ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DESPRE DUHUL SFÂNT – Partea a treia

…Ai ceva despre care să predici? (Cineva răspunde: „Nu, domnule.). Dar tu, frate Beeler? (Nu, domnule).

Sunt puţin răguşit, dar mai am aici câteva întrebări. Totuşi, dacă vreunul din fraţii prezenţi ar vrea să predice, l-aş lăsa bucuros.

Să nu vă speriaţi, fiindcă aceasta este numai o pânză pentru rugăciune. Ei au vrut să mă rog peste ea, iar după aceea s-o taie fâşii şi s-o trimită în Africa. Sunt aici şi câteva plicuri pline.

Această pânză urmează să fie tăiată fâşii şi trimisă înaintea mea în Africa, pentru că dintr-o asemenea bucată ies câteva sute de fâşii mici. Fratele Fred, a adus zilele trecute câteva sute, într-un pacheţel cam aşa de mare (Fratele Branham arată).

Sunt puţin răguşit, dar am spus că voi veni aici ca să răspund cât pot de bine la întrebările pe care le am aici.  Voi ştiţi că întotdeauna când vin aceste treziri se întâmplă ceva, şi eu m-am gândit că s-ar putea să fi spus ceva care nu a fost înţeles de biserică, aşa că vi se dă prilejul să scrieţi orice întrebare pe care o aveţi pe inimă. Eu voi răspunde la cele pe care le am aici, iar dacă veţi mai avea şi altele, mi le puteţi da.

Iată câteva din aceste întrebări:

1. Te rog explică Romani 7.25.

2. Ai spus că o persoană poate trăi atât de aproape de Dumnezeu încât să nu păcătuiască?

3. Cum vom arăta la înviere?

4. După ce o persoană urmează toate instrucţiunile pe care ni le-ai dat, ce trebuie să facă pentru a primi Duhul Sfânt?

5. Te rog să explici Evrei 6.4, apoi compară-l cu Evrei 10.26.

6. Ce înţelegi prin alegerea înainte de întemeierea lumii şi unde ai găsit aşa ceva în Biblie?

Acestea sunt câteva din întrebările pe care le avem pentru seara aceasta. Dacă între timp mai apare vreo întrebare, aduceţi-o aici şi eu voi încerca să răspund la ea, pentru că doresc să vă ajut cât mai mult.

Vă rog să nu uitaţi că ceea ce spun eu aici nu este obligatoriu Adevărul, ci este răspunsul cel mai corect pe care-l ştiu eu. S-ar putea ca eu să greşesc ca orice alt muritor, frate Jackson, deşi încerc să explic totul cât se poate de sincer şi de corect. Şi fac aceasta, frate Mike, studiind nu numai un text din Biblie, ci caut prin toată Biblia, de la Geneza la Apocalipsa.

Şi voi aţi putea lua tema din ea, dar dacă răspunsul nu coincide cu restul Cuvântului, înseamnă că pe undeva este ceva greşit. Oricum l-aţi pune, el trebuie să coincidă cu restul Cuvântului, înţelegeţi? Adevărul este că Scriptura se îmbină perfect, dacă textele sunt puse împreună corect. Biblia este ca un joc mare de puzzle, Dumnezeu să mă ierte dacă greşesc făcând o asemenea comparaţie, dar aşa este. Înţelegeţi?

 Ea este „desfăcută şi amestecată într-o cutie” şi este nevoie de Duhul Sfânt ca să pună împreună toate acele tablouri, pentru că noi nu o putem face. Biblia are 969 de interpretări diferite, dar ea nu poate primi o interpretare personală, ci trebuie luată în felul în care a fost scrisă.

Dacă totuşi încercăm s-o luăm şi s-o facem să spună ceva după gândurile noastre, ei bine, la tablourile următoare nu se va mai potrivi. Prin urmare, trebuie s-o lăsaţi să răspundă ea însăşi aici şi dincolo şi peste tot, pentru că atunci totul se va potrivi în mod desăvârşit.

Am spus că în seara aceasta voi vorbi despre tema: „Noi I-am văzut steaua şi am venit să ne închinăm înaintea Lui,” dar nu am voce ca să fac aceasta.

Într-o seară m-am încălzit foarte tare, aici înăuntru, şi am plecat aşa înfierbântat. Când am intrat în maşină s-au aburit geamurile, aşa că am lăsat geamul puţin deschis şi am condus aşa până acasă. Aceasta a fost joi sau vineri, iar de atunci am început să răguşesc. Aceasta nu înseamnă că sunt bolnav, fiindcă nu am temperatură, dar am făcut o laringită, iar dacă vorbesc mai mult şi mai tare, mă irită foarte tare. Cred că într-o zi sau două, totul va fi în ordine. Totuşi, aş vrea să-l ajut pe fratele. După ce-şi termină predica, aş putea cerceta în jur ca să văd dacă ar mai fi ceva de spus.

Dorinţa mea este ca toată biserica să primească Duhul Sfânt. Aici stă şi nora mea, care îşi doreşte acelaşi lucru. Nu spun aceasta pentru că este aici nora mea, Loyce, ci pentru că aşa gândesc. Ea este una din cele mai bune fete pe care le cunosc, este o fată grozavă. Din păcate vine dintr-o familie care nu a crezut în Dumnezeu, şi mie îmi pare rău pentru că a trebuit să crească aşa. Acum însă, ea Îl caută pe Duhul Sfânt. S-a rugat şi a postit atât de mult pentru aceasta, încât abia mai stă pe picioare.

Sora mea, Dolores, mi-a spus odată când puterea venise peste biserică: „Bill, am simţit că aş putea zbura. Apoi, când Duhul Sfânt a început să coboare peste oameni, am stat doar şi am privit şi jur.” Vedeţi?

Noi avem în seara aceasta o întrebare referitoare la problema aceasta şi mă gândesc că răspunsul la ea ar putea ajuta biserica, pentru că dorinţa noastră este ca voi să înţelegeţi cât mai bine aceste lucruri.

Duminica tocmai am vorbit despre aceste lucruri cu un medic care a venit din Springfield, Missouri.

El mi-a zis: „Frate Branham, toată viaţa m-am întrebat în legătură cu problema aceasta şi este pentru prima dată când am înţeles-o.”

Fratele Mercier mi-a spus că el a înţeles totul cât se poate de bine, atunci când am explicat în adunare că Duhul Sfânt a venit peste cei adunaţi, când am arătat că Dumnezeu S-a împărţit peste poporul Său. Ei bine, aceasta este ceea ce face El, aşa că, dacă poporul lui Dumnezeu începe să se adune din nou împreună, în unitate, puterea Lui este prezentă peste ei. Vedeţi?

Eu cred că atunci când poporul lui Dumnezeu va fi complet, va avea loc învierea şi răpirea. Desigur, Biserica Lui va fi o minoritate, dar sus va fi o adunare mare.

Dacă va fi cu voia Domnului, imediat după Anul Nou voi merge în Kingston, Jamaica, în Haiti şi apoi mai departe. Preşedintele din Haiti mi-a trimis o invitaţie şi mi-a spus că voi avea la dispoziţie poliţia haiteană pentru protecţie, pentru că în ţară are loc o mare revoltă. Cu toate acestea, el ar vrea să mergem acolo, pentru că a auzit despre marea lucrare care a avut loc în San Juan şi crede că aceasta este singura modalitate de a salva ţara. Vedeţi?

După America de Sud, mă simt călăuzit să merg în Norvegia, iar de acolo în Africa.

Pânza de care v-am spus la început, va fi tăiată şi trimisă în Africa, astfel ca acele fâşii să se pună peste cei bolnavi. Vă puteţi da seama din numărul fâşiilor cât de mare este cerinţa pentru rugăciune acolo.

Aşa că, mă voi pleca împreună cu această mare biserică a Dumnezeului celui viu şi ne vom ruga împreună ca Dumnezeu să ungă aceste fâşii şi să dea vindecare totală celor care vor fi atinşi de ele.

Înainte de a ne ruga, voi cita însă ceva ce spune Biblia cu privire la problema aceasta:

„Şi Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel;

până acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele.” (Fapte 19.11-12).

Doamne, dacă masa aceasta micuţă ar avea gură să vorbească, ar putea spune despre toţi anii aceştia în care ne-ai binecuvântat în mod deosebit şi despre Evanghelia care a fost vestită de aici: ar putea depune mărturie despre sutele de minuni mari care au fost înfăptuite chiar înaintea ei: infirmi, şchiopi, orbi, mâncaţi de cancer, etc., care au fost ridicaţi prin puterea Dumnezeului celui viu, care s-a făcut cunoscut în clădirea aceasta mică. Îţi mulţumim, Dumnezeule Tată, pentru toate acestea.

Doamne, biserica s-a adunat în seara aceasta împreună, ca să Ţi se închine, iar noi dorim să răspundem la întrebările care ni s-au pus, deoarece credem că oamenii sunt sinceri şi doresc să primească claritate în aceste probleme neînţelese. Noi ştim, Doamne, că atâta timp cât există ceva neînţeles sau care deranjează, nu putem avea credinţă. Deci, nu vrem nici un fel de îndoieli.

Noi vedem necesitatea botezului cu Duhul Sfânt printre oamenii din această biserică şi dorim să nu mai aibă nici o neclaritate în mintea lor, ci totul să fie lămurit, ca să ştie cum este când vine El şi că botezul Duhului este pentru ei.

Mă gândesc şi la cei aflaţi dincolo de ocean, în junglele întunecoase ale Africii, unde bat tobele, fiarele sălbatice sunt peste tot şi muştele bâzâie pretutindeni; la cei bolnavi de lepră, ale căror mâini şi picioare, urechile şi faţa, sunt mâncate de această boală îngrozitoare. O, Doamne, acolo este o duhoare atât de mare încât nu te poţi apropia la o distanţă mai mică de un bloc, iar sărmanii copilaşi stau goi, fără îmbrăcăminte şi fără hrană.

Ei mă iubesc, Doamne, şi au crezut în puterea Dumnezeului celui viu, după ce au văzut cum i-ai vindecat pe mulţi dintre ei.

Tu ştii că nu am mai avut niciodată linişte în suflet de când am părăsit Africa, pentru că ştiu că acei oameni sărmani stau acolo, în acea stare teribilă şi fără nici o nădejde, conduşi de vrăjitori superstiţioşi care le bat cu beţe în degete şi cheamă duhuri rele. O, Doamne, şi toate acestea se petrec în timp ce în America avem biserici mari şi frumoase.

Dumnezeule, Tu ştii că oamenii aceia sărmani veneau acolo aproape goi şi se îngrămădeau unii lângă alţii, mulţi dintre ei fiind pe moarte, şi aceasta pentru că doreau să audă cuvintele spuse de cineva care zicea că Te cunoaşte pe Tine. De când mesajul şi scrisorile cutreieră Africa, inimile lor au început să se încreadă în Tine, Doamne, şi se pare că Focul începe să se aprindă din nou.

Marea Ta biserică de acolo, care era o biserică puternică, s-a rupt în bucăţi, formând mai multe grupări formale, dar o parte din ei au rămas credincioşi şi încearcă să ţină de Adevăr şi de Duhul. Ei ne trimit acum aceste pânze pentru rugăciune, ca să ne rugăm peste ele. Aici avem aceste pliculeţe şi pacheţele care vor fi trimise la cei nevoiaşi. O, Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, Te rog în Numele lui Isus să sfinţeşti fiecare fir din aceste materiale şi să laşi ca Duhul Tău să meargă cu fiecare din aceste fâşii, astfel încât atunci când se vor pune peste cei bolnavi şi împovăraţi, aceştia să fie vindecaţi şi părăsiţi de duhurile rele.

Când mă gândesc la junglele în care vor merge multe din aceste pachete, ştiu că mulţi dintre acei oameni se închină la diavolul, de aceea, rugămintea mea este să faci ca el să nu mai aibă nici un loc unde să stea, ci să-l sileşti să părăsească triburile, să-i părăsească pe acei oameni, astfel încât să poată fi aduşi la cunoştinţa Domnului Isus. Îngăduie aceasta, Doamne.

Îngăduie ca bolile lor să fie vindecate şi necazurile îndepărtate, iar sufletele lor să fie salvate, astfel încât puterea lui Dumnezeu să aibă întâietate.

Noi trimitem fiecare fir din aceste materiale ca o unitate. În seara aceasta, în locul acesta sunt o mulţime de licăriri mici, şi împreună, ne înălţăm rugăciunile spre Tine, în folosul acestor oameni, pentru ca fiecare persoană peste care se vor pune, să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Cei din spate mă puteţi auzi bine? Asta-i bine. Mă gândesc că vom fi foarte fericiţi atunci când vom avea o altă biserică, cu o acustică mai bună, pentru că aici aproape că nu auziţi nimic.

Frate Wood, tu mi-ai dat batista aceea? Nu? Cineva mi-a dat o batistă să o pun în buzunar şi s-o port în timpul adunării, dar nu mai ştiu cine era. Credeam că tu eşti cel care mi-a zis: „Poart-o în buzunar pentru cineva.” (Fratele Neville îi explică fratelui Branham ceva în legătură cu batista). El a fost? Fratele Jackson a avut o batistă pentru cineva? Asta este.

În ordine. Frate Jackson, dacă o vrei este aici. Ştiam că am primit-o de la cineva care a zis: „Pune-o în buzunar,” dar după aceea am uitat de ea.

Dacă va fi cu voia Domnului şi voi fi bine cu vocea, duminică dimineaţa sau seara, la mesajul de Crăciun aş vrea să vorbesc despre tema: „Semnul infailibil.” L-am atins puţin duminică dimineaţa şi am simţit că-mi ia foc inima, dar dacă va fi cu voia Domnului, îl voi relua din nou duminică. Mă voi hotărî după ce voi vorbi cu fratele Neville.

Aşa cum a spus şi fratele Neville, vă mulţumesc tuturor pentru felicitările de Crăciun pe care le-aţi trimis.

Frate şi soră Spencer, am primit felicitarea voastră şi vă mulţumesc. Mulţumesc şi celorlalţi care au făcut aceasta. Apreciez foarte mult felicitările şi darurile voastre. Soţia, copiii şi eu, vă mulţumim pentru tot.

Mi-ar plăcea să vă putem trimite şi noi câte un cadou de Crăciun, dar este foarte greu pentru un predicator, nu-i aşa? Sunteţi atât de mulţi încât nu-mi pot permite să fac aceasta. Aş fi dorit să pot lua măcar la copii câte ceva, dar nu este posibil pentru că şi ei sunt prea mulţi.

Mă gândesc că unul din cele mai mari daruri pe care le-aţi făcut este dragostea şi nemărginita încredere pe care o aveţi în mine.

Frate Neville, acesta este şi pentru tine, fratele meu scump. Tu ai avut pentru mine un duh minunat, pentru că întotdeauna mi-ai spus: „Vino, frate Branham! Iată amvonul! Ia-l în primire. Binecuvântat să fie Domnul, pentru că îmi place să stau jos şi să te ascult.”

Mie îmi place foarte mult felul smerit, deloc egoist, al fratelui Neville.

Apreciez foarte mult şi credinţa voastră a tuturor, iar dacă am o rugăminte la voi, aceea este să vă rugaţi pentru mine, fiindcă voi începe un şir lung de adunări. Într-o seară voi fi la Glasgow, Kentucky, apoi la Campbellsville, la Willow Shade, Kentucky şi în alte părţi. Imediat ce totul va fi aranjat, vă voi face cunoscute toate locurile unde vom merge.

Prin ajutorul şi harul lui Dumnezeu, dorinţa mea este să stau la datorie până la moarte. Înţelegeţi? Eu m-am predat în slujba Lui acum treizeci de ani, dar uneori sunt atât de obosit încât simt că nu mai pot; parcă nu mai pot înainta. Voi nu puteţi înţelege cât este de greu acolo afară, fiindcă nu este vorba de un oraş sau de un stat din Statele Unite, ci trebuie să merg în toată lumea; şi nu sunt în legătură cu câteva mii de oameni, ci cu milioane, mulţi dintre ei fiind bolnavi şi în nevoi.

Vedeţi? Şi toţi mă cheamă, iar aceasta creează în mine o mare presiune.

Prin urmare, apreciez foarte mult rugăciunile voastre şi prin harul şi ajutorul lui Dumnezeu, vă doresc tuturor un Crăciun fericit. Să nu uitaţi că urarea mea nu este în legătură cu moş Crăciun, ci cu Isus Hristos. Vedeţi? „Christmas” înseamnă „Hristos.”

Aseară le-am arătat copiilor cât sunt de împodobite toate casele şi toate celelalte lucruri, dar m-am gândit că dacă mi-am dorit ceva pentru casa mea, a fost să pot scrie cu litere mari şi luminoase: „Nădăjduiesc că Hristos va fi Crăciunul tău!” Acesta este adevărul. Puneţi-L pe Hristos înapoi în Crăciun şi atunci totul va fi în ordine.

Dumnezeule Tată, acum ne vom apropia de întrebări. Oamenii aceştia scumpi le-au scris aşa cum era în inimile lor şi acum ar vrea să ştie care este adevărul cu privire la ele. Eu sunt un om neînsemnat, Tată, dar Te rog să mă ajuţi să pătrund în Cuvântul Tău şi să aduc răspunsul potrivit pentru fiecare din aceste întrebări. Eu încredinţez totul în mâinile Tale şi Te rog să mă ajuţi, în Numele lui Isus. Amin.

Am aici o întrebare foarte bună, pusă de fratele Pat. Dacă mai aveţi întrebări, scrieţi-le şi puneţi-le aici, fiindcă voi fi bucuros să răspund la ele cât pot de bine.

Întrebarea fratelui Pat are parcă un iz de glumă, dar este totuşi o întrebare:

***

26. Unde sunt acum duhurile care au intrat în porci? Unde s-au dus duhurile care au fost scoase din acel îndrăcit şi au intrat în turma de porci?

Să vedem, frate Pat. Puterea aceea demonică, duhurile acelea rele, erau într-un singur om, iar când Isus a întrebat: „Care-ţi este numele?” I s-a răspuns: „Numele meu este „Legiune”, pentru că suntem mulţi.” (Marcu 5.9). Este adevărat? Deci numele lui era „Legiune”, pentru că în ebraică cuvântul „legiune” înseamnă „mulţi.” Prin urmare, în acel om erau mulţi demoni.

Acele duhuri erau în acel om scump făcându-l nebun. Dacă cineva a văzut vreodată o persoană nebună sau a avut de-a face cu un asemenea om, a putut observa că de multe ori puterea lui este mai mare decât ar fi normal, pentru că este posedat de diavolul. Dacă aţi privit vreodată o persoană care şi-a pierdut minţile, aţi văzut că este nevoie de mai mulţi oameni ca s-o poată ţine, pentru că are o putere de 2-3 ori mai mare decât în mod normal.

Dacă o persoană este oloagă, iar duhul care îl ţine în acea stare este de 3-4 ori mai puternic decât un om, gândiţi-vă câtă putere pune Dumnezeu în acel om când vine Duhul Sfânt să-L ridice? Vedeţi? Poate că omul acela a zăcut ani de zile în starea aceea, dar când vine Duhul Sfânt, oasele i se îndreaptă, iar el se ridică şi umblă ca un om tânăr, fiindcă puterea lui Dumnezeu este peste el şi-l întăreşte.

Fiţi atenţi! Omul la care se referă întrebarea, era posedat de nişte duhuri atât de puternice încât rupsese chiar şi lanţurile cu care fusese legat. Nu era nimic să-l poată ţine. Era cu adevărat un caz foarte grav, pentru că era stăpânit de o legiune de demoni. Şi Cuvântul spune că atunci când a ajuns în ţinutul gadarenilor, Isus a fost întâmpinat de un om care ieşea din morminte. Era foarte rău. Înţelegeţi? Nu mă refer la om, fiindcă omul era în ordine. Nu omul era rău. Când vedeţi o persoană aşa, să nu vă gândiţi niciodată că acela este omul, fiindcă nu este adevărat; acela este diavolul care-l posedă pe omul respectiv.

Cred că vă amintiţi de maniacul acela care a venit la mine cu gândul să mă ucidă când am fost la Shreveport.  M-a ameninţat şi m-a numit „şarpe în iarbă”, în faţa a zece mii de oameni, dar nu omul era cel ce făcea aceasta, ci demonul din el. Omul este la fel ca fiecare din noi: mănâncă, bea, doarme, poate are o familie, iubeşte, etc., dar diavolul este cel care-l dezumanizează. Înţelegeţi?

Voi nu veţi putea scoate niciodată un drac dacă aveţi o atitudine greşită. Aveţi nevoie de dragoste pentru aceasta, fiindcă dragostea este cea mai puternică forţă care există în lume. Dacă aţi observat, acolo unde este un drac este numai ură, fiindcă ura este de la diavolul. Când oamenii urăsc este îngrozitor, fiindcă ura vine de la Satana. Dacă dispreţuiţi pe cineva sau nu vă place de el, înseamnă că ceva este greşit cu voi, de aceea, nu trebuie să faceţi aceasta.

Dacă vă amintiţi, în predica Sa de pe munte, Isus i-a învăţat pe oameni cum să se roage. El a zis: „Tatăl nostru care eşti în ceruri..” iar în final a adăugat:

„Dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6.15). Vedeţi? Voi nu trebuie să faceţi aşa ceva.

Unde este diavolul, se creează o putere de ură care este capabilă să ucidă chiar. De ce aceasta? Pentru că peste el este o putere mai mare decât puterea normală a unui om.

Maniacul care a venit la mine pe platformă, poate ar fi putut să mă ţină sus cu două degete, pentru că era un bărbat înalt de vreo şase picioare şi cântărea peste 120 de kilograme.

Nu cu mult timp în urmă, el se întâlnise pe stradă cu un predicator şi l-a lovit atât de tare cu pumnul, încât i-a rupt clavicula şi falca, fiind necesar să fie internat de urgenţă la spital. El îi ura foarte mult pe predicatori, aşa că a venit la mine pe platformă cu gândul să mă omoare.

În omul acela erau unele din duhurile care fuseseră scoase din îndrăcitul din Gadara. Eu ştiu că în instituţiile de boli nervoase sunt oameni care se bat cu capul de pereţi sau de barele celulelor.

Să nu uitaţi însă că dracii nu mor. Ei trăiesc tot timpul, dar va veni o vreme când vor pieri; când vor fi total nimiciţi. Acum însă, sunt vii şi lucrează din generaţie în generaţie asupra fiinţelor umane. Unii din ei au formă de cancer, alţii au formă de epilepsie, tuberculoză, etc. Se pare că sunt fără putere până când intră într-o persoană, de aceea au nevoie să intre într-un trup. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Duhul Sfânt: El umple pământul, dar este aproape neputincios până când intră în voi şi în mine.

Dumnezeu depinde de voi şi de mine, înţelegeţi? Pământul este plin de Duhul lui Dumnezeu, dar nu vă poate ajuta până când nu-L lăsaţi să vină în voi, în fiinţele umane, ca să Îşi facă lucrarea.

Diavolul vrea să ne stăpânească, ca să acţionăm sub călăuzirea lui. Astfel, la început pare neînsemnat, dar apoi apare păcatul. Dacă poate prinde un om neprihănit, un om bun, îl lasă să meargă înainte şi-l face să creadă că totul este în ordine. De ce? Pentru că nu contează cât de neprihănit este acel om, cât este de curat sau de moral, cât este de bun sau de onest, dacă nu este născut din nou, nu va putea intra în cer. Vedeţi? Voi trebuie să fiţi născuţi din nou, înnoiţi, pentru că altfel nu există nici o cale prin care să puteţi intra în cer sau prin care să veniţi la Hristos.

Poate că ceea ce am spus mai înainte, a ridicat în mintea voastră o altă întrebare, dar vreau să fie clar că Biblia nu învaţă nicăieri despre existenţa unui iad care arde veşnic. Ea nu spune nicăieri că oamenii vor merge într-un iad în care vor fi chinuiţi veşnic, pentru că singura modalitate de a primi o pedeapsă veşnică, ar fi să primească Viaţă veşnică, ori noi ştim că există o singură formă de Viaţă veşnică şi aceea este în Dumnezeu. Înţelegeţi? Aceasta înseamnă că ei trebuie să fie nimiciţi. Deci atât partea fizică, cât şi cea duhovnicească va fi nimicită. Cu alte cuvinte, aşa cum spune Biblia, „nu le va mai lăsa nici rădăcină, nici ramură” (Maleahi 4.1), adică sunt distruşi complet.

Apoi, vă pot arăta tot în Biblie, că în cer există o diferenţiere în ceea ce priveşte rangul sau strălucirea, dar în ce priveşte Viaţa veşnică, toţi o vor avea în mod egal.

Biblia spune că împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea în cetate (Apocalipsa 21), ceea ce înseamnă că pe noul pământ vor fi împăraţi şi domnitori.

Ucenicii L-au întrebat pe Domnul Isus în Matei 19.27: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” iar El le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” (v. 28).

Vedeţi, pe pământ se va ridica o împărăţie în care nu va mai fi păcat, dar care va avea împăraţi şi domnitori.

 În schimb, cei răi vor fi pedepsiţi pentru păcatele lor, pentru faptele săvârşite pe când trăiau în trup, până vor fi total nimiciţi. Aş vrea să nu uitaţi aceasta, cei care luaţi notiţe.

Nu uitaţi că există o singură formă de Viaţă veşnică şi că noi suntem în căutarea ei, iar Dumnezeu este singurul care o are.

Nu există două feluri de Viaţă veşnică, ci este numai una singură, şi ea este pentru toţi cei ce trăiesc. Să treceţi şi aceasta în notiţele voastre.

Tot ce a avut un început, va avea şi un sfârşit, dar ceea ce nu a avut început, nu va avea nici sfârşit. Şi există un singur lucru care n-a avut început, iar Acela este Dumnezeu.

Prin urmare, există o singură cale de a învia la înviere şi anume: să aveţi Viaţa veşnică în voi. Înţelegeţi? Singura cale să veniţi înapoi este să aveţi ceva ce nu a avut niciodată început. Astfel, când Îl primiţi pe Duhul Sfânt, în voi locuieşte o Viaţă care nu a început niciodată, iar dacă posedaţi această Viaţă veşnică sunteţi fii şi fiice de Dumnezeu. Înţelegeţi? Atunci nu veţi putea muri niciodată, aşa cum nici Dumnezeu nu poate muri, pentru că sunteţi o parte din El.

Noi am avut aici o întrebare referitoare la alegerea mai dinainte, care este acelaşi lucru. Voi sunteţi o parte din Dumnezeu şi dacă El S-a arătat odată în acel Stâlp de Foc care în ziua de Rusalii s-a împărţit peste cei o sută douăzeci, înseamnă că şi astăzi face la fel. Noi putem dovedi aceasta prin experienţa pe care o avem, prin învăţătura Bibliei şi prin ştiinţă.

Noi nu putem muri, pentru că Isus a spus: „…şi pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.” (Ioan 14.19). Pentru un creştin nu există moarte, deoarece tot Isus a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar muri, va trăi.

Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată.” (Ioan 11.25-26).

Cuvântul „moarte” înseamnă „separare, despărţire.” Fizic, noi suntem despărţiţi de cei dragi din cauza păcatului (prin moartea trupului), dar duhul nostru este din Dumnezeu şi ca urmare nu poate fi separat de El pentru că suntem parte din Dumnezeu. Noi am fost de la început în gândurile lui Dumnezeu şi ştim că tot ce face El este desăvârşit şi veşnic. Apoi gândurile Lui au fost exprimate şi au adus la suprafaţă o seminţie de oameni care să I se închine Lui pentru veşnicie, fiindcă gândurile Lui sunt veşnice. Înţelegeţi? Ele nu pot pieri. Dar nu numai gândurile Lui sunt veşnice, ci şi Cuvântul Său, deoarece în Matei 24.35 scrie:

„Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Vedeţi? Ele sunt veşnice, aşa cum Dumnezeu este veşnic.

Prin urmare, dacă rămânem în El şi dacă cuvintele Lui rămân în noi, suntem o parte din Cuvântul Său, o parte din Viaţa Sa, carne din carnea Lui, oase din oasele Lui şi Viaţă din Viaţa Lui, aşa că nu vom putea pieri niciodată, după cum nici Dumnezeu nu poate pieri. Aceasta o realizează Duhul Sfânt în noi.

Fratele Evans a fost un mare admirator al prietenului meu Oral Roberts şi a sprijinit toate emisiunile lui de la televiziune şi multe alte adunări de felul acesta. Totuşi, zilele trecute a venit la mine şi mi-a zis:

„Frate Branham, am fost la şcoala fratelui Jagger, am mers peste tot, dar niciodată nu am putut avea o asigurare  cu privire la ceea ce sunt, la ceea ce trebuie să fac sau dacă este bine să fac un lucru sau altul, însă când am auzit învăţătura ta, totul s-a schimbat.  Atunci am primit pace şi linişte deplină.” De ce aceasta? Pentru că „închinătorul odată curăţit de păcatele lui, nu mai are cunoştinţa păcatului,” prin faptul că a trecut din moarte la viaţă şi are în inimă Viaţa veşnică. Astfel, nu mai poate muri, după cum nici Dumnezeu nu poate muri niciodată. Aceasta o spune Biblia. El nu mai poate muri pentru că are Viaţa veşnică.

Aceasta nu înseamnă că puteţi păcătui şi să scăpaţi totuşi, pentru că atunci când păcătuiţi sunteţi pedepsiţi pentru păcatele voastre. Desigur. Dar câtă vreme Viaţa veşnică este înăuntrul vostru, trăiţi veşnic, pentru că El a spus că „cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică. Şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). şi: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-L atrage Tatăl Meu, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Acesta este adevărul.

„Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine…” „…şi voia Lui este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat, că să-l înviez în ziua de apoi.” (Ioan 6.44,37,39). O, ce asigurare binecuvântată! Vedeţi? Aceasta înseamnă că nu mai trebuie să alergaţi în jur, speriaţi de moarte, pentru că Dumnezeu ne-a dat asigurarea deplină că suntem copiii Lui. Şi pentru că suntem copiii Lui, El ne corectează aşa cum ne corectăm şi noi copiii. Voi ştiţi că atunci când greşesc, îi corectăm. Dacă copiii mei fac rele, este datoria mea de tată să îi corectez. Tot aşa, dacă copiii lui Dumnezeu greşesc, este datoria Lui de Tată să îi corecteze.

Deci nu uitaţi: voi veţi fi corectaţi atunci când greşiţi, dar cât timp sunteţi copiii Lui, ar fi bine ca cei din lume să nu-şi pună mâinile pe voi, pentru că El a spus: „…dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.” (Marcu 9.42).

Acesta este adevărul. Ce judecată va fi aceea!

Acum, înapoi la întrebarea ta, frate Pat.

Duhurile care au ieşit din omul acela, care l-au condus pe maniac, fac şi astăzi aceleaşi lucruri printre oameni. Vedeţi? Sunt aceleaşi duhuri.

La început, diavolul intră ca un „opiu” mic. Am să vă dau un exemplu ca să înţelegeţi.

Să zicem că ei iau o fetiţă de şcoală şi îi dau o ţigară. Vedeţi? Acesta este începutul. Acea ţigară conţine foarte puţin drog, dar ea va trebui s-o ia şi pe a doua şi tot aşa până când în final va fuma ţigări cu marijuana, pentru că patima pentru drog va fi tot mai puternică. Ce este aceasta? Diavolul care o posedă o înnebuneşte. Desigur.

Astfel, diavolul este în fumul ţigării. Aceea este forma lui blândă. Dacă vă va prinde cu o simplă ţigară, va fi cât se poate de mulţumit. Vedeţi? Cât timp poate să vă ţină cu aceasta este destul, pentru că ştie foarte bine ce a spus Dumnezeu. El te va lăsa să asculţi predică după predică, mesaj după mesaj şi avertizare după avertizare, pentru că dacă poate să te ţină ostatic prin această plăcere, sau dacă-ţi ţine mintea la altceva, nu-l interesează că eşti o persoană populară, că faci cutare şi cutare fapte, că aderi la o biserică sau că zici: „Voi fi un om bun. Voi deschide o pagină nouă în viaţa mea şi voi merge la biserică…” el este liniştit. Ştie că te are, pentru că Isus a spus: „…dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.5).

Daţi-mi voie să vă arăt ceva, pentru că în după-amiaza aceasta m-am plimbat ca să-mi relaxez mintea şi vocea şi am vorbit puţin cu fratele Wood.

Deci, priviţi! Mergem şi luăm un bob mare şi frumos de porumb.  Este cel mai perfect bob din ţară. Este atât de frumos încât dacă-l duc la Clark Country Fair, câştig cu el o panglică albastră şi la fel dacă-l duc la Floyd Country şi Harrison Country.  Oriunde îl duc, el va câştiga panglica albastră, pentru că este cel mai perfect bob de porumb. Oamenii de ştiinţă se uită la el şi-l examinează cu lupele lor mari şi sofisticate şi găsesc o cantitate perfectă de potasiu, calciu şi umezeală. Totul este în perfectă ordine cu el, iar când vedeţi aceasta spuneţi: „Ei bine, vom planta bobul acesta şi vom obţine din el şi altele la fel de perfecte.” Şi îl plantaţi.

Acum, dacă bobul acela perfect nu are germenul de viaţă în el, va putrezi în pământ şi acela va fi sfârşitul lui. Nu va mai învia niciodată oricât de perfect este. Dacă nu posedă în el germenul de viaţă, nu va încolţi niciodată, înţelegeţi?

La fel este cu omul. Nu spun aceasta ca să vă rănesc, ci pentru că aceasta este biserica, tabernacolul meu şi am dreptul s-o fac.

Gândiţi-vă la faptul că un om poate să fie bun; poate să-şi plătească zeciuiala, să fie cinstit, să ajute văduvele şi orfanii, să fie membrul unei biserici; poate să fie atât de moral încât să nu găsiţi nici un defect la el. De fiecare dată când are ocazia dă chiar şi ultimul bănuţ pentru cei săraci. Stă lângă tine şi la bine şi la rău  şi este prietenul tău chiar şi atunci când alţii te vor refuza şi te vor pune deoparte, dar cu toate acestea, dacă nu este umplut cu Duhul Sfânt, cu Viaţa veşnică, este încă în afara Împărăţiei lui Dumnezeu. Acesta este adevărul.

Cred că acum puteţi să vă daţi seama cât este de important acest lucru. De fapt, acesta este motivul pentru care încerc să fac biserica mea să-i vadă importanţa. Rugăciunea mea este ca voi să nu credeţi cumva că vreau să fac pe deşteptul în privinţa aceasta, ci să vedeţi cât este de înşelător diavolul; să vedeţi cum încearcă el să vă facă să credeţi că sunteţi creştini. Cuvântul spune că Satan va încerca să-i înşele chiar şi pe creştini prin faptul că îl va imita pe Hristos. Da, Biblia spune că ei vor fi foarte aproape de Adevăr; că vor fi oameni buni.

Daţi-mi voie să vă dau câteva exemple  ca să puteţi înţelege.  Priviţi-l mai întâi pe Esau, care era mult mai bun decât Iacov, din orice unghi l-aţi privi. Iacov, Dumnezeu să mă ierte pentru această remarcă, era doar un mic pârâcios, un trăncănitor şi un mare mincinos. Mai mult, cred că nu a existat niciodată un înşelător mai mare decât el. Voi ştiţi cum a luat acele beţe şi le-a pus în apă, pentru ca vacile şi oile să fete viţei şi miei pestriţi, înşelându-l astfel pe socrul său. Ce a mai făcut? A luat o haină de-a lui Esau, şi-a pus peste mâini o bucată de piele de oaie, apoi s-a dus la tatăl său orb, care era un profet, şi l-a păcălit dându-se drept Esau. Este adevărat?

Păi, era necinstit în toate lucrurile, în timp ce Esau era cu totul altfel.

Poate n-ar trebui să vorbesc aşa despre Iacov, pentru că el a fost un mare om al lui Dumnezeu, dar vreau să vedeţi ce a făcut, cât era de şmecher şi de înşelător.

Priviţi-l însă pe Esau. El era un om bun, moral, un membru bun al bisericii. Era vânător şi avea grijă de tatăl său care era orb.

Isaac era prorocul Domnului, un tip spre Hristos, dar cu toate acestea a fost înşelat de fiul său Iacov. De ce nu s-a vindecat pe sine? De ce nu a ştiut că cel care a venit la el era Iacov şi nu Esau? Vedeţi? Pentru că Dumnezeu nu le spune nici prorocilor Săi totul. Da, El le spune numai ce vrea.

Dumnezeu lucra chiar atunci la un tablou din planul Său şi Iacov avea locul lui în el. Tot aşa, dacă voi vă veţi supune lui Dumnezeu, El vă va face să lucraţi chiar în planul Său.

Fiţi atenţi ce a făcut acest tip. Esau s-a dus la vânătoare, pentru a împlini dorinţa sărmanului său tată orb, în timp ce la prima vedere se părea că lui Iacov nu-i păsa ce se întâmplă. Totuşi exista ceva ce Iacov dorea din toată inima lui: dreptul de întâi născut. Indiferent ce trebuia să facă pentru a-l obţine sau cât l-ar fi costat, acesta era tot  ce-l interesa. Despre Esau însă, Biblia spune că a nesocotit acest drept de întâi născut, de aceea, să nu fie printre voi niciunul ca Esau, răul acela, care şi-a vândut dreptul de întâi născut pentru un blid de linte.

Dar ce este dreptul de întâi născut? Este dreptul vostru la Viaţă. Duhul Sfânt este dreptul vostru de întâi născut, este dreptul vostru dat de Dumnezeu.

Desigur, oamenii spun: „ Eu merg la biserică şi sunt la fel de bun ca cel de lângă mine, dar cum aş putea acţiona ca acei holly-rollers? O, aşa ceva nu se poate!”

Ei bine, tu eşti un Esau pentru că faci acelaşi lucru ca el: nesocoteşti dreptul de întâi născut. El l-a vândut pentru un blid de linte, iar voi îl vindeţi pentru mai puţin.

Vedeţi, Esau era flămând când a făcut acest lucru, iar dacă Dumnezeu s-ar fi oprit la bunătatea lui totul a fi fost în ordine. Cred că dacă ar fi trebuit să alegem noi între cei doi, l-am fi ales pe Esau, dar Iacov avea o singură dorinţă în inima lui: să primească dreptul de întâi născut.

Esau dorea să fie un om bun, să aibă grijă de toate, să facă orice lucru cât se poate de bine. Cu alte cuvinte, el era un bun împlinitor al Legii.

Pe partea cealaltă, Iacov dorea un singur lucru: dreptul de întâi născut.

Şi aţi văzut ce s-a întâmplat cu fiecare din cei doi băieţi? Iacov i-a născut pe cei doisprezece patriarhi, din care au ieşit cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Mai mult, Dumnezeu i-a schimbat numele din Iacov în Israel şi l-a numit fiul Său. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Duhul Sfânt ar trebui să fie pentru voi mai important decât orice altceva în lumea aceasta. Mai important decât renumele vostru, decât serviciul vostru sau decât orice bun al vostru. Ar trebui să fie totul pentru voi şi să stăruiţi până când Îl primiţi.

Dar voi spuneţi: „Mi-e teamă pentru serviciul meu… Mi-e teamă că soţul meu…” Nu-ţi fie teamă de nimic, ci lasă ca El să fie pe primul loc în viaţa ta. Orice altceva să plece, dar El să rămână.

Poate ziceţi: „Ei bine, cred că-L voi primi într-una din serile acestea, frate Branham!”

Nu într-una din aceste zile, ci acum! Acesta este momentul. Spuneţi: „El este pe primul loc în viaţa mea. Lăsaţi-mă să-L am acum, înainte de orice altceva.”

Doriţi-L cu disperare, căci aceasta va face să primiţi răspuns la cererea voastră. Dacă Îl veţi dori cu disperare, dacă ajungeţi să simţiţi că Îl primiţi sau muriţi, Îl veţi primi cu adevărat.

Aici în oraş era un evreu mic, nu ştiu dacă l-aţi cunoscut sau nu, care a fost vindecat de cancer. După ce a fost botezat, el s-a botezat în Numele Domnului Isus Hristos şi din cauza aceasta a fost dat afară din biserică şi din casă. Frate Freeman, cred că ţi-l aminteşti pe fratele Vence, aşa-i? Ei i-au scos patul afară când erau cam –10⁰C şi i-au zis că este destulă apă ca să fie botezat din nou.

Şi el povestea că atunci când a văzut toate acestea, şi-a adunat lucrurile, le-a încărcat într-o maşină veche şi a plecat din oraş împreună cu soţia sa.

Când să pornească, soţia i-a zis:

„Înainte de plecare, aş vrea să beau puţină apă pentru că mi-e sete.”

„Dragă,” i-a zis el, acolo este un hidrant.”

„Lasă, du-te înainte până ajungi la un loc mai bun.”

Au mers puţin mai departe şi el i-a zis:

„Uite, acolo este un alt hidrant.”

„Du-te mai departe,” i-a răspuns ea.

Şi el povestea că după ce au părăsit oraşul nu au mai găsit nici o sursă de apă, aşa că era foarte însetată şi îşi dorea foarte mult o gură de apă. După un timp, au ajuns într-un câmp şi acolo au văzut o pompă veche, iar în jurul ei era o cireadă de vite care păştea. Când a văzut vitele, femeia s-a temut să meargă la pompă, fiindcă se temea că ar putea fi împunsă de ele, dar la un moment dat a spus: „Levi, trebuie neapărat să beau apă!” aşa că fratele a oprit maşina. Dar încă înainte să se oprească maşina, femeia a deschis uşa şi a luat-o la fugă spre pompa din câmp. Nu mai conta nimic: ea dorea să bea apă şi asta era tot.

Vedeţi? Aşa este şi cu voi. Când Dumnezeu devine atât de real pentru voi, când deveniţi atât de însetaţi după El încât să nu mai aveţi altă soluţie decât să-L primiţi sau să muriţi, se va întâmpla cu siguranţă ceva. Atunci nu veţi mai sta liniştiţi, ci vă veţi pune pe treabă cu Dumnezeu.

Revenind la întrebare, aceste duhuri rele îi înşeală de multe ori pe oameni, prin faptul că sunt foarte religioase.

Poate ziceţi: „Vrei să spui că sunt duhuri rele religioase?” Da, domnilor! Aşa spune Biblia, nu eu. El învaţă chiar şi Scriptura. Da, o fac cu siguranţă.

Dacă nu mă credeţi, ascultaţi! La Ioan a venit un grup de oameni care erau preoţi sfinţi şi foarte religioşi, care ţineau cu stricteţe litera Legii. Şi cu toate acestea, Ioan le-a zis:

„Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?” (Matei 3.7).

Dar nu numai Ioan, ci şi Domnul Isus a spus despre ei: „Voi aveţi de tată pe diavolul…” (Ioan 8.44). Vedeţi? Cel ce spunea aceste cuvinte despre ei era Dumnezeu, şi făcea aceasta deşi erau cât se poate de religioşi.

Să nu uitaţi că atunci când diavolul îşi ia omul, nu îşi ia şi duhul; iar Dumnezeu face la fel: îşi ia omul, dar nu şi Duhul. Vedeţi? Duhul Sfânt vine în viaţa voastră, sfinţeşte duhul vostru, trăieşte prin voi şi vă dă putere să trăiţi, dar când plecaţi din lumea aceasta, duhul vostru merge la Dumnezeu, iar Duhul Sfânt, care a fost peste voi, vine peste altcineva şi altcineva, şi tot aşa.

Astfel, Duhul Sfânt care a fost peste Ilie, a venit înapoi peste Elisei în dublă măsură. Apoi, şapte sau opt sute de ani mai târziu, acelaşi Duh a venit peste Ioan Botezătorul şi l-a făcut să acţioneze la fel ca Ilie.

Priviţi cum era Ilie: un bărbat bătrân şi bărbos, îmbrăcat cu o piele de oaie legată cu un brâu în jurul coapselor. Desigur, dacă ar intra în casa voastră un astfel de om, aţi spune: „O, vai!” şi aţi chema imediat poliţia: „În faţa uşii mele stă un tip îngrozitor…” Dar el era un profet al Domnului. Desigur, şi când a fost luat la cer, o măsură dublă din Duhul Lui a venit peste Elisei, pentru ca opt sute de ani mai târziu, acelaşi Duh să vină peste Ioan Botezătorul, determinându-l să acţioneze întocmai ca Ilie. De ce? Pentru că Duhul care era peste el, era Duhul care fusese peste Ilie.

Şi dacă Duhul lui Ilie peste Ioan, l-a făcut să acţioneze ca Ilie, înseamnă că Duhul lui Dumnezeu peste voi vă va face să acţionaţi ca Isus. Vedeţi? Aceasta o va realiza Duhul Sfânt în voi: El vă va face blânzi, smeriţi şi iertători.

Ar putea să vă smulgă barba, dacă aţi avea barbă;   v-ar putea scuipa în faţă, şi totuşi să rămâneţi liniştiţi, ştiind că la dispoziţia voastră stau douăsprezece legiuni de îngeri? Aţi putea să-i iubiţi pe oamenii care vă scuipă în faţă? Dacă cineva ar veni şi v-ar spune: „Măi făţarnicule!” apoi v-ar lovi peste faţă, aţi putea să vă rugaţi pentru iertarea lui?”

Vedeţi? Acesta este punctul în care sunteţi încercaţi dacă aveţi Duhul Sfânt sau nu.

Dacă cineva spune ceva rău despre un om care pretinde că ar avea Duhul Sfânt, acela este testul care dovedeşte adevărul despre el. Dacă va spune: „Mă voi răfui cu el chiar dacă aceasta este ultima mea zi!” ce va dovedi prin aceasta? Ce spune Cuvântul?

„Ferice va fi de voi când din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” A adăugat El cumva: „Răfuiţi-vă cu ei?” Sigur că nu, ci a adăugat:

„Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5.11-12).

Deci, dacă cineva spune ceva rău despre voi, să spuneţi ceva bine despre el, iar dacă nu puteţi să-l vorbiţi de bine, nu spuneţi nimic. Lăsaţi să treacă totul, iar când rămâneţi singuri, rugaţi-vă pentru acel om.

Dacă în viaţa mea a existat un lucru care m-a ajutat să înţeleg că Duhul Sfânt a venit peste mine, a fost tocmai acesta, pentru că înainte am fost un om foarte aprins şi înfierbântat, irlandez pe ambele părţi. În copilărie am mâncat întotdeauna foarte rău, din cauză că aproape tot timpul aveam gura zdrobită din pricina bătăii, fiindcă săream tot acolo unde nu trebuia s-o fac. Şi acum am câţiva dinţi care mi-au fost rupţi şi apoi au trebuit reparaţi, pentru că întotdeauna căutam necazul, prin faptul că făceam ceva sau spuneam lucruri care nu trebuiau spuse.

Învăţătoarea de la şcoală încerca tot timpul să mă tempereze, dar eu îi ziceam: „Doamnă, nu mă pot abţine!” Vedeţi? Şi din cauza aceasta ajungeam tot timpul în necazuri.

Sărmana bătrână, mama Temple, tocmai a plecat de curând în slavă.

Femeia aceea bătrână, m-a cuprins în braţe, a început să plângă şi mi-a zis: „Uite, dragă, eu voi încerca să fac ceva pentru tine. Am să-ţi dau o bucată de sfoară…”

Era pentru prima dată când simţeam o asemenea iubire din partea cuiva.

Toţi mă numeau „corn a cracker” pentru că eram din Kentucky, iar aceasta mă chinuia îngrozitor. Eram într-adevăr îmbrăcat foarte rău, pentru că eram săraci, iar părul îmi atârna pe faţă. Din pricina aceasta, copiii mă plesneau tot timpul şi săreau să mă bată. Dacă cineva se enerva, veneau toţi împotriva mea, mă prindeau şi mă aruncau la pământ, aşa că mă băteam cu ei. M-am luptat chiar şi cu cuţitul.

Odată am luat o puşcă Winchester şi am încercat să împuşc cu ea patru sau cinci băieţi care m-au bătut atât de rău încât abia mai puteam sta pe picioare. I-aş fi ucis pe toţi dacă n-ar fi fost Dumnezeu de partea mea. Am luat cartuşele şi am încărcat arma, dar nu a percutat când am tras. Vedeţi? Altfel aş fi fost un ucigaş şi aş fi avut pe conştiinţă cinci copii.

Aveam cam doisprezece ani şi eram foarte nervos, aşa că învăţătoarea mi-a zis: „Billy, ia sfoara aceasta mică şi întotdeauna când simţi că te enervezi, apucă-te şi fă pe ea nouă noduri, fiindcă sunt sigură că atunci te vei linişti.”

„Doamnă Whalen, sunteţi cu adevărat foarte drăguţă, aşa că voi încerca să fac întocmai cum aţi spus,” i-am răspuns eu.

Nu au trecut nici cinci minute după ce am ieşit afară şi cineva a şi venit şi mi-a tras una. Atunci m-am aşezat jos şi am început să fac noduri pe acea sfoară, dar nu am avut răbdare, aşa că am aruncat-o şi am plecat de acolo. Vedeţi? Pur şi simplu nu am putut face acel lucru.

Cunoscându-mi caracterul, eu am spus adesea: „Nu voi putea fi niciodată un creştin adevărat!” dar daţi-mi voie să vă spun că în acea noapte la Ohio Avenue, când Duhul Sfânt a venit peste mine, El a potolit orice mânie.

Eu n-aş fi putut face niciodată aceasta, nu aş fi putut fi niciodată un creştin adevărat, pentru că nu puteam trece peste firea mea. Aşa eram şi-mi spuneam adesea: „Băiete, tata a fost foarte iute la mânie, iar mama era jumătate indiană, ceea ce înseamnă că poseda destulă furie în vene încât să acopere zgomotul făcut de un ferestrău mecanic. În ce mă priveşte, oricine va sări la mine, o va primi, iar dacă va trebui să urc pe o scară ca să-l pot lovi, o voi face cu siguranţă.” Vedeţi?

Dar acum aţi putea să mă târâţi afară, să mă tăvăliţi prin noroi şi să-mi faceţi tot ce vreţi, fiindcă nu voi reacţiona nicicum. De ce? Desigur, eu nu aş putea face aceasta. Ceea ce încerc să scot în evidenţă este că în viaţa mea s-a întâmplat ceva. Astfel, purtarea aceea veche, acel Branham vechi a murit şi Altcineva a venit înăuntru iar El mă face să-mi fie milă de vrăjmaşul meu. Când cineva îmi face rău, eu nu mă rog împotriva lui, ci mă rog pentru el. Voi ştiţi că El m-a testat în seara aceea la New England, când Duhul Sfânt a spus:

„Spune ce vrei cu privire la oamenii aceştia şi aşa se va întâmpla!” Voi ştiţi ce au făcut şi cum s-au comportat, dar eu i-am privit şi am spus: „Vă iert!” Era exact ce voia Domnul de la mine. Vedeţi? „Iartă-ţi vrăjmaşul!” De ce? Pentru că duhurile rele sunt cele ce fac aceste lucruri, nu oamenii, de aceea, voi să urmăriţi duhurile!

Omul despre care vorbeşte Biblia în Matei 5.1-20, îşi avea locuinţa în morminte şi nu putea fi potolit de nimeni. Era atât de periculos încât nimeni nu putea să-l prindă sau să-l ţină legat, dar iată că într-o zi a trecut pe acolo o Putere mai mare decât aceea care-l ţinea pe el.

Bărbatul era posedat de o legiune de draci, aşa că era plin de ură, de răutate, etc. Oamenii îl prindeau şi îl legau, dar el rupea lanţurile şi fugea, fiindcă era purtat de diavolul.

Desigur, dacă tineretul de astăzi, cei de la liceul din Jeffersonville şi alţii ca ei, ar vedea un asemenea om, dar face din el un idol şi ar spune: „O, acesta este un bărbat adevărat!” dar adevărul este că un asemenea om nu poate fi numit om, ci mai degrabă animal.

Şi iată că acolo era un bărbat micuţ, cu umerii plecaţi, care venea pe drum, prin ţinutul gadarenilor. Voi ştiţi că Biblia spune că nu era nimic frumos la El şi că deşi avea doar treizeci de ani, arăta de cincizeci.

Când L-a văzut că se apropie, acel demonizat şi-a zis: „Voi merge şi-l voi lua pe omuleţul acela pe sus, apoi îl voi învârti în aer!” O, dar când s-a întâlnit cu El, a căzut la picioarele Sale. Da, acei draci care-l posedau nu au mai avut nici o putere.

Omul acela era atât de posedat de diavolul, încât acesta s-a folosit de gura lui ca să vorbească cu Isus.

Fraţilor, voi puteţi fi stăpâniţi atât de deplin de Dumnezeu, încât El vă poate folosi gura ca să vorbească prin ea. Acesta este adevărul.

Aceasta este ceea ce aş vrea să înţelegeţi. Când eu m-am predat pe deplin lui Dumnezeu, l-am scos pe William Branham afară, iar Hristos a putut să preia conducerea şi să vorbească prin gura mea. Vedeţi? El poate vorbi prin noi.

Fiţi atenţi! Demonii care-l posedau pe bărbatul acela ştiau că le-a sosit vremea, pentru că s-au întâlnit cu Dragostea. Vedeţi? Ei au zis: „Acum îl vom încerca!” şi priviţi ce s-a întâmplat:

„Noi,” spuneau ei, „ştim cine eşti. De ce eşti în trupul acesta mic şi fragil? De ce vii în felul acesta? Noi Te cunoaştem, ştim cine eşti! Tu eşti Sfântul lui Israel…”

Dacă nu credeţi în existenţa unui loc de chin pentru diavoli, atunci ascultaţi mărturia lor:

„Ai venit să ne chinuieşti înainte de vreme?” (Matei 8.29).

Şi Isus a întrebat: „Care-ţi este numele?” El îi cunoştea, dar voia ca ei să-L mărturisească.

Şi dracii au răspuns: „Numele meu este „Legiune” pentru că suntem mulţi!” (Marcu 5.9). Apoi au adăugat: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în porcii aceia…” (v. 12).

Priviţi Omuleţul acela mic şi fragil şi pe acel bărbat care putea să biruiască o oştire întreagă şi să rupă toate lanţurile cu care era legat. Vedeţi? Aceasta nu este o putere fizică. Nu puterea fizică contează, ci puterea Duhului Sfânt care este în viaţa voastră. Înţelegeţi?

Şi dracii au zis: „Nu ne chinui înainte de vreme, iar dacă ne scoţi…” Uitaţi-vă la răutatea şi nemernicia lor: „Dacă ne scoţi afară, nu ne lăsa să mergem liberi în lume, pentru că este greu de spus dacă vom găsi pe altcineva în care să intrăm. Noi vrem să fim în cineva, vrem să facem ceva, vrem să arătăm mai multă răutate!” Vedeţi? Acesta este diavolul!

„Mă voi răfui cu acela!” (Fratele Branham arată o expresie de răutate şi de ură).

Voi să nu uitaţi că omul acela este fratele vostru, dar a ajuns stăpânit de diavolul.

„Lasă-ne să facem ceva rău, ca să-i facem pe oamenii din Gadara să sufere! Lasă-ne să mergem în turma lor de porci!”

Şi Isus le-a răspuns: „Duceţi-vă, dar ieşiţi afară din omul acesta!”

O, vai! Un omuleţ care vorbea cu acea legiune de draci: „Ieşiţi afară din el! duceţi-vă în porcii aceia, dar părăsiţi-l pe el!”

Dracii au intrat în turma de porci, iar când au făcut aceasta, animalele au început să alerge şi au sărit drept în mare şi s-au înecat. S-au înecat singuri în mare, este adevărat?

Desigur, după aceea dracii au ieşit din acei porci, pentru că i-au omorât. Aţi văzut vreodată o persoană bolnavă cu nervii? Porcii s-au purtat la fel ca orice persoană care are o criză nervoasă, pentru că erau posedaţi de acelaşi soi de draci. Dacă vedeţi un om într-o asemenea stare, puteţi spune: „Acum înţeleg ce s-a întâmplat în Gadara!” pentru că este acelaşi lucru.

Mai trebuie doar câţiva draci şi omul acela va fi complet nebun. Medicii spun că acesta este primul stadiu al nebuniei.

Frate Pat, acesta este cel mai bun răspuns pe care-l pot da la întrebarea ta. În ordine.

***

27. Explică Romani 7.25.

Deci Romani 7.25. Să vedem:

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel dar, cu mintea eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.”

În ordine. Cuvintele acestea le-a spus Pavel şi le-a repetat de mai multe ori: „Când vreau să fac binele, răul este lipit de mine…”  Vedeţi? Aceasta este exact ceea ce faceţi voi. Mintea voastră este de fapt inima voastră, pentru că voi nu gândiţi cu mintea şi nici nu vedeţi cu ochii, ci gândiţi şi vedeţi cu inima, aţi ştiut aceasta? Aţi ştiut că în inima voastră există un compartiment micuţ în care locuieşte o altă fiinţă, adică sufletul vostru? Ştiinţa tocmai a descoperit aceasta cu vreo patru ani în urmă.

Aţi auzit vreodată de subconştient? Dacă vreţi să faceţi ceva, vă ziceţi: „Voi proceda în felul acesta…” dar ceva din lăuntrul vostru, subconştientul, vă îndeamnă să faceţi altfel.

Astăzi, ei pot folosi detectorul de minciuni… Îl văd stând aici pe bunul meu prieten, avocatul Robinson. Nu ştiu dacă vreunul dintre voi a văzut cum se procedează, dar eu am fost dus la el atunci când am vorbit despre prezenţa Îngerului Domnului.

Ei te pun la detectorul acela de minciuni, apoi îţi pun o mulţime de întrebări. Poţi vorbi cât se poate de frumos şi de lin şi să afirmi cu toată convingerea că nu ai făcut un anumit lucru rău, pentru că dacă l-ai făcut, acel detector va arăta că eşti un mincinos. De ce? Pentru că el verifică vibraţiile nervilor tăi, nu tonalitatea vocii. Da, el va arăta clar dacă spui sau nu adevărul. De ce aceasta? Pentru că iniţial, omul nu a fost făcut să mintă, ci păcatul, diavolul, este acela care te îndeamnă s-o faci.

Vedeţi, voi nu aţi fost făcuţi ca să minţiţi. De aceea este nevoie să vă naşteţi din nou: pentru că iniţial aţi fost creaţi  ca să trăiţi veşnic, pentru totdeauna. Păcatul a adus moartea trupului, de aceea trupul acesta trebuie să moară. Dar dacă El este în voi, dacă sunteţi născuţi din nou, posedaţi Viaţa veşnică şi Dumnezeu va învia din nou acest trup, în ultima zi. Aceasta este făgăduinţa Lui şi o va face.

În altă parte, Pavel a spus: „Noi însă avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2.16). Dacă aveţi un asemenea gând, înseamnă că-I slujiţi lui Hristos, lui Dumnezeu. Partea voastră lăuntrică, subconştientul vostru, este supus lui Dumnezeu, acela fiind locul în care se află credinţa.

Aş vrea să vă întreb ceva. Vi s-a întâmplat să ştiţi vreodată că urmează să se întâmple ceva, deşi se părea că este imposibil să se întâmple aşa ceva? Aţi trecut vreodată prin aşa ceva? Dacă da, aceea este credinţa, este subconştientul vostru în acţiune.

Domnul Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3.3). Împărăţia lui Dumnezeu este Duhul Sfânt, pentru că tot Isus a spus: „Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici, nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia SA” (Matei 16.28), iar în Luca 17.21, El spune: „…Împărăţia lui Dumnezeu este în lăuntrul vostru.” Da, ea este în voi, Duhul Sfânt este în voi, iar lucrul acesta nu-l puteţi vedea cu ochii voştri de carne, pentru că „a vedea Împărăţia lui Dumnezeu,” înseamnă „a înţelege.”

Vi s-a întâmplat vreodată să încercaţi să priviţi ceva şi să spuneţi: „Nu pot să văd lucrul acela…”? Adică: „Nu pot să înţeleg cum vine aceasta.”? Vedeţi? Voi nu aţi putut înţelege. Deci, „a vedea,” înseamnă „a înţelege.” Voi puteţi vedea cu ochii fireşti acel lucru, dar este nevoie ca ceva din interior să vă facă să-l înţelegeţi; este nevoie să-l priviţi cu ochii lui Dumnezeu.

Şi acum ţineţi minte!

Creştinul vede lucruri care nu pot fi privite cu ochii fireşti. Cum vine aceasta? El le vede prin ochii duhovniceşti, prin credinţă.

Haideţi să vedem cum vine aceasta. Întreaga armură a credinciosului este alcătuită din calităţi nevăzute. Dar ce este armura creştină? Poate cineva zice: „Vezi şi apoi crezi,” dar un asemenea om nu va fi niciodată un creştin adevărat, pentru că armura creştinului este formată din următoarele atribute: dragostea… Aţi văzut-o vreodată? Voi aţi văzut urmările prezenţei ei, dar nu aţi văzut niciodată dragostea. Nu este posibil s-o vedeţi. Lăsaţi-o să curgă afară din voi şi atunci voi putea vedea cum arată ea. Înţelegeţi?

Deci armura creştinului este: dragostea, bunătatea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, smerenia, credinţa, blândeţea. Ea este nevăzută pentru ochiul firesc, dar este înţeleasă cu inima.

Deci Pavel a spus: „Cu mintea mea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea mea pământească (cu trupul), slujesc legii păcatului.”

Ce înseamnă aceasta? Trupul meu spune în seara aceasta: „Eşti prea obosit. Te doare gâtul pentru că astăzi ai stat în vânt, aşa că ar fi bine ca în seara aceasta să nu mergi la biserică!” Aceasta este legea trupului tău. „Ai putea să-l suni pe fratele Neville sau să-i trimiţi întrebările şi să-l rogi să răspundă el la ele.” Este adevărat, dar am promis că voi răspunde eu la ele.

Interiorul meu, Duhul Sfânt, îmi spune: „Să te ţii de promisiune!” dar trupul caută scuze.

Trupul poate spune: „Tu drăgălaşă micuţă, eşti cea mai frumoasă fată din şcoală, aşa că nu da nici o atenţie la ceea ce spune mama ta „holly-roller” sau fanaticul tău tată. Eşti fata cea mai bine, aşa că lasă-i în pace!” Sau: „Tu eşti băiatul cel mai bine. Eşti cel mai vestit din oraş.” Vedeţi? Voi ascultaţi şi vă cedaţi mădularele acestor şoapte, dar la ce ajungeţi prin aceasta? La nimic.

Pavel spunea: „Firea mea pământească vrea să cedeze întotdeauna în faţa acestor şoapte,” iar firea voastră vrea acelaşi lucru. Dar Legea Duhului lui Dumnezeu în inima voastră, biruieşte firea şi face trupul să se supună inimii. Aleluia!

Fiţi atenţi!  Dacă El face aceasta în cazul păcatului, nu va face la fel şi în cazul bolii? Legea lui Dumnezeu în inima care ştie că „prin rănile Lui am fost vindecaţi,” va face boala din trupul lor să li se supună, pentru că acela este diavolul. Ia te uită! Iuh! Aşa este. Înţelegeţi acum?

Legea păcatului şi a morţii lucrează în trupurile voastre, dar Legea Duhului de Viaţă lucrează în inimile voastre, aşa că inima voastră, duhul din ea, va face ca trupul vostru să îi fie supus. Acesta este adevărul şi aceasta a spus Pavel aici.

Trupul spune întotdeauna: „Sunt prea obosit. Nu mă simt bine, nu sunt în stare să fac lucrul cutare…”

Când am vorbit cu Dolores despre prezenţa Duhului Sfânt într-una din adunări, ea mi-a zis:

„Ce m-a făcut să mă simt aşa tocmai atunci când ar fi trebuit să mă simt bine?”

„Diavolul,: i-am răspuns eu. „El te-a făcut să te simţi aşa, pentru că a văzut că eşti gata să-L primeşti. Atunci Satana a zis: „Voi aduce numai puţină deprimare peste ea. O voi injecta numai puţin şi o voi face să devină rece.”

Vedeţi? El face aceasta de câte ori încercaţi să vă ridicaţi ca să pretindeţi drepturile pe care vi le-a dat Dumnezeu. Aceasta a vrut să spună Pavel aici. El spunea: „Întotdeauna când vreau să fac binele, nu-l fac, ci fac răul pe care nu vreau să-l facă; iată ce fac!” (Romani 7.19).

Fiţi atenţi, pentru că am să vă dau un exemplu ca să mă înţelegeţi mai bine.

Să zicem că ajung acasă şi cineva mă cheamă de urgenţă la telefon şi mă roagă să mă rog pentru cineva care se află la distanţă. Dar când vreau să fac aceasta, micuţul Iosif vine şi mi se agaţă de gât, Sara vrea să mă întrebe ceva, iar Becky începe să cânte la pian.

Eu mă întorc spre ei şi le spun: „Stt! Tăceţi puţin pentru că tăticul trebuie să meargă să se roage pentru un bolnav.” Dar ei spun: „Păi, tati, uite că Joe a făcut asta şi cealaltă…” etc. Însă imediat ce se termină rugăciunea, ei se joacă liniştiţi cu jucăriile lor şi vorbesc în şoaptă. Cine face toate acestea? Diavolul. Cu siguranţă, el este acela.

Sau poate merg la Iosif şi îi spun: „Nu este bine să faci lucrul cutare,” însă curând constat că el şi-a făcut un obicei din aceea. Apoi vedem că copiii noştri încep să mintă. Ei bine, acela este un duh de minciună care a intrat în ei şi există un singur remediu pentru a-i elibera.

Frate Jess, acest remediu nu este vergeaua pentru încărcat puşca, cu care luam bătaie noi (voi ştiţi desigur, cum arăta acea vergea cu care se încărcau armele vechi), ci este rugăciunea. Ea este singura modalitate de a scoate duhul rău din acel copil. Numai rugăciunea o poate face.

Dacă micuţa Molly începe să bată din picioruşe, fuge afară şi îşi ridică născiorul în vânt, puteţi s-o bateţi cât vreţi, fiindcă va face din nou acelaşi lucru. Dar dacă vă puneţi pe genunchi înaintea lui Dumnezeu şi cereţi sufletul acelui copil pentru Domnul, veţi vedea cum totul va intra în ordine. Staţi numai pe poziţie şi cereţi aceasta, pentru că din câte ştiu eu, acesta este cel mai bun remediu: rugăciunea. Da, domnilor.

***

28. Ce înseamnă alegerea înainte de întemeierea lumii şi unde scrie în Biblie despre aşa ceva?

Alegere înainte de întemeierea lumii. În ordine, prietenul meu scump. Pentru a clarifica aceasta, haideţi să mergem puţin în Efeseni 1.

Unii oameni folosesc cuvântul „predestinare”, dar nu este corect, ci corect este „alegere mai dinainte” sau „cunoaştere mai dinainte.” Astfel, Dumnezeu care este infinit, prin cunoştinţa SA mai dinainte a ştiut tot ce se va întâmpla. Vedeţi? Şi prin această cunoştinţă a Sa, a putut alege, hotărî sau dacă vreţi, predestina.

Acesta este motivul pentru care nu pot să fiu de acord cu „Martorii lui Iehova”, care spun că suflarea de viaţă este de fapt duhul vostru. Nu poate fi aşa, pentru că duhul vostru este în inimă, înţelegeţi? Şi acest duh există încă înainte de venirea voastră în lume.

Astfel, Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.” (Ieremia 1.5).

Vedeţi? Toate aceste lucruri au fost cunoscute mai dinainte de Dumnezeu. Astfel, Isaia l-a văzut pe Ioan Botezătorul în vedenie cu 712 ani înainte de a se naşte, sau venirea lui Isus Hristos a fost vestită încă din grădina Eden din Geneza.

Acum haideţi să citim din Efeseni 1, începând de la versetul 1:

„Pavel…” (Priviţi felul în care vorbeşte Pavel. Mie îmi place foarte mult acest fel de vorbire, vouă nu? El a fost un slujitor minunat al lui Dumnezeu). Deci:

„Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, către sfinţii care sunt în Efes şi credincioşii în Isus Hristos.”

Observaţi, vă rog, că această epistolă nu este adresată lumii, celor de afară, ci este adresată Bisericii, sfinţilor aflaţi în Isus Hristos. O, nu este minunat?

Cum puteţi ajunge în Hristos? „Printr-un singur Duh, noi toţi suntem botezaţi într-un singur trup”, aşa că Pavel se adresează aici celor umpluţi cu Duhul Sfânt, nu lumii de afară.

„Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Hristos.”

O, Doamne! Nu v-ar plăcea să staţi acolo? Ba da, ne-ar plăcea. Vedeţi? Acelaşi Duh Sfânt a spus că aşa cum şedeţi  împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, sunteţi binecuvântaţi de Dumnezeu cu toate binecuvântările duhovniceşti.

Să citim încă o dată versetul acesta:

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în Hristos Isus.”

Acum fiţi atenţi, vă rog: „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii…”

Vedeţi? El spune aceste cuvinte Bisericii Sale; nu bebeluşilor, ci Bisericii care se află deja în Hristos. El nu se adresează unei biserici oarecare, ci celor aleşi, celor care sunt în Hristos Isus.

Poate cineva zice: „Ei bine, eu cred că sunt în Hristos.” Dacă sunteţi în Hristos înseamnă că aţi primit Duhul Sfânt, deoarece conform textului din 1 Corinteni 12.13, aceasta este singura modalitate de a ajunge în El:

„Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup,” care este trupul lui Hristos. În felul acesta, noi toţi stăm împreună în locurile cereşti şi avem un singur gând, deoarece Duhul Sfânt se mişcă printre noi, ne învaţă, săvârşeşte lucruri mari şi împlineşte Cuvântul Său. Oh, ce loc!

Deci Pavel a spus: „Acum vreau să vorbesc celor aleşi, celor care au fost chemaţi în felul acesta, pentru că Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii. El ştia încă înainte de întemeierea lumii că eu voi vorbi în seara aceasta despre acest subiect, pentru că este un Dumnezeu infinit. Oh! Iuh! Primiţi Duhul Sfânt chiar acum!

În Fapte 10.44 scrie: „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.” (Fapte 10.44).

Voi eraţi în gândurile lui Dumnezeu încă înainte de a fi lumea şi El a hotărât să vă dea Duhul Sfânt pentru că ştia că-L veţi dori. Da, El v-a ales pentru că ştia că-L veţi dori. V-a ales înainte ca voi sau Hristos să fiţi pe acest pământ. Apoi L-a trimis pe Isus să moară pentru voi şi să pregătească drumul pentru Duhul Sfânt, ca să vă aducă la Sine. O, este atât de minunat să mă gândesc că nu este ceea ce  am vrut eu;  că nu este dorinţa mea, nici voia mea; că eu nu am avut nimic de-a face cu aceasta, dar înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu ne-a văzut şi ne-a scris numele în Cartea Vieţii Mielului. Da, El a făcut aceasta încă înainte să fi existat ceva. Iuh!

Prin telescoapele puternice pe care le au, oamenii de ştiinţă pot privi în spaţiu la o depărtare de sute de ani lumină, iar când am văzut şi eu fotografia pe care au făcut-o, mi-am ridicat mâinile spre cer şi am spus: „Ce mare eşti! O, ce mare eşti, Doamne!”

Înainte ca vreuna din acele planete să se fi învârtit, Dumnezeu ne-a ales în Isus Hristos. Da, domnilor! Aleluia!

Înainte să fi existat vreun cuvânt, înainte să fi fost vreo planetă, vreun soare sau vreo lună, înainte să fi fost lumina sau orice altceva, când exista doar El şi gândurile Lui veşnice, Dumnezeu v-a ales prin cunoştinţa  Sa mai dinainte, pentru că ştia că va fi păcatul şi că veţi veni pe pământ.

Cineva a întrebat: „Atunci de ce a îngăduit păcatul?” Pentru că dacă nu ar fi fost păcatul, El nu s-ar fi putut descoperi niciodată ca Salvator. Era nevoie să fie un păcătos pentru ca El să-l poată salva. Trebuie să existe un om bolnav pentru ca El să se poată descoperi ca Vindecător. Amin. Ia te uită!

Aşa trebuie să fie. Fiind Dumnezeu, El a văzut şi a rânduit totul dinainte, iar când a făcut aceasta, Diavolul nici nu exista măcar. Oh, el este doar un fleac pe marginea drumului, folosit de Dumnezeu ca să-i aducă copiii Acasă strigând „Ava” adică „Tată.”

Nu-i de mirare că în ziua când vom cânta despre minunata Ta răscumpărare, îngerii îşi vor pleca toţi capetele, pentru că nu vor înţelege despre ce vorbim. Sigur că nu, pentru că ei nu au fost niciodată pierduţi şi nu ştiu ce este aceasta.  Nu ştiu cât de bine ne simţim să ştim că noi, care am fost odinioară pierduţi, păcătoşi şi despărţiţi de Dumnezeu, într-o lume coruptă, fără îndurare, fără nădejde, muritori şi sortiţi iadului, am fost apucaţi de Dumnezeu, care S-a aplecat până jos, ne-a apucat şi ne-a răscumpărat ridicându-ne mai presus de îngeri. Chiar aşa.

Ce sunt ei? Îngeri sau slujitori, dar noi suntem fii şi fiice. La cine vă gândiţi mai mult, la slujitorul sau la fiul şi fiica voastră? O, Doamne!

Rugăciunea celui sfânt va merge de un milion de ori mai sus decât un înger (Da, domnilor), pentru că ea este făcută de un fiu al Său. Acesta este adevărul, fratele şi sora mea.

Voi sunteţi oameni umpluţi cu Duhul Sfânt, sunteţi fii de Dumnezeu, dar îngerul este numai un slujitor al Său. El poate doar să aducă un mesaj, dar voi trebuie să acţionaţi. Amin! Voi sunteţi actorii de pe scenă; voi sunteţi fiii, iar îngerii sunt slujitorii care vă aduc mesajul.

El poate spune: „Tatăl m-a trimis să-ţi aduc acest mesaj, ca să faci aşa şi aşa,” şi aceasta este tot. Amin. Dar voi sunteţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu, iar El v-a ales mai dinainte.

Priviţi ce scrie mai departe:

„În El, Dumnezeu ne-a ales…” Vedeţi? Nu noi am ales, ci El. Cum aş fi putut alege eu cu miliarde de ani în urmă? Nu aş fi putut face aceasta, ci El m-a ales pe mine. Amin. Asta este, frate Wood!

„…ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi (să nu încercaţi să faceţi aceasta de la voi înşivă, pentru că nu veţi reuşi), şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui…”

O, fraţilor, aici avem răspunsul la o altă întrebare pe care am văzut-o acum câteva minute pe aici pe undeva… O, da, priviţi!

„Cum este posibil ca un om să trăiască atât de aproape de Dumnezeu încât să nu păcătuiască?”

Priviţi! „…Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană (fără păcat) înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui…”

Cine a făcut aceasta? Dragostea Lui. Ea a plătit pentru păcatul meu. Dragostea Lui l-a înlăturat, pentru că ea este cea mai mare putere care există.

Priviţi un bărbat care-şi iubeşte cu adevărat soţia: el este gata chiar să şi moară pentru ea, şi aceasta de bună voie. Nu la fel este şi dragostea frăţească?

În biserica de aici vine un bărbat de la ţară. Zilele trecute a fost pe la fratele său, iar acesta l-a întrebat:

„Cum ar fi dacă i s-ar întâmpla ceva fratelui Bill?”

„Mi-aş scoate pieptul cu bucurie înainte lui, pentru ca glonţul să intre în mine,” a răspuns el. Vedeţi? Aceasta este adevărata dragoste frăţească: ea este gata să moară pentru celălalt. Da, aceasta este dragostea adevărată, iar Biblia spune că „nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15.13).

deci: „…în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale…” (Efeseni 1.5).

Ce zici de aceasta, frate Mike, nu este minunat? El v-a iubit încă înainte de a fi lumea, v-a cunoscut caracterul, slăbiciunile şi obiceiurile. El a ştiut absolut totul despre voi; ştia cum veţi fi. Când a privit peste toată creaţia Sa, El a spus: „Îl văd şi ştiu totul despre el.” El a făcut aceasta înainte să fi existat o fărâmă de viaţă; atunci voi existaţi deja în gândurile veşnice ale lui Dumnezeu. Când primiţi Duhul Sfânt, voi deveniţi veşnici, pentru că sunteţi o parte din Dumnezeu. Puteţi vedea ce vreau să spun? Voi sunteţi la fel de veşnici ca Dumnezeu, pentru că sunteţi o parte din El.

Eu sunt tot atât de mult un Branham ca şi tatăl meu, pentru că în venele mele curge acelaşi sânge ca în ale lui. Sunt un Branham ca şi tatăl meu, pentru că m-am născut din el. Tu eşti un Wood pentru că tatăl tău este Wood. Eşti un Wood la fel ca John Wood, doar că numele tău este Banks Wood. Amin.

O, Doamne!

Nu eşti un Neville pentru că tatăl tău a fost Neville. Eşti la fel de mult un Neville ca şi el. Glorie!

Noi suntem la fel de veşnici ca şi Dumnezeu, pentru că suntem o parte din El; suntem fiii şi fiicele Sale, prin faptul că posedăm Viaţa Sa, Viaţa veşnică şi ca urmare nu putem pieri niciodată. Vedeţi? Acesta este motivul pentru care El a spus: „Eu îi voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.54).

Nu-i de mirare că atunci când romanii se pregăteau să-l decapiteze, Pavel i-a scris lui Timotei, deşi urma să meargă pe drumul morţii:

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.

De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea,” Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4.7-8).

Moartea îi spunea: „Vin să te iau!” dar el i-a răspuns: „Unde-ţi este boldul, moarte?”

Mormântul spunea: „Te voi duce în mine!” dar Pavel i-a zis: „Unde îţi este biruinţa?” De ce putea vorbi aşa? Pentru că avea un exemplu. El a privit spre Calvar şi a spus:

„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15.57).

Acolo sunteţi. Oh, aceasta ar trebui să vă stârnească emoţiile!

Când Cuvântul merge afară, El prinde Viaţă şi atunci este Ceva din lăuntrul fiinţei umane care trebuie să strige.

Cineva m-a întrebat: „Billy, ce-i face pe oameni să sară în sus şi-n jos, să-şi ridice mâinile şi să strige: „Laudă Domnului!” sau: „Amin!”?

Priviţi numai ce spune Biblia!

Pavel a zis: „Dacă vorbiţi în limbi şi nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Cum va spune „Amin” cel care nu înţelege nimic?” (1 Corinteni 14.9 – parafrazare).

Vedeţi? Este nevoie să ştiţi despre ce vorbiţi. În Biserică, voi puteţi vorbi în limbi necunoscute numai dacă aveţi tălmăcirea lor, pentru că altfel cum vor putea spune ceilalţi „Amin”, dacă nu vă înţeleg? Voi trebuie să ştiţi ce spuneţi.

Priviţi ziua aceea când duşmanul a venit împotriva Israelului, care nu ştia ce să facă! Ei s-au adunat împreună, sub semnul tăierii împrejur, şi-au ridicat mâinile spre Dumnezeu şi au spus: „Doamne, Tu eşti Dumnezeu nostru, Tu i-ai ocrotit pe înaintaşii noştri. L-ai trimis pe Moise, profetul Tău şi i-ai scos pe copiii lui Israel din Egipt, după care i-ai condus prin pustie. Cât timp ai fost cu ei nimeni nu a îndrăznit să-i atingă, pentru că Tu îi ocroteai. Deşi erau o minoritate, toţi se temeau de ei. Ce mare eşti, o, Dumnezeule! Şi acum, Doamne, am păcătuit noi, nevestele şi copiii noştri, aşa că am ajuns în necaz. Ce putem face, fiindcă vrăjmaşul vine?”

Şi în timp ce se rugau, Duhul a venit peste prorocul Domnului şi acesta a spus: „Aşa vorbeşte Domnul: Voi să staţi liniştiţi şi să nu luptaţi! Mergeţi şi faceţi aşa şi aşa…” şi veţi birui, pentru că Eu lupt pentru voi. Apoi Domnul a iscat o confuzie între duşmanii lor, ceea ce a făcut să se ucidă între ei.

Acolo sunteţi. Aleşi să fiţi în Hristos Isus încă înainte de întemeierea lumii.

***

29. Ai spus că un om poate trăi atât de aproape de Dumnezeu încât să nu păcătuiască, deşi este pe acest pământ. Atunci cum explici 1 Ioan 1.8-10?

Deci, 1 Ioan 1.8-10:

„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.

Dar dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte şi să ne curăţească de orice păcat.

Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.”

Ei bine, fratele meu, aşteaptă numai puţin ca să citim şi din 1 Ioan 3.8-9:

„Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. (Tocmai despre aceasta am vorbit când ne-am referit la alegerea făcută de Dumnezeu mai dinainte, prin faptul că v-a cunoscut).

Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.”

Aceasta o spune Cuvântul. Acum ne vom întoarce din nou la textul din 1 Ioan 1.10:

„Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.”

Unii oameni spun: „Ei bine, aceştia sunt doar o fetiţă şi un băiat, şi sigur nu au păcătuit.” Dar ce spune Cuvântul?

Că noi am fost născuţi în păcat, zămisliţi în nelegiuire şi am venit în lume prin minciună, aşa că atunci când te naşti în lumea aceasta, eşti mincinos, hoţ şi tot ce se poate.

Desigur, nu eşti mincinos pentru că ai minţit, nici hoţ pentru că ai fi furat ceva, ci pentru că duhul acela este în tine, în firea ta.

Acesta este motivul pentru care trebuie să vă naşteţi din nou; să muriţi şi să fiţi născuţi. Dar voi nu puteţi avea o naştere fără răstignire, ci este nevoie să muriţi mai întâi faţă de lucrurile lumii şi abia după aceea veţi fi înviaţi în Hristos.

Dacă veţi depinde de concepţiile intelectului vostru şi aşa mai departe, nu veţi fi născuţi niciodată din nou. Acesta este motivul pentru care trebuie să uitaţi tot ce ştiţi, cum spune Pavel, şi să nu mai ştiţi nimic altceva decât pe Isus Hristos cel răstignit.

O, dacă v-aş putea face să înţelegeţi aceasta! Este vorba de o naştere care face din voi o creatură nouă. Tocmai am căutat în Lexiconul grec, ca să văd ce înseamnă cuvântul „naştere.” Ştiţi ce înseamnă? „Creaţie.”

Şi Cuvântul spune: „Căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură (o creaţie) nouă.” (2 Corinteni 5.17). Deci voi sunteţi o creatură nouă în Hristos Isus, nu în lume.

Desigur, voi ştiţi care sunt lucrurile lumii: luxul, hainele scumpe şi lucrurile fine.

Poate spuneţi: „O, eu merg la biserică pentru că nu vreau să ajung în iad!” Este bine, dar ştiţi cum sunt tinerii: fetele se dau doar cu puţin negru pe la ochi, iar băieţii îşi lasă părul în valuri mici sau mai ştiu eu cum îl fac, numai ca să atragă atenţia asupra lor. Unii sunt pofticioşi, alţii beau şi aşa mai departe, dar toate acestea sunt lumea sau mai bine zis, arată că sunteţi lumeşti, iar Cuvântul spune că „Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” (1 Ioan 2.15). Astfel, pentru a scoate lumea din voi este nevoie să muriţi; trebuie să fiţi răstigniţi, îngropaţi şi înviaţi din nou; trebuie să vă naşteţi ca o făptură (creaţie) nouă în Hristos Isus.

Înainte de a primi Duhul Sfânt, voi credeţi spre Viaţa veşnică, dar n-o aveţi până când nu primiţi Duhul Sfânt, pentru că El este Viaţa veşnică, este Dumnezeu. El este Viaţa lui Dumnezeu în voi. Deci voi aveţi Viaţa veşnică numai atunci când vine Duhul Sfânt în voi. Înţelegeţi acum?

Aici avem un exemplu bun. Aş vrea să nu se supere femeile dacă sunt prea direct.

Când rămâneţi însărcinate, voi purtaţi în pântece o viaţă deşi copilul nu este încă născut. Dacă procedaţi în totul conform legilor naturii, copilul se va naşte sănătos şi normal, dar dacă nu respectaţi aceste legi, dacă ridicaţi ceva greu sau primiţi o lovitură puternică în burtă, aceasta ar putea ucide copilul înainte de a fi născut.

Ei bine, aceasta este problema. Loviturile vin de la Satan. El ia săgeţile otrăvite ale iadului şi încearcă să rănească Biserica aflată în durerile naşterii pentru a aduce la viaţă copilul de parte bărbătească. Dar dacă luaţi numai Biblia şi toate vitaminele indicate de ea, aceasta vă va întări, iar săgeţile Satanei nu vor putea ucide copilul.

Biserica ar trebui să ia numai vitaminele duhovniceşti care sunt în Cartea aceasta. Ea trebuie să stea numai pe Cuvânt, pentru că în felul acesta îl va putea naşte pe copil Înţelegeţi ce vreau să spun?

Micuţul copilaş are viaţă în pântecele mamei, pentru că nervii lui sunt vii; aceasta îl face să se mişte şi să lovească imediat ce sarcina împlineşte patru luni. Cu toate acestea, el nu este încă o fiinţă vie, nu este încă născut. Dar de îndată ce vine pe lume, doctorul, moaşa sau cine o asistă pe mamă la naştere, îl ridică şi-l loveşte uşor (Fratele Branham bate din palme), ceea ce-l face să respire. Din clipa aceea, el devine un suflet viu.

Acelaşi lucru se întâmplă duhovniceşte. Voi sunteţi gata să primiţi Duhul Sfânt, sunteţi în dureri pentru că vreţi să fiţi născuţi. Câţi dintre cei prezenţi sunt de acord până aici? Câţi doresc să primească Duhul Sfânt? Ridicaţi mâinile. Vedeţi? Voi sunteţi în dureri, vreţi să fiţi născuţi, de aceea vă trebuie o bătaie mică a Evangheliei (Fratele Branham bate din palme), care să vă facă să strigaţi „Glorie”.

Ştiu că vă gândiţi că sunt nebun, dar nu uitaţi că noi avem gândul lui Hristos, care pentru lume este o nebunie. Ceva strigă dinăuntru, iar Duhul vine în talazuri, vine şi vine.

Este ca în cazul unei ţevi vechi şi înfundate. Voi luaţi o sârmă şi o introduceţi pe acea ţeavă, încercând să străpungeţi dopul de mizerie, pentru că dincolo de el este un şuvoi de apă gata să curgă. Dar nu puteţi ajunge la ea până nu scobiţi şi găuriţi acel dop. Apoi, după un timp simţiţi că dopul cedează, iar apa începe să curgă cu putere prin ţeavă; curge tot timpul, fără nici o întrerupere. Asta este.

Aşa vine şi Duhul Sfânt. Păcatul a înfundat ţevile şi trebuie desfundate. Problema este că voi staţi deoparte şi spuneţi: „Mi-e frică… Mă gândesc că dacă mă văd oamenii, vor spune că sunt nebun.”

Este nevoie să-L doreşti mai mult decât pe propria ta viaţă; este nevoie să însemne totul pentru tine: „Trebuie să-L am sau voi muri!” Înţelegeţi? Acesta este primul lucru care vă trebuie: să vă apucaţi de ceva.

Apoi spuneţi: „Asta este, Doamne!” şi trageţi dopul afară. Iuh! Totul s-a dus, a trecut, iar El poate să vină. O, Doamne! Suntem liberi, iar în voi există o Viaţă care strigă: „Glorie lui Dumnezeu!”

Petru şi ceilalţi credincioşi care aşteptau cincizecimea, s-au ascuns în camera de sus spunând: „Priviţi atenţi afară să vedeţi dacă nu cumva vin iudeii după noi!”

„Nu văd pe nimeni,: a spus cineva.

„În ordine, dar staţi cât se poate de liniştiţi, pentru că dacă ne găsesc cumva…”

Ei stăteau acolo plini de frică, dar deodată a venit din cer un sunet ca un vâjâit  puternic şi a umplut casa în care se aflau ei. Da, acolo s-a întâmplat ceva care i-a făcut să nu se mai teamă, aşa că au deschis uşile larg, au coborât scările şi  s-au dus pe stradă clătinându-se ca nişte oameni beţi.

Când i-au văzut, unii au spus: „Oamenii aceştia sunt plini de must!” Alţii ziceau: „Uitaţi-vă la ei! Iată-l şi pe laşul acela care s-a lepădat de Isus atunci când a fost dus la judecată. Atunci a zis că nici măcar nu-l cunoaşte. O femeie micuţă l-a recunoscut şi i-a zis: „Până şi vorbirea te dă de gol că ai fost cu Isus!” dar el s-a blestemat şi a negat că ar fi fost cu El.

Vedeţi? Aşa fusese, dar când dopul a fost scos afară şi Duhul a început să curgă prin el, Petru s-a ridicat şi a zis:

„Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Oamenii aceştia nu sunt beţi cum credeţi voi (Vedeţi, el lua poziţie în apărarea bisericii), căci este  abia al treilea ceas din zi, ci este ceea ce a fost spus prin prorocul Isaia:

„În zilele din urmă, zice Domnul Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură…”

O, Doamne! Ştiu că ceea ce spun este înfiorător, dar trebuie să vedeţi care este Adevărul ca să puteţi sta pe el.

Acum să revenim la întrebarea pusă:

„Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos pe Dumnezeu,” care a spus că am păcătuit.

„Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3.23).

Voi spuneţi: „Eu am fost născut în Biserica batistă… în Biserica metodistă,… în Biserica prezbiteriană… în Biserica penticostală, etc.” dar aceasta n-are nici o valoare pentru că este nevoie să fiţi născuţi în Trupul lui Hristos. Acesta este adevărul.

Deci, dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos pe El şi Cuvântul Lui nu este în noi, însă ştim că Cuvântul este Adevărul. Câţi ştiu că Cuvântul Lui este Adevărul? Isus a spus:

„Sfinţeşte-i Tată prin Cuvântul Tău; Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17.17), iar El este Cuvântul: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” (Ioan 1.1+14).

Deci El era Cuvântul, iar dacă spuneţi că nu aţi păcătuit, Cuvântul, adică Hristos, nu este în voi. Vedeţi? În ordine.

Haideţi să citim aşa acest verset: „Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Hristos nu este în noi.” Deci dacă spuneţi că n-aţi păcătuit, sunteţi greşiţi. Şi pentru că aţi păcătuit este nevoie să fiţi născuţi din nou.

Acum ne vom opri la versetul celălalt, la cel din 1 Ioan 3.9:

„Oricine este născut din nou, nu păcătuieşte.”

Ce este păcatul? Necredinţa. Aşa spune Biblia. Există un singur păcat, iar acela este necredinţa. Acesta este adevărul. „Cine nu crede, a şi fost judecat…” (Ioan 3.18).

Deci dacă nu credeţi în El, păcătuiţi. Poate cineva zice: „Stai puţin! Eu cred că ei au avut Duhul Sfânt la început, dar astăzi nu mai este aşa ceva.”

Ba este, frate, pentru că Biblia spune că „făgăduinţa aceasta este pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.’ (Fapte 2.39).

„Ştiu, dar…” Vedeţi? Prin aceasta săvârşiţi deja păcatul, pentru că tot Biblia spune că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8), iar voi nu-L credeţi pe Dumnezeu.

„Bine, dar noi am fost învăţaţi că…” Pe mine nu mă interesează ce aţi fost învăţaţi, deoarece Biblia spune că „dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4).

„Vrei să spui cumva că El face şi astăzi aceleaşi lucrări ca în trecut?”

Da, asta vreau să spun. El este în Biserica Sa şi face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut atunci când a fost pe pământ.

„O, dar eu nu pot crede aceasta!”

Prin aceasta, păcătuieşti, fiindcă dacă ai fi născut din Dumnezeu, din Duhul Sfânt, nu ai putea spune aşa ceva! Dacă un om spune că are Duhul Sfânt, iar apoi vorbeşte în felul acesta, înseamnă că nu-L are.  Aceasta este dovada că el nu posedă Duhul lui Dumnezeu.

Dacă nu crede în vindecarea divină, în puterea învierii şi în faptul că Duhul Sfânt a fost turnat peste noi la fel ca în prima epocă; dacă nu crede că El este acelaşi Dumnezeu ieri, azi şi în veci şi că săvârşeşte în mijlocul nostru aceleaşi lucrări pe care le-a făcut prin apostoli, vorbind în limbi, vindecând, etc., deci dacă nu crede toate acestea, înseamnă că nu este născut din Dumnezeu, pentru că oricine este născut din El, nu se poate face vinovat de păcatul necredinţei.

Vedeţi? Aceasta este calea prin care-i puteţi cunoaşte dacă sunt născuţi din nou sau nu.

Tu mergi la un om şi-l întrebi: „Dr. Cutare, reverend Cutare sau mai ştiu eu ce titlu academic are, este adevărat că biserica trebuie să aibă în ea vindecarea divină, aşa cum au avut-o apostolii?”

„O, nu, nu trebuie!” Dar când spune aceasta, el păcătuieşte, se dovedeşte a fi un necredincios. Acesta este adevărul.

Voi îl întrebaţi: „Crezi că trebuie să primim Duhul Sfânt aşa cum L-au primit şi apostolii? Am citit în Fapte 2 că atunci când S-a revărsat Duhul Sfânt peste ei, s-au purtat ca nişte oameni beţi, au mers afară şi au vorbit în limbile celor prezenţi acolo. Da, au avut o asemenea purtare încât unii au spus că sunt beţi. Totuşi, când noi primim astăzi Duhul Sfânt în biserica baptistă, metodistă, prezbiteriană, etc., nu mai au loc asemenea manifestări. N-ar trebui să fie la fel?”

„Ei bine, tinere,” răspunde el, „aceste lucruri au fost numai pentru cei doisprezece.”

Vedeţi? Prin aceasta el păcătuieşte, mai clar, dovedeşte că nu este născut din Duhul lui Dumnezeu, că este un necredincios. De ce aceasta? Pentru că în 1 Ioan 3.9 Cuvântul spune că „oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte,” adică nu este necredincios. Un astfel de om nu întreabă tot timpul: „De ce? De ce? De ce?”, ci este condus pretutindeni de Porumbelul care locuieşte în el. Acesta este motivul pentru care nu poate tăgădui nici măcar un Cuvânt, fiindcă Dumnezeu nu Îşi poate tăgădui propriul Cuvânt.

Dacă mi-aş tăgădui propriul cuvânt, aş fi un mincinos, iar dacă tu spui că ai Duhul lui Dumnezeu şi totuşi Îi tăgăduieşti Cuvântul, înseamnă că cineva este mincinos – tu sau Dumnezeu -, însă Biblia spune că Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul, ceea ce dovedeşte că mincinosul eşti tu.

Orice om care este născut din Duhul lui Dumnezeu, nu poate fi în dezacord cu Cuvântul Său, ci va crede fiecare iotă din El.  Este imposibil să facă altfel. Acesta este adevărul.

Priviţi încă o dată!

„Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui…”

Ce este Sămânţa lui Dumnezeu, sau mai bine zis, cine este ea? Hristos. Este adevărat?

Şi aici scrie că „…sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el…” Deci Duhul Sfânt vine la voi, nu de la o adunare la alta, ci pentru veşnicie.

Dacă vreţi să notaţi acest lucru, este scris în Efeseni 4.30: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”

Deci vedeţi? „…sămânţa Lui rămâne în el şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” Un astfel de om nu poate tăgădui niciodată Cuvântul.

Deci, când vedeţi un om care nu este de acord cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci spune: „Aceasta a fost pentru o altă epocă!” deşi făgăduinţa Lui este dată pentru oricine vrea să vină, să ştiţi că în faţa voastră stă un necredincios, un om care nu este născut din Dumnezeu.

Mai bine ne-am opri aici, nu-i aşa? Cât este ceasul? O, vai! Duminică aş vrea să ajung din nou aici. Lăsaţi-mă să mai iau repede încă o întrebare, fiindcă este foarte bună. Cuvântul lui Dumnezeu este minunat, nu-i aşa?

***

30. Ce trup vom avea la înviere?

La înviere? Priviţi cartea aceasta care cade jos.  (Fratele Branham lasă o carte jos). Vedeţi? Dar nu o mai ridic, ci iau alta de jos, o înlocuiesc. Aşa este învierea? NU, sigur că nu, pentru că cuvântul „înviere” înseamnă „a aduce înapoi pe cel ce a mers jos,” ceea ce înseamnă că trebuie să iau de jos aceeaşi carte care a căzut, nu alta.

A fost Isus înviat? L-au cunoscut ei? A stat acelaşi Isus în mijlocul lor? Sigur că da, pentru că Biblia spune: „Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.” (Fapte 1.11).

Înseamnă că voi muriţi în trup, iar când înviaţi o faceţi tot în trup. Acesta este adevărul.

Am putea folosi două ore pentru întrebarea aceasta, dar este mai bine să ne oprim aici.

***

31. Explică Evrei 6.4, apoi compară-l cu Evrei 10.26.

Să citim repede aceste texte:

„Căci cei ce au fost luminaţi odată şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt,

şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,

şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dau să fie batjocorit.”

Noi am discutat aseară despre aceasta. Câţi aţi fost aici când am explicat versetele acestea? În ordine. Înseamnă că ştiţi despre ce este vorba. Aceştia sunt credincioşii de graniţă.

Câţi aţi citit în Deuteronom 1, unde se vorbeşte despre trimiterea celor douăsprezece iscoade în Canaan şi despre faptul că au gustat din roadele ţării făgăduite? Voi ştiţi că de fapt Canaanul nu este un simbol al Mileniului, pentru că acolo ei au avut încă de luptat şi au ucis oameni.

Egiptul este lumea din care a fost chemată Biserica afară, iar Canaanul este un simbol al Duhului Sfânt care vă conduce ca să luptaţi pentru fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu. Pustia este locul în care ei au fost sfinţiţi după ce au început lupta. Vedeţi? Înseamnă că nu trebuie să credeţi că voi nu aveţi de luptat.

Ce au făcut evreii în Canaan? Au luat în stăpânire ceea ce le fusese promis. Glorie! Ei au intrat în dreptul lor. Acest lucru nu a fost posibil decât după ce au intrat în Canaan.

Şi noi avem făgăduinţe, iar când primim Duhul Sfânt, intrăm în Canaan şi trebuie să luptăm pentru fiecare centimetru de „pământ.”

Da, domnilor. Acesta este motivul pentru care spun oamenii: „Roagă-te pentru mine, frate Branham!” Frate, intră în Canaan şi atunci vei vedea unde aparţii.

Roagă-te şi spune: „Satană, acesta este dreptul meu, pentru că aşa a spus Dumnezeu. De aceea, ieşi afară! Pleacă de pe proprietatea mea!” Vedeţi? Acesta este adevărul.

„Proprietatea ta?” spune Satan.

„Da, aceasta este proprietatea mea pentru că aşa a spus El!” Şi astfel, Satana trebuie să plece, să se retragă.

Fiţi atenţi mai departe!

„Dar dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.” (Evrei 10.26).

Vedeţi?  În primul rând, voi gustaţi din El, apoi primiţi cunoştinţa despre El. Atunci în ce constă pericolul de a păcătui? În a nu crede. Priviţi încă o dată acest text:

„Dar dacă nu credeţi cu voia, după ce aţi primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate.” Înţelegeţi?

„…cei care totuşi au căzut, după ce au fost luminaţi, au gustat din darul ceresc, au fost părtaşi Duhului Sfânt şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor”, nu mai au nici o posibilitate de iertare. Ei merg înainte, la fel ca spinii, deoarece ploaia cade şi peste ei. Vedeţi? Atunci când a venit Duhul Sfânt, spinii s-au bucurat de El la fel ca grâul, dar când trebuie să pună mâna şi să facă cu adevărat ceva pentru Domnul, nu mai pot. Vedeţi? Aceasta dovedeşte că ei nu au Duhul Sfânt. Şi care le va fi sfârşitul? Afară, unde vor fi arşi.

Ce este păcatul? Necredinţa. Dacă vi s-a făcut cunoscut Adevărul şi îi întoarceţi spatele spunând: „Nu vreau să am nimic a face cu aceasta!” deşi sunteţi conştienţi că aşa este, nu mai aveţi nici o şansă. Sunteţi terminaţi pentru că aţi călcat în picioare harul care vi s-a dat.

Priviţi! „Dar dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate…” (Vedeţi? Dacă vă depărtaţi de Dumnezeu şi-L refuzaţi cu voia, după tot binele pe care vi l-a făcut, sunteţi gata.)

„…ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi.

Cine a călcat Legea lui Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.

Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului.” (Evrei 10.26-29).

Cine poate cădea aici? Oricine, dar mă voi opri la un predicator, pentru că şi eu sunt predicator. El păşeşte aici sus şi Îl propovăduieşte pe Hristos şi duce o viaţă curată şi sfântă; apoi, prin Duhul lui Dumnezeu este condus tot mai sus în cunoaşterea Duhului Sfânt, văzând lucrarea Sa minunată, dar când se întâmplă aceasta, spune: „Stai puţin! Biserica mea nu va accepta aşa ceva! Nu pot face aceasta, pentru că voi fi dat afară. Comitetul mă va excomunica!”

Dacă face aceasta, pentru el nu va mai exista nici o jertfă de păcat, deoarece a luat sângele care l-a sfinţit şi l-a adus la cunoaşterea Adevărului, şi l-a călcat în picioare considerându-l un lucru nevrednic.

Da, el a făcut aceasta după ce Dumnezeu l-a condus pas cu pas, până aici sus la Duhul Sfânt.

Poate ziceţi: „Stai puţin, frate Branham!”

O clipă, vă rog. Duhul lui antihrist va face acest lucru. Aţi observat cele două linii?

Cine a fost Iuda Iscarioteanul? Diavolul. Biblia spune despre el că era fiul pierzării. Ce este pierzarea? Iadul. El era fiul iadului: a venit din iad şi s-a întors în iad.

Dar Isus Hristos era Fiul lui Dumnezeu. El a venit din cer şi S-a întors în cer.

Când a murit pe cruce – aţi ştiut că şi Iuda a murit pe cruce? Câţi ştiţi aceasta? El a murit atârnat pe lemn, iar Biblia spune că oricine este atârnat pe lemn este blestemat.

El a venit din iad, dar aţi văzut cât timp a putut să se strecoare neobservat în Biserică? Iuda a putut merge atât de departe cât poate merge şi astăzi. Vedeţi cât de înşelător poate fi acest duh? Ce era Iuda? Casier, un lucrător în Biserică, un om care pretindea că crede în Isus Hristos, dar la timpul hotărât şi-a arătat adevărata faţă…

(Banda nu are sfârşitul predicii).

– Amin –