GÂNDUL EXPRIMAT

Să ne rugăm. Dragă Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru privilegiul de a fi împreună. Doamne, ești atât de bun cu noi și suntem atât de privilegiați să ridicăm mâinile și glasurile către Tine și să-Ți spunem că ești Minunat, ești Frumos Doamne, și faci lucruri mărețe. Doamne, vrem să-Ți mulțumim, să Te onorăm și să ne închinăm înaintea Ta, pentru că ești vrednic de laudă, ești vrednic să fii adorat și ești atât de minunat pentru noi. Doamne, Dumnezeule, ne închinăm înaintea Ta pentru că ai promis că rămâi în mijlocul laudelor poporului Tău și în această seară Te rugăm să fii binevenit printre noi, pentru că vei găsi un „Bun venit,” și în inimile noastre.

Vino, Doamne, frânge Pâinea Vieții și hrănește oile Tale din propria Ta mână și să primim o porție care să ne dea putere pentru călătoria în care suntem; iar viețile noastre să reflecte Cuvântul pe care Îl reverși în noi. Și fie ca noi să trăim Doamne, ceea ce mâncăm, și să fim o manifestare a ceea ce ai reținut pentru acest timp. Dumnezeule, Te iubim și Îți cerem să faci aceste lucruri în noi pentru că noi înșine nu le putem face. Doamne, suntem incapabili, suntem mărginiți, dar suntem mai mult decât capabili prin Hristos, care ne întărește.

Te rugăm să-Ți faci lucrarea în noi, să Te manifești în această seară printre noi, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În timp ce stăm încă în picioare, să deschidem Bibliile și să citim din Ioan 1.1:

„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.”

În inima mea sunt câteva lucruri și îmi place să le împărtășesc cu voi.

 Știți că duminică Dumnezeu ne-a binecuvântat cu Cuvântul Său, iar luni m-am trezit de dimineață, și citind Biblia, mi-am scos câteva notițe, apoi le-am citit. Și în timp ce le citeam, m-am bucurat din nou. Erau notițe scrise de mână, ceva ce mi-am notat, dar nu am ajuns să le ating duminică, așa că m-am gândit să le împărtășesc cu voi astăzi, și să îmi intitulez tema Gândul exprimat. Noi știm că acesta vine din Cuvântul din Ioan 1, unde scrie: „La început a fost Cuvântul…”

Acest cuvânt care în engleză a fost tradus „Cuvântul,” provine din cuvântul grecesc „Logos.” Noi vom ajunge la semnificația acestuia imediat. Noi știm că „Logos,” înseamnă, „un gând exprimat”. Aceasta ne-a spus fratele Branham și despre aceasta vrem să vorbim astăzi.

În mesajul Calea înapoi, fratele Branham spune:

„Dacă spui că Îl crezi pe Dumnezeu și negi Cuvântul Său, înseamnă că nu-L crezi pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Cuvântul Său. Pur și simplu, nu poți. Fă-o! Trebuie să acceptați Cuvântul. Aceasta este calea înapoi, calea Cuvântului, iar Cuvântul este Dumnezeu.”

Este atât de simplu! „Dacă spui că Îl crezi pe Dumnezeu și negi Cuvântul Său, înseamnă că nu Îl crezi pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Cuvântul Său.” Știți, sună atât de simplu. Da, aceasta este o bucată de tort dacă credem; dar vă dați seama că a nega Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă a-L nega pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este Cuvântul Său.

Care a fost tactica Satanei când L-a întâlnit pe Isus în pustie? El a încercat constant să-L facă pe Isus să Se abată de la Cuvânt. Și cum a încercat să-L facă pe Isus să Se abată de la Cuvânt? Satan a folosit Cuvântul pentru a-L determina pe Isus să Se abată de la Cuvânt, astfel încât să Se folosească de Scriptură și de chemarea Sa, de poziția Lui de Fiu al lui Dumnezeu. Așadar, Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, a fost Cuvântul manifestat, iar Satan a încercat să-L facă să-Și folosească poziția  Sa de Cuvânt manifestat; a încercat să-L facă să folosească Scriptura care este un produs al Cuvântului; deci a încercat toate acestea pentru a-L abate pe Isus de la Cuvânt. Satan a folosit lucruri din Cuvânt pentru a-L scoate pe Isus din Cuvânt. Aceasta a fost șmecheria Diavolului tot timpul, iar noi vedem că azi vine prin sistemele omenești, prin denominațiuni.

Sistemele omenești au folosit Scripturile pentru a se abate de la Cuvânt, și așa cum am spus duminică, puteți avea Scriptura și să nu aveți Cuvântul deoarece Cuvântul este Gândul exprimat. Așadar, Cuvântul, adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu Îl are în Sine pe Dumnezeu, conține Gândul lui Dumnezeu. Deci, dacă noi cităm Cuvântul fără Gândul lui Dumnezeu atașat de acel Cuvânt, și ne gândim la ceea ce credem noi că înseamnă acel Cuvânt, atunci ne-am abătut de la Cuvânt. Dar este posibil să citim Scriptura și să o citim corect, exact așa cum este scris în Biblie, dar dacă nu prindem Gândul lui Dumnezeu și injectăm gândul nostru cu privire la acea Scriptură, atunci nu mai este Cuvântul lui Dumnezeu, ci devine un Cuvânt pervertit. De aceea spunem: „Știi, dacă spui că Îl crezi pe Dumnezeu și Îi negi Cuvântul, atunci nu Îl crezi pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este Cuvântul Său.” Amin.

Trebuie să înțelegeți că noi vorbim despre adâncimea înșelăciunii diavolului; dar el nu încearcă să ne înșele ducându-ne la ceva exagerat sau undeva departe, departe, departe în mijlocul pustiului (nicăieri), sau într-un fel de decepție ca să ne scoată afară de unde nu aparținem. Când tu știi că Mesajul este adevărat, ce poate face el, este să ia citatele, Mesajul și Scripturile care au fost aduse și să ne abată de la gândurile lui Dumnezeu cu privire la Mesaj, până când începem să avem gândurile noastre despre Mesaj, și aceasta aduce un Cuvânt pervertit.

Când diavolul a venit la Isus, a folosit Cuvântul din Scripturi ca să-L facă să Se îndepărteze de Scopul și Planul lui Dumnezeu pentru Viața Lui și să-L devieze de la Cuvânt. Astfel, puteți vedea cât este de important să nu injectăm în Cuvânt propria noastră părere. De fapt, este mult mai dificil decât credem. Noi auzim un citat și credem că este ușor. „Știți, eu nu vreau să neg Cuvântul.” Dar diavolul nu încearcă să te facă să spui că această Scriptură nu aparține Bibliei; el nu încearcă să te facă să spui că fratele Branham nu a fost niciodată un profet, ci diavolul încearcă să te facă să negi interpretarea corectă a Cuvântului și să iei o interpretare greșită. Atunci este el mulțumit.

Așa cum am spus, pe inima mea sunt o mulțime de lucruri, așa că aveți răbdare cu mine pentru că vi le împărtășesc din inimă. Dumnezeu a fost atât de bun cu noi în această zi și ne-a dăruit descoperirea completă a Cuvântului Său. Câți cred că prin Mesaj avem descoperirea completă a Cuvântului? Mintea deplină a lui Dumnezeu a fost restaurată înapoi în Biserică și noi avem interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină. Amin. Așadar, ceea ce avem prin harul lui Dumnezeu, este ceva ce îl va birui pe diavolul oriunde, oricând și în orice împrejurare, dar trebuie să o luăm așa cum ne-a dat-o Dumnezeu. Nu o putem schimba sau modifica, nu putem începe să transformăm Mesajul și să ne cerem scuze pentru felul în care fratele Branham spunea lucrurile, nici pentru felul în care folosea Scripturile, deoarece, pe când era încă în viață, a venit la el cineva cu o educație grozavă și i-a spus: „Frate Branham, tu nici măcar nu îți cunoști Biblia.” Omul vorbea despre felul cum spunea un text, sau despre felul cum pronunța cuvintele, despre gramatica lui, și i-a spus: „Frate Branham, nu îți cunoști Biblia.” Dar fratele Branham i-a răspuns: „Poate fi adevărat ce spui, dar Îl cunosc foarte bine pe Autor.”

Ascultați, dacă vrei să obții gramatică sau să înveți limba greacă, atunci îți cunoști Biblia foarte bine; dar dacă vrei Logosul, Cuvântul, trebuie să-L cunoști foarte bine pe Autor deoarece acest Cuvânt care este scris aici în Biblie, este o expresie scrisă a unui gând pe care l-a avut Dumnezeu în minte. De aceea fratele Branham a spus: „Voi încercați să obțineți o Biblie mai bună, tradusă mai bine din limba greacă,” dar ei s-au certat cu privire la greacă timp de peste o mie de ani.”

Tu nu poți convinge doi învățați greci să fie de acord. Atunci cum putem găsi o interpretare mai bună a Cuvântului cu o traducere adevărată a Cuvântului? Singura modalitate de a avea o traducere adevărată a Cuvântului nu este s-o obținem dintr-un dicționar grec sau printr-o înțelegere mai bună din limba greacă, ci interpretarea adevărată a Cuvântului trebuie să vină de la Autorul Cuvântului, pentru că interpretarea adevărată conține Gândul acelui Cuvânt. Aceasta este interpretarea adevărată a Cuvântului.

Acum vă întreb: în ziua și în epoca în care trăim, cum veți obține interpretarea adevărată a Bibliei fără Mesajul pe care ni l-a dat Dumnezeu? Cum puteți respinge profetul lui Dumnezeu și totuși să obțineți o interpretare corectă a unui verset biblic? Fără profet, de unde vei ști că ceea ce a venit, a fost în partea din spate a minții lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii? Eu vreau să merg la cel care cunoaște foarte bine Autorul.

De exemplu, tu poți găsi o notiță de-a mea în care eu am scris  o notă cu câteva gânduri și pot să o las undeva, iar tu o ridici, ai semnătura mea, și spui: „Oh, fratele  Chad a spus aceasta și aceasta,” și crezi că înțelegi ce am scris, dar dacă vrei să înțelegi exact ce am scris, dă-i soției mele acea notiță și ea o va traduce pentru tine, pentru că ea îl cunoaște foarte bine pe autor.

Tu poți spune: „Oh, fratele Chad a spus aceasta și aceasta…” dar ea spune: „Nu aceasta a vrut să spună.” De ce? Pentru că ea îl cunoaște foarte bine pe autor. Deci, dacă vreau interpretarea corectă a scrisorii de dragoste a lui Dumnezeu pentru mine, vreau să merg la cineva care Îl cunoaște pe Autor, apoi trebuie să intru în același Duh în care a fost acela care Îl cunoaște pe Autor. Eu nu pot veni cu un alt duh, deoarece dacă vin cu alt duh, nu am Duhul Autorului, Duhul Autorului Bibliei care a transmis Mesajul profetului. Fratele Branham a venit cu Mesajul care i-a fost dat de Autorul Bibliei noastre; și Autorul Bibliei noastre este Autorul Mesajului dat profetului. Așadar, trebuie să am același Duh ca și Autorul Bibliei pentru a primi înțelegerea corectă a Mesajului. Deci, trebuie să fim atenți cum gestionăm Cuvântul.

Foarte mulți oameni se ceartă în legătură cu Cuvântul, dar trebuie să intri în Duhul Cuvântului și să ai încredere în mecanismul lui Dumnezeu care Își împlinește Cuvântul dat acelui profet.

Atunci când suntem convinși în mintea noastră că nu putem avea încredere în profet din cauza gramaticii lui, din cauza felului cum citea sau din cauza aceasta și cealaltă; atunci când cineva ne înșală cumva să nu avem încredere în profet, vom ajunge în situații groaznice.

Acel profet al lui Dumnezeu a fost condus de Domnul, care i-a dat interpretarea perfectă a Cuvântului cu legitimare divină.

Lăsați-mă  să merg puțin mai departe. Ca să continui cu acest gând, să mergem la Ioan 1.14:

„Și Cuvântul S-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”

Așadar, „La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu,” iar fratele Branham a spus că Cuvântul este Cuvântul Lui și acel Cuvânt S-a făcut trup. Chiar la început, Dumnezeu a avut gânduri, și când acele gânduri au fost exprimate, au devenit Cuvântul, au putut fi rostite, iar Cuvântul a putut fi scris. Acele gânduri exprimate au devenit Cuvânt, apoi acele Cuvinte intră într-o manifestare și devin Cuvântul manifestat în viața noastră. Cuvântul S-a făcut trup și tot ce a avut Dumnezeu în gând, tot Cuvântul care era în Dumnezeu, în gândul Lui, S-a făcut trup în Isus Hristos. Nu a devenit Cuvântul scris sau Cuvântul vorbit, ci Cuvântul manifestat, așa că Isus Hristos stă pe pământ și El este Cuvântul manifestat cu gândul deplin al lui Dumnezeu în El, este descoperirea lui Dumnezeu. Amin.

Fariseii credeau că cunosc Legea mai bine decât El, ei au contestat ce spunea Isus despre Cuvântul din Scripturi, despre Lege, dar El a fost tot acel Cuvânt; El a fost chiar manifestarea gândului deplin al lui Dumnezeu. El a fost manifestarea lui Dumnezeu, a fost Cuvântul făcut trup; El a fost Cuvântul manifestat stând acolo, dar ei au crezut că El nu a mânuit Cuvântul corect și au încercat să-L corecteze prin Lege. Dar El era manifestarea a tot ceea ce era scris în Lege, astfel, privim la farisei și dăm din cap. Cum ați putut să spuneți? Cum ați putut să vă certați cu El? Cum ați putut să-L întrebați? Cum ați putut face acele lucruri? Partea tristă este că azi vor exista oameni care pretind că cred acest Mesaj.

Voi faceți același lucru ca profetul lui Dumnezeu. De exemplu, profetul lui Dumnezeu ne-a spus să evităm căsătoria inter-rasială. Știți de câte ori a fost explicat acest lucru? Oamenii vor explica acest lucru și vor spune: „Știți că în Biblie și Moise a avut o soție etiopiană, și aceasta și cealaltă.”

Știți, odată cineva a venit la mine și mi-a spus că și Moise a avut o soție etiopiană, dar eu i-a spus: „David a avut cinci sute de soții.” Vreau să vă spun că voi încercați aceasta pentru că Dumnezeu a permis-o într-o epocă anterioară, dar aceasta nu înseamnă că o face să funcționeze și în epoca următoare când avem mai multă lumină. Când vine mai multă lumină, avem nevoie de mai mult; când vine  mai multă descoperire, este nevoie de mai multă Viață. Astfel, David a putut să aibă cinci sute de soții, dar tu nu poți. Dacă acele lucruri au avut loc înainte, nu înseamnă că sunt corecte și azi, iar dacă un profet al lui Dumnezeu învață ceva iar, și iar, și iar, vreau să spun că nu este doar o afirmație sau ceva neclar, ci este ceva ce a învățat iar, și iar, și iar și se bazează pe Însăși natura lui Dumnezeu.

Profetul a spus că Dumnezeu este un Dumnezeu al diversității. Dumnezeu a făcut această floare cu o culoare și vrea ca ea să rămână așa, nu vrea să se amestece. Fratele Branham a spus aceasta, de aceea o folosesc  ca exemplu, dar oamenii vin și spun: „Nu știu Scriptura pe care a folosit-o pentru aceasta și văd ce scrie despre Moise, văd că în Vechiul Testament au făcut aceasta și aceasta,” așa că voi lua ce a spus fratele Branham și o voi pune aici. Apoi, voi spune ceva de genul: „Știi, aceasta a fost părerea lui. El a trăit în anii 60, când au avut loc probleme rasiale majore, așa că mediul în care trăia i-a influențat părerea.” Vă spun că dacă porniți pe acel drum, acela este un capăt de drum care vă va aduce probleme majore.

El face aceasta cu privire la căsătorie și despărțire, și o face pe baza însărcinării slujbei sale. Fratele Branham L-a cunoscut foarte bine pe Autor, și când spune aceasta, el are descoperirea care a fost în partea din spate a minții lui Dumnezeu. Când? Înainte de întemeierea lumii. El are descoperirea care a fost ascunsă și ținută secretă pentru toți ceilalți profeți de-a lungul timpului. Niciodată nu a existat un profet ca acesta în afară de Isus Hristos. El este profetul care a venit și a luat vălul de pe tot Cuvântul. Care profet a făcut aceasta înainte? Atunci cum am putea spune: „Bine, aceasta a fost părerea lui și nu văd de unde a luat-o.” Nu va trece mult până când diavolul te va pune într-o perversiune a Cuvântului luând propria ta gândire și mișcându-te în altă direcție prin propria ta gândire.

Așadar, dacă fratele Branham a spus că acestea sunt calificările pentru un păstor, atunci acestea sunt calificările unui slujitor. Dacă ai spune: „Aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu în căsătoriile noastre; cu cine vrea să ne căsătorim și cu cine nu vrea să ne căsătorim? Atunci cu cine vrea Dumnezeu să ne căsătorim și cu cine nu vrea să ne căsătorim?” Vedeți ce lipsă de respect este față de profetul lui Dumnezeu? Ei ignoră total ceea ce a învățat pentru că: „Noi știm mai bine.” Dumnezeu să ne ajute să nu avem niciodată această atitudine, ci să ne smerim față de ceea ce ne-a dat Dumnezeu în această zi.

În mesajul Epoca Bisericii Pergam, fratele Branham a spus:

„Acum putem vedea asocierea Lui cu Cuvântul. El este Cuvântul; aceasta este Cine este El. El este Cel ce este iar Numele Lui este Cuvântul. În Ioan 1.1, citim: „La început era Cuvântul.” Aici avem rădăcina  pentru înțelegerea cuvântului „Logos,” care înseamnă „Gândul,” „Concepția,” sau noțiunea. Deci Cuvântul are un dublu înțeles: al Gândului și al Exprimării, pentru că un gând exprimat, este un cuvânt sau cuvinte. Nu este minunat? Ioan spune că Gândul lui Dumnezeu a fost exprimat în Isus.”

Așadar, Isus a fost Cuvântul, Logosul, deoarece Gândul lui Dumnezeu a fost exprimat în El. Aici este unul din multele locuri în care fratele Branham ne spune că un Gând exprimat este Cuvântul.

Când te uiți în Concordanță, vezi că folosește chiar acest limbaj, și spune: „Un Cuvânt întruchipează un concept sau o idee.” Deci nu este numai ceva care este scris. Cuvântul întruchipează în El un concept sau o idee; acel Cuvânt este conceptul sau ideea Persoanei care l-a scris sau a persoanei care a venit cu Cuvântul. Așadar, pentru a avea interpretarea corectă a Cuvântului, trebuie să avem conceptul sau ideea lui Dumnezeu despre ceea ce a vrut să spună prin acel Cuvânt. Laudă lui Dumnezeu!

Vreau să arunc o privire în Luca 6.1-2:

„Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile, și le mâncau.

Unii dintre farisei, le-au zis: „Pentru ce faceți ce nu este îngăduit să faceți în ziua sabatului?”

Aceste afirmații din Biblie le găsesc atât de șocante, deoarece noi știm Cine  era El; El era Însuși Cuvântul. Și iată că ei I-au zis: „De ce încalci Cuvântul?” Cuvântul nu poate încălca Cuvântul, așa că înțelegerea lor cu privire la ceea ce a vrut să spună Moise, nu era corectă; interpretarea Cuvântului dată de ei era greșită. Deși puteau citi acele cuvinte și puteau ajunge la o concluzie, le lipsea ceva.

„…ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile și le mâncau.

Unii dintre farisei, le-au zis: „Pentru ce faceți ce nu este îngăduit să faceți în ziua sabatului?

Isus le-a răspuns: „Oare n-ați citit ce a făcut David, când a flămânzit, el și cei ce erau împreună cu el?

Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, au luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele, și a dat și celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoții?”

Și le zicea: „Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.”

În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă, și învăța pe norod. Acolo era un om, care avea mâna dreaptă uscată.

Cărturarii și fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.

Dar El le știa gândurile; și a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te și stai în mijloc.” El s-a sculat și a stătut în picioare.

Și Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viață sau a o pierde?”

Atunci Și-a rotit privirile peste toți, și a zis omului: „Întinde-ți mâna!” El a întins-o, și mâna i s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.

Ei turbau de mânie, și s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.”

Priviți această Scriptură: „Ei turbau de mânie și s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.” Ascultați: Ei erau blocați în propria lor înțelegere a Scripturilor. Și iată că ei priveau la Cuvântul făcut trup în fața lor, priveau la descoperirea lui Dumnezeu, la Cuvântul manifestat, dar erau atât de blocați, încât puteau citi ceea ce era scris, dar aveau propria lor interpretare și L-au făcut fără putere prin propria lor voință, prin propriile lor gânduri, așa că au ratat gândul lui Dumnezeu, gândul pe care L-a avut atunci când a dat acea Scriptură.

Isus era acolo iar ei Îl pândeau să vadă dacă va vindeca acel om. Acei oameni erau atât de tulburați în mintea lor cu privire la Cuvânt, încât preferau ca acel om să rămână schilod cu acea mână decât să fie vindecat în ziua de Sabat, astfel încât înțelegerea lor cu privire la Scripturi să rămână intactă; și puterea lor asupra oamenilor, influența lor, propria lor interpretare să rămână în picioare.

Ei apreciau atât de mult propria lor interpretare a Cuvântului, încât nu voiau ca un om să fie liber, ci preferau să rămână legat în ziua de Sabat, pentru ca interpretarea Cuvântului dată de ei să rămână intactă. Aceasta este răutate.

Isus a spus: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi o viață sau să o pierzi?”

Îmi place felul cum Isus pune întrebări pentru că ei nu au cum să răspundă. Ei nu puteau spune să nu-l vindece, nu puteau spune „rău,” așa că au tăcut.

Ei L-au întrebat pe Isus: „Cu ce autoritate faci aceste lucruri?” Aceasta s-a întâmplat când Isus învăța norodul în Templu. Și Isus le-a zis:

„Vă voi pune și Eu o întrebare, și dacă-Mi veți răspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan de unde venea? De la Dumnezeu sau de la oameni?”

Și dintr-o dată au fost puși într-o dilemă, pentru că nu puteau răspunde. Ei nu erau capabili să fie sinceri și cinstiți; nu erau interesați de interpretarea corectă a Cuvântului, ci erau interesați să-și păstreze poziția lor în fața oamenilor; să treacă drept experți și să aibă dreptate. Aceasta era tot ce conta pentru ei.

Așadar, erau atât de răi, încât preferau ca un om schilod să rămână așa, decât să cadă cuvântul lor. Și când Isus Hristos i-a spus acelui om: „Întinde-ți mâna!”, iar acel om a fost vindecat complet, nu a fost nici măcar un strop de bucurie în inimile lor că acel om a fost vindecat printr-o minune, ci ei turbau de mânie pentru că Isus le-a distrus interpretarea lor cu privire la Scriptură.

Doamne, am învățat un lucru: că ființele umane sunt creaturi jalnice. Dumnezeule, ajută-ne și salvează-ne! Umple-ne cu Duhul Tău pentru că duhul omului este atât de corupt și de stricat! Ființele umane sunt jalnice.

În Marcu 2.27, Isus le-a spus unui grup de farisei: „Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat.” Dar lucrurile au devenit atât de sucite, încât nu și-au dat seama că Dumnezeu a creat Sabatul pentru om.

Amintiți-vă că Sabatul era dat în afara Legii, era parte din cele zece porunci. Cele zece porunci nu erau Legea, ci erau un legământ între Dumnezeu și poporul Său și avea să fie un legământ de căsătorie. Cartea rânduielilor, Legea, a venit după ce ei au refuzat să urce pe munte. Așadar, Dumnezeu le-a dat cele zece porunci ca legământ de căsătorie, ca protecție, dragoste și învățătură pentru Soție. Așa li s-a dat porunca pentru Sabat. El le-a spus: „Să-ți aduci aminte de Sabat ca să-l sfințești.” Și iată că vine Isus și le spune că omul nu a fost creat ca să slujească Sabatul, ci Sabatul a fost făcut pentru om. Dumnezeu le-a dat Sabatul pentru odihnă și pentru închinare, dar fariseii au luat Cuvântul scump al lui Dumnezeu și l-au sucit până când l-a adus pe om sub robie și l-au făcut să slujească Sabatului, deși era scris că Sabatul a fost dat pentru om.

Isus a avut mintea lui Dumnezeu, de aceea a putut să dea înțelegerea corectă a Sabatului. Dar când le-a dat interpretarea corectă a Sabatului, ei turbau de mânie și au hotărât să scape de El. Laudă lui Dumnezeu! Unele lucruri nu se schimbă niciodată.

 În mesajul Setea, ni se spune:

„Isus a spus că dacă adăugăm un cuvânt la aceasta sau scoatem un cuvânt din El, partea noastră este scoasă din Cartea Vieții. Vedeți? Nici o Scriptură, trebuie să-L luăm așa cum este scris. Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său ca să-L împlinească și știm că trebuie să fie corect. De aceea nu contează ce spune o biserică sau ce spune oricine altcineva. Dacă sunteți născuți din Duhul lui Dumnezeu, deveniți parte din Biblie.”

Acest lucru este atât de important, deoarece nu poți înțelege Biblia până când nu te naști din Duhul lui Dumnezeu și devii parte din Biblie.

„…deveniți parte din Biblie. Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel, profetul Său: „Ia sulul și mănâncă-l,” apoi profetul și sulul au devenit parte unul celuilalt. Acesta este credinciosul când primește Duhul Sfânt. Duhul Sfânt a scris Biblia iar Duhul lui Dumnezeu este Cuvântul lui Dumnezeu.”

Prindeți aceasta. Tu nu poți spune: „Bine, vreau Duhul, apoi voi avea Cuvântul.”,  pentru că Duhul și Cuvântul sunt același lucru; așa că Duhul lui Dumnezeu este Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, tu nu vei înțelege niciodată Cuvântul lui Dumnezeu, fără Duhul lui Dumnezeu.

Să citim mai departe: „Cuvintele Mele sunt Duh. La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi.” Evrei 13.8: „El este același ieri, azi și în veci.” Și când sunteți o parte din Cuvântul acela, oh, atunci orice se ridică împotriva acelui Cuvânt…”

Acum ascultați ce spune el: „…odată ce ai primit botezul cu Duhul Sfânt și te-ai hrănit cu Cuvântul, tu și Cuvântul sunteți același.” Auziți: „…atunci orice se ridică împotriva acelui Cuvânt, există un zumzet mic care se declanșează imediat, vedeți, ca să vă avertizeze că moartea este pe drum.”  Ce vom face fără Duhul lui Dumnezeu?

Când aveam douăzeci de ani, mă gândeam că sunt grozav, dar Dumnezeu a îngăduit ca în timp, să vină câteva lovituri; să fac unele greșeli, să am unele căderi; să iau unele decizii greșite printr-o gândire greșită, judecăți greșite; cuvinte greșite; ofense și contradicții; dar acum am corectat multe din acele lucruri. Nu știu ce va fi în următorii douăzeci de ani, dar acum sunt în punctul în care  nu vreau să mă bazez pe nimic din ce vine din gândirea mea, deoarece este atât de dăunător pentru mine de fiecare dată când mă bazez pe propria mea gândire. Vreau mintea lui Dumnezeu!

Trebuie să ai Duhul lui Dumnezeu; trebuie să intrăm în același Duh al Compozitorului înainte de a ne juca rolul. Trebuie s-o facem  pentru că nu există nici o modalitate de a înțelege această Biblie, fără Mesaj și fără să fii în același Duh în care este Mesajul.

Să mergem la Ioan 8, pentru că vreau să mai citesc în câteva locuri, apoi vom merge mai departe. Vreau să vă spun despre ce mi-am notat și la care m-am uitat luni dimineață. Am scris ceva foarte repede și mi-am notat că natura lui Dumnezeu este în Cuvântul Lui. Deci, natura lui Dumnezeu este în Cuvântul Lui. Vorbesc despre Cuvântul Său, nu despre interpretarea pe care o dă omul Cuvântului Său. Vorbesc despre natura lui Dumnezeu deoarece gândul lui Dumnezeu este Cuvântul Lui și Dumnezeu este gândurile Sale. Așadar, gândul lui Dumnezeu nu poate avea o altă natură decât Dumnezeu.

Biblia spune că un om este așa cum gândește în inima lui. Gândurile lui Dumnezeu sunt natura Lui, sunt Persoana Lui. Natura lui Dumnezeu este în Cuvântul Său, așa că atunci când Dumnezeu spune un Cuvânt, Acela provine din gândul Său, Acela conține gândul Său, conține atributele Sale, natura Sa. Deci natura lui Dumnezeu este în Cuvântul Său, iar aplicarea Cuvântului Său trebuie să aibă aceeași natură. Gândiți-vă la aceasta.

Așadar, natura lui Dumnezeu este Cuvântul Său, iar aplicarea Cuvântului Său trebuie să aibă aceeași natură. Înseamnă că dacă iau acest verset din Scriptură și îl aplic cu altă natură, nu mai este Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultați! Tu spui: „Despre ce vorbești?” Nu ai rearanjat nici un cuvânt, nu ai schimbat nimic din textul scris pe hârtie, dar când nu mai conține gândul lui Dumnezeu, ci gândul unui om și se aplică conform gândirii unui om, nu mai este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că  nu poți atribui ceea ce face omul Cuvântului lui Dumnezeu și să spui că este natura lui Dumnezeu.

Omul a făcut tot felul de lucruri cu Cuvântul. Ce au făcut ei în ziua când Isus era acolo? Ce au făcut în ziua de Sabat când El a mers în Sinagogă? Au preferat ca un om să rămână schilod; au preferat ca un om să rămână în robie în Sabat și să nu fie eliberat. De ce? Pentru că inimile lor erau rele și făceau cu Cuvântul lui Dumnezeu ceva ce nu conținea natura lui Dumnezeu, așa că acela nu mai era Cuvântul lui Dumnezeu.

Totuși, ei puteau cita litera, puteau citi ceea ce a  spus Moise, dar Isus S-a uitat la ei, și le-a zis: „Voi nici măcar nu-L cunoașteți pe Dumnezeu. Eu Îl cunosc, dar voi nu-L cunoașteți.” Laudă lui Dumnezeu!

Ioan 8.3-5:

„Atunci cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,

Și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.

Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar, ce zici?”

Oh, ei credeau că L-au prins. Ei au prins o femeie chiar când săvârșea adulterul, au prins-o în flagrant, apoi au adus-o la Isus și I-au citat Scripturile: „Legea lui Moise spune că ar trebui ucisă cu pietre; Tu ce spui despre aceasta?” Cu alte cuvinte, ei spuneau: „Ai de gând să-l contrazici pe Moise?”

Când vedem cum se derulează povestea, nu Isus a fost Cel care îl contrazicea pe Moise, ci cei care îl citau pe Moise, îl contraziceau. Ei îl citau pe Moise și îl contraziceau. Să citim mai departe:

„Și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia.

Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar, ce zici?”

Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui…”

Ei nu doreau să țină Legea, ci foloseau Cuvântul pentru a-L contrazice. Vreau să fiu atent cum spun aceasta: ei foloseau Scriptura pentru a contrazice Cuvântul manifestat. Ascultați, când cineva încearcă să folosească un verset împotriva Mesajului; când cineva folosește un verset pentru a contrazice ceva ce a învățat fratele Branham, eu vă întreb: de unde vine acel duh? „Dar ei au Scriptura.” Aceasta nu înseamnă că au Cuvântul. Ca să aibă Cuvântul, trebuie să aibă gândul lui Dumnezeu. Laudă lui Dumnezeu!

„Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos, și scria cu degetul pe pământ.

Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”

Apoi S-a plecat iarăși, și scria cu degetul pe pământ.

Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați în cugetul lor, și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cel mai bătrân, până la cel din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

Atunci S-a ridicat în sus, și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”

„Nimeni, Doamne,” I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, și să nu mai păcătuiești.”

Vedeți? Ca să aibă o aplicare corectă  a Cuvântului lui Moise, ei trebuiau să aibă natura Cuvântului, deoarece aplicarea corectă a Cuvântului, va purta întotdeauna natura Cuvântului.

Așadar, ei căutau să aplice Cuvântul dar nu aveau natura lui Dumnezeu. Totuși, ei încercau să-L aplice ca să-L ispitească și să-L prindă, și să contrazică Cuvântul manifestat. Lor nu le păsa dacă păstrau Cuvântul Legii; ci tot ce voiau ei, era să-L contrazică pe Isus Hristos. Nu le păsa nici de acea femeie nici de păstrarea Israelului în curăție sau de desăvârșirea taberei. Nu le păsa de ceea ce spune Legea, și nu îi interesa că Legea a fost dată ca să păstreze tabăra curată, ci erau interesați doar să manevreze acea Scriptură în propriul lor scop.

Ei nici măcar nu aplicau Scriptura corect, deoarece Scriptura spune că dacă sunt prinși în adulter, bărbatul și femeia să fie uciși cu pietre, dar acolo nu era prezent nici un bărbat prins în adulter. Ei l-au știut pe bărbat, pentru că au prins-o pe femeie chiar când săvârșea adulter, așa că ei încercau să aplice dreptatea lui Dumnezeu, fără dreptatea lui Dumnezeu. Ei nu au procedat corect și ei știau bine aceasta; știau că era o înșelăciune, știau că trebuia adus și bărbatul dar a fost lăsat deoparte. Ei știau că conform Cuvântului erau greșiți, dar au încercat să facă dreptate, fără dreptate. Dreptatea lui Dumnezeu nu lipsește niciodată din dreptatea Lui.

Așadar, pentru a găsi aplicarea corectă a Cuvântului, trebuie să ai natura potrivită, pentru că aplicarea corectă a Cuvântului, va purta întotdeauna natura corectă a Cuvântului. Dar Isus știa Cuvântul, El nu a contrazis niciodată Cuvântul. El nu le-a spus niciodată: „Voi nu citați Scripturile.” El nu a spus: „Moise nu a spus aceasta,” ci El doar le-a pus înainte o provocare: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea.” Și toți au plecat pentru că Isus era Stăpânul Cuvântului; El era Cuvântul manifestat și avea mintea lui Dumnezeu. El era descoperirea lui Dumnezeu și stătea acolo privind-o pe femeie, apoi a întrebat-o: „Femeie, unde sunt acuzatorii tăi?” O întrebare perfectă pentru că nimeni nu putea fi lapidat fără doi sau trei martori. Astfel, El i-a spus: „Unde sunt pârâșii tăi?” „Nu am nici unul,” a răspuns ea. „Nici Eu nu te osândesc.” Ea nu putea fi omorâtă cu pietre pe baza acuzației unei singure persoane, pentru că era nevoie de doi sau trei martori. Și El i-a spus: „Nici Eu nu te acuz.” Ascultați ce spune în continuare: „Du-te și nu mai păcătui.” El știa că păcătuiește, dar a putut rămâne fidel Legii și naturii lui Dumnezeu; și a putut s-o lase pe femeie să plece cu porunca de a nu mai păcătui.

El știa că ceea ce cereau ei, făcea parte din Cuvântul lui Dumnezeu, dar fără tot Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeți? Pot fi lucruri pe care noi nu le înțelegem. Pot exista lucruri în Mesaj pe care nu le putem înțelege cu mintea noastră și nu ne dăm seama de unde a primit fratele Branham unele Scripturi sau de ce spune aceasta așa; dar când a  fost dată întreaga descoperire a Cuvântului, când fratele Branham predica Scripturile, aducea întregul Cuvânt.

Și iată că Isus stătea acolo cu mintea deplină a lui Dumnezeu. Ei au adus o parte din Scripturi, dar El avea tot Cuvântul Scripturii; avea natura Cuvântului; avea tot gândul și toată mintea lui Dumnezeu; avea aplicarea perfect corectă a Cuvântului.

Profetul lui Dumnezeu a fost chemat într-o poziție specială și i s-a dat  descoperirea Scripturilor. El avea mintea lui Hristos și a adus Cuvântul dar nu cu o înțelegere parțială  ca în zilele lui Luther, sau cu înțelegerea parțială a Cuvântului din zilele lui Wesley, ci acum avem măsura deplină a Cuvântului. Dumnezeu ne-a dat Cuvântul deplin, iar profetul ne învăța Scripturile cunoscându-L foarte bine pe Autor. Astfel, lucrurile pe care nu le înțelegem, nu sunt lucruri de aruncat deoparte, nu sunt lucruri de contrazis, ci trebuie să spunem: „Eu am încredere în felul cum Dumnezeu îmi oferă instrucțiuni în această zi; eu am încredere în acea Voce; am încredere în darul acela; am încredere în Dumnezeu. Am încredere în Dumnezeu că dacă acest profet ar fi greșit, l-ar fi corectat; am încredere  că Dumnezeu îmi dă o Voce adevărată, și am încredere că Dumnezeu mi-a dat un dar care nu mă va duce într-o direcție greșită, nu-mi va da Scripturi greșite, și nu-mi va da părerea lui ca lege. Adevărata întrebare este dacă avem încredere în ceea ce ne-a dat Dumnezeu prin el, sau nu avem încredere. Nu știu, nu pot explica cu adevărat de ce este atât de greu pentru inima mea, dar a devenit atât de greu încât nu putem lua și alege din Mesaj. Noi nu putem face ceea ce au făcut cei din epocile de dinainte pentru că vom ajunge la fel ca ei.

S-a profețit că va fi o Mireasă predestinată care va merge așa, dar să nu credeți că nu există un diavol care încearcă să folosească aceleași tactici pe care le-a folosit în fiecare epocă. El încearcă aceleași tactici pentru mine și pentru tine astăzi. Dacă a putut să-L ispitească pe Isus în pustiu, el poate veni și la noi cu Scripturi, cu exemple, cu povești ca să aducă și pentru noi o abatere de la Cuvânt, exact cum a încercat să facă în ziua aceea cu Isus Hristos, care era Cuvântul manifestat.

Ce este Mireasa pentru această zi?  Ea este Cuvântul manifestat. Unde vine atacul diavolului? La Cuvântul manifestat. Cum atacă el? El atacă folosind chiar Cuvântul pe care Ea trebuie să-l împlinească încercând s-o devieze de la Cuvânt. Dintr-un motiv oarecare nu pot explica de ce, în afară de o povară. Sunt atât de împovărat cu aceasta încât pot să spun:    „Doamne, nu vreau nimic în gândurile mele. Sunt obosit de propria mea gândire, de propriile mele explicații, și sunt obosit de explicațiile tuturor celorlalți. Vreau ca Duhul Tău să-mi dea acel zumzet mic în interior, vreau să rămân cu darul pe care L-ai trimis în acest timp pentru a aduce mintea lui Dumnezeu. Mintea Autorului a venit prin acest Mesaj și nu vreau să spun că fratele Branham a greșit cu aceasta sau cu aceea și că cealaltă a fost părerea lui.” Eu nu voi face aceasta, prieteni. Dacă nu înțeleg ceva, nu am nici o problemă să spun că nu înțeleg, dar nu voi spune niciodată că învață greșit pentru că Dumnezeu nu mi-a trimis un vas în care să nu am încredere că învață Cuvântul corect. Trebuie să mă bazez pe ceea ce cred, pe Scripturile pe care le pot găsi.

Pe măsură ce trece timpul, găsesc tot mai multe Scripturi care confirmă ceea ce a învățat fratele Branham și despre care nu știam că există în Biblie, și atunci, de ce aș ignora ce învață el? Pe tot parcursul drumului găsesc în mod constant mai multe Scripturi în Biblie care justifică ceea ce a învățat el, deși nu știam că acele Scripturi sunt în Biblie. Așadar, dacă aș spune că ce învață fratele Branham nu este în Biblie, ar trebui să recunosc că eu nu cunosc Biblia mai bine ca profetul lui Dumnezeu.

Niciunul dintre noi nu s-ar ridica să spună: „Eu nu cunosc Biblia mai bine,” dar spui: „Fratele Branham a învățat aceasta și aceasta și nu găsesc nicăieri în Biblie.” Atunci de ce a învățat-o? Ca un concept la lui Dumnezeu? De ce a învățat-o? Ca parte a naturii lui Dumnezeu. De ce a învățat-o? Ca fiind descoperit pentru Mesajul de astăzi. De ce a repetat de mai multe ori dacă nu este relevant, dacă nu este fără importanță? Vedeți cât este de periculos?

Noi spunem: „Bine, aceasta este o problemă mică,” dar există tot felul de probleme și acest lucru devine extrem de periculos când începem să mergem pe aceste căi. Eu aș prefera să mă întorc pe cale pentru că am încredere în darul pe care l-a dat Dumnezeu și în slujba acestui profet. Am încredere în el și când spun că am încredere în el, spun că am încredere în Dumnezeu care l-a legitimat. Dumnezeu nu ar fi legitimat niciodată pe deplin ceva care m-ar fi dus în eroare într-o parte a Cuvântului, dacă nu ar fi venit și nu ar fi remediat.

Să mergem la Matei 23. Nu ajung prea departe cu notițele mele, dar sper că înțelegeți ce spun. Nu este nimic legalist în ceea ce spun pentru că nu este vorba despre aderarea strictă la ceva, de dragul de a fi mântuit, ci este vorba despre respectul pentru o slujbă așezată de Dumnezeu; este vorba despre a înțelege că Dumnezeu l-a susținut pe acest om; că Dumnezeu a dovedit și justificat în repetate rânduri că: „Acesta este purtătorul Meu de Cuvânt.

Într-un mesaj, fratele Branham spune: „Eu sunt purtătorul de Cuvânt al lui Dumnezeu pentru voi, sunt Glasul lui Dumnezeu pentru voi.” Apoi s-a oprit și a spus: „Nu eu am spus aceasta. El a spus aceasta.” Amin. Ceea ce vreau să vă spun, este să aveți respect pentru această slujbă.

Matei 23.23:

„Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuie să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute.”

Isus le-a spus: „Voi faceți lucruri de suprafață, dați zeciuială din aceasta și aceea, dar lăsați nefăcute ce este mai important: dreptatea, mila și credincioșia.” Dreptatea, mila și credincioșia nu erau de suprafață, ci erau natura din spatele poruncilor. Poruncile arătau dreptatea, judecata lui Dumnezeu; poruncile arătau mila lui Dumnezeu; poruncile le dădeau credință în Cuvântul lui Dumnezeu. Toate acestea erau cuprinse în porunci, erau mai adânci decât se vedea la suprafață; dar ei au primit lucrurile de suprafață: să plătească zeciuială din aceasta și din aceea; trebuie să fac aceasta; trebuie să fac aceea; m-am îmbrăcat așa, fac așa , mă uit așa și atunci sunt în ordine. Dar, ei au ratat  chiar natura lui Dumnezeu care trecea pe lângă ei.

Pavel a spus că Legea nu era greșită, ci era perfectă pentru că făcea parte din Cuvântul lui Dumnezeu, făcea parte din Dumnezeu; problema nu a fost cu Legea, ci cu oamenii care nu au respectat-o. Așadar, Legea conținea însăși natura dreptății lui Dumnezeu, mila și credincioșia, dar ei au omis lucrurile profunde și au rămas la cele de suprafață.

Isus a spus: „Duhul este acela care dă Viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le spun Eu sunt Duh și Viață.” Sunt mai mult decât porunci. Cuvintele conțin și Duhul, și Viața atunci când conțin gândul lui Dumnezeu, deoarece gândurile lui Dumnezeu sunt veșnice.

Acum vreau să vă împărtășesc câteva citate referitoare la slujba fratelui Branham. În mesajul Hrana spirituală la timpul potrivit, ni se spune:         

„Noi aflăm că atunci când vine un om trimis de Dumnezeu, rânduit de Dumnezeu, cu adevăratul „Așa vorbește Domnul,” mesajul și mesagerul sunt unul și același, pentru că el este trimis să-L reprezinte pe „Așa vorbește Domnul,” Cuvânt cu Cuvânt; așa că el și mesajul lui sunt același.”

Vreau să rețineți că mesagerul și mesajul, sunt unul și același pentru că, „El este trimis să-L reprezinte pe „Așa vorbește Domnul,” Cuvânt cu Cuvânt, așa că el și mesajul lui sunt același.”

Vreau să mai citesc câteva citate și să revin la acesta.

„Cuvântul lui Dumnezeu spune în Evrei 4: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva; judecă simțirile și gândurile inimii.” De fiecare dată când a venit un profet, el a venit cu Cuvântul, el a fost Cuvântul pentru acea epocă.”

Ați prins-o? În mesajul Dumnezeu este propriul Său Interpret, din anul 1964, el spune:

„Deci el a venit cu Cuvântul și a fost Cuvântul pentru acea epocă. Mesagerul, profetul a devenit Cuvântul pentru acea epocă.”

În mesajul Sărbătoarea Trâmbițelor, profetul a spus:

„Priviți! Eu vreau să vă mai spun un lucru îndeaproape. Să nu-l ratați! Ce izbitor! De la mesajul îngerului al șaptelea…” Aici el face o afirmație care este pusă în paranteză: Eu vreau să vă mai spun un lucru îndeaproape. Să nu-l ratați! Ce izbitor! De la mesajul îngerului al șaptelea…” Și aici el adaugă ceva: „Mesagerul Peceții a șaptea.”

Bine, vreau să notez ceva pe tablă. Deci, el adaugă ceva: „Mesagerul Peceții a șaptea. Mesajul din Apocalipsa 10, a fost Pecetea a șaptea, la cea de-a șaptea Trâmbiță, între cele două timpuri...” Deci, el explică altceva, dar introduce declarația: „Mesagerul Peceții a șaptea.” Așadar, fratele Branham spune că îngerul al șaptelea este mesagerul Peceții a șaptea. Apoi spune că mesagerul și mesajul lui sunt unul și același.

Îngerul al șaptelea este Mesagerul Peceții a șaptea Mesagerul și mesajul lui sunt unul și același

Deci, ce ne spune el? Dacă vreți să vedeți Pecetea a șaptea, uitați-vă la mesager. El este mesagerul Peceții a șaptea pentru că mesajul lui leagă capetele libere, mesajul lui a fost Apocalipsa 10.1-7, cele șapte Tunete. El a fost mesagerul Peceții a șaptea, iar mesagerul și mesajul lui sunt unul și același. Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Capodopera, el spune:

„Ce a spus El că va avea loc în Apocalipsa 10?…” De ce a călătorit la Tucson? „…Pentru a deschide Bisericii…în zilele  mesagerului, îngerului al șaptelea, în zilele Mesajului îngerului al șaptelea, se va manifesta întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Pecetea, tot ceea ce a lăsat tulpina afară, de ce și totul despre Aceasta, va fi arătat în acest timp.”

Ce a făcut Apocalipsa 10? A arătat tot Cuvântul lui Dumnezeu. În mesajul Un Călăuzitor, din anul 1962, profetul a spus:

„Acesta este motivul pentru care au venit Pecețile. La terminarea Peceții a șaptea, taina lui Dumnezeu ar trebui să fie încheiată, să știm Cine este Dumnezeu, Ce este El, cum trăiește El, Natura Lui, Ființa Lui.”

Deci, ce au adus Pecețile? Terminarea Peceții a șaptea. Aceasta este Apocalipsa 10.7:

„La terminarea Peceții a șaptea, taina lui Dumnezeu ar trebui să fie încheiată, ca să știm Cine este Dumnezeu, Ce este El, cum trăiește El…”  Cum Își trăiește natura? Pecetea a șaptea nu a venit pentru a ne oferi informații; Pecetea a șaptea nu ne-a fost dată ca informare, ci ne-a fost dată în demonstrație.

Aș vrea să spun așa: dacă intri pe you tube, găsești mărturii despre fratele Branham, pentru că există o mulțime de oameni care au fost împreună cu profetul și au petrecut mult timp cu el la vânătoare; prieteni, slujitori, martori, biserica, membrii familiei; sunt tot felul de oameni care aduc mărturii iar tu poți să-i asculți. Mie îmi place foarte mult să-i ascult, îmi place să ascult despre viața profetului așa cum îmi place să-l ascult pe casete când își spune poveștile, când explică experiențele sale cu Dumnezeu și toate acele lucruri.

Ascultați: există un motiv pentru care avem toate aceste casete și nu avem numai secvențe mici, ci avem o imagine completă. Sunt motive pentru care viața profetului este expusă, există un motiv pentru care a venit în această zi când vocea lui a putut fi înregistrată; povestirile lui; greșelile lui, pocăința lui, experiențele lui cu Dumnezeu pe vârful muntelui; experiența lui cu oamenii de afaceri, părtășia lui cu slujitorii și prietenii, cu soția sa; există un motiv pentru care toate acestea sunt expuse pentru că la sfârșitul Peceții a șaptea, putem ști cum trăiește Dumnezeu, putem cunoaște natura Lui, putem ști cum este Dumnezeu,  și unde ar trebui să fie manifestarea lui Dumnezeu în această oră. Așadar, dacă te uiți la toate aceste mărturii, la afirmațiile doctrinare ale oamenilor care își împărtășesc mărturiile, vei avea pe cineva care nu crede că Pecetea a șaptea este deschisă; pe cineva care va aduce mărturie că nu crede că fratele Branham este împlinirea Apocalipsei 10.7; ai avea pe altcineva care va depune mărturie că nu crede în slujba încincită și că trebuie să asculte numai casete; apoi ai pe altcineva care aduce mărturia că el crede că fratele Branham trebuie să se întoarcă pentru o lucrare viitoare prin care va repara totul.

Bine, eu nu îi contrazic, nu spun nici că au dreptate, nici că sunt greșiți, ci spun doar că acestea sunt doctrine pe care oamenii le cred.

Alți oameni cred că fratele Branham a împlinit Maleahi 4 și Apocalipsa 10.7 și că Pecețile sunt deschise, deci avem toate aceste diferențe doctrinare. Dar când vine vorba de a trăi învățătura Mesajului, acești indivizi sunt la fel de îndepărtați unul de altul, cum este Estul de Vest. Ei nu pot fi de acord cu învățătura Mesajului, dar dacă îi asculți pe fiecare, dacă le asculți mărturiile despre viața acelui om, mărturiile lor se aliniază toate și toți au exact aceeași mărturie cu privire la viața pe care a trăit-o acest om. Eu nu cred că este o coincidență, iar tu vei avea pe cineva care se va întreba dacă el este sau nu este Apocalipsa 10.7, dar toți vor aduce cele șapte mărturii ale vieții sale.  Tu vei avea pe cineva care crede că el trebuie să se întoarcă pentru a încheia Mesajul, dar el va avea aceeași mărturie pe care o ai tu despre viața acelui om. Apoi ai pe cineva care crede că el a făcut deja totul și că nu se va întoarce, dar va avea aceeași mărturie despre acel om.

Cineva care crede în slujba încincită, are aceeași mărturie, și altcineva care nu crede în slujba încincită, de asemenea are aceeași mărturie, deoarece viața acelui om a fost reflectarea lui Isus Hristos în trup, iar viața lui nu a deviat de la cine era și cu Cine petrecea timpul. Tu nu primești o mărturie diferită de la fiul său, de la prietenul său de vânătoare sau de la tovarășul său de slujbă; nu primești o mărturie diferită de la soția lui sau de la cei care au fost cu el la vânătoare în Alaska. Toți au aceeași mărturie despre același caracter, aceeași natură, aceeași viață, totul este adevărat prin mărturia tuturor. Vedeți? Viața fratelui Branham este un produs al descoperirii Sale.

Așadar, cu toată descoperirea pe care a avut-o acest om, mai întrebi: „Cine are dreptate? Știi, noi avem această învățătură, această învățătură, această învățătură…” Mie nu prea îmi pasă dacă am dreptate…Să nu mă înțelegeți greșit. Pe mine nu mă interesează să fiu cunoscut pentru că am dreptate în învățătura mea, ci vreau aceeași viață pe care a trăit-o El, deoarece cred că acesta este scopul învățăturii; cred că acesta este scopul deschiderii Peceților; cred că acesta este scopul întoarcerii Cuvântului: să aducă Viața deplină a lui Isus Hristos într-un Trup de credincioși, astfel încât El să Se poată manifesta într-un Cuvânt viu, într-un Atribut viu al lui Dumnezeu.

Eu cred că Isus Hristos manifestat în Trup, este întregul scop al Mesajului, așa că toate acele mărturii despre viața lui, demonstrează scopul Mesajului. Aceasta înseamnă că toată învățătura pe care o cred, vreau s-o aliniez la acea Viață, iar dacă cred o învățătură care mă scoate din linie, vreau s-o resping, deoarece eu vreau învățătura care mă trage în linie cu această Viață, pentru că această Viață este manifestarea, este expresia lui Isus Hristos în Trup.

Amintiți-vă că fratele Branham ne-a spus că în câmpiile Mamre, Elohim Însuși, Dumnezeul cel Atotputernic a pășit în trup uman ca să-i spună Sarei care era secretul din inima ei, deși ea se afla în cortul din spatele Lui. Apoi, după ce în predica lui ne-a explicat aceasta, profetul s-a întors cu spatele spre mulțime și a început să descopere ce era în inima unor oameni aflați în spatele lui, arătând că același Dumnezeu care a fost în câmpiile Mamre, este prezent acum aici. Este același Dumnezeu, Elohim Însuși într-un trup uman. Vreau să-mi spuneți, cine a mai făcut aceasta? Ați mai văzut pe cineva care să facă asemenea lucruri?

Vă amintiți de mărturia lui Dawson Riley? El spune că fratele Branham vorbea într-o zi cu el și i-a spus: „Știi, sus în Canada ei se botează în numele meu.” Fratele Branham era cu adevărat deranjat de aceasta. Și Dawson Riley i-a spus: „Wow! Cum pot face așa ceva?” El nu a spus nimic, doar se gândea, apoi fratele Branham s-a uitat la Dawson și a spus: „Nu sunt atât de departe pe cât crezi.” Dawson a răspuns: „Am crezut că sunt destul de departe.”

El a fost un fiu al omului care L-a descoperit pe Fiul omului. Fiul omului era acolo și lucra prin acel trup, Elohim a venit în acel trup și descoperea gândurile oamenilor, dar acel trup nu era Elohim. Fratele Branham a spus că este o lamă de brici între ceea ce este adevărat și ceea ce este greșit. Băiatul s-a îngrozit, dar el a spus: „Nu sunt atât de departe pe cât crezi tu, Dawson.” De ce? Pentru că el era un fiu al omului care Îl descoperea pe Fiul omului. Isus Hristos Se arăta în acel cort, în acel trup, și Își arăta natura Sa, Își arăta atributele, Își alinia Cuvântul arătând cum arăta Cuvântul când era manifestat în acel trup născut în păcat.

Duminică am spus ceva și acum aș vrea să repet. Dumnezeu nu ne-a trimis Mesajul doar ca să fluture din cer toate cărțile, pentru că dacă ar flutura toate cărțile din cer, ne-am certa doar despre aceasta și despre aceasta. Dumnezeu a expus Mesajul într-o ființă umană, astfel încât putem lua ceea ce este în Carte și să-l aliniem în linie, și toate aceste lucruri trebuie să se alinieze.

Atunci cum pot spune că am învățătura corectă a Mesajului dar îl urăsc pe fratele meu? Sunt ostil și urâcios, la amvon sunt sarcastic, îi tai pe toți ceilalți și îi numesc în toate felurile, când exemplul acestei învățături interpretate nu a făcut niciodată aceste lucruri? Deci, cum pot face aceste lucruri și să spun că am învățătura corectă, când cel care a primit învățătura corectă nu a făcut niciodată acele lucruri?

Așadar, El ne oferă marea oportunitate de a verifica ceea ce credem printr-un exemplu viu. Avem mărturii, am înregistrat predici, avem propria lui mărturie, avem și alte cărți: „Un om trimis de Dumnezeu,” „Profetul secolului douăzeci,” „Un profet vizitează Africa de Sud,” avem tot felul de exemple, cărți pe care le putem citi, casete pe care le putem  asculta, mărturii înregistrate care ne arată viața acestui om, și toate se aliniază pentru a picta aceeași imagine.

Vreau să cred un Mesaj care are același Duh care a fost în acel om și l-a dus la acea Viață.; vreau același Cuvânt și același Duh care să-mi călăuzească viața să se potrivească cu acea Viață.

Eu nu spun că vreau să repet toate lucrările pe care le-a făcut el pentru că nu sunt chemat să fiu profet, nu aceasta este slujba mea, dar vreau acel caracter, vreau acea natură, vreau acea Viață în interiorul meu.

Deci, „La încheierea Peceții a șaptea, taina lui Dumnezeu ar trebui să fie încheiată, să știm Cine este Dumnezeu, Ce este El, cum trăiește El, natura Lui, Ființa Lui.”

În mesajul Este Răsăritul Soarelui, fratele Branham spune:

„Așa cum Hristos a fost primul care a înviat dintre toți profeții, și așa mai departe, deși a fost simbolizat în multe locuri, El a fost Primul rod al celor adormiți. Și Mireasa, venirea lui Hristos ieșind afară din biserică, va trebui să fie un snop legănat din nou în zilele din urmă. Legănarea snopului! Ce era snopul? Primul care a venit la maturitate, primul care a dovedit că era grâu, care a dovedit că era un snop.”

Așadar, prima parte a recoltei din Mireasă care a ajuns la maturitatea completă  a recoltei, a ajuns la maturitatea Cuvântului. Și pe măsură ce s-a maturizat, s-a maturizat într-un vas, iar acel Cuvânt, a fost ridicat și legănat înaintea noastră. Ce era? Pârga recoltei, primul care a dovedit că a fost grâu. Cum dovedești că ești grâu? Fratele Branham a spus că nu o poți face în faza de creștere, nici în faza de inflorescență și nici în faza de înveliș, ci trebuie să te întorci la grâu pentru a reflecta grâul original care a fost pus în pământ. Așa că, Viața care a intrat în pământ, Isus Hristos…La sfârșit, trebuie să fie aceeași sămânță care a fost pusă în pământ. Deci, trebuie să fie un snop care a fost legănat peste oameni, primul care a dovedit că este grâu. Care grâu? Același Grâu care a mers în pământ, Viața lui Isus Hristos; El a fost primul care a dovedit că era Grâu. Nu  orz, nu ovăz, ci Grâu. Dacă Viața Lui a dovedit că era Grâu, înseamnă că procesul de creștere L-a dus la maturitatea deplină a recoltei și ați văzut expusă Viața lui Isus Hristos. Vă dați seama că aceasta nu s-a întâmplat în folosul Lui, ci în folosul nostru.

Prieteni, Dumnezeu a făcut aceasta pentru noi. Laudă lui Dumnezeu! Să citim mai departe:

„…El a fost Primul care a dovedit că era grâu, care a dovedit că era un snop. Aleluia! Sunt sigur că înțelegeți despre ce vorbesc. El a fost legănat peste oameni. Și prima dată va apărea pentru epoca Miresei, pentru o înviere din denominaționalismul întunecat; va fi un Mesaj că maturitatea deplină a Cuvântului s-a întors înapoi din nou în toată puterea Sa și a fost legănat peste oameni prin aceleași semne și minuni pe care El le-a făcut acolo.”

Așadar, Dumnezeu a legănat acest Mesaj. Cum a legănat El acest Mesaj? Mesajul și mesagerul sunt unul și același. Care a fost mesajul lui? Pecetea a șaptea. Ce viață a afișat? Pecetea a șaptea era Hristos în formă de Mireasă și a fost legănat pentru tine și pentru mine. Cum arată Hristos când este într-o formă strălucitoare? Uitați-vă la acel profet, el arată care este scopul meu sau obiectivul meu, care este acest Mesaj ce arată spre El. Care este scopul acestui Mesaj? Să-L aducă, să fie Hristos într-o formă strălucitoare, Isus Hristos în forma Miresei.

Acest profet a fost primul care a dovedit că a fost grâu, arătând că procesul care l-a adus pe el acolo, va aduce la faza de grâu și restul recoltei care ajunge la maturitate; așa că, tot ce a funcționat pentru el, funcționează și pentru noi.

Știți ce a spus fratele Branham?  El a spus:

„Știți ce trebuie să facem acum? Nu este nimic în neregulă cu Mesajul, dar trebuie să stăm în prezența Soarelui, pentru a se coace toată partea verde.”

Așadar, putem ajunge la același lucru. Deci, ceea ce a adus acest Mesaj, a fost Lumina. Fratele Branham a spus:

„Lumina fierbinte de august, a avut scopul de a scoate toată verdeața din noi, așa că acest Mesaj care a venit la noi, a adus maturitatea deplină a recoltei; iar maturitatea deplină a recoltei, va arăta ca grâul original.”

Știți, mi-e rușine să recunosc că în Chad, a mai rămas ceva verdeață. „De unde știi, frate Chad?” Pentru că mă uit la snop, iar când mă uit la snop, nu pot spune: „Bine, sunt total pregătit.” Când mă uit la grâul original, spun: „Oh, trebuie să stau în prezența acestui Mesaj, în prezența acestui Soare, în această Lumină, în prezența lui Isus Hristos la întoarcerea Cuvântului Său. Am nevoie de El pentru a continua să scot din mine toată imaturitatea, astfel încât să pot intra în aceeași imagine.

Țineți minte, nu vă lăsați încurcați în mintea voastră. Când spunem, „Aceeași imagine,” nu este aceeași slujbă și toate aceleași fapte; nu trebuie să înviați morți și să deschideți ochii orbilor, aceasta se va întâmpla în Trupul lui Hristos, absolut, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să repetați ceea ce a făcut profetul. Este Viața, este Natura, este Însăși Viața lui Isus Hristos care vine prin viața ta. Și nu contează dacă există vreodată o manifestare a unei puteri supranaturale pe care s-o poată privi ceilalți oameni și să spună: „A înviat morți, a deschis ochii orbilor.” Este vorba despre Viața Lui care locuiește acolo. Și dacă Viața Lui locuiește acolo, poate învia morți și să dea vedere orbilor, poate face tot ce vrea Viața. Noi vrem Viața.

În mesajul Epoca Bisericii Smirna, din „Cartea Epocilor Bisericii,” fratele Branham spune:

„În fiecare epocă (și fiecare epocă, este epoca Duhului Sfânt pentru credinciosul adevărat,) în fiecare epocă, dovada era aceeași. Cei care aveau Duhul Sfânt, Învățătorul, au auzit Cuvântul, și acel Duh din ei, a luat Cuvântul și L-a învățat (l-a descoperit,) pentru ei. Ei erau din grupul care l-au auzit pe mesager și Mesajul lui, L-au luat și L-au trăit.”

Ascultați, fratele Branham a spus ceva puțin diferit de data aceasta. Aici, el nu spune că, „L-au luat și L-au crezut,” sau că L-au acceptat, ci el a spus: „L-au luat și L-au trăit.” Ei au luat și au trăit Mesajul acelui mesager.

În mesajul Unirea invizibilă, fratele Branham a spus:

„Cuvântul uns al lui Dumnezeu, va fi dovedit înaintea fiecărui om care s-a născut să fie un fiu al lui Dumnezeu cu germenele predestinat în el pentru această oră. El va vedea Mesajul lui Dumnezeu, la fel de sigur, pe cât este de sigur că există un Dumnezeu în cer. Martin Luther a văzut aceasta pentru el; Wesley a văzut aceasta pentru el; penticostalul a văzut aceasta pentru el. Acum, ce ziceți? Ei au intrat în denominațiuni. Aici este Cuvântul care condamnă aceasta și vă spune ceea ce trebuie să avem noi astăzi, și exact ce spune Maleahi 4, și toate celelalte promisiuni pentru această oră. Ce vedeți voi? La ce vă uitați? Iată-ne! Noi suntem vulturii adevărați, autentici. „Oile Mele cunosc Glasul Meu, ele nu vor urma un străin.” De ce? Aceasta a fost pus acolo prin alegerea dinainte. Voi ați fost rânduiți să fiți un fiu al lui Dumnezeu, ați fost în Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. Voi sunteți doar manifestați în această zi pentru slava și onoarea Lui. Cum puteți face aceasta fără să onorați Cuvântul Lui și fără să stați alături de fiecare Cuvânt? Da, domnule, voi sunteți o parte din acel Cuvânt prin alegerea mai dinainte, deoarece, priviți, Dumnezeu este Cuvântul! Credeți aceasta?

Ei bine, dacă El a fost întotdeauna Cuvântul, „La început a fost Cuvântul!”, și dacă Cuvântul era Dumnezeu, atunci voi erați în Dumnezeu. Cuvântul, partea pe care trebuie s-o manifestați voi, era în Dumnezeu înainte de întemeierea lumii. El v-a văzut, El v-a cunoscut, El v-a predestinat la aceasta.”

Așadar, îngerul al șaptelea a fost mesagerul Peceții a șaptea. Sper că înțelegem aceasta. Iar mesagerul și Mesajul lui, sunt unul și același.

Știți, uneori devin precaut în felul cum spun lucrurile, pentru că nu vreau ca oamenii să ia ceea ce spun eu, apoi   să alerge cu aceasta într-o altă direcție. Sper că îmi prindeți intenția inimii, ceea ce spun, anume că oamenii au căutat de ani de zile în cărțile cu mesaje încercând să găsească Pecetea a șaptea, în timp ce Pecetea a șaptea a fost tot timpul pe ecran. De aceea, când fratele Branham a predicat Pecețile, a trecut prin prima Pecete o informație; apoi Pecetea a doua, a doua informație, Pecetea a treia, Pecetea a patra; a cincea, a șasea, și sunt toate informațiile, dar când a ajuns la Pecetea a șaptea, nu avem nici o informație despre ea, ci spune că este tăcere, nu s-a spus nimic, nu există nici măcar un simbol care să meargă mai departe. Fratele Branham spune că Pecetea a șaptea este venirea Domnului, așa că, este deschisă și Pecetea a șaptea.

Fratele Branham a spus că Pecetea a șaptea este venirea Domnului. Este deschisă Pecetea a șaptea? Nu, nu este deschisă. Bine, dacă nu este, atunci așteptăm venirea Lui. Dar fratele Branham a spus că toate cele șapte Peceți sunt deschise, și el a spus că Pecetea a șaptea este venirea Domnului. Unde a venit? El a venit în secret. Care este secretul? A venit în forma Miresei. Unde am văzut-o? În primul snop din Mireasă care a ajuns la maturitate și a dovedit că era grâu. A fost în mesager. Mesagerul. Prima parte a recoltei a fost în mesager, care a ajuns la maturitatea deplină și a fost legănat peste oameni. Ce a fost aceasta? Dovada care ne arăta Pecetea a șaptea, Hristos în forma Miresei.

Așadar, Mireasa este Cuvântul. Corect? Ce Cuvânt este Ea? Când a venit Moise, Moise era Cuvântul. Credem aceasta? Deci, a existat un gând al lui Dumnezeu, iar acel gând a fost exprimat când i s-a spus lui Avraam…A fost o promisiune că sămânța lui va fi dusă într-o țară străină, dar, „Eu îi voi scoate de acolo cu mână puternică.”

Astfel, a existat un gând al lui Dumnezeu care a devenit un Cuvânt exprimat al lui Dumnezeu.

După ce Moise s-a întâlnit cu Stâlpul de Foc, s-a coborât ca eliberator, și atunci, el a fost Cuvântul manifestat, a fost Cuvântul pentru ziua lui, a fost ceea ce era în mintea lui Dumnezeu și ceea ce-i spusese lui Avraam. Era Cuvântul vorbit, Cuvântul manifestat și fiecare expresie trebuia să poarte gândul inițial. Așadar, Moise era Cuvântul pentru ziua aceea, și Cuvântul pentru ziua aceea a fost un Exod din Egipt. Ați reținut-o? Apoi, Iosua a devenit Cuvântul pentru ziua lui și Cuvântul Lui pentru ziua lui Iosua, a fost trecerea Iordanului pentru a lua țara. Ați reținut-o?

David a fost Cuvântul pentru ziua lui, iar Cuvântul pentru ziua lui David, era ca el să întemeieze împărăția, pentru că Fiul lui David o va lua și va stăpâni peste tot pământul. Așadar, el a venit ca un exemplu al omului împărat după inima lui Dumnezeu. Apoi Solomon a devenit Cuvântul pentru ziua lui. Cuvântul în Solomon prefigura pe Isus Hristos venind ca Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu, Prințul păcii pentru a stabili o împărăție Mireasă care va domni peste tot pământul.

Așadar, El a fost acolo prevestind că Își juca rolul pentru ziua Lui; așa că Solomon a fost o parte, David a fost o parte, Moise a fost o parte. Ce au fost ei? Ei au fost o parte din Cuvânt. Și când au fost acolo interpretând Cuvântul, ei au fost Cuvântul cu gândul inclus. Amin.

Când ajungem la sfârșitul epocilor bisericii, există un Cuvânt. El va avea o Mireasă fără pată sau zbârcitură; va avea o Mireasă care va fi unită cu El într-o unire invizibilă, iar Ea va fi pe pământ o reflectare despre Cine este El. Ce este aceasta? O manifestare a Peceții a șaptea. Așadar, Mireasa este Cuvântul pentru ziua Ei, care este Pecetea a șaptea. Toate celelalte Peceți au fost exprimate; toate celelalte epoci au fost expuse, dar Mireasa este aici pentru a exprima Pecetea a șaptea.

Orice a fost femeia pentru Adam când a ieșit, este Mireasa. Ea trebuie să-L exprime pe Hristos în această zi. Mireasa este restabilită și este aici ca să exprime această parte a Cuvântului. Cum va exprima Ea această parte a Cuvântului dacă nu crede ce a dat profetul, trăind unele și trăind altele? Ea trebuie să stea în prezența Soarelui ca să se poată coace toată verdeața, deoarece Ea trebuie să fie expresia deplină a Cuvântului deplin.

Aceasta nu este o zi pentru ceva parțial, pentru o înțelegere parțială, acele zile s-au încheiat pentru că noi am ajuns la ziua plinătății, iar în ziua plinătății trebuie să fim expresia deplină a Cuvântului deplin al lui Dumnezeu. Cum o vom face dacă încă nu suntem siguri că profetul ne-a dat Cuvântul complet al lui Dumnezeu? Noi trebuie să stăm în prezența acestui Fiu care ne-a fost dat, și să spunem: „Doamne, coace toată verdeața din mine, din mintea mea; coace toate obiceiurile mele, coace ceea ce obișnuiam să cred că înseamnă Scriptura; ceea ce obișnuiam să cred că este Mesajul. Scoate totul din mine, Doamne, coace-mă și fă-mă exact ca Tine, astfel încât, Viața care curge prin acest trup, să se potrivească cu ceea ce ne-ai arătat în snop.”

Vedeți? Dacă învățăturile noastre nu ne aduc în acea manifestare, este timpul să le revizuim. Dacă cred Mesajul, înseamnă că cred că fratele Branham a fost profet; dar dacă cred că pot face compromisuri în privința Cuvântului apoi spun că sunt Mireasă, dovedesc că nu știu ce este Mesajul.

Puteți vedea că diavolul aduce și în zilele noastre o mare înșelăciune, încercând să facă bisericile să se relaxeze, să stea jos confortabil, și să spună: „Cred că Dumnezeu a fost în profet și eu sunt Mireasa.” Nimeni nu ar spune aceste cuvinte dar noi suntem vinovați uneori pentru că am crezut: „Sunt Mireasă și Dumnezeu nu poate să mă lase niciodată în urmă. Sunt Mireasa, și orice fac, este bine  pentru că acum sunt Mireasă.”

Nu poți face pe nimeni să spună aceasta cu gura, dar ei o spun prin faptele lor, pentru că acționează contrar cu ceea ce ne-a învățat profetul. Ei au continuat să facă contrar cu ceea ce a făcut profetul, dar ei cred Mesajul și sunt Mireasa. Ei nu ar spune niciodată cum a spus fratele Branham, dar ei spun: „Dumnezeu mă iubește atât de mult, încât nu-I pasă ce fac.” Dar, El iubește Mireasa atât de mult, încât Îi pasă de tot ce face Ea. Vă întreb: Își corectează Dumnezeu Mireasa? Aceasta trebuie să facă acest Cuvânt, El trebuie să scoată din Ea toată verdeața.

Noi nu putem spune că credem Mesajul…Aceasta nu este o denominațiune; aceasta nu este: „Poți merge la o biserică la Mesaj și să fii credincios.” Tu trebuie să fii un credincios. Nu există nici o altă intrare. „Știi, intru pe ușa unei biserici la Mesaj și sunt credincios. Cred că Dumnezeu a trimis un profet.” Există mulțimi care cred că Dumnezeu a trimis un profet, dar nu acesta este scopul Mesajului, nu aceasta a dorit Dumnezeu. Dumnezeu a dorit un popor care să vină la Viața deplină a lui Isus Hristos în forma Miresei; El a dorit ca Hristos în forma Miresei, să se manifeste înaintea întregii lumi. Acesta a fost scopul Mesajului. Aceasta este Pecetea a șaptea. De aceea a deschis fratele Branham Pecețile; de aceea a trimis Dumnezeu un profet; de aceea există un Nor supranatural; de aceea s-au întâmplat toate lucrurile care s-au întâmplat. De aceea au fost înviați morți; de aceea s-au deschis ochii orbilor; tot ce s-a întâmplat, a fost cu scopul de a aduce o Mireasă la maturitate deplină pentru a exprima Viața deplină. Acesta este scopul Mesajului.

Nu să se oprească undeva și să spună: „Cred că Dumnezeu a trimis un profet, merg la o biserică la Mesaj, dar știi, nu sunt sigur cu privire la ce a spus fratele Branham despre aceasta, nu sunt sigur cu privire la cealaltă. Cred că am dreptul să mă recăsătoresc, cred că este în ordine să port aceasta…” Astfel, foarte curând vezi că diavolul a intrat pe undeva și a fost o ispită în pustie, pentru că acum stăm aici cu, „Voia mea, dorința mea, ceea ce îmi place, cum vreau eu să arăt, felul cum vreau eu să trăiesc,” și ne trezim că am  respins chiar Mesajul. „Bine, eu nu am respins Mesajul, cred că Dumnezeu a spus…” Nu, nu, nu! Tu nu ai luat autoritatea profetului în viața ta, Glasul pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru noi în această zi, ca să aducă Mireasa la credința deplină de răpire, la maturitatea deplină a recoltei.

Apoi, ne putem simți confortabil într-un compromis, pentru că, „Eu sunt Mireasa. Cred Mesajul și sunt Mireasa.” Dacă vrei să trăiești confortabil, diferit de felul cum ne-a învățat profetul lui Dumnezeu să trăim, eu m-aș întoarce, m-aș pocăi și aș spune: „Doamne, ceva este în neregulă. Am acceptat pe undeva o minciună; am acceptat ceva ce mi-a șoptit diavolul. Undeva, a folosit ceva pentru a mă face să mă opresc din creșterea mea pentru a ajunge la imaginea perfectă a unei Mirese. M-am simțit confortabil să fiu la Mesaj și să fac parte din Mireasă, dar niciodată nu trebuie să mă simt confortabil într-o biserică la Mesaj.” Mesajul trebuie să fie în tine, și Mesajul trebuie să iasă din tine. Tu și eu suntem chemați să fim Mesajul viu, expresia vie a Cuvântului viu.

Tot ceea ce a predicat fratele Branham, este în viață, în tine și în mine, și s-a manifestat, s-a demonstrat. Eu spun: „Dumnezeule, coace verdeața din mine! Ia acest Cuvânt și coace verdeața din mine. Ajută-mă, Doamne, să mă aliniez la această Viață.”

 Îmi place că profetul a fost sincer cu noi; îmi place că și-a spus greșelile; ne-a spus ce este bine și ce este greșit; ne-a spus să ne pocăim de toate acestea, și tot ce a făcut el, este un exemplu pentru tine și pentru mine ca să putem merge pe această cale.

Dumnezeu ne poate corecta, putem să ne pocăim, putem fi Mireasă, totuși putem greși, dar Dumnezeu ne va aduce la pocăință, iar noi ne vom pocăi pentru că Dumnezeu ne-a arătat cum să o facem, ne-a arătat cum să ne întoarcem ca să fim conform Cuvântului. El ne-a arătat că un profet al lui Dumnezeu poate păși după propria lui dorință, dar Dumnezeu poate să-l lovească și să-l aducă înapoi în conformitate cu Cuvântul, iar el se poate pocăi și chiar să mărturisească păcatul în fața întregii biserici. De ce? Pentru ca tu și eu să avem încredere în el și să spunem: „Indiferent ce este, Dumnezeu poate să mă corecteze și pe mine prin Cuvânt și poate să mă aducă înapoi pentru că Dumnezeu vrea să manifest această Viață. Dumnezeu nu vrea să mă opresc undeva pe drum și să mă simt confortabil în starea mea, ci vrea să cresc până la capăt în manifestarea deplină a Lui Isus Hristos. Nu vreau să mă opresc atunci când este „Puțin mai bine,” nu vreau să mă opresc la „Trebuie să…” Nu, ci eu vreau să reflect aceeași Viață pe care a reflectat-o profetul. Până când nu se întâmplă aceasta, nu sunt mulțumit.” Laudă lui Dumnezeu!

Vreau să mai citesc un citat. În mesajul Lucruri care sunt să fie, profetul a spus:

„Singura cale ca să fii un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu,…singura cale ca să ai Viață veșnică…Există o singură formă de Viață veșnică și aceasta este Viața lui Dumnezeu. O singură formă de Viață veșnică, iar aceea este Dumnezeu. Ca să fii un fiu al lui Dumnezeu, trebuie să fi fost întotdeauna în El. Gena vieții tale, Viața spirituală din seara aceasta, era în Dumnezeu Tatăl, înainte ca acolo să fi fost măcar o moleculă.”

De ce? Pentru că tu ești un gând. Deci, ce ar trebui să fii astăzi? Un gând exprimat al lui Dumnezeu. Acum, te poți trezi în fiecare zi, și să spui: „Ce ar trebui să fiu astăzi? Ar trebui să fiu un gând exprimat.” Aceasta schimbă lucrurile. Eu nu sunt o persoană care merge la această biserică, nu sunt unul care s-a născut în aceasta. Nu. Eu ar trebui să fiu un gând exprimat; exprimat ca mamă; exprimat ca tată; exprimat ca adolescent; exprimat ca o persoană în vârstă; exprimat ca singur; exprimat ca un cuplu căsătorit; exprimat ca mecanic; eu exprim ceea ce trebuie să fiu, exprim un gând al lui Dumnezeu, sunt un gând exprimat al lui Dumnezeu.

„…gena Vieții tale, Viața ta spirituală din seara aceasta, era în Dumnezeu Tatăl, înainte de a exista măcar o moleculă. Tu nu ești nimic altceva decât manifestarea genei de Viață care a fost în Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu. Acum ești exprimat, după ce Cuvântul Lui a venit la tine ca să lumineze în timpul acesta. Tu ești exprimarea Vieții Lui Dumnezeu în tine, pentru că ești un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Înțelegeți ce vreau să spun? Vedeți? Acum sunteți făcuți…În seara aceasta stați în această biserică pentru că datoria voastră este să-L exprimați pe Dumnezeu în această națiune printre acești oameni, în acest cartier în care sunteți asociați.

Oriunde sunteți, Dumnezeu a știut că veți fi aici pentru că trebuie să fiți una din genele Lui, sau atributele Lui. Tu trebuie să fii. Dacă vreodată…Dacă ai Viață veșnică, atunci întotdeauna a fost Viață veșnică, iar Dumnezeu a știut înainte să fi existat o temelie a pământului, că vei fi aici.

Și când Cuvântul…sau apa, spălarea prin Apa Cuvântului a căzut peste tine…ai fost exprimat într-o ființă umană.”

Înseamnă că gândul pe care-l avea Dumnezeu, era atributul Său, gena Sa, care a căzut în pământ apoi a fost învăluit în murdărie și acesta ai fost tu; dar când Apa spălării, Apa Cuvântului a căzut peste tine, gândul a devenit o ființă exprimată. Și ce ești acum?  Tu ar trebui să fii manifestarea gândului lui Dumnezeu. Nu cred că există loc pentru oprirea înaintării, pentru o pauză, pentru plecarea într-o parte sau alta. Cred că ceea ce vrea Dumnezeu, ceea ce a văzut Dumnezeu pentru mine, este ceea ce vreau și eu pentru mine.

Eu nu pot să-L produc în viața mea, dar prin harul lui Dumnezeu, El m-a hotărât mai dinainte să îndeplinesc un anumit rol. Dar ce are El nevoie de la mine? El are nevoie să mă predau pentru a recunoaște modul Lui de a mă duce la maturitatea recoltei, care este acest Cuvânt. El are nevoie să mă supun Lui pe deplin. El nu ne va lua până când nu ne va modela pe toți. E caută pe cineva care să se predea Lui, apoi ne va lua și ne va ridica, ne va crește la ceea ce trebuie să fim.

Am spus: „Doamne, lasă-mă să reflectez aceasta.” Galateni 4.19:

„Copilașii mei, pentru care iarăși simt durerile nașterii, până ce va lua Hristos chip în voi!”

Fratele Branham ne-a arătat cum a fost Dumnezeu ca să putem suporta cu toții încercarea. Când l-am privit pe acel om, pe fratele Branham, L-am văzut pe Hristos. Acesta este obiectivul, prieteni, acesta este exemplul nostru. Și dacă descoperirea pe care a avut-o el, l-a adus  în acea poziție, dacă a funcționat pentru un singur fiu al lui Dumnezeu, va funcționa pentru toți fiii lui Dumnezeu, dar trebuie să aveți încredere în acest Mesaj pe care ni l-a dat Dumnezeu.

Dacă voi sta în prezența Fiului și mă voi hrăni cu acest Mesaj, acest Mesaj mă va aduce la acea Viață. Nu pot s-o fac singur, dar Duhul lui Dumnezeu va unge Cuvântul din interiorul meu, și va aduce la manifestare tot Cuvântul lui Dumnezeu. Eu trebuie să am încredere în El; trebuie să am încredere să rămân în El și să-L las să Se manifeste. Este o lucrare minunată în viața mea.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni. Să ne rugăm.

Doamne, Isuse, Îți mulțumesc Tată, pentru acest Cuvânt pe care ni L-ai dat. Îți mulțumim că ne-ai dat un exemplu pe care îl putem vedea; ne-ai dat Cuvântul Tău; ne-ai dat interpretarea perfectă a Cuvântului prin cineva care s-a născut în păcat, dar pe care Tu l-ai răscumpărat; care a avut dificultăți, încercări și eșecuri la fel ca mine, ca să mă uit la ce ai făcut acolo și astfel să am încredere că ceea ce ai făcut acolo, vei face și în interiorul meu.

Doamne, acest Mesaj a fost expus, este expus acum și va fi expus în viitor, de aceea spun: „Doamne, ajută-mă să rămân în prezența Ta ca să coci toată verdeața din mine. Tată, ajută-mă să rămân cu acest Cuvânt, să rămân credincios acestui Cuvânt. Iartă-mă pentru egoismul meu, pentru dorințele mele și ajută-mă să rămân fidel chemării Tale.

Îți sunt atât de recunoscător pentru viața pe care am văzut-o; Îți sunt recunoscător pentru cele o mie două sute de casete, pentru mărturiile sfinților; sunt recunoscător pentru cărțile care au fost scrise și pentru tot ce mi-ai dat. Doamne, nu pot să-mi exprim suficient de mult recunoștința pentru că am văzut exemplul a ceea ce a fost predicat, astfel încât să pot înțelege ce a fost predicat. Tu ne-ai arătat care este scopul Tău în această zi, ne-ai spus care este ținta Ta și ne-ai îndreptat spre acea țintă, Doamne, de aceea, Te rugăm să ne ajuți pe fiecare dintre noi să atingem această țintă.

Ne predăm Ție, Doamne Dumnezeule, și vrem să cedăm totul în fiecare zi, pentru Tine. Spală-ne prin Apa Cuvântului, spală-ne mințile, spală duhurile noastre omenești, spală-ne și ajută-ne să mergem în felul rânduit de Tine, ca să fim ceea ce ne-ai chemat să fim în această zi pentru Dumnezeu.

Cred din toată inima că am fost în gândirea Ta înainte de întemeierea lumii, că ai văzut această zi și că ai împărțit această porțiune de Cuvânt pentru a fi o expresie în această zi. Dumnezeule, ajută-ne să dovedim că Te iubim și să rămânem fideli acestui Mesaj.

Te rog să pui acel mic zumzet de alarmă în noi, astfel încât, dacă cineva ar aduce o abatere de la Cuvânt, acel mic clopoțel să sune, ca să știm că nu trebuie să mergem așa, ci trebuie să urmăm doar exemplul pe care ni l-ai dat.

Dumnezeule, Te rog să-Ți binecuvântezi poporul și să ne ocrotești în timp ce mergem acasă. Ajută-ne în fiecare zi a vieții noastre pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Dumnezeu să vă binecuvânteze! 

–Amin–