IEHOVAH – JIREH

Haideți să rămânem doar un moment în picioare și să ne plecăm capetele pentru un cuvânt de rugăciune. În timp ce ne plecăm capetele, mă întreb la câți v-ar place să fiți amintiți în seara aceasta în rugăciune, pentru că aveți în inimi ceva ce aţi vrea ca Dumnezeu să facă? Ridicați mâinile.  Domnul să acorde aceste cereri acum, în timp ce ne plecăm capetele şi inimile înaintea Lui.

2. Tatăl nostru ceresc, ne apropiem din nou de Tronul Tău de îndurare, în Numele lui Isus Hristos, marele Fiu al lui Dumnezeu. Îţi mulţumim pentru oportunitatea de a veni aici, cu asigurarea că Tu vei asculta şi vei răspunde la ceea ce Îți cerem. Tată, Te rugăm să ne ierți păcatele, necredința și să ne dai credință, belșug de credință, în seara aceasta. Tu ştii ce este în spatele fiecărei mâini ridicate, în adâncul inimii, și știi că ei au nevoie de ceva, Doamne, pentru că şi-au ridicat mâinile cu reverență, așteptând ceva de la Tine. Tată ceresc, Te rog să le dai oamenilor tot ce au cerut.

Îți mulțumim pentru cercetarea de seara trecută și Te rugăm să o faci din nou în seara aceasta, cu belșug de putere şi har, și să împlinești dorințele inimii noastre, pentru că într-adevăr dorinţa noastră este să vedem înfăptuită voia Ta. Noi știm că voia Ta este vindecarea celor bolnavi, pentru că Tu ai fost lovit pentru vindecarea noastră: „Prin rănile Lui am fost vindecaţi.” Tată, ne rugăm ca marea Ta voie să se facă în seara aceasta; dă-ne credinţă să credem din belșug, pentru că fiecare persoană bolnavă poate fi vindecată. Fă ca fiecare persoană care este pierdută să-şi amintească, că El a fost rănit pentru fărădelegile noastre. Acordă-ne aceasta, Doamne.

Fie ca ei să ştie că, atâta timp cât Acolo există o Jertfă sângerândă pentru ei, Dumnezeu nu le poate vedea păcatele, Dar dacă vor muri fără s-o mărturisească public şi s-o accepte, fără să fie născuţi din nou, nu va exista nicio cale, pentru niciunul dintre ei, să intre cândva în Împărăţie. Fă ca aceasta să fie seara în care fiecare persoană care nu este sub Sânge să intre repede sub Sânge, în Numele Domnului Isus, iar noi Te vom lăuda. Amin.

Este un mare privilegiu să fiu aici în seara aceasta şi să vă vorbesc din nou. Seara trecută am avut bucurii mari şi cercetarea Domnului, dar v-am ținut prea mult. Niciodată nu am putut s-o fac, nici măcar odată.

Într-un fel, astăzi am stat prea mult la soare… Fiul meu mai mic, Iosif, a fost tot după mine să meargă să înoate pentru că în locul unde am stat era un bazin mic, îngrădit în spate, așa că mi-a zis:

„Tată, vino și urmărește-mă, pentru că pot să înot.”

„Bine”, am spus eu.

Astfel, în dimineața aceasta, m-am dus acolo jos. Mi-am luat Biblia şi câțiva… să-mi scriu câteva notiţe. Şi în timp ce studiam, el… a venit cu pantaloni scurți și mi-a zis: „Privește, tată, pot plonja!” Ei bine, dacă am putut vedea cândva o broască sărind în apă… Când a ieşit afară, apa curgea din nasul şi din gură lui și el a zis: „Cum am sărit?”

„Tu sari frumos”, am răspuns eu.

Atunci mi-am adus aminte de timpul când am făcut acelaşi lucru cu tatăl meu. Înainte de-a ajunge la râu, era un mic lac vechi, iar noi, copiii, aproape că scoteam spuma verde din el… apa nu era mai adâncă de șase țoli, iar eu îi spuneam tatălui meu: „Pot înota.”

Astfel, într-o duminică după-amiaza ne-am dus acolo. Ei aveau o cutie mică de săpun pusă acolo, iar eu m-am dus în spate în tufişuri şi m-am dezbrăcat; doar am desfăcut un singur nasture, ştiţi. Câţi aţi văzut cândva aşa ceva? Înţeleg. Doar o salopetă fără bretele, care avea numai o îndoitură dublă peste mijloc, pentru un cordon și un nasture. Astfel, doar desfăceam nasturele şi aceasta era tot ce trebuia să faci, săreai drept înăuntru. Eu m-am urcat pe această cutie şi mi-am ţinut nasul, ştiţi, şi am sărit în aceea, iar noroiul a sărit cam aşa de sus. Tatăl meu stătea acolo și mă urmărea.

„Cum am sărit?”

„Ieși afară de acolo”, a zis el, „şi du-te să faci baie!” M-am gândit cât de demult a fost aceasta!

Știți, timpul zboară pe lângă noi, nu-i așa? Se pare că noi nici nu avem timp să facem lucrurile, iar timpul nu așteaptă după nimeni. Astfel, trebuie să lucrăm cât timp putem, fiindcă va veni ceasul când generația aceasta va pleca şi va veni o altă generaţie, dacă va mai fi o altă generație. Într-adevăr, o spun cu toată inima, (eu nu ştiu când vine El; niciunul dintre noi nu ştie), dar, într-adevăr, eu nu cred că va mai fi o altă generaţie. Eu cred că Hristos va veni în această generaţie. Nu ştiu în ce timp, ar putea fi deseară sau ar putea fi peste zece ani de acum sau douăzeci, dar o cred. Dacă El nu va veni acum, aș vrea să trăiesc ca și cum ar veni, fiindcă ştiu că ar putea fi ultima mea zi sau ultima voastră zi.

Apoi amintiţi-vă, dacă voi pleca înainte ca El să vină, ne vom ridica în Prezența Lui și vom învia înainte ca alţii să fie schimbaţi. „Trâmbița Domnului va suna și morţii în Hristos vor învia mai întâi. Apoi, noi care suntem vii şi vom rămânea, vom fi schimbaţi într-un moment, la o clipeală de ochi, şi vom fi ridicaţi împreună cu ei, să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh.”

 Priviţi ordinea învierii. Vedeţi, Dumnezeu ştie că noi dorim să-i vedem pe cei dragi ai noștri, iar dacă ajungem acolo și-L întâlnim întâi pe El, ne vom uita să-i vedem pe mama, pe tata şi pe ceilalți, dacă sunt acolo. Dar vedeţi cum lucrează Duhul Sfânt în înţelepciunea Lui? Noi ne vom întâlni întâi cu ei, apoi vom ajunge acolo şi vom cânta, „Măreţul Har,” acela va fi un timp de închinare. Credeţi că mă comport ciudat acum? Să mă vedeți Acolo! Va fi un timp minunat pentru mine şi pentru noi toţi când vom ajunge Acolo.

Acum, în seara aceasta, vreau să citim ceva din vechea Biblie binecuvântată. Să deschidem la Romani capitolul 4, căci vom citi doar o parte din cartea Romanilor. Aş vrea să citesc din două locuri în seara aceasta, din Geneza şi din cartea Romanilor.

Romani 4.17:

„….după cum este scris: Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi.

Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa va fi sămânța ta.”

Şi, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredințat că El ce făgăduiește poate să şi împlinească.

De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.

Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”,

ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru,

care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre şi a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.”

Oh, îmi place Aceasta! Aceasta este una dintre Scripturile mele favorite din Biblie, fiindcă este atât de pozitiv ceea ce a fost Dumnezeu, ceea ce a promis El şi a jurat că va face. Am ales acest subiect fiindcă cred că în fiecare adunare, se va vedea credința pe care am văzut-o exercitată aici seara trecută, astfel încât să nu fie între noi nicio persoană plăpândă care să nu fie vindecată. Cum a venit Puterea lui Dumnezeu şi ce a făcut! Apoi, m-am gândit că dacă am putea zidi pe ceva pozitiv, pentru un scop, ar fi minunat când am putea atinge acea mare seară sau oră de apogeu.

Noi trebuie să ne amintim că nu se poate face nimic fără credință, dar mai întâi trebuie să se mărturisească pentru că El este Autorul credinței, noi știm aceasta, şi nimic nu se poate face fără credință. „Şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu.”

Acum, El este Marele Preot al mărturisirii noastre. În traducerea King James aici, în Cartea Evreilor, spune despre „o declarație.” „A declara” şi „a mărturisi” este același lucru, „a declara” şi „a mărturisi”. „A mărturisi” înseamnă „a spune același lucru”: „Prin rănile Lui sunt vindecat.”

Vedeți, „Eu sunt salvat prin Viața Lui”, dar mai întâi, trebuie să mărturisim aceasta; iar El stă ca Mijlocitor între Dumnezeu şi om, El stă acolo ca să facă mijlociri prin ceea ce mărturisim despre ce a făcut El. O, ce lucru corect și stabil este acesta!

Acum aş vrea să mai citesc o Scriptură din cartea Genezei 22.7-14:

„Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?”

„Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuși va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte.

Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a așezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

Apoi, Avraam a întins mâna şi a luat cuțitul, ca să înjunghie pe fiul său.

Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el.

Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci știu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.”

Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș, şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său.

Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă”.

Subiectul pe care vreau să-l iau de aici, dacă se poate numi un subiect, este, „IeHoVaH-Iire.”

Cuvântul acesta înseamnă, „Domnul va rândui o jertfă pentru Sine Însuşi.” Dacă nu este una, El poate rândui una. Sunt foarte mulțumitor pentru aceasta. Acest subiect este mare, citind acolo că, „Avraam nu s-a îndoit de promisiune, prin necredință, ci a stat tare, dând slavă lui Dumnezeu.”                                 

Acum, Avraam a fost cel cu care Dumnezeu a făcut legământul şi căruia i-a promis; lui Avraam, şi nu numai lui, ci Seminţei lui după el, „Avraam şi Sămânța lui.” Să nu uitați aceasta. Dacă suntem morți în Hristos, dacă suntem născuți din nou, noi suntem sămânța lui Avraam. Acum, să fim foarte atenţi cu privire la aceasta în timp ce studiem această lecție, iar dacă veți asculta cu atenție, sunt sigur că Duhul Sfânt vă va descoperi. Voi veţi prinde nădejde, iar aceasta va lumina acest oraş şi orice lucru din jurul vostru, dacă ne vom lua timp doar să prindem ideea, ceea ce încearcă Duhul Sfânt să ne aducă. Fiind chemat, lui Avraam i s-a dat promisiunea, „Lui Avraam şi Seminţei lui.”

Prieteni, astăzi există prea mult așa zis creștinism care numai pretinde că este creștinism, dar nu este. Mie nu-mi place s-o spun, dar dacă aș sta aici, și aș fi foarte popular, fiecare m-ar bate pe umăr și orice altceva, știu că apoi trebuie să mă întâlnesc cu grupul acesta la Judecată și să dau socoteală pentru aceasta. Astfel, eu trebuie să fiu cinstit.

Noi ne-am putea uita la adunări şi la lumea de astăzi, la ceea ce se numește creștinătate, iar Biblia a prezis că va fi așa. Acum, mulţi Îl acceptă pe Hristos și spun: „Ei bine, eu Îl cred.” Păi, diavolul crede același lucru! Vedeţi? Mulți dintre ei încearcă să-L accepte pe baza emoției, zicând: „Ei bine, am vorbit în limbi. Am dansat în Duh.” Eu am văzut în Africa vraci, vrăjitori şi dansatorii diavolului făcând același lucru; sigur, vorbeau în limbi, beau sânge dintr-un craniu uman şi îl chemau pe diavolul. Mama mea este indiancă, jumătate indiancă. Eu am văzut cum aceia luau un creion, îl puneau în acel fel şi creionul mergea şi scria într-o limbă necunoscută, iar ei stăteau acolo şi o interpretau, chemându-l pe diavolul. Sigur că da.

Vedeți, voi nu puteți merge prin emoții. Vedeţi, viaţa pe care o trăiţi mărturiseşte ceea ce sunteţi. Vedeţi? Nu contează ce fel de senzații aveți, voi nu puteți stabili creștinismul pe o senzație. „Aceea este o viaţă!” Isus a zis: „Prin roadele lor îi veţi cunoaşte.” Nu prin mărturia lor, nu prin ceea ce spun. Şi tot Isus a spus: „Voi vă apropiați de Mine cu buzele, dar cu inima sunteţi departe de Mine.” Aceea este, aceea este mărturia lor. Vedeți, viața voastră mărturisește. Astfel, dacă un om spune că el crede în Dumnezeu, dar neagă un Cuvânt din această Biblie sau Îl schimbă în vreun fel, păi aceasta va fi rău.

Voi ziceți: „Nu contează aceste lucruri mici.” Sigur că contează.

Un singur cuvinţel ne-a dus în tot necazul; nu faptul că nu L-a crezut, ci faptul că L-a formulat greșit. Eva l-a lăsat pe Satan să-L scoată şi să-I dea o logică. Jos la fratele Williams, tocmai am trecut prin aceasta… Acel lucru ne-a scos din grădina Edenului şi a cauzat orice copil bolnav. Eu m-am rugat pentru copilaşul cu spasme care zăcea acolo, cu câteva momente în urmă, când am intrat. Ce a cauzat aceasta? Faptul că Eva nu L-a crezut, ci a luat o logică, ceva ce părea a fi rezonabil, a fi bun. Dar aceea a cauzat orice moarte, orice boală, orice suferinţă, orice durere de inimă. Şi cum vom ajunge din nou înăuntru? Dacă aceea a determinat şase mii de ani de suferință, cum vom merge înapoi cu altceva decât cu orice Cuvânt desăvârșit, așa cum este scris?

Diavolul a câştigat lupta cu rasa umană prin faptul că a raționat cu rasa umană. Doar rațiunea: „Păi, să ne gândim cum va fi aceasta? Trebuie să ne gândim.” Dacă gândirea este contrară Cuvântului, este greșită! Cuvântul este corect chiar în felul cum este scris! Nu-I puneți nicio interpretare privată! Spuneți doar cum este scris şi credeți-L așa. Vedeţi? Dumnezeu a purtat de grijă la aceasta. Este exact în felul cum trebuia să fie, așa că haideţi doar să-L credem în acel fel.

Acum, acesta-I Cuvântul, fiecare Cuvânt! Orice… Duhul Sfânt într-un om; fiecare propoziţie din Biblie, Duhul Sfânt în voi o va puncta cu „Amin,” fiindcă Duhul Sfânt a scris Biblia. Şi dacă El este în voi, cum poate spune: „Ei bine, Acela a fost pentru o altă epocă, Acela a fost pentru aceasta, sau Acela este pentru aceea”? Cum poate spune El aceasta şi să fie Duhul Sfânt în voi? Nu o poate face, ci trebuie să spună „Amin” la Cuvânt.

Acum, aşa cum am spus zilele trecute, primul lucru pe care l-a dat Dumnezeu oamenilor Săi ca să-i fortifice, a fost Cuvântul. El nu s-a schimbat și nu se poate schimba. Crezurile nu vor merge, denominaţiile nu vor merge, educaţia nu va merge, niciunul dintre lucrurile acestea nu vor merge, fiecare dintre ele au greşit total şi vor greşi. Există un singur Lucru care va merge, iar Acela este Cuvântul. Și singura cale de a veni în Cuvânt, este prin Sânge. Singurul loc în care s-a închinat cineva lui Dumnezeu a fost sub Sânge. Nu există nicio altă pregătire de fapt. Noi nu putem veni sub numele de metodist, nu putem veni sub numele de penticostal, nu putem veni sub numele de catolic. Există o grămadă de biserici catolice, diferite, diferite una de cealaltă, ortodoxe, grecești, şi romane, şi ele sunt rupte la fel de mult ca protestanții. Protestanții metodiști, baptiști, prezbiterieni, luterani, catolicii, oh, fiecare, ele sunt de diferite feluri. Acolo sunt ele, vedeți? Dar există un singur teren pentru părtășie, iar acela este sub Sânge! Şi Sângele este Viața, iar aceea este întotdeauna de acord cu Cuvântul, este întotdeauna cu Cuvântul.

Noi știm că viața este în mascul, în sânge, hemoglobina. Găina poate depune un ou, dar dacă nu a fost cu cocoșul, nu va cloci niciodată. Desigur, acel ou nu este fertil. Eu am făcut multe afirmaţii dure spunând că o pasăre femelă poate depune un cuib plin cu ouă şi poate fi cât se poate de loială, dar nu le va putea cloci; ea poate să le întoarcă la câteva minute și să fie sigură că se clocesc, poate flămânzi şi posti în timp ce stă pe cuib, să fie loială faţă de ouăle acelea și poate ajunge atât de slabă încât nu poate zbura de pe cuib. Dar dacă nu a fost cu pasărea mascul pentru ca ouăle să fie fertile, ele vor sta şi vor putrezi chiar în cuib. Este exact.

Cam așa au ajuns bisericile noastre, au ajuns un grup cu o mărturisire rece, formală, ceva dans mistic sau vreo senzaţie. Şi ce fac ei? Nu cred Cuvântul, așa că ajung numai un cuib plin cu ouă clocite. Este timpul să curăţim cuibul şi să începem din nou, până când vin în contact cu Hristos Isus, ca să fie născuți din nou din Cuvânt. Apoi trebuie să iasă, fiindcă aceea este Viaţa.

Cu câtva timp în urmă, am luat cina cu un bătrân predicator metodist, şi am ascultat, „Ora agriculturii din Louisville”, unde spuneau: „Ei au o maşină care poate scoate un bob de porumb ca şi cum ar fi crescut în câmp.” Ei spuneau că ar face același fel de fulgi de porumb, același fel de mămăligă pentru că este acelaşi fel de porumb. Dacă îl tăiați, îl duceți în laborator și îl puneți sub lumină, inima lui este în locul  corect şi orice lucru, are aceeași cantitate de umezeală, calciu, potasiu, și orice este în porumb, este și acolo exact la fel.” Ei spuneau: „Dacă luați, dintr-un sac, o mână de porumb care a crescut în câmp şi îl amestecați cu porumbul pe care îl face maşina, sau l-a făcut, cu ochiul natural nu puteți spune care este deosebirea, sau dacă îl despicați, nici știința nu ar putea spune care este deosebirea. Singurul mod prin care puteţi spune care este deosebirea, este să-l îngropați.” Aceea o spune.

Un bărbat ar putea arăta ca un creștin, ar putea să se comporte ca un creștin și ar putea imita un creștin, dar dacă acolo nu este un Germen de Viață, nu poate crește din nou; el trebuie să aibă acel Germen de Viață acolo, trebuie să aibă Viață veșnică.

Orice persoană care a studiat greaca, știe că cuvântul „Veșnic” vine de la cuvântul „Zoe”, care înseamnă „Propria Viață a lui Dumnezeu”; aceea devine o parte din El, așa cum sunteți o parte a tatălui vostru. Voi deveniţi o parte a lui Dumnezeu. Propria Viață a lui Dumnezeu este împărţită şi pusă în voi şi Ea nu poate muri fiindcă este veșnică. Orice a început cândva, se sfârșește, dar El nu a început niciodată și nu poate avea sfârșit. El este veșnic, şi voi sunteți veșnici cu El. Nu puteți muri așa cum El nu poate muri, fiindcă aţi devenit o parte din El. Voi sunteţi născuţi din El. Amin. Doar continuaţi să vorbiţi despre aceasta şi nu mai ajungeți niciodată la lecția aceasta.

Oh, sunt atât de fericit să fiu un creștin! Nu aș schimba aceasta cu nimeni din lume, nici cu președinți, nici cu regi. Dacă mi-ar da toată lumea și mi-ar spune că voi trăi un milion de ani, după aceea voi muri oricum. Un milion de ani, păi, aceea nu ar fi nimic, pentru că noi continuăm să trăim, fără moarte. Astfel, este măreţ să fii un creştin!

Noi vorbim despre Avraam! Să mergem înapoi.

Acum, dacă suntem în Hristos, noi suntem Sămânța lui Avraam, iar dacă suntem Sămânța lui Avraam, avem aceeași credință pe care a avut-o Avraam, fiindcă vorbim despre credință. În special în biserică acum, este sămânța împărătească a lui Avraam. În Avraam au existat două semințe: una dintre ele a fost naturală, firească, Isaac; cealaltă a fost Hristos, făgăduința. Astfel, prin Isaac, Israel a fost binecuvântat; prin Hristos, el a devenit tatăl neamurilor. Vedeți? Deci, cu cât ar fi mai mare Sămânța împărătească, decât sămânța naturală a lui Avraam? Astfel, dacă sunteți în Hristos, aveți o Super Sămânță, superioară față de ceea ce a fost Avraam, fiindcă ați venit prin Sămânța împărătească, Hristos. Dacă sunteți morți în Hristos, sunteți copiii lui Avraam și aveți Sămânța lui Avraam şi credința lui Avraam; iar credința lui Avraam a fost în Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent ce se întâmpla. El a numit lucrurile care nu erau ca şi cum ar fi, fiindcă așa a spus Dumnezeu. Ce promisiune!

Să ne întoarcem puțin și să ne stabilim gândurile. Să mergem înapoi, înainte de a ajunge la IeHoVaH-Jireh, la Avraam. Să mergem înapoi și să intrăm puțin în Scriptură. Să

mergem înapoi la capitol 12, la legământul făcut cu Avraam. Acum, legământul. Acolo au existat trei… două legăminte.

Dumnezeu este desăvârșit în trei. Noi știm numerele lui Dumnezeu. Desăvârșirea, în trei; închinarea, în șapte și doisprezece; patruzeci, este ispitirea; cincizeci, este Jubileul şi așa mai departe, Dumnezeu în numerele Sale. Dumnezeu este desăvârșit în trei; ca Tată, Fiu, Duh Sfânt; neprihănire, sfințire, botezul Duhului Sfânt; şi așa mai departe.

Acum, au existat două legăminte. Unul dintre ele a fost legământul lui Adam. Dumnezeu a făcut un legământ cu omul: „Dacă vei face, Eu voi face.” Şi omul l-a încălcat. Apoi, Dumnezeu a făcut un legământ cu Noe; acela a fost legământul lui Noe, şi a fost încălcat.

Atunci, El a făcut „legământul Avraamic,” iar conform Genezei 12, legământul Avraamic a fost un legământ necondiționat. De aceea, acesta este veșnic, fiindcă este necondiționat. Nu, „Dacă vei face, Eu voi face.”, ci El a spus: „Eu am făcut! Deja am făcut-o! Nu, „o voi face”. Am făcut-o!” Acum aceasta, oh, pe aceasta se bazează credința! Vedeți, nu… Dumnezeu era hotărât să salveze omul, așa că a făcut un nou legământ. Mai întâi, El a spus: „Dacă tu vei face, Eu voi face…”, și omul l-a rupt. Apoi a fost altul: „Dacă tu vei face, Eu voi face…”, dar omul l-a încălcat și pe acesta. Omul nu-și poate ține legământul, așa că Dumnezeu îl salvează prin harul Său, printr-un legământ care este necondiționat. Un legământ necondiționat. Oh! Acesta nu se termină niciodată. Aceasta a fost tot. Trei, desăvârșire. Noe, Avraam… vreau să spun, Adam, Noe şi Avraam. Acesta este motivul pentru care suntem copiii lui Avraam; legământul acesta nu se poate termina niciodată deoarece este necondiționat. Aceasta nu este… Nu este pentru că faceți voi ceva, ci pentru că Dumnezeu a făcut ceva! Nu pentru că voi L-ați ales pe Dumnezeu, ci pentru că Dumnezeu v-a ales pe voi! Credeți? („Amin”).

Oamenii spun: „O, frate Branham, L-am căutat pe Dumnezeu și l-am căutat Dumnezeu!” Nu voi L-ați căutat! Nu-mi place s-o spun, dar nu voi L-ați căutat pe Dumnezeu, ci Dumnezeu v-a căutat pe voi. Dumnezeu a fost Cel care v-a căutat.

Isus a spus: „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi. Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu este atras de Tatăl Meu; și toți aceia pe care Mi i-a dat Tatăl, vor veni la Mine.” Vedeți, nu voi ați făcut-o. Niciun om nu poate să se laude cu ceva. Este Dumnezeu! Oh, cât este de minunat să vezi mărețul har al lui Dumnezeu, cum este El!

Dar oamenii au luat Mesajul harului și au făcut din El o rușine! La fel ca scumpa mea biserică baptistă, ca voi, scumpi baptiști, când ați amestecat harul și ați intrat într-o mare încurcătură.

Nu demult, cineva mi-a zis:

„Frate Branham, tu știi că ai fost un baptist bun.”

„Încă simt aceasta”, am răspuns eu, „dar tocmai m-am ridicat puțin mai sus.”

„Ei bine”, a continuat el, „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Ce altceva putea să facă Avraam mai mult decât să creadă? Când Îl credem pe Dumnezeu, noi primim Duhul Sfânt.”

„Cât de diferit este aceasta de ceea ce a spus sfântul Pavel! Sfântul Pavel a spus în Fapte 19: „Ați primit voi Duhul Sfânt de când ați crezut?” Nu, „când ați crezut,” ci „de când ați crezut!”

„Ei bine,” a spus el, „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu. Aceasta este tot ce a putut să facă.”

„Corect. Dar după aceea, Dumnezeu i-a dat porunca tăierii împrejur, ca o confirmare că El i-a primit credința.”

Dacă El nu v-a tăiat niciodată împrejur, prin Duhul Sfânt, înseamnă că încă nu v-a primit credința. Acesta este adevărul. Aceasta este tăierea împrejur a inimii și a duhului. Dumnezeu vă dă Duhul Sfânt ca o confirmare că El v-a primit credința. Acum, dacă încetați să căutați în jur şi doar Îl credeți pe Dumnezeu, Dumnezeu va tăia împrejur inima aceea. El taie toată necredința, taie lumea și toată necredința din voi; apoi stați numai pe Cuvânt. Isus a spus: „Dacă rămâneți în Mine şi dacă rămâne Cuvântul Meu în voi, cereți orice veți vrea şi vi se va da.”

Aceasta este problema cu biserica de astăzi, este sub emoții, sub educație, sub un crez, deci nu este de mirare că este înăbușită! Vedeți? De aceea, avem nevoie de tăierea împrejur, să taie toate lucrurile afară. Întoarceți-vă la Dumnezeu și la Cuvântul Său, credeți-L așa cum este scris și nu vă certați cu El. Doar stați cu El! Dumnezeu a făcut o promisiune și El Își ține promisiunea. Ca Dumnezeu, El nu poate face nimic altceva decât să-Și țină promisiunea.

Acum, acest legământ necondiționat nu spune: „Dacă tu vei face, voi face și Eu, dar o fac mai târziu”, sau ceva de felul acesta, ci: „Eu ți-am dat deja țara, ție și Seminței tale după tine.” Amin. Vedeți, El a făcut-o deja, este o lucrare terminată.

Voi ziceți: „El i-a dat-o lui Avraam.” Da, dar nu numai lui Avraam, ci şi Seminței lui după el.

Deci, dacă suntem Sămânța lui Avraam, aceasta este o lucrare terminată.

„Pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniți, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a şi proslăvit.” Atunci de ce sunteți speriați? Aceasta este corect. Conform Apocalipsei, „În zilele din urmă, antihristul i-a înșelat pe toți locuitorii pământului, pe cei ale căror nume nu au fost scrise în Cartea Vieții Mielului…” De la ultima trezire? Nu, „înainte de întemeierea lumii.” Atunci au fost puse numele voastre în Cartea Vieții Mielului, când a fost junghiat Mielul. Dumnezeu a vorbit Cuvântul care era în gândirea Lui, în gândul Său, El a vorbit Cuvântul şi totul s-a întâmplat chiar în momentul acela. Aceasta este doar Sămânța lui Avraam care se materializează, aceasta este tot, Cuvintele Lui venind jos. Acum, când Lumina lui Dumnezeu strălucește peste acea Sămânță, Sămânța aceea Îl recunoaște imediat, pentru că Ea este născută din Dumnezeu; este Sămânța lui Avraam, cunoscută mai dinainte de Dumnezeu. De aceea strălucesc Luminile, ca să prindă acea Sămânță.

Noi am avut o trezire. Ioel a zis. Noi ne certăm foarte mult despre ploaia târzie, am avut mișcări numite „ploaia târzie”, ploaia timpurie, ploaia interioară, ploaia exterioară. Zilele trecute am citit… Știți ce înseamnă ploaia timpurie în limba ebraică? Nu-l pot numi chiar acum pentru că nu l-am notat și mi-a scăpat din minte. Dar „ploaia timpurie”, prima ploaie, înseamnă „ploaia de învățătură.” A doua ploaie este Duhul care vine peste ceea ce a fost învățat, şi produce recolta. De ce am avut o astfel de trezire? Penticostali, baptiști, toți ceilalți pomi au înmugurit, așa cum a spus Isus că va fi. Şi ce am scos noi? Baptiștii spun că au cu un milion mai mulți decât în ’44.” Uitați-vă la catolici, cum au crescut ei. Uitați-vă la toate denominațiunile. Uitați-vă la penticostali. Ce am făcut noi? Am semănat semințe denominaționale și am secerat o recoltă denominațională. Păi, biserica ar fi trebuit să fie chiar acum în clocot pentru Dumnezeu, dacă acolo în urmă ar fi fost semănată o sămânță Cuvânt, ar fi semne, minuni, miracole, şi biserica ar fi împreună, o inimă, un acord, şi ar mărșălui spre Sion, pentru Răpire. Acesta este adevărul. Dar ce am făcut noi? Am avut discursuri intelectuale în locul Cuvântului; am avut raționamente împotriva Cuvântului şi orice altceva. Noi trebuie să ne întoarcem la Cuvânt… Şi o vom face!

Dumnezeu a spus: „Vă voi răsplăti astfel anii pe care i-au mâncat lăcustele arbeh, ielec, hasil şi gazam.” Va înmuguri în timpul serii. Va veni unul cu un Mesaj și el va restaura inimile sau credința copiilor înapoi la credința părinților. El a promis în Maleahi 4 că o va face, că îi va întoarce înapoi.

Acum, acesta nu este Ilie despre care s-a vorbit în Biblie. Isus a spus în Matei 11: „Dacă puteți primi aceasta, Ioan de acolo a fost Ilie care trebuia să vină”; Maleahi 3: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.”

Dar amintiți-vă Maleahi 4: „Vine ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoșată și tot pământul va arde, iar cei drepți vor călca pe cenușa celor răi.” Aceasta nu s-a întâmplat niciodată după Ioan. Nu! Dacă aceasta a fost, atunci Scriptura Și-a pierdut sensul, a spus ceva care nu este așa. Au trecut două mii de ani de atunci și lumea nu a fost arsă; nici cei neprihăniți nu au călcat pe cenușa celor răi. Noi încă așteptăm ceva care va aduce credința, care va întoarce credința copiilor înapoi la credința rusalistică originală, pe care au mâncat-o Arbeh, lăcusta romană Arbeh, Ielec; pe care au mâncat-o toate crezurile denominaționale. Dumnezeu a zis: „Eu o voi restitui din nou în zilele din urmă.” Și va fi restituită. Dumnezeu va trimite Duhul Sfânt peste Cuvântul semănat și Îl va restaura. Cuvântul lui Dumnezeu este o Sămânță pe care Semănătorul a ieșit s-o semene.

Acum, legământul a fost dat necondiționat! Israel, sămânța naturală, l-a schimbat și l-a pierdut în Exod 19, când au făcut acel lucru fatal îndepărtând harul şi acceptând Legea în locul lui. Ce greșeală fatală a făcut Israel acolo!

Priviți, după ce Dumnezeu a făcut legământul cu Avraam, harul a rânduit deja un profet-eliberator pentru ei, jos în Egipt, să le ducă Cuvântul promis lui Avraam. Amintiți-vă de Moise la Rug, cum Dumnezeu i-a zis: „Am auzit strigătele poporului Meu, şi Mi-am adus aminte de promisiunea Mea.”

Înainte de a exista vreo Lege, harul a rânduit aceasta. Harul a rânduit o jertfă pentru vina lor, un miel; harul a rânduit un legământ, tăiere împrejur; toate acestea au fost deja rânduite înainte. Harul a rânduit un Stâlp de Foc să-i conducă, urmând un profet, o siguranță că profetul le-a spus Adevărul, că acela era Cuvântul despre care a vorbit El. Ei au știut că Dumnezeu l-a promis, și aici era Stâlpul de Foc confirmându-l. Ce siguranță dublă! Amin. Harul a făcut-o!

Dar ei voiau ceva ce puteau face ei înșiși, voiau să aibă propriile lor crezuri și denominațiuni și, mai mult, să aibă farisei, saduchei și ceva ce puteau face singuri.

Întotdeauna omul încearcă să se salveze singur, dar voi nu puteți face aceasta! A făcut-o deja Dumnezeu. Voi trebuie doar s-o accepți şi s-o credeți.

Stâlpul de Foc a fost trimis să-i conducă şi să-i călăuzească pe cale. O, Putere, harul a rânduit o Putere ca să le condamne dușmanul şi să-i elibereze. Puterea le-a fost deja dată și au trecut Marea Roșie. Ei l-au lovit pe Faraon și au făcut toate aceste lucruri prin har. Apoi, au schimbat harul cu Legea, dar aceasta nu avea nimic de-a face cu Sămânța Împărătească a lui Avraam.

Sămânța Împărătească a încercat să facă același lucru, să meargă înapoi sub un fel de crez, în loc să ia harul şi Cuvântul, și să-L creadă. Ei s-au dus înapoi. Dar va veni o Sămânță împărătească; noi vom ajunge la aceasta peste puțin timp, puțin mai departe.

Să ne întoarcem la Geneza 12. Dumnezeu l-a chemat pe Avraam prin har, nu pentru că el era o persoană diferită; el era doar Avraam, doar un om obișnuit. El nu l-a chemat pentru că era un preot sau un demnitar, ci era doar un fermier. Avraam a coborât din orașul turnului Babel împreună cu tatăl său şi s-au dus în Caldeea, în Ur din Caldeea, iar acolo a fost fermier, trăia din ceea ce creștea. El s-a căsătorit cu sora sa vitregă, Sarai, dar nu aveau copii. Avraam era de șaptezeci şi cinci de ani când a fost chemat de Dumnezeu, iar Sarai era de șaizeci şi cinci de ani.

Dumnezeu i-a spus lui Avraam când l-a chemat: „Te voi face un tată al neamurilor şi îți voi da un copil prin Sarai.” Acum, el era steril, iar ea era, ei bine, avea șaizeci şi cinci de ani, deci era de zece sau de cincisprezece ani în menopauză. Avraam a trăit cu ea de când avea vreo șaisprezece, optsprezece ani, și era pe jumătate sora lui. El i-a fost soț în toți anii aceștia, iar acum el avea șaptezeci şi cinci de ani, în timp ce ea avea șaizeci şi cinci de ani. Apoi, a venit Dumnezeu și i-a spus: „Îți voi da un copil prin ea”, iar el nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, ci a crezut-o!

Vă puteţi imagina un bătrân de şaptezeci şi cinci de ani şi o femeie de șaizeci şi cinci, mergând tremurând, jos la un doctor și spunând:

„Doctore, am vrea să pregătești spitalul. Putem să te chemăm în orice noapte fiindcă, știi, noi vom avea un copil?”

Doctorul ar zice: „Da, da, domnule tu ești… Ah, ah !” și imediat ce ar putea da telefon, ar zice: „Mai bine duceți-vă după el, fiindcă este ceva rău.” Oricine Îl ia pe Dumnezeu pe Cuvânt este considerat de lume, nebun.

Pavel a zis: „În felul numit „erezie,” mă închin Dumnezeului părinților noștri” Erezia este „nebunie,” noi știm aceasta. Este nebunie pentru mintea carnală. Credința este nebunie pentru oricine, în afară de Dumnezeu şi de cel care are credința. Este corect.

Dar Dumnezeu i-a promis lui Avraam şi Avraam L-a crezut. El nu a zis: „Dumnezeule, cum va fi aceasta?”, ci a zis: „Bine, Dumnezeule, eu cred.” Îl pot vedea mergând acasă și zicând: „Sarai, să mergem jos să cumpărăm câţiva metri de material, câteva cleme şi niște botoșei, fiindcă vom avea un copil.” Oh !

Primele treizeci de zile au trecut, sau douăzeci şi opt de zile. „Cum te simți dragă?”

„Nu este nicio deosebire.”

„Binecuvântat fie Dumnezeu, îl vom avea oricum!”

„De unde știi?”

„Așa a spus Dumnezeu!”

Pentru unii dintre noi se poate face rugăciune într-o seară, voi stați în adunarea unde Se coboară Duhul Sfânt; iar dacă în dimineața următoare nu suntem sănătoși, bine: „Eu încă sunt puțin bolnav cu stomacul. Nu-mi mai pot mişca mâinile.” Voi, Sămânță a lui Avraam, nu vă îndoiți de promisiunea lui Dumnezeu prin necredință!

În biserică se ridică ceva, diavolul poate să intre într-un grup de oameni buni și să bată adunarea aceea, iar primul lucru este că unii spun: „Ah, voi pleca din acest Lucru vechi, n-a fost nimic de El de la început.” Sămânța lui Avraam? Prima aripioară pe care v-o poate arăta diavolul și ați terminat cu Acela, dar aceasta arată că voi nu L-ați crezut de la început.

Isus a spus: „Împărăția este ca un om care a luat un năvod, s-a dus la mare şi l-a aruncat în mare. Când l-a scos, înăuntru avea tot felul.” Este corect. Aceasta prinde trezirea. Ce este în năvod? Aveți broaște, păienjeni, broaște țestoase, raci, șerpi, şi pești.

Nu trece prea mult timp și broasca țestoasă zice: „Ei bine, acesta nu-i loc pentru mine”, şi pleacă înapoi în nămol. Bătrânul păianjen de apă se uită în jur și spune: „Uh! Aici nu pot avea un joc de cărți!” Și pleacă și el înapoi în nămol, ca un porc la tăvălitul lui în nămol și un câine la vărsătura lui. Acesta este adevărul. Sămânța lui Avraam? „Vai! Ce rușine!” Sămânța lui Avraam crede Cuvântul lui Dumnezeu!

Stați acolo în spate şi ziceți: „Da, binecuvântat fie Dumnezeu, eu sunt penticostal!” Apoi, cineva predică ceva despre Cuvânt: „Chiar acolo este scris.” „Aleluia, eu nu cred aceasta!” Sămânța lui Avraam? Oh!

Acum, dacă este ceva lipsit de sens, desigur, voi nu credeți. Dar dacă este Cuvântul, este Adevărul! Corect. Sămânța lui Avraam se ține de Cuvântul acela și de nimic altceva!

A mai trecut o lună. „Sara dragă, cum te simți acum? Știi, au mai trecut douăzeci și opt de zile, cum te simți?” „Nu este nicio diferență, dragă.”

„Slavă lui Dumnezeu! Minunea este de două ori mai mare decât dacă s-ar fi întâmplat luna trecută.” A trecut un an. „Să las acești papuci mici la altcineva?”

„Nu, domnule, lasă-i acolo fiindcă vom avea acel copil!”

„De unde știi că îl vei avea?”

„Așa a spus Dumnezeu! Aceasta rezolvă totul.”

După ce au trecut douăzeci şi cinci de ani: „Cum te simți, Sara?”

„Nu este nimic diferit.”

„Glorie lui Dumnezeu! Acum este un miracol mai mare după douăzeci şi cinci de ani!”

„El nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu prin necredință, ci s-a întărit, ținându-se de Cuvântul lui Dumnezeu şi numind lucrurile care nu erau, ca şi cum ar fi.” De ce? Pentru că așa a spus Dumnezeu!

„Cerurile şi pământul vor trece, dar Cuvântul Meu nu va trece niciodată.” Așa este! Dumnezeu este în stare să facă ceea ce a spus. Dumnezeu nu va greși. El nu poate greși. Există un lucru pe care Dumnezeu nu poate să-l facă, şi acela este să greșească. El nu poate greși. Când Dumnezeu a promis ceva, acela este Adevărul; este acolo pentru totdeauna, este stabilit pentru totdeauna. Când Dumnezeu vorbește un Cuvânt, acela este deja stabilit.

Sămânța lui Avraam astăzi, păi, ceea ce numim „Sămânța lui Avraam”, este mai slabă decât o supă făcută dintr-o umbră de pui care a murit de foame. Da, domnule. Dumnezeu vrea creştini hotărâți care iau Cuvântul lui Dumnezeu, trăind sau murind. Este acelaşi lucru. Amin. „Dumnezeu a zis așa!” Aceea este Sămânţa lui Avraam, născută din Duhul şi din Cuvântul lui Dumnezeu. Aceea rămâne.

40. Această lume a fost făcută doar printr-un singur Cuvânt al lui Dumnezeu. El doar a zis: „Să fie!”, şi acolo a fost. Amin. Chiar pământul pe care călcați în seara aceasta, chiar lemnul pe care staţi, nu este nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Aleluia!

Mă simt religios când mă gândesc la Avraam, ştiind că noi putem fi Sămânţa lui, Sămânţa lui Avraam cu toate aceste promisiuni. Ca să-l facă sigur, Dumnezeu Și-a întins mâna și a jurat pe Sine Însuşi, că o va face. Jurământul este întotdeauna legământul, care este confirmat printr-un jurământ, şi Dumnezeu a jurat pe Sine Însuşi, fiindcă nu există cineva mai mare pe care să jure. El a jurat pe Sine, că o va face.

Acum ceea ce lumea… Ce se întâmplă cu noi? O asemenea  promisiune ca aceea! O credinţă zidită în jurul a ceva ca aceea, o credinţă zidită! Un Cuvânt care a promis aceste lucruri în ultimele zile, şi acolo le vedem împlinindu-se chiar înaintea noastră, şi încă ne îndoim, Sămânţă a lui Avraam? Aş vrea să vă ţineţi de aceasta, „Sămânţa lui Avraam.”

41. Geneza 12. Ceea ce i s-a cerut lui Avraam era o separare totală, dar astăzi, ei vor amestecuri. „Oh, când alegem un păstor, el trebuie să aibă părul creţ, şi chiar din Hollywood, ştiţi, să poată spune, „A-men” aşa de frumos, şi să poarte cele mai clasice haine, să conducă un Cadillac super, şi altele de acest fel, şi el este un bun amestecător. El face aceasta. Şi va lua puţină băutură din când în când cu noi, ca să fie sociabil. El vine la jocul de cărţi al doamnelor bătrâne, şi ele coase şi tricotează; şi tricotează şi coase, şi vorbesc despre Miss cutare şi cutare, şi altele, ştiţi, toate în acest fel. Şi el trebuie să fie acel fel de amestecător.”

42. Dumnezeu a zis: „Puneţi-mi deoparte pe Pavel şi Barnaba!” Amin. Separare! „Ieşiţi dintre ei, şi nu vă faceţi părtaşi la lucrurile lor necurate!” Dumnezeu vrea separare, o separare completă de păcat. Separaţi! Acela este necazul astăzi și motivul că nu putem fi Sămânţa lui Avraam, nu ne putem despărţi de dogme şi crezuri, şi altele, numiţi creştinătate, pentru Cuvântul viu. Despărţiţi-vă de necredinţă, şi credeţi Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu îl va manifesta. Corect.

Geneza 12, Dumnezeu a zis: „Despărţiţi-vă de toate neamurile şi de orice lucru din jurul vostru.” Oh, nu ne putem despărţi de jocul de cărţi! Aha!

43. Am fost într-un restaurant astăzi, când fratele a venit aici. Am observat câţiva adolescenţi delicvenţi venind acolo, iar eu şi soţia am încercat să mâncăm, şi m-am gândit: „Laudă lui Dumnezeu! Să ne grăbim, dragă, înainte de a veni cineva înăuntru.” Şi un adolescent a intrat, defăimând în jur. Mi-ar fi frică să-l întâlnesc pe acel băiat în întuneric. Şi el a pus un pik-up acolo, sau un casetofon, şi a început să asculte acea muzică veche, Boogie-woogie, şi stând acolo, mergând în acest fel, ştiţi, lovindu-se în acel fel. Am zis: „Doamne, Dumnezeule, ai milă!”

Meda a zis: „Să nu te duci să plăteşti nota de plată. Aşteaptă chiar aici, să merg cu tine.” Ea s-a temut.

44. Oricine de acolo, astfel de lucruri cum avem astăzi, o naţiune creştină, oh, ce lucru! Separare! Nouăzeci la sută din cei ce cântă în coruri, Elvis Presley şi Pat Boone, şi toţi aceia, şi Peabody Ernie, sau cum îl numesc acolo jos. Păi, este mai rău decât Iuda Iscarioteanul!

Iuda Iscarioteanul L-a vândut, şi a luat treizeci de arginţi; Elvis l-a bătut, pentru că el a primit câteva parcuri de Cadillacuri şi multă popularitate. Şi fiindcă aceşti copilaşi văd toate acele prostii, spun: „El este foarte religios.” Acela-i diavolul! Absolut! Dumnezeu nu va tolera astfel de prostii. Acela-i un orb. Voi sunteţi aici în zilele din urmă. Veniţi înapoi la Cuvânt, „Despărţiţi-vă de toate lucrurile neevlavioase, şi nu vă atingeţi de lucrurile lor. Eu vă primesc.”

45. Noi trebuie să mânuim Evanghelia cu mâinile goale. nu cu ceva mănuşi bisericeşti, bătând pe cineva pe umăr, care are un cuib plin cu ouă clocite, făcând pe cineva un om de district, sau un presbiter, un episcop, sau altceva. Ce face… Cum puteţi avea credinţă când aveţi respect, primind cinstea unul de la altul? Să ne uităm la Dumnezeu, şi numai la El! Cinstea vine de la Dumnezeu. El este Acela. Cinstiţi-L prin ţinerea Cuvântului Său ca o Torţă, şi umblând ca un bărbat sau o femeie adevărată înaintea lui Dumnezeu.

[Pete pe bandă—Ed.] … „Au trecut râul şi au intrat în ţară, Dumnezeu a zis: „Avraam, această țară ţi-o dau toată, dar nu M-ai ascultat pe deplin.”

46. Şi primul lucru ştiţi, a venit o ceartă mică cu păstorii, şi între păzitorii de vite, (Geneza 13. Ce s-a întâmplat?), între păstorii lui Lot şi păstorii lui Avraam. Observaţi-l pe Avraam, actul lui frăţesc, el a zis: „Să nu fie certuri între noi. Noi suntem fraţi.” Lot a reprezentat biserica căldicică. Şi Avraam a zis: „Iată, fă alegerea. Orice vrei, du-te şi ia-o. Dacă tu mergi la răsărit, eu voi merge în vest, şi altele. Sau dacă tu mergi în vest, eu voi merge în est. Dacă mergi la nord, voi merge în sud, şi altele. Fă-ţi alegerea.” Şi Lot deja a fost în Egipt şi şi-a pus ochii pe puţină popularitate, a primit ceva bani în buzunar.

47. Acolo a greșit biserica. O spun cu respect, fraţilor. Biserica penticostală ar fi mai bună cu o tamburină, acolo în colţ, cu bărbaţi şi femei demodate, cu Botezul Duhului Sfânt, decât în aceste morminte şi morgi în care trăiesc astăzi sub toate aceste aiureli şi prostii. Este corect. Ei vor să se comporte ca celelalte. Aici o avem. De ce nu staţi în felul cum aţi fost, în felul cum Dumnezeu a început-o cu voi? Chiar lucrul pentru care v-aţi certat, v-aţi întors şi aţi făcut acelaşi lucru.

Tot la fel a făcut Lot, el s-a dus jos în Egipt şi, primul lucru ştiţi, el şi-a pus ochii pe Egipt, apoi s-a uitat şi a văzut Sodoma, luxul, pe care l-a acceptat uşor. Şi s-a dus spre răsărit… Amintiţi-vă, s-a dus în răsărit în loc să meargă în vest cu Avraam. El s-a dus în est fiindcă acolo era calea luxului. El s-a dus spre răsărit.

48. În același fel a făcut biserica astăzi. Vedeţi, ei s-au dus înapoi. Aşa cum am zis seara trecută: soarele răsare în răsărit şi merge spre vest. Şi Fiul lui Dumnezeu a vizitat întâi răsăritul, şi s-a dus spre vest. Ei s-au vândut timp de două mii de ani. „Dar va fi lumină în timpul serii,” a zis acest profet. În loc să urmeze Fiul, ei se duc înapoi unde a fost Fiul.

Astăzi, dacă din întâmplare vorbiţi ceva despre vindecarea Divină, despre profeţie, despre cele nouă daruri spirituale, sau ceva; „Să mergem înapoi să vedem ce a zis Moody, ce a zis Sankey, ce a zis Knox, ce a zis Calvin.” Ei trăiesc în ziua când Fiul a strălucit acolo. Noi mergem înainte spre desăvârşire!

49. Un francez, un om de ştiinţă a zis, cu vreo trei sute de ani în urmă, şi a dovedit că prin rostogolirea unui balon în jurul globului, el a zis: „Dacă cineva va merge cu viteza groaznică de treizeci de mile pe oră, gravitaţia îl va ridica de pe pământ.” Ştiinţific a dovedit-o. Credeţi că ştiinţa se va mai referi la aceea? Nu, domnule! Ei le au pe cele ce merg cu două mii de mile pe oră, încercând să le facă să meargă mai tare. Ei nu se mai uită înapoi la aceea.

Dar predicatorii spun: „Ne uităm în urmă să vedem ce a zis Moody, ce a zis Sankey. Acolo a fost Fiul.” Dar Același este astăzi aici! Este pe Coasta de Vest, în timpul serii, aleluia, dând Luminile de seară! Nu înapoi la neprihănirea lui Luther sau la sfinţirea lui Wesley, ci suntem în ultima zi când Luminile serii strălucesc, când suntem în ultimul timp. Amin. Noi urmăm Fiul (Soarele ).

Dar Lot s-a dus înapoi fiindcă a fost mai uşor luxul. Priviţi la doamna Lot când a ajuns înapoi acolo. Păi, ea probabil că a devenit regina societăţilor oraşului, iar Lot a devenit primarul. Oh, frate, ei au făcut-o, de aceea, vreau să spun! De aceea au luat-o pe doamna Lot astăzi. Priviţi la felul cum se comportă oamenii astăzi. Priviţi la oamenii noştri în biserici, doar uitaţi-vă la ele. Priviţi la femeile noastre, priviţi la ele astăzi.

50. Eu am fost la Hollywood cealaltă… sau în Los Angeles, recent, așteptam ca fratele Arganbright să vină sus. Şi acolo stătea o fată, a venit acolo. M-am uitat, şi m-am clătinat. M-am uitat la ea, și m-am gândit: „Eu sunt un misionar. Am văzut oameni cu plăgi, am văzut leproşi, dar niciodată nu am văzut ceva de acest fel.” Ea avea o tunsoare weaterhead, din acestea, ştiţi. Prima doamnă, da, ca o Izabelă, în felul acela. Şi ea avea albastru şi verde; şi poate a fost o femeie cu o înfățișare frumoasă; dar cu toate prostiile acelea pe ea, arăta ca o africană hottentot. M-am dus sus, urma să mă rog pentru acea femeie. M-am gândit să-i spun: „Doamnă, dacă nu te superi, eu mă rog pentru bolnavi. Eu niciodată nu am văzut ceva în felul acesta. Spune-mi ce este.” Şi apoi o altă femeie a vorbit cu ea, şi ea era la fel. Oh, voi ziceţi: „Aceea era Prezbiteriană.” Penticostală! Sigur.

51. Şi Biblia spune: „Este un lucru necinstit pentru o femeie să-şi taie părul.” Dacă o face, ea îşi necinsteşte capul. Ea necinsteşte Îngerul, Îngerul luminii. Cei şapte îngeri, cel care aduce Lumina va sta cu Cuvântul. Necinstit! Ea ar trebui să aibe părul pe cap. Vai, ce lucru! Şi este greşit ca ele să o facă. Pentru primii penticostali, aceasta era greşit. Ce s-a întâmplat? Voi aţi alergat bine, ce s-a întâmplat? Şi unele dintre femeile noastre penticostale îmbracă rochiile acelea şi arată ca pielea pe cremvuşti, aici pe undeva încercând… Este corect! Nu o spun ca o glumă. Acesta nu este loc de glumit. Acesta este amvonul.

O femeie mi-a zis într-o seară… Eu le-am spus cum se îmbrăcau, și ea a zis: „Eu nu port pantaloni scurţi. Eu port salopete.” Am zis: „Aceia sunt mai răi decât orice.” Dumnezeu a zis: „O femeie care se îmbracă cu haine care aparţin bărbatului, este o urâciune în ochii lui Dumnezeu.” Corect! Dă-mi voie să-ţi spun ceva, doamnă, tu, femeie tânără, care te îmbraci așa: „Tu va trebui să răspunzi în ziua judecăţii pentru comiterea adulterului. Voi ziceţi: „Eu sunt tot aşa de curată ca un crin.”

52. Da, dar Isus a zis: „Oricine se uită la o femeie să o poftească, deja a comis adulter cu ea în inima lui.”, chiar dacă poate nu aţi înfăptuit actul. „Oricine se mânie pe fratele lui fără motiv, l-a ucis deja.” Vedeţi? Singurul lucru ce aveţi de făcut… Şi dacă păcătosul acela se uită la voi în felul cum v-aţi îmbrăcat, cu toate prostiile în felul cum sunteţi, şi strânse în afară, şi strânse înăuntru, şi acel fel de haine, apoi ieşiţi afară… Ascultaţi, acelea nu sunt glume! Aceasta este Evanghelia! Şi voi care faceţi astfel, şi vreun păcătos se uită la voi şi vă pofteşte, în ziua judecăţii, când va răspunde pentru comiterea de adulter, cine l-a cauzat? Voi. Veţi răspunde pentru aceasta fiindcă v-aţi prezentat în felul acela.

53. Apoi, voi spuneţi: „Ei nu fac alt fel de haine.” Dar ei fac maşini de cusut, şi se vând materiale. Aceasta nu este o scuză de loc, ci pentru că v-aţi îndepărtat de Cuvânt! Aceasta nu este prea popular. Este greu.

Un predicator renumit, a venit zilele trecute, şi-a pus mâinile peste mine, și a zis: „Îmi voi pune mâinile peste tine ca să scot răul.” „Ce?”, am întrebat eu.

„Oamenii te privesc ca pe un profet, iar tu vorbești despre femeile acelea în acel fel.”

„Eu nu sunt profet.”

„Ei te privesc în acest fel, frate Branham.” Şi a continuat: „Tu ar trebui să-i înveţi pe oamenii aceia, femeile acelea cum să primească mari binecuvântări spirituale și să nu mai continui să le spui despre tăierea părului şi alte lucruri ca acelea. Ele nu te vor asculta.”

„Ştiu.”

„De ce nu le înveţi lucruri mai mari?”

„Cum pot predica să-i învăţ algebra, când ei nu-şi cunosc nici Abecedarul?  Nici măcar decenţa obişnuită?”

54. Şi tu omule, care lași ca femeile să se comporte în acest fel, eu am puțin respect pentru tine, pentru că sunt un creştin, Sămânţa lui Avraam… Amin! Mai bine o las aşa, să nu vă fac pe toţi să vă ridicaţi şi să plecaţi acasă. Bine. Într-una din aceste zile, nu veți reuși să gășiți ceva Acolo.

Voi ziceţi: „Nu contează. Aceea conta pentru Pavel.” A contat la Dumnezeu, în Grădina Edenului. Biblia a zis că femeia trebuie să aibe părul lung! Şi fără acela, unde sunteţi? Ei bine, voi ziceţi: „Nu contează de loc.” Biblia spune că contează! Nu lăsaţi ca diavolul să v-o explice, și să vă spună: „Aceea este modernă, și este în ordine.” Ea nu este în ordine! Voi spuneți: „Nu am ştiut-o mai înainte.” Voi o ştiţi acum. Vedeţi? Cercetaţi-o şi vedeţi dacă este în ordine. O voi lăsa în pace. Vedeți? Bine.

55. Geneza 13. Modernă… Oh, oh; vă întoarceţi unde a fost Fiul; nu unde este Fiul, ci unde a fost Fiul. Îmi imaginez cum a intrat în societate soţia lui Lot. În felul acela intrăm noi în societate, în același fel am intrat noi penticostalii în societate. Noi am devenit, am stabilit o organizaţie mică aici, şi una mică împotriva celeilalte, şi împotriva acesteia, şi au făcut… Aţi introdus orice lucru. Este adevărat.

56. Ce a zis Samuel când Israel a vrut să aibă un rege? L-au vrut pe Saul ca rege. Samuel a venit la ei, şi a zis: „V-am luat vreodată banii pentru trai? V-am spus cândva ceva în Numele Domnului și nu s-a împlinit?”

„Oh,” au zis ei, „Sigur, tu eşti profetul lui Dumnezeu. Tu ne-ai spus Adevărul, şi ceea ce ne-ai spus s-a întâmplat, dar vrem un rege, oricum.” Şi când aţi început să coborâţi barierele, lăsând aceasta şi aceea, și orice altceva să intre în  felul acela, voi aţi devenit moderni. Şi biserica este chiar ca ceilalţi astăzi. Ceea ce avem nevoie este o curăţire penticostală a casei! Este exact corect. Amin. Este o ruşine că un baptist trebuie să vă spună aceasta, nu-i aşa? Dar este Adevărul. Corect! Eu cred Biblia! Cred că Cuvântul lui Dumnezeu este corect. Bine.

57. Avraam, când Avraam a luat… în versetul 14, din capitolul 13, după ce Lot s-a separat, şi Avraam s-a supus total lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu a venit la el, pentru că acum, el era pregătit să fie binecuvântat.

Şi până când biserica penticostală este gata să iasă din toate crezurile şi dogmele ei, din a acţiona ca lumea şi să arate ca lumea, să vorbească ca lumea şi să stea acasă miercuri seara, ca să vadă, „O iubim pe Susie,” în loc să vină la adunarea de rugăciune, şi alte lucruri ca acestea; să vă plătiţi zeciuielile la vreun predicator de aici de la vreun program de radio care va batjocori orice lucru pe care-l susțineți că este corect, şi tot felul de lucruri rele în numele Rusaliilor, este o rușine!

58. Eu vorbesc pentru Oamenii de afaceri creştini, la nivel internaţional, și există mulţi dintre ei care stau aici acum. Zilele trecute, cam de un an, am fost în Jamaica. Şi ei au avut toate celebrităţile din insule acolo într-o seară, şi aceşti oameni s-au ridicat, și au mărturisit: „Glorie lui Dumnezeu! Am fost un mic om de afaceri jos în colţ. Aleluia, acum am patru Cadillacuri. Glorie lui Dumnezeu!”

Şi m-am dus acolo sus la Motelul Flamingo în seara aceea, am stat acolo, și am zis: „Mi-e ruşine cu voi! Voi bărbaţi de aici care îl reprezentaţi pe Hristos, încercaţi să spuneţi unui om de afaceri cât de mult aveţi, dar el are mai mult decât aveţi voi sau de cât veţi avea cândva.” Aceasta este mult mai diferită de primii penticostali. Primii penticostali şi-au vândut ceea ce au avut, şi au împărţit între săraci, şi s-au dus şi au predicat Evanghelia. Corect!

59. Un cântăreţ mic Suedez din Chicago, nu-i voi spune numele, el îmi este un frate scump; s-a ridicat, și a zis: „Frate Branham, chiar dacă tu… Credem că eşti un profet, dar îţi voi spune chiar acum că: „Tu eşti greşit.”

„Spune-mi unde, frate.”

„Ei bine, oamenii aceia au vândut ceea ce au avut, şi le-au pus la picioarele apostolilor, şi le-au împărțit. Acela-i cel mai rău lucru ce au făcut ei.”

„Vrei să-mi spui că Duhul Sfânt face un lucru greşit?”

„Acela a fost greşit. Ţi-o voi dovedi.”

„De ce?”

„Atunci când s-a ridicat persecuţia, ei nu au avut unde să se ducă. Eu au pribegit, peste tot.”

„Exact în voia lui Dumnezeu, predicând Evanghelia oriunde s-au dus, pentru că nu au avut unde să se întoarcă.” Dumnezeu nu face greşeli. Corect! Oh, ce deosebire este; aceea a fost Cincizecimea, şi aceea este Cincizecimea. Da, acolo este.

60. După aceea, Avraam s-a separat de Lot, chiar exact ceea ce i-a spus Dumnezeu să facă. „Despărţiţi-vă de orice păcat care vă înfăşoară aşa de lesne, luaţi orice lucru la o parte!” Apoi Dumnezeu a zis: „Avraam, acum eşti moştenitorul tuturor lucrurilor. Priveşte spre răsărit, priveşte la vest, priveşte la nord, priveşte la sud, umblă prin ţară, toată este a ta!” Amin.

Separă toate lucrurile, și pe tine însuți de păcat, de necredinţă. Există numai un singur păcat, şi acela este necredinţa. Comiterea adulterului nu este un păcat, a bea băuturi alcoolice nu este un păcat, a spune o minciună nu este un păcat; acelea sunt atributele necedinţei. Dacă aţi crede, nu aţi face lucrurile acelea. Desigur. Isus a zis în sfântul Ioan 5:24: „Cel ce ascultă Cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţă Veșnică.” Aceea este Zoe, Duhul Sfânt, fiindcă a crezut corect. Acum, până când Îl primiţi, voi vă prefaceţi că credeţi, aceea este în grupul acela. Dar când ei într-adevăr cred, se separă, apoi când vă separaţi de toată necredinţa voastră, şi îl credeţi pe Dumnezeu, mergeţi cu stricteţe, împlinind Poruncile, făcând orice lucru care este corect, apoi Dumnezeu va zice: „Orice promisiune din Carte este a voastră!” Amin. „Toate sunt ale voastre! Deschideţi din Geneza la Apocalipsa, totul este al vostru!” Amin. „Dacă rămâneţi în Mine şi Cuvântul Meu rămâne în voi, puteţi cere ce vreţi, şi aceea vă va fi dat.” Ce? Voi trebuie să vă separaţi, întâi de necredinţa voastră.

61. Voi ziceţi: „Frate Branham, tu ai făcut-o foarte îngustă.” Isus a zis: „În zilele lui Noe, opt au fost salvaţi. Și așa cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi la venirea Fiului omului.” „Câţi sunt, frate Branham?” Ar putea fi opt mii, ar putea fi opt milioane, nu ştiu, dar va fi în minoritate. Unul din fiecare sută de mii, sau ceva în felul acela, aş spune.

62. O credinţă psihică, o credinţă mintală, fără experienţa naşterii din nou, o credință emoţională, crez bisericesc, dar dacă Duhul Sfânt veritabil, adevărat este acolo, Acela va puncta acel Cuvânt; şi acel Cuvânt va trăi chiar exact cum L-a vorbit Duhul, Îl vorbeşte prin voi. El trebuie să trăiască. Desigur, Acela este. Nu veţi vorbi voi, ci Tatăl care locuieşte în voi, El va  vorbi.

63. Avraam, un moştenitor al tuturor lucrurilor.

Eu, când am fost umplut cu Duhul Sfânt aşa cum aţi fost şi voi, aş vrea să trec printr-o arcadă mare, și orice lucru de acolo îmi aparţine. Sunt moştenitorul fiecărui lucru de Acolo. Şi dacă sunt posesor, mi-ar place să știu ce am. Când am devenit creştin, am vrut să ştiu ce posed. Astfel, dacă aş avea o arcadă, aş trece prin ea, şi aş trage un sertar să văd ce este acolo, m-aş uita să văd ce este acolo; apoi aici se pare că este ceva mai înalt, și atunci mi-aş lua o scară şi m-aş urca pe ea ca să aflu ce este aceea. Apoi ceva pare a fi puţin dincolo de atingerea mea, și atunci m-aş apleca pe genunchi şi aş începe să mă rog până aş ajunge la aceea, pentru că îmi aparţine! Dumnezeu a promis vindecarea Divină, Puterea lui Dumnezeu, toate aceste miracole şi semne şi minuni, El le-a promis.

Voi ziceţi: „Frate Branham, cum lucrează aceste lucruri?” Prin promisiunea lui Dumnezeu. Amin. Sămânţa lui Avraam! Glorie! Mă simt bine. Poate arăt nebun şi mă comport ca un nebun, dar lăsaţi-mă așa. Mă simt mai bine în felul acesta decât m-aș simţit în orice alt fel. Vedeţi?

64. Capitolul 14, vom merge la Avraam. În capitolul 14, aflăm ce s-a întâmplat. Împărații au venit din diferite părţi ale ţării, s-au unit împotriva împăratului Sodomei, şi s-au dus şi au luat Sodoma, l-au luat și pe Lot, fratele lui Avraam în Domnul, și l-au dus afară; fratele lui căldicel, denominaţional, şi s-au dus cu el. Acum, amintiţi-vă că, Dumnezeu tocmai i-a spus lui Avraam că tot ce era în ţara aceea, era al lui. „Şi cei blânzi vor moşteni pământul.” Spuneţi că erau nebuni? Mergând să ia pământul, ceea ce este pe pământ. Desigur, noi suntem moştenitorii lui.

Priviţi la Satan, când a zis lui Isus: „Dacă vei cădea jos şi te vei închina mie, Îţi voi da această lume.” Toate împărăţiile sunt controlate de diavolul, fiecare din ele. Isus a zis aşa. Biblia o spune. Orice naţiune şi fiecare împărăţie este controlată de diavolul, iar Satan a zis: „Eu le posed. Ele sunt ale mele, dar Ţi le voi da Ție dacă mi Te închini.”

Dar Isus ştia că El este Moştenitorul lor în Mileniu, astfel, El a zis: „Înapoia mea, Satan!” El ştia că era Moştenitorul lor.

65. Şi astăzi ei vorbesc despre oameni „nebuni” care se închină Domnului şi sunt născuţi din nou. Lor le este teamă de acei, „născuţi din nou.” Lor doar nu le place acea idee, şi au un înlocuitor, ceva pentru aceea. Unul din ei, a înlocuit-o cu o strângere de mână; celălalt, cu puţină stropire de apă; celălalt, să scoată limba şi să ia o bucată de pâine; celălalt, să danseze în jur pe podea. Aceea este o naştere? Aşa cum am zis serile trecute: „O naştere este o murdărie, nu contează unde este aceea. Dacă este în coteţul de porci sau într-o cameră de spital, o naştere, este o murdărie.” Şi tot la fel este Naşterea din nou, aceea te umple de lacrimi, dar din mizeria aceea vine o Viaţă nouă. Amin.

66. Avraam ştia că totul îi aparţinea, de aceea l-a adus pe Lot înapoi. El a zis: „Acum aşteaptă un minut.” Lot a fost scos din mâinile crude ale duşmanului. El a zis: „Acela este fratele meu, şi voi merge după el.” Acum amintiţi-vă, acolo au fost vreo şapte sau opt împărați care s-au dus împreună, şi au coborât, au luat orice lucru, şi au plecat. Avraam şi-a luat slujitorii şi s-a dus după el, să-şi aducă înapoi fratele pierdut.

Acela este un creştin adevărat! El s-a dus după fratele lui pierdut! Ce a făcut când l-a aflat? A junghiat împărații, şi s-a întors aducându-şi fratele înapoi, după luptă.

67. Priviţi! A existat un singur Rege care a venit să-l întâmpine când venea înapoi, Melchisedec! Melchisedec! Cine era el? El nu avea tată, nu avea mamă. Niciodată nu s-a

născut, niciodată nu moare. Fără tată, fără mamă, fără început al zilelor fără sfârşit al vieţii. (Acela nu a fost Fiul lui Dumnezeu; fiindcă El a avut Tată şi mamă, s-a născut şi a murit, şi a înviat din nou). Dar acest Bărbat nu a avut tată, nici mamă, El este Dumnezeu! Desigur, este singurul care este Etern. Şi El l-a întâmpinat pe Avraam după ce s-a terminat lupta, arătând Seminţei lui Avraam; după ce mergem după fratele nostru căzut, şi lupta se termină. Ce a servit Melchisedec? Vin şi pâine, împărtăşirea. Amin. Când se termină lupta, frate! Venind înapoi, aducându-şi înapoi acasă fratele pierdut, restabilindu-l. Şi când lupta s-a terminat, Melchisedec l-a întâmpinat şi i-a dat comuniunea. Isus a zis: „Nu voi mânca sau bea din rodul viţei până când îl voi bea nou cu voi, în Împărăţia Tatălui Meu.” Da, domnule. Acum lupta s-a terminat, Avraam s-a întors, în capitolul 14; şi Biruitorul l-a întâlnit când Avraam s-a întors biruitor.

68. Geneza 15, înainte de a încheia, pentru că este timpul de încheiere acum. Ascultaţi la încă ceva înainte de a încheia. Şi va trebui să iau aceasta mâine seară din nou, pentru că nu am ajuns la subiectul meu, Iehova-Iireh. Aş vrea să ajung acolo, dacă va voi Domnul.

Acum, în capitolul 15, am ajuns aici când un legământ i s-a confirmat lui Avraam. Confirmarea legământului. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a jurat, când Dumnezeu a făcut promisiunea şi a confirmat promisiunea lui Avraam. În capitolul 15, aflăm despre confirmarea legământului pe care Dumnezeu l-a făcut.

Avraam a zis lui Dumnezeu: „Moştenitorul casei mele este încă Eliezer din Damasc.” Şi El i-a zis: „Dar nu acela este moştenitorul tău, ci cel ce va ieși din pântecele tău, acela va moşteni.” El i-a promis. „De unde o ştiu?”

69. Oh, acum, fraţilor, iată ceva ce vă va trezi! Urmăriţi-L. El a zis: „Du-te adu-Mi o capră de trei ani, o junincă de trei ani, şi un berbec de trei ani.” Şi Avraam le-a luat, şi două turturele… o turturea şi un porumbel.”

Acum, turturica şi porumbelul au o reprezentare; toate aceste animale de trei ani, erau câte trei din fiecare. Acum El va face un legământ, și va confirma legământul. Ascultaţi atenţi să nu o pierdeţi, apoi o vom relua mâine seară când El ne întâlneşte aici din nou, cu voia Domnului. Urmăriţi.

Acum El a zis: „Adu-mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, şi un berbec de trei ani, un porumbel, şi o turturea.” Şi Avraam s-a dus şi a adus animalele, le-a tăiat în două, şi le-a aşezat, bucată cu bucată; dar turturica şi porumbelul, nu le-a despărţit, turturica şi porumbelul. Turturica şi porumbelul sunt din aceeaşi familie. Astfel, ele reprezentau vindecarea Divină, care în ambele legăminte este prin credinţă, vedeţi cum se vindecă; doar una către cealaltă. Dacă vechiul legâmânt a avut vindecarea Divină în el, cu cât mai mult are Acesta! Vedeţi, dacă vechea jertfă a avut vindecarea, ce spuneţi despre legământul Acesta care este mult mai bun! Vedeţi?

70. Observaţi ce a făcut el aici. El a luat aceste trei animale şi le-a tăiat în două, apoi le-a pus jos, bucată cu bucată. Şi Avraam a venit înapoi. Acum, aceasta a fost jertfa pe care a păzit-o până la apusul soarelui. Şi păsările răpitoare au coborât din văzduh, peste jertfa lui Avraam, dar Avraam le-a alungat. Al cui simbol este acesta? Sămânţa lui Avraam în ultimele zile, alungă dracii de la Jertfă, îi scoate afară de la Jertfă. Dumnezeu a promis Jertfa, Hristos, Acelaşi ieri, astăzi şi pentru totdeauna, şi toate spiritele acelea necredincioase încearcă să O devoreze. Omul lui Dumnezeu, Sămânţa lui Avraam, stă aici scoţând dracii, confirmând legământul, confirmarea, arătând că Sămânţa lui Avraam în… Vreau să spun Sămânţa împărătească.

Amintiţi-vă, sămânţa naturală a căzut, fiindcă ea a acceptat legea în locul Cuvântului, a harului. Şi tot la fel au acceptat, „o cale alăturată,” la neamuri în ultimele zile. Dar există o Sămânţă, o Sămânţă regală care stă cu Cuvântul, scoţând dracii, făcând mari semne şi minuni, scoţând toată necredinţa în Cuvânt, păstrând Jertfa curată, păstrând Cuvântul sfânt, păstrându-L cu respect; fără să pună ceva la El, să adauge la El; doar să-L păstreze, stând de pază, fără să lase ceva să-L atingă.

71. Acum observaţi, a venit un somn adânc peste Avraam, moartea. Şi după somnul adânc, el a văzut un cuptor de foc, care este iadul fumegând, în care ar trebui să meargă fiecare păcătos. Dar înaintea aceluia a mers o Luminiţă albă. Urmăriţi acea Luminiţă, cum s-a dus printre acele bucăți de carne şi a separat acele jertfe, Dumnezeu confirma ceea ce va face Sămânţa lui Avraam.

Evreii întotdeauna l-au crezut pe Dumnezeu ca fiind Unul. Şi Dumnezeu este Unul. Dar El a arătat aici, prin aceste trei jertfe curate, cum Dumnezeu va fi reprezentat prin Unul, ca Dumnezeu în trup.

72. Acum, observaţi în vremurile vechi, în Orient, când se făcea un legământ, iată cum procedau ei. Ca şi cum, am veni noi şi am ucide un animal, am despica animalul în două, şi am sta între cele două bucăți, şi am scrie un legământ.

În Japonia, când fac un legământ, ei iau puţină sare, îşi fac promisiunile, apoi aruncă sare unul pe celălalt; așa este în Japonia când fac un legământ, aruncă sare. Sarea are un gust, înţelegeţi? Şi ei aruncă sare unul pe celălalt, acela este un legământ.

Iată cum se face un legământ în America. Mergem afară şi luăm ceva de mâncare, şi dăm mâinile. „Dă-mi mâna, băiete. Eşti de acord?” „De acord!” Acela-i un legământ.

73. Dar în zilele trecute, în timpul lui Avraam, modul cum făceau un legământ era să ucidă o jertfă, să o despice în două și să stea între această jertfă; și când stăteau acolo, ei scriau legământul pe pielea unui miel, apoi o rupeau în două. [Fratele Branham rupe o bucată de hârtie, şi ilustrează—Ed.] Unul lua o bucată iar altul lua cealaltă. Acum când acest legământ era confirmat şi adus împreună, nimeni nu-l putea imita. Vedeţi, acela trebuia să corespundă, literă cu literă, exact în felul cum a fost. Aceea arată că proprietarul de drept al acestei bucăţi are o parte, acesta este acelaşi legământ, care trebuie să vină împreună și să potrivească exact la fel.

74. Aici Dumnezeu i-a arătat lui Avraam, că prin Sămânţa lui, Dumnezeu Însuşi va deveni carne şi apoi va fi despărţit la Calvar; unde Hristos, fiind Dumnezeu pe pământ, a fost despărţit. Dumnezeu L-a rupt, El, Sămânţa regală a lui Avraam, Și-a scos Viaţa din El; a înviat trupul și L-a pus să stea pe Tronul Lui în Cer; şi a trimis înapoi Duhul Lui peste Biserică, ca Biserica să aibe acelaşi Duh care a fost în Hristos să o facă să vină împreună, făcându-L pe Hristos Acelaşi ieri, astăzi, şi în veci! Confirmarea legământului! Dumnezeu a confirmat legământul! Dumnezeu L-a separat, rupând Viaţa din Hristos, Fiul Său, scoţând Duhul din El; aşa cum a tăiat aceste animale în două, stând între animale. Lumina, Dumnezeu Însuşi, S-a dus printre ele, arătând că El a separat Trupul: Sămânţa, Sămânţa regală; a scos Duhul şi L-a trimis înapoi Bisericii. Şi Biserica de astăzi care merge să-L întâlnească pe Hristos, va trebui să aibă acelaşi Duh care L-a avut El, pentru că Ea va trebui să fie El, Literă cu Literă, Cuvânt cu Cuvânt. Şi El este Cuvântul! Isus a zis: „Cel”, (Pronume personal), „Cel ce crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu.” Confirmând legământul, Viaţa care este în Hristos va fi în Biserică, Sămânţa împărătească a lui Avraam.

75. Un moment, fraţilor. La Cincizecime, când ei erau  în camera de sus… Dacă aţi fost cândva acolo să vedeţi o diagramă reală, în felul cum s-a schiţat, ei s-au dus un pas afară şi s-au dus în camera de sus. Ei au avut candele mici cu ulei de măsline aprinse, și au stat sus timp de zece zile şi zece nopţi, cu toate uşile închise. „Şi deodată a venit un sunet din Cer ca un vâjâit de vânt puternic, Acela a umplut toată casa unde şedeau ei. Limbi de foc, s-au aşezat pe fiecare din ei, și toţi s-au umplut cu Duhul Sfânt, și au ieșit afară, vorbind în alte limbi.”

Observaţi. Ce a fost acest Foc împărţit? Era Stâlpul de Foc, Duhul Sfânt, Dumnezeu, Îngerul care i-a condus prin pustie, Cel care S-a manifestat înaintea lor. Dumnezeu S-a separat şi S-a divizat între oameni, Duhul Sfânt, şi noi împreună, suntem Biserica Dumnezeului celui viu. Un legământ! „Avraam şi Sămânţa lui după el, Sămânţa regală.” Chiar Viaţa care era în Hristos, este în Biserică, făcând aceleaşi lucrări ce le-a făcut Hristos. Amin. Ce lucru minunat, prieteni!

76. Este chiar la timp, trebuie să închei. Da, va fi prea târziu. Voi… Este în ordine dacă o luăm mâine seară chiar de aici? Aş vrea foarte mult să ajungem la Iehova-Iireh. Dar aş vrea să vedeţi ce înseamnă a mărturisi că ești un creştin. Fraţilor, este timpul ca biserica să aibe… Dacă Dumnezeu a făcut aceste promisiuni, ele sunt adevărate. Ele trebuie să se împlinească.

Să ne aplecăm capetele doar un moment. Aceasta este dură şi tare. Este tăioasă. Nu-mi place să o fac. Acest predicator mi-a zis: „Frate Branham, de ce faci tu cutare şi cutare?”

„Nu am programe de televizor sponsorizate, radio. Eu doar merg în acest fel, pretutindeni unde pot merge.” Am zis, „Cine le va spune? Va trebui să fie un glas pe undeva care o va spune.”

77. Acum Dumnezeu este aici, prieteni. Şi dacă v-aţi numit Sămânţa lui Avraam, şi credeţi că voi… Acum să nu… Ascultaţi, acela-i sufletul tău, prietene. Este sufletul tău. Să nu ratezi şansa aceasta, fiindcă în seara aceasta ar putea fi ultima dată când vei avea o şansă. Dacă vă numiți un copil al lui Dumnezeu și vă este rușine cu viața voastră și de felul cum ați trăit, dar credeţi că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, şi recunoașteți că sunteţi greşiţi, aş vrea doar să vă rugaţi un moment, și să-I cereţi lui Dumnezeu să vă cerceteze viaţa.

[Fratele Branham face pauză—Ed.] Doar rugaţi-vă. [Fratele Branham face pauză]

78. Tată Ceresc, aceasta ar putea fi ultima seară pentru mulţi dintre noi. Noi credem. Cu câteva seri în urmă în Los Angeles, o femeie bătrână de şaptezeci de ani stătea acolo, şi ea a venit la altar şi şi-a predat viaţa lui Hristos. În seara aceea ea a murit în pat. Harul lui Dumnezeu, pentru acea ultimă oră. După ce a trăit toţi anii aceia fără să-L cunoască, El a chemat-o în ultima oră. Harul uimitor!

Tată Dumnezeule, vorbeşte inimilor de aici, în seara aceasta, căci Tu cunoşti intenţia lor. Tu ştii, Tată, că va veni un timp când va trebui să se facă ceva. Noi vedem starea şi felul cum timpul devine din ce în ce mai rău, și ne dăm seama că epoca bisericii penticostale din ultimele zile, este Epoca Bisericii Laodicea, singura din care Hristos a fost dat afară; El stă la ușă  și bate încercând să intre înapoi. O, Dumnezeule, ai milă.

79. Şi aşa cum am mustrat surorile noastre în seara aceasta, Doamne, fie ca ele să ştie că acolo în urmă, la început, Eva a început aceasta. Şi este aici din nou. Evanghelia a venit prin Cuvânt… dar ea a făcut ceea ce a făcut, iar astăzi privim tot prin raționament…

Dumnezeule, eu am vorbit aspru cu fraţii noştri, Doamne, dar sunt gelos, eu îi iubesc. Tu ştii că îi iubesc, Doamne. Eu am pus treizeci şi unu de ani aici pentru ei, şi Tu Ţi-ai confirmat Cuvântul şi orice altceva. Doamne, nu ştiu ce să mai fac. Dar când văd biserica pe care o iubesc, biserica penticostală, accea care a stat în spatele meu şi m-a sprijinit; Dumnezeu în dragostea Lui creştină Te face să scoţi răul din ea. Dragostea Te face să o faci, Tată. Tu ştii că așa este. Şi încerc să spun oamenilor: „Nu încercaţi să mergeţi afară, făcând lucrurile acestea.” Standardele au fost coborâte, şi am clocit prin diferite crezuri şi lucruri ce le-am adus în biserică, şi ne-am îndepărtat de zilele minunilor, ne-am îndepărtat de vindecarea Divină, ne-am îndepărtat de felul cum ar trebui să se comporte şi să se îmbrace oamenii.

80. Tu ai făcut un legământ cu Adam, şi unul cu Eva; tu ai pus legăminte total diferit, şi ai spus că este greşit pentru o femeie să se comporte ca bărbatul. Ea trebuie

să fie feminină, ea ar trebui să fie feminină, nu masculină. Şi astăzi ea încearcă să fie masculină, iar bărbatul, feminin.

Doamne, şi aceasta chiar aici în ultimele zile, chiar aici pe Coasta de Vest, chiar aici la capătul civilizaţiei, aflăm că femeia face exact corupţia ce a făcut-o la început, este înșelăciunea care a intrat între surorile noastre. O, Dumnezeule, aceasta chiar îmi frânge inima, Doamne; și ştiu că dacă aceasta mă face pe mine (un păcătos) să mă simt așa, ce Îţi face Ţie, când vezi cum femeia a devenit o zeiţă, și această strălucire fabuloasă a Holywoodului, a păcatului! Şi era greşit pentru ele să meargă la filme, apoi diavolul l-a aruncat chiar în casa lor, cu tot felul de programe necenzurate, şi vulgare de pe stradă. Dumnezeule, este un timp de nebunie. Este un timp nevrotic. Este un timp când bărbaţii nu se opresc să asculte, să se verifice. Şi sub emoţii, şi altele, ei încă pretind  că sunt Sămânţa lui Avraam. Dumnezeule, cum ai zis că va fi, duhurile vor fi aşa de aproape în ultimele zile, cu imitaţii, încât chiar va înşela aleşii, dacă ar fi posibil. Şi aici o avem.

Dumnezeule, nu lăsa ca aceşti oameni, nu lăsa să o facă. Te rog, Tată. Mă rog pentru ei, pentru fiecare. În Numele Domnului Isus, acordă-ne aceasta.

81. Acum, în timp ce avem capetele aplecate, voi face ceva pentru voi. Şi dacă strig la oameni numai ca să fiu josnic, Dumnezeu niciodată nu va fi cu mine; nu merit să fiu aici, merit să fiu afară pe undeva tăind lemne sau altceva. Dar prieteni, acesta este adevărul, cercetaţi şi vedeţi dacă nu este Scriptura. Şi se presupune că este descoperită în aceste ultime zile.

Acum sunteţi suficient de sinceri? Sunteţi într-adevăr, jos sub acea crustă în afară, există ceva veritabil în voi, care va admite că aţi greşit? În timp ce fiecare cap este aplecat, și orice inimă, într-o consacrare solemnă, aţi vrea să vă ridicaţi mâna, și să spuneți: „Roagă-te pentru mine, frate Branham? Eu sunt greşit, dar prin harul lui Dumnezeu o voi îndrepta.” Dumnezeu să te binecuvânteze, pe tine, pe tine, pe tine. Este corect. Ridică-ţi mâna! El o vede. În balcoane, Dumnezeu vă vede. Ridicaţi-vă mâinile. Eşti…? Asta este.

82. Acum aici sunt câteva femei cu părul scurt, şi nu v-aţi ridicat mâna. Ce se întâmplă cu voi? Sunteţi greşite! Nu încercaţi să-L întâlniţi pe Dumnezeu în felul acesta. Veţi fi condamnate tot aşa de sigur cum stau eu la amvonul acesta. Vreţi să spuneţi că biserica penticostală a ajuns într-o stare așa de împietrită încât îi este ruşine să-şi recunoască greşeala? Să nu o faceţi. Dumnezeu să aibă milă de voi.

Eu cred. Aveţi credinţă. Vă aştept din nou. Dumnezeu să te binecuvânteze acolo. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Este bine. Ridică… Dumnezeu să te binecuvânteze. Este corect. O puteţi admite acum; dimineaţă ar putea fi prea târziu, de acum într-o oră ar putea fi prea târziu. Dumnezeu să te binecuvânteze. Aceasta este sinceritate. Dumnezeu să te binecuvânteze. Spuneţi: „Am greşit!” Este nevoie de o persoană adevărată ca să admită că este greşită. Aceea este ceva veritabil. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Este corect. Da, doar continuaţi să vă rugaţi. Dumnezeu să te binecuvânteze, dacă îmi scapă să vă văd mâna, Lui nu-i scapă. El cunoaşte orice gând ce este în mintea voastră. Este corect. Dumnezeu să te binecuvânteze, îţi văd mâna. Este bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, tânără. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Este bine. Dumnezeu să te binecuvânteze acolo, doamnă tânără. Da, schimbarea drumurilor vieţii. Înainte ca aceste lucruri vechi ce ţi-au învârtoşat inima tânără, întoarce-te la Dumnezeu acum, dragă. Este corect, fă-o. Am o fetiţă pe acolo cam de vârsta ta. Dumnezeu să te binecuvânteze, dragă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Da. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

83. Ce spui tu, frate? Să-ţi fie ruşine, dacă îți lași soţia să se comporte în felul acela, să poarte pantaloni scurţi, şi cu haine ca acelea să iasă pe stradă. Te numeşti un fiu al lui Dumnezeu? Nu ţi-e ruşine de tine? Dumnezeu să te binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Dumnezeu să te binecuvânteze. Este corect, admiţi că ai greşit. Da. Dacă voi…

„Cel ce-şi acoperă păcatul nu va propăși; cel ce-şi mărturiseşte păcatul va primi milă.” Dumnezeu să te binecuvânteze. Încă cineva? În spate în balcon, acolo sus în balcon. El vă vede acolo sus. El cunoaşte orice gând din inima voastră.

Acum ridicaţi-vă mâinile doar un minut. Eu spun că sunt cam cincizeci sau şaizeci din această cameră care şi-au ridicat mâinile, tineri şi bătrâni. Mulţumesc. Aceia sunt adevărate doamne şi domni. Eu vă apreciez. Există speranţe pentru voi când admiteţi că aţi greşit.

84. Înainte de a face o chemare la altar, mă voi ruga pentru aceste batiste.

Tată Ceresc, aceste batiste reprezintă oameni bolnavi, mame şi taţi care aşteaptă și copii. Noi suntem învăţaţi în Biblie, că ei au luat de pe trupul Sfântului Pavel batiste şi şorţuri. Oamenii l-au văzut, au ştiut că Duhul lui Dumnezeu era peste el. Pavel şi-a amintit că Ilie a spus femeii Sunamite, care i-a spus lui Ghehazi: „Ia acest toiag, du-te și  pune-l peste copil.” El a ştiut că ceea ce atingea El, era binecuvântat. Ei au luat de pe trupul lui Pavel batiste şi şorţuri, şi duhuri necurate au ieşit din oameni, iar bolile au plecat. Acum, Doamne, noi nu suntem Sfântul Pavel, dar Tu încă eşti Dumnezeu, acelaşi Dumnezeu.

Într-o zi Israel era pe drumul său în linia de datorie, mergând spre ţara promisă. Şi ceva i-a oprit să intre în ţara promisă, Marea Roşie. Un scriitor a scris: „Dumnezeu s-a uitat jos prin Stâlpul de Foc, cu ochi mânioşi, şi Marea s-a speriat, şi-a retras zidurile şi a deschis o cale uscată pentru ca Israelul să treacă dincolo în ţara promisă.”

Dumnezeule, când aceste batiste sunt duse la bolnavi şi suferinzi, fie ca Dumnezeul Cerului să Se uite prin Sângele Fiului Său, şi fie ca diavolul, care îi ţine bolnavi, să se sperie şi să plece când aceste batiste şi însemnuri ale acestei adunări din seara aceasta, unde Cuvântul şi Adevărul a fost împlinit; cei bolnavi şi suferinzi să se facă sănătoşi; inimile care sunt frânte, să meargă jos la Casa Olarului în câteva minute; fă ca Diavolul să plece, şi oamenii să treacă în cealaltă ţară a sănătăţii bune ce le-a promis-o Dumnezeu. Trimit aceste batiste, în Numele lui Isus Hristos, pentru acel scop. Amin.

85. Dumnezeu vă cunoaşte inima, El vă cunoaşte starea. Doar să arătăm; şi daţi-mi voie să vă spun, există un grup mare de oameni aici care nu şi-au ridicat mâinile, și care ar fi trebuit să le ridice. Acum, dacă vă numesc chiar de la această platformă, să spun cine sunteţi, aceea ar răni pe cineva. Acum, m-aţi văzut făcând-o de multe ori. Am aflat, Isus a zis: „Lăsaţi ca neghina şi grâul să crească împreună. Îngerii vor veni şi vor lega neghina şi o va arde, întâi.”

Timpul legării este acum. Fiecare dintre ei vor merge în confederaţia bisericilor, toate denominaţiile. Este corect. Este corect. Liga internaţională, Consiliul Bisericilor, orice denominaţie trage direct spre aceea, un lucru mare se întâmplă. Toate vin înapoi la Roma chiar cum au promis, „un chip făcut fiarei,” puterea, o confederaţie de biserici, chiar exact ceea ce a zis Dumnezeu că se va întâmpla. Acolo sunt ele. Vă lasă să mergeţi, spunându-vă că este în ordine să faceţi aceasta, şi se tem să spună ceva despre aceea, le este teamă că se va rupe un tichet de masă pe undeva.

86. Daţi-mi voie să vă spun ceva, fratele meu, soră, Dumnezeu să vă descopere că eu vă iubesc. Nu o fac pentru a fi deosebit, ci pentru că sunt cinstit. Să nu pierdeţi nici o şansă. Voi nu veţi trece peste o lumină roşie din cauza trupului vostru. Ce spuneţi de sufletul vostru? Să nu treceţi peste nici una din luminile roşii ale lui Dumnezeu.

Unii dintre voi sunteţi bolnavi. Credeţi cu toată inima. Cineva care este disperat pentru ceva, doar aveţi credinţă. Vă voi arăta dacă El într-adevăr, este Adevărul sau nu.

Avraam, vă amintiţi că Îngerul a venit la el şi ce a făcut? Vedeţi că este acelaşi lucru?

87. Iată o domniţă stând chiar aici, ea are cancer. Ea are un chist, şi este pregătită pentru operaţie. Ea se uită la mine acum, şi are mărgele roşii în jurul gâtului. Tu eşti din Portland. Dar dacă vei… Dacă este corect, ridică-ţi mâna. Este corect. Vedeţi? Nu te cunosc, suntem străini, dar este adevărat. Cum poţi sta acolo, cu suficientă credinţă și să atingi haina lui Hristos când acel Înger de Lumină vine peste tine în acest fel, harul lui Dumnezeu? Acceptă-L, doamnă. Crede-L. Și nu numai atât, doar crede toată Evanghelia.

Aici stă o femeie, chiar aici în spate. Priveşte aici, doamnă. Suferi cu colonul. Crede cu toată inima. Da, tu eşti o străină pentru mine. Crede cu toată inima ta, şi fii sănătoasă.

88. Există un bărbat care stă alături de tine, el trebuie să plece acasă. El nu mai poate sta. El are o boală la urechi. Are o boală cu o… Are o răceală, şi a cauzat o tuse. Nu poate scăpa de ea, sunt mai multe complicaţii împreună. Este corect, domnule. Tu lucrezi la un fel de uzină ca rachetele sau ceva în acel fel. Tu trebuie să mergi înapoi la lucrul tău. Eu sunt un străin pentru tine. Dacă lucrurile acelea sunt adevărate, ridică-ţi mâna. Bine. Dacă ai suficientă credinţă să-L atingi pe Domnul Isus, de ce nu poţi fi un om adevărat să o crezi cu toată inima?

Există o doamnă care stă acolo în spate, ea are un fel de boală de piele pe mâini. Ea nici măcar nu ştie ce este aceea, și nici doctorul nu ştie ce este. Ea o are de mulţi ani. Oh, ea o va părăsi tot aşa de sigur ca orice. Doamna Daniels, McDaniel. Ia te uită! Ida McDaniels, crede cu toată inima ta. Nu cunosc femeia, niciodată nu am văzut-o, dar Lumina este peste ea.

89. Cine este Acela? El vă cunoaşte! Şi El ştie că aţi greşit! Acelaşi Dumnezeu care a vorbit prin mine în acest fel, vorbeşte prin mine Cuvântul.

Acum, fiecare de aici care recunoaşte Prezenţa lui Dumnezeu, şi ştiţi că aţi fost greşiţi, veniţi la altar acum. Veniţi aici sus doar un minut, să mă rog pentru voi. Dacă ştiţi că aţi fost greşiţi, vreţi să mărturisiţi că aţi fost greşiţi? Vreţi să fiţi un creştin adevărat de acum înainte? Veniţi aici sus în jurul altarului. Eu doar nu vreau să vă spun pe nume, aceea nu va fi creştineşte. Cei de sus, de la balcon, veniţi jos, aceasta este ocazia voastră. Veniţi jos acum! Veniţi la altar și spuneţi: „Eu vin, Doamne!” Păcătosule, caută-ţi drumul spre altar, aceasta ar putea fi ultima ta ocazie. Nu ai vrea să vii acum în timp ce noi… orga cântă frumos. „Eu vin, Doamne, vin acum la Tine.” Bine, fiecare cântă acum, „Eu vin, Doamne!”

90. Nu aţi vrea să veniţi? Veniţi jos din balcon, veniţi jos. Veniţi sus. Ce ziceţi voi? Voi oameni care vă declaraţi a fi creştini, Sămânţa lui Avraam? Dumnezeu să vă binecuvânteze, femeilor. Dumnezeu să vă binecuvânteze, surorile mele. Da. Dumnezeu cu siguranţă o va onora. Voi sunteţi cinstite. Poate păstorul vostru nu a reuşit să v-o spună.

Mergeţi acasă şi luaţi-vă Biblia, şi aflaţi dacă este corect, sau nu. Ştiţi că aceea este corect, înainte de a mai spune ceva. Voi femei penticostale, nu aţi purta machiaje pentru nimic. Nu există nimic în Biblie pentru machiaj; numai Izabela, ea şi-a vopsit faţa şi altele, cu vopsea şi lucruri. Dar există în Biblie despre voi să purtaţi părul lung, „Este un lucru neobişnuit pentru o femeie chiar să se roage cu părul tăiat, tuns.

„Pentru Tine… ” Tu vrei să te împaci cu Dumnezeu, în Prezenţa Lui când El este aici? Vino! Ridică-te, stai în picioare înaintea Lui! Stai în picioare şi vino jos, spune: „Eu vin. Eu vin să arăt. Vreau ca toată lumea să ştie că am greşit, vreau să o corectez cu Dumnezeu.”

Vino acum! Eu vin, Doamne!

Vin acum la Tine!

Spală-mă, curăţeşte-mă în Sângele Tău.

Din nou, fiecare!

Eu vin…

(Vino. Există mai mult acolo,

aminteşte-ţi. Da, este corect.)

… eu, curăţeşte-mă în Sângele Tău

Există oameni care încă vin, doar continuaţi să vă rugaţi. Acum, prieteni, eu nu conving prea mult. Eu cred căci Cuvântul Își face lucrarea când merge acolo. Nu întristaţi Duhul Sfânt. Ar putea fi ultima oportunitate ce o veţi avea cândva. Sper să nu fie. Ştiţi ce înseamnă să se vadă că admiteţi când sunteţi greşiţi? Aceea îmi spune că există ceva real acolo, care într-adevăr vreţi să o corectaţi. Acum să cânte orga, încetişor dacă vreţi, în timp ce vorbesc. Veniţi, oameni, doar veniţi înainte. Aş vrea să veniţi. Ştiţi ce au făcut aceşti oameni? Mulţi dintre aceştia sunt membri de biserică, de tabel, şi ştiu că v-am spus Adevărul.

Nu eu. La fel ca şi Moise când s-a dus acolo să spună oamenilor despre Domnul; şi Domnul, sub acel Stâlp de Foc, a confirmat Cuvântul şi a arătat că este corect. Acelaşi Stâlp de Foc este chiar aici cu noi. Este acelaşi Hristos, făcând acelaşi lucru pentru epoca neamurilor, cum a promis că va face.

92. Ce mă va face să cred? Că sunteţi veritabili în inima voastră. Ce v-a făcut să vă ridicaţi în picioare? Pentru că Ceva a fost în jurul vostru, care a zis: „Aţi greşit.” Acela era Dumnezeu, pentru că unii dintre voi vă simţiţi stânjeniţi să staţi aici în acel fel în faţa oamenilor, după mărturisire. Dar aceea arată că acest Ceva veritabil care a zis: „Sunteţi greşiţi,” care a venit cu Cuvântul, prin discernământ. Deşi…

Pentru ce au fost trimise aceste daruri bisericii? Care este primul dar? Care este primul lucru? Apostoli (care sunt misionari), profeţi, învăţători, păstori, evanghelişti. Ei sunt trimiși pentru desăvârşirea Bisericii.

93. Şi unde vine Cuvântul Domnului, la cine? Cuvântul Domnului a venit la profet întotdeauna, niciodată nu ne îndoim. Nici un dar de profeţie; darul profeţiei este unul, iar celălalt, profetul se naşte profet, predestinat prin Dumnezeu. Isus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu, predestinat să fie Fiul lui Dumnezeu. Isaia a spus despre Ioan, Ioan botezătorul, cu şapte sute doisprezece ani înainte de a se naşte, că el era, „glasul celui ce strigă în pustie.”

Dumnezeu a spus lui Ieremia: „Înainte de a fi alcătuit în pântecele mamei tale, te-am cunoscut şi te-am sfinţit, şi te-am rânduit ca profet al neamurilor.” Şi când vedeţi profeţii

apărând, judecata este aproape.

94. Acum, „Judecata începe de la Casa lui Dumnezeu, cu oamenii lui Dumnezeu.” Noi suntem greşiţi! Noi am greşit. Şi eu cred că cei ce stau aici în seara aceasta, sunt cu adevărat Sămânţa lui Avraam predestinată, ca Lumina lui Dumnezeu să strălucească peste ei; când Lumina îi atinge, ei vor sta în picioare. Există ceva ce se va întâmpla, ești acolo; acum ești aici! Să ne aplecăm capetele și să ne mărturisim greşeala.

Prieten păcătos, dacă stai în acest grup aici, dacă există ceva, să vă fie ruşine; dar ferice de voi acum, voi aţi acceptat-o, credeţi-o cu toată inima voastră.

Voi creştini, voi femei care ştiţi, cred că sunteţi femei bune, Dumnezeu să vă binecuvânteze. O cred. Dumnezeu vă poate descoperi sentimentul inimii mele. Nu vreau să fiu rău cu voi, soră; eu am o soţie, la fel, şi două fete tinere. Vă iubesc ca pe sora mea. Şi, frate, nu vreau să te jignesc, dar uneori o scuturare mică a Cuvântului, te ajută.

95. Acum dacă suntem greşiţi, să spunem că suntem greşiţi. Şi există har din belșug, pentru noi în seara aceasta. „Cel ce îşi va mărturisi greşelile, primește har. Cel ce îşi va ascunde păcatul, niciodată nu va prospera.” Care este păcatul vostru? Necredinţa voastră. Dacă o ascundeţi dedesubt, zicând: „Ei bine, eu sunt tot aşa de bun ca oricare dintre ei,” voi sunteţi greşiţi. Şi niciodată nu veţi merge mai departe decât vă mişcaţi acum. Veţi sta în acel fel, și niciodată nu veţi merge mai departe până când treceţi acea barieră şi o corectaţi. Amintiţi-vă, nu o puteţi face; va trebui să treceţi peste Cuvântul lui Dumnezeu. Şi atâta timp cât trăiţi, întotdeauna o să vă amintiţi de aceasta. Cu cât trăiţi mai mult, o să vă amintiţi de seara aceasta. Amintiţi-vă, eu vă spun, AŞA VORBEŞTE DOMNUL! Am stat în pădure în această după-masă, și m-am rugat, iar El mi-a vorbit despre aceasta de aici, și a zis: „Spune-o, şi numeşte-o, şi aceea va face ceva pentru voi.” Şi aici este aceea.

96. Acum să ne rugăm.

Tată Ceresc, cu reverenţă şi sinceritate stau păcătoşii în această audienţă chiar acum. Ei s-au ridicat din locul lor şi au venit aici sus, doar să facă o mărturisire. Iată creştinii care au venit, să-şi facă mărturisirea! Iată surorile mici peste care a strălucit Lumina. Adânc în inima lor, ele ştiu că au greşit, ele ştiu că Biblia învaţă lucrurile acelea, şi ele vor acum să renunţe la tot.

Iată fraţii care stau aici, fraţi scumpi, fiii viului Dumnezeu, care, prin crez şi stare căldicică, au pribegit în lume, dar ei se întorc în seara aceasta, Tată. Ei vin înapoi. Ei sunt aici, iată-i.

97. Acum, Tată, ne dăm seama că atunci când ei stau în picioare, ei au învins. Toţi oamenii de ştiinţă spun că nu te poţi ridica, suntem ţinuţi jos. Dar când şi-au ridicat mâinile apoi au venit aici, au dovedit că există un Duh în ei care poate face o decizie. Ei au făcut-o pentru Hristos.

Isuse, iată Cuvintele Tale Proprii, eu doar Ţi le voi cita. Îţi predau aceşti oameni în seara aceasta, fiind slujitorul Tău. Am făcut aşa cum mi-ai spus să fac astăzi, în pădure, şi iată chiar exact ceea ce ai zis că se va întâmpla. Şi există martori ai acestor lucruri, care stau aici. Pentru a dovedi Prezenţa Ta, Tu ai trecut prin audienţă, spunând oamenilor despre cine şi unde… ce au făcut, şi altele, cunoscând numele oamenilor, şi cine erau ei şi ce au făcut, ce este rău.

98. Şi acum, ai zis în Cuvântul Tău: „Cel ce Mă va mărturisi înaintea oamenilor, Îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu şi a sfinţilor Îngeri. Cel ce se ruşinează de Mine înaintea oamenilor, Mă voi ruşina de el înaintea Tatălui Meu şi a Sfinţilor Îngeri.” Acum aceste surori şi aceşti fraţi au stat în seara aceasta în prezenţa membrilor lor şi a păstorilor lor, şi a celor dragi ai lor, să spună că nu se ruşinează de Tine, ci se ruşinează de ceea ce au făcut. Acum sunt sigur, Doamne, că Tu îi ierţi. Tu ai promis-o. Tu ai spus: „Cel ce îşi va mărturisi păcatele, primește milă.” Şi ei le mărturisesc, şi vor primi milă. Iar Tu, care poţi vindeca bolnavii, spui: „Nu este la fel de uşor să spui: „Păcatele Îţi sunt iertate,” ca şi, „Ridică-ţi patul şi umblă?”

99. Îi cer pe aceştia. Eu îi cer pe fiecare din ei, Doamne. Am încercat să stau pentru Tine în aceşti ani, şi pentru Cuvântul Tău. Şi ei au stat în seara aceasta pentru Tine, şi eu îi pretind. Îi scot din fălcile lumii, şi Ţi-i prezint, Doamne Isuse. Ei sunt trofee ale Mesajului în seara aceasta, a Cuvântului lui Dumnezeu. Păstrează-i, Dumnezeule Atotputernic, sub Puterea Ta Sfântă. Fie ca ei să crească, fie ca Lumina lui Dumnezeu să strălucească în viaţa lor. Fie ca bărbaţii aceia şi femeile, Doamne, să înceapă să crească în puterea şi tăria Duhului Sfânt. Fie ca ceva să se întâmple care le va schimba toate bisericile şi toată vecinătatea unde sunt ei. Acordă aceea, Doamne. Ţi-i dau, ei sunt ai Tăi. Ei sunt trofee ale adunării din seara aceasta, a Cuvântului ce s-a predicat. Pretind viaţa lor, în Numele lui Isus Hristos. Vreau să-i întâlnesc de cealaltă parte, unde sunt nemuritori, transformaţi din nou, ca să fie tineri şi drăguţi veşnic. Ei sunt ai Tăi, Tată. Ei sunt trofee date de Dumnezeu Fiului Său, Isus Hristos, prin puterea Prezenţei Lui şi a Cuvântului lui Dumnezeu. Ei sunt ai Tăi, Tată. Eu Ţi-i dau, în Numele lui Isus Hristos; şi pretind orice viaţă, orice viaţă care stă aici. Orice mărturisire este primită, orice păcat este iertat.

100. Şi pe toți care stau aici, eu mă rog ca Duhul Sfânt să-i întărească, să-i poarte, să facă ce este corect, să-i ajute în această oră întunecată când lumea este aşa plină de strălucire.

Şi, Dumnezeule, ajută-mă mâine seară, să o aduc curată şi clară pentru ei, Doamne; şi taie orice strălucire a acestei lumi, ca ei să poată fi gata să-l întâlnească pe Hristos la timpul venirii Lui. Acordă-ne aceasta, Tată. Noi Te credem acum.

101. Şi în timp ce avem capetele aplecate, fiecare din voi care staţi în picioare, nu cred că aţi venit din curiozitate, pentru că aţi venit prin predicarea Evangheliei necioplită, tăioasă și dură. Dar voi credeţi că Isus a zis: „Nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl Meu, şi toţi cei pe care Tatăl Mi i-a dat, vor veni.” Acesta este un Cuvânt confirmat al lui Dumnezeu. El a spus lui Avraam, El a promis şi a jurat printr-un jurământ, şi aici am auzit Glasul lui Dumnezeu în seara aceasta care a venit pe aceeaşi bază. Trebuie să fiţi iertaţi! Şi toţi cei care Îl acceptaţi şi credeţi că Dumnezeu vă iartă de greșeala voastră, şi din seara aceasta înainte prin harul lui Dumnezeu, veţi trăi pentru El tot restul vieţii voastre, să faceţi orice lucru ce învaţă această Biblie să faceţi, şi credeţi că Dumnezeu vă dă har să o faceţi acum, pentru a vă ierta trecutul. Ridicaţi-vă mâna și spuneți: „O cred cu toată inima.” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Toţi creştinii de aici, care sunteţi mândri de cei întorși, spuneţi: „Laudă lui Dumnezeu pentru ei!” [Adunarea zice: „Laudă lui Dumnezeu, pentru ei!”] Să o spunem din nou. [Fratele Branham şi adunarea zice împreună: „Laudă lui Dumnezeu, pentru ei!”]

102. Să ne ridicăm în picioare, fiecare. Vreau un ton pentru cântarea, „Îl iubesc!”

Îl iubesc! Îl iubesc!

Că-ntâi El m-a iubit,

Şi a plătit salvarea mea!

Haideţi toţi împreună acum, fiecare să o cânte cu mâinile ridicate. Bine.

Îl iubesc! Îl iubesc!

Că-ntâi El m-a iubit,

Şi a plătit salvarea mea.

103. Nu vă simţiţi spălaţi? Nu v-a spălat Cuvântul şi v-a făcut să vă simţiţi mai bine? Este adevărat? Voi nu credeţi că sunt fals, nu-i aşa? Credeţi voi că am spus Adevărul?

Urmăresc chiar acum acel Înger al Domnului pe care L-am văzut peste oameni, cum a încercuit acest grup care stă aici în forma crucii. Dumnezeu în Cer! Aceeaşi imagine voi…

Îngerul ce îl vedeţi în poză, este aici, chiar acum peste acest grup de oameni, chiar mişcându-se în jur, continui să-L urmăresc, din loc în loc. Eu chiar cred, că fiecare boală care stă aici între oameni, s-a dus. Eu cred aceea cu toată inima, că fiecare păcat este iertat.

104. Haideţi doar să dăm mâinile unii cu alţii în timp ce cântăm, „Îl iubesc.” Spuneţi: „Laudă Domnului!”

… Îl iubesc! Îl iubesc!

Că-ntâi El m-a iubit,

Şi a plătit salvarea mea.

Acum să-L lăudăm. Spuneţi: „Laudă Domnului! Îţi mulţumesc, Doamne Isuse.” Îţi mulţumim, Doamne că ai adus oamenii, şi pentru Cuvântul Tău, care este ascuţit ca o sabie cu două tăişuri, care discerne gândurile inimii. Aceea asigură, Ea taie afară lumea, carnea, lucrurile lumeşti de la oameni, şi îi face creaturi noi în Hristos. Cum Îţi mulţumim, Tată! Te lăudăm cu toată inima noastră. Îţi mulţumim pentru ei, Doamne. Fie ca ei să fie umpluţi cu Duhul! Fie ca Duhul Sfânt să-i ia sub controlul Lui, şi fie ca să izbucnească o trezire de modă veche între aceste biserici, Doamne, care va cuprinde toate comunităţile, peste tot înflăcăraţi cu puterea lui Dumnezeu. Trimite-ne o Cincizecime reală, Doamne, puterea reală a Duhului înapoi în vieţile oamenilor. Acordă aceea, Tată.

Ei sunt ai Tăi. Prin harul lui Dumnezeu, ei sunt ai Tăi. Ei sunt Sămânţa lui Avraam, conform cu promisiunea. Acordă aceasta, Doamne. Ei cred Cuvântul Tău, și orice este contrar, ca şi cum nu ar fi. Ei cred Cuvântul pentru că ei sunt Sămânţa lui Avraam. Ei sunt ai Tăi, Tată, fă ca Biserica predestinată să strălucească în ultima zi. Îţi mulţumesc, Tată, pentru ei. Îl iubesc… (Ridicaţi-vă mâinile acum, și lăudați-L)… Eu… (sus în balcoane, este corect)

Că-ntâi El m-a iubit …  AMIN.