…Îţi mulţumim din adâncul inimii noastre pentru Domnul Isus care este Viaţa noastră. În El nu este nici o greşeală, ci doar în noi găsim greşeli atunci când ne cercetăm vieţile şi ni le comparăm cu a Lui. Iartă-ne, şi vino să Te întâlneşti cu noi, pentru că ai promis că acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Tău, vei fi şi Tu în mijlocul lor, iar dacă vom cere ceva, ni se va da.
Tată, motivul pentru care ne-am adunat în seara aceasta este să-L vedem pe Isus proslăvit, şi credem că eforturile noastre vor avea ca răsplată cât mai multe suflete aduse la o credinţă vie în Dumnezeul cel Atotputernic.
Te rugăm să ne învredniceşti cu prezenţa Ta, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.
Vă puteţi aşeza.
Sunt cam obosit pentru că de la Crăciun încoace nu am făcut nici o pauză.
M-am bucurat să-l văd pe fratele Joseph Boze pe care l-am întâlnit încă de când s-a reîntors de pe câmpul misiunii de peste ocean, şi îmi pare rău că fratele Tommy Hicks trebuie să plece în seara aceasta sau mâine pentru o adunare în Canada. Eu am încercat să-l contactez ca să-l rog să vorbească el în seara aceasta, pentru că sunt foarte obosit, dar nu a putut s-o facă, aşa că mi-a zis: „Data viitoare.”
Adevărul este că am o mare încredere în fratele Tommy Hicks, care este un slujitor al Dumnezeului celui viu şi cred că nu este nimeni care să poată spune ceva împotriva călăuzirii Duhului Sfânt a acestui frate.
Voi aţi auzit desigur, despre mesajul din Argentina. El nici măcar nu avea bani să meargă acolo, dar Domnul l-a trimis şi ştiţi ce s-a întâmplat la acea adunare. Vedeţi? Dacă un om este predat Domnului….Adevărul este că Dumnezeu poate folosi doar ceea ce I-aţi predat.
De exemplu, Samson nu şi-a predat inima lui Dumnezeu, ci Dalilei. În schimb i-a dat lui Dumnezeu puterea sa, iar El S-a folosit doar de puterea lui. Asta-i tot.
Dacă tu îi predai lui Dumnezeu întregul tău trup, El Se va folosi de trupul tău; dacă îi predai mintea, inima sau altceva, se va folosi de ceea ce i-ai predat.
El se uită după cineva care poate să I se predea în întregime, aşa că Dumnezeu să fie cu tine, frate Tommy, şi să-ţi dea un mare succes. Noi ne vom ruga pentru tine, iar peste câteva zile, voi fi şi eu în Canada.
Aseară ne-am rugat pentru bolnavi, iar duminică după-amiază am predicat despre Avraam şi despre sămânţa lui. Aseară am vorbit şi despre lucrurile importante din Istoria lumii, iar în seara aceasta aş vrea să deschideţi Bibliile la Matei 11.6 de unde voi citi:
„Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
Îmi voi intitula predica din seara aceasta: „Fericirile uitate.”
Noi cunoaştem cu toţii fericirile, pentru că în Matei 5, Isus a învăţat poporul despre ele chiar la începutul slujbei Sale, când a devenit Conducătorul lui. Atunci El S-a suit pe munte şi i-a învăţat fericirile.
Moise a fost un tip spre Hristos; un prooroc şi un dătător de legi. El a fost un fel de împărat peste poporul aflat în pustie şi a fost născut ca eliberator, iar când s-a născut a fost ascuns de Faraon, aşa cum a fost ascuns Isus de soldaţii lui Irod, slujba şi viaţa lui fiind un tip desăvârşit.
Astfel, după ce a intrat cu poporul în pustie, Moise s-a suit pe munte şi a primit poruncile, după care a coborât de pe munte şi a început să-i înveţe.
Tot aşa, când Isus a intrat în Puterea Sa, S-a dus sus pe munte, apoi S-a aşezat şi a început să-i înveţe pe oameni, zicând:
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.
Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăţia cerurilor.,
Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri: căci tot aşa au prigonit pe proorocii care au fost înainte de voi.” (Matei 5. 8,10,12).
Moise era un tip spre El, iar noi ştim toate aceste lucruri: cine era Moise, cine era Isus şi fericirile, dar această fericire la care vreau să mă refer, este în capitolul 11.6 şi nu în capitolul 5, unde sunt celelalte fericiri. Totuşi, deşi este pusă între alte cuvinte este tot o fericire.
El spune acolo: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire”
Vedeţi? „Ferice de cei cu inima curată…Ferice de cei împăciuitori…”
O, era un timp măreţ în acele zile, iar El a urmat imediat după slujba acestui mare Ilie al Noului Testament, Ioan Botezătorul, care a fost mesagerul trimis înaintea Sa, şi care din pricina slujbei sale a fost trimis la închisoare.
O, şi ce dur a fost acest Ioan! El era mesagerul despre care Isus spunea că „va merge înaintea Mea”, iar când l-au prins, el avea exact acelaşi Duh ca şi Ilie, deoarece Ioan era „Ilie” al Noului Testament.
Voi ştiţi că Ilie fusese un bărbat căruia nu-i plăceau femeile ca Izabela, iar Ioan era la fel: nici lui nu-i plăceau femeile imorale.
Ilie a trăit în pustie şi la fel Ioan, ambii fiind doi singuratici.
Apoi, acel bărbat obişnuit cu sălbăticia, a fost aruncat în închisoarea umedă şi mucegăită. Desigur, aceasta a fost o experienţă îngrozitoare pentru Ioan, un om învăţat să trăiască liber în pustie, unde se hrănea cu lăcuste şi miere, sau cu orice putea vâna în sălbăticie.
Acum era acolo jos, într-o celulă veche, umedă şi mucegăită, poate şi întunecoasă, din cauză că Izabela lui Irod aflase că Ioan a spus că nu este corect ca Irod să trăiască cu ea, deoarece era nevasta fratelui său, Filip. Acest lucru era ilegal.
Ioan era unul din aceia care nu dădea înapoi la orice lovitură, ci se gândea că chiar dacă-i vor tăia capul va merge înainte. Pentru el nu conta decât Cuvântul, la fel ca şi pentru Ilie, aşa că mergea înainte şi spunea tot ce avea de spus: dacă era bine, spunea că este bine, dacă era greşit, spunea că este greşit.
O, Dumnezeule, şi noi avem nevoie de mai mulţi oameni ca aceştia, oameni care să stea hotărâţi pe convingerile autentice ale Cuvântului lui Dumnezeu, şi care nu au linişte până nu spun Adevărul.
Probabil că în timp ce stătea în celula aceea murdară, Ioan nu avea posibilitatea să citească Biblia, dar aşa cum spunea cineva, „ochiul de vultur a privit până departe”.
Voi ştiţi că proorocii sunt comparaţi cu vulturii, iar Dumnezeu îi numeşte vulturi. De ce aceasta? Pentru că vulturul este una din cele mai puternice păsări, putând zbura sus, sus, mai sus ca orice altă pasăre. Mai mult, el are privirea cea mai ageră.
Oamenii spun că şi şoimul poate zbura sus şi vede bine, dar dacă vreun şoim ar îndrăzni să-l urmeze pe vultur, s-ar dezintegra în aer. Cu siguranţă.
Acum, la ce i-ar folosi vulturului să urce atât de sus, dacă nu ar avea ochii buni?
Tot aşa, la ce ne-ar folosi faptul că sărim în sus şi-n jos, dacă nu ştim ce facem? Sau la ce ne foloseşte faptul că punem mărturie sau că facem gălăgie, dacă nu avem un motiv pentru care o facem? Vedeţi? Desigur, gălăgia este bună dacă aveţi pentru ce s-o faceţi. Aşteptaţi deci ca mai întâi să se întâmple ceva, apoi toată viaţa voastră va fi o gălăgie. Desigur.
Acum, cu cât mergeţi mai sus, cu atât veţi vedea mai mult. Astfel, de sus, din cosmos, ei pot face fotografii ale întregului Pământ. Eu cred că cu acest dispozitiv pe care-l au ruşii, se poate înconjura pământul într-o oră şi 45 de minute. Da, ei pot surprinde întreaga rotaţie şi cu cât urcă mai sus, văd mai mult.
Tot aşa, prorocii din Biblie erau acei vulturi care se puteau înălţa mai sus, deasupra adunării, apoi veneau înapoi cu „Aşa vorbeşte Domnul” şi aduceau ştirile. Vedeţi?
De ce? Pentru că Cuvântul lui Dumnezeu venea la proroci.
Astfel, deşi era închis, Ioan a putut „filma” deasupra, cu ochiul său de vultur.
Odată, eu şi Sara am vizitat grădina zoologică din Cincinnati. Voi ştiţi că copiilor le place să meargă cu barca şi să privească maimuţele. Şi în timp ce ne plimbam pe acolo, am auzit un zgomot, aşa că am mers să vedem ce este. Ei tocmai prinseseră un vultur mare şi-l puseseră într-o cuşcă.
O, cum arăta sărmana pasăre! Era plină de sânge iar penele de pe cap şi din vârful aripilor îi erau julite. Am stat şi l-am privit cum încerca să „decoleze”, voi ştiţi cum îşi iau zborul vulturii, dar când se ridica se lovea cu capul de acele bare şi dădea înapoi. Atunci privea din nou în jur, îşi lua avânt şi pornea iarăşi, dar de fiecare dată se lovea de acele bare şi cădea înapoi.
De ce făcea aceasta? Pentru că vulturul este o pasăre a cerului, dar nişte oameni nesăbuiţi l-au închis într-o cuşcă. Privindu-l m-am gândit că aceasta este cea mai jalnică privelişte pe care am văzut-o vreodată. Dacă aş fi primit o colectă, l-aş fi cumpărat şi i-aş fi dat drumul.
Da, atunci m-am gândit că aceea era cea mai îngrozitoare privelişte pe care am văzut-o vreodată, dar este ceva şi mai îngrozitor: să vezi cum bărbaţii şi femeile care au fost născuţi să fie fii şi fiice de Dumnezeu au fost închişi într-un fel de cuşcă ecleziastică. Când privesc în sus, ei ştiu că există un Dumnezeu al cerurilor care este marele Vindecător, marele Învăţător şi marele Mântuitor, dar ei sunt închişi în acele cuşti ecleziastice unde îşi zdrobesc capul de tot felul de societăţi şi alte lucruri de felul acesta, neputând să iasă afară. Aceasta este o stare jalnică.
Ei le spun despre un Dumnezeu mare care era şi îi pune în aşteptare, dărâmând totul de sub ei, după care le zic: „El a murit şi L-au pus în mormânt. Asta-i tot, căci astăzi nu mai este cum era.” O privelişte cu adevărat îngrozitoare: să vezi cum oamenii născuţi să fie copiii lui Dumnezeu sunt închişi în lucruri ca acestea.
Ochiul lui Ioan filma deasupra. El şi Ilie semănau mult pentru că peste amândoi era acelaşi Duh. Vedeţi, Dumnezeu Îşi ia slujitorul, dar nu-Şi ia niciodată Duhul. El l-a luat pe Ilie, dar Duhul care a fost peste el, a venit peste Elisei; apoi, l-a luat pe Elisei şi Duhul Său a venit peste Ioan, iar făgăduinţa Sa este că la sfârşitul timpului Duhul Său va veni peste un alt Ilie. Noi ştim cu toţii aceasta, pentru că această făgăduinţă ne aparţine.
Noi am aflat că şi diavolul îşi ia omul său, dar nu-şi ia niciodată duhul, care merge mai departe la fel ca Duhul Domnului, cei doi fiind împreună.
Ilie şi Ioan erau la fel: amândoi erau oameni nervoşi şi amândoi au avut o cădere nervoasă.
Adevărul este că omul care trăieşte aproape de Dumnezeu este considerat nevrotic sau anormal. Da, aşa au fost consideraţi întotdeauna.
De exemplu, atunci când a vorbit cu Pavel, Festus i-a zis:
„Pavele, eşti nebun! Învăţătura ta cea multă te face să dai în nebunie!” dar Pavel i-a răspuns: „Nu sunt nebun, prea alesule Festus, dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.” (Fapte 26.24-25).
Vedeţi?
Când am fost la Londra, am vizitat mormântul lui William Cowper, care a scris cântarea „Este un izvor plin de sângele lui Emanuel.” Acel om a fost atât de inspirat încât a luat o frânghie să se spânzure, dar frânghia s-a rupt. Atunci a încercat să meargă la râu să se arunce în apă, dar era o ceaţă atât de densă încât nu l-a putut găsi. Vă spun aceasta ca să vedeţi cât de prins este un om în timpul inspiraţiei.
La fel s-a întâmplat cu Stephan Foster, care a scris cele mai cunoscute cântece populare. De câte ori intra sub inspiraţie şi scria un cântec, se îmbăta, iar în final, când a ieşit de sub inspiraţie s-a sinucis cu o lamă.
La fel s-a întâmplat şi cu prorocul Iona, care a fost atât de mult inspirat de Dumnezeu, încât s-a dus jos în pântecele acelei balene timp de trei zile şi trei nopţi, apoi a păşit pe ţărm şi a dat un mesaj care i-a făcut pe oameni să pună saci chiar şi pe animale, dar când Duhul l-a părăsit s-a dus pe vârful dealului, s-a aşezat acolo şi L-a rugat pe Dumnezeu să-l lase să moară. Aşa este.
Ilie, marele vultur al acelui timp, care era unt tip al lui Ioan, era un om dur, un om al pustiului şi trăia într-o peşteră. El a ieşit afară şi a păşit printre oameni cu un mesaj din partea lui Dumnezeu, spunând: „Aşa vorbeşte Domnul…” după care a fost dus într-un loc neştiut de nimeni. Când a stat înaintea lui Ahab, i-a spus clar: „…nu va fi nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu.” Deoarece ştia că a fost în prezenţa lui Dumnezeu. Vedeţi, Ilie nu s-a temut de Ahab, nici de ceea ce va spune el, pentru că fusese în prezenţa Celui care era mai mare decât Ahab, şi-l avea pe „Aşa vorbeşte Domnul.”
Ochii aceia bătrâni, înconjuraţi de riduri priveau către cer, în timp ce păşea ferm înainte pentru că ştia că-l are pe „Aşa vorbeşte Domnul.” Da, el era un vultur.
Biblia spune că Domnul l-a trimis lângă acel pârâu, unde a stat până i-a secat apa, după care s-a întors printre oameni şi a chemat o adunare, iar după ce Dumnezeu i-a dat o vedenie, a zis: „Să vedem cine este adevăratul Dumnezeu, căci dacă El a fost Dumnezeu odinioară, trebuie să fie şi astăzi.” Aşa este.
O, cât îmi plac de mult acei vulturi! Da, domnilor.
Şi a făcut întocmai cum i-a arătat Dumnezeu într-o vedenie, spunându-le pretinşilor proroci ai lui Baal: „Voi luaţi un viţel, eu iau un viţel; voi îl chemaţi pe dumnezeul vostru, eu Îl chem pe Dumnezeul meu, iar Dumnezeul care va răspunde cu foc este adevăratul Dumnezeu.” Vedeţi, el făcea toate acestea pentru că era sigur de vedenia pe care o primise.
Biblia spune că prorocii lui Baal l-au chemat toată ziua pe dumnezeul lor, făcându-şi tăieturi, strigând şi sărind în jurul altarului, în timp ce Ilie îşi bătea joc de ei zicând: „Strigaţi mai tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva, sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme şi se va trezi.” (1 Împăraţi 18.27). Ilie ştia pe ce stă.
După ce s-a dovedit că Dumnezeul lui Ilie este adevăratul Dumnezeu, Izabela l-a ameninţat că-l va ucide, iar el a fugit în pustie.
După ce intră în aceste sfere, în inima omului se întâmplă ceva ce nu se poate explica, deoarece eşti dus undeva unde nu poţi explica. Vedeniile te rup în bucăţi, dar nu poţi vorbi despre aceasta altor oameni, pentru că ei nu te pot înţelege. De ce? Pentru că n-au fost niciodată acolo și nu pot înţelege.
Dumnezeu a fost însă plin de îndurare faţă de slujitorul Său, hrănindu-l şi îmbărbătându-l. Biblia spune că Ilie stătea supărat şi zicea:
„Doamne, nu sunt cu nimic mai bun ca înaintaşii mei, aşa că lasă-mă să mor căci sunt singurul care mai predică Evanghelia Ta, iar Izabela mă caută să mă omoare. Ia-mi viaţa şi lasă-mă să plec.”
Însă Domnul i-a răspuns: „Eu am încă 7.000 de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal!”
Oh, şi iată-l pe Ioan zăcând descurajat în închisoare. După ce a stat pe malurile Iordanului, trăind în natură, iată-l acum într-o temniţă umedă.
Biblia spune că Ioan a primit Duhul Sfânt când se afla în pântecele mamei lui, cu trei luni înainte de naştere. Cum? Când a fost pronunţat pentru prima dată Numele lui Isus Hristos. Până atunci, el nu se mişcase niciodată în pântecele mamei lui, dar când Maria a venit s-o viziteze pe Elisabeta, după ce îngerul îi spusese că va fi umbrită de Duhul Sfânt şi va avea un Fiu şi i-a zis verişoarei ei: „Dumnezeu m-a umbrit şi voi avea un Fiu căruia mi-a spus să-I pun Numele Isus.”
De îndată ce acest Nume scump a fost pronunţat pentru prima dată de buzele omeneşti, micuţul copilaş mort în pântecele Elisabetei, a săltat şi a venit la viaţă primind chiar atunci Duhul Sfânt.
Elisabeta a spus:
„Cum mi-a fost dat mie să vina la mine maica Domnului meu?
Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a tresăltat pruncul în pântece de bucurie.” (Luca 1.43-44).
Vedeţi? Biblia spune că Ioan s-a umplut de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui; un om chemat de Dumnezeu, dus în pustie de la nouă ani şi fără nici o educaţie.
La 30 de ani, el a ieşit din pustie predicând un mesaj despre venirea lui Mesia, cu care a zguduit tot ţinutul. Ioan nu s-a temut de doctrina fariseilor, ci le-a spus în faţă:
„Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Să nu credeţi că puteţi zice în voi: „Avem de tată pe Avraam”, căci Dumnezeu poate să ridice din pietrele acestea copiii lui Avraam.”
O, el era dur! El mai spunea:
„Eu vă vorbesc despre Mesia care va veni cu lopata în mână (Amin) şi va curăţi aria cu desăvârşire. Grâul îl va strânge în grânar, iar pleava o va arde într-un cuptor care nu se va stinge.”
Da, Ioan ştia despre ce vorbeşte.
O, iar când a venit Mesia, toate semnele erau exacte. Ioan a văzut semnul mesianic şi a ştiut că El era Mesia; nu avea nici o îndoială cu privire la aceasta, ci a spus: „Am văzut Stâlpul de Foc, Lumina care venea peste El în forma unui porumbel, iar o Voce din cer zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.”
Vedeţi, Ioan ştia că El este Mesia, de aceea a mai spus: „Eu nu-l cunoşteam, dar Cel ce mi s-a arătat în pustie, mi-a spus să mă duc să botez cu apă căci îmi va arăta care este El, deoarece mi-a dat un semn: „Acela peste care voi vedea Duhul coborându-Se şi rămânând, este Cel ce botează cu Duhul Sfânt şi cu foc, iar eu sunt sigur că Acela este El.”
Totuşi, când au venit necazurile Ioan s-a clătinat. El Îl prezenta ca fiind Cel ce vine cu lopata în mână ca să cureţe aria şi s-o ardă cu foc, dar când L-a privit pe Isus, a văzut că El era blând şi smerit în tot ce făcea, de aceea i s-a părut că ceva nu mergea bine. Aceasta l-a făcut să se îngrijoreze, căci nu ştia ce să mai spună. Se părea că lucrurile nu mergeau tocmai bine, de aceea s-a gândit că poate nu a crezut bine.
Vedeţi, de multe ori şi noi ne gândim la fel ca Ioan: că ceva nu este în ordine, dar în realitate totul merge bine. Câtă vreme ştii că El este aici, ce mai contează? Totul merge bine. Poate lucrurile nu merg aşa cum vrem noi, dar ele merg după cum vrea Dumnezeu să lucreze.
Ioan se gândea: „Le-am spus oamenilor că Mesia va avea lopata în mână, că îşi va curăţi aria şi că va pune grâul în grânar. Apoi le-am zis că securea a fost înfiptă la rădăcina pomilor, că El va aduna tot gunoiul şi îl va arunca în foc, şi iată că în loc de toate acestea El vine blând şi smerit. Cu siguranţă ceva nu merge cum trebuie. Fără îndoială undeva este ceva greşit…”
El s-a înspăimântat ca mulţi dintre noi. Când vedem că lucrurile nu merg după cum credem noi că este bine, ne înspăimântăm.
Nu vă îngrijoraţi însă, pentru că totul va fi bine.
Diavolul se gândea: „Acum l-am pus într-o închisoare, aşa că am să-l muncesc bine câtă vreme este acolo. Dumnezeu nu-l foloseşte chiar acum, aşa că am să arunc peste el o pătură şi voi avea un vultur în cuşcă. Da, am să-l fac să îşi dorească să nu fi predicat niciodată Evanghelia.”
Diavolul le face multora aceasta, aşa că astăzi poţi vedea o mulţime de oameni buni în starea aceasta. Noi credem că ceva nu merge bine, dar nu este adevărat, căci totul este în ordine.
De multe ori oamenii vin şi-mi spun:
„Frate Branham, eu m-am rugat şi nu am văzut nici o schimbare, ceea ce înseamnă că undeva este ceva greşit.”
Nu, nu este nici o greşeală. Nu este nici o neregulă cu sistemul; nu este nici o neregula cu Dumnezeu; nu este nimic greşit cu Duhul Sfânt sau cu Biblia, ci este ceva greşit cu tine.
Cam cu o lună în urmă a venit la mine o doamnă din oraşul Zion. Ea şi soţul ei, au venit la mine acasă împreună cu nişte prieteni de-ai mei, pentru că aveau un copilaş ce se născuse cu un picior atârnând aşa. Femeia spusese: „Dacă aş putea ajunge la fratele Branham ca să-şi pună mâinile peste copilaş, ştiu că piciorul bolnav se va face bine.”
În ziua aceea, după ce am încheiat predica, eram grăbit căci voiam să ajung la o altă adunare, în Bloomington, dar înainte de aceasta mai aveam de făcut – spălarea picioarelor, căci avusesem Cina. Biblia învaţă aceasta, iar eu cred că noi trebuie s-o facem până va veni El, de aceea încercăm să ţinem fiecare Cuvânt pe care ni l-a spus .
Deci ne îndreptam spre spălarea picioarelor când a venit Billy Paul la mine şi mi-a spus: „Tată, tocmai au sosit nişte oameni care vin din Zion. Au crezut că în seara aceasta va fi rugăciune pentru bolnavi, deoarece au un copilaş cu un picior bolnav.”
„Adu-i aici”, am spus eu.
Când a ajuns lângă mine, frumoasa mamă a copilaşului mi-a spus: „Frate Branham, noi credem că dacă-ţi pui mâinile peste copilaş, piciorul lui se va îndrepta.”
„Doriţi ca Domnul să ne arate o vedenie?”
„Nu, domnule. Pune-ţi doar mâinile peste el.”
„În ordine, aşa voi face.”, le-am răspuns, după care mi-am pus mâinile peste copil, m-am rugat pentru el, apoi am mers înapoi în cameră.
A doua zi, în timp ce mă aflam în birou şi răspundeam la nişte apeluri, a oprit o maşină din care a coborât femeia cu soţul ei. Ei au intrat înăuntru şi mi-au zis:
„Frate Branham, ceva nu a mers bine.”
„O, dar ce vreţi să spuneţi?”
„Păi, piciorul copilului nu este încă bine”, a spus mama.
„Dar ce importanţă are aceasta?” am întrebat eu.
„Păi, am crezut că dacă-ţi vei pune mâinile peste copilaşul meu, Dumnezeu îl va vindeca. Eu cred aceasta, dar ceva nu a mers bine. Poate ar trebui să vezi o vedenie cu privire la problema aceasta?”
„Nu, nu”, am răspuns eu. „Acolo nu este nimic greşit, ci problema este cu tine. Tu trebuie doar să crezi că totul este în ordine.”
„Frate Branham, crezi că este voia lui Dumnezeu ca copilaşul meu să rămână nenorocit?” m-a întrebat femeia.
„Nu, eu nu cred că aceasta este voia lui Dumnezeu”, i-am răspuns.
„Asta-i tot ce am vrut să ştiu” a răspuns ea şi a plecat.
Acum câteva zile, m-au sunat şi mi-au spus că copilaşul are piciorul normal. Vedeţi, problema este că noi ne agităm degeaba. Deoarece totul merge normal, împlinindu-se la timpul potrivit.
De aici putem vedea că diavolul încearcă să-i facă pe oameni să-şi piardă credinţa, aşa cum a încercat să-l facă şi pe Ioan să nu creadă că Isus era Mesia. Astfel, el i-a trimis pe doi dintre ucenicii săi să-L caute şi să-L întrebe unde anume a greşit. Vă puteţi imagina?
Ioan îşi zicea: „Am greşit oare undeva? Este El Acela? Ştiu că semnul este corect, căci am văzut semnul lui Mesia, dar faptul că este blând şi smerit este de neînţeles…Oare acesta este sfârşitul?”
Frate, tu nu trebuie să cunoşti totul. Dacă eu ţi-aş spune totul şi ai şti totul, acolo nu ar mai fi credinţă, înţelegeţi?
Tu eşti salvat prin credinţă, eşti vindecat prin credinţă, pentru că totul vine doar prin credinţă, iar credinţa nu poate fi explicată. Trebuie doar să crezi.
Deci Ioan le-a zis ucenicilor Săi:
„Duceţi-vă şi întrebaţi-L dacă El este Acela sau să aşteptăm pe altul? Ce anume nu a mers cum trebuie?”
Oh, iar când ucenicii au ajuns la Isus cu mesajul prorocului, El nu le-a zis: „Acuma vă voi da nişte literatură să-i duceţi la Ioan să citească: „Cum poţi fi fericit în închisoare?”
Nu, nu, El n-a făcut aceasta, nici nu le-a spus: „Vă voi da o carte despre răbdare pentru ca Ioan să înveţe cum să aibă răbdare în timp ce se află în închisoare. Mie nu-Mi place să ştiu că el este închis, dar îl voi învăţa cum să rabde: să fie bucuros.”
Nu, Isus nu a spus aşa ceva, dar ştiţi voi ce a zis?
„Rămâneţi până la adunarea de după-amiază iar când totul va fi gata, duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ce aţi văzut şi ce aţi auzit.”
Pot să-mi imaginez cu câtă atenţie au studiat în timpul acelei adunări, căci Ioan îi învăţase cine era Mesia şi ce trebuia să facă El. Când serviciul s-a încheiat, doi dintre ucenici s-au dus în spate să stea de vorbă cu Isus, dar în timp ce discutau, El le-a zis:
„Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia. Spuneţi-i lui Ioan să nu se gândească la altceva, căci totul merge conform Planului, totul este în ordine. Spuneţi-i că au loc servicii de vindecare, iar Puterea lui Dumnezeu se mişcă printre oameni. Să nu dea crezare nici unui alt lucru.”
O, Doamne! Şi a continuat: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” (Matei 11.4-6).
Să nu vă poticniţi! Eu cred că oamenii se poticnesc în Isus mai mult decât în orice altă persoană care a trăit vreodată pe Pământ. Da, ei se poticnesc foarte repede în El, de aceea Isus a spus: „Ferice de acela care nu se poticneşte în Mine. Să nu vă poticniţi în Mine, căci totul merge conform Planului, indiferent ce se întâmplă. Mergeţi înainte şi credeţi căci totul este în ordine. Credeţi doar.”
Isus nu l-a certat pe Ioan pentru poziţia sa, nici nu a spus: „Mi-e ruşine cu apostolii Mei. Mi-e ruşine cu prorocul Meu!” Nu, El nu a spus aşa ceva, nici n-a zis: „Ce va spune lumea când va auzi că tocmai tu, care ai predicat pe marele Mesia, vii acum să Mă întrebi dacă Eu sunt Acela sau trebuie să aşteptaţi pe altul?” El nu l-a certat, ci atunci când Ioan a spus cel mai rău lucru despre Isus, El i-a spus lui Ioan cel mai bun lucru.
Astfel, după ce Ioan le-a spus ucenicilor Săi: „Duceţi-vă şi întrebaţi-L dacă El este Acela sau nu?”, când aceştia au plecat înapoi la Ioan, Isus a spus:
„Ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi?”Nu, căci el este prea departe de Hollywood.
„Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.”
Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? O trestie clătinată cu uşurinţă de orice denominaţiune? O, nu! Sigur că nu.
„Atunci ce aţi ieşit să vedeţi, un proroc? Da, vă spun că mai mult decât un proroc, căci el este acela despre care s-a scris: „Iată trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.
Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul…” (Matei 11.7-11).
El nu l-a certat pentru că ştia că este bărbatul uns cu Duhul lui Ilie. El ştia că totul merge bine, conform Planului.
De ce era Ioan mai mare decât toţi ceilalţi proroci? Dacă sunteţi duhovniceşti veţi prinde ceva.
De ce era el cel mai mare, doar şi ceilalţi proroci au vorbit despre Mesia? Pentru că Ioan L-a şi prezentat. Aşa va fi şi la sfârşitul timpului. Da, totul decurge conform Planului aşa că, nu vă poticniţi, ci credeţi numai.
Bisericile de astăzi se poticnesc în El; oamenii se poticnesc. Sunt tulburaţi şi nu ştiu ce să creadă: „Este telepatie mintală sau ce este?” Nu vă poticniţi, ci credeţi.
Mesajul de duminica trecută încerca să arate ce a făcut Dumnezeu pentru Avraam şi seminţia lui. Astfel, am văzut că prin fiecare joncţiune prin care a trecut Avraam, a trecut şi sămânţa lui: prin neprihănire, prin sfinţire, prin botezul Duhului Sfânt, prin făgăduinţa unui fiu, după care Dumnezeu a venit în trup omenesc, a stat cu spatele spre cortul în care se afla Sara şi a spus ce gândea în inima ei.
Nu vă speriaţi, El procedează întocmai după plan. Este aici, de aceea nu vă poticniţi în El, pentru că este scris: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
Prieteni, dacă în seara aceasta El ar fi aici, ar spune acelaşi lucru, căci totul este conform Planului. Prorocul a spus că va veni conform Planului. Prorocul a spus că va veni când nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seară se va arăta Lumina, şi El este exact în plan.
Astfel, El a venit prin neprihănire în epoca lui Luther; prin sfinţire în zilele lui Wesley; în epoca penticostală a aşezat darurile în biserică, iar acum Se arată în trupurile noastre, împlinind ce a spus Isus. Nu vă poticniţi în El, căci totul este exact la timp.
„Spre seară va fi lumină.” Amin.
Lumina de seară străluceşte. Ce este? Acelaşi Isus.
Acelaşi soare care a răsărit în Est, apune în Vest. Tot aşa, Fiul lui Dumnezeu S-a ridicat dintre oameni din răsărit, şi ce a făcut? Cum a lucrat în mijlocul evreilor şi al samaritenilor ca să le dovedească că este Mesia? Le-a arătat un semn, prin care dovedea că El este Prorocul despre care vorbise Moise.
Femeia samariteană a mărturisit acelaşi lucru zicând:
„Ştiu că are să vină Mesia (căruia I Se spune Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” (Ioan 4.25).
„Dar Tu cine eşti?”
„Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.”
Când a auzit aceste cuvinte femeia a alergat în cetate şi a spus: „Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” (v. 29).
Şi oamenii au crezut. El a făcut aceasta în faţa samaritenilor şi a evreilor, dar nu şi printre neamuri, deoarece atunci când Evanghelia s-a dus şi la neamuri El era deja proslăvit. „Dar în timpul de seară va fi lumină.”
Ce a făcut atunci biserica? A intrat în catolicism şi s-a organizat, dar Luther i-a tras pe oameni afară pentru neprihănire. Apoi a venit Wesley cu sfinţirea şi a urmat cincizecimea, dar biserica s-a organizat din nou mergând înainte cu sistemul omenesc.
Unde suntem noi acum? În timpul de seară; înainte ca trupul Sarei şi al lui Avraam să fie schimbat ca să poată primi fiul făgăduit El a venit şi a stat cu ei, dându-le un semn, iar Isus s-a referit la el. Nu priviţi înapoi la ce a spus Luther sau Wesley, ci uitaţi-vă la ce a spus Isus şi la semnul pe care îl vedem.
Nu priviţi înapoi, la ceea ce a spus cineva, ci priviţi la ce a spus El, căci El este singurul care a vorbit. Acelaşi soare care a răsărit în est, apune în vest.
Cu siguranţă a fost destulă lumină ca să se poată vedea cum se unesc bisericile şi fac organizaţii, dar adevărata Putere şi manifestarea Prezenţei lui Dumnezeu nu a fost văzută de ani şi ani. Noi însă am simţit-o şi am ştiut că este aici, iar darurile lucrează cu ea.
Oh, dar când Îl vedem pe El venind vizibil printre noi şi aducând Puterea în mijlocul bisericii Sale; când Îl vedem vorbind prin oamenii Săi şi descoperindu-Se ca fiind „Dumnezeu cu noi”, este deosebit. O, da!
Ioane, Dumnezeu deschide uşile închisorii şi te lasă să ieşi afară în seara aceasta.
„Ferice de acela care nu se poticneşte în Mine.” Nu este ghicirea gândurilor, nici telepatie, ci este Puterea lui Hristos cel înviat care vine în curând.
Haideţi să ne rugăm.
Dumnezeule iubit, în timp ce Lumina de seară străluceşte, vedem că ea orbeşte ochii multora, în timp ce pe alţii îi ajută să meargă mai departe.
Dumnezeule, Te rog ca în seara aceasta să le dai din nou Lumina de seară şi acestor oameni, ca ei să poată vedea Puterea învierii Tale, pentru că ai spus: „lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” iar din Ioan 5.19, am aflat că „Fiul nu face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând…” și noi ştim că ceea ce ai spus Tu este Adevărul.
Îngăduie ca mulţi dintre cei care sunt închişi în închisori, asemenea lui Ioan, să Te cunoască drept Mântuitorul lor şi să se minuneze văzând că eşti exact la timp. Acordă-ne aceasta pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.
În seara aceasta am întârziat puţin. Billy mi-a spus că pot predica în jur de o oră şi jumătate, dar sunt sigur că am depăşit acest timp.
S-au împărţit numere de rugăciune? De la ce număr am început ieri? De la nr.1? Atunci haideţi să luăm numerele de la coadă….Vom începe cu numărul 80…………………………. ……..Câţi dintre voi ştiu că Isus Hristos a vindecat deja bolnavii şi a salvat păcătoşii? El nu ar putea să vă vindece acum, nici să vă salveze, pentru că a făcut-o deja, aşa că tot ce trebuie să faceţi voi este să credeţi. Când era pe pământ, Isus a făgăduit că lucrările pe care le-a făcut El, le vom face şi noi, îndeosebi în acest timp de seară. Câţi dintre voi cred că acesta este adevărul? Scrie că El este acelaşi ieri, azi şi în veci. În ordine. O, iar dacă El este acelaşi, înseamnă că trebuie să Se descopere la fel.
Eu nu vă cunosc pe cei ce staţi în rândul de rugăciune, iar voi ştiţi aceasta. Ridicaţi mâna toţi cei care ştiţi că nu vă cunosc. În ordine.
Cei care nu aveţi număr de rugăciune dar doriţi să fiţi vindecaţi şi ştiţi că eu nu vă cunosc, ridicaţi mâna. Toţi cei care ştiu că nu ne cunoaştem, să ridice mâna. Dacă nu mă înşel, se pare că nu cunosc pe nimeni.
Ba da, este aici un predicator din Arkansas. Câţi dintre voi ştiu că acolo a venit o femeie în rândul de rugăciune şi şi-a spus în inima ei: „Dacă aş putea să mă ating de poala hainei Lui, mă voi tămădui.” Desigur, mă refer la femeia cu scurgerea de sânge, din Biblie. Vă amintiţi de ea?
Acea femeie s-a strecurat prin mulţime şi s-a atins de El. Tu nu ai fi putut simţi acea atingere deoarece oamenii din Palestina purtau acele haine largi şi lungi. Ea L-a atins, apoi s-a retras repede înapoi în mulţime, dar Isus a zis:
„Cine M-a atins?” Voi ştiţi că Acela era Fiul lui Dumnezeu, dar Petru L-a mustrat şi I-a zis: „Păi, oamenii cred că ceva nu este în ordine cu Tine, doar toţi Te îmbulzesc şi Te ating.”
Voi ştiţi cum este: „Bună ziua, reverend, ce mai faceţi?” şi aşa mai departe.
Dar El a zis: „Cineva M-a atins, pentru că din Mine a ieşit o putere.” Apoi S-a întors şi a privit prin audienţă până când a dat de cine trebuia. Ce a urmat? I-a spus că scurgerea de sânge s-a oprit pentru că credinţa ei a mântuit-o. Este adevărat?
Cred că fratele de aici este bărbatul despre care mi s-a spus că avea toate diplomele şi titlurile de doctor în teologie, dar le-a uitat pe toate, asemenea lui Pavel când L-a cunoscut pe Hristos.
Scriptura ne învaţă la Evrei că acum El este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre. Aşa este. Câţi dintre voi ştiu că acesta este adevărul? Vedeţi? Ei bine, iar dacă El este acelaşi ieri, azi şi în veci, cum S-ar putea descoperi dacă L-aţi atinge? Vedeţi? El S-ar descoperi la fel, este adevărat?
„Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea pentru că Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii.”, iar „lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Este adevărat?
El a făgăduit că aceste lucruri se vor întâmpla şi în mijlocul neamurilor, şi nu doar în epoca lui Luther sau în cea a lui Wesley, ci până la sfârşitul lumii.
Puteţi vedea că El este chiar la timp? Şi să nu uitaţi ceea ce a făcut înconjurul lumii. Deci, suntem la sfârşitul timpului, nu este nici o îndoială, dar voi să vă atingeţi de haina Lui.
Nu eu, ci credinţa voastră este aceea care trebuie să-L atingă, astfel încât să vă vorbească prin mine. Ceea ce posed eu, este un dar, de aceea mă predau Lui pe deplin: cu ochii mei, cu gândul meu, cu gura mea, cu întreaga mea fiinţă, pentru ca El să mă poată folosi. Eu nu vă cunosc pe nici unul dintre voi, dar Cel ce vă vorbeşte aici este El, şi El vă cunoaşte.
Atingeţi-vă de El, căci atunci mă va folosi ca să vă ajute. Cred că acum puteţi vedea că eu şi voi suntem slujitorii Lui, iar El Se face cunoscut slujitorilor Săi, arătând că este la timpul potrivit.
Da, El este exact în plan, exact la sfârşitul timpului, când lumina de seară străluceşte printre noi.
Dacă El face aceasta, câţi dintre voi Îl veţi iubi şi Îl veţi crede? Câţi Îl veţi accepta?
Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Tată ceresc, restul este în mâna Ta. Mă încredinţez pe mine şi această audienţă în mâinile Tale, şi Te rog să laşi să se întâmple un singur caz. Te rog aceasta, Tată, în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Acum fiţi respectuoşi. Nu vă mai plimbaţi, ci staţi într-un loc.
Cred că Cuvântul de la El va însemna mai mult decât aş putea spune eu într-o sută de vieţi.
Voi, cei de acolo, care nu aveţi număr de rugăciune, oricare ar fi starea voastră, spuneţi doar: „O, Mare Preot, lasă-mă să Te ating. Fratele Branham nu mă cunoaşte, dar Tu îndreaptă-l spre mine şi fă-l să-mi spună pentru ce mă rog; fă-l să-mi spună ce problemă am. El nu ştie nimic, dar fă-l să-mi spună căci îl voi crede.”
De ce aceasta? Pentru că Biblia spune că El va face exact aceasta; că a făcut-o şi o va face din nou.
Şi vedeţi, prieteni, dacă atingerea acelei femei a făcut ca Isus să Se simtă slăbit, ce va fi cu mine, care sunt doar un păcătos? Voi nu veţi şti decât când ne vom întâlni la poartă, doar atunci veţi înţelege care este preţul. Dar nu mă plâng, ci Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate.
Acum vă voi chema aici după cum mă va călăuzi Duhul.
Femeia aceasta de culoare….Sunt un străin pentru tine, nu-i aşa? Nu ne cunoaştem, este adevărat? Ne vedem pentru prima dată.
Acum, dacă în seara aceasta se află printre noi acelaşi Duh care era în Hristos, El va face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut Isus. În felul acesta, voi puteţi fi siguri că El este aici la fel ca atunci.
Haideţi să luăm puţin textul din Ioan 4 ca să vedem ce a făcut El când a întâlnit-o pe samariteană. Atunci a discutat cu ea până i-a prins duhul şi i-a spus care era problema cu ea, ceea ce a făcut ca femeia să-I spună:
„Doamne, văd că eşti proroc. Ştiu că are să vină Mesia, iar când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
Atunci El i-a răspuns: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” Iar ea a alergat în cetate şi le-a spus samaritenilor:
„Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Mesia?” Şi toţi oamenii din cetate au crezut în El.
Isus nu a mai făcut aşa în nici o altă cetate şi nici chiar în cetatea aceea, dar cu toate acestea oamenii au crezut. El nu a mai vindecat pe nimeni, ci doar a mers acolo şi S-a prezentat.
Biblia spune că „mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii”, iar dacă acesta a fost Isus ieri, înseamnă că El poate veni acum şi să facă acelaşi lucru cu femeia aceasta africană şi cu acest bărbat anglo-saxon.
Dacă El îmi va descoperi de ce eşti aici sau ceva ce ai făcut, vei şti cu siguranţă dacă îţi spun adevărul sau nu. Iar dacă poate să-ţi spună ce ai făcut, desigur, poate spune şi ce va fi, crezi aceasta?
Dacă printre noi este cineva care nu crede, ci se gândeşte că este doar psihologie, aş vrea să-i spun că nu am nici o diplomă de Ph.D şi că îl aştept să facă şi el ceea ce fac eu.
Dacă ţi-e teamă să vii, atunci acceptă aceste lucruri sau abţine-te cu privire la aceste lucruri. Spun aceasta pentru că aşa sunt călăuzit; pentru că se petrece ceva.
Tu eşti îngrijorată din pricina a ceea ce se întâmplă, una din problemele tale fiind nervozitatea excesivă. Acuma vine gândul: „El ghiceşte.” Eu aş fi putut spune: „Cineva din audienţă este nervos”, dar cine este acela?
Vedeţi? Femeia are un duh bun….Tu ai probleme cu inima şi la umăr, este adevărat? Ai o povară pe inimă, aşa-i? Este în legătură cu un băiat aflat într-un spital, iar tu te rogi pentru el. Vrei să-ţi spun şi cine eşti? Doamnă Richardson, du-te şi crede.
Vă rog fiţi mai respectoşi.
Ce mai faceţi, domnule? Nu ne cunoaştem, este adevărat? Da, dar Isus ne cunoaşte pe amândoi şi ne hrăneşte pe amândoi.
Dacă Dumnezeu îmi va descoperi ceva despre tine, vei crede?
Desigur, unul din lucrurile pentru care te rogi sunt ochii tăi. Tu porţi ochelari, aşa că toată lumea poate vedea aceasta, însă mai ai o problemă: deasupra ta este o umbră care duce la moarte. Desigur, nu din cauza ochilor, ci din cauza unei operaţii nereuşite şi din pricina tuberculozei. Nu s-a făcut cum trebuia, este adevărat? Crezi acum că va fi totul bine? Crede din toată inima.
Crezi că El este Fiul lui Dumnezeu şi că te-a vindecat? Atunci du-te mai departe şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne”, căci acel ulcer va pleca.
Eu nu te cunosc, suntem doi străini, dar crezi că El m-a trimis ca mesager pentru biserică în aceste zile din urmă? Nu sunt eu, ci El este Acela care face alegerea, şi de obicei Îşi alege pe cineva care nu ştie nimic şi care-L lasă să Se descopere cum vrea. Vedeţi?
Crezi că aceste lucruri pe care le-am spus sunt adevărul Scripturii? Se pare că este foarte tristă, de aceea am vrut să vorbesc puţin cu ea. Da, este.
Mai întâi te rogi pentru tine, deoarece ai o operaţie din cauza unei probleme femeieşti. Toate organele genitale ţi-au fost îndepărtate, dar s-a întâmplat ceva…numai o clipă…Tu ai avut o ruptură şi a trebuit să te întorci înapoi, dar nu din cauza aceasta eşti tristă, ci ea este în legătură cu un copil. Este copilul tău şi are o boală: TBC. Acum este foarte slăbit şi are probleme cu urechea. Aşa este. Numele tău este doamna Smith. Du-te şi crede-L pe Domnul. Amin.
Crezi? Să crezi.
Ce mai faci, doamnă? Nu ne cunoaştem, este adevărat? Din câte ştiu, nu ne-am întâlnit niciodată până acum.
Dacă aş putea face ceva pentru tine şi nu aş face, aş dovedi că sunt un om rău şi nici n-ar mai trebui să stau în spatele acestui amvon, dar eu nu te pot ajuta. Dacă El ar sta aici şi ar purta aceste haine pe care mi le-a dat mie, tot ce-ar face este să dovedească că este Mesia, dar trebuie ca tu să crezi că El a făcut totul pentru tine, altfel nu se va întâmpla nimic. În ordine?
Ei bine, tu ai avut un accident şi te supără ceva la cap. Ai probleme şi în partea stângă. Dacă Dumnezeu spune cine eşti, te-ar ajuta? Doamnă Terry, crezi acum din toată inima?
El vindecă problemele de la inimă, crezi aceasta? Crezi că El face aceasta? Atunci du-te şi spune: „Dumnezeule scump, Îţi mulţumesc.”
Crezi că El vindecă artrita şi-i face bine pe oameni? Atunci du-te şi crede din toata inima. Dumnezeu să te binecuvânteze.
Ai o problemă femeiască şi una la inimă, dar crezi că El te face bine? În ordine. Du-te şi bucură-te.
Tu eşti cam tânăr ca să ai anemie, dar crezi că El îţi poate da sânge? Atunci du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.”
Tu ai sinuzită, dar crezi că El te poate vindeca? Du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.”
Dacă eu nu ţi-aş spune nimic, ai crede oricum? Vino aici. Fie ca să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos. Du-te şi crede.
Vino. Un moment…Undeva s-a întâmplat ceva. Oamenii aceia au fost în rândul de rugăciune? Da?
Domnul din rândul din spate…cel care priveşte direct spre mine. Tu ai probleme cu prostata. Da, domnule. Da, tu care stai acolo. Ai număr de rugăciune? Nu? Nici nu-ţi trebuie pentru că credinţa ta te-a vindecat.
Femeia de acolo este soţia ta, căci vă văd stând împreună în aceeaşi casă. Ea suferă cu ficatul. Aşa este. Ridică mâna dacă este adevărat. Du-te acasă căci Isus Hristos te face bine.
Doamna care stă lângă tine are probleme cu limba. Este adevărat, doamnă? Dacă da, ridică mâna. În ordine. Du-te acasă.
Acum El este asupra ta, a celui care stă la capătul rândului. Tu ai nişte băşici. Aşa este. Crezi? În ordine, du-te acasă şi fii bine. Amin.
Acceptaţi aceasta? De ce s-au atins aceşti oameni?
Aici este un bărbat care plânge. Este un tânăr, iar eu nu l-am văzut niciodată. Tu ai o problemă la stomac, băiete, dar rugăciunea pe care ai făcut-o este ca Duhul să vină peste tine. Este un simţământ foarte plăcut.
Dacă nu ne cunoaştem, ridică mâna. Eu nu te cunosc. Aceasta este problema ta? Ridică mâna. În ordine. Eşti vindecat, căci Isus Hristos te face bine.
Doamna din spate suferă de epilepsie. Crezi că Dumnezeu te face bine? Da? Dacă vei accepta vindecarea, crizele vor înceta. Crede aceasta.
Ce ziceţi voi, cei din cărucioare? Credeţi că sunt prorocul Lui? Tu vei muri dacă rămâi acolo, ceea ce înseamnă că ai o singură şansă să trăieşti, ca leproşii care stau la poarta Samariei.
Soră, eu nu te pot vindeca, pentru că nu sunt un vindecător, dar leproşii aceia au spus: „Dacă vom sta aici, vom muri şi la fel dacă vom intra în cetate, aşa că singura noastră soluţie este să mergem în tabăra vrăşmaşului. Dacă ne vor ucide, vom muri oricum, dar dacă ne vor cruţa, vom rămâne în viaţă.”
Ei au avut o singură şansă dintr-un milion, dar şansa voastră nu este ca a lor, deoarece voi sunteţi invitaţi să mergeţi în seara aceasta la Casa unui Dumnezeu iubitor. Ridicaţi-vă deci în picioare şi umblaţi…
Haideţi să ne ridicăm şi să-L credem pe Domnul Isus Hristos. Ridicaţi-vă. Dacă credeţi, ridicaţi-vă în picioare în Numele lui Isus Hristos şi acceptaţi vindecarea. Amin.
Primiţi chemarea la altar.
– Amin –