versiunea engleză, traducerea King James, este scris: „Cum aţi fost botezaţi?” sau: „În ce fel aţi fost botezaţi?”

Şi ei au răspuns: „Noi am fost botezaţi de acelaşi bărbat care L-a botezat şi pe Isus, adică de Ioan Botezătorul.” Însă Pavel le-a zis: „Botezul acela nu mai este valabil, de aceea trebuie să fiţi botezaţi din nou.”

Când au auzit aceasta, acei bărbaţi s-au dus la apă şi au fost botezaţi din nou, în Numele lui Isus Hristos, după care Pavel şi-a pus mâinile peste ei şi astfel au primit botezul cu Duhul Sfânt.

Eu ştiu că pe voi vă încurcă faptul că într-o parte este scris: „…în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” iar în alta scrie: „…în Numele lui Isus Hristos,” dar problema aceasta este la fel ca atunci când auziţi o poveste de dragoste, care se termină cu cuvintele: „Ioan şi Maria au trăit fericiţi mulţi ani.” Cine sunt însă Ioan şi Maria?

Ca să înţelegeţi aceasta, este nevoie să mergeţi la începutul cărţii şi să aflaţi cine sunt cei doi. Deci trebuie să aflaţi cine sunt cei doi tineri care au trăit fericiţi împreună, este adevărat?

Acelaşi lucru este şi aici, în Matei 28.19, unde Domnul Isus a spus: „Mergeţi şi botezaţi în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” Dar, dacă „Tată” nu este un nume; „Fiu” nu este un nume şi „Duhul Sfânt” nu este un nume, care este Numele care ni se cere? Cine este „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” despre care ni se vorbeşte aici?

Ca să vedem aceasta, este nevoie să mergem la începutul cărţii şi vom citi împreună din Matei 1.18:

„Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: (Aş vrea să fiţi puţin atenţi pentru că vom considera că stâlpul acela este Tatăl, amvonul este Fiul, iar acesta este Duhul Sfânt. Acum, cine este Tatăl lui Isus Hristos? Dumnezeu, este adevărat? Deci acesta este Dumnezeu Tatăl; acesta este Dumnezeu Fiul şi acesta este Dumnezeu Duhul Sfânt. Acum să citim mai departe):

„Maria, mama Lui era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.”

Am crezut că Maria a rămas însărcinată de la Dumnezeu, fiindcă am citit că Dumnezeu este Tatăl lui Isus, nu? Acum, dacă Tatăl şi Duhul Sfânt sunt două persoane diferite sau cum vreţi să le mai numiţi, înseamnă că Isus a avut doi taţi. Dar vedeţi, trebuie să fie unul singur, nu doi.

Deci: „Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu,

şi-I vor pune Numele „Emanuel”, care tălmăcit înseamnă „Dumnezeu este cu noi.” (v.18-23).

Deci, cum S-a numit El? Isus. Desigur. Adevărul este că Tatăl şi Duhul Sfânt sunt unul şi acelaşi Duh. Ce este Duhul? Spiritul lui Dumnezeu, şi El a venit atunci când Isus a fost botezat şi a locuit în El, deoarece scrie: „Acesta este Fiul Meu în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” (Traducere din engleză – Matei 3.17).

El a coborât şi a locuit în Isus, de aceea L-am avut pe Emanuel cu noi.

Deci, care este Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt? („Isus Hristos”, răspunde adunarea). Desigur. Cu certitudine.

Deci Petru a avut aceeaşi descoperire, iar dacă citiţi în Biblie, veţi vedea că de câte ori a avut loc un botez, a fost făcut în Numele lui Isus Hristos, fiindcă este scris că „Nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi, decât în Numele Domnului Isus Hristos.” (Fapte 4.12).

Prin urmare, botezul în cele trei titluri este o concepţie falsă a Satanei şi nu există nici măcar un text biblic care să o susţină. Acesta este adevărul.

Nădejdea mea este că nu am rănit pe nimeni fiindcă acesta este adevărul. Vedeţi? Voi nu puteţi avea Tată, Fiu şi Duh Sfânt într-un loc, şi în Numele lui Isus Hristos în altă parte, când toţi cei care au fost botezaţi în Biblie, au făcut-o în Numele Domnului Isus Hristos, iar dacă au făcut-o altfel, au fost botezaţi din nou ca să poată primi Duhul Sfânt. Voi nu puteţi face cum vreţi, ci trebuie să urmaţi planul infinit al lui Dumnezeu, fiindcă numai aşa păşiţi corect. În ordine.

Deci botezul în Tată, Fiu şi Duh Sfânt este greşit, aşa cum este greşit ca o femeie să fie predicatoare.

Aş fi dorit să am mai mult timp ca să vă arăt în greacă ce este scris cu privire la problema aceasta.

În 1 Corinteni 14.35 scrie: „Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.”

În ebraică scrie: „Tot aşa spune şi Legea, că ele trebuie să stea în tăcere şi în toată supunerea faţă de păstor, căci este o ruşine şi o necuviinţă ca femeia să vorbească în biserică.”

O, Doamne, ar trebui ca acest lucru să fie ştiut de toţi!

Atunci de ce au ele putere?

Voi întrebaţi: De ce face lucrul acela?” Frate sau soră, sau oricine ar fi cel care îmi pune această întrebare, fii atent!

Eu am văzut unele din cele mai puternice adunări ale mahomedanilor, în care ei săreau, strigau, luau un cuţit şi îl treceau prin inimă în felul acesta (fratele Branham arată), umblau desculţi prin foc, se culcau pe ţepuşe îşi introduceau sabia în gură şi o scoteau plină de sânge, şi făceau multe alte lucruri de felul acesta, dar ele nu dovedesc nimic, fiindcă acei oameni nu stau pe Adevăr. Înţelegeţi?

Voi ştiţi ce a spus Domnul Isus în Matei 7.21-23:

„Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne, n-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea.”

Vedeţi? Adevărul poate să vină pe o singură cale. Eu nu spun că toţi cei care nu botează în Numele lui Isus Hristos se duc în iad, fiindcă numai Dumnezeu ştie acest lucru şi El este Judecătorul. El poate să facă tot ce doreşte, însă eu pot spune că nu există nici măcar un singur text biblic care să arate că cineva ar fi fost botezat vreodată în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.

Dimpotrivă, Pavel a poruncit ca toţi cei care au fost botezaţi altfel decât în Numele lui Isus Hristos, să vină şi să fie botezaţi din nou, şi tot el a spus că „dacă noi înşine sau un înger din cer, ar veni să vă vestească o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1.8) adică blestemat.

Voi nu puteţi să atingeţi două ţinte şi să spuneţi că este în ordine, deoarece este o singură ţintă. Astfel, nu puteţi spune: „Este corect în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, dar este corect şi în Numele lui Isus Hristos”, pentru că Domnul nu este un Dumnezeu al confuziei şi încurcăturii, ci la El totul este clar.”

Prin urmare, dacă veţi lua Biblia şi veţi cerceta ca să vedeţi cum s-a făcut botezul în zilele de la început, veţi vedea că botezul în cele trei titluri este fals. Puteţi merge şi în istorie, până în secolul VI şi veţi vedea că botezul s-a făcut tot în Numele Domnului Isus Hristos.

Citiţi „Părinţii noştri înainte de Niceea,” şi veţi vedea că până în anul 325 d.Hr., botezul s-a făcut numai în Numele Domnului Isus Hristos. Abia după înfiinţarea Bisericii catolice putem vorbi despre un botez în cele trei titluri. Până atunci, nu se poate vorbi nici măcar o dată despre un botez făcut în Tată, Fiu şi Duh Sfânt, acesta fiind de fapt o tradiţie catolică şi nu un botez biblic.

Luther a luat-o şi a dus-o mai departe şi la fel Wesley, ea aflându-se şi astăzi printre noi, deoarece toţi botează în cele trei titluri şi nu în Numele Domnului.

În catehismul Bisericii catolice, care mai este numit şi „Credinţa părinţilor noştri,” la pagina 144, dacă nu mă înşel, scrie: „Vor fi protestanţii salvaţi?” şi adaugă: „Poate că unii dintre ei vor fi salvaţi.” Ei spun că trăiesc după Biblie, dar în realitate au foarte multe lucruri din învăţătura catolică.

Acolo mai scrie: „Primii catolici au botezat în Numele Domnului Isus Hristos (ceea ce nu este adevărat), dar noi o facem în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, iar protestanţii sunt de acord cu aceasta.” Vedeţi?

***

7. Există mai multe lumi?

Sigur că da. Există lumi şi lumi, iar Dumnezeu a făcut totul prin Cuvântul Său. Evrei 11.3: „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede, n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

Evrei 1.2: „…la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.”

***

8. Există mai multe ceruri?

Da. În 2 Corinteni 12.2, Pavel spune că ştie un om care a fost răpit până la al treilea cer. Biblia vorbeşte şi în Apocalipsa şi în alte locuri despre aceasta, dar este târziu şi trebuie să mă grăbesc, aşa că nu vom mai căuta şi alte texte.

9. Va merge un bebeluş în Hristos în răpire?

Absolut. Nu contează cât este de tânăr sau de bătrân; dacă a fost ales mai dinainte pentru mântuire, va fi salvat. Înţelegeţi?

***

10. De ce mi s-a arătat Hristos când mă pregăteam să iau Cina?

Desigur, tu ai venit pe deplin predat Domnului şi cu inima curată, ca să faci acest lucru, nu-i aşa? Acesta este singurul motiv pentru care cred că ţi s-a arătat El. Nu pot vedea un alt motiv.

***

11. Noi am fost salvaţi înainte de întemeierea lumii?

Da, domnilor. Conform textului din Efeseni 1.4-5, numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului înainte de întemeierea lumii.

„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Lui.”

În Apocalipsa 13.8 citim că „toţi locuitorii pământului… toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat, se vor închina fiarei” şi ca urmare vor merge la pierzare.

***

12. Noi am fost duhuri înainte de a veni în acest trup?

Nu, noi nu eram nimic atunci, dar existam în gândurile lui Dumnezeu. El a spus aceasta şi totul a devenit real.

Câţi ştiu că Biblia învaţă că Isus Hristos este Mielul care a fost ucis înainte de întemeierea lumii? De ce? Pentru că atunci când Dumnezeu a hotărât aceste lucruri, totul a fost atât de desăvârşit încât era ca şi făcut. Iar înainte de întemeierea lumii când L-a luat pe Hristos, El v-a văzut şi pe voi, pentru că eraţi în gândurile Lui. Apoi am venit în această lume ca bărbaţi şi femei, fiindcă Dumnezeu a separat duhul feminin de cel masculin.

Prin urmare, dacă vedeţi o femeie care se poartă ca un bărbat, să ştiţi că ceva nu este în ordine cu ea, şi la fel dacă un bărbat acţionează ca o femeie.

Dumnezeu a luat o coastă din trupul bărbatului şi i-a făcut un ajutor, separând cele două duhuri.

Biblia spune că atunci când Mielul a fost ucis, în planul lui Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, numele noastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului, fiindcă El ne-a văzut în gândurile Sale, iar prin cunoştinţa Sa mai dinainte, a ştiut tot ce vom face când ne vom naşte în lume. Oh, frate, oare aceasta n-ar trebui să facă biserica să se ridice şi să alerge pe intervale?

Voi, care sunteţi născuţi din nou, aţi fost văzuţi de Dumnezeu mai dinainte şi ca urmare v-a scris numele în Cartea Vieţii Mielului, înainte de întemeierea lumii. Hristos a murit pentru voi, iar apoi a trimis Duhul Sfânt ca să vă cheme la Viaţă veşnică. Voi L-aţi primit, iar El v-a pecetluit, aşa că sunteţi acolo până în ziua răscumpărării voastre. Aleluia!

Dar aceasta nu se datorează faptului că eu mă ţin pe calea Lui, fiindcă El este Cel ce mă ţine. Aceasta nu este pentru că m-am lăsat de fumat, de minciuni, de furat sau de alte lucruri de felul acesta, ci pentru că El a murit pentru mine, m-a născut din nou şi a făcut din mine un om nou.

Să mergem mai departe.

***

13. Ce diferenţă este între trup, suflet şi duh?

Trupul este carnea la care priviţi, care trebuie să putrezească. El vine la naştere prin dorinţa sexuală a tatălui şi mamei voastre şi trebuie să moară şi să putrezească. Acesta este motivul pentru care trebuie să vă naşteţi din nou, pentru că atunci sunteţi aduşi într-un trup nou, care nu va putrezi, prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, care va vorbi aşa cum a făcut-o cu Adam.

***

14. Vrei să explici puţin învăţătura ta, conform căreia Eva l-a conceput pe Cain de la diavolul?

Eu nu am spus niciodată aşa ceva, ci am spus că Eva l-a avut pe Cain cu şarpele.

Geneza 4.1 arată clar că Adam a cunoscut-o pe Eva, nevastă-sa, şi că ea a zămislit un fiu, pe Cain, iar când s-a întâmplat aceasta, ea a spus: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului.” Absolut adevărat. Viaţa vine numai de la Dumnezeu, fiindcă El este singurul Creator.

Astfel, John Dillinger a venit de la Dumnezeu şi la fel Adolf Hitler sau George Whitfield sau Bob Ingersol. Fiecare om vine de la Dumnezeu.

Prin urmare, ceea ce am spus eu este că Eva s-a întâlnit cu şarpele în Eden. El nu era o târâtoare, cum îl cunoaştem astăzi, ci era un animal: cel mai şiret dintre toate fiarele câmpului.

Astăzi, ştiinţa caută un os de la vreun animal care să facă legătura între om şi maimuţă, fiindcă legătura cea mai apropiată pe care o au este cimpanzeul, dar nu pot să-l găsească şi nici nu-l vor găsi, pentru că acea verigă lipsă este şarpele, iar legătura dintre om şi el se poate vedea numai prin descoperire dumnezeiască.

Priviţi! Şarpele era un animal preistoric foarte apropiat omului. Satana nu s-ar fi putut folosi de nici un alt animal, fiindcă numai sămânţa şarpelui se putea uni cu cea a femeii ca să aducă la suprafaţă o nouă viaţă. Voi nu puteţi amesteca sămânţa umană cu nici o sămânţă animală. Nu se poate, dar şarpele a putut face aceasta, de aceea Dumnezeu l-a nimicit,  l-a transformat într-o târâtoare care nu mai seamănă nici pe departe cu şarpele din Eden.

Voi ştiţi ce s-a întâmplat în Geneza 3, după căderea în păcat:

„Domnul l-a întrebat pe om: „De ce te-ai ascuns şi de ce ţi-ai făcut şorţuri din frunze?” Şi atunci ei au început să dea vina unul pe altul. Astfel, Adam a spus: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.” (v. 12).

La rândul ei, Eva s-a justificat spunând: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” (v. 13).

Atunci Dumnezeu a spus: „Voi pune vrăjmăşie între sămânţa ta şi sămânţa şarpelui.”

Vedeţi? Între seminţe. Deci şarpele avea o sămânţă şi ea l-a adus la suprafaţă pe Cain, din care au ieşit toţi oamenii deştepţi şi învăţaţi. Adam a avut şi el o sămânţă: pe Abel, dar acesta a fost ucis de Cain, de aceea locul lui a fost luat de Set, care simbolizează moartea, îngroparea şi învierea lui Isus. Din el au ieşit oamenii umili şi simpli, oamenii temători de Dumnezeu. De altfel, Domnul Isus a zis că oamenii acestei lumi sunt mai înţelepţi şi mai deştepţi decât fiii Împărăţiei. Acesta este adevărul.

Noi nu ne putem compara cu ei. Să nu încercaţi să vă puneţi cu ei, ci smeriţi-vă înaintea lui Dumnezeu. Să nu doriţi să fiţi isteţi şi deştepţi, ci să aveţi o singură dorinţă: să-L cunoaşteţi pe Isus Hristos, deoarece unde sunt deştepţii este sămânţa şarpelui, iar oamenii îi glorifică şi-i slăvesc din pricina ştiinţei lor şi se laudă că bisericile lor au astfel de personalităţi.

În ce mă priveşte, prefer mai degrabă un om care nu cunoaşte nici măcar Abecedarul, dar Îl cunoaşte pe Hristos; prefer un om care este o sămânţă a lui Hristos.

Fiţi atenţi! Sămânţa femeii este Hristos şi El a fost născut de Maria, în timp ce sămânţa şarpelui, Cain, a venit în jos până la adus la suprafaţă pe Iuda Iscarioteanul. Aşa se face că Dumnezeu locuia printre noi în Hristos, în timp ce diavolul era în Iuda. Astfel, pe Golgota nu au fost trei crucificaţi, ci patru: Hristos şi cei doi tâlhari, iar ceva mai jos murea Iuda atârnat de un copac, fiindcă cuvântul spune că „blestemat este oricine este atârnat pe lemn.”

Unul dintre tâlharii răstigniţi lângă Isus a spus: „Nu eşti Hristosul? Mântuieşte-te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!” (Luca 23.39).

Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?

Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dat omul acesta n-a făcut nici un rău.”

Şi I-a zis lui Isus: „Doamne, aminteşte-Ţi de mine, când vei veni în Împărăţia Ta.”

Şi Isus i-a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine îi rai.” (v. 40-43).

Vedeţi, Isus stătea pe cruce şi predica Evanghelia. Acolo era Dumnezeu care pleca înapoi în cer, ducând cu Sine un păcătos pocăit, sămânţa femeii. Şi tot acolo era Satan, care mergea înapoi în iad, ducând cu sine sămânţa şarpelui, pe cel necredincios. Cu certitudine este aşa.

Aceea nu era sămânţa diavolului, ci era sămânţa şarpelui, fiindcă şarpele a avut o sămânţă. Biblia spune că el avea o sămânţă şi ea este încă şi astăzi printre noi.

***

15. Vrei să explici cuvintele „nu păcătuieşte,” din 1 Ioan 5.18?

Să deschidem deci la 1 Ioan 5 şi să citim textul indicat.

„Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.”

Sigur că da, aşa este. Noi am vorbit deja despre aceasta. Un om care este născut din nou nu poate să păcătuiască, pentru că sămânţa Lui rămâne în el. Să citim în 1 Ioan 3.9. Acest lucru îl putem citi şi în Romani 4.8, unde se face aluzie la cuvintele lui David, care spusese în Psalm: „Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul.”

Mai avem aici încă o întrebare:

***

16. Frate Bill, care este diferenţa dintre preacurvie şi adulter? Mă refer la textul din Matei 19.9.

Aici, Domnul Isus a spus: „Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.”

Deci este vorba despre curvie şi preacurvie.

O femeie care nu este căsătorită nu poate comite curvie împotriva bărbatului ei, deoarece nu are bărbat. Aceasta este o necurăţie pentru ea, iar dacă vrea să se căsătorească, înainte de a face acest pas trebuie să-i mărturisească viitorului ei soţ tot ce a făcut. Dacă nu face aceasta, iar soţul ei află după ce s-au căsătorit, are dreptul să o alunge pentru că a făcut un jurământ fals, l-a minţit.

Voi ştiţi că la încheierea căsătoriei se spune: „Dacă doi tineri sunt uniţi altfel decât conform Cuvântului lui Dumnezeu, căsătoria lor nu este valabilă. Eu voi cere şi vă voi învinui pe amândoi în ziua judecăţii, cu privire la ceea ce spuneţi acum, dacă nu aduceţi la suprafaţă şi nu mărturisiţi orice fel de taină pe care o ţineţi ascunsă.” Vedeţi cum stau lucrurile?

Deci o femeie nemăritată nu poate săvârşi adulter împotriva bărbatului ei, pentru că nu are bărbat, dar una căsătorită îl poate săvârşi.

Nu demult, a venit la mine o femeie şi mi-a spus: „Oh, eu am mărturisit toate acestea.” Ea a avut o prăbuşire nervoasă şi a zis: „Am mărturisit totul înaintea Domnului.”

„Este adevărat,” i-am răspuns, „dar ar trebui să-i mărturiseşti domnului tău bărbatul, fiindcă adulterul pe care l-ai comis nu este făcut împotriva Domnului, ci împotriva bărbatului tău.” Acesta-i adevărul.

Dacă un bărbat se căsătoreşte cu o femeie care a trăit necurat înainte de a se căsători cu el, dar nu-i spune nimic, iar mai târziu, după ce s-au căsătorit, vine la el şi-i spune: „Aş vrea să-ţi spun ceva dragă. Înainte de a mă căsători cu tine am umblat cu un alt bărbat, dar nu ţi-am spus nimic,” conform Cuvântului spus de Isus, el are dreptul s-o lase şi să se căsătorească cu alta, pentru că ei nu sunt căsătoriţi. De ce? Pentru că ea a făcut un legământ fals, minţindu-l cu privire la viaţa ei din trecut.

***

17. Te rog să explici 1 Ioan 5.16.

Să vedem: „Dacă vede cineva pe fratele său săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat care duce la moarte; nu îi zic să se roage pentru păcatul acela.”

În ordine. Aceasta este ultima întrebare la care vom răspunde astăzi, iar pentru a înţelege ce ni se spune în acest text vom merge în Marcu 3, începând de la versetul 22:

„Şi cărturarii, care se coborâseră din Ierusalim, ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”

Isus i-a chemat la El şi le-a zis în pilde: „Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?

Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei însăşi, împărăţia aceea nu poate dăinui.

Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăşi, casa aceea nu poate dăinui.

Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi, este dezbinat şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el.

Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria, decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare: numai atunci îi poate jefui casa.

Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe care le vor rosti oamenii, le vor fi iertate;

Dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac; ci este vinovat de un păcat veşnic.

Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”

Vedeţi? Ei au spus că Duhului lui Dumnezeu care locuia în Hristos şi făcea toate acele lucrări mari, ar fi de fapt duhul diavolului. De aceea, Domnul Isus a spus că un astfel de păcat este de neiertat. Astfel, dacă vedeţi un om care vorbeşte împotriva Duhului Sfânt şi-L batjocoreşte, vă este interzis să vă rugaţi pentru el. Înţelegeţi? Şi aceasta pentru că el a săvârşit un păcat de moarte. Câţi ştiţi că există un păcat de moarte? Pentru omul care face un asemenea păcat, nici nu trebuie să vă rugaţi. Domnul Isus a spus că sunt multe păcate şi că ele vor fi iertate fiilor oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată niciodată.

Oamenii întreabă: „Ei bine, dar ce înseamnă „să-L huleşti pe Duhul Sfânt?” A-L huli pe Duhul Sfânt înseamnă a vorbi uşuratic la adresa Lui, a face haz pe seama Lui. Înţelegeţi?

Cum au hulit contemporanii Domnului Isus? Spunând că Duhul Sfânt care locuia în El şi făcea toate acele lucrări măreţe, despre care vorbeşte Biblia, ar fi fost de fapt diavolul, Beelzebul. Ei spuneau că El este un ghicitor, un cititor al gândurilor oamenilor, şi aceasta pentru că L-au văzut spunând tainele ascunse (lui Natanael i-a spus ce a făcut înainte de a veni la adunare împreună cu Filip).

Isus a spus că un astfel de păcat este de neiertat, ceea ce înseamnă că pentru astfel de oameni nici nu trebuie să vă rugaţi. Un astfel de păcat nu poate fi iertat niciodată.

Un bărbat sau o femeie care fac un asemenea păcat sunt despărţiţi pentru totdeauna de Dumnezeu. Ei nu vor fi iertaţi niciodată.

Îl iubiţi pe Domnul?

„Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

Şi a plătit salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.”

Voi aţi fost foarte răbdători şi aţi ascultat timp de două ore şi jumătate, dar înainte de a încheia aş vrea să vă mai spun ceva: Eu cred că Jeffersonville şi-a avut ziua lui de har; cred că Statele Unite au avut ziua lor de har, dar au trecut pe lângă ea şi au înaintat în păcat. Acesta este adevărul, însă eu mai am prieteni care sunt gata să moară alături de mine pentru Adevăr.

Ştiu că în seara aceasta caldă, printre noi se află oameni care nu sunt de acord cu ceea ce am spus, dar au suficient respect şi sunt destul de evlavioşi ca să stea şi să asculte în linişte.

 Voi să trăiţi pentru Hristos chiar dacă stelele se vor transforma în pulbere. Orice ar fi, voi să continuaţi să trăiţi pentru El.

Fie ca Domnul să vă dea voinţă să faceţi aceasta. Dacă credeţi că sunt slujitorul lui Dumnezeu şi că rugăciunile mele vă pot ajuta cu ceva, fie ca Dumnezeul cerului, care L-a înviat pe Isus Hristos dintre morţi, să vă ierte păcatele şi să asculte dorinţa inimilor voastre. Nădejdea mea este că El ne va duce în Împărăţia Sa, unde vom putea sta împreună milioane de ani, ca să vorbim despre lucrările veşnice pe care le-am trăit în aceste seri pe pământ.

Fie ca harul Lui să fie cu voi, astfel încât să vi se vindece bolile şi să primiţi botezul Duhului Sfânt.

Dacă v-am supărat prin ceea ce am spus despre sămânţa şarpelui sau prin altceva, să ştiţi că nu am avut intenţia s-o fac, ci v-am spus numai adevărul.

Poate că cineva spune: „Fratele Branham este unitarian.” Nu, domnilor, nu sunt unitarian, fiindcă nu cred că Isus ar fi propriul Său Tată, ci cred că Dumnezeu a locuit în acel trup numit Isus şi că El era Emanuel, adică Dumnezeu cu noi. Eu cred că acolo nu mai este nici un alt Dumnezeu, ci Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, Logosul, etc., sunt de fapt descoperirile singurului Dumnezeu adevărat. Cred că în acel trup omenesc a locuit toată plinătatea dumnezeirii.

Rugămintea mea este ca noi toţi să ne putem întâlni în Împărăţia lui Dumnezeu, iar dacă suntem greşiţi pe undeva, El să ne treacă cu vederea greşelile şi să ne ducă mai departe luminându-ne în toate lucrurile.

Dacă sunteţi botezaţi în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, dacă sunteţi stropiţi sau s-a turnat apă peste voi când eraţi doar nişte bebeluşi, eu stau înaintea voastră nu cu părerile mele, ci cu ceea ce spune Biblia de la Geneza până la Apocalipsa, şi pe baza celor spuse de ea, vă poruncesc să vă botezaţi din nou, în Numele lui Isus Hristos!

Dacă nu aţi primit Duhul Sfânt şi viaţa voastră nu s-a schimbat, nu contează că aţi vorbit în limbi, aţi strigat, aţi sărit în sus şi-n jos, v-aţi pus mâinile peste cei bolnavi şi ei s-au vindecat, aţi făcut tot felul de semne şi minuni, fiindcă dacă nu posedaţi roadele Duhului: dragostea, blândeţea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, smerenia, credinţa, răbdarea, etc., vă poruncesc şi vă silesc în Numele lui Isus Hristos să nu încetaţi să vă rugaţi până când veţi primi Duhul Sfânt!

Nu contează cât de mult aţi vorbit în limbi, cât de mult aţi strigat, cât de mult aţi fost membrul unei biserici, etc., fiindcă toate acestea nu au nici o valoare până când Hristos, Duhul Sfânt, nu Îşi ia locul în inima voastră şi nu muriţi faţă de lucrurile lumii ca să trăiţi numai pentru El.

Astăzi este ziua de naştere a sorei noastre Edith. Ce vârstă are această tânără doamnă? Treizeci şi opt de ani. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

David, dă-ne tonul pentru cântarea „Fericită zi de naştere pentru tine.”

„Fericită zi de naştere pentru tine,

Fericită zi de naştere pentru tine.

Fericită zi de naştere pentru tine,

Fericită zi de naştere pentru tine.”

Acum să cântăm cu toţii: „Niciodată nu îmbătrânim.” Cântaţi cu toţii:

„Nu îmbătrânim, nu îmbătrânim,

În Ţara unde nu vom îmbătrâni,

Nu îmbătrânim, nu îmbătrânim,

În Tara unde nu vom îmbătrâni.

În dulcele curând şi curând,

Ne vom întâlni pe acel frumos ţărm.

În dulcele curând şi curând,

Ne vom întâlni pe acel frumos ţărm.”

– Amin –