GLASUL SEMNULUI (1)

Cred că ne mai putem ridica puţin, ca să citim din cartea Exodului capitolul 4, de la versetele 1 la 8:

„Moise a răspuns şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi S-a arătat Domnul!”

Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.”

Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el.

Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.

Iată”, a zis Domnul, „ce vei face ca să creadă că ţi S-a arătat Domnul Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.”

Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân.” El şi-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o, şi iată că mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse albă ca zăpada.

Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” El şi-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân; şi iată că mâna se făcuse iarăşi cum era carnea lui.

„Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.”

Să ne rugăm.  

Doamne Isuse, Dumnezeule neschimbător şi fără greşeală, Acelaşi ieri, azi şi în veci,  Tu nu Te schimbi, iar noi suntem plini de recunoştinţă pentru aceasta. Binecuvântează Cuvântul Tău şi citirea Lui, în inimile noastre şi ajută-ne să avem credinţă ca să te credem, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

Sunteţi una din cele mai bune audienţe în faţa căreia am vorbit vreodată, şi nu spun aceasta doar aşa, ci pentru că este adevărat. În seara aceasta, aş vrea să o luăm cu încetinitorul, ca să vă ajut să înţelegeţi ceea ce vreau să spun. Dacă nu pot să vă ajut şi să vă uşurez puţin povara pe care o duceţi în viaţa de creştini şi dacă nu pot să-l aduc pe necredincios la Hristos, înseamnă că sunt total nefolositor pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Dar, desigur, eu doresc să fiu o binecuvântare în lucrarea Lui, pentru că El este tăria, nădejdea şi Viaţa noastră.

Dorinţa mea este să înţelegeţi învăţătura pe care o aduc, fiindcă în ea se ascund unele lucruri tainice, pe care oamenii nu le pot înţelege imediat. De exemplu, dacă oamenii nu înţeleg cum să se ţină de vindecarea divină, pot pierde foarte uşor bătălia atunci când vine vrăjmaşul. Astfel, dacă se simt rău şi după ce s-a făcut rugăciune pentru ei, îşi zic: „Am pierdut bătălia…” dar tocmai acesta este semnul vindecării lor. Problema este că nu vă cunoaşteţi vrăjmaşul… Şi cum vi l-aş putea arăta în treizeci de minute pe seară, în cinci servicii micuţe, după care trebuie să plec în altă parte?

Dacă va fi cu voia Domnului, într-una din aceste zile, când marea trezire se va potoli în toată ţara, aş vrea să iau un cort şi să-l instalăm undeva. Nu va trebui să închiriem nimic, iar dimineaţa, poate de la ora 10.00 la 12.00, am putea avea un serviciu cu păstorii, după-amiaza am putea avea o întâlnire cu instrucţiuni referitoare la vindecare, iar seara ne-am putea ruga pentru bolnavi şi asta timp de săptămâni întregi. În felul acesta, fără să ne oprim din pricina altor servicii, fiecare poate veni să se roage pentru bolnavi, iar dacă vine cumva diavolul înapoi şi spune ceva, putem să verificăm imediat ce se întâmplă. Înţelegeţi?

Cred că aceasta va fi o mare binecuvântare pentru vecini, pentru păstori şi pentru mulţi alţii. Eu cred aceasta pentru că aşa spune Biblia şi cred că fiecare credincios adevărat, va întări fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu cu un „Amin” puternic. Aşa este.

Dacă nu poţi crede tot, ci spui: „Ei bine, aceasta o cred, dar despre aceea nu ştiu ce să spun…” dovedeşti că eşti îndoielnic ca şi Eva. Vedeţi? Şarpele a încercat să interpreteze Cuvântul în faţa Evei, aşa că i-a zis: „Oh, aceasta este adevărat şi aceasta este adevărat… Da, şi aceasta este adevărat, dar sigur că Dumnezeu…” Dumnezeu a spus ceva şi aceasta a fost tot! Nu există nici un Cuvânt şi nici o frază pe care s-o puteţi pune deoparte! Dacă nu poţi accepta cu toată inima, fiecare iotă, atunci mai bine nu ai porni de la început. Înţelegeţi?

Amintiţi-vă că a fost suficient să se sucească doar puţin o singură frază şi aceasta a cauzat fiecare boală, durere, moarte, tot. Punerea sub semnul întrebării a unei singure fraze, a cauzat toate acestea. Deci să nu credeţi cumva că dacă încălcaţi cu bună ştiinţă o singur frază mică din Cuvânt, voi veţi scăpa nepedepsiţi! Uneori, oamenii nu acceptă nici măcar jumătate din Cuvânt şi totuşi spun că se numesc creştini. Vedeţi?

Tot Cuvântul este Adevărul, fiecare părticică, dar trebuie pus împreună, iar aceasta o poate face Unul singur şi acesta este Duhul Sfânt, care Îl interpretează prin împlinirea a tot ceea ce a spus El că va face. Aceasta este singura modalitate pe care o ştiu.

În seara aceasta voi vorbi puţin sau voi învăţa câteva minute despre subiectul „Glasul semnului.”

Voi ştiţi că Moise i-a spus Domnului: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi S-a arătat Domnul!”

Atunci Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?”

„Un toiag vechi de păstor.”

Atunci Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe.

Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat; şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui.

Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân.” El şi-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o, şi iată că mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse albă ca zăpada.

Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” El şi-a băgat din nou mâna în sân; apoi a scos-o din sân; şi iată că mâna se făcuse iarăşi cum era carnea lui.

„Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn.”

Aţi observat cum face aceasta Dumnezeul cel neschimbător? Oricare dintre voi poate merge înapoi în Arkansas cu cincisprezece ani în urmă, când Domnul a făgăduit glasul celui ce-al doilea semn. Atunci am spus:

„Când se va întâmpla aceasta, nimeni nu îl va putea nega, desigur cu condiţia să nu fie un necredincios, pentru că va putea să descopere gândurile, să spună cine este persoana şi multe alte lucruri despre ea.” Câţi vă mai amintiţi prorocia care s-a spus cu ani în urmă? Atunci Îngerul Domnului a zis: „Vei cunoaşte chiar şi tainele inimii lor.” Câţi dintre voi ştiu că acest lucru a fost prorocit cu mulţi ani în urmă, în vremea când lucram cu primul semn?

Întâmplarea despre care vorbim se petrece undeva în pustiu şi se referă la un profet fugar. Moise ştia că fusese ales de Dumnezeu să elibereze poporul Israel, fiindcă îi spusese mama sa. Iochebed şi soţul ei s-au rugat lui Dumnezeu să le trimită un izbăvitor, iar acesta s-a născut chiar în casa lor. Noi ştim cu toţi aceasta. Când a crescut, Moise a urmat cele mai bune şcoli ale vremii, la fel cum se întâmplă şi astăzi.

Ce s-ar întâmpla dacă un om ar şti că are o chemare, o însărcinare anume în viaţă? Desigur, ar fi trimis la „Bob Jones” sau în altă parte, la cele mai bune şcoli şi i s-ar da cea mai bună educaţie posibilă, dar acesta ar fi cel mai rău lucru pe care l-ar putea face. Da, acesta ar fi cel mai rău lucru pe care l-ar putea face. Când un om spune: „Eu am un Ph.D., LLD.”, aceasta îl duce tot mai departe de Dumnezeu. Vedeţi? Dumnezeu nu se găseşte  în nimic din toate acestea, ci El este simplu şi smerit. Ei încearcă să împartă atomul şi să-ţi spună cum să faci toate acestea, apoi calcă pe un fir de iarbă despre care nu ştiu nimic. Să nu credeţi cumva că încurajez ignoranţa, fiindcă nu este aşa, dar încerc să vă arăt că Dumnezeu nu se poate cunoaşte prin educaţie, ci numai şi numai prin credinţă. Şi această credinţă trebuie să se bazeze pe Cuvânt. Moise a mers la şcoală, iar ei l-au învăţat şi iar    l-au învăţat, pentru că s-au gândit că va fi, desigur, un mare conducător militar. Istoria ne spune că el ar fi putut să devină faraonul Egiptului şi conducătorul armatelor lui; el ar fi putut să-i elibereze pe oameni şi să-i trimită înapoi în ţara lor. Adevărul este că ei chiar aşa au crezut că se va întâmpla, de aceea l-au pregătit şi l-au educat. Moise era deştept şi educat şi putea să-i înveţe şi pe alţii, dar nu acesta este felul de lucrare al lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care atunci când a aflat aceasta, a fost foarte supărat.

Aceasta fac şi bisericile de astăzi când află că programele lor educaţionale… Dar voi nu puteţi să-L educaţi pe Dumnezeu, nici să-L închideţi într-o denominaţiune. El are felul Său de lucrare, de aceea singura cale prin care te va recunoaşte este sub Sânge. Tu nu poţi face aceasta spunând: „Noi toţi vom fi metodişti… Noi toţi vom fi baptişti… Noi toţi vom fi Adunarea lui Dumnezeu… Noi toţi vom fi Biserica lui Dumnezeu… Sau, noi toţi vom fi unitarieni…”  pentru că aceasta nu Îl va mulţumi, deoarece El are planul Său şi conform Lui, noi trebuie să venim sub Sângele Mielului Său şi să fim născuţi din nou. Toate acele scheme sunt făcute de oameni şi sunt greşite de la început; ele au început dintr-o greşeală şi vor fi întotdeauna o greşeală până când ne vom întoarce la felul lui Dumnezeu de a face lucrurile. Şi singurul fel de lucrare al lui Dumnezeu este sub Sânge. Pe acolo trece El.

Cred că mulţi dintre voi aţi fost prezenţi duminica trecută când am predicat mesajul „Semnul”, iar eu am ţinut Semnul înaintea voastră. Câţi aţi fost acolo? Să vă văd mâinile. Am crezut că a fost şi un grup de aici. Dumnezeu recunoaşte numai Semnul dat de El, trebuie să fie acolo, pentru că altfel legământul este anulat. Înţelegeţi? El priveşte numai la Semn, iar Semnul este Duhul Sfânt.

După cum am spus deja, Moise s-a supărat şi a fugit din Egipt în pustiu, iar acolo s-a căsătorit cu o etiopiană şi a avut un fiu pe care l-a numit Gherşom. Într-o zi, în timp ce mergea pe o cărare veche şi păştea oile în spatele deşertului, a fost atras de un lucru care părea foarte ciudat. Adevărul este că Dumnezeu este neobişnuit şi face lucrurile într-un fel total neobişnuit şi contradictoriu ştiinţei, educaţiei şi teologiei omeneşti. El este pur şi simplu împotriva lor şi face aceasta ca să arate că este Dumnezeu. Cum face aceasta? Ia pe cineva care nu ştie nimic despre aceste lucruri şi lucrează prin el.

De ce atunci când a venit Isus, nu l-a luat pe marele preot Caiafa, care era gata pregătit pentru slujbă? El a venit şi a luat bărbaţi care nu ştiau nici măcar să-şi scrie numele. Biblia spune că ucenicii erau oameni fără şcoală, necărturari, pentru că Dumnezeu ia întotdeauna un nimic şi face din el ceva. Înţelegeţi?

Frate, când ajungi să te simţi un nimic, eşti aproape gata să vii la Dumnezeu şi când recunoşti că nu ştii nimic, dar doreşti să cunoşti ceva, El ţi se va descoperi negreşit.

Fiţi atenţi! Când s-a întâmplat aceasta în viaţa lui Moise, a avut loc ceva ce nu s-a mai văzut niciodată, pentru că sosise timpul Exodului. „Exod” înseamnă „A fi luat afară, a fi scos afară.”

De obicei, când se ajunge la o răscruce şi are loc un Exod, se întâmplă ceva supranatural, iar eu cred că noi suntem din nou aici. Cred că suntem în faţa Exodului Miresei şi că vom merge să-L întâlnim pe Mire. Da, eu cred că Exodul este aproape.

Ei se aflau în faţa exodului prin care Dumnezeu urma să-i scoată din Egipt şi să-i ducă în ţara făgăduită, dar pentru aceasta era nevoie să-l educe din nou pe slujitorul Său.

Ţineţi minte că Moise a fost educat timp de patruzeci de ani în Egipt, timp în care şi-a luat toate diplomele şi aşa mai departe, apoi Dumnezeu a avut nevoie de încă patruzeci de ani ca să scoată din el toată acea educaţie. Da, a fost nevoie de patruzeci de ani în pustie, ca să poată fi scoasă toată educaţia aceea lumească din el, iar când s-a întâmplat aceasta, Dumnezeu I s-a arătat într-un rug care nu se mistuia. Eu am să vă dovedesc că toate acele lucruri vechi au fost scoase din el. Astfel, fiind un om de ştiinţă, vechiul Moise ar fi mers imediat să ia câteva frunze din rugul acela aprins, le-ar fi dus în laborator şi le-ar fi cercetat să vadă ce fel de chimicale au fost date pe el de nu se mistuia deloc. Vedeţi?

Egiptenii erau foarte deştepţi, erau oameni de ştiinţă şi întreceau cu mult ştiinţa pe care o avem noi astăzi. Ei puteau îmbălsăma în aşa fel morţii, încât şi astăzi arată la fel ca atunci, ceea ce noi nu putem face; au construit acele piramide pe care noi nu le putem construi. Vedeţi? Ştiinţa pe care o posedau era cu mult mai avansată decât ştiinţa de astăzi, iar Moise era învăţat în toată acea ştiinţă şi înţelepciune, ceea ce înseamnă că era un om de ştiinţă. Astfel, când a venit în prezenţa acelui rug, şi-a dat seama că rugul acela avea ceva ce lui îi lipsea. O, dacă am putea vedea şi noi aceasta astăzi! Dacă am putea înţelege că Dumnezeu are ceva ce lipseşte din denominaţiunile noastre, ceva ce lipseşte din sistemul nostru educaţional! Ştiţi ce este aceasta? Prezenţa supranaturală a lui Hristos! De aceasta avem nevoie şi aceasta ne lipseşte.

Şi fiindcă Exodul era aproape, Dumnezeu i-a spus ce se va întâmpla şi i-a dat două semne, fiecare dintre ele având un glas, glasul semnului. Vedeţi? Fiecare semn de la Dumnezeu este urmat de un glas, ceea ce înseamnă că de fiecare dată când El dă un semn adevărat, semnul Său este urmat de un glas. Dacă apare ceva supranatural, priviţi-l cu atenţie, iar dacă vedeţi că nu este urmat de nici un glas, să ştiţi că nu vine de la Dumnezeu. Înţelegeţi? Dumnezeu nu arată semne doar de dragul de a arăta că El este Dumnezeu, ci întotdeauna acel semn este urmat de un glas.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în seara aceasta vom căuta în Scriptură şi vom vedea dacă acest lucru este adevărat sau nu. Rugul aprins a fost un semn pentru Moise şi el a auzit un glas care-i vorbea din mijlocul acelui rug.

Dumnezeu nu Îşi schimbă niciodată felul de lucrare. El nu Se răzgândeşte şi nu-Şi ia înapoi Cuvântul, ci prima hotărâre pe care o ia este desăvârşită. Eu pot să iau o decizie, iar apoi să spun: „Ei bine, am greşit…” pentru că sunt om. Şi tu poţi lua o hotărâre, iar mai târziu să te răzgândeşti cu privire la ea, dar Dumnezeu nu face niciodată aceasta.

Ştiinţa vine cu tot felul de teorii, pe care apoi este nevoită să le retragă, ştiaţi aceasta? Astfel, ei dovedesc ştiinţific că ceva este adevărat, iar după o vreme vin şi dovedesc tot ştiinţific că acel lucru este greşit. Înţelegeţi? Dar cu toate acestea, refuză să recunoască faptul că a fost o greşeală.

De exemplu, în urmă cu câteva sute de ani, un om de ştiinţă francez a dovedit ştiinţific că dacă cineva aruncă un obiect cu „infernala” viteză de treizeci de mile pe oră sau dacă cineva călătoreşte cu această viteză, gravitaţia îşi pierde puterea asupra lui şi acel obiect se va ridica de pe pământ. Credeţi că această teorie mai este acceptată de ştiinţa de astăzi? Nicidecum, fiindcă ei merg tot mai departe.

În schimb, predicatorii privesc tot timpul înapoi şi fac referire la ce a spus cineva cu mult timp în urmă, în loc să meargă în pas cu lucrarea prezentă a lui Dumnezeu. Dar El nu Îşi schimbă niciodată felul de lucrare, de aceea, te poţi odihni liniştit pe ceea ce a spus prima dată, pentru că trebuie să stea pentru totdeauna pe acel lucru. Dumnezeu nu Se schimbă şi nu Se va schimba niciodată, pentru că dacă ar face aceasta, ar dovedi că este la fel de limitat ca şi noi şi că nu este Infinit şi Atotştiutor. Dacă ar face greşeli, ar trebui să-Şi ceară scuze şi să meargă înapoi să îndrepte lucrurile, dar Dumnezeu este Izvorul întregii înţelepciuni şi puteri, este Infinit, Omniprezent, Atotştiutor şi Omnipotent. Înţelegeţi? El este pur şi simplu Dumnezeu. Aşa este.

Dumnezeu nu a primit niciodată programele făcute de oameni ca să-L onoreze, ci le-a privit întotdeauna cu dispreţ. Mai mult, El s-a folosit întotdeauna de un singur bărbat ca să-Şi facă lucrarea şi nu a ales niciodată o organizaţie sau o denominaţiune. Da, El foloseşte întotdeauna o singură persoană, pentru că suntem diferiţi unii de alţii. Acesta este motivul pentru care nu a avut niciodată doi profeţi în acelaşi timp pe pământ. Niciodată! Înţelegeţi? El alege întotdeauna un singur om şi cu acela vorbeşte; iar când acela pleacă, ridică un alt bărbat prin care să vorbească pentru acel timp. Să ţineţi minte că acesta a fost întotdeauna planul Lui.

Revenind la tema noastră, vedem că rugul aprins a fost un semn trimis de Dumnezeu ca să atragă atenţia lui Moise. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne dă un semn: ca să atragă atenţia oamenilor. Dacă mergem puţin în Scriptură, în timp ce învăţăm despre aceasta, vom vedea că acesta este adevărul, că El dă aceste semne ca să atragă atenţia oamenilor. Şi după ce atrage atenţia oamenilor, începe să vorbească glasul semnului. Astfel, Isus a vindecat bolnavii ca să atragă atenţia oamenilor, apoi a început să predice. Vedeţi? Întotdeauna semnul atrage atenţia.

Rugul aprins a fost trimis ca să atragă atenţia profetului fugar, aşa că Moise s-a întors imediat să vadă ce era acolo. Apoi semnul a fost urmat de glas, deoarece întotdeauna semnul are un glas.

Aceste glasuri şi semne sunt trimise cu scopul de a-i atenţiona pe oameni că este pe cale să fie descoperit Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, semnul este trimis întotdeauna înainte, ca să atragă atenţia oamenilor.

Desigur, mulţi dintre voi, cititorii Bibliei, vă gândiţi la diferite pasaje din Cuvânt şi mă voi referi şi eu la unele dintre ele ca să vă arăt că atunci când Dumnezeu dă un semn, o face ca să atragă atenţia oamenilor că Se pregăteşte să le vorbească. Vedeţi? El vrea atenţia lor, ca să asculte ce are să le spună. Aşa este întotdeauna. Semnul este o alertă care atrage atenţia oamenilor, pentru ca apoi să înceapă să le vorbească Cuvântul. Şi când începe să vorbească, o va face în concordanţă cu Cuvântul făgăduit, va fi ceva ce a făgăduit că va face.

Astfel, El i-a zis lui Moise: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.” (Exod 3.7). Vedeţi? „Mi-am amintit ce i-am promis lui Avraam.”

Vedeţi cum lucrează El? Mai întâi atrage atenţia, apoi Îşi trimite Cuvântul. În lecţia noastră, El L-a trimis profetului Moise, pentru că acesta este, a fost şi va fi întotdeauna felul Lui de a vorbi: printr-un profet. Aşa a făcut la început şi aşa va face şi acum, pentru că El procedează întotdeauna la fel. Cuvântul vine la profet, iar în cazul acesta, profetul a fost Moise. El făgăduise că va scoate poporul Israel din robia egipteană, dar nu spusese cum o va face. Vedeţi? El le-a auzit plânsetele, tânguirea şi rugăciunile. Ei Îl aşteptau pe Dumnezeu, iar Dumnezeu aştepta după ei. El avea deja profetul pregătit în pustiu, dar aştepta ca oamenii să-L cheme să intre în acţiune.

Eu cred că El face şi astăzi la fel: aşteaptă ca biserica Sa să-L cheme în scenă ca să poată lucra. Făgăduinţa pentru astăzi este pregătită, este aici, dar oamenii trebuie să plângă, să suspine şi să geamă, aşa cum au făcut atunci. Numai atunci va intra El în scenă.

Moise a aşteptat timp de patruzeci de ani în pustie, pentru că oamenii au respins semnul, iar el l-a ucis pe acel egiptean, ceea ce nu a fost după voia lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu l-a luat, l-a dus în pustiu şi acolo l-a pregătit să primească supranaturalul. Şi când a fost pregătit pentru aceasta, Domnul i-a zis: „Eu le-am auzit plânsul, le-am văzut durerea şi cum sunt bătuţi de acei paznici, aşa că Mi-am amintit făgăduinţa pe care am făcut-o.” Amin. Vedeţi? El era gata să vorbească şi avea totul pregătit, aşa că a venit şi a arătat supranaturalul pentru a atrage atenţia profetului.

Şi când a ajuns în Egipt, Domnul a arătat supranaturalul pentru că profetul era glasul lui Dumnezeu. Cum ar fi putut un om să ia praf de jos, să-l arunce în aer şi să spună: „Aşa vorbeşte Domnul…” iar în câteva ore, toată ţara să fie plină de purici, deşi până atunci nu fusese niciunul? Când el a spus: „Să fie purici!” deodată puricii au început să apară de peste tot. Ce om ar fi putut face aceasta? Era Dumnezeu care Se folosea de profetul Său pentru a-Şi exprima Cuvântul şi pentru a-L face un semn prin care Îşi chema poporul afară din Egipt.

Acum fiţi atenţi! El Se pregăteşte să vorbească, aşa că trebuie să atragă atenţia printr-un semn, iar glasul semnului este ceea ce are El de gând să vorbească. Cuvântul Lui făgăduit se va împlini acum. Vedeţi?

„Eu am făgăduit că îi voi scoate cu mână puternică şi că Îmi voi arăta puterea în ţinutul acela!” El îi făcuse o făgăduinţă lui Avraam, iar acum era pe cale să o împlinească, aşa că a dat un semn, Stâlpul de Foc într-un rug care nu se mistuia, şi i-a zis lui Moise: „Du-te acolo, căci Eu voi fi cu tine şi tu vei fi gura Mea!” Şi când a ajuns acolo, Cuvântul care fusese făgăduit de Dumnezeu S-a împlinit întocmai. Acela a fost glasul semnului. Înţelegeţi acum?

Priviţi! „Am auzit plângerile lor şi Mi-am amintit făgăduinţa pe care am făcut-o.”

Dumnezeu nu Se schimbă niciodată, ci lucrează întotdeauna la fel. Venirea profetului este semnul că Dumnezeu vrea să vorbească. Cercetaţi Scripturile şi veţi vedea că aşa este. Biblia spune că El nu a făcut niciodată nimic, până nu Şi-a descoperit mai întâi planul profeţilor Săi. Aşa este. El lucrează prin ei, pentru că sunt slujitorii Lui şi la ei vine.

Venirea unui profet este un semn care le scapă întotdeauna oamenilor. Pur şi simplu nu îl văd. Înţelegeţi? Nimeni nu îl observă în afară de cei care au ochii deschişi să îl vadă, aşa că numai cei care sunt aleşi să vadă, îl vor putea vedea. Venirea unui profet a fost întotdeauna semnul că Dumnezeu este gata să vorbească, pentru că altfel nu l-ar fi trimis pe pământ. Să ţineţi minte aceasta! Ei nu ar fi venit pe pământ dacă Dumnezeu nu ar fi fost pregătit să vorbească. Ei sunt canalele prin care vorbeşte El şi fiind Dumnezeul cel neschimbător nu a procedat niciodată altfel.

Acesta a fost întotdeauna felul lui Dumnezeu de a-Şi face cunoscut glasul copiilor Săi. El îşi trimite profetul şi dă un semn, apoi ia partea din Cuvânt vestită mai dinainte pentru acel timp şi o dovedeşte prin acest bărbat. Aleşii ştiu că este Glasul Lui, pentru că este Cuvântul făgăduit pentru acea zi. Oh, dacă ar putea vedea oamenii aceasta! Dacă s-ar opri numai o clipă şi şi-ar da seama! Dar vedeţi? Nu îi poţi face să creadă. Nici un om nu poate face aceasta. Nici chiar Dumnezeu nu o poate face, pentru că trebuie să creadă ei. Dar dacă acolo nu este nimic cu care să creadă, cum ar putea crede? Înţelegeţi? Indiferent cei vei face, ei tot nu vor crede.

Biblia spune că „El a făcut o mulţime de minuni, dar ei tot nu au putut crede!” (parafrazare). De ce aceasta? Pentru că tot Biblia spune: „…măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.” (Matei 13.13). Deşi El a fost Mesia şi a dovedit aceasta prin tot ce a spus şi a făcut, ei au zis: „Omul acesta nu face decât să dezbine bisericile! Nici măcar nu ştim de unde vine.” Nu este ciudat ce au făcut ei? Şi totuşi Biblia a spus mai dinainte că o vor face.

Dar Biblia spune că şi astăzi va fi la fel. Astfel, în 2Timotei 3.2-7, citim:

„Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,

fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,

vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,

care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.”

Vedeţi? Este prorocit şi trebuie să se întâmple pentru că este „Aşa vorbeşte Domnul.”

Fiţi atenţi mai departe: „După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.”  (v. 8). Aceasta se va întâmpla în zilele din urmă.

Întotdeauna, El Îşi face cunoscut glasul prin semnul profetului Său. Eu vorbesc despre Moise acum, dar imediat vom vedea unde suntem noi. Cuvântul Domnului este manifestat prin glasul semnului.

Mai întâi, în faţa oamenilor este desfăşurat semnul făgăduit pentru acea zi, apoi urmează glasul acelui semn, care este Scriptura scrisă, Cuvântul. Dacă semnul nu are un glas biblic, să staţi departe de el, pentru că nu este de la Dumnezeu! Nu poate fi! El nu poate da o făgăduinţă pentru o zi şi apoi să spună: „Nu voi face aceasta, fiindcă era pentru o altă zi!” ci va sta pe acea făgăduinţă, iar adevăratul semn biblic este urmat întotdeauna de un glas biblic.

Semnul pe care l-a văzut Moise a fost Dumnezeu în lumina cosmică. Ştie cineva care era semnul acela evreiesc vechi care a existat încă înainte de a fi scrisă Biblia? Este o formă triunghiulară sau ovală a unei lumini cosmice. Aşa este şi se numeşte „Logosul.” Doctorul Lamsa are acest semn desenat pe coperta Bibliei lui.

Deci, Moise a fost atras de acel semn, care i-a vorbit cu un glas supranatural. Înţelegeţi? Semnul l-a atras, iar Dumnezeu i-a zis: „Mi-am adus aminte de făgăduinţa Mea şi am venit să-i eliberez. Pe tine te voi folosi să fii gura Mea, aşa că du-te acolo!” Moise a încercat să se scuze, dar Dumnezeu l-a trimis oricum.

Acesta este felul Lui de a-Şi interpreta Cuvântul. Un profet adevărat trebuie să fie mai întâi de toate un văzător legitimat de El. Nu poate fi orice individ care vine şi spune: „Eu îl am pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Profeţii nu sunt bărbaţi peste care îţi pui mâinile şi astfel devin profeţi, ci sunt aleşi mai dinainte de Dumnezeu pentru acel ceas. Biblia vorbeşte despre ei şi spune când vor veni şi ce vor face; ei sunt trimişi de Dumnezeu şi sunt născuţi pentru acest scop.

Astfel, El i-a zis lui Ieremia: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.” (Ieremia 1.5). Vedeţi? Ei posedă acel lucru; şi nu este omul, ci este darul lui Dumnezeu din acel om. Moise a fost născut profet; Ieremia a fost născut profet; Isaia a fost născut profet; Ioan Botezătorul a fost născut profet, etc. Dumnezeu a vorbit despre ei, iar ceea ce spun ei trebuie să fie Adevărul. Oamenii îşi pot da seama dacă sunt profeţi adevăraţi, prin faptul că ceea ce prorocesc este Adevărul şi este legitimat de Dumnezeu. Eu încerc să vă spun aceste lucruri, ca să înţelegeţi.

Biblia spune: „Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis…” (Numeri 12.6). Vedeţi? Şi El a mai zis: „Dacă acest proroc spune ceva şi nu se împlineşte, să nu-l ascultaţi, dar dacă ceea ce spune, se împlineşte, să-l ascultaţi.” De ce? Pentru că Dumnezeu este cu el.

Noi ştim că ceea ce a spus Moise s-a împlinit, ceea ce înseamnă că era un văzător legitimat. Aceasta a fost legitimarea lui: faptul că ceea ce a spus s-a împlinit. El a zis: „Mâine pe vremea aceasta, vor fi pureci tot Egiptul!” şi aşa a fost. „Mâine pe vremea aceasta, se va întâmpla cutare lucru!” şi aşa s-a întâmplat. Trebuie să fie întocmai cum s-a spus, nu poate fi doar o întâmplare.

Să nu credeţi cumva că judec sau că vă spun o părere personală, însă s-au ridicat o mulţime de bărbaţi buni, umpluţi cu Duhul Sfânt, care au primit de la Dumnezeu un dar de prorocie, dar este o diferenţă de milioane de mile între darul prorociei şi slujba de proroc sau profet. Înţelegeţi? O prorocie adusă prin darul prorociei, trebuie judecată de doi sau trei martori înainte de a fi adusă în biserică şi la fel o prorocie adusă prin vorbire în limbi şi tălmăcire.

Acum, dacă aceşti bărbaţi cu daruri sunt presaţi de oameni şi li se spune: „Oh, frate, tu ce zici?” s-ar putea să meargă după o impresie sau după un simţământ şi să spună: „Oh, Domnul va face aceasta, Aşa vorbeşte Domnul!” dar aceasta este o minciună. Înţelegeţi? Tu nu poţi spune: „Aşa vorbeşte Domnul!” până când nu îţi vorbeşte Dumnezeu pe limba Lui şi îţi spune acel lucru, iar când se întâmplă aceasta, nu este ceea ce spui tu, nici părerea ta, ci este El. Biblia spune că un proroc care vorbeşte din îndrăzneală, se aventurează fără autoritatea Domnului şi spune o minciună.

Dar când vezi un om care spune în Numele Domnului ce se va întâmpla şi se întâmplă zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună şi an după an, să ştii că vine de la Dumnezeu. Înţelegeţi? Un astfel de bărbat este însărcinat şi trimis de Dumnezeu să aducă descoperirea Cuvântului profetic pentru acea zi, pentru că el este un profet.

Dacă bisericile ar avea o învăţătură sănătoasă, oamenii ar înţelege aceste lucruri, dar ştiţi care este problema? Imediat ce dăm de un capăt, îl apucăm şi fugim ca sălbaticii cu el, apoi facem din el o doctrină. Fiecare denominaţiune îşi are originea în adevăr. Astfel, dacă luteranii ar fi mers mai departe în sfinţenie, iar metodiştii şi baptiştii ar fi primit restituirea darurilor Duhului Sfânt, biserica Domnului ar fi crescut tot timpul, dar fiecare dintre ei au rămas la acel lucru micuţ pe care l-au primit şi au refuzat să meargă mai departe. Biblia spune că aşa vor face întotdeauna şi aşa trebuie să fie şi astăzi. Înţelegeţi ce vreau să spun? Ridicaţi mâinile dacă aţi înţeles. Voi trebuie să înţelegeţi aceasta, prieteni, pentru că este vorba de viaţa voastră.

Dumnezeu a dovedit că profetul este un văzător. În limba engleză cuvânt „profet” înseamnă „predicator.” Înţelegeţi? Astfel, fiecare predicator care predică Cuvântul profetic sub inspiraţie, este numit profet. Dar în Vechiul Testament, profeţii erau mai mult decât atât, erau văzători. Înţelegeţi? Ei spuneau ce se va întâmpla şi totul se împlinea întocmai. Astfel, profetul era interpretul Cuvântului pentru acea zi, pentru că Dumnezeu a luat Cuvântul profetic pentru acea zi şi l-a descoperit prin el. Acesta era scopul pentru care a venit pe pământ. Şi întotdeauna când vine pe pământ un profet, este însoţit de un semn. Fiţi atenţi în timp ce vom trece prin aceste lucruri şi veţi vedea că este aşa. El îşi trimite întotdeauna profetul, aşa că atunci când vedeţi că apare în scenă un profet, fiţi atenţi! Ştiaţi că noi aşteptăm chiar acum să vină unul? Şi când va veni, să vă aduceţi aminte că este pe cale să se întâmple ceva. Aceasta este însărcinarea lui şi Dumnezeu îşi interpretează Cuvântul prin el. Aşa scrie în Numeri 12.6: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.”

Amintiţi-vă că toată Biblia a fost scrisă de profeţi. De ce? Pentru că Cuvântul lui Dumnezeu a venit la ei după ce a fost legitimat şi El are felul Său de a-Şi legitima Cuvântul. Ştiaţi că lumea va fi judecată prin Cuvânt? Catolicii spun că El va judeca lumea prin biserică, dar dacă este aşa, pe care dintre ele o va folosi? Dacă spui că prin biserica catolică, prin care dintre ele? Prin cea romană, greacă, sau prin care alta? Vedeţi? Toţi sunt dezbinaţi. Poate ziceţi: „El va judeca lumea prin biserica baptistă.” Atunci ce facem cu cea metodistă? Vedeţi? El nu poate face aceasta; este prea multă confuzie şi oamenii nu ar mai şti unde sunt şi ce să facă.

Dumnezeu a spus că El va judeca lumea prin Isus Hristos, iar El este Cuvântul. Înseamnă că Dumnezeu va judeca lumea prin Biblie, care este Cuvântul Său legitimat. Înţelegeţi? Şi dacă El va judeca lumea prin Biblie, înseamnă că nu contează ce crede o denominaţiune, nici ce spune un crez; tu trebuie să stai pe Biblie, pentru că ea este Hristos. Aşa citim în capitolul unu din Ioan.

Fiţi atenţi! Biblia a fost scrisă de profeţi. Ei au fost insuflaţi de Duhul Sfânt şi au scris-o. Astfel, în Evrei 1.1-2 scrie: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul,” pentru că El a fost manifestarea întregului Cuvânt vorbit prin profeţi. El a fost plinătatea Cuvântului; a fost Emanuel, Dumnezeu manifestat în trup.

Duhul lui Dumnezeu a venit în chip de porumbel şi S-a aşezat peste El spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”  În Biblia „King Jones,” scrie: „…în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” Ce diferenţă este între a spune: „în care Îmi găsesc plăcerea” şi „în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc”? Dacă spui: „în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc,” înseamnă că Dumnezeu era în acel Om, că cerul şi pământul s-au împreunat, că Dumnezeu S-a unit cu omul. Acela a fost cel mai măreţ ceas din toată istoria omenirii.

Observaţi! Mai întâi a apărut semnul, Stâlpul de Foc, apoi a vorbit glasul semnului. Înţelegeţi? Semnul a fost arătat numai ca să arate că glasul era gata să vorbească. Înţelegeţi aceasta?

Semnul arată că glasul lui Dumnezeu se pregăteşte să vorbească. Ştiţi care este semnul pe care îl arată Dumnezeu astăzi? Imoralitatea oamenilor. Când vedeţi că oamenii devin tot mai stricaţi, uitaţi-vă la ce vor face în continuare, pentru că El a spus că vor fi tot mai răi. Înţelegeţi? Semnul imoralităţii oamenilor.

Sunt tot felul de semne: semne în ceruri, arătări înfricoşătoare, farfurii zburătoare şi aşa mai departe. Pentagonul le priveşte dar nu ştie ce sunt. Semne: mări dezlănţuite, valuri uriaşe, vremuri tulburi, neînţelegeri între popoare, cutremure puternice, oameni care aleargă dintr-un loc în altul, creşterea cunoştinţei, multă agitaţie, Hristos scos afară din biserică în zilele din urmă ale epocii Laodicea. Noi vedem deja toate acestea cu ochii noştri, ele fiind semnele trimise de Dumnezeu, care ne vorbeşte. Ce urmează? Dumnezeu trimite  în scenă pe cineva ca să dovedească aceasta; să ia partea din Scriptură care vorbeşte despre acea zi şi s-o descopere. Acesta este semnul, dovada care îl însoţeşte.

Când apare în scenă Stâlpul de Foc, este semnul că glasul este gata să vorbească. Noi vedem acum semnul sfârşitului, aşa-i? Câţi cred aceasta? Spuneţi „Amin!” Înseamnă că glasul este gata să vorbească pentru că vedem deja semnul.

În zilele lui Moise, Stâlpul de Foc a fost acolo ca să arate că glasul era pregătit să vorbească. Dar acesta trebuie să fie un semn, o dovadă biblică a Cuvântului făgăduit şi pentru această zi. Vedeţi cât de desăvârşită este de fiecare dată ordinea lui Dumnezeu?

Fiţi atenţi pentru că vom merge puţin înapoi. Înainte ca Biblia să fie scrisă în forma pe care o avem astăzi, era scrisă pe suluri, iar scrierile lui Ieremia, Isaia şi aşa mai departe, nu erau încă adunate împreună. Dacă un om venea şi spunea că este profet şi că a avut un vis sau ceva, primul lucru pe care îl făceau ei, era să-l ducă în faţa pieptarului judecăţii, Urim şi Tumim. Predicatorii şi mulţi dintre voi, fraţii de aici, ştiţi ce este Urim şi Tumim. Este vorba de pieptarul lui Aaron cu cele douăsprezece pietre. Şi fiţi atenţi! Dacă acel om începea să vorbească şi nu se întâmpla nimic, aceea era dovada că ceea ce spunea nu era adevărat, dar dacă ceea ce spunea era adevărat, pe pieptar începeau să strălucească o mulţime de lumini, ca un curcubeu. Acesta era Urim şi Tumim. Ştiaţi aceasta, aşa-i? Desigur.

Ce era acela? Semnul. Nu contează cum suna ceea ce spunea el, semnul trebuia să fie acolo. Amin. Mai întâi vine semnul, apoi urmează glasul. Trebuie să fie aşa, pentru că altfel glasul nu este recunoscut. Aşa este. Vedeţi? Nu conta cât de credibil părea ceea ce spunea glasul, dacă Urim şi Tumim nu îl legitima ca adevărat, totul era pus deoparte.

Eu ştiu că Dumnezeu poate face lucruri care nu sunt scrise în Biblie, dar părerea mea este că trăim într-un timp în care ar trebui să fim foarte atenţi. Urim şi Tumim de astăzi este Biblia lui Dumnezeu şi ea ne arată ce trebuie să se întâmple acum.

Faptul că ei vor să întemeieze o organizaţie mare şi să ne ducă într-un conciliu ecumenic este cumva un semn al unităţii despre care vorbeşte Domnul? Nicidecum! Pentru mine, acesta este un semn al antihristului. Este exact lucrul despre care ne avertizează Biblia. Acesta nu este nicidecum un semn biblic dat de Dumnezeu, ci este semnul fiarei. Urim şi Tumim este Cuvântul lui Dumnezeu. El îi arată credinciosului ce cale să urmeze şi luminează peste ceea ce a spus că va avea loc în zilele din urmă. În ce priveşte această unificare religioasă, este un semn greşit.

Poate cineva zice: „Ei bine, eu am un doctorat în PhD, un LLD şi am fost numit cutare şi cutare…” dar voi nu găsiţi aşa ceva în Biblie. „Eu sunt conducătorul organizaţiei cutare, sunt şef de district, sunt episcop, sunt cutare şi cutare…” Pe mine nu mă interesează ce eşti, fiindcă noi ne uităm după un singur semn, iar acela este Cuvântul legitimat al lui Dumnezeu, este „Aşa vorbeşte Domnul.” Glasul semnului este Cuvântul lui Dumnezeu şi El are întâietate. Când Lumina strălucea peste Urim şi Tumim, ei spuneau: „Acesta este adevărul!” Vedeţi? Lumina era semnul care dovedea că glasul era adevărul.

Priviţi însă cum oamenii au desfiinţat acest lucru prin tradiţiile lor. În Marcu 16.15-18 găsim ultima poruncă pe care a dat-o Isus Hristos bisericii Sale, după înviere:

„Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…”

Dacă acest lucru nu străluceşte pe Urim şi Tumimul vieţii tale, înseamnă că ceva este greşit

„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Vedeţi? Totuşi, oamenii cu educaţie înaltă neagă aceasta. Cum poate să nu strălucească lumina peste Urim şi Tumim, când El a spus clar că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede”? Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat în întregime, literă cu literă, de aceea, Urim şi Tumim trebuie să strălucească peste acel semn. Pe mine nu mă interesează ce face semnul, fiindcă dacă nu este în acord cu Cuvântul, este greşit. Nu ne-a spus Domnul Isus în Matei 24.24 că cele două duhuri vor fi atât de apropiate, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi?

Puneţi-vă coiful credinţei pe cap, luaţi toată armătura lui Dumnezeu şi ascultaţi-mă cu atenţie! Noi trebuie să facem întocmai cum a spus Dumnezeu, pentru că totul se va întâmpla întocmai cum a spus Isus. Astfel, dacă El a spus: „Aceste semne…”, aşa trebuie să fie, chiar dacă ei spun că acestea au fost date doar pentru apostoli.

Biblia spune: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” Unde scrie că aceste semne au fost date doar pentru apostoli? „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.” Este adevărat? Când a spus El că aceste lucruri au fost numai pentru apostoli? Vedeţi? Aceste semne vor însoţi orice făptură, în toată lumea. Cu toate acestea, un bărbat a spus: „În zilele acelea…” încercând să treacă peste aceasta. Un astfel de bărbat nu este un proroc al Domnului. El este prorocul unei denominaţiuni şi nu unul trimis de Dumnezeu, aşa că vine cu dogma, teoria sau învăţătura unei denominaţiuni oarecare. Dar eu vorbesc despre Dumnezeu şi Cuvântul Său, despre Urim şi Tumimul biblic, despre semnul biblic şi glasul care îl urmează.

Profetul Iona a fost trimis la Ninive, iar semnul a fost  că peştele l-a scuipat pe malul mării. Oamenii din Ninive erau păgâni, iar îndeletnicirea lor principală era pescuitul. Şi iată că într-o zi au văzut cum un peşte mare s-a apropiat şi a scuipat pe ţărm un om, pe profetul trimis de Dumnezeu la ei ca să le aducă un mesaj. Ei s-au apropiat de mal, iar acolo stătea semnul urmat de glasul care a spus: Pocăiţi-vă sau veţi pieri!” Vedeţi? Înainte ca Dumnezeu să lovească acea naţiune şi s-o scufunde pe fundul mării, le-a dat un semn supranatural şi le-a trimis un profet cu Cuvântul Său.

Ţineţi minte că acel semn este valabil până în ziua de astăzi! Isus s-a referit la el când a zis: „Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona.

Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12.39-40). Ei vor primi acel semn, semnul învierii. Dacă a existat vreodată un neam viclean şi preacurvar, acela este cel de acum. De altfel, Isus a spus că aşa va fi: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma…şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.28,30). Înseamnă că noi trăim într-o generaţie rea şi adulteră, care va primi semnul Hristosului înviat, care este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aşa a spus Isus. Desigur.

Iona era profet, iar Dumnezeu l-a trimis la Ninive. Dar ce s-a întâmplat? El a încercat să fugă, la fel ca Moise, dar tu nu poţi fugi de responsabilitatea pe care o ai. Mulţi oameni te pot bate pe umăr şi să-ţi spună: „Vino în gruparea noastră!” dar nu există aşa ceva, fiindcă singurul pe care trebuie să-L urmezi este Dumnezeu, care-ţi spune: „Vino la Mine!”

Iona a fugit la Tars, dar Dumnezeu l-a pus într-o balenă şi l-a trimis înapoi. Astfel, el a mers acolo şi acela a fost semnul, iar glasul semnului a anunţat pocăinţa sau pierzarea. Şi ce s-a întâmplat? Ei au urmat glasul, pentru că au crezut semnul şi astfel nu au pierit. Aceasta a fost singura cale: să creadă semnul şi să urmeze glasul.

Singura cale ca membrii bisericilor de astăzi să nu meargă la judecată este să creadă semnul şi să urmeze glasul lui Dumnezeu; şi glasul Lui spune şi acum: „Pocăiţi-vă sau veţi pieri!”

Înainte ca Dumnezeu să distrugă lumea prin potop,   l-a trimis pe profetul Său Noe. Astfel, profetul a fost un semn. Pentru ce? Pentru judecata care se apropia. El a construit semnul sub ochii lor: arca, în timp ce le predica Evanghelia. Vedeţi? Glasul lui Dumnezeu a vorbit, dar lumea a fost distrusă pentru că nu a luat aminte.

Ioan Botezătorul a venit la Israel ca profet, după ce timp de patru sute de ani nu mai fuseseră vizitaţi de nici un profet. Aceasta a fost cea mai lungă perioadă fără profet, pe care a avut-o Israel vreodată. Ce a făcut Dumnezeu? De ce  i-a lăsat să meargă patru sute de ani aşa? El voia ca acel profet să fie atât de deosebit înaintea lor, încât să-i facă să înţeleagă şi să ia aminte la tot ce le va spune, mai ales că venirea lui era vestită: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea…” (Maleahi 3.1). Iată-l deci, pe profetul Ioan intrând în scenă. Venirea lui a fost un semn. Ce anunţa el? Că venirea lui Mesia era aproape. Vedeţi? El atrăgea atenţia lui Israel cu privire la Cel ce urma să vină.

Ştiaţi că este făgăduită venirea unui asemenea bărbat şi pentru zilele din urmă? Aşa este. Şi ce va face el? Îi va aduna pe oameni şi le va atrage atenţia, ca să le întoarcă inimile spre credinţa părinţilor apostoli, către început. El va spune: „Luaţi toate aceste crezuri şi aruncaţi-le deoparte, apoi mergeţi şi faceţi ce spune Biblia! Întoarceţi-vă înapoi la credinţa apostolilor!” împlinind astfel ceea ce a făgăduit Dumnezeu că va face.

Fiţi atenţi! Apariţia lui Ioan a fost un semn că Mesia era pe aproape. L-au primit ei? Nu, ei nu l-au crezut. Cu siguranţă că nu. Ei n-au avut nici o legătură cu el pentru că predicile lui erau contrare învăţăturilor lor. Pur şi simplu nu  l-au putut crede, deşi era un semn şi oamenii ştiau că este un profet. Da, toţi ştiau că este pe cale să se întâmple ceva, dar tot nu l-au crezut. Vedeţi?

Eu tocmai am trecut prin două sau trei pagini de însemnări referitoare la diferiţi profeţi, numai ca să vă arăt acest lucru. Puteţi înţelege că înainte de a se întâmpla orice, Dumnezeu vine la profet ca să-Şi dovedească Cuvântul şi că venirea acelui profet este un semn?

Ioan a fost un semn; a fost profetul care a adus mesajul că Mesia era aproape. Da, Ioan a fost semnul venirii lui Isus. Noi ştim că atunci când Dumnezeu vorbeşte şi spune aceste lucruri, trebuie să se întâmple. Ioan a fost semnul pregătitor, credeţi aceasta? Şi dacă atunci a fost un semn pregătitor al venirii Lui, înseamnă că vom avea din nou un asemenea semn.

Fiţi atenţi! Mesajul şi natura lui, au fost exact ca Duhul cu care a fost uns. Da, Ioan a fost la fel ca Ilie. Isus a spus aceasta.

„Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”

Drept răspuns, Isus le-a zis: „…Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut.” (Matei 17.10,12). Vedeţi? „…Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor,” pentru că Scriptura trebuie să se împlinească.

Uitaţi-vă la Ioan! Uitaţi-vă la ce a făcut el. Ioan a fost un bărbat deosebit, venit de nicăieri, la fel ca Ilie. Amândoi au iubit sălbăticia; amândoi au criticat femeile imorale şi vopsite, natura lor fiind foarte asemănătoare. Da, Ioan a fost exact ca Ilie, urmând aceeaşi cale. Ioan este cel care L-a prezentat pe Mesia şi a criticat femeile imorale.

Uitaţi-vă la timpul nostru şi la aceşti aşa zişi proroci ai bisericilor de astăzi, care se pretind slujitorii lui Dumnezeu. Unii din aceşti proroci Ahabi moderni, umblă alături de Izabelele lor vopsite şi cu părul scurt, care îi conduc peste tot unde vor ele, deşi ei au pretenţia că sunt doctori în Biblie şi mai ştiu eu ce. Cum este posibil aşa ceva? Ei sunt la fel ca Ahab. Da, ei au doctrinele şi crezurile lor şi se tem să iasă din ele; se tem că dacă spun ceva contra, vor fi daţi afară din denominaţiunile lor.

Daţi-mi voie să vă spun că Dumnezeu este pe cale să ridice în scenă pe cineva care va condamna toate acestea. El a făcut aceasta în zilele lui Ilie şi în zilele lui Ioan, şi a făgăduit că o va face din nou în zilele din urmă. Noi suntem în timpul pentru care a fost făgăduit acest lucru; suntem în timpul când vom vedea împlinirea Cuvântului din Maleahi 4, întocmai cum a spus El: vom primi un semn al judecăţii care vine, al focului arzător care va arde toţi necredincioşii, iar cei credincioşi vor călca pe cenuşa celor răi. Acest lucru este făgăduit, este profeţit, este „Aşa vorbeşte Domnul!” de aceea trebuie să se împlinească. Ce va face glasul Lui când acest bărbat va veni în scenă? Va descoperi Cuvântul făgăduit al lui Isus Hristos, pentru că Biblia spune în Evrei 13.8 că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aşa este.

El a făgăduit aceasta şi în Luca 17.30, unde scrie: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” Este profeţit că Se va arăta Fiul omului. Ce ni se va descoperi? Viaţa Lui de la crucificare, timp ce o mie nouă sute de ani, pentru că a înviat dintre cei morţi şi este viu printre noi. El va fi descoperit, pentru că trebuie să se întâmple la fel ca în zilele Sodomei. Voi puteţi spune ce vreţi, dar adevărul este aici, pentru că Cuvântul nu are nevoie de interpretarea nimănui, ci se interpretează singur, descoperindu-L pe Hristos, aşa cum a fost făgăduit. Da,  El va veni în scenă.

Şi Pavel a primit un semn. Haideţi să-l privim puţin. Credeţi că Pavel a fost un profet? Sigur că a fost, iar când a venit în scenă, a primit un semn. Ce semn a primit Pavel, ştiţi? El era iudeu şi Biblia spune că în timp ce mergea spre Damasc, pe drum i s-a arătat un Stâlp de Foc. Vedeţi? Isus murise, înviase şi Se înălţase, iar Pavel a întâlnit o Lumină puternică, aşa că a strigat: „Cine eşti Tu, Doamne?” Şi Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti,” după care i s-a spus că a fost chemat să fie un vas ales.

Fiţi atenţi! Ce a avut Pavel şi ceilalţi nu au avut? Belşugul descoperirii Cuvântului lui Dumnezeu, el fiind acela care a înţeles că Isus al Noului Testament este IaHVeH al Vechiului Testament. Aleluia! El a primit descoperirea acestui lucru şi a scris-o pentru că Dumnezeu a îngăduit să fie adăugată în Biblie. Cuvântul vine numai prin profeţi şi în concordanţă cu restul Bibliei. Vedeţi? Dumnezeu i-a descoperit acest lucru lui Pavel şi i-a îngăduit să scrie aceste cuvinte inspirate în Biblie. Oh, Doamne! Pavel a dezvăluit că El este IaHVeH al Vechiului Testament, pentru că L-a întâlnit.

Când a văzut Stâlpul de Foc, el a ştiut că era Cel care i-a condus pe copiii lui Israel afară din Egipt şi în toată călătoria lor, iar acum iată-L că era înaintea lui. Şi când L-a văzut, L-a întrebat: „Cine eşti Tu, Doamne?” şi Glasul i-a răspuns: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti.”

El a văzut că Cel care Şi-a condus poporul şi pe care L-a întâlnit Moise, Cel care este marele „Eu sunt”, Acelaşi ieri, azi şi în veci, S-a arătat în trup de carne. Aceasta a fost descoperirea pe care a primit-o el şi care era deasupra tuturor. Pavel a primit-o într-un fel atât de măreţ, încât a renunţat la tot pentru bogăţia descoperirii care i-a fost dată. Oh, Doamne!

Ce s-a întâmplat? Descoperirea primită de el a fost o profeţie pentru astăzi; a fost Glasul care a venit înainte şi despre care Biblia spune că Se va confirma din nou astăzi. Aleluia! Este Glasul confirmat despre care s-a scris, pentru că el a fost profetul lui Dumnezeu care a adus descoperirea, iar semnul vorbea despre ceva.

Când a venit Isus în scenă, El a fost manifestarea Cuvântului profeţit care avea de împlinit o lucrare. Credeţi aceasta? Desigur, El avea o însărcinare pe care trebuia s-o ducă la îndeplinire: ceea ce era scris despre El. Aseară am văzut cum, după înviere, El a vorbit cu Cleopa şi cu celălalt ucenic şi le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!

Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” (Luca 24.25-26). El trebuia să împlinească lucrarea pentru care venise; trebuia să fie Glasul Scripturii pentru acea zi, dar înainte să facă aceasta, a început cu vindecarea bolnavilor. Desigur, toţi voiau să vadă semnul şi toţi credeau în vindecare, dar curând Glasul s-a schimbat, aşa că într-o zi, a zis: „Eu şi Tatăl una suntem.” Oh, aceasta a fost prea mult!

„…Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” (Ioan 10.33). Vedeţi? Când au văzut semnul, au crezut, dar când au auzit Glasul din spatele acelui semn, slujba care a urmat acel semn, nu au putut înţelege. Acesta este întotdeauna momentul când apar problemele.

Amintiţi-vă că El a ales doisprezece ucenici şi a făcut-o înainte de întemeierea lumii, dar cu toate acestea a spus: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.” (Ioan 6.70). Locul lui a fost luat de Pavel, el fiind cel ales de Dumnezeu pentru această slujbă.

Într-o zi, Isus a început să le vorbească oamenilor şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.” (Ioan 6.53). Ce ar spune medicii despre aceasta? Totuşi, El nu le-a dat nici o explicaţie, pentru că a venit doar pentru aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte. Acesta este motivul pentru care a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine…” (Ioan 6.44,37). Vedeţi? „Numai cei pe care Mi i-a dat Tatăl, vor înţelege, cei al căror nume a fost scris în Cartea Vieţii încă înainte de întemeierea lumii.” Pe aceia a venit să-i răscumpere El.

În acel ceas măreţ, El a spus: „…dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui…” Vă puteţi imagina ce au gândit oamenii aceia? „Omul acesta nu este în toate minţile! Vrea să facă din noi nişte canibali? Probabil merge undeva şi se sinucide, apoi trebuie să-i mâncăm carnea şi să-i bem sângele.” Vedeţi? Ei n-au înţeles niciodată aceasta. El i-a spus lui Nicodim: „Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti, şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?” (Ioan 3.12). Şi pentru că n-au înţeles cuvintele Lui, adunarea s-a micşorat.

Apoi le-a mai zis: „Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…” (Ioan 6.62). Când au auzit aceste cuvinte, cei şaptezeci de predicatori şi asociaţia lor, au zis: „Care este problema cu omul acesta? Cum să se suie Fiul omului în cer unde era mai înainte? Nu stăm noi tot timpul cu El? Mâncăm împreună, dormim, pescuim, mergem în munţi, în pustie şi pe malul mării, am văzut cu toţii patul în care a fost legănat, am vorbit cu mama lui şi l-am cunoscut pe Iosif, tatăl Lui. Noi ştim toate aceste lucruri, iar El vine şi ne spune că Fiul omului se suie unde era mai înainte? Oh, cum poate spune aşa ceva?” Vedeţi? El era Cuvântul făcut trup, dar ei nu puteau înţelege aceasta.

Nu demult, am citit câteva din cele mai deosebite versete biblice, în care se spune ce s-a întâmplat când Isus avea doisprezece ani. Părinţii Săi mergeau în fiecare an la Ierusalim, la praznicul Paştilor şi Îl duceau şi pe Isus cu ei. Şi iată că la întoarcerea spre casă L-au pierdut, aşa că s-au întors înapoi şi L-au găsit abia după trei zile. Maria mărturisise clar că Duhul Sfânt a umbrit-o şi că acel Fiu fusese născut în mod supranatural, dar când L-a găsit în Templu discutând cu acei mari învăţaţi, ce a făcut ea? A spus: „…tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” (Luca 2.48). Ce a făcut prin aceasta? Şi-a contrazis propria mărturie, numindu-l pe Iosif tatăl lui Isus. Şi voi spuneţi că Maria este mama lui Dumnezeu. Cum se poate aceasta?

Fiţi atenţi! Cuvântul lui Dumnezeu este Cel ce corectează întotdeauna. Astfel, acel Copil de doisprezece ani, care, din câte ştim, nu fusese nici măcar o zi la şcoală, S-a întors spre ea şi i-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” (v. 49).

El este şi astăzi Cuvântul şi este Acelaşi ieri, azi şi în veci. „Oare nu ştiaţi…” Dacă ar fi fost Fiul lui Iosif, ar fi fost în casa lui şi s-ar fi ocupat de tâmplărie, dar El Se ocupa de problemele Tatălui Său ceresc, atacând organizaţiile pe care le aveau acolo. Îi rupea în bucăţi, iar ei rămâneau uimiţi de înţelepciunea acelui Copil. Observaţi cât este de desăvârşit! Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar descoperirea Lui este la fel.

Când a început să vindece, totul a fost în ordine, dar când a început să vorbească Glasul şi a zis: „…dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui…” adunarea l-a părăsit zicând: „Oh, omul acela! Nu vrem să-l mai auzim, fiindcă şi-a ieşit din minţi!” Vedeţi? Ei au uitat tot ce făcuse sub privirile lor, toată descoperirea, pentru că nu citiseră Biblia ca să vadă ceasul în care trăiau. Desigur, El era o Persoană ciudată, pentru că Dumnezeu lucrează întotdeauna aşa.

De ce Mica nu a putut să fie de acord cu restul prorocilor israeliţi când a stat înaintea lui Ahab, a lui Iosafat şi a celorlalţi? Pentru că el avea Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care a zis: „Eu spun numai ce a spus Dumnezeu.” Ei aveau autoritate spirituală şi puteau să arate că aveau dreptate, dar nu conform întregului Cuvânt. Acesta este motivul pentru care a spus Isus: „De asemenea este scris.” Vedeţi? Dar ei nu au înţeles.

Trebuie să închei pentru că se face târziu şi vreau să chemăm şi un rând de rugăciune, dar aş vrea să vă mai spun câteva cuvinte.

Fiţi atenţi! Când vine un profet, el arată un semn, iar când se întâmplă aceasta, din acel semn vorbeşte un Glas, un Glas supranatural care trebuie să fie în acord cu Biblia şi să reflecte Cuvântul pentru ceasul acela. Întotdeauna a fost aşa şi întotdeauna va fi aşa, pentru că Dumnezeu nu Se poate schimba.

Priviţi prima etapă a slujbei lui Isus. Oh, toată lumea Îl dorea în biserica lor: „O, El este o Persoană foarte importantă!” Sigur că da, pentru că mergea prin sinagogi, citea din suluri şi apoi se aşeza. „O,” spuneau ei, „tânărul Rabin…”

Într-o zi, El a început să vorbească altfel cu ei. Glasul semnului a început să vorbească, iar când s-a întâmplat aceasta, nu L-a mai vrut nimeni. Cineva a spus: „Omul acesta este nebun şi încearcă să facă din noi nişte canibali.” Vedeţi? El nu le-a explicat niciodată ceea ce a spus, ci i-a lăsat să plece.

 Apoi, cei şaptezeci, asociaţia predicatorilor care umblau cu el, au zis: „Cum poate să se suie omul acesta la cer? Cine este El, căci se face egal cu Dumnezeu. Aceasta este prea de tot!” şi au plecat şi ei.

Atunci El s-a întors spre cei doisprezece şi le-a zis: „Voi nu vă duceţi?” Înţelegeţi? Ei n-au putut pleca, pentru că au văzut ceva în El. Astfel, deşi nu puteau explica ceea ce spunea, au crezut oricum. Nu au pus nici o întrebare şi nu i-a deranjat nimic. Da, ei credeau pentru că era o legitimare a Scripturii. Credeţi aceasta?

Petru I-a zis: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.” (Ioan 6.68). Ei au văzut aceasta, au ştiut cine era El şi ce trebuia să facă, aşa că au zis: „Nu contează că nu putem explica aceasta. Noi credem oricum.” Vedeţi? Ei erau rânduiţi încă înainte de întemeierea lumii, de aceea, când a strălucit Lumina, au recunoscut-o şi n-au mai putut fi mişcaţi de nimeni de pe poziţie. Pe ei nu i-a deranjat nimic, ci au mers înainte pentru că au crezut. De ce? Lor le vorbise Glasul.

Am să vă spun ceva. Glasul va vorbi din nou. Într-o zi va veni un semn, şi ce va face el? Semnul Laodicei trebuie să fie la fel ca atunci. Trebuie să fie un glas care să ne vorbească şi în aceste zile din urmă. Ţineţi minte că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi noi ştim că aşa cum a fost scos afară atunci, este scos şi ţinut afară şi în epoca Laodicea.

Ascultaţi Glasul: „Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3.20). El stă afară din biserică şi bate la uşă, încercând să intre: „…Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Da, Eu voi intra şi Mă voi face cunoscut. Dacă aş putea intra, cum am făcut atunci în Emaus, M-aş putea face cunoscut.” Biblia spune că se va întâmpla în felul acesta şi aşa este.

Este acelaşi Hristos şi El spune: „Eu Mă voi descoperi ca Acelaşi ieri, azi şi în veci. Da, Fiul omului Se va descoperi în ziua când bisericile vor fi ca în zilele Sodomei, iar Eu voi sta la uşă şi voi bate, încercând să intru.”

O, dacă aţi putea crede descoperirea adevărată din ceasul în care trăim! Nu am timp să trec prin toate acestea, dar voi puteţi vedea descoperirea adevărată în care Dumnezeu Îşi arată semnul însoţit de un glas biblic. Înţelegeţi aceasta? Haideţi să ne rugăm.

Doamne Isuse, noi aşteptăm un Cuvânt de la Tine, o dovadă că acesta este Adevărul. Tată ceresc, noi ştim care ar fi sfârşitul nostru dacă am fi nişte martori mincinoşi. Unde aş putea merge, Doamne? Ce s-ar întâmpla cu mine? Care ar fi sfârşitul meu dacă aş fi găsit un martor mincinos sau dacă aş avea casa zidită pe nisip sau pe paie? Dumnezeule, ajută-ne pe noi, credincioşii adevăraţi, să stăm pe Cuvânt chiar dacă trebuie să rămânem singuri, fiindcă Îţi vedem semnul, Doamne, şi ştim că este pe cale să se întâmple ceva. Ştim că timpul sfârşitului este aici şi ştim ce este făgăduit pentru noi. Ajută-ne să nu trecem pe alături, fără să vedem. Vino, Doamne Isuse! Tu eşti Acelaşi şi în seara aceasta, şi poţi să faci ca cineva să te invite înăuntru, iar dacă ai putea intra, ai putea să i Te faci cunoscut. Te rog să împlineşti aceasta, în Numele lui Isus. Amin.

Am întârziat puţin, prieteni, pentru că pur şi simplu nu am văzut ceasul. Vă voi mai ţine încă vreo 10-15 minute, pentru că aş vrea să chem un rând de rugăciune. Am un ceas de mână pe care l-am primit din Elveţia şi care poate fi setat să sune când trebuie să mă opresc, dar astăzi am uitat să-l aduc. Vă rog să mă iertaţi pentru că am vorbit prea mult, dar poate că vom recupera mâine seară.

Aveţi numere de rugăciune? De la ce număr? De la unu la o sută? Data trecută de la ce număr am început? De la unu la cincizeci? Atunci în seara aceasta vom începe de la şaptezeci şi cinci.

Cine are numărul E-75 să ridice mâna. Este? Vino aici, doamnă. Deci, 75, 76, 77, 78, 79, 80. Ridicaţi-vă în picioare. Bine. Acum de la 80 la 85.

Nu vă îngrijoraţi, pentru că veţi fi chemaţi toţi cei care aveţi numere de rugăciune. De la 85 la 90. Da. Şi de la 90 la 100. Numerele cu litera E. Ridicaţi-vă în picioare şi veniţi în partea aceasta. Frate Roy, ajută-mă să număr şi să văd dacă sunt toţi.

Unii dintre voi nu au numere de rugăciune, dar sunt bolnavi şi doresc puterea vindecătoare a lui Dumnezeu, este adevărat? Dacă este aşa, ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Doresc să fiu vindecat de Dumnezeu.”

Frate Roy, du-te şi ajută-i pentru că suntem deja în întârziere. Da, el doreşte să spună aceasta în spaniolă…

Cred că aţi fi surprinşi să aflaţi cum este peste ocean. Odată când am fost în Africa, am avut peste cincisprezece traducători, care stăteau în faţa a aproximativ două sute de mii de oameni. Eu spuneam: „Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…” şi traducătorii traduceau pentru fiecare trib prezent, iar când trebuia să vorbesc din nou trebuia să mă gândesc ce vreau să spun. Este diferit faţă de aici, dar am văzut cum treizeci de mii de băştinaşi şi-au predat inima lui Isus Hristos, într-o singură adunare, şi şi-au trântit idolii la pământ, ridicând un nor gros de praf.

(Cineva vorbeşte în spaniolă). Lipseşte cineva sau ce este? Am vrut să fiu sigur că este în ordine. Asta este bine, îl cunoaşteţi pe fratele Espinoza? El nu este aici, dar a fost cu mine în Mexico atunci când a fost înviat copilaşul acela mort. Cred că aţi auzit istorisirea, aşa-i? A fost publicată în revista oamenilor de afaceri: „Vocea.” Aş vrea să merg într-o zi din nou acolo, pentru că oamenii aceia sunt smeriţi şi cred cu adevărat. Biserica le promite întotdeauna ceva, dar nu le dă nimic, însă noi avem la îndemână tot ceea ce ne-a fost făgăduit în Biblie. Noi vedem cu toţii că acest lucru şi aceasta o face reală. Desigur.

Acum aş vrea să-mi acordaţi cu toţii atenţia voastră pentru următoarele zece minute. Poate am greşit şi am chemat prea mulţi, nu ştiu. Rândul este lung şi răsfirat. Haideţi să începem…

Vă rog să staţi liniştiţi, ca să nu fie nici o întrerupere sau deranjament, pentru că Duhul Sfânt este foarte sensibil. Câţi aţi ştiut aceasta? Trebuie să staţi cât se poate de respectuoşi.

Câţi dintre voi aţi mai fost prezenţi în asemenea adunări şi aţi văzut cum trec duhurile de la unul la altul? Desigur. Înseamnă că aţi văzut ce se întâmplă dacă oamenii nu au respect; cum îşi pierd minţile, înnebunesc şi aruncă scaunele prin sală când sunt scoşi dracii afară. Unii dintre ei au paralizat şi au fost scoşi afară aşa, iar alţii au căzut chiar morţi în mijlocul nostru. Vedeţi? Noi nu ne jucăm de-a biserica, ci stăm în prezenţa Duhului Sfânt.

Odată când am fost în Canada, un bărbat a încercat să mă hipnotizeze. Cum se numeşte oraşul acela de dincolo de Detroit? Windsor. Da. Ei l-au învăţat cum să hipnotizeze soldaţii din armată, aşa că îi făcea să latre ca un câine şi aşa mai departe. În timp ce stăteam acolo, am simţit ceva ciudat, iar Duhul Sfânt mi-a zis: „Cheamă-l aici!” apoi a continuat: „Fiul diavolului, cum a pus Satan în inima ta gândul să vii aici? Pentru că ai făcut aceasta, te vor scoate de aici paralizat!” Aceasta s-a întâmplat cu doisprezece ani în urmă şi este paralizat şi astăzi. Vedeţi? Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu şi nu Se schimbă niciodată, de aceea, tot ce trebuie să facem este să credem şi să fim respectuoşi. Priviţi doar aici şi credeţi.

Nu ştiu dacă Duhul Sfânt va veni în seara aceasta, dar dacă va veni, după ce fel de semn vom privi? După dovada învierii lui Isus Hristos; după dovada că El este viu în mijlocul nostru, aşa-i? Nu aşa spune Biblia? Avem semnul Sodomei în lumea de astăzi? Avem semnul lui Noe? Avem toate acele lucruri? Ce a spus El că se va întâmpla în zilele care vor fi asemănătoare acelor zile? Va fi descoperit Fiul omului, este adevărat? Ce înseamnă „descoperit”? „Făcut cunoscut.” Tot ce este descoperit este făcut cunoscut. Deci Fiul omului va fi făcut cunoscut. Ei bine, şi dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, nu va face acelaşi lucru, ca atunci, ca să se facă cunoscut? Sigur că-l va face. Câţi credeţi aceasta? Bine.

Este toată lumea pregătită? Prieteni, nu ştiu dacă vom reuşi să ajungem la toţi, dar aş vrea să fiţi foarte atenţi. Fiţi respectuoşi, rugaţi-vă şi credeţi. Dacă se întâmplă ceva şi acel duh pleacă de la voi, ceilalţi să stea liniştiţi şi să nu se îngrămădească acolo să vadă.

Acum vreo două luni, într-o duminică dimineaţa s-a întâmplat ceva în biserica mea. Satan a încercat să atragă atenţia oamenilor. În adunare era prezent un englez pe nume Way, un bărbat care trăieşte în Minot. Dacă vreţi, putem să vă dăm adresa lui. El trimite benzile înregistrate la adunările de peste ocean, dar la un moment dat în timpul adunării, s-a revoltat împotriva a ceea ce am spus. Eu m-am uitat şi am văzut că peste el era un duh îngrozitor.

 Cu câtva timp înainte de aceasta, l-am luat deoparte şi i-am zis: „Domnule Way, ai cumva probleme cu inima? De asta ai venit la mine?” El nu a fost de acord şi s-a împotrivit la ceea ce spuneam, dar o lună mai târziu s-a dus la medic, iar acesta i-a spus: „Inima ta este foarte bolnavă.”

Astfel, în dimineaţa aceea a venit în adunare şi capul lui încăpăţânat de englez s-a revoltat împotriva a ceea ce am spus.  Soţia lui, o minunată femeie norvegiană, este soră medicală şi stătea chiar lângă el. La un moment dat, eu am spus ceva şi el s-a revoltat imediat în sinea lui şi nu a fost de acord. Noi cântam, iar el stătea în picioare, şi dintr-o dată şi-a dat ochii peste cap, faţa i s-a înroşit foarte tare şi s-a prăbuşit mort la pământ. Ei bine, în clipa aceea biserica a început să strige şi aşa mai departe, dar eu le-am spus: „Staţi calmi, fiindcă aţi fost învăţaţi ce trebuie să faceţi în asemenea situaţii. Ar trebui să ştiţi că trebuie să rămâneţi liniştiţi.”

Soţia lui a început să-i facă masaj cardiac, dar el era deja mort. Femeia a început să ţipe, dar eu i-am zis: „Stai soră liniştită, să mă dau jos de la amvon, fiindcă noi nu ştim ce vrea să facă Tatăl.” Când am ajuns lângă el, era ţeapăn, cu ochii daţi peste cap şi nu îi  simţeam inima. Soţia lui a început să ţipe din nou, dar eu am repetat: „Nu ştiu ce vrea să facă Tatăl ceresc, dar cred că a făcut-o cu un scop.” Şi am continuat: „Fratele Way s-a revoltat împotriva a ceea ce am spus.”

„Aşa este,” a spus femeia, „mi-a şoptit că nu este de acord cu ceea ce ai spus.”

„Nu ar fi trebuit să facă aceasta,” am răspuns eu, după care m-am rugat şi am zis: „Tată ceresc, iartă-l pe fratele Way pentru greşeala lui,” şi i-am chemat înapoi duhul de viaţă. El a deschis ochii şi a şoptit: „Frate Branham…” şi  s-a întors la viaţă, aşa că este din nou printre noi.

Vedeţi? Dacă iese ceva de sub control, să rămâneţi liniştiţi în continuare. Aceasta s-a întâmplat de mai multe ori, şi audienţa este cea care face tulburare. Desigur, oamenii tânjesc după Duhul Sfânt şi este un lucru bun că vreţi să-L lăudaţi pe Dumnezeu pentru ceva, dar când sar toţi în sus pentru că vor să vadă ceva, se ridică de pe scaune şi aleargă în jur vorbind unii cu alţii, se produce numai confuzie. Nici măcar Isus nu a putut să-i vindece pe oameni într-o asemenea atmosferă, aşa-i? Biblia spune că uneori i-a condus pe bolnavi afară din oraş şi s-a rugat pentru ei acolo deoparte.

Femeia care stă aici este mai tânără decât mine şi pare sănătoasă şi puternică. Eu nu o cunosc. Mă gândesc că biserica de ieri şi-ar fi pus mâinile peste această femeie, sub semnul dovedit al lui Dumnezeu, s-ar fi rugat pentru ea şi apoi s-ar fi văzut dacă avea suficientă credinţă ca să fie vindecată. Acesta este felul în care a lucrat Dumnezeu ieri, dar pentru astăzi a făgăduit ceva diferit, a făgăduit Cuvântul. Sunt sigur că înţelegeţi ce vreau să spun. Noi suntem într-un alt timp acum şi cred că este mai bine. Cum am spus, eu nu o cunosc pe femeia aceasta, dar Duhul Sfânt o cunoaşte.

Noi avem un tablou biblic pentru acest lucru. Dacă aţi merge în Israel, aţi vedea că fântâna aceea este tot acolo, acoperită de buruieni de sus până jos. În locul acela s-a întâlnit Isus cu femeia aceea şi i-a spus ce problemă avea, iar ea a ştiut că acela era semnul ceasului în care trebuia să vină Mesia, este adevărat? Da, ea a ştiut aceasta.

Ei bine, dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi a făgăduit să Se descopere pe Sine în acelaşi fel, înseamnă că trebuie să vedem din nou semnul Lui.

Nădăjduiesc că înţelegeţi cu toţii că nu vreau să spun că eu aş fi Acela sau că ar fi vreunul din fraţii mei sau oricare alt om, ci vreau să spun că este vorba de Isus Hristos, Unsul lui Dumnezeu. Înţelegeţi? El a murit pentru ca slujba Lui să fie continuată de biserica Sa care Îi recunoaşte Cuvântul. Aceasta nu înseamnă că ar face vreo diferenţă pentru mine sau pentru oamenii de aici, fiindcă noi toţi suntem păcătoşi salvaţi prin harul Său. El a făgăduit că va face acest lucru, iar eu stau aici pentru că aşa mi-a poruncit El. Acesta este motivul pentru care nu am nici un fel de îndoială sau de frică.

Doamnă aş vrea să te uiţi puţin la mine. Dacă aţi observat, eu învăţ şi predic în acelaşi timp. Cele mai puternice adunări de rugăciune cu descoperirea lucrurilor ascunse, le-am avut în vremea când predica fratele Baxter sau altcineva, iar eu veneam din altă cameră când rândul de rugăciune era deja pregătit. Atunci mergeam doar şi mă rugam pentru oameni, dar acum trebuie să trec de la predicare la rugăciunea pentru bolnavi.

Predicarea sub inspiraţie este un dar. Biblia spune că unii sunt apostoli; alţii, profeţi; alţii, învăţători; alţii, evanghelişti şi alţii, păstori, acestea fiind slujbele din biserică. Este posibil însă ca unii să aibă şi mai multe din aceste slujbe, cum a fost cazul lui Pavel. Câtă vreme există un apostol, trebuie să fie şi un profet, iar câtă vreme există un profet, trebuie să fie şi un evanghelist. De ce predicatorii sunt de acord că trebuie să fie un păstor şi un evanghelist, dar tăgăduiesc că trebuie să fie un profet? Vedeţi? Aceasta se întâmplă când alegi ce vrei tu şi vorbeşti ceva ce nu este adevărat, dar Dumnezeu este propriul Interpret al Cuvântului Său şi El este Cel care spune dacă ceva este adevărat sau nu.

Dacă Duhul Sfânt îmi va descoperi ce ai făcut, cine eşti sau orice altceva, Acela este El, nu eu. Este ca în cazul unui vis. Eu spun ceea ce văd. Acesta este un semn, iar în spatele lui este glasul semnului. Semnul este ceea ce face, iar glasul este ceea ce spune. Deci dacă semnul este adevărul, înseamnă că şi Cuvântul pe care Îl predic este adevărul. Nu cumva tocmai aceasta a fost dovedit în seara aceasta din Biblie? Crede audienţa din toată inima? Aceasta ar trebui să pecetluiască totul.

Eu nu o cunosc pe femeia aceasta. Aici este Cuvântul lui Dumnezeu, iar predicatorii stau acolo. Vedeţi? Nu am văzut-o în viaţa mea şi nu ştiu nimic despre ea. Dacă este adevărat, ridică mâna să vadă şi audienţa.

Isus a ştiut că trebuia să meargă în Samaria, pentru că L-a trimis Tatăl acolo, iar când a venit femeia la fântână, a ştiut că ea era cea pe care o aştepta. Apoi a vorbit cu ea până când a aflat care era problema ei.

Aceasta fac şi eu acum. Încerc să mă dau la o parte, ca să poată vorbi El cu tine. Da, prin harul lui Dumnezeu care mi-a descoperit problema acestei femei, pot să spun de ce este aici. Ea are mai multe tumori în intestine. Aşa este. Crezi că El te va vindeca şi te va face bine? Crezi aceasta? Şi mai este cineva pentru care te rogi, aşa-i? Crezi că El poate să vindece ochii băieţelului tău şi să îl facă bine? Vedeţi? El ia acest lucru şi îl arată în detaliu. Du-te şi crede.

Ea nu a prins vindecarea de la început, pentru că era frământată de problema cealaltă. Apoi am văzut Lumina şi ea mi-a arătat că femeia se mai ruga pentru ceva. Astfel, El a descoperit totul.

Vedeţi? Trebuie doar să credeţi. Oh, dacă v-aş putea explica credinţa! Aceasta ar face ca fiecare persoană de aici să creadă chiar acum, este adevărat?

Ce mai faci? Cred că şi noi suntem străini unul pentru celălalt, aşa-i? Eu nu ştiu cine eşti, de unde vii sau orice altceva despre tine, dar Dumnezeu ştie toate acestea. Dacă El îmi va descoperi care este problema ta, vei crede că sunt slujitorul Lui? Staţi cât se poate de liniştiţi! Tu ai tensiune din cauza stării nervoase pe care o ai. Aşa este. Din pricina aceasta oboseşti foarte tare. Ea este o persoană foarte cumsecade şi crede cu adevărat. Sunt foarte recunoscător pentru aceasta. Da, domnilor.

Tu eşti o persoană cumsecade, dar ai o familie foarte bolnavă. Soţul tău are tensiune mare şi probleme cu inima. Fiul tău are şi el probleme cu inima, dar văd că mai este cineva pentru care eşti foarte îngrijorată. Este o umbră întunecată. Da, fiul tău este umbrit de această umbră, fiindcă este un beţiv. Este adevărat, aşa-i? Bine. Crede şi el va fi bine. Toate lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred. Dacă poţi crede ceea ce a spus Dumnezeu, este suficient. Crezi că acesta este adevărul? Crezi că este ceea ce a spus El? El a făcut aceasta făgăduinţă, iar când El făgăduieşte ceva, aceasta este totul. Şi El a spus: „Dacă crezi, totul este posibil.”

Credeţi cumva că cei bolnavi trebuie să stea aici pe platformă ca să fie vindecaţi? Nu este deloc aşa. Ei nu trebuie să stea aici. Cei din audienţă credeţi din toată inima?

Doamna care stă acolo, are probleme cu inima. Doamna cu rochia maro, păr închis la culoare şi ochelari. Când i-am spus femeii de aici despre problemele la inimă, tu ai avut un simţământ ciudat. Aşa este. Eşti departe de mine, dar ai atins Ceva. Acum crezi din toată inima? Ridică mâna dacă este adevărat. Bine.

Doamna de lângă această femeie, cea care stă cu mâna ridicată, are tensiune, dar dacă crede din toată inima, se va face bine. Dacă este adevărat, ridică mâna. Foarte bine. Spuneţi-mi, ce au atins aceşti oameni?

Tu crezi că Dumnezeu va vindeca problema pe care o ai la inimă? Dacă L-ai lăsa, El ar putea face aceasta. Tu eşti obligat să crezi, pentru că aceasta este singura cale ca să primeşti vindecarea lui Dumnezeu. Crezi aceasta din toată inima?

Doamna cu rochia aceea închisă la culoare, are probleme  cu gâtul. Crezi că Dumnezeu te va face bine, doamnă? Vedeţi? Voi nu trebuie să fiţi aici pe platformă.

Fiţi atenţi! Imediat ce Lumina a plecat de la femeie,  S-a dus la doamna din spatele ei, care plânge. Ce s-a întâmplat? Peste ea a venit un simţământ ciudat. Dacă este adevărat, ridică mâna. Acest simţământ ciudat a venit pentru că El vrea să te vindece de boala de stomac pe care o ai şi să te faci bine. Crezi că El poate face aceasta? Amin. Trebuie doar să crezi. Aşa este.

Acolo este un bărbat care mă priveşte curios. El are reumatism. Stă chiar acolo la capătul rândului. Crezi că Dumnezeu te va vindeca de reumatism şi te va face bine? Dacă crezi aceasta, El te va face bine şi te va vindeca. Totul este să poţi crede aceasta.

Puteţi vedea că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Puteţi crede aceasta din toată inima? Dar dacă nu îţi spun nimic? Tu ştii că eu nu ştiu care este problema ta. Ce-ar fi dacă nu ţi-aş spune nimic, ai putea crede din toată inima? Cred că tu te-ai vindecat în timp ce stăteai acolo, aşa că du-te şi crede din toată inima.

Crezi că Dumnezeu te vindecă şi că îl va vindeca şi pe tatăl tău? Crezi că va ieşi din spital vindecat de acea boală? Crezi?        Tot ce trebuie să faci, este să crezi. Puteţi vedea că este El?

Ce mai faci, doamnă? Uită-te puţin la mine. Tu ai o slăbiciune. Aşa este. Şi mama ta este bolnavă, aşa-i? Ea are o problemă la inimă. Crezi că Dumnezeu poate să o vindece? O clipă… Şi soţul tău va fi vindecat de problema pe care o are la stomac, iar fiica ta are o problemă la gât. Crezi că El a vindecat boala ei? Da. Nepoţelul tău, care este un copilaş micuţ, leşină mereu. Crezi că a fost vindecat? Da, el este bine. Du-te şi crede.

Aleluia! Ce facem? De ce nu Îl credem? Sunteţi gata să Îl credeţi? Haideţi să ne ridicăm în picioare, în timp ce Duhul Sfânt Se pogoară peste audienţă. Ridicaţi-vă şi daţi-I slavă! Credeţi-L chiar acum, fiecare dintre voi. Duhul Sfânt este aici. Biblia este împlinită. Daţi-I slavă în Numele lui Isus Hristos şi veţi fi vindecaţi! Amin.

– Amin –