FIECARE CAPODOPERĂ ARE O CICATRICE

Ce privilegiu să-L adorăm! Haideți să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai adus încă odată în acest loc, Dumnezeule, nu din rutină sau ritual, ci prin Harul Tău, iar noi am venit cu inima plină să ne închinăm în Numele Tău, să-Ți aducem mulțumirea noastră pentru bunătatea Ta față de noi și pentru Harul Tău care este abundent în viețile noastre.

Doamne, acum când ne întoarcem inimile spre Cuvântul Tău, Te rugăm să ne ajuți și să ne hrănești cu mâna Ta, fiindcă am venit să ne frângi Pâinea Vieții. Deschide-ne ochii ca să vedem Cine ești în această zi, să Te cuprindem în plinătatea manifestării Tale și să ne hrănim din acea porțiune a Cuvântului de care avem nevoie.

Doamne, ajută-ne să Te glorificăm și să te mărim prin tot ce facem. Ia controlul complet și vino să ai întâietate printre noi, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Să deschidem Bibliile la Isaia 53. Știți că lumea se prăbușește, lucrurile sunt în haos, dar Cuvântul lui Dumnezeu încă este făcut cunoscut și binecuvântările lui Dumnezeu sunt încă peste copiii Lui. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru aceste binecuvântări.

Isaia 53.1-11:

„Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului?

El a crescut înaintea Lui ca o Odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.

Totuși, El suferințele noastre le-a purtat; și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați.

Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui, nelegiuirea noastră a tuturor.

Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

El a fost luat prin apăsare și judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului Meu?

Groapa Lui a fost pusă între cei răi și mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nici o nelegiuire și nu se găsise nici un vicleșug în gura Lui.

Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui.

Va vedea rodul muncii sufletului Lui și se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.”

Dumnezeu să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului Său. În continuare, vreau să privim la acest text. Noi l-am mai citit, dar acum vreau să-l privesc în contextul unui gând pe care mi l-a pus Dumnezeu pe inimă. Voiam să merg în altă direcție, dar nu am putut să scap de acest gând, așa că de o săptămână meditez la acesta și vreau să-i dau titlul, Fiecare Capodoperă are o cicatrice. Așadar, fiecare capodoperă are o cicatrice și când spun aceasta, nu vorbesc despre capodoperele lumii, pentru că, știți, fiecare capodoperă, când ajunge să fie numită capodoperă, este o operă de artă sau orice altceva. Ei caută ceva fără defecte, fără erori și care să nu aibă nici o neregulă, dar eu vreau să iau o abordare diferită și să privesc capodopera din punctul de vedere al lui Dumnezeu; și vreau să mergeți cu mine în această călătorie, dacă vreți, ca să vedeți că fiecare capodoperă a lui Dumnezeu are o cicatrice. Vom începe să vorbim despre aceasta și să împărtășim aceste lucruri și sper că va ieși la lumină ceea ce vreau să scot în evidență.

În mesajul Capodopera, din care vreau să scot mult astăzi, profetul spune:

„…După ce a petrecut tot acest timp, ani și ani ca să facă aceasta; sub influența dorinței de a vedea împlinit ceea ce văzuse în inima Lui și în viziunea Lui, ea a fost terminată.”

Fratele Branham se referă la Statuia lui Moise, la care Michelangelo a lucrat mult timp și a făcut-o perfectă, întocmai ca imaginea pe care a avut-o în minte. El merge cu povestirea mai departe și spune:

„…și când a fost terminată, el a fost atât de inspirat de ea, încât a crezut că propria lui capodoperă ar trebui să-i răspundă; așa că, a lovit-o peste picior și a strigat: „Vorbește!” Și i-a făcut un defect. A făcut un defect pe chip. Pentru mine, defectul a fost ceea ce a făcut-o o capodoperă.”

Fratele Branham a vorbit despre aceasta, dar eu aș vrea să trecem peste ceea ce știm că a spus fratele Branham, și să înțelegem de ce spune că acea lovitură a fost un defect. Deci, acea capodoperă perfectă a avut un defect, dar fratele Branham spune că după părerea lui, aceasta a făcut-o să fie o capodoperă.

„Mintea care poate gândi diferit, poate crede că aceasta a stricat-o. Nu! În ce mă privește pe mine, aceasta a făcut-o ceea ce era, pentru că după atâția ani de muncă atentă și trudă, inspirație  și așa mai departe, s-a dovedit că truda lui nu a fost în zadar, că a fost perfectă, de aceea a strigat la ea: „Vorbește!” El a văzut în fața lui ceea ce a fost capabil să realizeze, a adus la împlinire viziunea ce era în mintea lui. Astfel, sub inspirație, a făcut ceva ieșit din comun, ceva împotriva rațiunii; a lovit-o și a strigat: „Vorbește!” Vedeți? El nu ar fi făcut aceasta dacă s-ar fi gândit, dar nu s-a gândit, ci aceasta a fost inspirația, a văzut ce era în mintea sa, stând acolo înaintea lui, perfectă.”

Să deschidem Bibliile la Ioan 20. Noi știm că fratele Branham a făcut o paralelă cu Michelangelo, care a creat această mare capodoperă a chipului lui Moise, și a fost atât de inspirat când a văzut-o în fața sa, încât a strigat: „Vorbește!”, și a lovit-o la genunchi. El a comparat aceasta cu Dumnezeu care Își face Capodopera, reconstruind ceea ce a căzut în grădină. El a construit-o prin Vechiul Testament, prin apostoli și profeți, făcând un alt Chip Capodoperă a Sa, un Fiu, iar Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. El a venit atât de perfect, încât a devenit o Capodoperă, așa că Dumnezeu I-a dat o lovitură într-o parte a Lui, a scos ingredientele pentru Soția Sa și a început să facă Mireasa. Fratele Branham a mers în paralel cu aceasta.                                                                       

În Ioan 20.26-28, citim:

„După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă; și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile închise, a venit Isus, a stat în mijloc, și le-a zis: „Pace vouă!”

Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.”

Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Noi știm că El S-a arătat ucenicilor Săi după ce Toma făcuse afirmația că nu va crede decât dacă își va pune degetul în semnul cuielor, și mâna în coasta Lui. Isus li S-a arătat și le-a arătat rănile Lui, „defectele” Lui. El le-a arătat cicatricele, și când Toma a văzut cicatricele, când a văzut rănile, semnele crucificării, a știut că El este viu, și a spus: „Domnul meu, și Dumnezeul meu!” Amin. A fost ceva izbitor să vadă învierea lui Hristos, dar Hristos l-a îndreptat spre cicatrice pentru că aceasta a vrut să vadă.

Să ne întoarcem la Geneza 2.21:

„Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei.”

Noi am vorbit mult despre aceasta în ultimul timp, dar nu pot lăsa subiectul, așa că, suportați-mă. Dumnezeu a făcut ceea ce era în mintea Lui, a făcut o capodoperă a Creației Sale. Fratele Branham a spus că Dumnezeu a creat într-un mod evolutiv. Nu vreau să spun, „evoluție,” pentru că El a creat treptat, de la creaturile mici la creaturile mari; iar în cele din urmă, știți că a ajuns la maimuțe, la cimpanzei, apoi a creat un om care era reflectarea Chipului Său. El a ajuns la această capodoperă, vom citi imediat, dar fratele Branham a spus că nu era chiar bine.

Am putea spune că Dumnezeu a venit la capodopera Sa perfectă, care reflecta Chipul lui Dumnezeu în forma creației; dar nu era chiar bine, așa că Dumnezeu a trebuit să-i dea o mică lovitură lui Adam, a trebuit să-i facă o mică rană, o mică stricăciune. El a trebuit să facă acolo un semn:

 „…a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc.

Din coasta pe care o luase din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie, și a adus-o la om.

Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea. Ea se va numi, „femeie,” pentru că a fost luată din om.”

Aici vedem cum Dumnezeu Își formează capodopera. Dacă am fi fost acolo și am urmări ce face Dumnezeu, am ști că El aduce la suprafață o creație, iar încununarea creației este un fiu care va fi o reflectare a Lui Însuși pe pământ. Deci, Dumnezeu a făcut o imagine, un chip, o reflectare care arată atât de bine, atât de perfect, dar dintr-o dată, Dumnezeu care este Inteligența Supremă din spatele capodoperei, aceasta trebuie să vă amintiți, că El este Creierul din spatele capodoperei; deci, tot ce a făcut El, este perfect, dar când mintea din spatele capodoperei a privit la capodopera sa, a spus: „Nu! Trebuie să-i fac un semn mic, să-i dau o lovitură mică chiar aici, sub coastă pentru că trebuie să scot o bucățică mică de acolo.”

Dacă ai fi urmărit ce face și nu ai avea Mintea Meșterului, ai spune: „O distrugi! O spargi! Distrugi ceea ce ai făcut!” Dar El este Inteligența supremă din spatele capodoperei și nu o distruge, ci o marchează, o deschide și ia ceva din care poate face o imagine suplimentară  imaginii care era în mintea Lui. Tu ai vrea să-L oprești, ai vrea să-I spui: „Nu face aceasta! Nu o strica! Nu o distruge!” Dar El este Creierul din spatele capodoperei și nu o distruge.

Fratele Branham a povestit despre Michelangelo, și a spus că Michelangelo a fost atât de inspirat de imaginea din mintea lui care a devenit realitate în fața lui, încât i-a poruncit să vorbească, și când a văzut că nu spune nimic, a fost frustrat și a lovit-o cu ciocanul în picior. Toți ceilalți au spus că a greșit, dar fratele Branham a spus: „Chiar lovitura aceea a făcut-o perfectă, pentru mine.”, pentru că mintea din spatele capodoperei a pus-o acolo, a devenit realitate.

Noi știm că atunci când Dumnezeu a privit jos la omul singur din grădină, deși nu era nimic în neregulă cu acel om, deoarece a fost făcut perfect, în ordinea corectă; totuși Dumnezeu a privit în jos și a spus că nu este bine ca omul să locuiască singur. În mintea Lui mai era ceva ce trebuia exprimat. Fratele Branham ne-a spus…Eu am citit aceste citate, nu le voi citi pe toate, dar noi am citit multe citate de-a lungul timpului despre felul în care a fost modelată femeia, ea fiind făcută diferită de toate celelalte creații originale. Voi citi un citat din mesajul Unirea invizibilă a Miresei:

„Văzând femeia ca un produs secundar, nu este nici o altă femeie ca ea, creată în acest fel, într-un fel în care putea fi înșelată. Dumnezeu a știut… Dacă El nu cunoștea sfârșitul de la început, atunci nu era Dumnezeu. Dacă El nu este Infinit…El nu poate fi infinit fără să fie Atotștiutor, Omniprezent, fără să știe toate lucrurile. Astfel, El a trebuit  să facă acea femeie pentru că omul nu avea o soție. Femeia și bărbatul erau același lucru. El avea duhul feminin și masculin în el însuși și Dumnezeu a trebuit să separe, să scoată un produs secundar după ce a făcut întreaga creație. Nici o femelă creată de Dumnezeu în creația originală, nu poate face un lucru ca acesta. Ea a fost făcută astfel încât să o poată face. El știa că ea o va face, pentru că, dacă nu ar fi știut, nu era Dumnezeu.

Vedeți, atributele care sunt în Dumnezeu trebuie să fie manifestate.”

Noi am petrecut ceva timp cu aceasta, dar este uimitor pentru mine, felul în care face Dumnezeu lucrurile. Nu uitați niciodată că El este mintea din spatele Capodoperei.

Vedeți? În Dumnezeu există atribute care trebuie să fie afișate, Dumnezeu a trebuit să le arate. Dacă era Mântuitor, El a trebuit să Se arate ca Mântuitor; a trebuit să Se arate ca Vindecător, ca Salvator, dar în forma Sa originală nu a existat nimic greșit. Fiind perfect, El a trebuit să facă originalul perfect; i-a făcut să nu păcătuiască, dar a trebuit să creeze o portiță, o oportunitate pentru că Dumnezeu nu putea să creeze răul sau să-i forțeze să facă răul. Astfel, El a creat ceva în așa fel încât să aibă capacitatea să fie pervertit și să facă rău, fără ca Dumnezeu să creeze răul, fără ca El să facă ceva greșit.

Vedeți? Existau atribute care erau blocate în interiorul lui Dumnezeu, caracteristicile naturii Sale pe care trebuia să le arate, dar Adam singur, nu putea s-o facă, creația originală pusă în țărâna pământului nu putea s-o facă, așa că Dumnezeu a trebuit să ia din om un produs secundar. El i-a dat lui Adam o mică lovitură, și a scos afară  din el o bucată, și din acea bucată scoasă afară din Capodoperă, El a continuat să modeleze Capodopera; era o continuare a Capodoperei lovite și a continuat să  formeze Capodopera, apoi i-a pus pe cei doi împreună ca o singură Capodoperă, apoi i-a așezat în grădina Eden. Dumnezeu nu a greșit când a făcut femeia, doar că a făcut-o diferită. Credem aceasta? El nu a greșit, ci a făcut-o diferită deoarece avea atribute care erau blocate în El.

„El trebuia să fie Salvator și să facă totul perfect, așa cum trebuia să facă, dar în acest caz, nimic nu putea fi pierdut. Oh, nu fiți copii, fiți bărbați și femei. Suntem la sfârșit.”

Așadar, fratele Branham încearcă să ne facă să înțelegem ce spune. Acest lucru nu este pentru cei imaturi, nu este lapte degresat, ci este Carnea Evangheliei, aceasta ajunge la creierul minții.

Printr-un dar profetic, Dumnezeu ne permite să ne întoarcem și să nu vedem numai lucrul care a fost făcut, ci intră în miezul lucrului care s-a făcut, astfel încât să înțelegem de ce l-a făcut așa. Prin darul profetic, Dumnezeu a putut să ne ia și să ne arate Creierul din spatele Capodoperei. Noi am privit aceasta confuzi și am avut întrebări: de ce a făcut Dumnezeu lucrurile în felul acesta? De ce i-a permis Dumnezeu diavolului să fie în grădină? De ce i-a permis accesul la copiii Săi? De ce a pus acolo cei doi pomi? De ce nu a pus un gard în jurul pomului cunoștinței? De ce a făcut pomul acela de la început? De ce nu l-a oprit pe diavolul? De ce au avut acces la el? De ce nu a împiedecat Dumnezeu căderea? De ce nu l-a oprit sau de ce nu l-a distrus de la început? De ce a făcut-o pe femeie așa ca să poată cădea? De ce? De ce? De ce? Pentru că tot ce facem noi, este să ne uităm la imagine, dar imaginea pe care o vedem ridică întrebări pentru că nu înțelegem, pentru că nu arată ca o Capodoperă în felul cum credem noi că ar fi o Capodoperă.

Există un defect, există ceva, o ușă deschisă, o posibilitate ca ușa să fie deschisă. Tu crezi că o minte care face o capodoperă, o face perfectă și o pune sub o siguranță astfel încât să nu existe nici o posibilitate de cădere. Dar, vedeți? Problema este că noi nu am înțeles de-a lungul epocilor bisericilor, ce era în mintea Meșterului Creator, de aceea aducem tot felul de scuze și povești sau basme, tot felul de explicații; dar când Dumnezeu ne-a introdus în mintea Sa și a deschis tărâmul Raiului, când a deschis Ușa minții Sale spre descoperirea Cuvântului, ne-a invitat să mergem sus printr-un dar profetic, și a împărtășit cu noi mintea Inteligenței Superioare care a creat Capodopera. Astfel, poți să te uiți la Capodopera Lui și să spui: „Este Perfectă!” „Este perfectă!” „Este perfectă!” Tot ce a făcut El, este perfect.

Dacă te întorci și citești relatarea din grădina Eden, din Geneza, fără să înțelegi mintea lui Dumnezeu, începi să crezi că ceea ce a vrut să facă Dumnezeu, a fost să creeze o lume perfectă și că în acea lume perfectă urma să stabilească un fiu și o fiică perfecți cu care urma să aibă o părtășie perfectă, ceea ce este adevărat. Totul este adevărat, dar fără acest dar profetic, tu și eu am fi crezut că acesta este singurul lucru pe care Dumnezeu a dorit să-l facă. Aceasta a fost tot ce a vrut El să facă? Doar să aibă un fiu perfect și o fiică perfectă pe care să-i pună într-un loc perfect, astfel încât să aibă cu ei o părtășie perfectă? El a realizat toate acestea în creația Sa. Când a ajuns la sfârșitul creației, El S-a uitat peste tot ce a făcut, și a pus: „Este foarte bine.” Apoi S-a odihnit.

Dumnezeu a început să aibă părtășie și a avut-o așa cum Și-a dorit, o părtășie perfectă cu un fiu și o fiică perfecți într-un cadru perfect. Corect? Dar Dumnezeu a făcut-o în așa fel, încât să poată deveni imperfectă, arătând că mai dorea ceva, că acesta nu era singurul lucru pe care Și-l dorea; aceasta nu era singura expresie din inima Sa; nu era singurul lucru din mintea Lui și nu era singurul lucru pe care dorea să-l vedem noi. Marele Artist dorea să vedem mai mult.

Ca ființe umane, noi credem că perfecțiunea a fost în grădină. „Oh, ce lucru oribil! Imaginea a fost distrusă!”

Dumnezeu a știut înainte de întemeierea lumii că imaginea va fi distrusă, dar aceasta făcea parte din Planul Lui, de aceea El a permis ca imaginea să fie distrusă pentru că El face o mare Capodoperă. Toate acestea sunt piese din marea Sa Capodoperă. Noi eram blocați într-o singură bucată din imagine, eram confuzi și nu înțelegeam de ce este așa. Aceasta până când s-a ridicat un profet al lui Dumnezeu și ne-a ajutat să vedem o imagine mai mare, și atunci am spus: „Toate acestea împreună pictează aceeași imagine.

Când Lucifer a venit ca diavol și a început să lucreze prin șarpe, el a căutat punctul slab, partea care putea fi cu defect, astfel încât să poată ajunge la partea care era făcută să fie biruită. Arăta ca o bucată ruptă, ca o pată deteriorată, și el a venit la ea, la femeie și a început să lucreze la ea. Așa a aflat că în femeie există o slăbiciune și s-a gândit că acum putea să profite de Dumnezeu, de calculul „greșit” făcut de El. „Dumnezeu a lăsat aici o slăbiciune, oh, nu ar fi trebuit să facă aceasta. Oh, am prins ceva ce Dumnezeu nu a prevăzut. Pentru că fiul Său era singur, a făcut ceva ce văd acum.”

Vedeți,  era atât de înțelept, încât a devenit nebun. Cu atâta înțelepciune, cu atâtea abilități de a raționa, cu atâta strălucire, el a văzut această slăbiciune. Aceasta este ceea ce l-a dus în necazuri când era în ceruri; pentru că nu a putut înțelege umila Împărăție a lui Mihail și s-a gândit că poate construi o împărăție mai mare ca a lui.

Există ceva în umilință, există ceva în simplitate, ceva ce el nu a înțeles, și aceasta l-a dus în necaz prima dată, aceasta l-a scos afară din cer. Și acum a venit pe pământ, și a început să aducă perversiunea în Paradisul lui Dumnezeu, în plăcerea lui Dumnezeu care este Edenul. Astfel, Lucifer a început să exploreze și a găsit o slăbiciune, și s-a gândit încă odată: „Aha! L-am prins! Am găsit-o!”

Când Dumnezeu a făcut femeia, i-a întins o capcană lui Lucifer, o capcană mare ca pentru un urs; a deschis acea capcană și a pus-o acolo. Dar El nu a vrut să arate ca un loc periculos, ci a vrut să pară confortabil și ușor de luat. „Poți s-o iei cu ușurință. S-ar putea să nu reușești să ajungi la Adam, dar poți ajunge la soția lui.” Totul a fost o capcană. Aceasta a fost trist.

Când diavolul a venit și a cercetat slăbiciunea femeii și s-a dus s-o atingă, nu și-a dat seama că a împins prima piesă dintr-un domino, și acesta avea să fie lucrul care urma să-i distrugă în mod absolut, însăși existența lui.

Dumnezeu avea atribute înăuntrul Lui, atribute pe care trebuia să le exprime, iar dacă avea de gând să Se exprime ca  Răscumpărător, ca Biruitor, ca Vindecător, ca un Luptător, ca Tată, ca Eliberator, trebuia să aibă un adversar demn, care putea scoate toate aceste caracteristici sau atribute din El.

Ai putea merge chiar dincolo de Eden, ai putea merge mai departe  decât Edenul, să privești spre cer și să spui…Dacă privești în Eden, poți să întrebi: „De ce a pus Dumnezeu Pomul cunoștinței binelui și răului acolo, dacă se putea ajunge la el? De ce a făcut Dumnezeu aceasta? ” Apoi, poți întreba: „De ce l-a făcut pe Lucifer astfel încât să poată fi corupt de propria lui strălucire?”

În Lucifer a existat un defect. Care era defectul lui? Nu avea caracter. El avea toate darurile și abilitățile. Dacă citiți descrierea lui Lucifer din Ezechiel, el avea toate atributele pe care ți le-ai putea dori. Era frumos, timpanele și flautele au fost în slujba lui, pregătite pentru ziua în care a fost făcut; era plin de înțelepciune, era desăvârșit în frumusețe, dar a avut o slăbiciune în ceea ce părea perfecțiune. Dumnezeu nu a putut să-l facă pe Lucifer rău, și mai mult decât atât, nu a făcut-o pe femeie rea. Dar Dumnezeu l-a făcut pe Lucifer în așa fel încât să poată fi corupt. Nu l-a făcut corupt, ci l-a făcut cu o ușă care putea fi deschisă, și i-a dat libertatea de a alege să  deschidă acea ușă sau să nu o deschidă, dar a fost înșelat de propria lui strălucire. Propria lui descoperire, propria lui înțelepciune, propria lui înțelegere, propria lui strălucire este ceea ce l-a înșelat.

Și te gândești: Cum a putut Dumnezeu să lase să se întâmple acest lucru? Pentru că în interiorul lui Dumnezeu erau atribute care trebuiau exprimate pentru că înainte de a exista o creație pe pământ, a existat un Miel ucis înainte de întemeierea lumii; și au existat nume de atribute scrise în acea Carte a Vieții; așa că, Dumnezeu avea deja gândirea Sa în spatele Capodoperei. El avea deja o schiță făcută din creion, și acea schiță era Cartea Vieții Mielului. Astfel, El Și-a construit Capodopera pentru a se potrivi cu schița Lui în creion.

Sper că mă iertați că folosesc astfel de termeni, dar cum a putut Dumnezeu să permită să se întâmple așa ceva în Rai? Să ne gândim doar la creație: înainte ca tărâmurile și dimensiunile cerești să fie create, a existat doar Dumnezeu. Dar El nu era încă Dumnezeu pentru că nu era încă nimeni care să I se închine. El era Elohim, Cel care există prin Sine Însuși.

Când a început să creeze, fratele Branham a spus:

„După părerea mea, El a creat prima dată îngerii; a început să creeze un tărâm ceresc cu creaturi cerești, astfel ca acestea să poată începe să I se închine.”

Astfel, prima Sa creație au fost Tărâmurile cerești; și când a creat Tărâmurile cerești, acele creaturi cerești au început să I se închine și aceasta L-a făcut Dumnezeu. Așadar, prima Lui…Oh, dacă aș putea spune…iertați-mă că folosesc termeni pe care îi înțeleg, pentru că nu știu cum să spun altfel.

Primul Său Paradis, primul Său Eden, prima Sa creație, primul Său Loc unde îngerii I-au cântat cântece de laudă și I s-au închinat în jurul Tronului, unde au început să-I slăvească Numele, a fost Tărâmul ceresc. Și în acel prim Tărâm a fost plasată o creatură care putea fi coruptă. Lucifer s-a auto-corupt și a început să aducă o corupție în dimensiunea cerească; așa că, în acea dimensiune cerească a avut loc o cădere, iar prima Capodoperă a lui Dumnezeu, Raiul, acum era greșit. Aceasta are sens.

Atunci Dumnezeu a început să creeze pe pământ, și știm că ceea ce vedem în Geneza 1.2, este o recreere, pentru că a existat o creație înainte, în Geneza 1.1, și acum avem o recreere; El face acum o lume în Eden, ceea ce era plăcerea Lui. El a făcut o grădină în Eden, spre Răsărit, și a așezat acolo Imaginea Lui Însuși în forma unui om. El Și-a recreat plăcerea pe pământ și avea totul perfect, era o armonie perfectă în toată creația; și exista o armonie perfectă între om și toată creația. Totul era bine, dar, „nu este bine ca acest om să fie singur.” Dacă tot ce încerca Dumnezeu era să se mute din cer pentru că cerul avea acum un defect… Sper că mă iertați că o spun în felul acesta, dar aceasta este singura cale cum o înțeleg eu.

Noi ne gândim că Tărâmul ceresc este perfecțiunea, dar Biblia ne arată că Tărâmul ceresc, nu este perfect, pentru că, atunci când Daniel s-a rugat, a cerut o descoperire despre cei șaptezeci de ani despre care a profețit Ieremia, iar Dumnezeu l-a trimis la el pe îngerul Gabriel. Dar Gabriel nu a putut ajunge la el în prima zi pentru că prințul puterii Persiei i-a stat împotrivă, așa că a trebuit să se întoarcă să-l cheme în ajutor pe îngerul Mihail, și a venit cu el. Unde s-a întâmplat aceasta? În Tărâmurile cerești, în dimensiunile cerești. Tot acest război avea loc acolo unde ei i se împotriveau lui Gabriel. Ai putea crede că Gabriel putea să intre direct și să facă tot ce vrea, dar în ceruri s-a întâmplat ceva, există o cicatrice.

Chiar și apostolul Pavel spune că noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva domniilor, și a puterilor din locurile cerești. Deci, există un război, există o rezistență, există o luptă care se desfășoară în ceruri. Așadar, vedeți bine că exista un defect, iar Dumnezeu a venit pe pământ și a început să-Și aducă Edenul sau Paradisul Său, Creația care era în mintea Sa. Dar, același lucru care s-a întâmplat în cer, are loc acum pe pământ. A fost creată o slăbiciune într-un vas, iar diavolul a intrat în șarpe și a exploatat acea slăbiciune și prin libera alegere, femeia a deschis ușa pentru că femeia a fost făcută astfel încât putea deschide ușa, și astfel corupția se instalează într-un defect, apare o ruptură în Imaginea lui Dumnezeu.

Ați crede că noi, ca ființe umane, am spune: „De ce a făcut Dumnezeu aceasta? Ar fi trebuit să învețe din ceea ce s-a întâmplat în cer. Dumnezeu ar fi trebuit să știe mai bine. Uitați-vă ce s-a întâmplat în cer, iar acum s-a întâmplat din nou pe pământ. Sărmanul Dumnezeu!.” Așa ar gândi oamenii, dar în această epocă am fost ridicați deasupra raționamentului uman, am fost scoși din înțelegerea carnală, am fost scoși din basmele confesionale și din cărțile cu povești și am fost ridicați într-un tărâm în care putem vedea că nu a fost deloc, „bietul Dumnezeu.” El a  avut un Plan în Cartea Vieții Mielului încă înainte de întemeierea lumii, și acum Își împlinește Planul, Își construiește Capodopera care părea distrusă. Dar nu este așa, ea nu este distrusă, ci trebuie să meargă așa pentru pasul următor.

În mesajul Căsătorie și divorț, fratele Branham s-a referit la felul în care a fost făcută femeia, și a spus:

„De ce El nu a făcut-o la început ca pe restul femelelor? Pentru că nu s-ar fi cuvenit. El este Izvorul purității. Acesta este motivul pentru care a trebuit să-l lase pe Satan să pună mâna pe ea, ceea ce a făcut el în perversiune. Nu s-ar fi cuvenit ca El să facă o astfel de creatură care să fie destinată inițial pentru aceasta.

Toate lucrurile pe care le-a proiectat El în original, erau în continuitate: femela câine cu masculul câine; femela vită cu masculul vită; vedeți, toate erau în continuitate. Toată natura este în continuitate. Sămânța moare și merge în pământ. La fel ca moartea îngroparea și învierea. Seva coboară din pom, frunzele cad dar se întorc anul viitor cu învierea unei frunze noi. Vedeți ce vreau să spun? Totul, chiar și natura lui Dumnezeu este într-o continuitate, dar aici, este una concepută afară din continuitatea lui Dumnezeu. Natura este concepută astfel încât ea nu poate păcătui. Gândiți-vă! Creația originală a lui Dumnezeu nu poate păcătui.

Oh, nu vedeți acum, în priveliștea  de aici, perversiunea bisericii? Originalul este Cuvântul lui Dumnezeu.”

El aduce originalul înapoi la biserică. Originalul este Cuvântul, dar la produsul secundar care iese din Cuvânt după Calvar, diavolul putea ajunge și să-l corupă. Așadar, profetul ne arată aceeași poveste. De fapt, el ne-a învățat cele șapte epoci ale bisericii. Să citim mai departe:

„În Dumnezeu nu există păcat. Vedeți ce vreau să spun? Aici este o creatură care a venit la existență printr-o perversiune. Dumnezeu va avea o biserică dar priviți la acest lucru pervertit pe care îl au ei aici. Dumnezeu are mascul și femelă, dar această femelă, vedeți, simptomele ei arată întocmai ce era în gândirea lui Dumnezeu. Am putea lua o oră sau două și să dezlegăm aceasta.”

O, vai! Ascultați ce spune el. Voi repeta fraza aceasta: „…dar această femelă, vedeți, chiar simptomele ei arată ce era în mintea lui Dumnezeu.” Felul în care a făcut-o și ceea ce s-a întâmplat, arată ce era în mintea lui Dumnezeu. El nu a greșit. Dacă ar fi lăsat ca Imaginea Lui să fie defectă, da, ar fi greșit; dar nu, El nu a greșit. Laudă lui Dumnezeu! Profetul a spus:

„Am putea lua o oră sau două să dezbatem aceasta. Ea, acea creatură a fost făcută pentru acel lucru; El a făcut acea creatură pentru aceasta și a dat-o Satanei s-o poată prinde , iar el a făcut-o.”

Dumnezeu a făcut-o așa…acesta este singurul fel în care știu s-o spun, este cel mai simplu să spun așa. Dumnezeu a făcut-o pe femeie cu o ușă care putea fi deschisă, dar nu a făcut-o cu ușa deschisă pentru că Dumnezeu nu a făcut-o coruptă, Dumnezeu nu a făcut răul, ci ceea ce a făcut Dumnezeu, a fost perfect, a fost bun. Acea ușă ar fi putut rămâne închisă prin agentul moral liber; ar fi putut rămâne închisă pentru totdeauna, dar Dumnezeu știa deja, El a văzut mai dinainte ce se va întâmpla, așa că a trimis-o jos cu o slăbiciune, cu o ușă care putea fi deschisă. Dar El a pus un zăvor bun pe ea, El i-a dat Cuvântul, și dacă ea ar fi rămas cu Cuvântul, acea ușă ar fi rămas închisă. Diavolul nu putea deschide acel zăvor, ci femeia era singura care putea s-o facă. Dumnezeu nu ar fi tras niciodată acel zăvor pentru că Dumnezeu nu poate face nimic rău. Ea a trebuit s-o facă prin propria ei alegere.

Așadar, Dumnezeu a construit-o astfel pe femeie încât, Satan să poată pune mâna pe ea, și a făcut-o. Cred că acum am ajuns la concluzia că Dumnezeu nu a făcut nici o greșeală.

Vedeți, dacă nu înțelegem ceea ce a venit astăzi prin această lucrare profetică, atunci ne uităm înapoi în grădina Eden prin basme denominaționale și credem că diavolul este cu adevărat puternic și continuă să-L împiedice pe Dumnezeu; credem că acest diavol este viclean, este înțelept, este puternic și continuă să-L împiedice pe Dumnezeu. Dar când ajungi la descoperirea orei, îți dai seama că Dumnezeu îl încurcă și mai mult pe diavol, și îl prinde pe diavol, și îl prinde pe diavol, până când, la final, Dumnezeu îl leagă atât de tare, încât soarta și condamnarea lui sunt atât de complete, încât atunci când Dumnezeu acționează întrerupătorul, s-a terminat cu el. Dumnezeu îl aduce înăuntru, îl aduce aproape și îl prinde tot mai mult în capcană, mai adânc cu fiecare lovitură, cu fiecare defect și eșec îl aduce tot mai aproape de distrugere.

Așadar, știm că a fost un defect în grădina Eden. Fratele Branham a spus: „Acum, Capodopera era în ruină.”, dar Dumnezeu nu a putut s-o lase să rămână așa, și S-a pus pe treabă ca s-o reabiliteze. Adevărul este că Dumnezeu aștepta să se întâmple acest lucru ca să poată trece la următorul pas al Capodoperei Sale.

În mesajul Capodopera, profetul spune:

„El a început să lucreze la viețuitoarele pământului, la animalele micuțe de pe fața pământului. Apoi, el a început să aducă din aceasta în altceva mai superior. În cele din urmă, El a adus animalele mai mari, ca leul, ursul, tigrul. Apoi, El a adus aceasta, poate la maimuțe și așa mai departe, dar nu este o evoluție așa cum ne gândim noi, că cineva s-a transformat din…Aceasta era o creație completă, Dumnezeu lucrând într-un model. În cele din urmă a venit pe pământ ceva perfect, și acesta a fost omul. Dumnezeu a putut vedea că acel om arăta ca El. Și când S-a uitat la el, omul era o reflecție a ceea ce era Creatorul Său.

Acum, Dumnezeu a putut să realizeze lucrul pe care și l-a dorit, un om după chipul Lui. Și aș putea spune că atunci când El a făcut acest om, era ceva cu privire la el care nu arăta chiar corect pentru că omul era singur. El era singur ca Dumnezeu, El era Cel Veșnic.

Și acum, omul în asemănarea lui Dumnezeu, era singur pe pământ, așa că, Dumnezeu i-a dat o mică lovitură în partea lui stângă, și de acolo, El a luat o bucată care a sărit de acolo și i-a făcut un ajutor, o soție, și atunci omul nu a mai fost singur. Acum, omul avea pe cineva cu el, aceasta fiind marea lucrare a lui Dumnezeu. Și El, ca orice mare sculptor Si-ar lua Capodopera…

Acum, mai întâi El a avut o Capodoperă despre Sine Însuși, dar El a văzut că, Capodopera Lui era singuratică, la fel ca El, așa că, Și-a împărțit Capodopera lovind-o în coastă, și i-a scos un ajutor.”

Așadar, El a avut o Capodoperă, care era un om ca El. Dar El a lovit Capodopera, i-a făcut un defect, a rupt o bucată din ea ca să poată face o altă Capodoperă. Aceasta nu a fost o deteriorare a primei Capodopere, ci în acea Capodoperă era ascunsă o altă capodoperă. Astfel, El a trebuit s-o lovească, a trebuit s-o spargă pentru a scoate la iveală expresia ulterioară a Capodoperei. Să citim mai departe:

„Acum, pentru a-i face pe cei doi una, El i-a pus pe cei doi, ca orice mare Sculptor, într-un loc frumos. Nici un sculptor nu ar face o mare capodoperă pentru ca după aceea s-o pună undeva pe o alee sau să o ascundă în spatele clădirilor. Așa cum ne-a spus Domnul nostru, un om nu aprinde o candelă  ca s-o pună sub obroc…”

Ascultați afirmația pe care o strecoară profetul aici, pentru că aceasta este una din afirmațiile care a ridicat gânduri în mine: „Când devenim Capodoperele lui Dumnezeu…” Devenim noi Capodoperele lui Dumnezeu? Așadar, „Când devenim Capodoperele lui Dumnezeu, noi nu suntem ascunși pe o alee, fiindcă trebuie să luminăm.”

Vom merge mai departe dar vom reveni la această afirmație, în câteva minute.

„Astfel, vedem că după ce  a făcut această Capodoperă, El a așezat-o aici pe pământ și a pus-o în cel mai frumos loc care exista, în grădina Eden. El Și-a așezat Capodopera în grădina Eden, cei doi fiind unul. Ce plăcere trebuie să-I fi făcut, văzând că această Capodoperă era bună. După aceea vedem că El S-a odihnit, El era atât de încântat de lucrarea Sa! Acum țineți minte că după părerea mea…”

Ascultați ce spune fratele Branham acum. El vorbește despre Dumnezeu. Tocmai a făcut afirmația pe care a făcut-o când a spus că a scos o bucată din om și l-a făcut pe celălalt, a făcut marea Sa Capodoperă, din unul a făcut doi și i-a așezat într-un loc frumos, nu undeva pe o alee, ci în Eden, și a fost atât de mulțumit încât S-a dus să Se odihnească. Acum fratele Branham își introduce părerea lui:

„…Acum țineți minte că, după părerea mea, Capodopera este lovitura care a deformat Statuia lui Moise, făcând-o un monument.”

Deci, ce spune profetul? „Capodopera este lovitura,” adică lovitura este cea care o face ceea ce este. Va veni o lovitură pentru această Capodoperă; trebuie să vină această lovitură pentru această Capodoperă pentru că lovitura o face să fie o Capodoperă.

Voi spuneți: „Ce spui frate, Chad? Spui că de fapt, căderea omului, ruinarea omenirii, păcatul, căderea a fost lovitura care a făcut-o să fie o Capodoperă?” Lovitura a fost cea care a făcut-o Capodoperă, pentru că nu uitați, când femeia a fost formată, înainte de a fi formată, a existat un Miel ucis înainte de întemeierea lumii, și existau atribute care erau închise în interiorul lui Dumnezeu și trebuiau exprimate. Așadar, lovitura, căderea este categoric Capodopera. Aceasta o face ceea ce este, deoarece acele atribute blocate ale lui Dumnezeu, pot începe să meargă, să fie afișate. El a afișat un set întreg de caracteristici, natura lui Dumnezeu care era închisă. „Oh, ce spui, frate?” Spun că profetul lui Dumnezeu a venit să ne învețe că atunci când Dumnezeu locuia singur cu Sine Însuși, Elohim, în El erau închise un milion de miliarde de triliarde de atribute pe care voia să le exprime și pe care le dorea.

Când era numai El singur, nu avea expresie, așa că primul lucru pe care l-a făcut pentru a Se exprima ca Dumnezeu, au fost îngerii pentru ca ei să-L poată venera. Ce face El? Exprimă ceea ce era în mintea Maestrului Constructor. Dar El avea mai mult în El decât să fie Dumnezeu, deoarece El era și Tată; El era și un Luptător, un Cuceritor, era Cel Atotputernic, așa că a creat un Mihail pentru că în El era atributul de Biruitor, un Atotputernic, un mare Luptător. Astfel, l-a creat pe Mihail iar Mihail avea să fie Puternicul Biruitor, marele Înger războinic al lui Dumnezeu, dar El urma să fie ascuns în umilință.

Apoi, a creat un alt înger, pe Lucifer, iar Lucifer a fost construit într-un fel în care putea să se auto-corupă. Și în auto-corupția lui, el a început să privească la Mihail și nu și-a dat seama că El era o Putere, un atribut al lui Dumnezeu sub formă de Înger, că El era un Puternic Biruitor, un Înger Puternic; el nu a putut să-L vadă cu intelectul, cu înțelepciunea lui, cu rațiunea lui, așa că tot ce a putut vedea era smerenia. Dumnezeu a pus în Mihail atribute care trebuiau exprimate, dar ca să le poată exprima, a trebuit să existe un înger care trebuia să cadă pentru ca războiul să izbucnească în Rai și Dumnezeu să Se poată exprima. Dacă este un lucru rău sau bun, depinde de care parte ești, depinde cum te uiți la aceasta. Fratele Branham spune:

 „Să nu fiți copii! Acesta este timpul sfârșitului, aceasta nu este pentru o minte copilărească.”

Adică, atunci când eram copii, părinții noștri făceau lucruri pe care nu le înțelegeam, deciziile pe care le luau ei, nu aveau absolut nici un sens pentru noi. Ei voiau să ne ferească de lucruri care pentru noi nu însemnau decât plăcere și distracție. Când ești copil, te gândești: „Ce este în neregulă cu tata? Ceva nu este în ordine cu el, pur și simplu nu mă înțelege. Nu mă lasă să sar de pe casă cu parașuta mea făcută manual. Nu mă lasă să văd dacă pot să sar peste iaz cu patru roți. Ce este în neregulă cu tata?” Dar ai crescut și ești deja un băiat mare, și atunci spui: „Sunt recunoscător pentru tata că m-a ținut în viață.”

Și noi aveam o înțelegere copilărească cu privire la Dumnezeu, cu privire la Tărâmul ceresc, și nu spun că acum avem o înțelegere de adult, dar fratele Branham ne cheamă să avem o înțelegere de adult. El a spus: „Nu mai fiți copii, acesta este timpul sfârșitului.” Dumnezeu Își descoperă mintea, Își descoperă natura, Se descoperă în deschiderea celor șapte Peceți. Prieteni, nu este vorba numai despre informații, ci este chiar Planul lui Dumnezeu Însăși, scopul Planului. Natura conceptului lui Dumnezeu, este acum trasă afară, arătată, astfel încât să puteți vedea „Creionul” Său original schițând un Plan ca să puteți vedea că aceasta este Capodopera Lui, că totul merge la timp și că nimic nu este în neregulă în ceea ce face El.

Dumnezeu ne cheamă să nu mai fim copii, ci să înțelegem. Să continuăm cu citatul din Capodopera:

„Acum țineți minte că, după părerea mea, Capodopera este lovitura care a deformat-o. Dumnezeu Și-a lovit Lucrarea pentru a scoate afară o mireasă, și noi îi vedem acum ca o Familie Capodoperă în grădina Edenului. Ce frumoasă era! Și aceasta L-a încântat atât de mult, încât El S-a odihnit. El a zis: „Eu Mă voi odihni.” Dar în timp ce El Se odihnea și Se încredea în Capodopera sa, vrăjmașul Lui a intrat înăuntru și a găsit această mare Capodoperă. El s-a târât pe sub zidurile grădinii, și prin înșelăciune, a stricat această frumoasă Capodoperă. A stricat-o și ea a căzut. Acum observați această Capodoperă. Când Satan a reușit s-o apuce, amăgitorul a spart zidurile și a stricat această Capodoperă pentru că aceasta a făcut. Cum a făcut-o? Am să intru în mai multe amănunte despre aceasta.

Această Capodoperă era înconjurată de Cuvântul lui Dumnezeu, Familia Capodoperă însăși era fortificată prin acest Cuvânt. Dar partea ruptă, partea care a fost ruptă din original, a ieșit în afara acelui zid…”

Ați prins-o? „Partea ruptă din original.” După aceasta merge El, după partea ruptă din original.

„…partea care a fost ruptă din original a ieșit în afara acelui zid și i-a dat Satanei prilejul s-o murdărească. Acum, voi știți ce cred eu despre acele lucruri, așa că nu trebuie s-o mai spun. Da, Capodopera a fost spartă. Dar când marele Sculptor a văzut căderea Familiei Sale, a Capodoperei, nu a vrut s-o lase acolo părăsită și căzută cu fața în jos și ruinată, ci a pornit imediat la treabă ca s-o reclădească din nou. El nu voia ca aceasta să piară, să rămână tot timpul așa, deoarece El este Dumnezeu și El nu poate fi învins. Astfel, El a început să lucreze imediat și a început să construiască din nou un Om după propriul Său Chip.”

Noi știm că El a construit acest Chip, și acest Chip, a fost Isus Hristos. Dumnezeu L-a lovit și pe El, L-a rupt, și a scos afară o bucată, dar la acea bucată ruptă din El, diavolul a ajuns din nou. Nu L-a putut atinge pe El pentru că era o Creație originală; El era Creația originală a Cuvântului vorbit al lui Dumnezeu și nu a putut fi stricat, dar Dumnezeu a rupt o bucată din El și a făcut o altă parte care era Mireasa, Biserica, aceasta fiind partea asupra căreia s-a concentrat diavolul din nou.

În mesajul Capodopera identificată a lui Dumnezeu, profetul spune:

„Exact aceasta L-a făcut o Capodoperă pentru mine și pentru tine: că Dumnezeu L-a lovit pe Calvar. Indiferent cât de mulți morți a înviat, ce predici mari a ținut, ce Viață deosebită a trăit și ce a spus, la Calvar a fost dovedit. Dumnezeu a fost atât de mulțumit de El, încât a fost singurul Om de pe pământ pe care El a putut să-L lovească pentru ceilalți oameni. Cel desăvârșit a fost lovit pentru cei păcătoși, astfel încât întreaga creațiune care a căzut prin Adam, a fost răscumpărată prin Isus Hristos. Capodopera lui Dumnezeu a rezistat testului. Cum a făcut-o? Prin Cuvânt, fiindcă este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Să mergem înapoi la mesajul Capodopera, paragraful 78:

„Când Dumnezeu S-a uitat la El, a fost atât de inspirat! El era atât de… cum arăta, să vadă forma Lui. El era atât de inspirat că aceasta ar fi Capodopera desăvârșită a unui Răscumpărător, Isus Răscumpărătorul, astfel, ca să fie lovit Dumnezeu Însuși.”

Cine este lovit acum? Dumnezeu! „Dumnezeu, ca să fie lovit El însuși, ca să plătească propria Sa pedeapsă, Dumnezeu și Hristos a devenit Unul, astfel încât Dumnezeu să poată fi lovit în chip, să poată fi cicatrizat.”

Dumnezeu Și-a făcut un trup numit Fiu, un trup în care putea trăi, astfel încât să poată fi lovit și să poată fi cicatrizat, (primi o cicatrice). Voi ziceți: „O cicatrice?” Nu uitați că cicatricea o face să fie o Capodoperă, cicatricea o face ceea ce a fost. Dumnezeu a coborât jos, astfel încât să poată primi cicatricea, și din acea cicatrice  să iasă restul atributelor Lui.

Acum vreau să pun aceasta ca o temelie, ca o imagine de ansamblu dar să intru mai adânc și să ajung la imaginea mai mică cu tine și cu mine deoarece acum vedem ce a făcut Dumnezeu în Planul Său de mântuire. În Planul Lui erau toate aceste aparente lovituri și căderi, aceste chipuri care se prăbușesc în ruină și toate arată ca dezastre, dar nici unul dintre ele nu este un dezastru în Planul lui Dumnezeu de mântuire, ci totul s-a întâmplat așa, ca să treacă la următorul pas, iar Planul Lui de mântuire încă se derulează chiar acum.

Amintiți-vă că Dumnezeu a creat o Capodoperă și El a avut-o în Adam, apoi El a avut o Familie Capodoperă când l-a separat și i-a unit pe cei doi ca unul. Dar nu uitați că El are și o Capodoperă de răscumpărare și toate acestea intră în imaginea Capodoperei de răscumpărare. El schițează lucrul pe care îl modelează; este ca și cum te uiți la o Operă de artă măreață sau la un perete sculptat tot și prezintă o narațiune, o poveste. Dar dacă privești fiecare sculptură, fiecare lucru înfățișează o altă parte a acelei povești, apoi ai această imagine și ea are o poveste. Cobori privirea pe perete și vezi următoarea imagine care are și ea o poveste; apoi următoarea are povestea ei, și următoarea are povestea ei, iar tu poți să te oprești la o poveste și să spui: „Este o poveste tragică,” dar acea poveste te duce la următoarea poveste, apoi la următoarea poveste, până când ajungi la capăt, și atunci te uiți la întreaga pictură murală a tuturor acelor picturi pe care le-a făcut Dumnezeu, la toate acele taine.

Fiecare dintre ele a fost o Capodoperă. Moise a fost o capodoperă, dar a avut defecte. Este adevărat? Ieremia a fost o capodoperă, dar cu defecte; Isaia a fost o capodoperă, dar cu defecte; David a fost o capodoperă, dar cu defecte. Tu ai putea închide la primul și să spui: „Oh, artistul acesta! Cum a putut permite acest defect, acest eșec? Cum a putut Dumnezeu să spună o poveste, să picteze un tablou și să aibă în el un defect, o cădere? Cum, când citim Biblia, nu este perfectă?” Nu este perfectă în felul în care înțelege omul ce înseamnă perfect, dar când Dumnezeu privește în jos la acest Cuvânt, El spune că este perfect: „Este așa cum Mă gândesc Eu la perfecțiune.”

Tu ai putea merge la Moise, și să spui: „Ce eșec!” Noe a avut credință, a supraviețuit potopului și a avut o mărturie minunată, apoi a fost găsit beat și din această cauză s-a instalat păcatul; din cauza beției lui și a familiei sale. Ce dezastru! Ce dezastru! Și noi ne uităm și spunem: „Ce dezastru!”

Apoi mergi la o altă imagine, la David și vezi că el a fost un om după inima lui Dumnezeu. Ce perfect! Dar el  a avut acea ispită cu Bat-Șeba și a ucis un om, pe Urie, ca să-i ia soția, și spui: „Oh, ce dezastru!” Copilul născut din acea legătură a murit, „Ce se întâmplă, Doamne? Ce faci?”

Oh, sunt atât de recunoscător că trăim într-o zi în care profetul lui Dumnezeu ne-a arătat toate aceste detalii de pe perete. El le-a privit pe toate și a spus: „Veniți sus! Ridicați-vă din curtea găinilor! Întindeți-vă aripile, Vechiul și Noul Testament, și ridicați-vă mai sus ca să puteți vedea întregul Tablou!” Și când vezi tot Tabloul, spui: „Este perfect! Este perfect! Este perfect! Este perfect!” Pentru că El avea o poveste de spus, avea un obiectiv pe care voia să-l atingă și toate personajele din Biblie erau tipuri și umbre care indicau lucrul pe care Dumnezeu a vrut să-l atingă.

Sunt atât de recunoscător că sunt în viață în această zi! Sunt atât de recunoscător că nu avem cartea de colorat a Vechiului Testament și aceasta să fie tot ce știm, ci El a venit în viața reală, și noi începem să vedem că și povestea noastră este cuprinsă în povestea lor. Tot ce vrea să facă Dumnezeu, a arătat și face ceea ce a arătat. Un personaj  duce la următorul personaj, apoi la următorul, la următorul și toți sunt cu defecte, toți sunt loviți, toți au o cicatrice pentru că cicatricea este defectul care îi face o capodoperă. Și când înțelegi care este capodopera, începi să înțelegi de ce defectul este acela care o face capodoperă, deoarece Capodopera este Răscumpărarea și tu nu poți avea răscumpărare fără un defect, nu poți avea răscumpărare fără o cicatrice. Trebuie să existe o cicatrice pentru a avea răscumpărare, trebuie să existe o cădere pentru a avea răscumpărare, pentru că marele Plan al lui Dumnezeu este Răscumpărarea. Astfel, El Își poate arăta atributele, Artistul Își poate arăta tot ce era în mintea Lui, tot ceea ce a conceput înainte de întemeierea lumii. Tot ceea ce era în El, iese în această Operă de artă.

Să revenim la citatul din Capodopera. În timp ce meditam asupra ei, m-a lovit ceva și vreau să petrec câteva minute cu aceasta.

„Acum priviți, fiecare capodoperă, sculptură, este pusă pe un fundament, pe un soclu. Monumentul lui Michelangelo, Moise,  este așezat pe o bucată de marmură de trei sau patru picioare…”

Fratele Branham începe să vorbească despre cele patru colțuri ale fundamentului și despre patriarhi: Avraam, Isaac, Iacov și Iosif; și când ajunge la Iosif, începe să vorbească despre el. El spune că Avraam a fost credința; Isaac a fost dragostea; Iacov a reprezentat harul, apoi ajunge la Iosif, desăvârșirea. Ascultați ce spune profetul:

„Avraam L-a portretizat pe Hristos, desigur. Tot așa era Isaac, în dragoste. Avraam în credință; Isaac în dragoste; Iacov prin harul Său, deoarece Iacov înseamnă înșelător, și aceasta era, dar harul lui Dumnezeu a fost cu el. Dar când se ajunge la Iosif, nu există nimic împotriva lui, doar o mică zgârietură, pentru că și temelia trebuie să fie o capodoperă.”

Ați prins-o? Nu a spus că Iosif era perfecțiunea. El a fost perfect și aceasta L-a făcut o Capodoperă. El a spus:

„La Iosif nu există nimic împotriva lui, doar o mică zgârietură, pentru că și temelia trebuie să fie o capodoperă. Când i-a spus tatălui său, profetului: „Spune-i lui Faraon că poporul tău este crescător de vite și nu păstori, deoarece un păstor  este o urâciune înaintea egiptenilor.” Dar când bătrânul profet a ajuns înaintea lui Faraon, el a spus: „Slujitorii tăi sunt păstori.” Astfel, a zgâriat-o puțin, vedeți, dar aceasta este ceea ce o face totuși o capodoperă.”

Dacă Iosif ar fi fost perfect, nu ar avea nevoie de răscumpărare; dacă Iosif nu ar fi avut acea zgârietură, acel defect, nu L-ar fi cunoscut pe Dumnezeu ca Tatăl iertător; nu L-ar fi cunoscut pe Dumnezeu ca Mântuitor, ca Salvator; nu ar fi știut cât de puternic este Sângele pentru a spăla toate păcatele; dacă Iosif nu ar fi avut zgârietura, nu ar fi înțeles, dar a fost acea mică zgârietură care l-a făcut o capodoperă. Trebuia să fie o capodoperă, așa că trebuia să aibă o zgârietură.

Gândiți-vă că Dumnezeu a vrut să fie identificat cu creația Sa, așa că, prin Cuvântul vorbit a format un Trup ca să locuiască în El. Și acel Trup avea să fie Sângele lui Dumnezeu, Trupul pe care Dumnezeu L-a creat pentru a locui în El ca să fie lovit în acel Trup, pentru că este de asemenea, o Capodoperă. Toată Capodopera Lui are o cicatrice, chiar și Dumnezeu în Trupul Lui de carne este lovit.

Aici este o temă și vreau să arunc o privire la viețile noastre pentru câteva minute. În mesajul Lucruri care urmează să vină, profetul lui Dumnezeu spune:

„Voi știți că întotdeauna am fost considerat un fel de…Ei mă numeau un urâtor al femeilor, dar nu sunt. Vedeți, mie nu-mi place imoralitatea și indecența, ci îmi plac surorile adevărate în Hristos. Dacă sunt așa, este bine. Eu am avut câteva cicatrici când eram copil. Eu știu lucruri care s-au întâmplat, care într-un fel, m-au întors în felul acesta, dar toate au fost lucrările lui Dumnezeu modelându-mă pentru această oră.”

Fratele Branham a putut să privească înapoi, la slujba sa, și a putut să vadă respingerea, cicatricele din copilărie; a putut să vadă cicatricele provocate de ceea ce a văzut la tatăl său care făcea băuturi și femeile întinzându-se toată noaptea, femei căsătorite. Trăind toate acestea, i-au făcut cicatrici și l-au făcut să spună lucruri dure despre femeile imorale, dar nu a vorbit niciodată despre surori pentru că el a avut cel mai mare respect pentru acestea. El a spus: „Am avut câteva cicatrici când eram copil, care m-au schimbat așa.”

Dar uitați-vă la fratele Branham, el nu-și regretă cicatricele, nu și-a dorit să dispară, nu a adus învinuiri pentru nimic, ci a zis doar că, „acestea m-au schimbat așa.” Ascultați, el spune: „Toate au fost lucrările lui Dumnezeu, modelându-mă pentru această oră.” El putea privi înapoi la cicatricele sărăciei, la cicatricele respingerii din cauza sărăciei familiei sale; la cicatricele din cauza alcoolismului tatălui său; cicatrici de a avea idei greșite despre femei, care au trebuit corectate văzând femei evlavioase; cicatrici, cicatrici, cicatrici în slujbă prin respingerea slujbei și acuzații false. El a spus: „Uneori cred că sunt tăiat pe dinăuntru de o mulțime de lupte grele.” Dar nu a spus niciodată: „Mi-aș dori să nu le am; mi-aș dori să nu mi se întâmple aceasta,” pentru că, țineți minte, cicatricea este cea care face capodopera.

Chiar și Dumnezeu a trebuit să coboare și să aibă o cicatrice pentru a fi în Capodoperă.

Fiecare dintre noi avem cicatrici și suntem marcați de cădere. Credeți aceasta? Prin ceea ce s-a întâmplat în grădina Eden, suntem răniți. Dacă vrei să-ți vezi cicatricea, ridică-ți cămașa și uită-te la ombilic. Nu acum, când mergeți acasă. Voi aveți acolo un semn, o cicatrice că ați venit aici din cauza a ceea ce s-a întâmplat în Eden. Toți cei care s-au născut așa, în afară de Hristos, s-au născut în păcat. Suntem marcați cu o gândire greșită, cu învățături greșite, cu lucrurile pe care ni le-au făcut alții; suntem marcați de lucrurile pe care ni le-am făcut noi înșine, de ceea ce au făcut părinții noștri, unchii și mătușile noastre; suntem marcați de ceea ce au făcut unii membri din biserică. Corect? Noi avem cicatrici. Ne-am ridicat și am căzut din nou, am mers câțiva pași și am căzut înapoi. Este adevărat? Sper că nu sunt singurul. Alerg puțin apoi mă împiedic, cad înapoi și mă ridic din nou, mă rup din nou și primesc cicatrici din nou.

Voi gândiți: Dacă m-ar fi ferit Dumnezeu de aceea…Dacă ar fi fost Dumnezeu în copilăria mea, nu ar fi permis abuzul și neglijarea mea. Dacă Dumnezeu m-ar fi oprit, nu ar fi început niciodată această dependență în viața mea. Dacă m-ar fi ferit Dumnezeu de primul fum de țigară…De ce nu m-a oprit Dumnezeu? De ce nu m-a lăsat Dumnezeu să mă nasc în altă casă? De ce nu am avut o altă mamă și un alt tată? Atunci totul ar fi fost diferit. Dacă Dumnezeu ar fi venit să mă oprească… Dumnezeule, de ce nu ai venit să mă oprești? Doamne, de ce nu mă oprești din păcat?

Ascultați, când zbori cu adevărat puțin mai sus, îți dai seama că cicatricea este cea care face capodopera. Este lovitura, este căderea, deoarece dacă ai fi trăit o viață perfectă…Nici măcar Iosif nu avea voie să treacă fără o mică zgârietură, deoarece zgârietura necesită răscumpărare, iar răscumpărarea era un atribut care era blocat în interiorul lui Dumnezeu. Toată povestea pe care a spus-o, este povestea Răscumpărării pentru că El este un Dumnezeu care vrea să fie exprimat, vrea să fie cunoscut; este un Artist care Se exprimă în toate lucrările Sale, El Se exprimă prin toate acestea.

 Când îți dai seama că toate acestea au fost cu un scop; problemele copilăriei, drogurile, căsătoria și divorțul; o copilărie neînțeleasă și o adolescență cu probleme; o minte încurcată și aceasta și aceea; tu poți doar să-ți iei propria poveste și să-ți completezi toate zgârieturile, propriile tale cicatrici, și atunci poți vedea.

„Oh, dacă nu aș fi făcut aceea, nu aș avea acum problema aceasta.” Corect? „Dacă n-aș fi avut aceea, nu s-ar fi întâmplat aceasta.” Vreau să-ți spun că, dacă nu ai fi avut aceasta, nu l-ai fi cunoscut pe Hristos.

Fratele Branham a vorbit odată despre tensiunea sa nervoasă și a spus că o are de când era copil. El a zis: „Oh, m-am gândit atât de mult cum aș putea să mă eliberez de această nervozitate, dar după aceea am început să cred că această nervozitate este o binecuvântare. De ce aș fi fără această tensiune? Fără tensiune, aș zbura liber, deci tensiunea mă ține împreună, această tensiune m-a condus la Hristos.” Cicatricele sunt cele care fac răscumpărarea frumoasă; cicatricele fac Calvarul atât de prețios; cicatricele sunt acelea care fac ceea ce ne învață profetul atât de puternic.

Fratele Branham și-ar fi dorit să se nască într-o familie bogată; și-ar fi dorit să se nască dintr-un tată nealcoolic și să primească o educație bună; și-ar fi dorit, și-ar fi dorit, iar noi ne uităm la viața fratelui Branham și spunem: „Nu-mi pare rău pentru tine deoarece tot ceea ce ai suferit, a fost pentru mine, a fost ca să mi-L arăți pe Hristos.”

Te uiți la viața fratelui Branham și nu vezi o viață încurcată, nu vezi un eșec, ci vezi o capodoperă. De ce privim la viața fratelui Branham și vedem o capodoperă, apoi ne uităm la viața noastră și vedem doar o ruină? Putem vedea mântuirea în viața lui, vedem eliberarea în viața lui, salvarea în viața lui; putem vedea ce a fost, putem vedea chiar și greșelile lui atunci când a încercat să-și convingă soția să mintă; poți să-l privești și să spui: „Ce umilință frumoasă.”, dar dacă faci același lucru și ajungi la aceeași pocăință, tot ce poți spune, este: „Ce gunoi de carne umană!”

Vreau să vă spun că cicatricea este cea care face capodopera. A fost eșecul fratelui Branham când, fiind sub tensiune și stres, l-a sunat avocatul…Dar Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt l-a întors înapoi iar el s-a pocăit. S-a pocăit în fața oamenilor spunând ce a făcut și cum a eșuat înaintea lui Dumnezeu. Eu spun că aceasta este o capodoperă dar fără zgârietură, este capodopera expusă pe deplin.

Priviți scopul deplin al minții Artistului, fără zgârietură: „Pașii celor drepți sunt hotărâți de Dumnezeu. Când m-a format în pântece, m-a cunoscut și toate mădularele mele au fost scrise în Carte, când nu eram încă modelat.” (traducere din engleză). Sunt adevărate aceste afirmații făcute despre tine? Dacă aceste afirmații despre tine sunt adevărate, înseamnă că El a știut în ce familie te-ai născut, știe toate problemele tale, știe despre persoana iubită care a murit, știe despre abandon și că ai fost neglijat, știe despre abuz și știe totul despre eșecul tău.

Fratele Branham a spus că există anumite eșecuri din cauza cărora porți o cicatrice tot restul vieții și nu o poți șterge niciodată. Este adevărat? Sigur că da. Lucrurile pe care le faci trupului tău, anumite lucruri pe care le faci cu trupul tău pot fi iertate de Dumnezeu, dar nu poți să le ștergi niciodată pe acest pământ. Unele lucruri pe care le trăiești, provoacă cicatrici pentru tot restul vieții tale.

Fratele Branham a făcut o afirmație care mi s-a părut fascinantă. Am să v-o citesc. A fost făcută în anul 1951 și vorbește despre soț și soție, despre a fi atenți unul cu celălalt, de a nu fi duri unul cu celălalt, și spune că dacă o persoană nu cedează sau cedează doar uneori, acest lucru se va rezolva mai târziu.

El spune: „În inima omului este un vas de aur cu ulei.” El a spus că poate fi spart. Corect? Poate fi spart și uleiul se scurge dar se poate vindeca, însă întotdeauna vei avea o cicatrice. Când intri în viața aceasta, ai în inima ta de copil acel vas de aur cu ulei. Este adevărat? Dar acel vas de aur cu ulei din inima omului, va fi spart undeva de-a lungul drumului. Eu nu știu pe nimeni dintre noi care să poată spune că vasul lui nu a fost spart. A fost spart. Noi știm cum este să ai inima frântă și să se scurgă uleiul, dar profetul ne-a spus că se poate vindeca; se poate vindeca, se poate vindeca și poate reține uleiul din nou. Acesta este lucrul cel mai încurajator pentru mine. Înseamnă că nu trebuie să rămână așa, acea inimă poate fi vindecată și poate reține uleiul din nou, dar vei avea întotdeauna o cicatrice. Poți uita complet ce ți s-a întâmplat? Nu. Nu vei privi niciodată înapoi cu regret și nu te vei mai gândi niciodată la probleme? Nu va dispărea cicatricea niciodată? Nu va dispărea, nu. Dar pentru mine, cicatricea este capodopera, deoarece cicatricea arată că există un Dumnezeu care poate vindeca acea inimă astfel încât să poată rețină uleiul din nou.

Cicatricea este aceea care Îl arată pe Dumnezeu; cicatricea arată puterea lui Dumnezeu; cicatricea arată capacitatea lui Dumnezeu de a lua inima pe care diavolul a încercat să aducă în ruină și să-i aducă vindecarea pentru ca acea inimă să țină uleiul din nou; să poți iubi și să primești iubire; să poți merge înainte ca un creștin pentru că pe acest pământ există un Dumnezeu, există răscumpărare și o putere de vindecare.

Lasă cicatricea și fii o capodoperă! Refuză să-l mai lași pe diavol să-ți ia cicatricea și să-ți aducă ruină, dureri de inimă și distrugere, pentru că cicatricea este acolo pentru a afișa puterea lui Dumnezeu și toate atributele Lui și pentru a birui tot ce diavolul a așezat vreodată în calea copiilor lui Dumnezeu.

Există o putere care a fost eliberată în această oră, și această putere este Puterea deplină a Cuvântului deplin, astfel încât să putem zbura puțin mai sus de curtea găinilor, puțin mai sus de stâlpul gardului așa că ne putem ridica și să spunem: „Totul a fost Dumnezeu. Dumnezeu a știut sfârșitul de la început. Nu este nimic neclar cu Dumnezeu. Eu nu sunt stricat, eu arăt dreptatea, arăt puterea lui Dumnezeu, eu sunt o etapă a lucrării lui Dumnezeu.” Cicatricea este cea care face capodopera.

Poate spuneți: „Eu nu vreau să am probleme.” Nimeni nu vrea să aibă probleme, dar Dumnezeu a făcut astfel ca atributele blocate în interiorul Lui să poată fi eliberate numai atunci când există o cicatrice.

Atributele care au fost blocate în interiorul Său, au fost eliberate atunci când a existat o cicatrice în cer, apoi a coborât pe pământ și a făcut ceva frumos. Dacă ție și mie ni s-ar da opțiunea și Dumnezeu ar spune: „Ce crezi acum…” Nu acum, ci dacă ne-ar fi dat opțiunea înainte de a veni la Mesaj și ne-ar întreba: „Ce crezi, ar fi trebuit să pun pomul cunoștinței binelui și răului în grădina Eden, sau nu?” Ce alegere ai face? Poate ai spune: „Nu risca. Nu merită riscul.” Iar El ar spune: „Nu există nici un risc, dar în Mine sunt niște atribute care trebuie exprimate. Există ceva care trebuie să se manifeste.”

Îți spun că dacă ai vrea să te naști într-un pat cu flori fără probleme, dacă vrei să fii legănat toată viața într-un leagăn cu blândețe și nu vrei să te confrunți niciodată cu probleme sau cu respingere, nu vrei să eșuezi niciodată din cauza propriilor tale alegeri greșite, nu vrei ca nimeni să te rănească până în punctul în care să te facă o sperietoare, îți spun că ești pe cale să pierzi; tu distrugi Tabloul lui Dumnezeu, distrugi lucrarea lui Dumnezeu, distrugi Opera de artă a lui Dumnezeu.

Amintiți-vă că fratele Branham vorbește despre un tablou. A făcut-o de foarte multe ori și a spus:

„Mă uit la acest tablou. Peste tot sunt nori și furtună. Arată îngrozitor, arată înfricoșător, arată o scenă îngrozitoare…” Apoi a spus: „…dar trebuie să te apropii.”

Arată îngrozitor, arată de parcă a fost un eșec, dar pe măsură ce s-a apropiat, a început să vadă aripile îngerilor. Te apropii puțin și vezi că este bucurie, este adunarea îngerilor și nu a fost deloc înfricoșător.

Ne uităm la viețile noastre și credem că au fost îngrozitoare, dar nu sunt îngrozitoare, prieteni. Dacă Dumnezeu te-a adus aici ca o Sămânță-genă predestinată a lui Dumnezeu și te-a răscumpărat, ai revenit în legătură cu El Însuși prin acest Cuvânt ca să fie unit cu tine, atunci nu a fost nimic în neregulă. Nu este nimic în neregulă cu aceasta.

Ai regrete? Da. Apostolul Pavel a regretat că i-a prigonit pe creștini, dar ca forță prigonitoare, el a împlinit, de fapt, Planul lui Dumnezeu prin faptul că i-a alungat pe creștini din Ierusalim. Este adevărat? Persecuția i-a scos din Ierusalim și au dus Mesajul cu ei oriunde au mers. Iar când Dumnezeu l-a chemat pe Pavel, el L-a urmat până la capăt.

Cred că în 1Corinteni 15 scrie că Pavel încă regreta ce a făcut și a spus: „Nici măcar nu sunt demn să fiu numit apostol pentru că am prigonit biserica lui Hristos.”

Fratele Branham a spus că Pavel a fost martor la moartea lui Ștefan și l-a privit murind, și aceasta l-a supărat întotdeauna pe Pavel. Dar ce spune Pavel? Haideți să ne întoarcem acolo. 1Corinteni 15.9-11:

„Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toți: totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine.

Astfel dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim, și voi așa ați crezut.”

Apostolul Pavel a spus: „Nici măcar nu sunt vrednic să fiu numit apostol, din cauză că am prigonit Biserica.” El nu s-a bazat pe vrednicia lui, ci s-a bazat pe alegerea lui Dumnezeu, și a spus: „Prin harul Lui Dumnezeu sunt ce sunt.” Și adaugă: „…ba încă am lucrat mai mult decât toți.”

 Ce era aceasta? Era o cicatrice care îl împingea, era ceva în eșecul pe care l-a avut care îl tot împingea înainte, așa că a mers în satul următor. Exista ceva cu privire la moartea lui Ștefan, era ceva legat de amintire, de plânsul mamelor și taților, când ducea o mamă sau un tată la închisoare. Dar în acea cicatrice era ceva ce Dumnezeu folosea ca să-l împingă înainte. Apostolul Pavel nu spunea: „Ei bine, eu nu sunt bun, nu am nici o valoare, nu voi face niciodată nimic pentru Dumnezeu. Uită-te ce s-a întâmplat,” ci el a recunoscut chemarea lui Dumnezeu în viața lui, și în loc să se pună jos și să spună: „Sunt o persoană atât de rea!”, el a spus: „Harul lui Dumnezeu mă poartă într-o lucrare mai mare. El mă duce în partea opusă. Am fost împotrivă și am împiedecat lucrarea dar acum o voi promova. Am lovit cu pietre, acum voi fi lovit cu pietre; am bătut, așa că acum voi fi bătut.”

Sunt surori care și-au pierdut virtutea din cauza unor alegeri greșite și spun: „Totul este pierdut, totul este zadarnic. Nu voi fi niciodată bună.” Dar eu spun: „Lasă-L pe El să te motiveze. Fii evlavioasă și gingașă și spune: „Aceasta am fost, acum voi fi opusul. Am pierdut, nu pot schimba niciodată aceasta, sunt marcată în anumite privințe pentru toată viața dar prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Sunt fiica lui Dumnezeu, și pentru că știu acum ce este păcatul și unde duce acesta, nu voi mai cocheta niciodată cu păcatul, ci voi fi un model pentru ce vrea Dumnezeu să fiu. Voi fi așa cum vrea Dumnezeu să fie o femeie creștină.” Nu lăsați aceasta să vă împiedice, ci să vă împingă înainte; nu o lăsați să vă oprească.

Unele au făcut parte din biserici eșuate, slujiri eșuate, dar nu lăsați ca aceasta să vă motiveze ca să vă îndepărtați pentru că Dumnezeu trebuie să aibă o biserică adevărată, trebuie să existe o slujire adevărată, trebuie să existe o adunare adevărată. Spuneți: „Voi lucra la fel de sârguincios pentru următoarea. Dacă am lucrat pentru prima și nu am reușit, nu contează pentru că, pe undeva, există una adevărată, și voi lucra până când o voi găsi. Nu este timpul să mă opresc și să spun: „Există cicatrici. Aș vrea, dar știu că am această problemă. Am o problemă cu personalitatea mea.”

Știți ce a spus fratele Branham că au spus despre Dwight Moody? Că este cel mai prost vorbitor, vorbește pe nas, așa că cine suportă să-l asculte? Dar el a câștigat zeci, dacă nu sute de mii de suflete pentru Hristos. Aceasta a făcut el cu o vorbire pe nas pe care nimeni nu voia s-o asculte. Au spus că era și urât.

Vă întreb pe voi, știind că sunteți urâți și că s-a scris aceasta în ziar, descriindu-vă discursul ca fiind foarte slab, că nu aveți abilități și alte asemenea lucruri despre voi, v-ați trezi duminica viitoare ca să mergeți să predicați la câteva mii de oameni, după ce ați citit acel articol? Dar apostolul Pavel a spus: „Acum mă voi lăuda cu infirmitățile mele, pentru că atunci când sunt slab, sunt tare.”

Vedeți, nu este timpul să găsim scuze din cauza cicatricilor, deoarece cicatricea face capodopera. Capodopera este răscumpărarea.

Știți, Scriptura spune în Corinteni: „Uitați-vă în jur, nu mulți sunt puternici, nu mulți sunt nobili sau bogați, deoarece Dumnezeu a ales lucrurile slabe.” De ce a ales Dumnezeu Lucrurile slabe? El a ales lucrurile slabe pentru a rupe puterea și tăria celor răi. De ce? De ce face Dumnezeu lucrul acesta? Pentru că cicatricea este aceea care face capodopera.

„Frate Chad, familia mea nu  era ceea ce trebuia să fie când am fost copil: era fățărnicie, era aceasta și cealaltă, de aceea nu vreau să merg la biserică.” Lasă scuzele, nu fi fățarnic.

Ascultați, când ne uităm la aceste lucruri, toți avem cicatrici, dar este aceasta în afara Planului lui Dumnezeu? Este o eroare? Este greșit? Amintiți-vă că Dumnezeu a ucis Mielul înainte de întemeierea lumii și a scris numele tău în Carte  știind că vei fi răscumpărat. Mai mult, El a știut în ce epocă și în ce ceas vei veni și El a hotărât răscumpărarea ta pentru că a știut că vei avea nevoie de răscumpărare.

„Vrei să spui că Dumnezeu a știut că voi avea o zgârietură?” Dumnezeu a știut că vei avea probabil, zece mii de zgârieturi, dar zgârietura te face un trofeu al harului Său. Căderea ta te face o manifestare a puterii Lui, eșecul tău Îl face mai puternic. Perfecțiunea ta nu-L face pe Dumnezeu mai perfect, ci eșecul tău Îl face mai perfect. El te face perfect printr-un Cuvânt perfect care a sângerat și a murit ca să fii spălat de orice altceva. Cuvântul perfect este acela care te face perfect. Tu nu ești perfect astfel încât să-I poți arăta aceasta lui Dumnezeu; tu ai eșuat pentru ca Dumnezeu să te poată spăla și să te aducă la perfecțiune după Cuvântul Său. Atunci, cine devine Cel puternic? Noi! Slavă lui Dumnezeu!

Știți, noi toți suferim de aceleași lucruri și am văzut că și fratele Branham a suferit la fel, și el a vorbit deschis despre aceasta. Nu i-a plăcut să fie sărac. Când a avut prima campanie, și-a cusut singur buzunarul de la haină. Era o haină împrumutată și tot timpul și-a ținut mâna peste cusătură și dând mâna cu stânga cu oamenii. Ce făcea? Suferea sub cicatricea sărăciei.

Dar iată că un om, care nu avea destui bani ca să-și cumpere o haină de aceea a împrumutat una ruptă și a cusut-o cum a putut, a predicat de șapte ori în jurul lumii, a intrat în palatele regilor și s-a rugat pentru ei. De ce a început slujba fără să aibă suficienți bani? Ce a fost aceasta? Petecul cusut pe haină a fost cicatricea care l-a făcut pentru mine o capodoperă, pentru că acel om nu  a avut capacitatea să facă ceea ce Dumnezeu a făcut prin el. Aceasta arată cât de minunat este Dumnezeu.

Profetul putea să-și folosească lipsa abilităților ca scuză. Aceasta a încercat să facă Moise. Apoi, Moise a crezut că este puternic, așa că Dumnezeu a trebuit să-l trimită într-o mică pribegie. Moise era omul potrivit, el era vasul ales, și el a venit la timpul potrivit, la patru sute de ani, totuși, el nu era încă în starea potrivită, el trebuia să aibă mai întâi niște cicatrici. El trebuia să încerce să aducă eliberarea singur și să eșueze. Noi știm că el a ucis un egiptean apoi a fost respins de frații săi și a trebuit să fugă din Egipt iar Dumnezeu a trebuit să-i dea o soție aprigă. Credeți că Dumnezeu i-a făcut câteva cicatrici? El a stat acolo și a primit multe cicatrici, a fost tăiat și bătut iar când Dumnezeu a venit la el într-un Rug aprins, Moise I-a spus: „Nu pot. Trimite pe altcineva pentru că eu nu pot nici măcar să vorbesc bine, așa că nu mă vor asculta.” Cu alte cuvinte, el a spus: „Poți să-Ți imaginezi ce crede soția mea despre mine, și crezi că ei mă vor asculta?”

Dumnezeu știe ce face. Dumnezeu l-a adus pe Moise în punctul în care a înțeles că nu o putea face singur. Și el era plin de cicatrici. Dar fratele Branham a spus că aceasta este starea în care vrea Dumnezeu să ajungem, apoi ne poate folosi ca să fim trofee ale harului Său, ca să-Și manifeste puterea de răscumpărare. Putere în Sânge, putere în Cuvânt.

Dar nu este timpul ca noi astăzi să ne comportăm ca Moise și să spunem: „Nu pot vorbi, nu pot predica la fel ca fratele Cutare și Cutare.”

Când Dumnezeu cheamă pe cineva în slujbă, nu privește la faptul că nu poate predica la fel ca ceilalți. Prieteni, predicați orice a pus Dumnezeu pe inima voastră să predicați, dacă v-a chemat să predicați. Dacă v-a chemat să cântați, cântați și nu spuneți: „Nu pot cânta ca sora, nu pot cânta ca sora…” Dumnezeu nu ți-a spus niciodată să cânți ca cineva, ci ți-a spus doar să cânți.

Noi suntem afectați de respingere, de complexe și eșecuri, și ajungem în punctul în care simțim că nu putem face nimic corect. Dacă încercăm, o să ne încurcăm, acesta este adevărul absolut, de aceea Îl așteptăm pe Dumnezeu, iar când El ne cheamă, mergem înainte prin credință și lăsăm pe Dumnezeu să lase ca cicatricea să fie capodoperă.

Dumnezeu a lăsat ca raiul să aibă o cicatrice. Nu știu cum să spun altfel. Când vorbesc despre Rai, nu știu cum să spun altfel, dar în Dimensiunile cerești, în Tărâmurile cerești a fost o cădere. Fratele Branham a spus că păcatul a început în Rai, așa că în Rai a fost o distrugere, un defect, a fost o cădere, o zgârietură; nu știu cum s-o numesc, dar s-a întâmplat ceva, iar Dumnezeu a coborât pe pământ unde a făcut un Paradis desăvârșit, și a fost atât de mulțumit de ceea ce a făcut, încât S-a odihnit. Dar și acel Paradis a căzut, a fost stricat. Niciodată nu a fost nimic greșit în Planului lui Dumnezeu, conform schiței Sale în creion, dar niciodată nu a fost ceea ce a încercat să obțină de fiecare dată când a existat un eșec, o cădere pe Tărâmul ceresc sau pe Tărâmul pământesc, când a căzut toată omenirea, ci era o imagine pe care o picta, o capodoperă la care lucra, ceva ce voia să arate.

Acum am ajuns la sfârșitul timpului iar fratele Branham a spus să nu mai fim copii, ci să fim bărbați și femei maturi, și să înțelegem că dacă Dumnezeu a permis să cadă Tărâmul Său ceresc perfect ca să poată arăta răscumpărarea; dacă a permis căderea Paradisului Său perfect de pe pământ, ca să poată arăta răscumpărarea, atunci ce ziceți de mine? Poate Dumnezeu să folosească eșecul meu pentru a-Și arăta răscumpărarea? Ar putea folosi cicatricele mele  pentru a arăta răscumpărarea? Da, aceasta este cicatricea care face capodopera.

„Ei bine, am situația aceasta în viața mea, am aceasta în trecut, am problema aceasta cu căsătoria, am problema aceasta cu cazierul penal, am aceasta, aceasta și aceasta…” Citiți Biblia, există o mulțime din aceste lucruri de acolo, dar fiecare din ele era o altă imagine care alcătuia marea Imagine; fiecare dintre ele, era o altă parte, o altă piesă sculptată în marele perete al Tapetului lui Dumnezeu care prezintă o poveste. Este chiar mintea lui Dumnezeu, inima lui Dumnezeu Însuși, chiar gândul lui Dumnezeu care vrea să arate o Mireasă pe care El o alege, apoi să se arate acelei Mirese astfel ca Ea să-L cunoască.

Totul a fost despre Răscumpărare; există o Răscumpărare; există o Răscumpărare a Capodoperei, iar voi faceți parte din Capodopera răscumpărată. Aveți cicatrici? Da. Poate în inima voastră mai sunt zone sfâșiate, rupte și nu va ține Uleiul, dar vreau să vă spun că astăzi, există aici o Putere care va vindeca acea inimă frântă. Dacă nu ai reușit încă să treci peste trecut, dacă există o situație abuzivă, propriul tău eșec sau eșecul altuia, un eșec al bisericii sau orice altceva, dacă a mai rămas ceva în viața ta, dacă există o crăpătură prin care tot aurul curat al iubirii continuă să se scurgă, vreau să-ți spun că aici este un Dumnezeu care poate vindeca acea rană din inima ta, astfel încât să poți reține Uleiul Lui.

Dumnezeu a îngăduit să se facă crăpătura, dar El a permis-o pentru ca tot El să poată fi mâna care repară acea crăpătură, astfel încât cicatricea ta să-și arate apoi dragostea; să-și arate fidelitatea; cicatricea ta va arăta Puterea lui Dumnezeu.

În această dimineață vă invit să-L lăsați pe Marele Vindecător să vă vindece inimile. Încetați să mai urâți toate acele crăpături, încetați să vă urâți trecutul, încetați să urâți.

Știți, eu nu cred că Pavel a fost vreodată mândru de ceea ce a făcut, ci cred că întotdeauna a fost dezamăgit, dar el nu a lăsat aceasta să-l împiedice să meargă mai departe în Planul lui Dumnezeu. Există tot felul de lucruri care ni s-au întâmplat, probabil am putea sta aici încă două ore spunând toate felurlle în care oamenii sunt afectați și cicatricele provocate de alții și de noi înșine. Dar vă spun că aici există o putere de vindecare pentru că aceasta este imaginea pe care încearcă să o picteze. El încearcă să te ia pe tine care ai fost crăpat, și să vindece acea crăpătură.

Am o cicatrice, da, acesta este scopul cicatricei, să o transformăm în capodopera mântuirii, astfel încât toată lumea să poată vedea răscumpărarea. Dacă nu există cicatrice, nu există nici o dovadă a lucrării lui Dumnezeu.

Toți am avut cicatrici, dar există o mare Putere și Ea este aici ca să ne vindece. Cel care l-a vindecat pe Pavel, poate să te vindece și pe tine. Cel care l-a adus pe Moise din nou în acțiune, este aici ca să te aducă și pe tine înapoi în acțiune. Singurul care a putut să-l restabilească pe David după ce a căzut, este aici pentru a te restabili și pe tine.

Vă amintiți cea mai mare împărăție pe care a avut-o vreodată Israelul? A fost un tip al epocii de aur, un tip al Mileniului. Mă refer la împărăția lui Solomon. Este corect? Dar priviți unde a ajuns Solomon pe acest pământ; priviți la ce s-a întâmplat cu mama și cu tatăl său; priviți evenimentul degradant care a avut loc, rușinea care s-a abătut asupra familiei. Mama sa, Bat-Șeba era căsătorită cu Urie Hetitul, dar David a luat-o pentru el în timp ce Urie se afla la luptă, apoi a pus la cale un plan ca să-l ucidă pentru a-și acoperi păcatul. Dar Dumnezeu a descoperit totul, iar primul copil a murit. După ce a murit Urie, David și Bat-Șeba au devenit soț și soție, iar David s-a dus la ea s-o mângâie pentru moartea copilului și ea a rămas însărcinată și l-a născut pe Solomon care a avut un semn asupra vieții lui încă de la naștere, când profetul Natan a venit în acea zi. El nu a apărut pentru nici o altă naștere înregistrată în Biblie; nu există nici o altă înregistrare în care să se spună că profetul Natan ar fi apărut la nașterea altui copil al lui David, așa cum a făcut-o la nașterea lui Solomon, pentru că Solomon s-a născut dintr-o situație îngrozitoare. Puteți să vă imaginați ce au crezut toți ceilalți din regat? Că acest copil nu se va ridica niciodată.

Priviți cum s-a născut, priviți ce s-a întâmplat, uitați-vă la mama și la tatăl lui; priviți păcatul, priviți crima, dar din toate acestea a ieșit acest copil mic, dintr-o mizerie. Dar a apărut profetul lui Dumnezeu și i-a pus numele „Iedidia,” adică „Iubitul Domnului.” De ce? Pentru că el a fost ales, el a fost cel pe care Dumnezeu l-a ales să fie succesorul lui David, cel pe care Dumnezeu l-a ales să fie marele împărat care urma să tipizeze domnia milenară a lui Isus Hristos.

Voi ați putea să vă gândiți: „Doamne, Tu ai știut ce se va întâmpla, de ce ai îngăduit toate acestea? De ce nu ai protejat-o pe Bat-Șeba? De ce ai lăsat-o să se căsătorească cu Urie?” Pentru că povestea arată harul lui Dumnezeu, arată alegerea lui Dumnezeu.

S-ar putea să ai o poveste tot atât de rea, sau mai rea, dar dacă Dumnezeu te-a ales, te iubește și El te-a ales cu un scop, și nici o cicatrice, nici un eșec nu va împiedica scopul lui Dumnezeu în viața ta. Nimic nu Îl va împiedica pe Dumnezeu să te folosească pentru a arăta Capodopera mântuirii Lui.

Eu spun: „Doamne, chiar dacă sunt rupt, sfâșiat, zgâriat sau învinețit; unele răni mi le-au făcut oamenii, altele mi le-am făcut eu singur, dar Doamne, fie ca fiecare zgârietură să mărturisească despre bunătatea Ta și fiecare cicatrice să mărturisească despre mila Ta; fie ca toate acestea să arate lumii cât de frumos este harul Tău în Planul Tău de răscumpărare, în această zi. Fie ca totul să afișeze Capodopera ta. Întrebarea este: „Pot cicatricele din viața mea să mă facă o capodoperă a lui Dumnezeu?”

Puneți-vă această întrebare: „Cicatricele din viața mea, pot să mă facă o capodoperă a lui Dumnezeu?” Răspunsul este: „Da!” Dar trebuie să-L lași , trebuie să ai încredere în El. Nu te așeza jos și nu inventa scuze, nu-i permite diavolului să-ți aducă chinuri, ci lasă harul lui Dumnezeu să-și facă efectul, să permitem ca Planul de mântuire să ne ridice și să ne facă acea capodoperă pe care Dumnezeu vrea s-o arate lumii.

El are o Mireasă spălată de Apa Cuvântului, Ea nu a fost perfectă dar a fost făcută perfectă prin Cuvânt, și Ea intră în supunere față de Cuvânt, astfel încât Cuvântul să se poată manifesta prin viața Ei; și tu să poți spune că vine printr-o viață care a fost distrusă în copilărie. Ai trecut printr-o viață în care ai avut un tată alcoolic; ai trecut printr-o viață dependentă de droguri.

Maria Magdalena a fost chemată având șapte draci, iar fratele Branham a spus că ea a fost o prostituată de stradă. Da, dar ea a fost prima care L-a văzut pe Isus Înviat; ea a devenit un trofeu al harului Său și ne-a arătat că biserica a fost eliberată de cei șapte diavoli ai denominațiunilor din epocile bisericii.

Totul are un scop, totul este pentru marea imagine a lui Dumnezeu pe care El o pictează. Doar lăsați-L să vă vindece locurile rănite și să toarne Uleiul iubirii înapoi în inima voastră; lăsați-L să vă pună înapoi sub mantaua Lui și nu ieșiți de acolo. Harul Lui vă pune acolo, este dragostea Lui și cicatricea o face capodoperă.

Pavel a fost pus în acțiune de eșecul lui, și eu spun: „Dumnezeule, pune-mă în acțiune prin eșecul meu! Nu lăsa ca eșecul meu să mă țină departe, ci fă ca eșecul meu să mă împingă înainte. Nevoia mea de Tine, nevoia mea de eliberare, da, noi avem nevoie de eliberare, avem nevoie de Dumnezeu ca să ne dea putere și să ne ajute să depășim aceasta. Să nu lăsăm ca nevoia noastră să ne țină departe de Dumnezeu, ci să ne împingă spre Dumnezeu, pentru ca El să ne poată ridica și să ne facă un trofeu al harului Său.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Să ne ridicăm cu toții în picioare. Vreau să mai citesc o Scriptură din Apocalipsa 5.9-10:

„Și cântau o cântare nouă, și ziceau: „Vrednic ești Tu ca să iei Cartea și să-i rupi pecețile: căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice norod și de orice neam.

Ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru, și ei vor împărăți pe pământ.”

Acesta este cântecul celor răscumpărați. Știți de ce pot să cânte acest cântec? Pentru că trebuiau să fie răscumpărați; ei aveau nevoie să fie răscumpărați; aveau nevoie să fie mântuiți; aveau nevoie să fie scoși din păcat; trebuiau să fie spălați, sfințiți și umpluți cu Duhul Sfânt. Ei aveau nevoie de răscumpărare. Dumnezeu avea să creeze o nevoie pentru ca El s-o poată satisface, astfel ca ceea ce era în interiorul Lui, să poată fi exprimat.

În interiorul tău și al meu, Dumnezeu a permis o tăietură. A creat Dumnezeu răul? Nu, dar El l-a făcut într-un fel în care se putea corupe singur, și aceasta prin alegere.

Sunt alegeri pe care le fac alții, și sunt alegeri pe care le-ați făcut singuri, iar Dumnezeu a permis ca acestea să intre în păcat ca să creeze în noi o nevoie; și când avem o nevoie, Dumnezeu apare ca Cel care poate satisface orice nevoie. Și când satisface nevoia, a cui lucrare este expusă? A diavolului sau a lui Dumnezeu? Cine s-a arătat? Cine și-a demonstrat puterea și gloria? Este diavolul? Ești tu? Tu nu ai putut să faci nimic iar tot ce a putut face diavolul, a fost să te împingă în mâna lui Dumnezeu, iar Dumnezeu te-a luat și te ridică prin răscumpărarea și vindecarea Sa, spunând: „Aceasta este ceea ce am dorit întotdeauna, să Mă arăt puternic pentru binele tău; să-Mi arăt puterea, dragostea și harul.”

Doamne, mă voi lăuda acum cu infirmitățile mele, pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt tare. Lucrurile din copilărie la care mă gândesc, și lucrurile făcute în tinerețea mea, mândria și alegerile oribile pe care le-am făcut, răul pe care mi l-am făcut mie și altora, mă fac să tremur uneori. Mă uit în urmă și tremur, dar dacă nu ar fi fost așa, nu aș fi știut ce nevoie mare am, nu aș ști ce Salvator puternic am și nu aș înțelege puterea Cuvântului care a fost eliberat în această zi, deoarece puterea acestui Cuvânt m-a eliberat de toate lucrurile care încercau să mă țină pe loc. Este lucrul care mă împinge spre  Dumnezeu și mă ține aproape de Dumnezeu, mă face să-I cânt zi de zi laudele Lui. De ce? Pentru că eu nu am putut, dar El a făcut-o.

El mi-a făcut poza: un băiat bătut, aruncat încoace și încolo, care mergea beat din gard în gard și toate aceste lucruri groaznice la care poți privi și să spui că sunt groaznice. Dar eu spun că au fost minunate, pentru că, unde sunt acum? Acum Îl cunosc pe Dumnezeul meu, Îi cunosc puterea și știu că El poate elibera, că El poate salva; știu că El poate vindeca. Și nu știu pentru că a spus-o fratele Branham, ci eu știu că El poate vindeca o inimă frântă și poate turna Uleiul dragostei înapoi. Știu din experiență pentru că acolo este o cicatrice, dar în spatele acelei cicatrice este Uleiul de aur al iubirii care a fost turnat de Dumnezeu pentru că acum, rana s-a vindecat. Acum, eu nu mai privesc cu dispreț la cicatrice, ci privesc cu dragoste pentru Creatorul meu.

Nu privesc la trecutul meu cu dispreț și supărare, căci dacă te uiți înapoi așa, vei merge înainte dar în jos, ci eu privesc la viața mea și văd mâna duioasă a lui IeHoVaH care mă conduce spre Țara făgăduinței, văd puterea prin care numai Dumnezeu a putut să mă scoată de unde am fost.

Fie ca în toate eșecurile mele să-Și arate gloria, fie ca în toate cicatricele mele…Vrei să vezi cicatricele mele? Să ne uităm la cicatrice. De ce vrei să te uiți la cicatricele tale? Eu am fost vindecat și este un semn de vindecare…cicatricele mele arată bunătatea lui Dumnezeu și slava Lui. Nu le urăsc pentru că ele sunt cele ce fac o capodoperă, capodopera care vrea Dumnezeu să fie.

Dacă diavolul încearcă să folosească trecutul ca să te țină pe loc, lasă-L astăzi pe Dumnezeu să taie toate legăturile. Nu există nimic care să nu fi permis Dumnezeu să se întâmple, dar nu pentru distrugerea ta, ci pentru slava Lui, ca să fie El slăvit.

Veniți la El și spuneți: „Doamne, am nevoie de Puterea Ta care poate vindeca o inimă frântă. Am nevoie de acel Ulei de aur al Dragostei Tale care poate fi turnat și ținut de o inimă care a fost  vindecată. Am nevoie de Tine să mă eliberezi de consecințele propriilor mele acțiuni, am nevoie să mă eliberezi de ceea ce mi-au făcut alții și de ceea ce mi-am făcut eu, am nevoie ca slava Ta să se manifeste în acest vas.”

Să ne plecăm capetele pentru rugăciune. Haideți să medităm cu reverență. Nu există nici unul dintre noi care să treacă prin viață și să nu aibă cicatrici, nu există nici unul care să fi călătorit de ceva vreme pe drumul vieții acesteia, și să nu aibă un semn care indică un defect, un eșec, o rană, dar toată Puterea lui Dumnezeu este aici, prezența lui Dumnezeu este aici pentru a elibera; puterea lui Dumnezeu este aici ca să vindece, dragostea lui Dumnezeu este aici ca să restabilească. Oh, dacă am putea să ne întoarcem de la toate acele lucruri negative și am începe să vedem Lumina pozitivă pe care a dorit-o Dumnezeu înainte de întemeierea lumii când ne-a scris numele în Cartea Vieții Mielului. El știa că vom avea nevoie de un Răscumpărător, așa că ne-a scris numele în Cartea Răscumpărării înainte de întemeierea lumii.

Noi am privit deja până la sfârșitul Cărții unde vedem că sfinții cântă lui Dumnezeu care ne-a răscumpărat din orice națiune, neam sau popor și ne-a făcut împărați și preoți și noi vom împărăți pe pământ. Dumnezeule, Tu ne-ai făcut împărați și preoți pentru că ne-ai răscumpărat și ne-ai făcut trofee ale harului Tău.

Dumnezeule, iartă-ne că ne ținem încă de lucruri pe care ar fi trebuit să le lăsăm cu ani în urmă; iartă-ne că i-am permis diavolului să ne chinuiască prin eșecuri, greșeli și răni, dar Dumnezeule, venim la Tine acum pentru că avem încredere în Tine și știm că totul face parte din frumoasa poveste a Răscumpărării, și aceasta este o parte a motivului pentru care Mielul a fost ucis înainte de întemeierea lumii: pentru că aveam nevoie de răscumpărare acum.

Venim la Tine, o, Doamne, și Te rugăm Dumnezeule, să ne vindeci. Te rog să Te miști în fiecare inimă rănită, la toți care aparent nu pot trece peste trecut și nu se pot elibera. Te rog să vii acum și să rupi jugul robiei, în Numele lui Isus Hristos. Eliberează-Ți robii! Fă ca ei să știe mai mult ca să aibă ochi să vadă. Ridică-i mai sus astfel încât să poată vedea Planul Răscumpărării care se întinde din veșnicie în veșnicie.

Doamne, Tu ai totul sub control iar Capodopera Ta vine la timp, totul este modelat exact cum trebuie, Dumnezeule, și vine la acea imagine minunată a Planului Tău de mântuire pe care l-ai avut înainte de întemeierea lumii.

Doamne, ajută-ne să ne predăm în mâna Ta pentru ca Tu, în calitate de Meșter Maestru, să ne transformi în capodoperă ca să ne putem bucura de cicatrici, deoarece cicatricile sunt cele care ne fac să fim o capodoperă.

Îți mulțumim Doamne, pentru mântuirea Ta, pentru salvarea Ta; Îți mulțumim pentru vindecarea Ta, pentru eliberarea ta; Îți mulțumim pentru ceea ce ai făcut, pentru ceea ce faci și pentru ceea ce vei face. Doamne, lasă poporul Tău să plece liber. Noi urcăm deasupra tuturor lucrurilor negative și recunoaștem un Plan măreț care a precedat toate planurile diavolului, căci tot ce a putut face diavolul, a fost că a intrat în capcana Ta, iar Tu ești pe cale să arunci capcana, să-l prinzi pe nesimțite și să-i aduci distrugerea. Ajută-ne, Doamne, ține-ne cu mâna Ta, binecuvântează-Ți poporul, și vindecă-i, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni!

În timp ce plecăm, să nu pierdem niciodată din vedere că Dumnezeu este Mintea din spatele Capodoperei și că tot ceea ce în trecut a arătat greșit, tocmai am aflat că a fost corect; se părea că totul era distrus, dar nu era distrus, ci a fost acolo numai pentru a arăta încă un pas în Răscumpărare; arăta că urma să vină altceva, că exista un alt nivel de înțelegere, un alt nivel de artă care urma să iasă din Dumnezeu. Așa că, în timp ce plecăm de aici, vă spun să nu-l lăsați niciodată pe diavolul să vă spună că, prin ceea ce treceți acum, necazurile și luptele pe care le aveți, Dumnezeu nu știe și că vi se întâmplă un lucru ciudat. Dumnezeu încă lucrează la marea Sa Lucrare de artă, El este încă Creierul din spatele Capodoperei, și în acest timp final va avea o Mireasă-Capodoperă expusă.

S-ar putea să trecem prin lucruri grele: prin momente dificile, prin respingeri și persecuții; prin eșecuri ale bărbaților, eșecuri ale celor dragi, eșecuri ale bisericilor sau cine știe prin ce vom mai trece, dar nu uitați niciodată din această zi înainte, că există o Minte în spatele Operei Sale și că totul se îndreaptă spre Imaginea pe care Dumnezeu a avut-o în mintea Sa cu privire la ceea ce vrea să manifeste. Nu vă descurajați! Nu dați înapoi! Nu renunțați, ci aveți încredere în Dumnezeu, pentru că sub mâna marelui Sculptor, totul se va desfășura corect, iar la urmă va fi cea mai frumoasă Imagine a Mântuirii care afișează frumusețea închisă în interiorul lui Dumnezeu, și care acum va fi afișată.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni! Amin.